Issuu on Google+

magari

Măgarul este un animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, cu capul mare şi cu urechile lungi, folosit ca animal de povară şi de tracţiune. Strămoşul lui este Măgarul Sălbatic African. Acesta a fost domesticit în jurul anului 4.000 î.H. Măgarul a devenit un important animal de povară pentru cei care trăiau în regiunile egiptene şi nubiene deoarece putea căra cu uşurinţă greutăţi mari şi putea fi folosit în agricultură. Până în anul 1,800 înainte de Christos, măgarul a ajuns în Orientul Mijlociu unde oraşul comercial Damasc era cunoscut drept Oraşul Măgarilor Măgăriţele sunt gestante aproximativ 11 luni şi de obicei dau naştere unui singur mânz. Gemenii sunt foarte rari. Măgarii pot varia considerabil ca mărime. Majoritatea măgarilor domestici însă se situează între 0.9 şi 1.4 metri înălţime. Au urechi mai lungi decât caii, care ii ajuta să perceapă sunete îndepărtate. În sălbăticie, ei se pot apăra cu o puternice lovituri de copită şi muşcături. Sistemul lor digestiv este puternic şi le permite digerarea vegetaţiei şi extragerea umidităţii din hrană. Ca şi regulă, măgarii au nevoie de cantităţii mai mici de hrană decât caii de aceeaşi înălţime şi greutate. Măgarii au o reputaţie de încăpăţânaţi care derivă dintr-o greşită interpretare a simţului lor puternic de autoconservare. Este dificil să forţezi sau să convingi un măgar să facă ceva pe care el îl vede contrar propriilor interese. Deşi există un număr limitat


magari