In Memoriam Nr 62

In Memoriam Revistã de opinie ºi renaºtere moral spiritualã •Decembrie 2012 • Nr. 62 F o n d a t ã , în 1996, l a S u c e a v a • R o m â n i a

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD 2012 – ANUL OMAGIAL AL TAINEI SFÂNTULUI MASLU ªI AL ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR ÎN PATRIARHIA ROMÂNà PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, REACUCERNICULUI CLER ªI PREAIUBIÞILOR CREDINCIOªI DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE, Har, milã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh, iar de la noi pãrinteºti binecuvântãri! Preacuvioºi ºi Preacucernici Pãrinþi; Iubiþi fraþi ºi surori în Domnul, Anul 2012 a fost proclamat de Sfântul Sinod ca Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu ºi îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Românã, având în vedere cã viaþa ºi sãnãtatea omului sunt daruri ale lui Dumnezeu faþã de care Biserica îºi aratã mereu grija ºi responsabilitatea. Sfânta Evanghelie ºi Sfinþii Pãrinþi subliniazã legãtura între suflet ºi trup, între viaþa spiritualã ºi activitatea socialã a omului, între rugãciune ºi acþiune, între evlavie ºi dãrnicie, între Liturghie ºi filantropie. Îngrijirea bolnavilor ºi curãþirea de pãcat au fost accentuate încã din Vechiul Testament prin: îndemnul de a cerceta pe bolnavi „Nu te teme a cerceta pe bolnavi, cã pentru aceste fapte vei câºtiga iubirea” (Ecclesiastul 7, 37) ºi sfatul de a recurge la ºtiinþa medicilor, care este de la Dumnezeu: „ªi doctorului dã-i loc, cã ºi pe el l-a fãcut Domnul […] cã ºi el se va ruga Domnului, ca sã dea odihnã ºi sãnãtate spre viaþã” (Înþelepciunea lui Iisus Sirah 38, 12, 14), subliniind rolul curãþitor ºi tãmãduitor al untdelemnului sfinþit ºi al ungerii bolnavului de ºapte ori cu acesta (Levitic 14, 1517; Isaia 61, 1). Vindecarea celor suferinzi este unul dintre actele însoþitoare propovãduirii Mântuitorului Iisus Hristos pe acest pãmânt, o împlinire a profeþiilor Vechiului Testament (Isaia 53, 4). Sfântul Evanghelist Matei mãrturiseºte cã Hristos „a scos duhurile cu cuvântul ºi pe toþi cei bolnavi i-a vindecat, ca sã se împlineascã ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputinþele noastre a luat ºi bolile noastre le-a purtat” (Matei 8, 16-17). De asemenea, tãmãduirea bolnavilor este o manifestare a puterii dumnezeieºti a lui Hristos, Care a venit în lume spre a vindeca, prin Pãtimirile, Moartea ºi Învierea Sa, întreaga umanitate cãzutã în boala pãcatului „toþi câþi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-ºi mâinile pe fiecare dintre ei, îi fãcea sãnãtoºi. Din mulþi ieºeau ºi demoni, care strigau ºi ziceau: Tu eºti Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4, 40-41).

Pastoralã la Naºterea Domnului 2012 † PIMEN DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR Iubitului nostru cler, cinului monahal ºi binecredincioºilor creºtini din de Dumnezeu pãzita noastrã Arhiepiscopie, har, milã ºi pace de la Dumnezeu-Tatãl, iar de la noi, arhiereascã binecuvântare. Iubiþi credincioºi, „Taina cea din veac ascunsã ºi de îngeri neºtiutã”, taina mântuirii noastre, se descoperã astãzi în peºtera din Betleem; „Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face”.

Pagina 2

Ctitori fondatori DR. DRAGOª CORLÃÞEANU, economist GAVRIL MÎRZA, soc. CONSTANTIN SOFRONI avocat CÃLIN RODICA, preot paroh VIOREL IOAN VÂRLAN ºi preot DUMITRU AIRINEI cu binecuvântarea ÎNALT PREASFINÞITULUI PIMEN, ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR .

Ctitori: Î.P.S. Nathaniel Preot Alexandru Râºca Preoteasa Mary Râºca Maria Viorica Râºca Violeta Beclea Szekely Cornelia Pârcu Mihai ºi Olimpia Burlacu Elena Stanciu Minodora Vasilcu Rucsandra Sârbu de Bota Doru Damian Boºcoianu Sidor ºi Maria Bulgaru Pãstorel ºi Iuliana Macoveiciuc Adrian ºi Olga Hâncu Bogdan ºi Ruxandra Hâncu Horst ºi Viorica Romankiewicz Traian ºi Irina Cocriº Sorin ºi Lãcrãmioara Airinei Neculai ºi Georgeta Morariu Vasile ºi Viorica Teodorescu Radu ºi Liliana Solomon

IN MEMORIAM

Sorin ºi Maria Brumã Cristian ºi Mariana Popescu Adrian ºi Daniela Chichifoi Liviu ºi Marica Anechitei Maria ºi Alexandru Râºca Elena Angelescu Radu ºi Oana Ulea Virgil ºi Carmen Pãcurariu Viorel ºi Maria Nuþu Toader ºi Veronica Mihãilã Cornel ºi Aurelia Prepeliuc George ºi Maria Niculescu Sina von Eisenstein Viorica Lidia ºi Vasile Vargan Cristian ºi Rodica Prelipceanu Alexandru ºi Maria Iacoban Alin ºi Daniela Gaftoneanu Traian ºi Adela Mazãre Ioan ºi Lãcrãmioara Herghelegiu Nestor ºi Rodica Buburuzan Genoveva ºi Radu Ionescu

Ileana ºi Ioan Buzdugan Nicolaie ºi Florica Honceriu Bogdan ºi Mihaela Muraru Ioan ºi Iulia Lazãr Costel ºi Doiniþa Chelariu Ioan ºi Elena Lungu Ioan ºi Brânduºa Ciutac Nicolae ºi Rodica Oprea Viorica ºi Vasile Doroftei Niculina ºi Marin Vasiluþ Laura ºi Iosif Gãlãþean Cãtãlin ºi Marlena Anton Dragoº ºi Viorica Croitor Clara Demetra Avram Adela ºi Gheorghe Ivaºcu Dimitrie ºi Lenþuca Litvinchevici Mihai, Doina Coman ºi Elena Cornel ºi Maria Bercoci Dana, Floarea ºi Vasile Hâncu Doru ºi Maria Muha

Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 3

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD (urmare din pagina 1) Mântuitorul Iisus Hristos a împãrtãºit Apostolilor Sãi puterea vindecãrii când i-a îndemnat: „Mergând, propovãduiþi zicând: S-a apropiat Împãrãþia cerurilor. Tãmãduiþi pe cei neputincioºi, înviaþi pe cei morþi, curãþiþi pe cei leproºi, pe demoni scoateþi-i”

(Matei 10, 7-8). Modalitatea biblicã a vindecãrilor, prin pocãinþã ºi ungere cu untdelemn, este relatatã de Sfântul Evanghelist Marcu, care spune cã Apostolii propovãduiau pocãinþa „ºi scoteau mulþi demoni ºi ungeau cu untdelemn pe mulþi bolnavi ºi-i vindecau” (Marcu 6, 13). Însã, puterea vindecãrii sufleteºti, adicã a iertãrii pãcatelor, care depãºeºte miracolul oricãrei vindecãri trupeºti, le-a fost încredinþatã Apostolilor dupã Înviere, când Hristos Mântuitorul le-a zis acestora: „Precum M-a trimis pe Mine Tatãl, vã trimit ºi Eu pe voi. ªi zicând acestea, a suflat asupra lor ºi le-a zis: Luaþi Duh Sfânt! Cãrora veþi ierta pãcatele, le vor fi iertate, ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute” (Ioan 20, 21-23). Vindecarea bolnavilor sau alinarea acestora nu a fost niciodatã lucrarea exclusivã a puterii ºi ostenelilor omeneºti, exprimate în actul medical ºi social. În Taina Sfântului Maslu, prin slujirea episcopilor ºi preoþilor, Mântuitorul Hristos este Cel care ne vindecã în mod nevãzut, Sfântului Apostol Petru mãrturisind cã: „[…] noi suntem astãzi cercetaþi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat, cunoscut sã vã fie vouã tuturor ºi la tot poporul lui Israel cã în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aþi rãstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morþi, întru Acela stã acesta sãnãtos înaintea voastrã” (Fapte 4, 8-10). Întrucât Taina Sfântului Maslu reprezintã lucrarea principalã Bisericii pentru bolnavi ºi suferinzi, Sfântul Apostol Iacov îl îndrumã pe creºtinul bolnav „sã cheme preoþii Bisericii ºi sã se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. ªi rugãciunea credinþei va mântui pe cel bolnav ºi Domnul îl va ridica, ºi de va fi fãcut pãcate se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15). În acest fel, este evidenþiat scopul vindecãtor al Tainei Sfântului Maslu, ºi anume de a vindeca omul bolnav sufleteºte ºi trupeºte, prin Nr. 62 – Decembrie 2012

mãrturisirea prealabilã a pãcatelor în Taina Spovedaniei ºi, apoi, prin primirea Sfintei Împãrtãºanii, pentru desãvârºirea vindecãrii primite de la Mântuitorul Iisus Hristos. Prin rugãciunile rostite la slujba Sfântului Maslu, cerem de la Hristos tãmãduire celui care este în neputinþa sufletului ºi a trupului (Cf. Rugãciunea a cincea de la Taina Sfântului Maslu, în Aghiazmatar, EIBMBOR, Bucureºti, 2002, pp. 157-158) ºi sã întãreascã toate mãdularele ºi gândirea acestuia cu harul Tãu.(Cf. Rugãciunea a ºasea de la Taina Sfântului Maslu, în Aghiazmatar,p. 152) Bolile nu constituie un efect exclusiv al pãcatului ºi, prin urmare, vindecarea sufleteascã ºi cea trupeascã nu pot fi separate. Când trupul se vindecã, se bucurã ºi sufletul, iar când sufletul se vindecã, atunci ºi trupul se lumineazã ºi devine o icoanã a curãþiei sufletului. În acest sens, pãrintele Dumitru Stãniloae precizeazã cã, „în Taina Maslului, se împãrtãºesc credinciosului bolnav, în chip nevãzut, harul tãmãduirii sau uºurarea durerii trupeºti, al întãririi sufleteºti ºi al iertãrii de pãcatele rãmase dupã mãrturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinþit, însoþitã de rugãciunile preoþilor”. (Pr. prof. univ. Dumitru Stãniloae, Teologia Dogmaticã Ortodoxã, vol. III, EIBMBOR, Bucureºti, 2003, p. 211) Persoanele care au primit vindecarea trebuie sã arate, aºa cum îndeamnã Sfântul Vasile cel Mare, pocãinþã ºi viaþã nouã în Hristos ºi „sã dea dovadã de îndreptare, prin aceea cã fac roade vrednice de cãinþã ºi sã-ºi aducã aminte de Domnul, Care spune ‹‹Iatã cã te-ai fãcut sãnãtos. De acum sã nu mai pãcãtuieºti, ca sã nu-þi fie ceva mai rãu›› (Ioan 5, 14)” (Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 45, în vol. Scrieri. Asceticele, partea a doua, trad. prof. Iorgu Ivan, în coll. PSB, vol. 18, EIBMBOR, Bucureºti, 1989, p. 299-300). Unele pericope biblice, care se citesc la Taina Sfântului Maslu, precizeazã îndatoriri ale creºtinilor vindecaþi sau participanþi la Taina Sfântului Maslu, ºi anume: de a se ruga neîncetat unul pentru altul în scopul vindecãrii (cf. Iacob 5, 16 ºi cf. I Tes. 5, 16), de a purta (a se îngriji) de slãbiciunile celor neputincioºi (cf. Romani, 15, 1), de a purta sarcinile unii altora (cf. Gal. 6, 2), de a îmbãrbãta pe cei slabi la suflet ºi a sprijini pe cei neputincioºi (cf. 1 Tes. 5, 14), de a spori în iubirea faþã de omul neajutorat, care pe toate le rabdã (cf. 1 Cor. 13, 7) ºi, nu în ultimul rând, de a da mulþumire pentru toate binefacerile primite, cãci aceasta este voia lui Dumnezeu (cf. 1 Tes. 5, 18). În lumina acestor îndemnuri, creºtinii trebuie sã aibã mereu prezentã în suflet porunca Mântuitorului Hristos de a-i cerceta pe cei suferinzi: „bolnav am fost ºi M-aþi cercetat” (Matei 25, 36). Taina Sfântului Maslu, ca lucrare sfinþitoare ºi tãmãduitoare a Bisericii, este ºi un act de comuniune ºi de responsabilizare a fiilor Bisericii faþã de fraþii lor aflaþi în suferinþã. De aceea, lucrarea Bisericii în general ºi a fiecãruia dintre noi pentru ajutorarea aproapelui este binefãcãtoare ºi pentru cel ajutat ºi pentru cel care ajutã. Efortul individual al fiecãrui credincios în sprijinirea bolnavilor este completat de lucrarea filantropicã sau caritabilã a Bisericii, ca rod al lucrãrii vindecãtoare, sfinþitoare ºi mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, îndreptatã cãtre fiecare om. Din acest motiv, filantropia socialã a Bisericii nu trebuie despãrþitã de Liturghia eclesialã, întrucât rugãciunea este izvor de iubire smeritã ºi jertfelnicã în ºi pentru comunitate.

