Revista In Memoriam nr. 63

In Memoriam Revistã de opinie ºi renaºtere moral spiritualã •Februarie 2013 • Nr. 63 F o n d a t ã , în 1996, l a S u c e a v a • R o m â n i a

Mesaj cãtre Papa Benedict al XVI-lea Sanctitatea Voastrã, Cu surprindere ºi întristare, am aflat cã din motive de sãnãtate vã retrageþi din slujirea de Episcop al Romei ºi Suveran Pontif al Bisericii Catolice. Vã mulþumim în mod deosebit pentru prietenia ºi respectul pe care le-aþi arãtat faþã de Biserica Ortodoxã Românã ºi mai ales faþã de ortodocºii români din diaspora occidentalã. Ne rugãm Domnului nostru Iisus Hristos sã Vã dãruiascã multã sãnãtate ºi mult ajutor în continuarea misiunii Sanctitãþii Voastre prin intermediul rugãciunii ºi al scrierilor teologice ºi spirituale. Cu deosebitã stimã ºi frãþeascã dragoste în Hristos Domnul, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Rãspunsul Patriarhiei Române la dezinformãrile ASUR (comunicat) Întrucât Asociaþia Secular-Umanistã din România (ASUR) desfãºoarã în aceste zile o campanie agresivã de dezinformare prin mass-media printr-o serie de informaþii eronate referitoare la sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru Cultele religioase cu scopul vãdit de manipulare a opiniei publice, Patriarhia Românã reaminteºte urmãtoarele: Statul român nu plãteºte integral salariile personalului clerical ºi neclerical, ci asigurã doar o contribuþie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învãþãmântul preuniversitar), impozitele, asigurãrile de sãnãtate ºi contribuþiile sociale sunt plãtite din fondurile proprii ale unitãþilor bisericeºti. Aceastã situaþie este consecinþa secularizãrii averilor bisericeºti de cãtre domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedatã de sursele de întreþinere, iar Statul român ºi-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent ºi întreþinerea lãcaºurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietãþilor bisericeºti nu au fost încã retrocedate proprietarilor de drept. De remarcat faptul cã sumele plãtite de unitãþile bisericeºti pentru plata impozitelor ºi asigurãrilor sociale aferente salariilor personalului deservent sunt aproximativ egale sau depãºesc valoarea contribuþiilor la

salarii primite de la bugetul de Stat. De exemplu, în fiecare lunã valoarea totalã a contribuþiilor la salariile personalului din Administraþia patriarhalã este de 557.472 lei, iar suma plãtitã de Patriarhia Românã la bugetul de Stat pentru impozitele pe salariile integrale, asigurãri de sãnãtate ºi contribuþii sociale este de 575.087 lei. Oricine poate constata faptul cã ceea ce se primeºte de la bugetul de Stat sub forma sprijinului salarial se întoarce la bugetul public prin plata impozitelor ºi a contribuþiilor sociale aferente. Din cei 14.231 de preoþi ºi diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt salarizaþi exclusiv din fondurile proprii ale unitãþilor bisericeºti, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizaþi neclericali sunt plãtiþi integral de Bisericã. Precizãm cã personalul bisericesc clerical ºi neclerical se numãrã printre categoriile socio-profesionale din România cu cele mai mici salarii. În numeroase comunitãþi din þarã, în special din mediul rural, din cauza sãrãciei ºi a migraþiei în strãinãtate, preoþii nu mai reuºesc sã-ºi completeze salariile din fonduri proprii, pentru majoritatea acestora sprijinul salarial de la bugetul de Stat reprezentând unicul venit sigur pentru întreþinerea familiei. De reþinut este ºi faptul cã anual sumele alocate în bugetul de Stat pentru (urmare în pagina 4)

Pagina 2

Ctitori fondatori DR. DRAGOª CORLÃÞEANU, economist GAVRIL MÎRZA, soc. CONSTANTIN SOFRONI avocat CÃLIN RODICA, preot paroh VIOREL IOAN VÂRLAN ºi preot DUMITRU AIRINEI cu binecuvântarea ÎNALT PREASFINÞITULUI PIMEN, ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR .

Ctitori: Î.P.S. Nathaniel Preot Alexandru Râºca Preoteasa Mary Râºca Maria Viorica Râºca Violeta Beclea Szekely Cornelia Pârcu Mihai ºi Olimpia Burlacu Elena Stanciu Minodora Vasilcu Rucsandra Sârbu de Bota Doru Damian Boºcoianu Sidor ºi Maria Bulgaru Pãstorel ºi Iuliana Macoveiciuc Adrian ºi Olga Hâncu Bogdan ºi Ruxandra Hâncu Horst ºi Viorica Romankiewicz Traian ºi Irina Cocriº Sorin ºi Lãcrãmioara Airinei Neculai ºi Georgeta Morariu Vasile ºi Viorica Teodorescu Radu ºi Liliana Solomon

IN MEMORIAM

Sorin ºi Maria Brumã Cristian ºi Mariana Popescu Adrian ºi Daniela Chichifoi Liviu ºi Marica Anechitei Maria ºi Alexandru Râºca Elena Angelescu Radu ºi Oana Ulea Virgil ºi Carmen Pãcurariu Viorel ºi Maria Nuþu Toader ºi Veronica Mihãilã Cornel ºi Aurelia Prepeliuc George ºi Maria Niculescu Sina von Eisenstein Viorica Lidia ºi Vasile Vargan Cristian ºi Rodica Prelipceanu Alexandru ºi Maria Iacoban Alin ºi Daniela Gaftoneanu Traian ºi Adela Mazãre Ioan ºi Lãcrãmioara Herghelegiu Nestor ºi Rodica Buburuzan Genoveva ºi Radu Ionescu

Ileana ºi Ioan Buzdugan Nicolaie ºi Florica Honceriu Bogdan ºi Mihaela Muraru Ioan ºi Iulia Lazãr Costel ºi Doiniþa Chelariu Ioan ºi Elena Lungu Ioan ºi Brânduºa Ciutac Nicolae ºi Rodica Oprea Viorica ºi Vasile Doroftei Niculina ºi Marin Vasiluþ Laura ºi Iosif Gãlãþean Cãtãlin ºi Marlena Anton Dragoº ºi Viorica Croitor Clara Demetra Avram Adela ºi Gheorghe Ivaºcu Dimitrie ºi Lenþuca Litvinchevici Mihai, Doina Coman ºi Elena Cornel ºi Maria Bercoci Dana, Floarea ºi Vasile Hâncu Doru ºi Maria Muha

Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 3

Bucurie duhovniceascã la Biserica monument „Naºterea Maicii Domnului”-Suceava În cea de-a XXXII-a Duminicã de dupã Rusalii, când Biserica Ortodoxã Românã îi prãznuieºte la loc de mare cinste pe Dreptul Simeon ºi Sfânta Prorociþã Ana, câteva sute de credincioºi, în mijlocul cãrora s-a aflat ca de fiecare datã primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, au participat la Sfânta Liturghie arhiereascã oficiatã de Înalt Prea Sfinþitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor, împreunã cu un ales sobor de preoþi ºi diaconi, la Biserica monument „In Memoriam” cu hramul „Naºterea Maicii Domnului”Suceava, aºezãmânt de cult situat în imediata vecinãtate a Palatului de Justiþie din localitatea reºedinþã de judeþ. „Zaheu, vameºul, s-a întors la Dumnezeu cu toatã fiinþa sa. Era un om bogat cu rosturi, avea de toate ºi a vrut sã-L cunoascã pe Mântuitorul Hristos. Înconjurat de mulþime de oameni, Zaheu se suie într-un pom ca sã-L vadã… aºa cerea sufletul sãu. Gândul la Dumnezeu l-a dus ºi cu sufletul ºi cu trupul aproape de Hristos, iar prezenþa Mântuitorului i-a luminat mintea ºi i-a deschis sufletul. Dragostea cãtre cei sãraci, aceasta este lucrarea prezenþei Mântuitorului în om. Când Hristos locuieºte în sufletele noastre, suntem milostivi.”-a spus în cuvântul sãu de învãþãturã cãtre credincioºi, Întâi

Stãtãtorul Scaunului Arhiepiscopal al Sucevei ºi Rãdãuþilor, comentând pe baza pericopei evanghelice de la Evanghelistul Luca cap.XIX, vers.1-10. În ceea ce priveºte aplicarea justiþiei din ziua de azi, cu referire directã la spinoasa ºi mult discutata problemã a Fondului Bisericesc al Bucovinei, ierarhul a reiterat faptul cã „cei ce judecã nu-L au pe Dumnezeu în sufletele lor”, iar „Judecata la Tribunal poate sã dureze o viaþã întreagã”. Tot arhiereul nostru a mai subliniat faptul cã în vremea pãstoririi Sfântului Ioan Gurã de Aur s-a decis ca ºi Biserica sã aibã proprietãþi, pentru ai ajuta pe cei sãraci. Fondul Bisericesc al Bucovinei a ajutat în trecut ºcoli, azile, sãraci, împrumutând chiar, în vremea Primului Rãzboi Mondial, cu bani Guvernul Austriac, care guvern, i-a returnat ulterior banii împrumutaþi. „În ziua de azi, lupta cea mare se dã împotriva creºtinismului ortodox, mai ales a creºtinismului ortodox românesc”- a concluzionat ierarhul Sucevei ºi Rãdãuþilor. Preotul paroh Viorel-Ioan Vârlan i-a mulþumit Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Arhiepiscop pentru ajutorul dat în construirea bisericii, ºtiut fiind faptul cã spaþiul unde este amplasat lãcaºul de cult era destinat altor dorinþe ºi interese. (ADRIAN POPOVICI)

Greenpeace: „România pierde trei hectare de pãdure pe orã“ Organizaþia internaþionalã de protejare a mediului „Greenpeace“ solicitã autoritãþilor române adoptarea unui Cod silvic menit sã ocroteascã pãdurile, atrãgând atenþia cu privire la situaþia gravã în care se aflã pãdurile din þarã, în condiþiile în care România, afirmã reprezentanþii organizaþiei, „pierde trei hectare de pãdure pe orã“. „Încã din anii trecuþi, o nouã variantã a Codului silvic se aflã în dezbatere în comisiile parlamentare. Modificãrile propuse actualului Cod silvic nu sunt suficiente pentru a elimina acest fenomen cauzat mai ales de tãierile ilegale de arbori. Considerãm cã adoptarea unui nou Cod silvic nu este justificatã decât în mãsura în care acesta descurajeazã drastic defriºãrile ºi furturile din pãdure, exclude tehnologiile de exploatare extrem de agresive, restricþioneazã accesul publicului în pãduri prin mijloace mecanizate generatoare de entropie, interzice îngustarea biodiversitãþii ºi protejeazã explicit pãdurile virgine ºi cvasivirgine, promoveazã reconstrucþia ecologicã a pãdurilor“, a afirmat Doina Danciu, coordonatorul campaniei „Greenpeace“ pentru protejarea pãdurilor. Conform datelor oficiale, suprafaþa acoperitã cu pãduri din România se situeazã mult sub media Uniunii Europene, respectiv 29% faþã de 42%. Nr. 63 – Februarie 2013

Un studiu realizat de „Greenpeace“ aratã cã, în perioada 20002011, suprafaþa forestierã totalã despãduritã ºi degradatã a fost de 280.108 hectare (aproximativ 28.000 de hectare/an), jumãtate din aceastã arie aflându-se în actualele arii protejate. De asemenea, în ultimii trei ani (2009-2011), în România au existat peste 30.000 de cazuri de tãieri ilegale de arbori. (V.V.)

