Nemaipomenitele povesti ale renului Rufi by Editura Litera

NEMAIPOMENITELE POVEșTI

RENULUI RUFI ale

Povești audio și activități interactive

NEMAIPOMENITELE POVEșTI

RENULUI RUFI ale

Nemaipomenitele povești ale renului Rufi

Anastasia Popa

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19

e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Coordonator editorial: Gabriela Bărbulescu

Corector: Carmen Bîtlan

Tehnoredactare și prepress: Olimpia Bolozan

Copertă: Lorena Ionică

Ilustrații: Shutterstock, Andra Manea

Ilustrație copertă: Shutterstock

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

POPA, ANASTASIA

Nemaipomenitele povești ale renului Rufi/ Anastasia Popa. – București: Litera, 2025 ISBN 978 630 355 624 6 821.135.1

Pentru ca experiența să fie completă, accesează varianta digitală a cărții care conține fișiere audio pentru povești, să le asculți de câte ori îți dorești, și multe activități interactive. Trebuie doar să scanezi codul de mai jos:

Bun găsit, dragii mei!

Sunt renul Rufi, un ren povestitor!

V-am pregătit povești frumoase, cu fulgi drăgălași, cu iarnă, cu daruri

și copii jucăuși, așa ca voi, dar și câteva activități, ca să fiu sigur că ați ascultat cu atenție!

Vă urez succes!

BRĂDUȚUL

În luminișul din pădure creșteau trei brazi: unul mare, unul mijlociu și unul mititel, înalt de o șchioapă, adică un brăduț.

Brăduțului mititel îi plăceau tare mult poveștile de tot felul pe care le auzea poves tite de vânt, de păsările care poposeau pe ramurile fraților săi sau de vietățile care se odihneau la poalele lor.

Cel mai mult îi plăceau poveștile despre acea magică seară, cea a Crăciunului, când brăduții duși din pădure în casele oamenilor erau împodobiți de sărbătoare, strălucind de frumusețe. Toți aveau, pe lângă globulețe, lumânărele, beteală, jucării multicolore și câte o steluță strălucitoare în vârf.

Voi crește mare și voi purta pe creștet cea mai strălucitoare stea pe care o voi culege direct de pe cer, spunea el. Abia aștept să mai cresc, să mă înalț.

Cei doi frați ai lui, brazii mai mari, foșneau din crengile lor bogate: Nu este bine să pleci din pădure, de lângă noi. Brazii duși în locuințele oamenilor își pierd rădăcinile și se usucă. După seara aceea plină de strălucire, viața lor se sfârșește. — Au dreptate, spunea gaița care îi vizita des, aducân du‑le vești din pădure. E bine să rămâi aici mereu. Podoabe strălucitoare îți pot împrumuta eu, am scorbura plină, iar stele le vor străluci mereu noaptea pe cerul senin, deasupra noastră.

Oho, spuneau brazii cei mari. Până va crește frățiorul nostru, scorbura ta va fi plină ochi de lucruri strălucitoare. Atât de plină încât nici tu nu vei mai avea loc în ea. Ar fi bine să te mai lași de obiceiul tău de lua lucruri care nu sunt ale tale.

Nu departe de luminiș, locuiau într o căsuță primitoare trei iepurași.

Pentru că venise iarna și se apropia Sărbătoarea Crăciunului, aceștia s au hotărât să facă rost de un brad și să l împodobească.

Locuința noastră va arăta mult mai veselă și mai primitoare când va veni Moșul să ne aducă daruri, au spus ei.

Dar de unde să luăm un brăduț? s au întrebat.

Știu eu unul într o poieniță, nu departe de aici, a spus cel mai mic dintre ei. Este cel mai potrivit pentru noi.

Atunci, haideți să l aducem aici, au hotărât și au pornit la drum.

Odată ajunși în poieniță, au descoperit brăduțul și s au sfătuit cum să l taie.

— Nu are tulpina groasă, așa că îl vom putea ronțăi cu dințișorii. Toți trei vom sfârși repede treaba.

Auzindu‑le sfatul, bradul cel mare s‑a înfuriat, iar brăduțul cel mic a început să plângă speriat.

— Chem îndată vântul rece să i alunge! a spus el.

— Nu e bine, a spus bradul mijlociu. Odată dezlănțuit, vântul va răvăși toată pădu rea. Să încercăm să i convingem să ne lase în pace.

Noroc cu gaița care le a sărit în ajutor.

— Împodobiți brăduțul aici, le a spus ea. I nvitați și celelalte animale din pădure. Lucruri strălucitoare pe care să le folosiți drept podoabe vă pot da eu.

Cei trei iepurași au fost ascultători și au început să împodobească brăduțul.