IN MEMORIAM

Pagina 4

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD În prezent, întrucât omul a slãbit relaþia sa cu Dumnezeu, este necesar sã unim mai mult ºtiinþa cu spiritualitatea, arta medicalã cu rugãciunea, cuvântul bun cu fapta caritabilã, grija pentru sãnãtatea noastrã, inclusiv moralã, cu grija pentru sãnãtatea celor din jurul nostru ºi a celor mai departe de noi. Pentru realizarea acestui demers este nevoie ºi de o cooperare mai intensã a Bisericii cu diferite asociaþii, fundaþii ºi organizaþii umanitare, în mãsura în care Biserica nu-ºi diminueazã vocaþia ei pastoralã ºi sfinþitoare. Astãzi, Biserica noastrã încearcã sã contribuie mai mult la alinarea suferinþei atât prin lucrarea ei spiritualã, cât ºi prin lucrarea ei social-filantropicã ºi social-medicalã, inclusiv prin promovarea unei culturi medicale a populaþiei, pentru ca oamenii sã preþuiascã mai mult darul sãnãtãþii, evitând bolile, ºi sã fie recunoscãtori faþã de persoanele care îi ajutã când sunt bolnavi, mai ales când ei singuri, din cauza sãrãciei, nu-ºi pot plãti consultaþiile sau medicamentele. La toate acestea se adaugã ºi problemele legate de neajunsurile sistemului de sãnãtate, care duc la creºterea suferinþei ºi a numãrului de bolnavi. În acest context agravat de contraste ºi polarizãri sociale, este absolut necesarã cooperarea dintre Stat ºi Bisericã, pentru a promova o viaþã sãnãtoasã în familie ºi în societate. Implicarea Bisericii în asistenþa medicalã socialã este deopotrivã o vocaþie spiritualã ºi o necesitate practicã. În acest sens, Biserica noastrã promoveazã atât colaborarea cu unitãþi medicale de stat ºi private din România, cât ºi crearea de unitãþi medicale proprii, între care se disting: Spitalul Providenþa din Iaºi, Centrul socio-medical al Fundaþiei Sfântul Spiridon Vechi din Bucureºti, Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Ierarh Nectarie din Bucureºti, inaugurat în data de 24 octombrie 2012, ºi Centrul de îngrijiri paliative din Cluj-Napoca, Centrul social-filantropic eparhial medical Sf. Doctori fãrã de arginþi Cosma ºi Damian Galaþi, Centrul de recuperare neuro-motorie de tip ambulatoriu din Turda º.a. De asemenea, între cele peste 710 instituþii ºi servicii sociale ºi medicale organizate în cadrul unitãþilor bisericeºti din Patriarhia Românã, trebuie menþionate cele 21 de centre medicale, cabinete medicale ºi stomatologice, cu servicii interne sau de ambulatoriu, cele 20 de cãmine ºi centre multifuncþionale destinate persoanelor vârstnice, cele 46 centre de zi destinate persoanelor vârstnice, cele 22 servicii sociale de îngrijire a vârstnicilor, dar ºi zeci de cantine sociale destinate asigurãrii hranei zilnice, atât persoanelor care pot veni singure pentru a servi masa, cât ºi celor care nu se pot deplasa. Sã nu omitem cã, tot pentru sprijinirea bolnavilor ºi persoanelor vârstnice, mai sunt în curs de edificare sau de a fi date în folosinþã un numãr de 155 instituþii medicale ºi socialfilantropice aparþinând unor unitãþi bisericeºti. Filantropia creºtinã însã nu se limiteazã doar la a dãrui sãracilor ºi bolnavilor cele de trebuinþã trupului, ci izvorãºte din credinþa însoþitã de rugãciune ºi are ca scop sãnãtatea trupului ºi mântuirea sufletului. În acest scop în spitalele publice ºi private ºi în unele aºezãminte social-filantropice îºi desfãºoarã activitatea un numãr de 265 de preoþi de caritate, care sãvârºesc Sfânta Liturghie ºi asigurã asistenþã religioasã (liturgicã ºi pastoralã) în cele peste 240 de capele (paraclise) existente. Iubiþi fii ºi fiice duhovniceºti în Domnul, Cu pãrinteascã dragoste vã îndrumãm ca în faþa suferinþei sã vã întãriþi ºi credinþa în Dumnezeu ºi iubirea lucrãtoare pentru

IN MEMORIAM

aproapele. Grija pentru pãrinþii, soþii, copiii ºi rudele dumneavoastrã, care se aflã în boalã ºi neputinþã, trebuie sã fie mãrturie a iubirii creºtine în societate. Viaþa ºi sãnãtatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care vã îndemnãm sã le apãraþi ºi cultivaþi, spre slava lui Dumnezeu ºi binele oamenilor. Chiar dacã nu toþi avem ºtiinþa de a vindeca trupurile, putem toþi alina sufletele, vesti bunãtatea lui Dumnezeu ºi sprijini pe cel aflat în neputinþã, mai ales în societatea secularizatã ºi individualistã de astãzi. Pentru a cunoaºte mai bine, în aceastã perioadã a Postului Naºterii Domnului, toate sfintele învãþãturi ºi deprinderile practice ºi duhovniceºti acumulate pe durata acestui An al Sfântului Maslu ºi al îngrijirii bolnavilor ºi pentru a þine aprinsã flacãra credinþei ºi a dragostei de aproapele, se vor organiza la parohii, mãnãstiri, protopopiate ºi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haine ºi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaþi în suferinþã ºi bãtrânilor bolnavi. Sfãtuim pãrinteºte copiii ºi tinerii din Biserica noastrã sã îºi aducã aminte de cei neajutoraþi, sã viziteze ºi sã ajute oamenii singuri, bolnavi ºi sãraci, fie acasã, fie la patul de spital sau în aºezãmintele sociale, preþuind ºi aducând alinare celor aflaþi în suferinþã ºi celor vârstnici. Îndemnãm pe toþi pãrinþii protopopi sã comunice, fãrã întârziere, centrelor eparhiale, iar centrele eparhiale Patriarhiei Române modul în care au fost organizate, la nivel local, activitãþile desfãºurate în sprijinul bolnavilor ºi a celor vârstnici care au nevoie de ajutor, în Postul Naºterii Domnului. Ne rugãm lui Dumnezeu pentru medici ºi pentru ceilalþi ostenitori în lucrarea de vindecare ºi îngrijire a bolnavilor, îi preþuim ºi îi îndemnãm pãrinteºte sã continue ºi sã sporeascã aceastã lucrare sfântã ºi nobilã, spre a fi constant mâinile iubirii milostive a lui Hristos pentru oameni ºi apãrãtori ai demnitãþii umane. Iubiþi fraþi ºi surori în Domnul, Cu nãdejdea cã îndemnul nostru pastoral va fi o întãrire în credinþã ºi o chemare la fapta cea bunã în folosul celor bolnavi ºi vârstnici, ne rugãm Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor ºi al trupurilor noastre, sã vã binecuvinteze pe toþi cu darurile Sale cele bogate, spre a arãta mai ales în vremea Postului Crãciunului multã rugãciune ºi grijã pentru cei bolnavi, precum ºi milostenie faþã de toþi cei neajutoraþi. În felul acesta ne vom pregãti mai bine pentru slãvitul Praznic al Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veºnic al lui Dumnezeu, Care S-a fãcut Om din iubire milostivã pentru oameni ºi pentru mântuirea lor. Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cu voi cu toþi! (2 Corinteni 13, 13).

PREªEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, † DAN I E L Arhiepiscopul Bucureºtilor, Mitropolitul Munteniei ºi Dobrogei, Locþiitorul tronului Cezareei Capadociei ºi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 5

Pastoralã la Naºterea Domnului 2012 Dacã sãlaºul în care Fiul lui Dumnezeu S-a nãscut cu trup pentru mântuirea noastrã a fost unul cu totul smerit, sãrãcãcios, un staul de animale cu o iesle, în schimb vãzduhul, bolta cerului, în miezul nopþii, s-a umplut de luminã, „lumina slavei lui Dumnezeu” (Luca 2, 9). Îngerii au umplut vãzduhul cu glasul lor, cântând cuvintele: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire” (Lu c2a, 14). Primii oameni care s-au împãrtãºit de bucuria Naºterii Mântuitorului lumii au fost pãstorii care strãjuiau turmele lor din jurul peºterii din Betleem, oameni sãraci ºi smeriþi, oameni mai puþin sau deloc cunoscãtori de carte; aceºti oameni au fost ºi cei dintâi vestitori ai Naºterii Domnului. Aºa a rânduit Dumnezeu: „... alegând pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebãgate în seamã, pe cele ce nu sunt, ca sã nimiceascã pe cele ce sunt, ca niciun trup sã nu se laude înaintea lui Dumnezeu”, scrie Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 1, 28-29). Dar, în adânca Sa înþelepciune, Dumnezeu a rânduit vestitori ai Naºterii Sale cu trup ºi oameni învãþaþi, oameni de ºtiinþã, cercetãtori ai mersului aºtrilor, al stelelor de pe bolta cerului; aceºtia au fost cei trei oameni numiþi magi. Ca urmare a observãrii unei stele care îºi avea direcþia mersului alta decât a celorlalte stele ºi la imboldul tainic al inimilor lor, ei au pornit, cãlãuziþi de acea stea, ajungând la Betleem. Au pornit nu atât pentru a dezlega taina mersului neobiºnuit al stelei, ci, cum ne spune Sfânta Evanghelie, „ca sã se închine Regelui iudeilor” (Matei 2, 2), Care nu era altcineva decât Pruncul Iisus, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat. Aceºti oameni de ºtiinþã erau ºi oameni credincioºi, cu bogate cunoºtinþe nu numai în domeniul ºtiinþei astronomiei, ci ºi în cel al religiei, al religiei mozaice, alta decât cea a lor, oameni care au citit ºi cele scrise în cãrþile Vechiului Testament cu privire la naºterea cu trup a Fiului lui Dumnezeu, în care se pomeneºte ºi de „o stea” (Numeri 24, 17). Prin venirea lor ca sã se închine Celui nãscut în peºtera din Betleem, magii ne aratã cã ºtiinþa ºi cultura îndreaptã pe om spre Dumnezeu pentru a-L cunoaºte ºi, mai mult, pentru a I se închina, a-L cinsti. De-a lungul veacurilor, întreaga lume a omenilor de culturã ºi ºtiinþã a urmat pilda magilor, mãrturisind credinþa lor în Dumnezeu, cinstindu-L prin demnitatea vieþii lor, aducând roadele muncii lor ca ofrandã lui Dumnezeu pentru binele oamenilor: cultivarea minþii ºi propãºirea economicã. Dreptmãritori creºtini, „Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arãtat tuturor oamenilor (în peºtera din Betleem - n.n.) învãþându-ne pe noi sã lepãdãm fãrãdelegea ºi poftele lumeºti ºi, în veacul de acum, sã trãim cu înþelepciune, cu dreptate ºi cu cucernicie” (Tit 2, 11-12). Acest har ni se împãrtãºeºte, dupã cum bine ºtim, în Sfintele Taine ale Bisericii nostre Ortodoxe. Cu purtare de grijã pãrinteascã, Sfântul Sinod al Sfintei noastre Biserici a hotãrât ca în cursul anului viitor, pentru o mai bunã sporire în strãdaniile noastre duhovniceºti pentru dobândirea mânturirii, sã fie tot mai mult prezente în viaþa noastrã personalã ºi în rânduiala liturgicã douã Sfinte Taine: Taina Spovedaniei ºi Împãrtãºaniei, Sfinte Taine care stau într-o strânsã legãturã una cu alta. Nu ne putem împãrtãºi cu Prea Sfântul Trup ºi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos fãrã spovedanie, în care ni se dã iertarea pãcatelor pentru a ne împãrtãºi spre viaþã veºnicã ºi nu spre osândã veºnicã. Cât de des trebuie sã ne spovedim? Rãspunsul ne este dat de conºtiinþa noastrã ºi de cuvintele: „Ori de câte ori vei cãdea, ridicã-te!”. Cât de des ne putem împãrtãºi? Sã ascultãm ce ne spun doi mari Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii noastre Ortodoxe. Nr. 62 – Decembrie 2012

