Borgia pacatele familiei preview

EdiČ›ia a II-a Traducere din limba engleză Corina Mitrulescu

1476-1534 al 3-lea duce, c\s\torit cu (1) Anna Sforza

Isabella

1474-1539

C\s\torit\ cu

Gian Francesco

Gozaga

Lucrezia

(nelegitim\)

Ippolito

1509–1572

(cardinal)

Ercole

1508–1559

al 4 lea duce

Beatrice

al 2-lea duce,

de Ferrara

1515–1575

Eleanora

1516–1578

Francesco

1477-1540

1519–1521

Isabella

1478-1561

Giulio

(cardinal)

1479-1520

Ippolito

[i cel pu]in 10 al]i copii nelegitimi

1 fiu legitim, 2 fiice legitime

Ferrante

(2) Lucrezia Borgia

Alfonso

Eleanora d’Aragona

c\s\torit cu

1431-1505

Ercole

primul duce

al 13-lea marchiz

(nelegitim)

Borso

Leonello

Ugo

(3) Ricciarda da Saluzzo

(2) Parisina Malatesta

C\s\torit (1) Gigliola da Carrara

al 12-lea marchiz de Ferrara

Niccolo

FAMILIA ESTE

Sigismondo 1480-1524

7

Edro Luis

Girolama

1500–1553

Luisa

Isabella

Girolamo

(nelegitim)

(1) Sancia d’Aragona

de Squillace

de Gandia

moart\ `n 1573

Camilla-Lucrezia

(nelegitim)

Linia prin]ilor

Linia ducilor

(3) Alfonso d’Este

(2) Alfonso d’Aragona (2) Maria da Mila

(1) Giovanni Sforza

Maria Enriquez

Charlotte

1481–1517

d’Albert

1480–1519

Pio da Sassulo

Alessandro

c\s\torit\ cu

Angela Borgia-Lanzol

Juana de Moncada

Gioffre

4 fii, 1 fiic\

1503–?

Gioffre

1498–1548

c\s\torit cu

1476–1497

1475–1507

Lucrezia

Rodrigo

Giovanni

c\s\torit cu c\s\torit\ cu c\s\torit cu

Juan

Cesare

cu Vannozza de’Catenei

Lanzol de’ Romani

1431–1503

Juana c\s\torit\ cu Pedro Guillen

1 frate, 2 surori

Papa Alexandru VI

Rodrigo Borgia

FAMILIA LUI RODRIGO BORGIA

TERITORIUL ESTENSE

„Trecutul se întinde neîndoielnic în urma noastră, împietrit, imuabil. Se schimbă doar felul în care îl privim.

Percepția este totul. Ea face din ticăloși eroi și din victime, colaboratori.“ Hilary Mantel, A Change of Climate

„Acum Dragostea m-a abătut din calea vieții mele.“ Pietro Bembo, Gli Asolani

PROLOG CACHIQUIN, ÎN LUNA A DOUA A RECOLTEI DE VANILIE, 5281, ANUL CREȘTINILOR 1520

Uneori dansez singură pe o muzică doar de mine auzită. Când dansez, simt cum însăși inima pământului îmi vibrează prin tălpi și picioare, prin șale și pântece și-mi urcă în piept, până ce propria-mi inimă bate la unison cu cea a pământului. Apoi mă întreb dacă și tu o simți, acolo unde te afli, sub pământ, pe acolo pe unde te-ai așezat, pe unde ai mers sau ai și dansat deopotrivă. Pentru că, atunci când dansez, întotdeauna dansez cu tine.

Sfârșitul culesului vaniliei atrage întotdeauna o mulțime de vizitatori.

Sunt negustorii, apoi reprezentanții reginei, bineînțeles, care vin să stabilească prețurile, dar mai sunt și cei care vin să vadă zburătorii. Copacul a fost ales, doborât și așezat în piața orașului, iar preoții de toate confesiunile și-au spus rugăciunile asupra lui, l-au tămâiat și l-au stropit cu sânge de pui. Funiile au fost încercate și ultimele amănunte, adăugate la pelerinele cu pene și bonete. Dorm prost zilele astea și m-am trezit de dimineață înainte de răsărit, bântuită de cântecul îndrăzneț, singuratic 11

S a r a h B o we r al unui caporal1, care exersa la flaut sus, pe platforma sa, aplecat sub greutatea cerului și a vânturilor.