IN MEMORIAM

Pagina 4

Rãspunsul Patriarhiei Române la dezinformãrile ASUR (comunicat) (continuare din pagina 1)

cultele religioase reprezintã doar 0, 4 % din buget, adicã de peste 10 ori mai puþin decât sumele alocate pentru învãþãmânt ºi sãnãtate. Referitor la personalul monahal, precizãm cã Statul nu plãteºte integral salariile a 10.000 de cãlugãri ºi cãlugãriþe. Din cei aproximativ 8. 500 de cãlugãri ºi cãlugãriþe ortodocºi, numai stareþul/stareþa ºi preotul slujitor din mãnãstiri primesc contribuþie de la bugetul de Stat la salariu, adicã doar câteva sute de persoane. În ceea ce priveºte cei aproape 7.700 profesori de religie, menþionãm faptul cã aceºtia au acelaºi statut cu celelalte cadre didactice din învãþãmântul românesc ºi sunt salarizaþi de Ministerul Educaþiei. În acest sens, considerãm cã prezenþa religiei în programa de învãþãmânt din ºcolile publice este un drept câºtigat de poporul român în Decembrie 1989. De altfel, potrivit sondajelor ºi studiilor sociologice realizate în ultimii 15 ani, majoritatea românilor apreciazã rolul orei de religie în formarea ºi educarea tinerei generaþii. Statul român nu oferã subvenþii de la bugetul de Stat pentru opera social-filantropicã a Bisericii! Cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxã Românã pentru susþinerea celor aproximativ 700 de instituþii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiazã în mod constant aproape un milion de români sãraci provin exclusiv din fonduri proprii ºi donaþii ale credincioºilor. În acelaºi timp, Patriarhia Românã ºi alte eparhii din þarã deruleazã cu succes programe socialeducaþionale la nivel naþional din fonduri europene (Hristos împãrtãºit copiilor, Alege ºcoala! etc.) ai cãror beneficiari sunt zeci de mii de copii, adolescenþi ºi tineri, iar la nivel local existã numeroase proiecte sociale derulate de eparhii în parteneriat cu autoritãþile locale ºi alte ONG-uri. Pentru corecta informare a opiniei publice, precizãm faptul cã, potrivit Codului fiscal (art 15, alin. f), cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru: venituri obþinute din producerea ºi valorificarea obiectelor ºi produselor necesare activitãþii de cult, potrivit legii, venituri obþinute din chirii, alte venituri obþinute din activitãþi economice, venituri din despãgubiri în formã bãneascã, obþinute ca urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile IN MEMORIAM

privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiþia ca sumele respective sã fie utilizate, în anul curent ºi/sau în anii urmãtori, pentru întreþinerea ºi funcþionarea unitãþilor de cult, pentru lucrãri de construcþie, de reparaþie ºi de consolidare a lãcaºurilor de cult ºi a clãdirilor ecleziastice, pentru învãþãmânt, pentru furnizarea, în nume propriu ºi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiþiile legii, pentru acþiuni specifice ºi alte activitãþi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasã ºi regimul general al cultelor.” Aceastã prevedere din Codul fiscal se fundamenteazã pe art. 29, alin. 5 din Constituþia României, dezvoltat în Legea cultelor nr. 489/ 2006, unde se menþioneazã: Statul român recunoaºte cultelor rolul spiritual, educaþional, social-caritabil, cultural ºi de parteneriat social, precum ºi statutul lor de factori ai pãcii sociale (art. 7 alin. 1); Autoritãþile publice coopereazã cu cultele în domeniile de interes comun ºi sprijinã activitatea acestora. (art. 9 alin. 3). Trebuie menþionat cã în momentul elaborãrii Codului fiscal, þinând cont de faptul cã cea mai mare parte a proprietãþilor bisericeºti nu a fost încã retrocedatã Bisericii, legiuitorul a avut în vedere identificarea unor surse de finanþare pentru întreþinerea lãcaºurilor de cult ºi a celorlalte clãdiri bisericeºti, precum ºi a lucrãrii socialfilantropice ºi educaþionale desfãºuratã de Culte în beneficiul populaþiei, care este incomparabil mai amplã ºi eficientã decât cea a ONG-urilor. De altfel, în toate þãrile europene existã facilitãþi fiscale pentru Culte condiþionate de folosirea fondurilor strict pentru activitatea specificã desfãºuratã în societate. În acelaºi timp, pentru activitãþile economice desfãºurate prin societãþi comerciale, Cultele plãtesc taxe ºi impozite potrivit legislaþiei în vigoare asemenea tuturor agenþilor economici din þara noastrã. În România, potrivit statisticilor oficiale, sunt 20.240 de ºcoli cu personalitate juridicã ºi arondate, iar nu 4.700 de ºcoli aºa cum dezinformeazã reprezentanþii asociaþiei seculare, adicã de peste 4 ori mai multe instituþii de învãþãmânt. Dacã astãzi în România se închid spitale ºi ºcoli, aceasta se întâmplã nu din cauza Bisericii Ortodoxe Române, ci ca urmare a scãderii numãrului populaþiei, inclusiv a celei ºcolare. Biroul de presã al Patriarhiei Române Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 5

„Dupã ce este pãrãsit de suflet, de ce sã mai dãm vreo consideraþie trupului?” „Sã te laºi incinerat, când Biserica osândeºte acest lucru ºi când nu-þi acordã, prin preoþii ei legiuiþi, asistenþa ºi rugãciunile ei, echivaleazã cu o nesocotire a Bisericii ºi deci ºi a creºtinismului.” Pr. Dumitru Stãniloae (1903-1993) (...)Un fost ministru ºi profesor universitar, Trancu-Iaºi, murind, a lãsat sã fie incinerat, fiind întovãrãºit la crematoriu de numeroºi foºti ºi actuali miniºtri, de profesori universitari ºi de o mare mulþime de intelectuali ºi de studenþi. S-au þinut cu ocazia aceasta cuvântãri, scoþându-se în relief personalitatea celui ce avea sã fie peste câteva minute mistuit de flãcãri, o companie de feciori români, îmbrãcaþi în haina militarã pentru o altã misiune, cu mult mai sfântã, a dat onorul. Câte suflete mai naive, impresionate de asemenea vorbe ºi de asemenea cinstiri, nu vor fi rãmas cu hotãrârea sã urmeze ºi ele la moarte pilda unei asemenea „personalitãþi”? ªi, mai ales, ce vor fi zis în sufletul lor atâþia oameni din popor despre credinþa domnilor noºtri ºi ce concluzii vor fi tras pentru necesitatea lor de a mai crede? Sã te laºi incinerat, când Biserica osândeºte acest lucru ºi când nu-þi acordã, prin preoþii ei legiuiþi, asistenþa ºi rugãciunile ei, echivaleazã cu o nesocotire a Bisericii ºi deci ºi a creºtinismului. Nici în Vechiul Testament, nici în cel Nou, nici în istoria creºtinismului nu se practicã ºi deci nu se aprobã incinerarea.Ea nu se conciliazã cu consideraþia ce-o dã creºtinismul trupului omenesc. Trupul este, în credinþa creºtinã, chipul sufletului ºi este creat de Dumnezeu printr-un act de atenþie deosebitã. El nu este o închisoare regretabilã a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestã, imprimând asupra lui pecetea caracterului sãu. Trupul face atât de mult parte din fiinþa omului, încât viaþa veºnicã, cea deplinã, va fi tot în trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucurã de atâta cinstire în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Sãu ªi l-a fãcut trup propriu ºi stã cu el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc. Cum spune Berdiaev undeva, faþa omeneascã îndeosebi este asemenea unei taine, o minunatã fuziune de materie ºi spiritualitate. Când priveºti în ochii omului, vezi înþelesuri ºi sentimente, nu materie. Trupul este materie transfiguratã ºi spiritualizatã. Spiritul omenesc n-are altã posibilitate de a-ºi arãta splendorile sale, puterile creatoare, decât prin trup. Numai prin trup ne îmbogãþim sufletul, chiar cu adevãrul ºi cu harul dumnezeiesc, ºi numai prin trup comunicãm altora ideile ºi sentimentele noastre. Creºtinismul nu dispreþuieºte trupul, nu-l schimonoseºte ºi nu cautã sã-l omoare, ci se sileºte sã-i descopere adevãrata frumuseþe, fãcându-l organ al nobleþei spirituale, al harului ºi îndumnezeirii. Cu câtã veneraþie ºi duioºie înconjoarã cei apropiaþi ai mortului trupul lui! Ce înãlþime de suflet transpirã din aceastã intimitate ºi curãþenie de simþiri, în care se manifestã ºi mai departe legãturile între cel plecat ºi cei rãmaºi! S-ar putea obiecta: bine, înþelegem toatã valoarea trupului ºi toate cinstirile ce i se dau atâta timp cât este sufletul în el. Dar dupã ce este pãrãsit de suflet, de ce sã-i mai dãm vreo consideraþie? Pentru multe din motivele de ordin mai înalt religios pe care le-am amintit, dar ºi pentru urmãtoarele: Pe faþa celui dispãrut rãmân imprimate caracterele sufletului ºi dupã ce a murit.Când priveºti la ea, nu poþi sã nu ai impresia cã cel mort trãieºte, cã faþa lui continui sã aibã un sens, sã exprime un caracter, un ansamblu de sentimente, aceleaºi pe care le-a exprimat Nr. 63 – Februarie 2013

cât era viu. Cum sã arunc în foc aceste sensuri, cum sã ard o faþã care continuã sã-mi exprime ceea ce mi-a exprimat o viaþã întreagã? Cum sã dau focului o imagine scumpã, un vas în care a palpitat un suflet ce mi-a fost drag ºi respectat? Preþuieºti o hainã veche, un obiect de care te-ai servit odatã tu sau cei apropiaþi; cum sã nu preþuieºti trupul care a cuprins tot sufletul ºi toatã viaþa celui scump? Nu este mai bine apoi pentru sufletul meu sã rãmânã cu impresia cã cel mort a plecat numai, decât sã-mi produc pe cale silitã senzaþia distrugerii lui? Nu corespunde mai bine credinþei creºtine aceastã impresie de plecare a celui rãposat, decât senzaþia durã de distrugere? Când este ars în faþa mea ºi mi se dã la urmã un pumn de cenuºã, mi-am produs tocmai aceastã senzaþie de definitivã distrugere, pe când, dacã i-am acoperit faþa cu giulgiul pãmântului, rãmân în adâncurile sufletului cu un sentiment cã numai cel mort a plecat într-o altã lume, în care continuã sã trãiascã, cã numai el doarme; doarme în relaþie cu noi, cãci cu o faþa interioarã este întors spre o altã viaþã mai frumoasã. Porunca dumnezeiascã de a nu ucide are apoi referinþã ºi faþã de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie sã ucidem, ci sã lãsãm sã sfârºeascã prin aceeaºi voie dumnezeiascã - pe cale naturalã prin care s-a ºi creat. Precum n-avem voie sã ucidem sufletul, aºa n-avem voie sã distrugem trupul, ci sã lãsãm legea naturalã sã-ºi urmeze cursul ei dupã plecarea sufletului. Arderea este actul în care se manifestã cel mai mare dispreþ al omului pentru ceva. Tocmai de aceea el nu arde nimic, decât doar mãrãcinii. Mai arde lemne ca sã se încãlzeascã, potrivit tot unei legi a firii. Deci o ardere cu un folos pozitiv. Dar pentru ce sã arzi trupul omenesc? Trebuie sã-l dispreþuim atât de grozav? Sau aduce aceasta un folos întreþinerii noastre? Sau este aceasta potrivit cu legea fireascã a vieþii? În arderea trupului se manifestã pur ºi simplu instinctul pãcãtos ºi absurd de a destrãma credinþa creºtinã. Ea aratã o totalã necredinþã în Dumnezeu ºi în demnitatea omului, fãcut dupã chipul lui Dumnezeu. Ea descoperã un suflet pustiu de orice credinþã, gãsind în cenuºã ºi în praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Cãci actele noastre au ºi funcþia de a simboliza credinþele noastre. Cine respectã trupul, chiar mort, îºi simbolizeazã prin aceasta credinþa în veºnicia lui, iar cine lasã sã i se ardã trupul aratã cã nu crede în nimic. Necredinþa desigur cã este o chestiune care intereseazã Biserica. (...) A fost ºi la cãpãtâiul lui Trancu-Iaºi, ca la alþi incineraþi, un „preot” care a citit rugãciuni. Noi ºtim cã acel preot este depus de Sf. Sinod. Iar în baza legilor în vigoare statul trebuie sã opreascã un preot depus de a parodia slujbele bisericeºti. Este o ocrotire ºi un ajutor minim care trebuie acordat Bisericii. Statul recunoaºte manifestarea numai a anumitor culte. Cãrui cult aparþine acel „preot”? Încheind, ne exprimãm credinþa fermã cã de aici înainte nu se vor mai întâmpla cazuri ca acestea. (...) Suntem siguri cã într-o bunã zi, nu prea depãrtatã, vom citi în Monitorul Oficial decretul de desfiinþare a crematoriului, cuptor de trupuri omeneºti ºi loc de sfidare a credinþei româneºti. Cine vrea sã se ardã s-o facã acasã la el, cu uºile zãvorâte. Sufletul poporului nostru n-are nevoie de asemenea spectacole. (Fragment din: Pr. Dumitru Stãniloae, „Incinerare”, Telegraful Român, an LXXXVIII, nr. 3, 14 ian. 1940, p.1)