Sfântul Ioan Gurã de Aur: „Mulþi cu Tainele acestea o datã întru tot anul se împãrtãºesc, iar alþii de douã ori, alþii de multe ori. Deci cãtre toþi ne este nouã cuvântul, nu numai cãtre cei de aici, ci ºi cãtre cei ce vieþuiesc în pustie. Cã aceia o datã într-un an se împãrtãºesc, iar de multe ori ºi dupã doi ani. Aºadar care sunt nouã mai primiþi? Cei de o datã? Cei ce de multe ori? Cei ce de puþine ori? Nici cei ce o datã, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puþine ori se împãrtãºesc, ci cei ce cu ºtiinþa gândului curatã, cei ce cu inima curatã, cei ce cu viaþa neprihãnitã. Cei ce sunt întru acest fel totdeauna sã se apropie, iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici mãcar o datã. Pentru ce? Pentru cã îºi iau lor judecatã ºi osândã, ºi muncã, ºi pedeapsã. ªi sã nu te minunezi! Cã, precum hrana, care este fireºte hrãnitoare, de va cãdea întru acela care este plin de mâncãri ºi umezeli rele, toate le pierde ºi le stricã ºi se face pricinuitoare de boalã, tot astfel ºi acestea ale înfricoºatelor Taine” (Sf. Ioan Gurã de Aur, Puþul ºi împãrþirea de grâu, Ed. Buna Vestire, Bacãu, 1995, p. 486-487). „Când aveþi sã vã apropiaþi de aceastã înfricoºãtoare ºi dumnezeiascã masã ºi de Sfânta Împãrtãºanie, faceþi aceasta cu fricã ºi cu cutremur, cu conºtiinþa curatã, cu post ºi cu rugãciune ... Sã ne cutremurãm când ne apropiem, sã mulþumim, sã cãdem cu faþa la pãmânt, mãrturisindu-ne pãcatele noastre, sã vãrsãm lacrimi, bocind rãutãþile noastre, sã înãlþãm lui Dumnezeu rugãciuni stãruitoare. ªi aºa, curaþi, sã ne apropiem în liniºte ºi cu rânduiala cuvenitã, ca unii ce ne apropiem de Împãratul cerurilor” (Sf. Ioan Gurã de Aur, Cuvânt la ziua Naºterii Mântuitorului Iisus Hristos în Predici la sãrbãtori împãrãteºti ºi cuvântãri de laudã la sfinþi, Ed. IBMBOR, Bucureºti, 2006, p. 21-22). Sfântul Ioan Damaschin: „...mulþi primesc aceastã dumnezeiascã Jertfã o datã pe an, iar unii de douã ori, iar alþii, de multe ori. Dar cuvântul nostru nu este numai cãtre aceºtia din urmã, ci ºi cãtre cei ce stau în pustie,fiindcã aceºtia o datã pe an se împãrtãºesc, iar, de multe ori, ºi dupã doi ani. Atunci, dar, în care chip sã se primeascã Sfânta Jertfã? Oare ca cei care o datã pe an sau mai rar se împãrtãºesc sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul ºi Sângele lui Hristos? Ci, aºa sã ºtiti, cã aceia ce au cugetul curat ºi dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sã se apropie. Iar, de nu sunt aºa, atunci niciodatã sã nu se împãrtãºeascã. Dar, oare, pentru ce? Pentru cã, spre judecata lor o primesc, spre osândã, spre pedeapsã ºi chin. Cãci cel ce va mânca Pâinea aceasta ºi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul ºi de Sângele Domnului.” (Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin despre împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos în Pregãtirea creºtinului pentru Taina Spovedaniei ºi Sfânta Tainã a Împãrtãºaniei, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei ºi ªI RÃDÃUÞILOR Rãdãuþilor, Suceava, 2012, p. 50) Iubiþi credincioºi, Închei cuvântul meu pastoral cu pãrinteasca urare: Sfintele sãrbãtori ale Naºterii ºi Botezului Domnului sã le petreceþi cu sãnãtate, pace, liniºte în suflet ºi bucurii duhovniceºti! Anul Nou, cu sãnãtate ºi împlinirea dorinþelor binecuvântate de Dumnezeu! Al vostru de tot binele voitor þi cãtre Domnul pururea rugãtor, †PIMEN

ARHIEPISCOPALSUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR

IN MEMORIAM

Pagina 6

Bucuria întâlnirii cu Pruncul Mântuitor Sãrbãtoarea Naºterii Domnului este momentul întâlnirii cu Pruncul Mântuitor, Cel ce se naºte într-o peºterã smeritã, departe de confortul cu care suntem obiºnuiþi acum. În zilele noastre, ca ºi atunci, la începutul erei creºtine, adeseori oamenii refuzã sã-l primeascã în casele ºi sufletele lor pe Fiul lui Dumnezeu, devenit om din iubire faþã de oameni. La hanul din Bethleem nu mai erau locuri pentru cãlãtori. Nimeni nu ºi-a fãcut milã de o femeie care trebuia sã nascã. Nimic nou. Acelaºi comportament îl întâlnim ºi-n zilele noastre. Grãbiþi, preocupaþi de interese mãrunte, nu mai privim la cei din preajmã. Suntem interesaþi doar de noi ºi uitãm cã în fiecare semen aflat în încercare se ascunde Hristos, care suferã împreunã cu ei pânã la sfârºitul veacurilor. Crãciunul, unul dintre popasurile importante ale vieþii duhovniceºti, ne cheamã stãruitor sã fim buni ºi calzi la suflet. Sã împrumutãm câte ceva din bunãtatea fãrã margini a Pruncului nãscut în ieslea sãracã din Bethleemul Iudeii. Imnografii inspiraþi ai Bisericii dreptmãritoare ne-au pregãtit, prin alese cântãri ºi lecturi pe care le ascultãm în bisericã, sã-L întâmpinãm cum se cuvine pe Mântuitorul Hristos: „Hristos Se naºte, slãviþi-L, Hristos din ceruri întâmpinaþi-L, Hristos pe pãmânt înãlþaþi-vã, cântaþi Domnului tot pãmântul ºi cu bucurie lãudaþi-L popoare, cã S-a preaslãvit“. De la sãrbãtoarea Intrãrii în Bisericã a Maicii Domnului (21 noiembrie) am ascultat în fiecare zi catavasiile Naºterii Domnului. Dar oare Îi cântã Domnului tot pãmântul? Cu siguranþã nu! Mulþi ºtiu de aceastã sãrbãtoare, unii se bucurã în virtutea pãstrãrii unei tradiþii (care, din pãcate, se denatureazã treptat), alþii o trateazã cu indiferenþã. Cei mai mulþi o confundã cu o perioadã propice aprovizionãrii cu tot felul de lucruri ºi a pregãtirii unei mese abundente care sã-i adune în jurul ei pe toþi cei apropiaþi (rudenii, colegi, parteneri de afaceri ºi alte interese etc.). Unii dintre noi (nu prea mulþi la numãr) se pregãtesc cum trebuie pentru sãrbãtoarea Crãciunului. Au postit, s-au rugat, au trecut ºi pe la duhovnic, s-au îngrijit de oamenii singuri cãrora n-are cine sã le treacã pragul. Au pregãtit câteva porþii de mâncare ºi pentru cei nevoiaºi, le-au împãrþit fãrã zgomot ºi trâmbiþare, împlinind astfel porunca de a hrãni pe cei flãmânzi ºi de a cerceta pe cei singuri. Sunt multe familii care se îngrijesc sã ducã spiritul înalt al acestor sãrbãtori mai departe, prin copiii lor, cãrora le inspirã taina care s-a descoperit neamului omenesc odatã cu venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu. Copiii ascultãtori învaþã colinde din tezaurul Bisericii, nu dintre cele „fabricate“ în duh secularizat, ºi vestesc altora ceea ce proorocii au spus cu mii de ani în urmã, cã Se va naºte Cel fãrã de început dintr-o fecioarã îmbrãcatã în luminã, potrivnicã a ºarpelui ºi mai curatã decât strãlucirile soarelui. Vechile colinde sunt adevãrate tezaure de învãþãturi. Ele conþin, de fapt, în cuvinte simple, aºezate dupã un anumit canon pentru a fi uºor reþinute, o bogãþie a teologiei ortodoxe. Adevãrurile Sfintei Scripturi, concentrate, le regãsim în aceste „cântece“ care s-au numit colinde. Sunt þinuturi în care, cu o lunã înainte de sãrbãtoarea propriu-zisã, cete de colindãtori au mers la oamenii

IN MEMORIAM

aflaþi în mari încercãri ºi le-au adus o fãrâmã de bucurie. Lucrarea lor este un altfel de apostolat! Am cunoscut cu ceva timp în urmã tineri evlavioºi care mergeau prin spitale, azile, penitenciare ºi colindau zile la rând, fãcând bucurii altora. Dupã 1989, se întâlneau mulþi oameni care nu ascultaserã încã colindele autentice româneºti, alcãtuite de autori anonimi, cu veacuri în urmã. Colindul are ceva din frumuseþea sufletului românesc (nu numaidecât al celui din vremea noastrã). Sufletul românesc care-ºi aratã ºi-n acest fel iubirea pentru Fiul lui Dumnezeu. Ce bine ar fi dacã toþi ar putea, astãzi, întâmpina venirea în lume a Mântuitorului Hristos cu pregãtirea care-i entuziasma pe creºtinii de altãdatã! Satele întregi ºi oraºele trãiau cu mare însufleþire aceste sãrbãtori. Zile la rând, gospodinele se pregãteau, dereticând casele ºi gãtind cele mai alese bucate care se ofereau cetelor de colindãtori. Dar cea mai importantã era bucuria ºi lumina din inimi. Puþine zone ale þãrii mai pãstreazã atmosfera aproape de cer a trãirilor sfinte care-i fac pe fiii Bisericii sã preguste încã din acestã lume misterul împãrãþiei cerurilor. Din acest motiv sãrbãtoarea Naºterii Domnului ne cheamã pe toþi sã coborâm la izvoarele credinþei noastre ºi sã învãþãm tainele nici de îngeri ºtiute ºi care s-au descoperit nouã, oamenilor, prin naºterea Celui care ne-a mântuit. Sãrbãtoarea Crãciunului ne oferã posibilitatea sã redevenim copii, prin pocãinþã, prin iubire, prin mâna întinsã altora, prin bucuria de a-i întâlni ºi de a-i îmbrãþiºa. M-am gândit adeseori la cuvintele Mântuitorului Hristos: „Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi putea intra în împãrãþia lui Dumnezeu“. Sunt cuvinte adânci, greu de înþeles. Cum mai poate un om matur, dezvoltat pânã la capãt, sã devinã prunc? Imposibil sub aspect fizic. Mântuitorul cerea de fapt altceva. Pruncii nu au rãutate, nu þin mânie, nu sunt în stare sã urzeascã scenarii meschine. Pruncii nu au resentimente, nu au atitudini fratricide. Ei cautã rapid comuniunea cu ceilalþi, chiar dacã au întâlnit ºi motive de dispute. Starea de nevinovãþie a pruncilor o cerea Mântuitorul ucenicilor Sãi ºi prin ea tuturor celorlalþi, care se numesc creºtini, pânã la sfârºitul veacurilor. Am avut bucuria sã întâlnesc câþiva oameni al cãror fel de-a fi s-a schimbat total în ultimii ani ai vieþii. Unii, pentru cã au ajuns la o înaltã înþelepciune, alþii, pentru cã s-au întâlnit, prin pedagogie divinã, cu o grea suferinþã. Despre o parte dintre ei aflasem cã au fost aprigi, neînduplecaþi. Au avut însã ºi fapte bune, aºa încât milostivirea lui Dumnezeu nu i-a ocolit. Au fost aceºtia ca pruncii din Evanghelie. Aºa i-a gãsit ceasul trecerii dincolo de pragul acestei lumi. În preajma acestei mari sãrbãtori cãtre care privesc cu smerenie ºi profundã cãinþã, trebuie sã fac o mãrturisire: Nu reuºesc sã fiu ca pruncii din Evanghelie. Mântuitorul Hristos se adreseazã ºi mie, dar rãmân departe, neîmplinind cuvântul Sãu. Iatã cât de mult mai avem de lucrat pentru a redeveni aidoma pruncilor! Când vom împlini acest cuvânt vom trãi altfel bucuria Crãciunului. Atunci nu ne vom mai amãgi cu lucruri deºarte. Arhim. Timotei Aioanei Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 7