Așadar, mă trezisem deja când Gideon s-a întors de la Villa Rica însoțit de un călător din Ferrara. Podeaua fusese măturată și oala cu porumb pusă la fiert. Gideon a mers direct la Xanat și la copil, poate din tact, poate din cauză că le dusese dorul, lăsându-mă singură cu drumețul.

Spun „singură“, dar de fapt în jurul meu se mai învârteau încă vreo patru sau cinci dintre copiii mai mari, treziți și ei devreme pentru că era ziua oamenilor care zburau. În timp ce îi ceream călătorului vești, i-am ușuit pe toți afară. De altfel, o neghiobie, întrucât niciunul dintre ei nu înțelegea limba italiană și, chiar dacă ar fi înțeles, nu aș fi avut nimic să le ascund. Însă nu am vrut să ne audă conversația. Nu vreau ca aceia alături de care trăiesc să se contamineze cu trecutul meu.

Drumețul mi-a zis că ducesa murise. Primul meu gând a fost să mă întreb ce făcuse cu scrisorile din Spania, dar nu i-am amintit călătorului nimic despre toate astea. Sper că a avut îndeajuns timp să le distrugă.

Mi-a spus că se stinsese vara trecută, după o sarcină dificilă. Sarcinile ducesei fuseseră întotdeauna dificile, dintr-un motiv sau altul. Nu o plâng, deoarece știu că își dorea să părăsească această viață de mai bine de doisprezece ani. Iar eu însămi sunt mult prea aproape de moarte ca s-o mai jelesc. Portocalul are patru ani deja. Anul ăsta a înflorit pentru prima oară, ceea ce-mi pare un semn. Trupul meu e la fel de veștejit și de răsucit ca o frunză toamna și se răsucește tot mai mult, ca și cum ar tânji să se întoarcă în pântece, să fie din nou un mugur, un pumnișor de viață. La Toledo, pe când eram copil.

1

Șef de echipă - în lb. sp. în orig. (n. tr.).

C A RT E A E S T E R E I

Apoi, servitorii care-i slujeau regelui, au grăit: „Să fie căutate pentru rege tinere fecioare bălaie.“ (Cartea Esterei, Capitolul 2, versetul 2)

1 TOLEDO, ANUL 5252 DUPĂ NUMĂRĂTOAREA DE OMER1, ANUL 1492 LA CREȘTINI

Sunt zile când cred că mi-am pierdut speranța de a te revedea vreodată, de a fi liberă sau stăpâna propriului meu destin. Apoi, îmi dau seama că inima și pântecele își păstrează veghea încăpățânată. Când spunem că ne-am pierdut speranța, ceea ce facem de fapt e s-o provocăm pe Doamna Soartă să ne demonstreze că ne-am înșelat.

Când eram doar o copilă, în orașul unde m-am născut, pe când era încă în viață, mama obișnuia să mă ducă la sinagogă pentru a sta împreună cu celelalte femei în spatele paravanului și a-i asculta pe bărbați cântând rugăciunile de Sabat. Uneori, departe de privirile bărbaților, în

1

Numărătoarea de Omer reprezintă o perioadă de șapte săptămâni și se referă la numărarea zilelor dintre a doua zi de Paști și Sărbătoarea Recoltei. În cele patruzeci și nouă de zile ale acestei perioade, fiecare zi se numără cu glas tare în timpul slujbei de seară. În cea de-a cincizecea zi se serbează Shavuot (Sărbătoarea Recoltei) (n. tr.).

15

S a r a h B o we r timp ce ei erau mult prea ocupați cu solemnitatea îndatoririlor lor, femeile nu se purtau așa cum ar fi dorit să creadă soții, frații și tații lor.

Chicoteau, șușoteau, își mutau scaunele, cleveteau mimând cuvintele și ridicând din sprâncene. Evantaiele fluturau ridicând nori înmiresmați de colb, care dansau în razele de soare îndoite, răsfrânte pe ornamentele grilajului din piatră care ne despărțea de bărbați. Și în jurul meu era mereu un du-te-vino de femei care-mi atingeau fața și părul, murmurând și oftând, așa cum dintotdeauna i-am auzit pe oameni suspinând în fața marilor opere de artă sau a minunilor naturii.