IN MEMORIAM

Pagina 6

Reconciliere între Patriarhia Ierusalimului ºi Patriarhia Românã Biroul de Presã al Patriarhiei Române ne informeazã: Cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 20 – 21 februarie 2013, o delegaþie a Patriarhiei Române s-a întâlnit la Ierusalim cu o delegaþie a Patriarhiei Ierusalimului, pentru rezolvarea problemei legate de Aºezãmântul Românesc de la Ierihon.În urma convorbirilor, desfãºurate în spirit de frãþietate ºi respect reciproc, s-a ajuns la o înþelegere privind Aºezãmântul Românesc de la Ierihon, considerat ca fiind un cãmin pentru pelerinii ortodocºi români care viziteazã Þara Sfântã. Cele douã delegaþii au redactat împreunã un document, care a rimit binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Teofil al Ierusalimului ºi a Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel al României, prin care s-a ajuns la restabilirea comuniunii frãþeºti ºi euharistice

între cele douã Biserici. Aceastã lucrare binecuvântatã constituie o contribuþie la întãrirea unitãþii panortodoxe. Delegaþia Patriarhiei Române a fost alcãtuitã din Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviºtei ºi Exarh patriarhal, Preºedinte, PC. Pr. Prof. Viorel Ioniþã, consilier patriarhal onorific, ºi PC. Pr. Michael Tiþa, consilier patriarhal pentru relaþii bisericeºti ºi interreligioase. În numele Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, delegaþia Patriarhiei Române a adresat o invitaþie Preafericitului Pãrinte Patriarh Teofil al Ierusalimului de a vizita Patriarhia Românã în luna octombrie 2013. Preafericitul Pãrinte Patriarh Teofil a acceptat cu bucurie aceastã invitaþie.(V.V.)

Memoriile mitropolitului Antonie Plãmãdealã într-un volum de interviuri Acum mai bine de un deceniu, la Editura Cum, din Bucureºti, apãrea un volum de interviuri luate mitropolitului Antonie Plãmãdealã al Ardealului de cãtre Dragoº ªeuleanu ºi Carmen Dumitriu. Ca autor a numeroase volume de istorie bisericeascã, omileticã ºi chiar literaturã, probabil cã era de aºteptat ca însuºi mitropolitul sã-ºi scrie memoriile. Dar poate cã, atunci când dupã o viaþã încerci sã rememorezi cele trãite, de multe ori ai tentaþia sã te autocenzurezi. Din acest motiv poate cã mitropolitul ardelean a preferat sã vorbeascã liber, provocat de jurnaliºti care sã-l investigheze amãnunþit asupra celor petrecute în timpul vieþii. În cele peste 300 de pagini, mitropolitul vorbeºte despre viaþa sa încã din vremea copilãriei din Basarabia natalã, din satul Stolniceni de pe Cogâlnic, cu începerea Seminarului Teologic la Chiºinãu ºi absolvirea lui la Bucureºti, din cauza refugiului de la 1944. Apoi, alãturi de Nicolae Bordaºiu, a fost reprezentantul Facultãþii de Teologie din Bucureºti în oficiul universitar, care acorda burse ºi cazare, strângea cotizaþiile studenþilor membri în organizaþia naþionalã studenþeascã. Ne povesteºte cum a fost în preajma lui Sandu Tudor, când acesta a înfiinþat ºi a îndrumat activitatea asociaþiei „Rugul Aprins“ de la Mãnãstirea Antim. De altfel, tânãrul Leonida Plãmãdealã era unul dintre cei 12 studenþi pe care monahul Agaton Sandu Tudor dorea sã-i iniþieze în spiritualitate, în Rugãciunea inimii, ca oameni care sã þinã piept regimului comunist-ateu. Tocmai de aceea, un Leonida Plãmãdealã, Nicolae Bordaºiu, Roman Braga ºi alþi studenþi de la Teologie ºi Medicinã veterinarã aveau sã fie condamnaþi în 1949 pentru „uneltire contra ordinii sociale“, o încadrare juridicã a aºa-zisei activitãþi legionare de care erau acuzaþi de autoritãþile comuniste. Dar Leonida Plãmãdealã reuºeºte sã scape de arestare ºi mãrturiseºte undeva cã numai aºa a scãpat de reeducarea de la Piteºti. Reuºeºte sã-ºi dea licenþa la noul Institut IN MEMORIAM

Teologic din Cluj, pentru ca mai apoi, avându-l naº pe Agaton Sandu Tudor, sã intre în monahism la Prislopul îndrumat de pãrintele Arsenie Boca. Deoarece fusese gãsit de autoritãþi, se mutã la Crasna condusã de Sandu Tudor, pentru ca mai apoi sã fie nevoit sã peregrineze la Slatina lui Cleopa Ilie. Este primit de marele duhovnic moldav ca monahul Antonie Teologul ºi cunoaºte reînvierea duhovniceascã din nordul Moldovei, este profesor la ºcoala monahalã de la Râºca ºi are multe alte responsabilitãþi, fiind printre puþinii cãlugãri cu studii superioare de teologie. Însã organele de represiune îl gãsesc ºi-l aresteazã de praznicul Cuvioasei Parascheva din 1954, este anchetat la Bucureºti ºi Galaþi, pentru aºa-zisã implicare în cazul Vladimireºti ºi cere rejudecarea procesului din 1949. A fost ºansa tânãrului monah Antonie sã fie prins într-o perioadã când represiunea scãzuse în intensitate, putând beneficia de un decret din 1955, care îi acorda o reducere a pedepsei. Dupã eliberare îºi revede familia, apoi se întoarce la Slatina lui dragã. Însã bucuria duhovniceascã este de scurtã duratã. Fusese condamnat în 1959, iar regimul îi excludea din mãnãstiri mai ales pe cei cu antecedente penale. A fost nevoit sã lucreze la o fabricã de mase plastice din Bucureºti, mereu cu gândul reîntoarcerii la viaþa monahalã. Ajutorul a venit din partea patriarhului Justinian, care îl trimite cu bursã de studii în Anglia, iar mai apoi îl cheamã în treapta de episcop-vicar patriarhal. De acum, Antonie Plãmãdealã începe o nouã etapã a vieþii, cea de ministru de externe al Bisericii Ortodoxe Române, pentru ca mai apoi sã ajungã în scaunul episcopal de la Buzãu, iar din 1982 la Sibiu, ca urmaº al lui Andrei ªaguna. ªi poate cã meritul sãu major în calitate de întâistãtãtor al Bisericii ardelene este ridicarea incintei de la Mãnãstirea Sâmbãta în duhul întâiului ctitor, într-o perioadã în care Bucureºtiul cunoºtea pierderea multor lãcaºuri de cult. Toate acestea ºi multe alte amãnunte din viaþa mitropolitului Antonie Plãmãdealã se gãsesc în volumul apãrut în 1999, ºi care astãzi poate cã ar trebui republicat într-o ediþie îngrijitã dupã normele academice. Adrian Nicolae Petcu Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 7

Un disident sucevean: Mihai Burlacu În urmã cu aproape trei decenii, la începutul unei primãveri friguroase, traiectoria mea profesionalã – croitã din adolescenþã dupã modele didactice – avea sã cunoascã un mic ocol prin teritoriul la fel de pasionant al muzeografiei : deveneam, în urma unui concurs dificil, pãstrãtorul Fondului memorial-documentar „Simion Florea Marian”, urmând în aceastã misie distinsului condeier si istoric literar Eugen Dimitriu. În casa „cumpãratã cu condeiul” de savantul bucovinean, fondator al studiilor etnografice româneºti, aveam sã colaborez timp de aproape ºase ani cu Mihai Burlacu, care mi-a transmis elemente mai puþin ºtiute de istorie culturalã, politicã, literarã, într-o vreme când manualele erau trucate ºi peste tot trebuia sa fie evidenþiatã doar „tinereþea revoluþionarã” a unui dictator gângav. Tot de la bãtrânul, dar lucidul avocat sucevean din interbelic – executor testamentar, pe atunci, al descendenþilor parintelui Marian, familia Maria si Mihai Cãrãuºu – am învãþat ce înseamnã rectitudinea moralã, nesupunerea demnã în faþa politrucilor momentului ºi a tracasãrilor continue ale Securitãþii. Am admirat disidenþa discretã dar substanþialã a celui ce cunoscuse experienþa exterminatoare a Canalului. Septuagenarul de atunci îºi petrecea câteva ore zilnic la Casa memorialã „Simion Florea Marian”, unde citea ºi tria cu rãbdare ºi pasiune numeroase documente, fotografii, publicaþii legate de istoria Sucevei ºi a Bucovinei, care încã nu fuseserã predate de donatori. Avea o putere de concentrare uluitoare, creierul lui era o imensã bazã de date în care stocase poveºti pentru mai multe vieþi. Informaþiile pe care mi le transmitea - în lungile noastre discuþii din camera cu vedere spre parc ºi spre statuia marelui folclorist – mi-au fost un ghid nepreþuit. Deºi fãceam parte din generaþii diferite, aveam multe în comun, începând cu originile noastre burdujenene. Mie îmi plãcea sã ascult, lui sã povesteascã: lumea Sucevei de altãdatã, viaþa cernãuþeanã de dinainte de rãzboi, România în procesul de modernizare din veacul al XIX-lea ºi al XX-lea, sub regii din dinastia Hohenzollern, toate astea într-o vreme când cenzura comunistã stãtea la pândã. Mihai Burlacu, nãscut la Burdujeni în 1912, într-o familie cu mulþi copii, a fost un om ridicat prin educaþie. Elev la Liceul „ªtefan cel Mare”, apoi student la Facultatea de Drept din Cernãuþi (obþine diploma în 1937), tânãrul burdujenean are un puternic ºi sincer sentiment patriotic, datoritã cãruia se înscrie ca voluntar în armata românã, facând cel de-al doilea rãzboi mondial „din Est în Vest”, pe tot parcursul implicãrii României. Curajul ºi bravura de pe front i-au atras decorarea cu Coroana României cu panglicã ºi Virtutea militarã, iar îngerul care a vegheat asupra acestui om credincios l-a apãrat, aducându-l sãnãtos acasã dupã terminarea campaniei din Cehoslovacia. În schimb, timpurile potrivnice care aveau sã urmeze au lãsat urme adânci în viaþa lui Mihai Burlacu ºi a familiei sale. Începând cu primãvara 1949 este urmãrit ºi arestat de mai multe ori pentru activitatea sa politicã de dreapta din perioada antebelicã (fusese liderul formaþiunii naþional-creºtine din judeþul Suceava). Practic, din acel an începe calvarul nu numai pentru avocatul burdujenean, ci pentru toþi cei care, în România ocupatã de trupele sovietice, refuzau sã se ralieze noului regim sau se fãceau vinovaþi de gravul delict de a gândi altfel decât li se dicta... În ciuda supravegherii constante, Mihai Burlacu mi-a povestit - în convorbirile noastre din strãvechea casã suceveanã o mulþime de detalii din anii prigoanei lui, nu din dorinþa de a brava, ci probabil vrând sã se descarce, atât cât se putea, de traume ºi rãni care mai sângerau încã: prima sa arestare în toiul nopþii; torturile din aprilie 1950, la Securitatea din Iaºi (a doua arestare), bãtaia la tãlpi, înfometarea ºi privarea de somn, adicã metode despre care aveam sã citesc, dupã 1989, parcurgând o terifiantã literaturã de mãrturisire asupra universului concentraþionar. A treia arestare a avut loc pe 15 august 1952, dupã care avocatul sucevean a fost trimis la Canal, în regimul de exterminare de la Galeº, Peninsula ºi Poarta Albã. Constituþia robustã ºi vârsta relativ tânãrã l-au salvat de la o moarte sigurã în aceste teritorii ale