1 Decembrie, Ziua astralã a României Cu ocazia Zilei Naþionale a României, au avut loc la Suceava, mai multe manifestãri dedicate memorabilului eveniment. La Universitatea „ªtefan cel Mare”-Suceava a avut loc în ziua de 23 noiembrie a.c. o întâlnire a membrilor Asociaþiei Române de Politicã Externã (A.R.P.E.) din care au fãcut parte foºtii diplomaþi ai statului român: Mircea Aldea, Aurel Preda, George Bãloi. Ei au avut ca temã „Bucovina în contextul relaþiilor internaþionale în secolul XX”. Asistenþa a fost formatã din studenþii de la Catedra de Istorie, personalitãþi ale vieþii culturale sucevene, cadre didactice universitare. Moderatorul acþiunii a fost prof.univ. Vasile M. Demciuc ºi pr. paroh Viorel-Ioan Vârlan. Profesorul Vasile M.Demciuc a þinut sã aminteascã celor prezenþi faptul cã: „luna noiembrie are o semnificaþie aparte pentru Bucovina ºi ziua de 28 noiembrie 1918 consfinþeºte Unirea Bucovinei cu Þara Mamã.”Tot din discursul sãu am reþinut pentru cititorii noºtri faptul cã în 1775 cade victimã Grigore Ghica Vodã deoarece s-a opus rãºluirii teritoriului Moldovei. Vorbitorii au adus la cunoºtinþa celor prezenþi evenimentele care au avut loc de-a lungul veacurilor în Istorie poporului român, cu precãdere ceea ce s-a întâmplat cu nordul Bucovinei ºi Basarabia. Ambasadorii Aurel Preda ºi Mircea Aldea au spus cã sub sceptrul lui Mihai Viteazul cele trei Principate româneºti sunt unite, chiar dacã rãmâne un episod efemer, el a rãmas în conºtiinþa naþionalã ca un moment deosebit pentru fiinþa româneascã. Secolul XVIII face din teritoriile Þãrilor Româneºti un câmp de rãzboi pe care s-au înfruntat armatele celor trei imperii: Imperiul Otoman, Imperiul Þarist ºi Habsburgic. Între anii 17181739 Austria anexeazã Oltenia, iar Bucovina este anexatã în anul 1775. Rusia anexeazã Basarabia în anul 1812. Dupã 150 de ani de dominaþie, Basarabia îºi declarã independenþa faþã de Rusia în anul 1918, luna aprilie. Bucovina se rupe de Imperiul Austro-Ungar în noiembrie 1918. În ziua de 1 Decembrie 1918, Transilvania îºi declarã ºi ea independenþa sãvârºindu-se astfel idealul de veacuri a poporului român, România Mare. Ambasadorul Aurel Preda a vorbit celor prezenþi despre istoricul Bucovinei ºi dreptul ei la unirea cu Þara Mamã. În cuvinte alese, domnia sa a spus cã România a fost la încruciºãri de spade ºi vânturi. Desprindem din spusele excelenþei sale ºi faptul cã nu existã aliaþi fireºti ci propriul interes, aºa cum dealtfel se întâmplã ºi astãzi. Sinistra orginalitate a Pactului Molotov-Ribbentropp a fãcut ca în anul 1940 sã pierdem Basarabia ºi nordul Bucovinei. Prin Dictatul de la Viena, România este obligatã sã cedeze în august 1940 partea de nord-vest a Transilvaniei, Ungariei hortiste, iar apoi, în septembrie 1940 se cedeazã sudul Dobrogei, Cadrilaterul, Bulgariei. Mareºalul Ion Antonescu, motivat fiind de pierderea atâtor teritorii se aliazã Germaniei, pentru recucerirea teritoriilor luate de ruºi. Ambasadorul Aurel Preda vorbind despre Comisia mixtã româno-germanã din 1940 de la Berlin, Hitler aduce în discuþie semnarea Tratatului spunând despre Ribbentropp cã este un vânzãtor de vinuri ºi a servit interesul ruºilor unde fuhrerul a þinut Nr. 62 – Decembrie 2012

sã-i aminteascã lui Ribbentropp cã el este austriac ºi cã nordul Bucovinei a fost al Austriei. Rãzboiul dintre România ºi URSS început în anul 1940 continuã pânã la sfârºitul lui din anul 1945. Referitor la Pactul Ribbentropp-Molotov trebuie amintit cã Molotov, comisarul de Externe al URSS-ului era un evreu comunist, iar Ribbentropp, un nazist, negustor de vinuri. Este ºtiut faptul cã, popoarele mici sunt veºnic destinate trãdãrii ºi dupã terminarea rãzboiului diplomaþia Marilor Puteri ale timpului ºi-au împãrþit sferele de influenþã. Pentru poporul român, frumoasele timpuri de glorie de odinioarã au apus. Nu se mai vorbeºte nimic de generaþia anului 1918 care a fãcut România Mare, care a fãcut totul pentru ca þara sã fie acolo unde-i este locul în lume. Domnul Mircea Aldea, ºi el diplomat de carierã ca ºi colegul sãu Aurel Preda a vorbit despre Bucovina istoricã ca fostã parte a Þãrii de Sus a Moldovei. El a adus în discuþie evenimentele care sau petrecut de-a lungul a 150 de ani de ocupaþie strãinã. Preotul paroh Viorel-Ioan Vârlan a þinut o comunicare despre mitropolitul Bucovinei Visarion Puiu, un martir al cauzei Ortodoxiei ºi al Bisericii Ortodoxe Române, spunând cã Biserica s-a identificat ºi a fost parte cu destinul poporului român. A mai luat cuvântul Gheorghe Oniºoru, profesor universitar la Catedra de Istorie a Universitãþilor „Alexandru-Ioan Cuza” din Iaºi ºi Universitatea „ªtefan cel Mare”-Suceava. Dumnealui a spus cã istoriceºte privit, fenomenul politic actual seamãnã întrucâtva cu cel de acum jumãtate de veac. Vorbitorii au fãcut trimiteri la prezent, afirmând cã Adrian Severin ºi cei care au semnat Tratatul de bunã vecinãtate cu Ucraina nu s-au gândit sã punã în discuþie ºi Pactul MolotovRibbentropp, Ucraina fiind singura beneficiarã a Pactului. Întrebaþi fiind din public ce diferenþã este între diplomaþia anilor 1966-1989 ºi cea de dupã 1989, rãspunsul a fost dat tranºant de cãtre domnul ambasador Preda care a spus: înainte de 1989 erau diplomaþi de carierã, iar dupã acel an erau diplomaþi puºi pe criterii politice. Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost Ziua astralã a României pe care astãzi, mulþi români au uitat-o înrobindu-se ideatic cu ideea de Uniune Europeanã ºi de control absolut a USA asupra þãrii. În încheiere vom da o strofã din poezia „Condiþia umanã” a lui Adrian Pãunescu care se încadreazã, ca fenomen istoric în Istoria Contemporanã. Rãzboaie mondiale am fãcut tot noi ªi dacã ne-am întors din vreun rãzboi Am fost certaþi ce-am cãutat la orizont Din pensie ni s-a scãzut un front De menþionat cã acest poem cu þintã fixã vorbeºte despre Rãzboiul din Est ºi surprinde astãzi prin fenomenul existent numai cã imperialii din Est sunt astãzi cei din Vest, ºi România rãmâne victimã. MIHAI SULTANAVICOL

IN MEMORIAM

Pagina 8

Visarion Puiu Mitropolit al Bucovinei (1935 – 1940) Ca o recunoaºtere a meritelor sale pe multiple planuri, la 10 noiembrie 1935, Visarion Puiu a fost ales mitropolit al Bucovinei, având reºedinþa la Cernãuþi. Cei patru ani ºi jumãtate cât a condus „cea mai bogatã Eparhie din Ortodoxie” – Bucovina, au fost plini de împliniri pastoral misionare. El însuºi mãrturisea cã „Dumnezeu a voit sã mai urc o treaptã în ierarhia cârmuitoare a Sfintei Sale Biserici, dar cu noi ºi grele împovãrãri pentru mine ºi cu sãlbatica nerecunoºtinþa.” Acest lucru a dus la unele conflicte cu politicienii vremii, inclusiv cu cei din preajma Casei Regale, ce profitau adesea de bunurile bisericeºti din Bucovina. Visarion Puiu avea cunoºtinþe juridice dobândite în anii studenþiei ºi a apelat la serviciile unui cunoscut jurist, prof. Gh. Alexianu, pentru soluþionarea unor drepturi ale Bisericii. Ca ºi la Argeº, sau în Basarabia, a ridicat noi biserici, a reparat pe cele degradate, a construit Palatul Cultural din Cernãuþi, ºi Biblioteca Universitarã Carol al II-lea, a dezvoltat învãþãmântul teologic, a refãcut staþiunea Vatra Dornei, a înfiinþat cantine pentru muncitorii forestieri ºi pentru cei nevoiaºi º.a. În 1936 a impus votarea unei legi care interzicea preoþilor sã mai facã politicã. Pe plan monahal a luptat pentru readucerea de la cultul romano-catolic la patrimoniul ortodox, dupã 155 de ani, a bisericii „Învierea Domnului” din Suceava ºi reînfiinþarea în 1938 a Eparhiei Maramureºului. Pe toatã perioada ºederii sale în scaunul mitropolitan de la Cernãuþi, a avut conflicte cu un cunoscut istoric ºi om politic liberal Ion Nistor, care a deþinut mai multe portofolii ministeriale (1939-1940), între care ºi cel de la Ministerul Cultelor ºi Artelor. Luptele dintre cei doi s-au purtat în mass-media, prin sãli de tribunal ºi în jurul regelui Carol al II-lea. Succesele au alternat, când de o parte când de cealaltã, culminând cu îndepãrtarea mitropolitului ºi pensionarea acestuia (forþatã), la vârsta de 59 de ani, în mai 1940. Nu este exclus ca un rol sã fi avut în demiterea sa ºi atitudinea lui tranºantã din septembrie 1939, când a primit ºi gãzduit cu deosebitã ospitalitate, la Cernãuþi, grupul de refugiaþi polonezi, în frunte cu Ignacy Moscicki, preºedintele Poloniei. S-a retras demn la Mãnãstirea Neamþ, unde construise o casã de odihnã la Vovidenia în anul 1937. Tot aici, mitropolitul ºi-a ales în 1943 ºi locul de veci, comandând o placã funerarã din marmurã, care se pãstreazã pânã astãzi în gropniþa Mãnãstirii Neamþ, fãrã ca aceastã dorinþã a sa sã fie împlinitã încã. O scurtã perioadã dupã 1940, mitropolitul Visarion a „pendulat” între reºedinþa sa de la Vovidenia ºi Mãnãstirea Cernica (Bucureºti), dedicându-ºi timpul scrisului ºi corespondenþei cu personalitãþi marcante din viaþa bisericeascã, dar ºi politicã. Nu folosea corespondenþa pentru a „se plânge” de nedreptãþile ce le-a avut, preocuparea sa majorã a rãmas combaterea corupþiei din structurile Bisericii ºi ale statului ºi protejarea cu orice preþ a valorilor ºi intereselor naþionale majore. Semnificativã în acest sens este scrisoarea pe care a adresat-o la 26 iunie 1941, la câteva zile dupã trecerea Prutului de cãtre trupele române, ministrului de interne, generalul David Popescu, din care spicuim: „Ajutându-ne Dumnezeu sã readucem la patria mamã laturile Moldovei rãºluite de ruºi anul trecut, ele vor trebui puse administrativ sub condiþii excepþional de bune, spre a nu rãmâne eventual regrete în sufletul populaþiei locale, dupã regimul de astãzi (cel bolºevic), spre a tãmãdui toate scãderile administrative îndurate sub partidele politice române de ieri ºi-ndeosebi, spre a trece poporul sub regimurile superioare din toate punctele de vedere dorite pentru viitor…” O nouã misiune – „Transnistria creºtinã” Scrisoarea a fost primitã cu mult interes de cãtre ministrul de interne, care îl asigurã pe mitropolitul Visarion Puiu, atât în numele sãu cât ºi al ºefului statului cã vor face tot ce le stã în putinþã „ca sã aºezãm în aceste provincii o administraþie cinstitã ºi cu adâncã dragoste de Þarã ºi Neam”. Mai mult decât atât, V. Puiu însuºi, este numit la 16 noiembrie 1942, de cãtre mareºalul Antonescu, ªef al Misiunii Bisericeºti Române pentru Transnistria, echivalent cu funcþia de mitropolit, responsabilitate pe care a îndeplinit-o pânã la 14 decembrie 1943. Misiunea din Transnistria