Tot interesul lor mă înspăimânta, dar mă uitam la mama pentru a găsi mângâiere, iar ea era întotdeauna zâmbitoare. Când mă-mpingeam în trupul ei, potrivindu-mi rotunjimea obrazului în talia ei unduioasă, ea îmi mângâia părul și primea complimentele celorlalte femei. Un copil așa de frumos și bălai, cu niște oase atât de delicate. Dacă nu aș fi fost de față la nașterea ei, adăuga mătușa Sofia, aș fi zis că e un prunc lăsat de zâne, posedat de un dybbuk1. Și ceilalți câțiva copii, băieței și fetițe de o vârstă cu mine, care nu avuseseră încă bar mitzvah2, își fixau ochii gravi și întunecați în ochii mei albaștri, ca și cum, în ciuda a ceea ce spusese mătușa Sofia, eram într-adevăr un dybbuk, un spirit rău, un intrus. Necazuri.

Rahela Abravanel obișnuia să mă tragă de păr, răsucindu-l strâns pe degete și strângându-l până când trebuia să dau capul pe spate cât pot de mult ca să nu strig și astfel să atrag atenția bărbaților. Rahelei se pare că nu-i păsa că părul meu îi reteza carnea și-i împiedica sângele să circule către vârful degetelor. Merita pentru satisfacția de a mă vedea suferind.

La un an după întâmplările pe care le evoc, după ce Rahela murise într-o călătorie, în timp ce corabia traversa din Sardinia în Napoli, señora Abravanel i-a spus mamei, când să-i scadă febra cu o cârpă înmuiată în apă 1

În folclorul evreiesc, un dybbuk este un spirit rău, despre care se credea că ar fi sufletul unei persoane decedate (n. tr.).

2 Vârsta de 12 ani la fete și de 13 la băieți (n. tr.).

16

B org i a . P ă c atel e f a m i l i e i de mare, cât mă iubise fiica ei. Mult mai târziu am reușit să descâlcesc enigma, și anume că avem o pornire ciudată de a-i răni pe cei la care ținem. Încă de când am deschis ochii în lume am știut că sunt altfel. Și, în luna Omer a anului 5252, pe care creștinii o numesc mai, 1492, m-am convins că eu eram vinovată de toate nenorocirile care s-au abătut asupra everilor. Era o noapte fierbinte și nu puteam nicidecum dormi. Odaia mea dădea spre curtea interioară a casei noastre din Toledo și, amestecându-se cu susurul apei din fântână, se auzeau vocile părinților mei aprinse într-o discuție.

– Nu! a strigat mama dintr-odată, și glasul ei mi-a stârnit un firicel rece de frică prin tot corpul, la fel ca atunci când Micul Haim îmi picura gheață pe spate în timpul sărbătorii Purim.

Nu cred c-o mai auzisem țipând așa până atunci. Chiar și atunci când îi cream neplăceri, era întotdeauna rece și chibzuită, ca și când ar fi prevăzut astfel de scene de obrăznicie și ar fi născocit deja pedeapsa potrivită. În plus, vocea-i era stridentă nu din pricina mâniei, ci a panicii.

– Dar, Leah, fii rezonabilă! Împreună cu Esther o să poți trece. Rămâi aici până găsesc eu un loc sigur și după aceea voi trimite după voi.

– Iartă-mă, Haim, dar nici vorbă. Dacă trebuie să plecăm, vom pleca împreună, ca o familie. Ne vom asuma riscurile ca o familie.

– Regele și regina ne-au dat trei luni până la Shavuot. Până atunci ne aflăm sub protecție regală.

Mama râse aspru, cum nu-i stătea în fire: – Atunci, putem sărbători Paștele înainte să plecăm. Ce ironic!

– E Paștele lor. Sunt zile sfinte pentru ei. Poate că, după tot ce s-a întâmplat, Maiestățile Lor vor da dovadă de puțină conștiință.

Auzeam nepăsarea din glasul tatălui meu. Era vocea pe care o avea când se ocupa de treburi, felul în care vorbea când se târguia cu mușteriii pentru împrumuturi, mușterii despre care trăgea nădejde că vor fi de încredere, dar pentru care punea condiții de restituire care să-i scadă lui riscurile cât mai mult cu putință.

17