Nr. 63 – Februarie 2013

Rãului absolut, unde fiecare condamnat politic avea obligaþia de a sãpa o normã imposibilã de pãmânt. Pãziþi de condamnaþi de drept comun, slãbiþi fizic de regimul infernal, umiliþi, deþinuþii erau decimaþi cu uºurinþã, pentru cã acesta era – de fapt – scopul experienþei numite Canal. Vocea lui Mihai Burlacu era din ce în ce mai îndureratã când îmi povestea despre modul constant în care deþinuþilor li se zdrobea, prin acest regim, ultima fãrâmã de rezistenþã fizicã. Lipsiþi de alimente, de medicamente, de veºti de la cei dragi, bãrbaþii închiºi în aceste „vãi ale plângerii” cedau psihic ºi dobândeau libertatea numai prin moarte. Brigadierii de drept comun faceau din fiecare deces – la care de multe ori contribuiserã - o izbândã personalã: „Raportez moartea unul alt bandit!”. Mihai Burlacu petrece doi ani în acest coºmar, dupã care – ca ºi cum experienþa n-ar fi fost de ajuns – este trimis cinci ani în domiciliu obligatoriu în Bãrãgan, acolo unde zeci de mii de persoane nevinovate, copii, bãtrâni, sunt izolate de societate. Despre tot acest lung martiriu al avocatului sucevean în anii staliniºti se pot afla detalii si din consultarea siteului www.procesulcomunismului.com, unde o fiºã biograficã destul de consistentã este publicatã. Ar fi interesant de reconstituit ºi parcursul fostului deþinut politic dupã întoarcerea sa în societate, cu numeroasele obstacole puse în calea implinirii profesionale ºi umane. Ca mulþi alþi intelectuali incomozi, Mihai Burlacu a fost trimis mai întâi la „munca de jos” ºi abia prin anii ‘70 a putut ocupa un post de jurisconsult, pe mãsura studiilor ºi a competenþelor sale. Discret, eficient, fostul student la Drept al Universitãþii cernãuþene acorda consultaþii legale tuturor prietenilor ºi celor aflaþi în nevoie, ceea ce l-a apropiat ºi de ultima descendentã a lui Simion Florea Marian, Maria Cãrãuºu, pe care a consiliat-o în ultimii ani ai vieþii, definind cu precizie condiþiile actelor de donaþie cãtre statul român. Nu voi uita niciodatã analizele de mare fineþe pe care fostul politician din interbelic le fãcea în anii care au precedat dizolvarea regimurilor comuniste din Europa de Est. Generaþia mea, crescutã ºi formatã în „þarcul” îngust al dictaturii - din care numai privilegiaþii puteau ieºi -, nici nu putea concepe ce înseamnã pluripartitismul, alegerile libere, libertatea cuvântului, a gândirii, a deplasãrilor. Urmãrind mersul evenimentelor la singura sursã de informare credibilã aflatã la îndemânã (cu riscuri, totuºi!) în vremea aceea, Radio Europa Liberã, Mihai Burlacu mi-a spus în vara 1988 o frazã memorabilã, care m-a uimit cu atât mai mult dupã decembrie 1989: - Veþi vedea, Doamnã, regimurile din lagãrul comunist vor cãdea ca niºte cãrþi de joc, iar ultima va fi România! ªi acum caut o explicaþie logicã pentru acestã viziune, exprimatã de un om care ºi-a pãstrat, în ciuda vremurilor potrivnice, speranþa ºi credinþa în libertate, un om care în ciuda tracasãrilor mai vizibile sau mai ascune ale Securitãþii, nu se temea sã-ºi exprime opiniile. Un disident discret, dar imbatabil, un opozant cãruia torturile ºi umilinþele nu i-au distrus verticalitatea. Ca în fiecare început de an, am fãcut un periplu prin memorie, aprinzând o mulþime de lumânãri în cimitirul sucevean. Sub zãpada strãlucitoare ºi albã cãzutã în decembrie, aici îºi dorm somnul cel de veci personalitãþi ale urbei alãturi de oameni obiºnuiþi, bogaþi alãturi de sãraci, învãþaþi alãturi de analfabeþi, într-un fel de fraternitate ce porneºte dintr-o dimensiune (încã) necunoscutã nouã, celor de deasupra. Pe aleea principalã, alãturi de cripta academicianului Simion Florea Marian se aflã ºi mormântul soþilor Mihai ºi Olimpia Burlacu. M-am recules la cãpãtâiul lor, amintindu-mi crâmpeie din trecut ºi conversaþii avute cu cel pe care pot sã-l numesc mentorul meu din anii ‘85-90. Apoi am aprins ºi aºezat lângã crucea acoperitã de zãpadã prima lumânare din 2013, cu acelaºi respect cu care am scris aceste rânduri. Prof.dr. Elena-Brânduºa Steiciuc

IN MEMORIAM

Pagina 8

Corespondenþã specialã de la Chiºinãu

„Dicþionarul Enciclopedic Mihai Eminescu” Domnul academician Mihai Cimpoi, un spirit ales dedat culturii româneºti ºi universale este mereu prezent în fenomenul cultural românesc ºi european. Domnia sa ºi-a închinat viaþa adevãrului istoric-literar românesc. În toamna anului trecut a împlinit vârsta înþelepþilor atenieni, vârstã care are acoperire într-o viaþã de om dãruitã scrisului ºi studiului asupra operei eminesciene. De fapt, domnul academician, încã din adolescenþa sa ºi-a fãurit din opera eminescianã un ideal. Cu aceastã ocazie ºi-a asumat responsabilitatea de a se înfãþiºa ca un finis la opera eminescianã cu un dicþionar enciclopedic Mihai Eminescu. În ziua de 15 ianuarie a.c. la Academia Românã va avea loc lansarea „Dicþionarului Enciclopedic Mihai Eminescu”. Domnia sa a avut amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Domnule Mihai Cimpoi, ce înseamnã pentru cultura basarabeanã, de fapt cultura româneascã, Mihai Eminescu ºi ce v-a adus anul care a trecut? Anul 2012 ne-a adus cãrþi, evenimente culturale, „Anul Caragiale” în cadrul UNESCO, Teatru Naþional „Satiricus” care a montat toate piesele lui Caragiale, Congresul Mondial al Eminescologilor, din septembrie, sub egida celor douã academii. Au venit eminescologi din ºapte þãri ale cãror comunicãri vor fi reunite într-o culegere specialã. Ei s-au solidarizat în studiul operei lui Eminescu, în elaborarea de noi studii. Ne gândim la o altã ediþie a acestui congres, preºedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti susþinând acest lucru ºi promiþând sprijin. Revenind la Caragiale, mai amintesc ºi Festivalul „Epigramei ºi Fabulei româneºti”, unde au venit vreo 15 epigramiºti din România. Guvernul României nu a ajutat Congresul „Spiritualitãþii” de la Alba Iulia, dar, avem promisiunea cã acest congres va fi preluat de Parlamentul României. Care au fost nerealizãrile anului trecut, pe plan economic, în Republica Moldova? Nerealizãri am avut pe plan economic, dar am avut totuºi câteva vizite care ne vor ajuta în viitor: Angela Merkel, reprezentanþii UE de la care aºteptãm sprijin în viitor. Aþi dat cititorilor o carte unicã, singura în peisajul dicþionarelor de culturã, „Dicþionarul Enciclopedic Mihai Eminescu”. Dorim sã ºtim ce înseamnã acest dicþionar pentru eminescologi ºi pentru iubitorii lui Eminescu? Mi-am fãcut un dar la aniversarea mea de 70 de ani, când a apãrut „Dicþionarul Enciclopedic Mihai Eminescu”, ca rod al unui efort zilnic al meu, valorificând multe din cãrþile mele de eminescologie. Aceste materiale le-am axat pe un concept al meu, urmãrind o structurã clasicã - biografie, prezentare, analiza operei, 430 de poezii, prozã, publicisticã, toate analizate de mine. Integrãrile tipologice-clasicismul ºi romantismul, dar ºi Barocul ºi Simbolismul, prezenþa în artã, în muzicã, pentru cã el este ºi muzical ºi pictural, în filatelie ºi în numismaticã. M-a ajutat Nicolae Ioniþã, care a strâns câteva sute de desene fãcute lui Eminescu, arborele genealogic, un proiect sintezã scris împreunã cu academicianul Eugen Simion, portrete din caietele lui studenþeºti, peste 100 de personalitãþi citate. Am prezentat ºi o listã a expresiilor celebre ºi personajele mitice invocate de el, dar ºi marii filosofi care au marcat opera ºi viaþa poetului. Pentru prima datã am dat o grilã în care se prezintã el ca filosof al istoriei ºi al limbilor. El a cunoscut mai multe limbi. Eminescu a transcris o gramaticã sanscritã, a cunoscut Imnul