IN MEMORIAM

fusese înfiinþatã din iniþiativa mareºalului, la 15 august 1941, pentru „organizarea bisericii ºi îndrumarea spiritualã a populaþiei dintre Nistru ºi Bug”. Numirea mitropolitului Visarion Puiu în aceastã demnitate bisericeascã s-a arãtat încã o datã un câºtig. A reorganizat cele 2000 de parohii ºi a trimis preoþi din þarã pregãtiþi pentru misiune, a înfiinþat o tipografie, a publicat o revistã a misiunii: „Transnistria creºtinã”, oficia slujbe misionare în toate colþurile regiunii cu fast , dar si cu evlavie. Aici, menþiona într-o corespondenþã ierarhul, „ne gãsim într-un rãzboi de stãvilire a bolºevismului ºi de reînviere a creºtinismului”…Au fost redeschise sute de biserici, cãrora li se dãduse vreme de decenii altã destinaþie (grajduri, hambare, magazii, depozite) ,o atenþie deosebitã acordând orfanilor ºi bãtrânilor, a deschis seminariile la Odessa ºi Dubãsari pentru personal bisericesc º.a. A fost perioada cu cele mai bogate rezultate pe linia obiectivelor urmãrite de Misiune. O nedreaptã condamnare la moarte Victoria aliaþilor asupra Germaniei naziste a adus dupã cum bine ºtim,peste o jumãtate de veac de întuneric peste Biserica noastrã. Printre martirii Bisericii care ºi-au adus darul ºi jertfa la altarul Neamului ºi al Credinþei strãbune ºi-a înscris numele ºi mitropolitul Visarion Puiu. Pentru cutezanþa de a-i fi trimis o scrisoare lui Stalin, în septembrie 1939, arãtându-i nedreptãþile pe care le suporta Biserica Creºtinã, pentru lucrarea sa umanitarã ºi duhovniceascã din Transnistria, a fost considerat trãdãtor de neam, criminal de rãzboi ºi condamnat la moarte (în contumacie) de aºa –zisul „Tribunal al Poporului” din Bucureºti, la 21 februarie 1946, sub acuzaþia cã ar fi patronat la Odessa „acþiunile de teroare din Basarabia ºi Transnistria”,fãcându-se vinovat de dezastrul þãrii. Regretabil este faptul cã Sf. Sinod, sub presiunea puterii politice, la caterisit în februarie 1950 ,dar acelaºi Sinod al B.O.R. l-a reabilitat în 1990. Justiþia românã nu a revizuit nici pânã astãzi aceastã imoralã condamnare la moarte a unui ierarh de excepþie. Din fericire, în momentul condamnãrii la moarte mitropolitul Visarion se afla în strãinãtate, fiind plecat oficial,ca delegat al Sf. Sinod al B.O.R., în august 1944 ,la hirotonia unui episcop la Zagreb. Nu s-a mai întors niciodatã în þara sa natalã. A cãlãtorit mult în exil, locuind vremelnic în Italia, Austria, Elveþia, Franþa. Marele merit al sãu în perioada exilului este faptul cã a reuºit sã adune sub un omofor, pe toþi românii din diaspora, infiintand prima Eparhie româneascã din afara graniþelor tarii (1945) cu sediul la Paris. A încercat sã realizeze unitatea exilului românesc prin Biserica, unitatea creºtinã fiind pentru el un ideal ce l - a urmãrit încã din anii tinereþii (teza sa de licenþa, din 1904, se numeºte : Creºtinism ºi naþionalitate). Greutãþile ºi suferinþele de tot felul ale vieþii în pribegie i-au afectat starea de sãnãtate a mitropolitului. Ultima perioada a vieþii a petrecut-o într-o localitate din apropierea Parisului – Viels-Maison, întro mãnãstire catolicã a trapiºtilor. A încetat din viaþã la 10 august 1964, la vârsta de 86 de ani. În odãiþa lui nu s-au gãsit nici mãcar banii necesari pentru înmormântare, locuitorii de acolo, precum ºi vecinii fãcând o colectã în acest sens. La înmormântarea sa au slujit câþiva preoþi români ºi ruºi aflaþi în zonã, într-o atmosferã smeritã. Rãmãºiþele sale pãmânteºti au fost mutate ulterior (1992) în cimitirul Montparnasse din Paris, unde odihnesc mari oameni ai culturii ºi ai Bisericii române: Arhim. Ioasaf Snagoveanu (1792-1872), fondatorul Capelei române din Paris, episcopul Teofil Ionescu (1894-1975), Tristan Tzara, Constantin Brâncuºi, Emil Cioran. Pe monumentul funerar al mitropolitului Visarion Puiu stã scris sugestiv, un fragment dintr-un psalm: „Cum voi cânta cântare Domnului într-un pãmânt strãin/La râul Vavilonului acolo am ºezut ºi am plâns.”, arãtând parcã durerea despãrþirii sale de þarã, înstrãinarea cea din urmã. De la reînhumarea sa la Paris, la mormântul sãu arde în permanenþã o candelã, prin grija maicii Ermonia, de la mãnãstirea Agapia, care vieþuieºte aici. Acest modest portret, pe care am încercat sã-l creionãm în puþine cuvinte, celui care a marcat timpul sau cu atâtea împliniri ºi ctitorii, mitropolitul VISARION PUIU, este nu doar un omagiu pe care îl aducem ºi un act de preþuire a memoriei sale, demersul nostru încearcã vindecarea unei rãni a istoriei ºi reaºezarea lui în Panteonul marilor ierarhi ºi patrioþi pe care i-a zãmislit acest pãmânt binecuvântat al Moldovei. Pr. Viorel Ioan Vârlan Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 9

Fuga de Apocalipsã, o tristã iluzie a ateismului De când cu descoperirea unui calendar mayaº care pare cã se opreºte în anul 2012, a reînceput obsesia Apocalipsei, cu mai multã forþã ca niciodatã. Tot felul de variante se vehiculeazã în lume, dar nici una nu are legãturã cu varianta biblicã a Apocalipsei ºi nici cu atitudinile creºtine fireºti în acea conjuncturã ºi nici în perspectiva ei. Mai degrabã este vorba de teama de cataclisme venite… de la naturã, o naturã privitã ca fiind în afara lui Dumnezeu, cu care ,,apocalipsele” moderne n-au nici o treabã. Ape revãrsate, cutremure catastrofale, pene de curent de luni ºi ani de zile, datorate unor explozii solare, asteroidul ucigaº, tot soiul de nenorociri planetare sunt trecute în revistã ºi… Dumnezeu nu este prezent în aceste pseudoapocalipse care fac o grãmadã de tulburare în toatã lumea ºi le umplu buzunarele câtorva ºmecheri care profitã de credulii cu multã teamã de moarte ºi nãdejde în Dumnezeu ºi Înviere deloc. În Statele Unite a înflorit afacerea celor care construiesc containere gen bunker, în care speriaþii nãdãjduiesc sã scape de moarte, când toatã lumea în jurul lor moare. Unii ºi-au retras copiii de la ºcoalã ºi s-au mutat în mijlocul pãdurii, gata în orice moment sã înºface rucsacii ºi sã fugã la ascunzãtoarea secretã din munþi, unde vor aºtepta, încotoºmãnaþi în fricã ºi cu moartea în sân, trecerea morþii prin lumea pe care ei au pãcãlit-o prin inteligenþã ºi prevedere. Tipi cu pregãtire militarã gãsesc în aceste pseudoapocalipse motivul sã îºi împlineascã visele pubertine de Rambo: se înarmeazã

pânã-n dinþi ºi fantazeazã despre cum se vor apãra ei de gloatele înfometate care vor da atacul la proviziile lor din cãbãnuþa ascunsã în pãdure. O isterie atee care ar putea fi chiar amuzantã, dacã la mijloc nu am întrezãri cât de vie ºi de urâtã este iluzia depãrtãrii de Dumnezeu ºi a fugii de moarte, cu care trãiesc aceºti oameni speriaþi, debusolaþi, creduli ºi egocentrici, care vor sã se salveze cu orice preþ, de fapt chiar cu preþul propriului suflet. Cãci ce poate fi mai ucigãtor decât sã te pregãteºti ca, într-o situaþie de crizã, sã-þi ucizi semenii aflaþi în necaz, îmbãtat fiind de iluzia fugii de propria moarte fizicã, în timp ce lumea întreagã moare? Vedem în clar ºi cu tristeþe o adevãratã trãire anti-Hristicã, opusã complet celei degajate de sfintele cuvinte ale lui Iisus: “Cine va voi sã-ºi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul sãu pentru Mine ºi pentru Evanghelie, acela îl va scãpa” ºi ,,iubeºte-þi aproapele ca pe tine însuþi”. Constatãm, totodatã, cã sumedenia de filme de acþiune, cu ,,eroi” care se luptã cu rãul prin rãu – ºtiþi modelul: un Rambo capabil sã-i omoare pe toþi care vor sã-l aresteze sau soldatul care se întoarce de pe front în orãºelul lui liniºtit, care între timp a ajuns dominat de câþiva mafioþi, pe care eroul îi trece prin foc ºi sabie, iar la sfârºit rãmâne cu fata frumoasã -, au fãcut mulþi adepþi. Din pãcate, ºi unii români cad în aceastã capcanã ridicolã, construindu-ºi case sub pãmânt ºi pregãtindu-se sã trãiascã cu familia lor, rupþi de moartea plimbãreaþã prin lume, ca sã… Chiar, ca sã ce? Dan Cârlea

Hitler dorea sã construiascã un stadion cu 400.000 de locuri În urmã cu 75 de ani, Adolf Hitler punea la Nuremberg piatra de temelie a celui mai mare stadion din lume, Grandstand, proiect ce nu a fost finalizat dar care dezvãluie noi detalii despre personalitate megalomanã a dictatorului nazist, conform publicaþiei Spiegel. În cadrul acestui proiect, inginerii germani au ridicat o machetã la scarã 1:1 a stadionului, în zona deluroasã a Bavariei, la 40 de kilometri de Nuremberg, doar pentru a testa acustica viitorului stadion. La 9 septembrie 1937 liderul nazist a pus personal piatra de temelie a ceea ce ar fi trebuit sã reprezinte cel mai mare stadion din lume, un edificiu cu semnificaþia ,,unui cuvânt în piatrã” care trebuia sã dãinuie cât Reich-ul Milenar, ceea ce s-a ºi întâmplat, dar nu aºa cum ºi-a imaginat Fuhrerul. Ceremonia pentru deschiderea lucrãrilor de construcþie s-a desfãºurat în aceaºi zi cu Congresul partidului nazist ce era organizat în fiecare an, la Nuremberg, aniversând puciul ratat din 1923. Conform planurilor, acest stadion urma sã aibã capacitatea de 400.000 de locuri. Excavaþiile au început în 1938, dar proiectul a fost zãdãrnicit de începerea rãzboiului. Înainte de demararea lucrãrilor de construcþie, arhitectul personal al lui Hitler, Albert Speer, i-a sugerat dictatorului cã stadionul este mult prea mare, nerespectând criteriile olimpice oficiale. Hitler nu-ºi fãcea însã niciun fel de griji: ,,Este complet irelevant”, ar fi rãspuns el. ,,Olimpiada din 1940 va avea loc la Tokyo, dar dupã aceea va fi organizatã pentru eternitate doar în Germania ºi pe acest stadion, iar noi suntem cei care vom hotãrî care sunt dimensiunile acceptate”, ar mai fi spus Fuhrerul. Conform planului, stadionul trebuia sã fie finalizat la timp pentru Congresul partidului nazist din 1945. Proiectul lui Albert Speer era inspirat de vechiul stadion elen de pe situl arheologic Olympia, pe care l-a vizitat în 1935. Stadionul ar fi urmat sã aibã aproximativ 800 de metri lungime ºi 450 de metri lãþime, iar faþada sa exterioarã ar fi avut înãlþimea de 90 de metri. Mai multe lifturi urmau sã-i transporte pe spectatori la nivelurile superioare. Douã turnuri gigantice urmau sã vegheze de-o parte ºi de alta a stadionului. În memoriile sale, Speer menþioneazã cã a discutat despre costurile enorme ale proiectului cu Hitler, dar Fuhrerul nu avea niciun fel de reþineri. ,,Costã mai puþin decât douã cuirasate din clasa Bismarck. Uite cât de repede se poate pierde un cuirasat. ªi chiar dacã supravieþuieºte, în 10 ani ajunge tot la fiare vechi, dar aceastã clãdire va rãmâne pentru secolele ce vor veni”, i-ar fi spus Hitler. La Nuremberg, singurul lucru care mai aminteºte de acest proiect colosal este aºa-numitul lac Silbersee - o acumulare de apã formatã în fundaþia masivei construcþii. S. T. Nr. 62 – Decembrie 2012

IN MEMORIAM

Pagina 10

Limba românã, predatã în premierã la Universitatea Oxford Limba românã va fi predatã în premiera la Universitatea Oxford. La cursurile care vor fi susþinute de dr. Oana Uta-Barbulescu de la Universitatea din Bucureºti s-au înscris deja peste 20 de studenþi. Cursul de limba românã de la Universitatea Oxford este organizat de primul lectorat finanþat de statul român în Regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord. Cursul a fost deschis luni, 29 octombrie, ºi funcþioneazã în cadrul Facultãþii de Lingvisticã, Filologie ºi Foneticã.

Lectoratul de limba românã funcþioneazã în baza unui Protocol de Cooperare semnat între Institutul Limbii Romane de la Bucureºti ºi Universitatea Oxford. Primul lector de limba românã, selectat prin concurs, este Oana Uta-Bãrbulescu, specialist în lingvisticã în cadrul Universitãþii Bucureºti. La evenimentul de deschidere al Lectoratului de limba românã, prof. dr. Stephen Parkinson, ºeful Catedrei de Lingvisticã, Filologie ºi Foneticã, a subliniat faptul cã acest lectorat este “una dintre bijuteriile departamentului ºi întregeºte panorama lingvisticã a universitãþii”. Studenþii interesaþi de limba românã au acum posibilitatea de a da ºi examene. În prezent, la Universitatea Oxford, sunt înscriºi 82 de studenþi români. V. N.

Pro ºi contra Cioran Toatã vâlva de anul trecut, determinatã de manuscrisele lui Cioran pe care statul român nu s-a învrednicit sã le achiziþioneze, revenind unui particular aceastã delicatã, dar onorantã misiune, a adus din nou în discuþie numele sãu. Iconoclastul filosof toatã viaþa a vorbit despre retragere ºi refuz al tentaþiilor, dar în mod paradoxal gloria nu l-a ocolit, ci dimpotrivã, i s-a dãruit cu asuprã de mãsurã. De curând, reeditarea unui volum care în urmã cu un deceniu le-a atras multora atenþia, ,,Pro ºi contra Cioran, între idolatrie ºi pamflet”, ne face sã ne întrebãm - a câta oarã! - de unde a plecat totuºi puterea de seducþie a acestui autor ºi care este pânã la urmã reþeta succesului. Cioran nu a vrut sã aibã succes, dar acesta a irumpt în viaþa lui. A vrut sã fie un sfânt, dar nu ºi-a gãsit tradiþia în sânul cãreia sã se adãposteascã. A rãmas pânã la urmã un amant al Neantului ºi acest ,,Nu” rostit de el cu maximã strãlucire l-a propulsat într-o lume care ºi-a pierdut de mult reperele. Nonsensul învecinat cu non-eul a fãcut din Cioran un autor cu mare cãutare, ceea ce acum ne pune pe gânduri, fiindcã pânã la urmã este groaznic sã triumfi fluturând o trenã a nimicului. Sunt autori ale cãror operã ºi viaþã sunt o rugãciune, dar nu le acordãm nici un pic de atenþie. În schimb sunt teribiliºti la ale cãror picioare cãdem

ºi le aducem nepreþuite omagii. Oare e drept sã fie aºa? Cioran a fost la rândul lui un teribilist care ºi-a dozat elegant arta negaþiei. Iatã ce scria Jeni Acterian, o altã fire pasionalã, despre Cioran în 1938: ,,Când mã întâlnesc cu E.C. am întotdeauna un fel de mirare-regret. Mirare cã în linie generalã simte atât de identic cu mine. Are aceeaºi structurã, aº zice. ªi regret pentru cã am impresia - nu ºtiu de ce - cã asta mã bagatelizeazã...” Foarte interesant. Jeni Acterian pune degetul pe ranã. Cioran ne seduce, dar simþim în ce scrie el ºi o triºare. Oare a fost el sincer pânã la capãt? Chiar a fost atât de consecvent în intransigenþa sa? Îndoiala îºi face pe furiº loc în sufletul nostru ºi ne trimite gândul spre un Cioran farseur. Aici nu e pusã în discuþie valoarea operei, ci destinul omului. Adus în faþa judecãþii supreme, autorul nostru nu a mai putut sã se prefacã. Negaþia sa manevratã cu iscusinþã s-a prãbuºit în faþa Tronului. A fost poate singura clipã când, somat sã mãrturiseascã, nu s-a mai putut fandosi. Dar ne imaginãm ºi noi ceva inimaginabil: nu ºtim ce loc ocupã Cioran pe lumea cealaltã. În aceastã lume ºtim. Opinii pro ºi contra sa nu vor întârzia sã tot aparã. V. N.

