In cautarea lui mos craciun

À la recherche du Père Noël Thierry Dedieu © 2015 Éditions du Seuil Fotogravuri: APS Traducere din limba franceză: Justina Bandol Editura Litera O.P. 53, C.P. 212, sector 4, București, România tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 54 83 72 e-mail: comenzi@litera.ro Ne puteți vizita pe

În căutarea lui Moș Crăciun Thierry Dedieu Copyright © 2017 Grup Media Litera pentru versiunea în limba română Toate drepturile rezervate.

Editor: Vidrașcu și fiii Redactor: Irina Ilie Copertă și prepress: Andreea Apostol Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României THIERRY DEDIEU În căutarea lui Moș Crăciun; trad: Justina Bandol – București: Litera, 2017 I. Dedieu, Thierry II. Bandol, Justina (trad.)

ISBN 978-606-33-2184-9 82-93-34-=135.1

ÎN CĂUTAREA LUI MOȘ CRĂCIUN THIE R R Y D E D IE U

Ningea. Se revărsau zorile, și vântul părea să șovăie. Se făcuse aproape plăcut în grădina familiei Sorensen, unde trăia un omuleț de zăpadă.

abcdef

Un măcăleandru veni să se așeze pe nasul omulețului. Nu se temea nici de Sorenseni, nici de sperietori – iar de oamenii de zăpadă nici atât.

Dar, deodată, își luă zborul înspăimântat: omulețul de zăpadă se mișcase!

Adevărat: omulețul se înclinase puțintel într-o parte și se urni din loc.

Puse un picior înaintea celuilalt și păși încet prin zăpada proaspătă.

Măcăleandrul se ivi la loc.

– Ești viu? vru el să știe. Dar asta nu se poate!

– Se poate tot atât cât o pasăre care vorbește, răspunse omulețul.

– Și încotro ai pornit-o?

– Mă duc să-l întâlnesc pe Moș Crăciun. Am un cadou pentru el.

– Dar Moș Crăciun locuiește foarte departe, în Laponia!

– Atunci n-am nicio clipă de pierdut! Hai, ajută-mă să-mi fac bocceluța! O să iau niște zurgălăi pentru sania lui și câțiva biscuiți pentru mine, că drumul e lung.

Omulețul sări fără zgomot peste poarta grădinii, ajunse repede la marginea pășunii Sorensen, apoi trecu de barieră, luând-o spre nord.

Străbătu câmpii, sui munți, urmă meandrele râurilor.

Merse, se poticni, alunecă. Trase o înjurătură.

– Corbule, m-am rătăcit. N-ai putea să-mi arăți cum s-ajung la Moș Crăciun?

– Și ce ai să-mi dai în schimb, omulețule? îl întrebă croncanul.

– Nimic.

– În bocceluța aia ce duci?

– Biscuiți pentru mine și zurgălăi pentru Moș Crăciun.

– Biscuiți? Mă mulțumesc și cu ei.

Acesta-i prețul dacă vrei să mergi mai departe.

Ca să ajungi la Moș Crăciun, ține-o spre nord, dincolo de râu, încheie corbul.

Omulețul de zăpadă porni mai departe și-și văzu neobosit de drumul lui.

– Mare cerb, m-am rătăcit. N-ai putea să-mi arăți cum s-ajung la Moș Crăciun?

– Și ce ai să-mi dai în schimb, omulețule? îl întrebă regele pădurii.

– Nimic.

– Ce duci acolo-n bocceluță?

– Zurgălăi pentru Moș Crăciun.

– Zurgălăi? Sunt buni să-mi împodobesc coarnele.

Acesta-i prețul dacă vrei să mergi mai departe.

Ca să ajungi la Moș Crăciun, treci prin pădure și ia-o spre munte, încheie marele cerb.

– Vulpoiule, m-am rătăcit. N-ai putea să-mi arăți cum s-ajung la Moș Crăciun?

– Și ce ai să-mi dai în schimb, omulețule? îl întrebă vulpoiul cel șiret.

– Nimic.

– Dar pe cap ce porți?

– O pălărie – așa e obiceiul la noi, oamenii de zăpadă.

– O pălărie zici? Păi mi-ar veni și mie la fel de bine.

Acesta-i prețul dacă vrei să mergi mai departe.

Ca să ajungi la Moș Crăciun, ține drumul pe marginea câmpului, spuse vulpoiul.

– Iepurașule, m-am rătăcit. N-ai putea să-mi arăți cum s-ajung la Moș Crăciun?

– Și ce ai să-mi dai în schimb, omulețule? întrebă urecheatul.

– Nimic.

– Dar morcovul ăsta al cui e?

– E nasul meu – așa suntem făcuți noi, oamenii de zăpadă.

– Un nas de morcov! Ah, va fi o gustare pe cinste!

Acesta-i prețul dacă vrei să mergi mai departe.

Ca să ajungi la Moș Crăciun, treci dealul și ia-o la stânga, încheie iepurele.

– Lupule, m-am rătăcit. N-ai putea să-mi arăți cum s-ajung la Moș Crăciun?

– Și ce ai să-mi dai în schimb, omulețule? întrebă șeful haitei.

– Nimic.

– Fularul ăsta pare tare călduros.

– Da, o să-mi prindă bine acolo unde merg, spuse omul de zăpadă.

– Și mie mi-e cam frig.

Acesta-i prețul dacă vrei să mergi mai departe.

Ca să ajungi la Moș Crăciun, ține drumul drept printre munții aceștia doi, încheie lupul.

– Ursule, m-am rătăcit. N-ai putea să-mi arăți cum s-ajung la Moș Crăciun?

– Aproape ai ajuns. E căsuța cuibărită colo, pe fundul văii.

Ce ai să-mi dai pentru că ți-am arătat-o, omulețule? întrebă stăpânul munților.

– Nimic.

– Nimic! răcni ursul, turbat de furie.

Se înălță pe labele din spate ca să se arate în toată grozăvia lui.

Ca să-l îmbuneze, omul de zăpadă îi ceru voie să-i cânte un cântecel pentru copii.

– Foarte bine, spuse ursul, liniștindu-se dintr-odată.

Brăduleț, brăduț, drăguț, Ninge peste tine!

Haide, hai, în casa mea, Unde-i cald și bine.

Pom de Anul Nou te fac, O, ce bucurie!

Cu beteală-am să te-mbrac Și steluțe, o mie!

Atunci marele urs se întoarse către omulețul de zăpadă și-i spuse: – Mai vreau!

În sfârșit, după ce omulețul îi cântă de vreo treizeci de ori, ajunseră aproape de casa lui Moș Crăciun. Acesta era foarte ocupat cu pregătirile de călătorie.

– Bună ziua, dragă Moș Crăciun! Mi-a luat tare mult să ajung până la dumneata.

Am vrut să-ți aduc un cadou, dar, din păcate, nu-l mai am…

– Să știi, omulețule, că eu, când dăruiesc un cadou, nu aștept nimic în schimb, îi răspunse Moș Crăciun.

Și-i întinse omulețului de zăpadă un dar mititel.

Dar omulețul nostru nu se putu opri și-i dădu în schimb cel mai frumos surâs al său.