IN MEMORIAM

Genezei în original, a programat un Dicþionar de economie politicã. Germana era a doua limbã maternã a lui. Spaniola, italiana, rusa, engleza, franceza, erau cunoscute de el. Dupã niºte cursuri urmate la Viena, se pare cã ºtia ºi limba albanezã. Am un compartiment întreg despre sociologul Eminescu pentru cã Sociologia este cheia tuturor celorlalte ºtiinþe. Apoi, am evidenþiat cunoºtinþele sale în multe alte domenii – el vorbea despre dubla naturã a luminii ºi despre greutatea luminii. Teoria Relativitãþii este de asemenea abordatã de poet. Dealtfel, NASA a decis ca un crater mare de pe planeta Mercur sã poarte numele lui Eminescu, plecând de la omul de ºtiinþã Eminescu. Cam acesta este dicþionarul meu. Pe 15 ianuarie a.c., dicþionarul va fi lansat la Academia Românã. Cunosc faptul cã la Uniunea Scriitorilor din Basarabia, lucrurile nu sunt pe fãgaºul lor normal. De doi ani de zile în loc sã fiþi lãsat la masa de lucru, trebuie sã mergeþi din proces în proces pe la Tribunal pentru a fi repus în drepturile legale de preºedinte al Uniunii Scriitorilor din Basarabia. Dumneavoastrã sunteþi cel mai în mãsurã sã ne spuneþi ce se întâmplã în realitate? Am fost anunþat cã în scurt timp se va da verdictul final. Eu am câºtigat moral, cel puþin. Astãzi, Uniunea este foarte scindatã. Nu mai participã la manifestãrile pur româneºti, nici mãcar la Congresul Eminescologilor. Dincolo de aceastã situaþie au apãrut câteva albume la o editurã din Iaºi despre creaþia mea, opera mea ºi un volum la Arad de studii monografice în trei variante ºi ediþii. Cum stãm cu limba românã în Basarabia, cunoscut fiind faptul cã tot mai des limba rusã se aude pe strãzile Chiºinãului? Din pãcate, avem probleme, deºi limba românã ºi-a ocupat un binemeritat loc în învãþãmânt, nu se mai foloseºte vechea titulaturã, dar, unii susþin cã, din punct de vedere politic avem limba moldoveneascã. Preºedintele Nicolae Timofti a spus cã va modifica acel articol 13 în care se specificã limba românã. Mai trist este în Transnistria, unde limba românã este chiar vitregitã în licee ºi ºcoli. Zilele astea am auzit cã directorii de licee vor face o conferinþã de presã pentru sesizarea organismelor europene ºi internaþionale. Sunt eroice eforturile lor de acolo, ei nu renunþã la aceastã luptã a limbii. Se aºtepta ca în Transnistria, o datã cu plecarea lui Igor Smirnov ºi venirea lui ªevciuk, lucrurile sã se mai limpezeascã în ceea ce priveºte relaþia Chiºinãu-Tiraspol. Cine este acest ªevciuk? El nu se deosebeºte mult de ceea ce a fost înainte. Rusia este mai departe acolo ºi îºi continuã politica. Paºii sunt foarte mãrunþi, cum a zis ºi Angela Merkel. Depinde de situaþia existentã, dacã orientarea europeanã a acestuia va fi consecventã, astfel ne va fi ºi nouã mai uºor. Ce se întâmplã cu Armata a XIV-a? Rusia, în loc sã scoatã Armata a XIV-a din Transnistria o fortificã. Ce aºteptaþi de la anul 2013 pentru scriitori ºi de la aceºtia? Aºtept un an bun, iar de la scriitori aºtept cãrþi bune ºi revenirea la normalitate a situaþiei Uniunii scriitorilor. Interviu realizat de MIHAI SULTANA VICOL

Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 9

Pãrintele Stãniloae apreciat de alte Biserici Agenþia Catolicã de ªtiri (Katholische Nachrichten-Agentur - KNA) a publicat la 4 februarie 2013 o ºtire cu prilejul proclamãrii

de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii noastre a anului 2013 ca an comemorativ al pãrintelui Dumitru Stãniloae în ºcolile de teologie din Patriarhia Românã.

Biserica Ortodoxã Românã a proclamat anul 2013 ca an comemorativ al marelui sãu teolog, pãrintele Dumitru Stãniloae (1903-1993). Împlinirea a 110 ani de la naºterea sa ºi 20 de ani de la trecerea sa la cele veºnice aminteºte de un om duhovnicesc al Bisericii, datoritã cãruia Ortodoxia româneascã a rezistat regimului comunist ºi care a fãcut cunoscutã spiritualitatea ortodoxã nu doar în strãinãtate, ci ºi dincolo de graniþele de naturã confesionalã. Importanþa pãrintelui Stãniloae pentru întreaga Ortodoxie poate fi comparatã cu cea a lui Karl Rahner (1904-1984) pentru Catolicism. „Dogmatica“ sa în mai multe volume a fost tradusã ºi în limba germanã (Editura Gütersloh). Pentru Ortodoxia româneascã, pãrintele Stãniloae a devenit cunoscut ºi ca traducãtor al monumentalei opere duhovniceºti „Filocalia“, cuprinzând texte ale Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii, precum ºi ca traducãtor, din limbile greacã ºi slavonã bisericeascã, al textelor autorilor duhovniceºti bizantini. La proclamarea în Bucureºti a anului comemorativ, Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, l-a elogiat pe pãrintele Dumitru Stãniloae ca „Pãrinte model ºi cel mai mare teolog ortodox al secolului XX“. (Traducere realizatã pentru Ziarul Lumina de Pr. Remus Marian)

O impunãtoare statuie a Fecioarei Maria a fost ridicatã în Bolivia O statuie monumentalã a Fecioarei Maria, înaltã de 45 de metri ºi cântãrind o tonã ºi jumãtate, a fost inauguratã vineri în Bolivia, fiind cea mai mare sculpturã religioasã din America de Sud, depãºind-o cu ºapte metri pe cea a lui Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro, relateazã agenþia EFE. Impunãtoarea operã ce are opt etaje interne a fost ridicatã în localitatea andinã Oruro, situatã la o altitudine de 3.845 de metri. A fost construitã din ciment, oþel ºi fibrã de sticlã pentru a rezista vânturilor puternice de la aceastã altitudine ºi a costat 1,3 milioane de dolari. Realizarea ei a durat patru ani ºi a fost inauguratã cu ocazia Carnavalului local, recunoscut de UNESCO în patrimoniul cultural al umanitãþii. ‘Dacã Rio îl are pe Hristos ºi Carnavalul sãu, Oruro are ºi el propriul Carnaval ºi acum o are ºi pe Fecioara Maria. Suntem compleþi’, afirmã un politician local. Preºedintele Boliviei, Evo Morales, care a fost în tinereþe muzician în aceastã localitate, a participat la inaugurarea statuii, în timp ce Papa Benedict al XVI-lea a trimis un mesaj de binecuvântare. (C.N.) Nr. 63 – Februarie 2013

IN MEMORIAM

Pagina 10

Dialogul interreligios în societatea româneascã La Facultatea de Teologie Ortodoxã “Justinian Patriarhul” din Bucureºti a avut loc o dezbatere care l-a avut invitat special pe Murat Jusuf, Marele Muftiu al Cultului musulman din România.

financiarã, care este o problemã comunã a membrilor fiecãrui cult. Evenimentul de ieri a fost organizat de Centrul de Studii ºi Documentare “Societate. Drept. Religie” din cadrul

Studenþii au avut posibilitatea sã cunoascã mai multe

facultãþii. “Observând importanþa pelerinajului la Sfânta

despre doctrina ºi cultul religiei islamice ºi, în mod special,

Cuvioasã Parascheva, la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou,

despre pelerinajul musulman la Mecca, informeazã Ziarul

dar ºi în alte locuri din Biserica Ortodoxã Românã, am

Lumina.

declanºat, împreunã cu studenþii, o preocupare de cercetare

La dezbatere au mai participat sociologul Laurenþiu

privind fenomenul religios astãzi ºi, în mod deosebit, practica

Tãnase, lector în cadrul Facultãþii de Teologie Ortodoxã din

pelerinajului. În urmã cu câteva luni am avut aici, la facultate,

Bucureºti la disciplina Sociologia religiei, pr. dr. Valentin Ilie,

o conferinþã despre pelerinajul în lumea creºtinã ºi ne-am

asistent în cadrul aceleiaºi facultãþi la disciplina Istoria religiilor,

gândit cã ar fi util pentru studenþii noºtri sã avem ºi o

ºi sociologul Mircea Botescu, conferenþiar al Facultãþii de

abordare în ceea ce priveºte pelerinajul în lumea musulmanã.

Sociologie ºi Asistenþã Socialã din cadrul Universitãþii

Întrucât în tematica subiectelor de cercetare la Sociologia

Bucureºti.

religiei avem ºi o analizã a minoritãþilor religioase din þara

Întâlnirea cu liderul Cultului musulman din România a

noastrã, am considerat cã modelul dobrogean de convieþuire

reprezentat pentru studenþii teologi o ocazie de a înþelege

între comunitatea ortodoxã majoritarã ºi comunitatea turco-

mai bine necesitatea dialogului interreligios ºi interetnic în

musulmanã minoritarã ar fi interesant de studiat pentru

contextul social european marcat în ultimii ani de extinderea

studenþii noºtri ca formã a pluralismului religios, ca formã a

comunitãþilor musulmane. În acest sens, Murat Jusuf a

dialogului, ca formã a convieþuirii interreligioase.

prezentat comunitatea musulmanã din þara noastrã ºi s-a

În Europa, prezenþa musulmanã este din ce în ce mai

referit cu precãdere la modelul dunãrean de convieþuire

importantã, iar societatea creºtinã europeanã trebuie sã fie

interetnicã ºi interreligioasã, care existã de opt secole ºi se

capabilã sã intre în dialog cu comunitãþile minoritare

bucurã de o mare apreciere în tot spaþiul european. “Sper cã

musulmane atât într-o perspectivã a relaþiilor interreligioase,

studenþii care au participat la aceastã dezbatere au putut sã

cât ºi într-o perspectivã a dezvoltãrii echilibrate ºi paºnice a

cunoascã mai de aproape cunoºtinþele de bazã ale religiei

societãþii europene”, a declarat lect. dr. Laurenþiu Tãnase.

islamice ºi sã-ºi facã o viziune pozitivã despre islam deoarece,

(V.V.)

în ultima perioadã, imaginea religiei noastre a suferit mult din cauza unor comportamente pe care le au unii dintre liderii spirituali musulmani, dar care nu sunt în concordanþã cu principiile de bazã ale religiei noastre. Aici, mã refer la unii lideri musulmani care i-au îndemnat pe credincioºi la urã faþã de alte religii, ceea ce contravine versetelor din Coran”, a declarat Marele Muftiu Murat Jusuf. iderul musulmanilor din þara noastrã s-a referit ºi la modul în care este receptatã religia islamicã în situaþii concrete din societatea contemporanã, cum ar fi, de exemplu, criza economicã ºi IN MEMORIAM

Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 11

In Memoriam A trecut hotarele lumii acesteia ctitorul ºi enoriaºul parohiei „Naºterea Maicii Domnului” din Suceava ing.agronom Ivaºcu Gheorghe. Provenind dintr-o familie de oameni simpli, fiind al ºaptelea copil din cei zece, a crescut într-un mediu cu multe lipsuri ºi greutãþi, cauzatã de necazurile ºi nenorocirile rãzboiului, aºa cum el insuºi mãrturisea la întâlnirea de 50 de ani de la terminarea facultãþii. În timpul ºcolii a beneficiat de o educaþie deosebitã, dascãlii fiind niºte pãrinþi cu calitãþi aparte, de înalt profesionalism, care i-au insuflat crezul muncii ºi importanþa folosirii fiecãrui petec de pãmânt ºi a fiecãrui bob de grâu pentru a câºtiga „pâinea cea de toate zilele”. În cei peste 50 de ani de muncã, a urcat treaptã cu treaptã de jos de la pãlmaº pânã spre vârful piramidei, respectând în mod deosebit omul, colegii de muncã, indiferent pe ce treaptã socialã ºi pregãtire profesionalã se aflau. Întotdeauna a folosit pronumele „noi”, ºtiind cã nimic nu se poate face numai cu puterile proprii. Alãturi de el, în cei peste 50 de ani de viaþã împreunã, a stat soþia Adela, juristã de meserie, care l-a ajutat,încurajat ºi sprijinit în toate necazurile ºi bucuriile vieþii. Rãmâne pentru cei care l-au cunoscut un exemplu de devotament profesional, un om de o cinste ireproºabilã, un creºtin care a dobândit dãruind. Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l aºeze în ceata aleºilor Sãi. Preot paroh Vârlan Viorel-Ioan

