Issuu on Google+

Eretele  Eretele alb este o pasăre de talie mijlocie cu o lungime de 40 - 50 cm și cu aripile deschise atinge o lățime de 1,2 m. Masculul este cenușiu cu vârful aripilor negre, iar femela este de culoarea cafenie brună. Eretele cuibărește rar în România, arealul lui de răspândire fiind ținuturile de stepă, smârcuri din sud-estul Europei, ca și regiunile din Dobrogea. Pasărea are cuibul pe sol, în apropierea apelor, în care femela depune în luna mai 3 - 5 ouă albe, punctate cu brun, care vor fi clocite numai de femelă ca. timp de 30 de zile. Toamna păsările migrează spre Europa de Sud, Africa de Est la sud de Sahara și Asia de Sud Vest, India, Birmania.


Mierla  Mierla (Turdus merula = Sturzul singuratic) este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia și Noua Zeelandă, însă este mai răspândită pe continentul european. Ea se hrănește în special cu hrană de origine animală, dar consumă în funcție de anotimp și unele fructe și semințe vegetale. Mierla este clasificată după culoarea penajului sau după dimensiunea corpului.


Cioara  Cioara de semănătură (Corvus frugilegus) este una dintre cele 4 specii europene de păsări care fac parte din punct de vedere taxonomic din genul Corvus, familia Corvidae. Varianta cea mai mare dintre C. frugilegus frugilegus are un cioc puternic cu penajul negru, fiind răspândite din Europa de Vest până în stepele din Asia, ținutul Altai. Cealaltă variantă (subspecie) C. frugilegus pastinator, este mai mică cu penajul întunecat cu nuanțe purpurii, ajunge în Asia spre est până la coasta Pacificului.


Corbul  Corbul comun (Corvus corax), de asemenea cunoscut sub numele de Corbul nordic, este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisfera nordică, este cea mai întâlnita dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea pasăre cântătoare.La maturitate corbul comun are între 56 și 69 cm în lungime, cu greutăți înregistrate variind de la 0,69–1,63 kg. Corbul comun de obicei trăiește aproximativ de la 10 la 15 ani în sălbăticie, cu toate că unele exemplare au fost înregistrate cu durata de viata de pana la 40 de ani. Păsările tinere pot călători în stoluri, dar mai târziu vor avea propiul teritoriu.


Sticletele  Sticletele (Carduelis carduelis), din familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă și unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roșu, iar ceafa, coada și aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu.


Pitigoi  Pițigoii sunt o grupă de păsări cântătoare care fac parte din familia Fringillidae. De unii sunt considerați pițigoi și unele specii din familia Estrildidae, Emberizidae, Thraupidae, Cardinalidae, Passeridae și Ploceidae. Unii oameni de știință includ în această familie chiar și păsările din familiile Icteridae, Parulidae, Peudedramidae și Urocynchramidae. Familia Fringillidae cuprinde ca. 40 de genuri din care 4 au dispărut, respectiv 200 de specii din care 14 au dispărut.


Uliul  Uliul (Accipiter[1]) este numele unui gen de păsări răpitoare de zi din familia Accipitridae, mari şi puternice, care atacă păsări şi mamifere mici. Acesta are un cioc puternic, cu marginile tăioase ca lamele unui foarfece; ciocul este adaptat pentru sfâşiat prada. Corpul subţire, aripile şi coada lungi, arată că este o bună zburătoare. Picioarele puternice se termină cu patru degete (trei îndreptate înainte şi unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuţite şi încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălţimi prada: păsări, şoareci, iepuri, insecte. Se aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâşie cu ciocul şi o înghite nemestecată; uliul este o pasăre răpitoare de zi. Hrănindu-se cu carne, pilota sa este mai puţin dezvoltată decât a altor păsări care se hrănesc cu grăunţe.


Vulturul  Vultur este numele comun pentru un numar de pasari de prada diurne , din familia carora fac parte pe langa vulturi si soimii si ulii . Vulturii nu sunt intotdeauna cele mai mari pasari din aceasta familie , unii soimi fiind uneori mai mari .  Vulturul auriu si speciile inrudite cu el  Vulturul auriu este raspandit in majoritatea emisferei nordice . Este o pasare ce a fost privita , inca din timpuri stravechi ca un simbol al curajului si al puterii , datorita marimii sale , capacitatilor sale de zbor si mai ales datorita locurilor inaccesibile in care isi face cuibul , de obicei pe crestele salbatice ale muntilor .


Cucul  Odata cu incalzirea vremii, auzim din nou binecunoscutul cantec, rasunand dintre ramurile unui copac: cu-cu! cu-cu! Pasarea care ne “vorbeste” asa este binecunoscutul cuc; caci cine oare n-a auzit de el ? Face parte din familia cuculidelor, ordinul cuculiformelor, iar cucul intalnit in tara noastra (si, in general, pe continentul european) este denumit stiintific cuculus canorus. Sau, mai pe intelesul tuturor, cucul gri.


Cucul


Cucul  Aceasta pasare este atat de cunoscuta in Europa, incat cantecul ei a inspirat numerosi poeti si compozitori, ba chiar si inventatori: sa ne gandim numai la ceasul... cu cuc!


Ciocanitoarea  Ciocanitorile sunt pasari raspandite pe intreg globul, mai putin in Australia, in Madagascar si in regiunile inghetate. Ele sunt zburatoare agatatoare si fac parte din ordinul piciformelor, familia picidae, avand in general un penaj viu colorat si obiceiul de a lovi, mai tot timpul, cu ciocul in scoarta copacilor, pentru a-si cauta hrana sau numai pentru a-si semnala prezenta.


Ciocanitoarea!!!  Traiesc in paduri, dar adesea le putem intalni si in parcurile mari din orase.


Gaita  Gaița este o pasăre de mărime mijlocie (32 - 35 cm) având o greutate de ca. 170 g. Penajul gaiței este cenușiu-roșcat, aripile având culoare pestriță de un albastru deschis punctat cu negru. Ea poate imita glasul unor păsări din pădure sau alte sunete percepute de pasăre. În caz de pericol, atenționează alte animale prin strigăte de alarmă.  Pasărea consumă începând de la hrană de natură animală (pui de pasăre, ouă) până la semințe, fructe, insecte și larvele acestora. Semințele le depozitează ca rezervă pentru iarnă în scorburi sau sub scoarța copacilor, acest obicei al lor contribuind la răspândirea unor specii de plante.


Pitigoiu de Bradet  Este răspândit în pădurile montane de amestec şi conifere, ajungînd până în zona jneapănului. Are capul negru cu alb, spatele cenuşiu, iar partea inferioară grialbicioasă. Iarna coboară în ţinuturile joase pînă în pădurile de şes şi chiar în oraşe. Indivizi ai unor populaţii nordice pot fi întâlniţi în sezonul rece şi în estul ţării. Cuibăreşte în scorburi sau în despicături de arbori doborâţi de furtuni. Ouăle, în număr de 7—9, sunt albe, punctate cu brun, fiind depuse prin luna mai. Clocesc ambii părinţi, dar mai mult femela, timp de 16 —17 zile. Este o pasăre sedentară.



cucul meu