Recunoºtinþã pentru sprijinul acordat evreilor din Bucovina în timpul Holocaustului Douã mari personalitãþi ale Bisericii Ortodoxe Române, arhiereul Tit Simedrea, mitropolit al Bucovinei în perioada 19411945, ºi pictorul bisericesc George Rusu, au fost distinse postmortem cu medalia ,,ªef Rabin Dr. Alexandru ªafran”, acordatã de cãtre Federaþia Comunitãþilor Evreieºti din România (FCER) ºi de Fundaþia ,,Dr. Alexandru ªafran”, pentru sprijinul acordat evreilor din Bucovina în timpul Holocaustului din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Festivitatea s-a desfãºurat duminicã, 4 noiembrie 2012, la Centrul Comunitar Evreiesc din Bucureºti, în prezenþa a numeroºi oameni de culturã ºi a reprezentanþilor mai multor comunitãþi evreieºti din þara noastrã ºi de peste hotare, potrivit Ziarul Lumina Despre sprijinul acordat de cele douã personalitãþi ortodoxe comunitãþii evreieºti a mãrturisit, în cadrul festivitãþii, matematicianul Marcel Shai, evreu din Bucovina, care a supravieþuit Holocaustului, fiind adãpostit de cãtre mitropolitul Tit Simedrea ºi

IN MEMORIAM

pictorul George Rusu, împreunã cu familia sa, în subsolul Reºedinþei mitropolitane din Cernãuþi. Marcel Shai a amintit ºi despre demersurile pe care mitropolitul Tit Simedrea le-a fãcut, împreunã cu vrednicul de pomenire patriarh Nicodim Munteanu ºi cu ºefrabinul Alexandru ªafran, cãtre Mareºalul Ion Antonescu, pentru a împiedica deportarea a zeci de mii de evrei din Bucovina în Transnistria. Medaliile ºi brevetele semnate de dr. Aurel Vainer, preºedintele FCER, ºi de prof. dr. Avinoam ªafran, fiul rabinului Alexandru ªafran, au fost înmânate lui Grigore Popescu, nepotul mitropolitului Tit Simedrea, ºi pãrintelui consilier patriarhal Florin ªerbãnescu, ca delegat al Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Pãrintele Florin ªerbãnescu a transmis mulþumirile Patriarhului României ºi a vorbit despre viaþa greu încercatã a pictorului George Rusu, care a lãsat posteritãþii valoroase opere de artã bisericeascã ºi fapte memorabile. V. V. Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 11

Amenzi pentru clãdiri ,,criminal” de urâte

Noul acoperiº al parlamentului din oraºul Lausanne ar putea duce la introducerea în Codul Penal a conceptului de ,,crimã urbanisticã”, potrivit presei internaþionale. Administraþia oraºului elveþian Lausanne intenþioneazã sã introducã amenzi pentru arhitecþii care urâþesc oraºul prin creaþiile lor. Astfel, în Codul Penal al urbei ar urma sã fie inclus concepul

de ,,crimã urbanisticã”, informeazã publicaþiile internaþionale. Iniþiativa aparþine profesorului Richard Tanniger. Mãsura ar urma sã fie adoptatã în contextul unor discuþii privind noul acoperiº al parlamentului din Lausanne, care nemulþumeºte autoritãþile ºi o parte dintre locuitori. ,,Impresia este cã arhitecþii ne iau drept idioþi”, a exclamat unul dintre deputaþi, cu privire la acoperiºul din plãci metalice fãrã formã între dealurile pitoreºti ale Lausannei. Împotriva acoperiºului s-au pronuþat ºi mulþi dintre locuitorii Lausannei, care l-au catalogat drept ,,absurd, lipsit de formã ºi cenuºiu”. Referendum privind renovarea Municipalitatea a convocat un referendum în care majoritatea locuitorilor s-au pronunþat împotriva renovãrii clãdirii parlamentului. Între timp, în Spania, ministrul spaniol al culturii, Esperanza Aguirre, s-a pronunþat pentru pedepsirea celor responsabili de monstruozitãþile arhitecturale. ,,Creaþiile absurde ar trebui echivalate cu crime împotriva umanitãþii”, a afirmat Esperanza Aguirre. Ea a fost nemulþumitã de noua faþadã a uneia dintre clãdirile administrative din Madrid, denunþând “impostura unor arhitecþi contemporani”. Cristina Ghioca

Europa va avea cea mai bãtrânã populaþie din lume Un Eurobarometru special încerca, printre altele, sã afle ce înseamnã, pentru europeni, un om bãtrân. Opinia majoritarã: ,,un om bãtrân este o persoanã care a împlinit 63,9 ani”, conform Eurobarometrului citat de cãtre Reprezentanþa CE în România. Rãspunsurile au diferit de la þarã la þarã (uneori foarte mult), în funcþie de cultura, obiceiurile sau structura socialã a fiecãrui stat membru UE. De exemplu, bãtrîneþea începe la 70,4 ani pentru olandezi, respectiv la 57,7 ani pentru slovaci. Cât despre români, cei mai mulþi spun cã un om e bãtrân dacã a împlinit 60,5 ani. În anul 1960, media de vârstã din þãrile care fac acum parte din Uniunea Europeanã varia între 26,4 ani în Polonia ºi 36 de ani în Suedia. În anul 1970, media minimã de vârstã crescuse la 28,3 ani (Polonia), iar cea maximã scãzuse puþin (35,5 ani, în Suedia), pentru ca în anul 1980 sã se consemneze deja creºteri ale mediei de vârstã, care varia între 28,8 ani (în Malta) ºi 36,6 ani (în Germania). În anul 1990 media de vârstã se situa între 29,1 ani (Irlanda) ºi 38,4 ani (Suedia), în anul 2000 se ajunsese deja la 32,1 ani (Irlanda) ºi 40,1 (Italia), pentru ca la ultima mãsurãtoare, corespunzãtoare datei de 1 ianuarie 2010, media de vârstã din UE-27 sã fie de 40,9 ani. Cea mai ridicatã medie de vârstã se înregistra în Germania (44,2 ani), iar cea mai micã în Cipru (36,2 ani). (O situaþie interesantã e în Turcia, þarã candidatã la aderarea în UE, care are o populaþie foarte tânãrã, cu media de vârstã de doar 28,8 ani!) În acest context, potrivit experþilor citaþi de Comisia Europeanã, se preconizeazã ca media de vârstã în Uniunea Europeanã sã ajungã în anul 2060 la 47,6 ani, cu 15 ani mai mult decât cu un secol înainte. Analiºtii fenomenului pun creºterea vârstei medii ºi pe seama îmbunãtãþirii nivelului de trai ºi a sistemelor de sãnãtate, care au fãcut ca speranþa de viaþã în UE-27sã fie, la nivelul anului 2008, de 79,4 ani. Cea mai mare speranþã de viaþã se înregistreazã în Italia (81,9 ani) ºi în Spania (81,8 ani), în vreme ce în noile state membre UE Bulgaria, România, Letonia ºi Lituania speranþa de viaþã e de doar 72-73 de ani. Totuºi, þinând cont de faptul cã speranþa de Nr. 62 – Decembrie 2012

viaþã în UE a crescut cu aproximativ zece ani din 1960 pânã azi (ce amai mari creºtere s-a înregistrat în Portugalia -15,6 ani), e de presupus ca, la nivelul anului 2012, speranþa de viaþã se apropie de 75 de ani ºi în aceste þãri. Concomitent cu creºterea speranþei de viaþã ºi implicit a numãrului de vârstnici, se înregistreazã ºi o scãdere a natalitãþii, deci a numãrului de tineri care sã aibã grijã, când le vine rândul, de persoanele în vârstã. Mai precis, dacã în anul 1961 se înregistrau 7,5 milioane de nou-nãscuþi, numãrul acestora scãdea la 5 milioane în anul 2005, pentru a ajunge la 5,4 milioane de nou-nãscuþi la 1 ianuarie 2012. Dacã vi se pare cã sunt prea mult cifre, reþineþi o idee: în UE-27, numãrul vârstnicilor, adicã al persoanelor de peste 65 de ani, este de douã ori mai are decât cel al nou-nãscuþilor! Vorbim despre un fenomen care nu ocoleºte ºi nu va ocoli nicio þarã europeanã. ªi în România evoluþia mediei de vârstã este crescãtoare. Astfel, deºi în perioada 1970-1980 media de vârstã a cunoscut o u?oarã scãdere (30,9 ani în 1970, 30,8 ani în 1975, respectiv 30,5 ani în anul 1980), din anul 1985 pânã azi, media de vârstã a început sã creascã semnificativ: 31,6 ani (1985), 32,6 ani (1990), 34,0 ani (1995), 34,4 ani (2000), 36,4 ani (2005), ajungând la 38,3 ani la data de 1 ianuarie 2010. Fenomenul a început sã fie luat în serios ºi la nivel guvernamental. „Populaþia de peste 65 ani va creºte de circa 1,9 ori, iar populaþia între 20-55 ani practic se va înjumãtãþi în acest interval de timp. Viteza procesului de îmbãtrânire va afecta negativ piaþa muncii. Raportul dintre persoanele în vârstã de peste 65 de ani ºi cele în vârstã de muncã (20-65 ani) creºte semnificativ, ceea ce înseamnã cã ºi în perspectiva urmãtorilor 10-20 de ani sistemul public de pensii va avea resurse mult diminuate în raport cu cheltuielile”, se aratã în noul Program de convergenþã aprobat la mijlocul lunii aprilie de guvernul de la Bucureºti. V. V.

IN MEMORIAM

Pagina 12

Astãrãstoae: România are de douã ori mai puþini medici decât ar fi nevoie ,,Vorbim de un exod, de cand am intrat in UE au plecat peste 13.900 de medici specialisti din Romania”, a declarat presedintele Colegiului Medicilor din Romania (CMR), Vasile Astarastoae. Potrivit acestuia, in Romania sunt 41.000 de medici si 14.000 de rezidenti si ar fi nevoie de 80.000 de medici. ,,Nu avem o situatie exacta a medicilor rezidenti care au plecat. in conditiile in care avem o medie de numai 1,9 medici la 1.000 de locuitori, producem pentru export”, a

afirmat presedintele CMR, citat de capital.ro. Acesta a reliefat ca pentru pregatirea acestor medici s-au cheltuit 3,5 miliarde euro, care ar fi trebuit sa se regaseasca in serviciile de sanatate. Astarastoae a subliniat ca exista zone depopulate de medici, mai ales in mediul rural. ,,In centrele universitare, media medicilor este de 3,6 la 1.000 de locuitori, cat este media europeana, zona rurala este depopulata. De exemplu, raportul intre

Bucuresti si judetele limitrofe privitor la medici este de 5 la 1, la Iasi, intre Iasi si judete limitrofe este de 3 la 1", a aratat presedintele CMR. El a facut referire si la faptul ca nimeni nu a anuntat nicio cifra privitor la finantarea Sanatatii pentru 2013. in opinia sa, ar fi necesara alocarea a 6% din PIB, dar si atragerea de fonduri din alte parti, insa, din pacate, acest lucru este impiedicat de legislatie si de situatiile conflictuale. C. N.

A fost dat publicitãþii cel mai controversat document al ultimelor decenii Autoritãþile americane au declasificat un document intitulat Directiva nr.59, emisã la 25 iulie 1980 de preºedintele Jimmy Carter, privind un posibil rãzboi nuclear cu fosta Uniune Sovieticã, potrivit Foreign Policy. Pânã recent, în mass-media au ajuns doar unele fragmente din acest text. În prezent, documentul integral este disponibil în arhivele securitãþii naþionale ale SUA. Arhiva este o instituþie neguvernamentalã, de cercetare ºtiinþificã, pe lângã Universitatea George Washington. Directiva nr.59 este consideratã una dintre cele mai controversate documente din perioada rãzboiului rece. Acest

document a extins competenþele preºedinþilor americani privind utilizarea armei nucleare, inclusiv pânã la un atac nuclear preventiv împotriva inamicului. Obiectivul unui astfel de atac era provocarea de pagube economice maxime ºi dezarmarea completã a URSS. ,,Uniunea Sovieticã este inamicul care trebuie sã piardã capacitatea de a folosi puterea sa militarã ºi sã-i fie provocate daune ireparabile”, scrie în textul devenit acum istorie. Chiar dacã a promulgat directiva respectivã, Jimmy Carter se opunea unui atac nuclear preventiv, spunând cã armele nucleare trebuie sã îndeplineascã doar funcþia de descurajare ºi pot fi folosite numai ca rãspuns la o posibilã agresiune din partea sovieticilor. C. N.