Postul întinereºte þesuturile ºi limpezeºte mintea Postul, mãcar douã zile pe sãptãmânã, chiar ºi în afara perioadelor stabilite de calendarul creºtin ortodox, ajutã organismul sã funcþioneze mai bine, ne ajutã sã fim mai mobili, energici ºi cu mintea limpede, cu condiþia de a evita eforturile fizice ºi intelectuale exagerate. În primele zile de post pot apãrea dureri de cap ºi ameþeli, o scãdere progresivã a forþei musculare, stãri de somnolenþã, constipaþii, diminuarea accentuatã a diurezei ºi reducerea substanþialã a randamentului în activitatea fizicã ºi intelectualã. Tocmai de aceea sunt scutiþi de post “negru” copiii, lãuzele, convalescenþii ºi bolnavii cronici. În afara perioadelor lungi de post, se recomandã respectarea unor posturi de scurtã duratã, în tot restul anului, mãcar douã zile pe sãptãmânã (frecvent miercuri ºi vineri). În aceste zile se va reduce raþia zilnicã de mâncare la jumãtate, fãrã a suferi de foame. În locul bucatelor “de dulce” se vor consuma multe legume ºi fructe (de exemplu mere rase), alãturi de fulgi de porumb sau de ovãz. Dacã pe parcursul zilei apare senzaþia de foame se vor bea ceaiuri (infuzii neîndulcite) de sânziene, gãlbenele, roiniþã ºi coadaºoricelului. Alimentaþia “de post” contribuie la o autoînnoire a celulelor, o întinerire a þesuturilor Pe lângã purificarea ºi dezintoxicarea organismului, alimentaþia “de post” contribuie la o autoînnoire a celulelor, o întinerire a þesuturilor, o intensificare a vitalitãþii ºi o mãrire a rezistenþei la boli, infecþii. Totodatã, scade concentraþia în proteine ºi lipide din creier, precum ºi doza de zaharuri din sânge ºi urinã. De asemenea, are efecte favorabile în unele boli cronicizate ca: diabetul zaharat, ulcerul gastric ºi duodenal, ateroscleroza, forme de obezitate ºi celulitã, boli alergice (astm, poliartrite) ºi ale sistemului nervos central, senilitate precoce, intoxicaþii alimentare ºi medicamentoase, gutã, unele afecþiuni dermatologice. Pe durate de minim 7-14 zile consecutiv se pot înlocui produsele dãunãtoare (cãrnuri ºi grãsimi animale) cu legume ºi fructe în stare proaspãtã. Sunt de bazã soia, fasole, ciuperci, nuci, alune, ceapã, zarzavaturi, care conþin necesarul zilnic de proteine, lipide, vitamine, sãruri minerale ºi oligoelemente, cu efecte atât nutriþionale, cât ºi adjuvante în diabet, purificarea sângelui, convalescenþã, anemie, obosealã cronicã ºi regenerarea þesuturilor intoxicate prin alimentaþie. Se mai recomandã consumul de sucuri Nr. 63 – Februarie 2013

naturale ºi salate din morcov, sfeclã roºie, þelinã, pãtrunjel, pãstârnac, gulii, varzã, spanac ºi salatã verde, cu efecte bune pentru orice vârstã, începând cu sugarii, în cazuri de anemii, avitaminoze, intoxicaþii, tulburãri gastrice, hepatobiliare, stomacale ºi cardiace. Salatele servite cu ulei nerafinat ºi oþet sau lãmâie, precum ºi legumele proaspete, tãiate mãrunt sau rase, îºi pãstreazã conþinutul în vitamine, iar celuloza, ca fibrã vegetalã, uºureazã digestia, fiind un bun laxativ natural ºi stimulent al tranzitului intestinal. Având o valoare energeticã mai redusã decât carnea ºi subprodusele animaliere, alimentaþia cu legume ºi fructe proaspete favorizeazã curele de slãbire în caz de obezitate ºi celulitã. Consumatorii de varzã, conopidã ºi tomate reduc riscul îmbolnãvirii de cancere la stomac, plãmâni ºi prostatã. Se recomandã a se consuma, zilnic, câte 3-4 cãni cu ceaiuri Pe toatã durata postului este bine-venitã o curã sistematicã cu vitamine (A, C, E ºi complexul B), care intrã în compoziþia unor enzime ce inactiveazã o serie de compuºi cancerigeni ºi potejeazã organismul de efectele nocive ale radiaþiilor. Se recomandã a se consuma, zilnic, câte 3-4 cãni cu ceaiuri luate prin înghiþituri rare, din care sã nu lipseascã florile de arnicã, coada-ºoricelului, gãlbenele, muºeþel, soc, trifoi roºu, frunze de salvie, anghinare, urzicã, afin, frag, mentã, mesteacãn, herba de busuioc, coada-calului, rostopascã, sânziene galbene ºi sulfinã. În consum se mai includ fructe de ienupãr, afin, mãceº ºi pãducel, muguri de plop negru ºi rãdãcini de valerianã, obligeanã, pãpãdie, tãtãneasã. În cazul bolnavilor de diabet zaharat, cu exces de zahãr în sânge ºi urinã, precum ºi la hipertensivii obezi care necesitã o purificare a sângelui de deºeuri metabolice (toxine, otrãvuri) este indicat un post alimentar de 7-8 zile în care, pe lângã restricþia alimentarã, se vor consuma numai sucuri de legume crude, sucuri de fructe proaspete ºi ceaiuri medicinale din speciile menþionate mai sus. În bolile de circulaþie perifericã (hipertensiune arterialã, aterosclerozã coronarianã, ulcere varicoase, flebite, tromboze), în zilele de post se vor face ºi câteva bãi locale sau aplicaþii de cataplasme, comprese ºi frecþii cu infuzii sau decocturi din plante care favorizeazã circulaþia normalã a sângelui ºi au proprietãþi antiseptice ºi cicatrizante. Prof. univ. dr. Constantin MILICÃ

IN MEMORIAM

Pagina 12

John Lennon ºi spiritul utopiei Vã amintiþi, desigur, de Imagine!: “Imagine there’s no heaven!/ It’s easy if you try!/ No hell below us,/ Above us only sky./ Imagine all the people/ Living for today! Imagine there’s no countries!/ It isn’t hard to do!/ Nothing to kill or die for/ And no religion too./ Imagine all the people/ Living life in peace!” Probabil cã existã o perioadã în viaþa fiecãruia dintre noi în care simþim cã lumea ar trebui sã funcþioneze ca în versurile lui John Lennon. Aceste strofe sunt, în epurã, imaginea oricãrei utopii nãscocite de mintea umanã de-a lungul timpului. Te întrebi citindu-le (nu ascultându-le, pentru cã melodia te duce mult dincolo de text, în reverie, astfel încât nu-i mai simþi stupizenia!) cum de pot fi unii atât de naivi ºi atât de voluptoºi în idealurile lor plicticoase. E adevãrat cã, din comoditate ºi dintr-o candoare care însoþeºte gândul nostru ori de câte ori ascultãm muzicã, mintea nu se duce mult mai departe de cuvinte, rãmânând priponitã cu ochii-n soare, dincoace de silogismul valid, dincoace de orice posibilã naraþiune. Dar, sã lãsãm în bucãtãrie sau în dormitor reveria ºi sã ne ducem cu gândul puþin în viitor (în cel sugerat de cele douã strofe)! Sã ne închipuim ce s-ar întâmpla dacã, la un moment dat, lucrurile ar sta ca în micro-utopia lui Lennon: fãrã rai ºi iad, fãrã graniþe ºi þãri, fãrã oameni sau adevãruri pentru care ne-am da viaþa, fãrã religie sau confesiuni: o dulce ºi nestingheritã liniºte, un zâmbet sempitern pe buzele tuturor de parcã am fi fost injectaþi cu marmeladã sau dulceaþã de trandafir! Se distinge aici rolul pe care-l joacã în naºterea planurilor noastre despre „cum ar trebui sã fie lumea” nu fericirea ca atare, ci ideea de fericire. Refuzul beatitudinii prezente, concrete, naºte simultan în noi dorul dupã o alta, imaginatã, la fãurirea cãreia, de-a lungul timpului, mulþi au pus umãrul ºi pumnalul ºi spada ºi

lancea ºi tunul ºi mitraliera ºi capacitatea de a tortura. Dar ceea ce, iniþial, e prezentat sub chip angelic devine imagine de gardian. Orice reþetã de fericire pãmânteascã începe printr-un conflict cu poliþia ºi sfârºeºte prin a se sprijini pe ea pentru a-ºi impune, cu forþa, imperativele categorice. Orice delir al minþilor care se hrãnesc cu ilizibilul utopiei poate, la o adicã, sã ajungã în paragrafele Codului Penal: ºi aºa se nasc holocaustul ºi lagãrul de concentrare, aºa iau fiinþã puºcãria ºi munca silnicã în Siberia ori în ocnele de sare! Ce a scris Lennon ºi ceea ce înghiþim adesea fiecare dintre noi atunci când ne lãsãm în voia lirismului iresponsabil nu diferã cu mult de revelaþiile care au avut loc la Patmos ºi prin alte pãrþi. „Vor fi un cer nou ºi un pãmânt nou”, se spune în Scripturi. Scoateþi din aceastã profeþie cerul ºi veþi avea formula, ecuaþia oricãrui sistem utopic de pe lume, incluzându-l pe cel (concentrat în câteva strofe) al lui John Lennon! Dar aceste sisteme, e imposibil sã nu observãm asta dacã avem ceva sensibilitate autenticã, sunt lipsite de viaþã, gâfâie de obosealã: totul e o fâlfâire dulceagã de gene ºi toropealã angoasantã de care abia poþi scãpa. Utopia e antimaniheistã: cultivã uniformul, regula, omogenul, tiparul ºi dogmatismul. Viaþa, pe de altã parte, e excepþie de la regulã, discontinuitate, efervescenþã, e capriciu ºi încãlcare a normelor materiei, iar narcoticul utopiei nu face decât sã o stoarcã de vlagã ºi sã o sufoce. E incredibil cum aproape nimeni nu vede paradoxul infernal în care se aflã orice pierde varã care imagineazã lumi perfecte aici, pe pãmânt, având ºi indecenþa de a încerca sã le punã în operã: e ca ºi cum ai înfiinþa, în parteneriat cu diavolul, o instituþie filantropicã Rãzvan Andrei

Raport ONU-Interpol: Lupta împotriva defriºãrilor ilegale este crucialã pentru salvarea mediului Defriºãrile ilegale, practici care prosperã ºi reprezintã pânã la 90% din comerþul cu lemn în þãrile tropicale, riscã sã zãdãrniceascã eforturile desfãºurate pentru salvarea pãdurilor, acest instrument crucial de reglementare a climei, avertizeazã ONU ºi Interpol într-un raport fãcut public joi, citat de AFP. Mai mult, aceastã activitate, de care se face responsabilã în proporþie de pânã la 90% ‘crima organizatã’, devine din ce în ce mai sofisticatã. ‘Dacã defriºãrile ilegale nu pot fi controlate, inevitabil, eforturile comunitãþii internaþionale de a reduce ºi compensa emisiile de dioxid de carbon vor fi anulate’, subliniazã Programul Naþiunilor Unite pentru mediu /PNUE/ ºi organizaþia internaþionalã de poliþie. Lupta împotriva deforestãrii constituie un instrumentcheie al luptei împotriva schimbãrii climatice: pãdurile, în primul rând cele tropicale, sunt veritabile rezervoare de CO2. Tãierea pãdurilor se aflã la originea a circa 17% din emisiile globale de gaz cu efect de serã. IN MEMORIAM

