Arsenie Augustin (Irlanda) – Poezie/Pag

Arsenie Augustin (Irlanda)

***1

Precum o picătură de sânge prelinsă Pe acul busolei

Îmi afund tainele mai adânc Să nu-și caute alte inimi sau piepturi. Le pun în ordine ca pe felinele Unui circ plin de ovații, Le învăț salturi sau piruete demne De scene topite În amontele unui fluviu de sare. Ecouri sparte între cerul de jar și Țărâna albă a străzii Îmi amorțesc tâmplele ca un pumn De cuvinte rămase în urma căderii. Mut mai sus cu o treaptă tăcerea, Las umbrei colțul ascuns Al serii apoi țes zborul Îngerului cu nume de crin.

***2

Între acele nopții cu brațe de somn S-a oprit îngerul-clipă Netezind chipul de lut al luminii Cu haină și aripi. Vine tiptil în așternutul negru, Împarte cer, ecouri, fum Și lasă-n urma lui fosforescente inimi. Cu glas de zbor abrupt Călătorind prin sparte ghețuri, Își prăbușește fruntea șiroind a umbre În maldărul de taine Zidit fără hotar. Ridică pe umeri piscuri, creste albastre Așteptând cu ochii veșnic deschiși O nouă tăcere.

***3

Prinde vântul subțire ce bate În noaptea cu sâmburi albaștri. Zăvorăște-l pe marginea drumului Și nu spune nimic Pădurii ce-l așteaptă frenetic. Copacii n-au nevoie de cuvinte scobite-n Scoarța lor alburie. Vor înțelege. Prefă-te numai Că taci privind eterna clepsidră Măsurând un timp și-o desfrunzire. Ei știu semnele lunii. Întunericul le e rege iar tainele scut. Ecouri sparte-ntre ramuri Vor da mărturie ridicând umerii: Astăzi nu vine la întâlnirea cu cerul, Se transformă-n cuvânt.