Încet, încet s au adunat și celelalte vietăți ale pădurii. Au părăsit scorburile sau vizuinile lor, uitând de neînțelegerile de peste an. Fiecare dintre ele a adus câte ceva pentru a contribui la reușita marii sărbători.

Au avut parte de o frumoasă petrecere cu un brăduț frumos împodobit, de voie bună, râsete, colinde și daruri.

De sus, de pe cer îi vegheau luna și stelele, una mai stră lucitoare decât alta. Și, ca într un vis, steluța cea mai străluci toare a coborât ușor, lăsând în urmă o pulbere luminoasă, și s a așezat drept în vârful brăduțului. Către ziuă, s a întors la culcare printre suratele ei.

De atunci, în fiecare an brăduțul nostru capătă straie strălucitoare și vietățile pădurii petrec fericite Crăciunul în jurul lui.

Ai ascultat cu atenție? Răspunde la întrebări.

Ce îi plăcea brăduțului mititel?

Cu ce își umpluse gaița scorbura?

De ce voiau iepurii să roadă tulpina bradului cel mic?

Cum s‑a încheiat povestea?

● Denumește imaginile. Desparte în silabe fiecare cuvânt. Colorează atâtea cercuri câte silabe are fiecare cuvânt, ca în exemplul dat.

● Formează prin încercuire mulțimi de iepuri de același fel. Unește fiecare mulțime cu cifra potrivită.

● Desenează ace de brad pe ramuri, după exemplul dat. Folosește creioane cerate.

● Desenează podoabe în brad, așa cum îți imaginezi că a fost împodobit bradul din poveste.

LANȚUL PRIETENIEI

Afară este ger și din cer cad mereu fulgi albi și pufoși de nea.

În căsuța piticului Afinuță este cald și bine. Tocmai a scos din cuptor o pâine rumenă și gustoasă, pregătită după o ve che rețetă piticească. Pâinea scoate aburi ademenitori, dar lui Afinuță nu i vine să guste singur din ea.

Oare ce fac animalele pădurii pe o vreme ca asta? se întreabă el. Ce ar fi să i duc și vecinului meu, Iepurașul Guler

Cenușiu, o bucată de pâine caldă?

Zis și făcut. Piticul pornește spre casa iepurașului.

O, sunt atât de fericit că te ai gândit la mine! spune ie purașul. Eu sunt sătul acum. Am găsit doi morcovi grași, rămași din toamnă într o grădină de legume. Dar cred că prietena mea,

Oița Lână Creață, este flămândă. Nu prea găsește de mâncare pe o asemenea vreme. Te rog să i o duci ei.

Piticul Afinuță porni spre casa oiței.

Beee! Mulțumesc, mult! spune oița. Dar în zori, când am pornit după hrană, am găsit un tufiș cu iarbă și frunze usca te. M am ospătat împărătește. Cred că sărmanului căluț i ar fi de mare ajutor darul tău. Este greu să găsești hrană pe o vreme ca asta. Mergi și dă i lui bucata de pâine. Va fi mulțumit, ai să vezi.

Plecă piticul mai departe.

Ihoho! nechează vesel Căluțul Coamă Rotată când vede darul piticului. Mulțumesc, dar astăzi chiar am mân cat. Am scormonit cu copita pe un ogor și am găsit sub zăpa dă o mulțime de sfecle rotofeie. Mi am pus bine bur ta la cale.

N ar fi frumos din partea mea să fiu lacom. Căprioara Ochi Umbroși cred că rabdă de zile bune. Î i va prinde tare bine pâinica de la tine.

Căprioara îl întâmpină pe Afinuță cu un zâmbet sfios.

Știi, am găsit la poalele pădurii un tufiș plin cu măceșe coapte. De mult nu m am mai ospătat pe săturate ca astăzi, în timpul acestei ierni. Ce ar fi să l cauți pe sărmanul iepuraș, sau pe oiță sau pe căluț… Le duc grija. Nu cred că o duc prea bine.

— Ăștia da, prieteni buni! și a spus Afinuță cu admirație.

Și atunci, piticului i a venit o idee. I a invitat pe toți cei patru prieteni în căsuța lui.

A umplut masa cu bunătăți adunate în cămara lui din timp, a făcut ceai cald și au pornit un ospăț pe cinste. Era atâta bucurie acolo încât și fulgii de nea se opreau la fereastră să privească și uitau să se mai aștearnă pe pământ.

Ai ascultat cu atenție? Răspunde la întrebări.

Cum se numește piticul din poveste?

Ce a scos piticul din cuptor?

Cui a vrut piticul să îi ofere din pâinea coaptă de el?

Cine a primit pâine de la Afinuță?

● Numerotează animalele în ordinea în care piticul Afinuță a ajuns la ele, după exemplul dat.