În prezent, în lume mai existã doar a zecea parte din pãdurile virgine. În acelaºi timp, lemnul tãiat ilegal reprezintã între 10% ºi 30% din volumul total comercializat pe plan mondial, proporþie care ajunge la 50% pânã la 90% în cazul principalelor þãri tropicale – bazinul amazonian, bazinul fluviului Congo ºi Asia de Sud-est. Comunitatea internaþionalã încearcã sã limiteze defriºãrile prin intermediul mecanismului REDD+ / Reducerea emisiilor legate de defriºare ºi degradarea pãdurilor/, menit sã asigure sprijin financiar þãrilor care aleg sã nu facã defriºãri. Dar, ‘pentru ca REDD+ sã funcþioneze, banii daþi comunitãþilor pentru eforturile de conservare a pãdurilor trebuie sã reprezinte o sumã mai mare decât cea pierdutã în urma deteriorãrii acestui mediu. Tãierea ilegalã a copacilor ameninþã sistemul dacã veniturile rezultate din aceastã activitate sunt superioare celor vãrsate în cadrul REDD+’, explicã autorii raportului. În plus, comunitãþile sunt frecvent supuse ameninþãrilor ºi actelor de violenþã. (urmare în pagina 13) Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 13

Raport ONU-Interpol: Lupta împotriva defriºãrilor ilegale este crucialã pentru salvarea mediului

padure tropicala

(continuare din pagina 12) Raportul insistã cã în ultimii cinci ani defriºãrile ilegale au devenit din ce în ce mai sofisticate ºi cã, în proporþie de pânã la 90%, aceastã activitate – care aduce între 30 ºi 100 de miliarde de dolari pe an – este practicatã de ‘crima organizatã’. În document sunt enumerate ºi 30 de metode utilizate

de cei implicaþi în astfel de activitãþi, între care folosirea mitei pentru a obþine autorizaþii, piratarea site-urilor de internet guvernamentale pentru a modifica volumul de lemn autorizat în transporturi, amestecarea lemnului ‘clandestin’ cu cel ‘legal’ în scopul spãlãrii de bani sau construirea de drumuri în mijlocul plantaþiilor pentru defriºarea ilicitã a acestora. ‘O mare parte din spãlarea acestor bani a devenit posibilã datoritã sumelor mari de bani vãrsate de investitori instalaþi în Asia, în Uniunea Europeanã ºi în Statele Unite ale Americii, inclusiv prin intermediul fondurilor de pensii’, se precizeazã în raport. ªi, datã fiind cã cererea de lemn se aflã în creºtere pe piaþa mondialã – se prevede chiar o creºtere de 70% pânã în 2020 -, în mare parte datoritã puterilor emergente cum este China, practica defriºãrilor ilegale pare sã aibã un viitor luminos înainte. În iunie, PNUE ºi Interpol au lansat proiectul comun LEAF /acronimul de la Law Enforcement Assistance for Forests ºi în acelaºi timp ‘frunzã’, în englezã/, iniþiativã menitã sã lupte împotriva tuturor aspectelor criminalitãþii forestiere ºi pe care comunitatea internaþionalã este îndemnatã sã o susþinã financiar. (M.T.)

Þãrile cele mai mari consumatoare de lapte au ºi cel mai mare numãr de premii Nobel Statele a cãror populaþie consumã o mare cantitate de lapte ºi produse lactate au ºi mulþi laureaþi ai premiilor Nobel, sugereazã autorii unui articol publicat în revista ‘Practical Neurology’ ºi preluat miercuri de publicaþia digitalã spaniolã ABC. Astfel, dupã ce s-au analizat datele furnizate în anul 2007 de Organizaþia pentru Alimentaþie ºi Agriculturã, în care se aratã consumul de lapte pe cap de locuitor în 22 de þãri, sa descoperit existenþa acestei corelaþii. Suedia are cel mai mare consum de lapte pe cap de locuitor, de 340 de litri pe an, ºi este ºi þara cu cel mai mare numãr de câºtigãtori ai premiului Nobel, numãrând 33 de laureaþi de-a lungul istoriei, deºi tot ea gãzduieºte Comitetul Nobel, lucru ce poate stârni suspiciunea unui element de parþialitate. De asemenea, Elveþia, cu 32 de premii Nobel, înregistreazã un consum de 300 de litri de lapte pe cap de locuitor. La cealaltã extremã se situeazã China, cu cel mai mic numãr de premii Nobel ºi în acelaºi timp cu cel mai redus Nr. 63 – Februarie 2013

consum de lapte, de numai 25 de litri pe cap de locuitor în fiecare an. Un studiu elaborat de secþia de neurologie a spitalului britanic Gloucester Royal Hospital ºi publicat anul trecut de cotidianul New England of Medicine menþioneazã existenþa unei corelaþii semnificative între consumul de ciocolatã al unei naþiuni ºi numãrul de premii Nobel, enunþând ipoteza cã flavonoidele din ciocolatã determinã creºterea capacitãþii cerebrale, ciocolata combinându-se frecvent cu laptele. Alþi cercetãtori cred cã aceastã bizarã corelaþie se datoreazã faptului cã laptele este bogat în vitamina D, ceea ce ar putea mãri forþa creierului. “Aºadar, pentru a creºte ºansele de a câºtiga premii Nobel, trebuie sã mâncãm mai multã ciocolatã, dar probabil ºi sã bem mai mult lapte” concluzioneazã autorii studiului britanic. Sursa: Agerpres

IN MEMORIAM

Pagina 14

China cãtre viitorul Papã: fãrã Taiwan ºi fãrã interferenþe China a transmis un mesaj pentru noul Papã, care va fi ales în luna martie, cerându-i sã rupã relaþiile diplomatice cu Taiwanul ºi sã se abþinã de la a interfera cu afacerile interne ale þãrii în numele religiei. Reacþia Cardinalului chinez Joseph Zen a spus: “Vaticanul ar trebui sã ignore aceastã veche melodie!” “China este dispusã sã îºi dezvolte relaþiile cu Vaticanul dacã Vaticanul renunþã la legãturile diplomatice cu Taiwanul ºi se abþine sã interfereze cu afacerile interne ale Chinei”, a spus purtãtorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, Hong Lei, într-o declaraþie din 18 februarie apãrutã în organul oficial de presã al comitetului central al Partidului Comunist Chinez. Afirmaþia a fost fãcutã ca rãspuns la întrebarea unui jurnalist despre reacþia Chinei la decizia Papei Benedict de a renunþa la scaunul papal începând din 28 februarie. “China sperã cã Vaticanul va arãta flexibilitate ºi sinceritate, creând condiþii pentru îmbunãtãþirea legãturilor China-Vatican sub noul Papã”, a mai spus Hong. A cerut Vaticanului “sã recunoascã guvernul Republicii Populare Chineze ca singurul guvern legal reprezentând China, ºi sã recunoascã Taiwanul ca parte a Chinei”. Cât priveºte “interferenþa” Vaticanului în problemele Chinei, este vorba de faptul cã Papa are ultimul cuvânt – nu doar în China ci pretutindeni – în ceea ce priveºte numirea Episcopilor catolici, ceea ce este inacceptabil pentru Beijing, care de mult timp numeºte pe filierã comunistã Episcopii din aºa numita Bisericã Catolicã, în fapt o asociaþia patrioticã, în timp ce Biserica Catolicã adevãratã se aflã în clandestinitate ºi este continuu persecutatã. Cardinalul Joseph Zen a declarat pentru Vatican Insider: “China a întrerupt unilateral dialogul. Noi nu refuzãm niciodatã dialogul.” Cu adevãrat, China a întrerupt relaþiile diplomatice cu Sfântul Scaun ºi l-a expulzat pe reprezentantul papal în 1951, la puþin timp dupã ce comuniºtii au ajuns la putere. “Trebuie sã demonstreze bunã intenþie. Trebuie sã fie umili ºi sã arate cã vor sã se schimbe. Trebuie sã arate acestea cu sinceritate, în loc sã spunã tuturor celorlalþi cum sã se comporte”, a mai susþinut Cardinalul. Catholica.ro

Radu Preda despre retragerea Papei Teologul ortodox Radu Preda semneazã un articol pe Adevarul.ro intitulat “O retragere demnã”, referinþã la anunþul de ieri al Papei Benedict al XVI-lea de a-ºi încheia pontificatul. “Ce se poate înþelege din acest gest?”, întreabã autorul. “Înainte de orice, renunþarea Papei german este un îndemn indirect, dar nu mai puþin clar, adresat diriguitorilor spirituali ºi politici deopotrivã, ca nimeni sã nu se creadã de neînlocuit. Statura adevãratã a unui lider se vede tocmai în capacitatea de a simþi momentul retragerii pânã nu este prea târziu. Mai bine sã þi se ducã dorul, decât sã þi se numere zilele.” Referindu-se la Papa Ioan Paul al II-lea, Preda aminteºte cã acesta “a decis sã îºi ducã pânã la capãt misiunea, oferind impresionanta lecþie a suferinþei ºi fragilitãþii umane în plinã civilizaþie vitalistã, obsedatã de corp, de exterior, prea puþin înclinatã sã cultive frumuseþea interioarã”. Însã, continuã el, Papa “Benedict a ales alt drum. A contrazis formula unui Papã de tranziþie. Fixând el însuºi data plecãrii din scaun, are acum un pontificat foarte bine conturat, eminamente catehetic, cu

IN MEMORIAM

accente puternice. În plus, se aflã în situaþia cu adevãrat privilegiatã de a asista la alegerea succesorului.” Teologul ortodox considerã cã Papa “face demonstraþia deplinã a libertãþii, trãsãturã fundamentalã a creºtinului. Depersonalizeazã autoritatea pontificalã, evitând confiscarea acesteia. Cum posibilitatea retragerii Papei existã în Codul de Drept Canonic catolic, faptul cã uzeazã de ea aratã maturitatea celui care este preocupat de binele întregii comunitãþi de credinþã, nu doar de sine sau de apropiaþi. Clientelismul, atât de rãspândit în mediile eclesiale ºi politice, primeºte un corectiv pe mãsura rãului de care este în stare.” ªi concluzioneazã: “Demisia sau retragerea nu sunt, iatã, dovezi ale eºecului, ci încununeazã o teologie personalã a istoriei. Cine nu se crede de neînlocuit, adicã nu este orbit de orgoliu, are voinþa de a sluji în cunoºtinþã de cauzã, se gândeºte la comunitate ºi îºi asumã libertatea cu egalã pasiune precum responsabilitatea, nu are cum, la un moment dat, sã nu îºi punã problemele cu adevãrat importante. ªi sã tragã consecinþele.” (V.V.)

