Alfie da o mana de ajutor

ALFIE

Alfie dă o mână de ajutor Alfie abia așteaptă să meargă la ziua de naștere a lui Bernard, deși e puțin speriat că va rămâne acolo fără mami. Dar se simte atât de bine, încât descoperă că nu are nevoie nici măcar de păturica lui specială – și-și face și un nou prieten!

Citește noua aventură a lui Alfie și află cum își învinge sfiala și ajunge chiar să dea o mână de ajutor la petrecere!

ALFIE Alfie și cadoul surpriză

ALFIE Alfie vrea să fie băiat mare

ALFIE Alfie dă o mână de ajutor

ALFIE Alfie intră primul

ISBN 978-606-33-2968-5

9 786063 329685

ALFIE Alfie dă o mână de ajutor

ALFIE Alfie dă o mână de ajutor

Shirley Hughes Rhv7270Q_Alfie Gives a Hand.indd 3

175L

21/04/2014 2:50 PM

Într-o zi, Alfie veni de la grădiniță cu un plic în care

era o filă de carton frumos îndoită. I-o dăduse Bernard, prietenul lui cel mai bun.

– Uite, are numele meu pe ea! spuse el arătând locul cu degetul.

Mami îi spuse că e o invitație la ziua de naștere a lui Bernard.

– O să se țină acasă la el? vru să știe Alfie.

Nu mai fusese niciodată acasă la Bernard. Mama răspunse că da și-i povesti câte ceva despre zilele de naștere: cum trebuia să aleagă un cadou, ce jocuri aveau să joace și cum mâncarea avea să fie foarte bună.

Alfie abia aștepta petrecerea lui Bernard. În ziua stabilită, mama îl spălă pe față, îl pieptănă și-l ajută să-și pună un tricou curat și pantalonii scurți noi-nouți.

– O să vii și tu la petrecere cu Annie Rose, nu? o întrebă Alfie.

– A, nu, spuse mama. Te duc acasă la Bernard și pe urmă merg cu Annie Rose în parc și vin să te iau când e ora de plecare.

– Dar vreau să vii și tu, zise Alfie.

Mama îi spuse că ea și Annie Rose nu fuseseră invitate la petrecere.

Numai Alfie fusese, pentru că era prietenul special al lui Bernard.

– Nu te deranjează că te las în fiecare zi la grădiniță, nu? întrebă ea.

La fel n-o să te deranjeze nici când vom ajunge acasă la Bernard.

Mama cumpărase niște creioane cerate, pe care Alfie urma să i le dea cadou lui Bernard. În timp ce ea le împacheta, Alfie se duse sus în camera lui. Se uită sub pernă și găsi acolo păturica veche pe care o ținea noaptea cu el în pat.

Coborî cu ea în brațe și se așeză s-o aștepte pe mami.

– N-o să ai nevoie de păturică la petrecere, îi spuse mama când veni vremea să plece.

Dar Alfie nu vru să lase păturica acasă. O ținea strâns cu o mână, iar în cealaltă luă cadoul și merse așa tot drumul până la Bernard.

Când ajunseră, mama lui Bernard le deschise ușa.

– Bună, Alfie! spuse ea. Hai să mergem în curte la Bernard și la ceilalți copii!

Mami îi dădu lui Alfie un pupic, își luă la revedere și plecă spre parc cu Annie Rose.

– Vrei să-ți lași păturica aici, unde sunt hainele? îl întrebă mama lui Bernard pe Alfie.

Dar Alfie nu voia să dea drumul păturicii. O ținea încă strâns în mână.

Bernard era în curte cu Min, Sam, Daniel și alți câțiva colegi de grădiniță.

– La mulți ani! își aminti Alfie să-i spună și-i dădu cadoul.

Bernard desfăcu pachetul.

– Creioane cerate! A, ce frumos! zise mama lui Bernard. Spune „mulțumesc“, Bernard!

– Mulțumesc, zise Bernard.

Dar ia ghiciți ce făcu în clipa următoare?

Aruncă toate creioanele în sus. Și toate căzură în iarbă.

– Ăsta a fost un gest prostesc, spuse mama lui, culegând creioanele și punându-le deoparte.

Pe urmă aduse o sticluță cu baloane de săpun și suflă o grămadă de baloane în aer. Bulele se împrăș­tiară prin toată curtea, și copiii începură să țopăie după ele, să le spargă.

Alfie nu putu să spargă prea multe, pentru că-și ținea în continuare păturica pe umăr. Dar Bernard, care sărea în toate părțile împingându-i pe ceilalți copii, sparse cele mai multe baloane.

– Nu împinge copiii, Bernard! îi spuse mama pe un ton sever.

O bulă mare ateriză delicat pe mâneca lui Min și rămase acolo, tremurând strălucitoare.

Min zâmbi și încercă să stea nemișcată.