Obezitatea, pandemia secolului XXI Obezitatea este una dintre cele mai mari ameninþãri pentru sãnãtatea individualã ºi colectivã ºi poate fi consideratã o pandemie, au apreciat specialiºti spanioli, portughezi ºi latinoamericani reuniþi sãptãmâna trecutã la Madrid, relateazã agenþia EFE, citatã de Agerpres (4 octombrie). Ei au avertizat cã nici o naþiune, nici un grup etnic ºi nici o grupã de vârstã nu se aflã la adapost în faþa acestei pandemii a cãrei incidenþã este în creºtere. Specialiºtii au reamintit cã existã numeroase studii care

IN MEMORIAM

confirmã ca cei expuºi cel mai mult riscului de a deveni obezi sau supraponderali sunt cei din mediile sociale sãrace ºi slab educate, mai ales din þãrile mai puþin dezvoltate. Astfel, în state precum Mexicul sau Brazilia, obezitatea se suprapune cu o stare de malnutritie severã, ,,acesta fiind rezultatul unei interacþiuni complexe între factori genetici ºi ambientali”. În concluziile reuniunii se recomandã acordarea unei atenþii deosebite obezitãþii infantile, subliniindu-se cã ,,este mai uºor

sã previi decât sã tratezi, iar lupta trebuie dusã împotriva obezitãþii, nu împotriva celui obez”. C. N.

Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 13

Patriarhul ecumenic: sã dãm mãrturie împreunã despre mesajul mântuirii

În timpul celebrãrii din Piaþa San Pietro, de deschidere a Anului Credinþei, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I – care a asistat în laterala dreaptã a Papei – a rostit un scurt discurs, din care mai jos aveþi câteva fragmente.,,Acum cincizeci de ani, în chiar aceastã piaþã, o celebrare puternicã ºi esenþialã a exprimat inima ºi mintea Bisericii Catolice Romane, conducând-o în aceºti cincizeci de ani în lumea contemporanã. Aceastã piatrã de hotar transformatoare, deschiderea Conciliului Vatican II, a fost inspiratã de realitatea fundamentalã a faptului cã Fiul ºi Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu este “acolo unde doi sau trei se adunã în numele Lui” ºi cã acest Duh, care vine de la Tatãl, ‘ne va cãlãuzi spre întreg adevãrul”. ,,În ultimele cinci decenii, realizãrile acelei adunãri au fost diverse, dupã cum a demonstrat-o seria de importante ºi influente constituþii, declaraþii ºi decrete. Am contemplat înnoirea spiritualã ºi ,,întoarcerea la izvoare” prin studiul liturgic, cercetarea biblicã ºi a doctrinei patristice. Am apreciat angajamentul de a lãsa la o parte limitarea scolasticismului rigid pentru o deschidere spre dialogul ecumenic, care a condus la anularea reciprocã a excomunicãrilor din anul 1054, la schimburi de saluturi, restituiri de relicve, începerea unor importante dialoguri ºi vizitarea reciprocã a sediilor noastre.

[...] Drumul nostru nu a fost mereu uºor sau lipsit de suferinþe ºi provocãri. [...] Teologia fundamentalã ºi temele principale ale Conciliului Vatican II – misterul Bisericii, sacralitatea liturgiei ºi autoritatea episcopalã – sunt dificil de aplicat în practica asiduã ºi trebuie asimilate în decursul întregii vieþi ºi cu implicarea întregii Biserici.” ,,Mergând mai departe împreunã pe acest drum, sã aducem mulþumiri ºi slavã Dumnezeului viu – Tatãlui, Fiului ºi Duhului Sfânt – pentru cã tocmai aceastã adunare de Episcopi a recunoscut importanþa reflecþiei ºi a dialogului sincer între Bisericile noastre ‘surori’. Ne unim în speranþa cã va fi îndepãrtatã bariera dintre Biserica din Rãsãrit ºi Biserica din Apus, ºi cã va fi în cele din urmã un singur sãlaº clãdit solid pe piatra din capul unghiului, Iisus Hristos, care va face din douã una singurã”. ,,Prezenþa noastrã aici exprimã angajamentul nostru de a da mãrturie împreunã despre mesajul mântuirii ºi al vindecãrii pentru fraþii noºtri mai mici: sãracii, oprimaþii, marginalizaþii în lumea creatã de Dumnezeu. Sã începem rugãciuni pentru pacea ºi vindecarea fraþilor noºtri creºtini care trãiesc în Orientul Mijlociu. În actualul vârtej de violenþã, separare ºi diviziune care se intensificã între popoare ºi naþiuni, fie ca iubirea ºi dorinþa de armonie, pe care le declarãm aici, ºi înþelegerea de care ne bucurãm prin dialog ºi respect reciproc, sã fie model pentru lumea noastrã. Fie ca omenirea sã poatã sã întindã celuilalt mâna ºi sã putem lucra împreunã pentru a depãºi durerea popoarelor, mai ales acolo unde se suferã din cauza foametei, a catastrofelor naturale, a maladiilor ºi a rãzboiului care, în cele din urmã, distruge viaþa noastrã a tuturor”. ,,În lumina la tot ceea ce Biserica din lume trebuie încã sã realizeze, ºi cu mare apreciere pentru tot progresul pe care l-am înregistrat împreunã, suntem onoraþi cã am fost invitaþi sã participãm – ºi sã rostim un discurs – la aceastã celebrare solemnã ºi festivã a Conciliului Vatican II. Nu este doar o coincidenþã faptul cã aceastã ocazie marcheazã pentru Biserica voastrã inaugurarea solemnã a Anului Credinþei, dat fiind cã credinþa este cea care oferã un semn clar al drumului pe care l-am parcurs împreunã de-a lungul cãii reconcilierii ºi a unitãþii vizibile”. V. V.

Episcopii europeni denunþã vandalismul împotriva bisericilor ortodoxe ruse Episcopii europeni au transmis Patriarhiei Moscovei îngrijorarea lor privitoare la seria de acte de urã religioasã îndreptate împotriva bisericilor ortodoxe din Federaþia Rusã în ultimul an. Preºedinþia Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) a trimis o scrisoare Mitropolitului Hilarion, ºeful departamentului Patriarhiei pentru relaþiile bisericeºti externe, exprimându-ºi ,,îngrijorarea faþã de numeroasele manifestãri de discriminare împotriva creºtinilor din diferite þãri, ºi faþã de sentimentele anti-creºtine ºi anti-Bisericã ce au crescut în ultimele luni în special în Federaþia Rusã.” În ultimul an, actele de vandalism religios s-au înmulþit, vizând biserici ºi simboluri sacre din Rusia. La începutul acestui an au fost distruse mai multe cruci, iar o formaþie de punk-rock a realizat un protest politic în chiar Catedrala Cristos Mântuitorul din Moscova, cu un limbaj obscen, în haine nepotrivite ºi cu insultarea explicitã a Patriarhului Kiril I de Moscova. Ultimul act de vandalism a fost sãvârºit în Catedrala Înãlþãrii Sfintei Cruci din Geneva, zone din ziduri fiind vopsite în roºu ºi violet. În scrisoarea lor, Episcopii europeni resping ,,tendinþa de neînþelegere a libertãþii artei ºi a libertãþii de expresie, când în fapt se instigã la instrumentalizarea religiei în scopul provocãrii, pentru a deteriora pacea religioasã sau pentru a incita la urã împotriva prezenþei religioase în viaþa publicã.” C. N. Nr. 62 – Decembrie 2012

IN MEMORIAM

Pagina 14

Ordinul naþional „Steaua României“ oferit la Vatican Recent, la Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun, ambasadorul României, Bogdan Tãtaru Cazaban, a înmânat însemnele Ordinului naþional ,,Steaua României” în grad de comandor Excelenþei Sale, Cardinalul Kurt Koch, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor. Distincþia, oferitã prin decret prezidenþial, exprimã apreciere pentru contribuþia la dezvoltarea relaþiilor dintre Sfântul Scaun ºi România. Cu aceastã ocazie, ambasadorul României a fãcut o succintã prezentare a personalitãþii Cardinalului Koch. Subliniind vocaþia ecumenicã a României, “þarã punte” între Orient ºi Occident, ambasadorul român a evocat drept moment de vârf vizita întreprinsã în România de Papa Ioan Paul al II-lea în 1999. De asemenea, a apreciat sprijinul acordat de Biserica Catolicã comunitãþilor româneºti din diasporã ºi pentru formarea universitarã a studenþilor ortodocºi. ,,În aceºti ultimi ani, fenomenul migraþiei a pus în luminã în mod intens virtutea ospitalitãþii frãþeºti, izvorâtã dintr-o teologie pusã în practicã de Consiliul pontifical condus de dumneavoastrã, ca rod al Conciliului Vatican II, care, potrivit Decretului Unitatis redintegratio, a avut ca unul din principalele obiective promovarea restabilirii unitãþii între toþi creºtinii”. Cãci aceastã ospitalitate, ca ºi sprijinul acordat la nivelul pregãtirii universitare a studenþilor ortodocºi, nu reprezintã doar rãspunsul evanghelic la demnitatea persoanei, ci este ºi expresia

unei receptivitãþi profunde, în respectul identitãþii fiecãruia”, a arãtat ambasadorul României, Bogdan Tãtaru Cazaban. Cardinalul Koch a mulþumit pentru înalta distincþie ºi a amintit de cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã desfãºuratã în 2007 în România, la Sibiu. Referindu-se la dialogul dintre bisericile creºtine, a arãtat cã ,,aºa cum lumina naturalã poate fi perceputã sub forma unor numeroase refracþii ºi nu apare decât aºa în totalitatea spectrului sãu, tot astfel lumina lui Hristos este reflectatã în diferitele nuanþe care reprezintã diferitele tradiþii ecleziale ºi culturale ale creºtinãtãþii. Când acestea sunt legate între ele, ceea ce apare este bogãþia luminii lui Hristos”. La finalul ceremoniei, Înalt Preasfinþitul Iosif, Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale ºi Meridionale, a adresat celor prezenþi un cuvânt de salut, în care a relevat buna colaborare cu Cardinalul Koch pe problematica comunitãþilor româneºti din diasporã încã din perioada în care acesta a ocupat funcþiile de episcop de Basel ºi de preºedinte al Conferinþei episcopale catolice din Elveþia. La ceremonie au fost prezenþi reprezentanþi ai Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun, clerici din dicasteriile pontificale, ambasadori ai statelor acreditate pe lângã Sfântul Scaun, Preasfinþitul Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, preoþi ortodocºi ºi catolici. V. V.

Papa îi exonereazã pe evrei de vina morþii lui Iisus Papa Benedict al XVI-lea în cartea sa: „Iisus Christos”, care a apãrut pe piaþã nu demult, (Primul volum al cãrþii „Iisus Christos” a fost publicat în anul 2007, este prima carte publicatã de Ratzinger de la alegerea sa ca suveran pontif. În primul volum, Papa analizeazã viaþa ºi învãþãturile lui Iisus) a eliberat poporul evrei de la aºa zisa vinã cum cã ar fi vinovaþi de moartea lui Iisus Hristos ºi a respins ideea vinei colective, care a tensionat relaþiile dintre creºtini ºi evrei de-a lungul timpului. Aceastã faptã a pãrintelui pontific a fost apreciat de o serie de organizaþii evreieºti, precum Anti-Defamation League, care ºi-au exprimat dorinþa cã aceastã faptã marcheazã îmbunãtãþirea relaþiilor interreligioasã dintre creºtini ºi evrei ºi au mai spus cã acesta este „un mare moment istoric ºi important”. Foarte mulþi cititorii catolici ºi nu numai, au aºteptat cu interes apariþia cãrþii pentru a vedea interpretãrile pãrintelui pontific, Papa Benedict al XVI-lea. Se va vedea ºi cum a explicat Benedict al XVI-lea afirmaþia, dupã cum precizeazã evanghelistul Matei, care a fost fãcutã de „norod”: „Sângele Lui sã fie asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri”. (Matei 27:25) Deci, ca o concluzie la cele de mai sus: Biserica Romano-Catolicã a respins ideea vinovãþiei colective a evreilor pentru moartea lui Iisus Hristos, cu prilejul Conciliului Vatican II, în 1965, în documentul Nostra Aetate, noteazã Reuters. Papa Benedict al XVI-lea spune cã referirea s-a fãcut la „aristocraþia Templului”, care a vrut ca Iisus sã fie condamnat la moarte deoarece s-a declarat el însusi rege al iudeilor ºi a încãlcat legea religioasã evreiascã. Suveranul Pontif conchide astfel cã „grupul real de acuzatori” a fost reprezentat de autoritãþile Templului ºi nu de toþi evreii din acea vreme. Este un pas major înainte. Este o repudiere personalã a suportului teologic pentru secole de antisemitism”, a declarat el pentru agenþia Reuters, preluatã de Agerpres. La rândul sãu, Elan Steinberg, vicepreºedintele Adunãrii Americane a Supravieþuitorilor Holocaustului ºi Descendenþii lor a salutat afirmaþiile Papei. La mesajele de mulþumire poate fi amintit ºi cel al Premierului israelian Benjamin Netanyahu care i-a trimis un mesaj Papei Benedict al XVI-lea în care l-a felicitat pe Suveranul Pontif pentru reflecþiile teologice în care acesta exonereazã poporul evreu de moartea lui Iisus Hristos, scrie ziarul Haaretz. „Vã felicit pentru cã aþi respins în noua dumneavoastrã carte falsa acuzaþie care a servit ca bazã pentru ura impotriva evreilor timp de secole”, i-a scris Netanyahu Suveranului Pontif. De fapt pãrintele pontific a rãmas doar pe latura nevinovãþiei colective. Vitalii Mereuþanu

IN MEMORIAM

Nr. 62 – Decembrie 2012

Pagina 15

Belgia ºi Danemarca fac economii la brazii de Crãciun pentru a câºtiga electoratul musulman Corectitudine politicã sau goanã dupã voturi? E întrebarea pe care ºi-o pun unii europeni care riscã sã rãmânã fãrã pom de Crãciun. Din respect pentru minoritãþile religioase, autoritãþile din Belgia ºi Danemarca au decis cã bradul nu e aºa de important de sãrbãtori. Mai putini brazi de Craciun Administraþia unui orãºel situat nu departe de Copenhaga a interzis instalarea pomului de Crãciun în piaþa centralã. Interdicþia nu vizeazã doar pomii instalaþi de municipalitate, este vorba ºi despre cei procuraþi din fonduri private, informeazã Telejurnalul TVR. Explicaþia este simplã: majoritatea funcþionarilor municipali sunt de religie

musulmanã. De aceea, susþine presa, aceºtia au decis sã facã economii la

sãrbãtoarea creºtinã, în schimb nu s-au zgârcit sã marcheze cu tot fastul sãrbãtoarea Kurban Bayrami din bugetul municipal.