Nr. 63 – Februarie 2013

Pagina 15

Provocarea lãsatã de Papa Benedict succesorului sãu ºi catolicilor de rând Deºi Papa Benedict i-a luat aproape pe toþi prin surprindere când ºi-a anunþat retragerea, nu putem spune cã nu ne-a avertizat. Într-un interviu din 2010, Sfântul Pãrinte explica într-o oarecare mãsurã de ce un Papã ar putea sã se retragã atunci când nu mai are forþa de a-ºi îndeplini îndatoririle. ªi chiar spunea atunci: “Am observat cã forþele mã cam pãrãsesc”. De luni de zile, cei ce au fost în Vatican au putut observa declinul fizic al Papei. Are nevoie de ajutor pentru a se deplasa, datoritã durerilor articulare, dar ºi concentrarea a devenit problematicã pe timp îndelungat, datoritã energiei care se consumã rapid. Dupã un timp de odihnã mintea îi este la fel de ascuþitã ca întotdeauna, dar nevoia de odihnã vine tot mai frecvent. Se pare cã Papa ºi-a evaluat propria stare – cu umilinþã, în rugãciune ºi fãrã menajamente – ºi a conchis cã nu mai poate rãspunde solicitãrilor. Decizia trebuie sã fi fost una dureroasã, deoarece Papa Benedict avea încã unele proiecte dragi lui, de terminat: “reforma reformei” liturgice, încheierea Anului Credinþei, noua enciclicã despre credinþã… Un om obiºnuit cu siguranþã s-ar fi strãduit sã termine aceste câteva ultime proiecte, chiar dacã ºtie cã forþele îi sunt în scãdere. Dar Papa Benedict al XVI-lea nu este un om obiºnuit. A fost un pontificat al surprizelor. Cele mai importante anunþuri au venit fãrã fanfarã, fãrã scurgeri de informaþii din timp. Când a fost vorba sã acþioneze, Papa Benedict a

fost mereu hotãrât. Anunþul retragerii sale nu a fãcut excepþie. Aºa dupã cum au semnalat ºi alþii, retragerea din funcþia de Papã nu este fãrã precedent. Dar nimic similar nu s-a mai întâmplat în aceastã erã a comunicãrii instant. De acum înainte, de bine de rãu, fiecare Pontif Roman va avea de înfruntat întrebarea când sau dacã intenþioneazã sã se retragã. Generaþia Twitter va începe sã punã întrebãri ori de câte ori Papa va avea o crizã de sãnãtate. (Este posibil sã fii Papã dacã te lupþi cu cancerul în stare incipientã sau dacã ai probleme cu inima? Dacã vederea þi-a scãzut?) Mai ameninþãtor, acelaºi fel de întrebãri vor apãrea când Papa va pierde din popularitate; presiunile politice asupra papalitãþii vor creºte cu siguranþã. Nu vã amãgiþi: mass-media va remarca cu surprindere faptul cã urmãtorul Papã, oricine ar fi, este “conservator” pe teme de doctrinã, deoarece susþine învãþãturile perene ale Bisericii pe teme precum preoþia pentru bãrbaþi sau demnitatea vieþii umane. Media secularã nu poate fi fãcutã sã înþeleagã cã orice candidat plauzibil la papalitate este “conservator” implicit, din moment ce papabilul trebuie sã fie catolic credincios. Într-o lume necredincioasã, obiºnuitã cu judece toate neînþelegerile în termeni politici, nu se poate înþelege faptul cã Episcopul Romei nu are autoritate personalã la discreþie în probleme de doctrinã: el poate sã înveþe doar ceea ce

Biserica învaþã. Aºa cã presiunea asupra noului Papã va începe din chiar ziua alegerii lui: media va cere schimbãri radicale ºi îl va ataca atunci când se va vedea cã nu corespunde acestor aºteptãri. Papa Benedict a îndurat astfel de presiuni aproape opt ani ºi nu s-a înclinat niciodatã în faþa lor. Dar ostilitatea principalelor canale media cu siguranþã ºi-a fãcut simþitã efectul, dupã cum va fi resimþitã ºi de Succesorii lui. Privind înapoi, vedem cã Papa Benedict ºi-a pregãtit propria plecare. Dacã a contemplat ideea retragerii de luni de zile, dupã cum susþine fratele lui, este mai simplu de înþeles de ce a convocat douã Consistorii cu creare de Cardinali într-un singur an! A dorit sã asigure balanþa cuvenitã în cadrul Colegiului Cardinalilor, adicã între cei care îi vor alege Succesorul. A ales sã coboare doar acum de pe tronul papal pentru ca, fãrã îndoialã, sã nu îi lase Succesorului povara prea multor sarcini pe care el însuºi nu a putut sã le finalizeze. Aºa cã acum Papa Benedict ne-a lãsat ºi nouã, credincioºilor, o sarcinã. Trebuie sã înghiþim ºtirea retragerii lui, câteva zile sã o digerãm. Apoi vine Miercurea Cenuºii, ºi cu toþii trebuie sã intrãm într-un timp al rugãciunii ºi postului pentru binele Bisericii, în special pentru tãrie pentru Succesorul Papei Benedict. Phil Lawler pe CatholicCulture

Mitropolitul Hilarion despre retragerea Papei Un Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse considerã cã pontificatul Papei Benedict al XVI-lea a fost ocazia pentru o “dinamicã pozitivã” în relaþiile dintre Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã Rusã. “Este un teolog remarcabil, bun cunoscãtor al tradiþiei Bisericii Ortodoxe, cu sensibilitatea ce a fãcut posibilã pentru el construirea relaþiilor cu Biserica Ortodoxã la nivelul corespunzãtor”, a declarat Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk la 11 februarie. “Relaþiile dintre Biserica Ortodoxã Rusã ºi Biserica Catolicã au câºtigat o dinamicã pozitivã dupã ascensiunea sa pe Scaunul Romei”, a susþinut Ierarhul ortodox, responsabil cu relaþiile externe ale Patriarhiei Moscovei. Papa Benedict ºi-a anunþat luni decizia de a se retrage din îndatoririle papale începând cu 28 februarie. Sfântul Pãrinte a citat ca motive vârsta înaintatã ºi forþele fizice diminuate, spunând cã de aceea nu mai poate sã îºi îndeplineascã “în mod adecvat” ministerul încredinþat lui. Mitropolitul Ilarion a subliniat cã poziþia Pontifului Roman “presupune muncã activã”, ºi nu este “o slujire ceremonialã”. “Decizia Papei Benedict de a renunþa la poziþia sa în actuala situaþie poate fi vãzutã ca un act de curaj ºi de umilinþã.” ªi-a exprimat recunoºtinþa pentru “înþelegerea (arãtatã de Papã) pentru problemele care împiedicã deplina normalizare a relaþiilor ortodoxãcatolice, în special din regiuni precum Ucraina”. Mitropolitul a spus cã nu poate uita întâlnirile sale cu Papa, amintind de consideraþia ºi sensibilitatea arãtate de acesta, de “dorinþa sa de a rezolva împreunã problemele din cadrul relaþiilor noastre”. A lãudat ºi opoziþia fermã a Papei faþã de “dictatura relativismului” ºi a spus cã “tradiþionalismul ºi conservatorismul (sãu) [...] sunt importante pentru milioane de creºtini, catolici ºi ne-catolici, care cautã conservarea valorilor creºtine spirituale ºi morale tradiþionale”. “Rãmâne doar sã sperãm cã succesorul sãu va continua sã meargã pe acelaºi drum ºi cã relaþiile ortodoxo-catolice vor continua sã se Catholica.ro dezvolte progresiv, pentru binele comun al întregii creºtinãtãþi.” Nr. 63 – Februarie 2013

IN MEMORIAM

Pagina 16

Spaniola, a doua cea mai vorbitã limbã din lume. Cu 495 de milioane de vorbitori Spaniola se aflã pe locul al doilea, dupã limba chinezã, între limbile cele mai vorbite în lume, potrivit numãrului de persoane care o folosesc – 495 de milioane. Informaþia a fost furnizatã luni, la prezentarea anuarului Institutului Cervantes pentru 2012, “Spaniola în lume/’El español en el mundo”, dupã cum transmite postul public de televiziune, relateazã AGERPRES. Acelaºi raport, prezentat de ministrul spaniol al afacerilor externe, José Manuel García-Margallo, ºi de directorul Institutului Cervantes, Víctor García de la Concha, mai aratã ºi faptul cã numãrul vorbitorilor de spaniolã a crescut în 2012, în vreme ce a scãzut numãrul celor care vorbesc engleza ºi chineza.

Dupã englezã, spaniola se aflã tot pe locul doi între limbile de comunicare internaþionalã, ºi pe locul trei, dupã chinezã, în rândul limbilor cele mai folosite pe internet – cu o creºtere de peste 800% în ultimul deceniu. Pânã în 2030, 7,5% din populaþia globului, aproximativ 535 de milioane de persoane, va vorbi spaniola. De asemenea, peste trei sau patru generaþii, mai indicã estimãrile, 10% din populaþia lumii se va înþelege în spaniolã, iar SUA va fi þara cu cea mai mare populaþie vorbitoare a acestei limbi, dupã Mexic. La nivel mondial, 18 milioane de persoane învaþã în prezent spaniola. (C.N.)

Statuia lui Buddha fãcutã dintr-un meteorit ar putea fi un fals Statuia budistã despre care s-a presupus cã ar fi fost sculptatã dintr-un meteorit în urmã cu 1.000 de ani ar putea fi un fals realizat în secolul XX, susþine un expert în budism. Cercetãtorul nu pune sub semnul întrebãrii provenienþa materialului din care a fost realizatã statuia – adicã un meteorit compus din fier ºi nichel – ci vechimea statuii, relateazã LiveScience. Achim Bayer, un expert în budism de la Universitatea Dongguk din Coreea de Sud, este de pãrere cã statuia are evidente „trãsãturi pseudotibetane” ºi cã ea ar fi mai degrabã o reproducere europeanã sculptatã cândva între anii 1910 ºi 1970. Astfel, el aratã cã statuia are încãlþãminte similarã celei europene, pantaloni în loc de robã ºi mâneci diferite de cele tradiþionale purtate în Tibet ºi în Mongolia. De asemenea, personajul reprezentat poartã barbã – o trãsãturã neobiºnuitã pentru sculpturile de zeitãþi tibetane ºi mongole – ºi un acoperãmânt pentru cap ce seamãnã mai mult cu cele purtate de romani decât cele specifice zeitãþilor tibetane. Potrivit lucrãrii publicate în jurnalul „Meteoritics & Planetary Science” de cercetãtorul Elmar Bucher de la Universitatea din Stuttgart, statuia lui Buddha a ajuns prima datã în Germania în urma unei expediþii în Tibet, organizate în anii 1938-1939. În cadrul acesteia, zoologul ºi etnologul Ernst Schafer fusese însãrcinat de cãtre naziºti sã gãseascã originile limbii ºi culturii ariene. Adusã în Germania, statueta a ajuns la un colecþionar privat. Dincolo de vechimea statuii, Bayer pune sub semnul întrebãrii ºi ideea cã ea a fost adusã în Germania de expediþia nazistã de la sfârºtiul anilor ’30. Omul de ºtiinþã considerã cã statuia ar fi fost realizatã pentru piaþa de antichitãþi, iar ulterior s-ar fi inventat povestea cã a fost descoperitã în expediþie pentru a-i creºte valoarea. (C.N.)

Templu vechi de 5.000 de ani, în Peru O echipã de arheologi din Peru a identificat în situl de la El Paraiso, la nord de Lima, ceea ce pare a fi un templu strãvechi. Cercetãtorii estimeazã cã vârsta acestuia este de circa 5000 de ani, fapt care aºteaptã confirmarea din partea testelor cu carbon radioactiv. În interiorul ruinelor care acoperã o suprafaþa de 7 pe 8 metri, specialiºtii au identificat urme ale unor practici ceremoniale ce implicau arderea ofrandelor. De asemenea, arheologii peruani au identificat urme ale vopselurilor ce acopereau odiniarã pereþii templului, aceºtia fiind construiþi din piatrã acoperitã cu lut galben. El Paraiso, localizat în centrul Peru-ului, la nord de Lima, este un sit arheologic ce cuprinde 10 clãdiri pe o suprafaþa de circa 50 de hectare. Unele dintre cele mai vechi aºezãminte dateazã încã de acum 5.500 de ani. Rafael Varon, Ministrul Culturii din Peru, a declarat cã descoperirea este cu atât mai importantã cu cât este prima de acest gen în zona centralã a þãrii. De asemenea, el a afirmat cã templul descoperit recent dovedeºte cã importanþa religioasã, economicã ºi politicã din zona centralã a Peru-ului a fost cu mult mai mare decât se credea iniþial. (C.N.)

IN MEMORIAM

Noua adresã Web site: www.ziarulinmemoriam.ro Redactor ºef: Dr. Dragoº Corlãþeanu COLECTIVUL DE REDACÞIE

Preot Viorel Ioan Vârlan; Carmen Veronica Steiciuc; Dr. Ioan Ieþcu; Preot Theodor Damian; Prof. Adrian Popovici Secretar de redacþie: Elena Daniela Vârlan Fotoreporter: Gherhard Onesciuc REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA Fundaþia „IN MEMORIAM” Str. Trandafirilor f.n. — SUCEAVA Tel.: 0230 - 522 980 0744 - 622 346; e-mail: viorel_varlan@yahoo.com

ISSN 2065 – 460X Nr. 63 – Februarie 2013