O decizie asemãnãtoare au luat autoritãþile de la Bruxelles, care s-au hotãrât cã anul acesta sã instaleze în locul tradiþionalului brad de Crãciun o construcþie uriaºã de fier cu afiºaj electronic. Nu în ultimul rând aceasta se face pentru a nu-i irita pe simpatizantii Islamului, un sfert din numãrul total al locuitorilor Bruxellesului. Chiar ºi tradiþionalul Târg de Crãciun de la Bruxelles ºi-a schimbat numele în ,,Satisfacþii de iarnã”. În încercarea de a obþine cât mai multe voturi din partea electoratului musulman, autoritãþile riscã sã piardã electoratul clasic european, atrag atenþia analiºtii. C. N.

Memorial ridicat în centrul Berlinului pentru romii victime ale Holocaustului La peste 65 de ani de la Holocaust, cancelarul german Angela Merkel inaugureazã miercuri, la Berlin, memorialul romilor victime ale nazismului, în contextul în care aceºtia se confruntã încã cu rasism ºi discriminare în numeroase þãri din Europa, noteazã AFP. Potrivit unor estimãri oficiale, aproximativ 500.000 de sinti ºi romi din Europa, consideraþi ca fiind ‘inferiori rasial’, au fost asasinaþi în timpul celui de-al Treilea Reich. Amplasat în faþa parlamentului german, memorialul dedicat comunitãþilor de sinti ºi romi, conceput de artistul israelian Dani Karavan, este alcãtuit dintr-o fântânã care are în centru o stea pe care se depune în fiecare zi o floare proaspãt culeasã. Memorialul este amplasat în apropierea celui consacrat victimelor Holocaustului /Shoah/ ºi celui dedicat homosexualilor uciºi de naziºti. ‘Holocaustul împotriva romilor – sau ‘Porajmos’ care înseamnã literal ‘a devora’ – a fost negat mult timp ºi nu a fãcut obiectul unor cercetãri istorice, nu numai în Germania, ci ºi în alte þãri, ca Franþa sau state din Europa de Est care au participat la persecuþii’, a apreciat istoricul Wolfgang Wippermann de la Universitatea Liberã din Berlin. ‘Contrar evreilor, pe care naziºtii îi Nr. 62 – Decembrie 2012

identificau prin religia lor, romii, catolici în majoritate, nu erau neapãrat deosebiþi în raport cu ceilalþi cetãþeni’, a explicat Romani Rose, preºedintele Consiliului central german al sinti ºi al romilor. Cea mai mare minoritate etnicã din Europa este, totodatã, ºi cea mai sãracã, fiind încã supusã discriminãrilor ºi rasismului. Romani Rose a denunþat în special situaþia acestei minoritãþi în România – unde au fost eliberaþi din sclavie în 1856 – în Bulgaria, Ungaria, Slovacia, dar de asemenea în Franþa ºi Italia. Pentru a remedia aceastã situaþie, ‘cercetãtorii rasiali’ din Germania nazistã au înregistrat o serie de caracteristici ºi au stabilit genealogii ce merg pânã în secolul al XVI-lea pentru a detecta un ‘un strãmoº þigan’ ºi pentru a trimite în tabere ‘sângele metis’. LaAuschwitzsau Ravensbrück, aceºtia au fost folosiþi drept cobai pentru experimente medicale. Acest genocid nu a fost recunoscut oficial decât în 1982, printr-un gest al cancelarului Helmut Schmidt. În 1997, preºedintele de atunci al Germaniei, Roman Herzog, a subliniat pentru prima datã cã genocidul împotriva romilor are acelaºi motiv rasist ºi a fost comis de naziºti cu aceeaºi determinare ºi voinþã ca exterminarea evreilor. În prezent, 11 milioane de romi trãiesc

pe continentul european, dintre care ºapte milioane în UE, majoritatea în Europa centralã ºi de sud-est, în România, Bulgaria, Ungaria ºi Slovacia, menþioneazã sursa citatã. Cãderea Cortinei de Fier în 1989 ºi extinderea UE cu þãri din Europa de Est au provocat migraþia acestei minoritãþi spre vest, însã þãri ca Franþa ºi Italia, care au adoptat mãsuri de securitate, au desfiinþat taberele acestora considerate ilegale. În Germania trãiesc în prezent aproximativ 70.000 de romi care au cetãþenie germanã. ‘Nu sunt nomazi ºi familiile lor sunt instalate în unele cazuri de 600 de ani înþaranoastrã’, a afirmat Wippermann. Ei fac parte din 1997 din cele patru minoritãþi protejate în Germania. În ultimele douã decenii, zeci de mii de romi originari din Europa de Est ºi-au încercat de asemenea ºansa în Germania. Dar nu existã tabere ilegale, contrar a ceea ce a lãsat sã se înþeleagã în urmã cu doi ani fostul preºedinte francez Nicolas Sarkozy, afirmând cã Angela Merkel a ordonat evacuãri. Recent, Berlinul ºi-a manifestat dorinþa de a marca un punct de oprire a acestor migrãri, dorind sã fie anulatã scutirea de vizã pentru cetãþenii sârbi ºi macedoneni, din care mulþi aparþin etniei rome. AGERPRES

IN MEMORIAM

Pagina 16

Parlamentul European condamnã violenþele anti-creºtine Într-o rezoluþie adoptatã joi, Parlamentul European condamnã atacurile împotriva creºtinilor ºi reitereazã faptul cã dreptul la libertatea de ,,gândire, conºtiinþã ºi religie” reprezintã un drept uman fundamental. În 19 puncte, Parlamentul ia apãrarea creºtinilor care au fost recent þinta unor atacuri în þãri precum Irak ºi Egipt. Se spune printre altele cã respectarea drepturilor omului ºi ale libertãþilor civile, ,,incluzând libertatea religiei sau de a crede, sunt principii fundamentale ºi þeluri ale Uniunii Europene ºi constituie o bazã comunã în relaþiile cu alte þãri”. În acest sens, rezoluþia îi îndeamnã pe oficialii europeni ,,sã dea atenþie sporitã subiectului libertãþii religioase ºi situaþiei comunitãþilor religioase, inclusiv creºtine, în înþelegere ºi cooperare cu alte þãri, precum ºi rapoartele despre drepturile omului”. Rezoluþia mai recomandã ca în Consiliul Afacerilor Externe din 31 ianuarie sã se discute persecuþia creºtinilor, iar aceastã discuþie “sã ducã la rezultate concrete, în special privind instrumentele care pot fi folosite pentru a oferi securitate ºi protecþie comunitãþilor creºtine ameninþate, oriunde în lume ar fi ele. Centrul European pentru Lege ºi Justiþie a primit cu bucurie rezoluþia ºi a anunþat o audiere marþea viitoare la Consiliul Europei pe tema ,,Persecutarea creºtinilor rãsãriteni: Ce rãspuns dã Europa?” Episcopul caldeean Antoine Audo de Alep ºi pr. Emanuel Youkhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a

Rãsãritului, vor participa la audiere, precum ºi directorii naþionali ai Kirche in Not ºi Open Doors, dar ºi Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege ºi Justiþie. ,,Minoritãþile creºtine sunt supuse la atacuri brutale ºi la diverse forme de discriminare socialã”, a declarat Puppinck. ,,Dacã creºtinismul este alungat din regiunea Orientului Mijlociu, nu doar cã acele societãþi vor suferi de lipsa diversitãþii ºi caritãþii, dar intoleranþa faþã de orice religie minoritarã se va intensifica în mod deosebit. Consiliul Europei trebuie sã vinã în apãrarea minoritãþii creºtine de acolo.” Cele mai grave atacuri din anul trecut îndreptate împotriva creºtinilor au fost: 11 atacuri cu bombã care au ucis doi creºtini ºi au rãnit alþii 16 în Irak, masacrul din Catedrala sirianã catolicã din Bagdad, în care au murit peste 50 de persoane, ºi atacul cu bombe asupra bisericii copte din Alexandria, Egipt, care a luat 21 de vieþi. Ultimele atacuri sunt concludente în acest sens, iar Comunitatea Europeana ºi interaþionalã nu mai pot sta cu mâinile în sân. V. V.

Mitropolitul Ilarion îi scrie franc noului lider anglican ,,Dragã frate ºi Episcop, doresc sã vã transmit calde felicitãri pentru alegerea în fruntea unuia dintre cele mai vechi sedii episcopale, fondat de Sf. Augustin de Canterbury în secolul al VIIlea” – astfel îºi începe Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk mesajul trimis Episcopului Justin Welby, numit recent în fruntea Comuniunii Anglicane. Mesajul vine din partea Patriarhiei de Moscova, prin vocea responsabilului pentru relaþiile externe. ,,Vi s-a încredinþat cãlãuzirea spiritualã a întregii Comuniuni Anglicane”, subliniazã Mitropolitul ortodox, dupã care aminteºte de “relaþiile vechi de prietenie, iniþiate în secolul al XV-lea” între Biserica Ortodoxã Rusã ºi Comuniunea Anglicanã. ,,De secole, Bisericile noastre au conservat relaþii fraterne bune ºi adevãrate, încurajate de vizite reciproce ºi de dialogul teologic, în spirit de respect ºi de iubire, aºa cum s-a vãzut în întâlnirile dintre Ierarhii, clericii ºi credincioºii noºtri.” Dar scrisoarea merge mai departe remarcând acutizarea diferenþelor, pe care Sinodul anglican ce va începe în curând ar putea sã o facã ºi mai gravã, poate ireversibilã. Imediat dupã alegerea în fruntea Comuniunii Anglicane, Episcopul Welby s-a declarat în favoarea episcopatului pentru femei, dar ºi a altor curente netradiþionale creºtinismului. ,,În mod regretabil, secolul XX ºi începutul mileniului III au adus dificultãþi deosebite în relaþiile dintre Biserica Ortodoxã Rusã ºi Comuniunea Anglicanã. Introducerea preoþiei ºi acum a episcopatului pentru femei, binecuvântarea ‘cãsãtoriilor’ între persoane de acelaºi sex, hirotonirea homosexualilor ca preoþi ºi

IN MEMORIAM

Episcopi – toate aceste inovaþii sunt vãzute de ortodoxie ca deviaþii de la tradiþia Bisericii Primare, care înstrãineazã tot mai mult anglicanismul de Biserica Ortodoxã ºi contribuie la o mai mare diviziune per ansamblu în creºtinism.” Mitropolitul ortodox îºi încheie mesajul cu speranþa cã ,,vocea Bisericii Ortodoxe va fi ascultatã de Biserica Angliei ºi de Bisericile Comuniunii Anglicane, ºi cã bunele relaþii fraterne dintre noi vor renaºte. Vã doresc sã aveþi parte de ajutorul lui Dumnezeu în importanta Dvs muncã.” Catolica.ro

Noua adresã Web site: www.ziarulinmemoriam.ro Redactor ºef: Dr. Dragoº Corlãþeanu COLECTIVUL DE REDACÞIE

Preot Viorel Ioan Vârlan; Carmen Veronica Steiciuc; Dr. Ioan Ieþcu; Preot Theodor Damian; Prof. Adrian Popovici Secretar de redacþie: Elena Daniela Vârlan Fotoreporter: Gherhard Onesciuc REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA Fundaþia „IN MEMORIAM” Str. Trandafirilor f.n. — SUCEAVA Tel.: 0230 - 522 980 0744 - 622 346; e-mail: viorel_varlan@yahoo.com

ISSN 2065 – 460X Nr. 62 – Decembrie 2012