In Memoriam Nr 61

In Memoriam Revistã de opinie ºi renaºtere moral spiritualã •Septembrie 2012 • Nr. 61 F o n d a t ã , în 1996, l a S u c e a v a • R o m â n i a

Cooperarea dintre Familie, ªcoalã ºi Bisericã în actul educaþional Mesajul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor, pãrinþilor ºi profesorilor, cu ocazia începerii anului ºcolar 2012-2013, 17 septembrie 2012: Educaþia este forma cea mai înaltã în lucrarea de modelare ºi formare a caracterului ºi personalitãþii copiilor ºi tinerilor. Din acest motiv educaþia ar trebui sã fie prioritatea fundamentalã a oricãrei societãþi care doreºte progresul spiritual ºi bunãstarea materialã a poporului. În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesarã o analizã sincerã ºi lucidã a sistemului de învãþãmânt din þara noastrã. Cauzele eºecului din ºcoala româneascã sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost ºi vor mai fi analizate de speciali?tii din diverse instituþii abilitate, în special inconsecvenþa ºi instabilitatea sistemului educaþional.

La acestea se mai adaugã ºi criza spiritualã ºi moralã din societatea româneascã. (continuare în pagina 3)

Colocviu internaþional despre Sfântul Maslu La Facultatea de Teologie Ortodoxã ‘Justinian Patriarhul’ a Universitãþii din Bucureºti a avut loc Colocviul internaþional despre Taina Sfântului Maslu în teologia ºi viaþa Bisericii Ortodoxe ºi a Bisericii Romano-Catolice, informeazã Ziarul Lumina. Întâlnirea a fost organizatã în parteneriat de Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti ºi de Facultatea de Teologie Romano atolicã din Fribourg, Elveþia. ‘Acest colocviu s-a înscris în ºirul manifestãrilor ºtiinþifice dedicate Anului omagial al Tainei Sfântului Maslu ºi îngrijirii bolnavilor. El a analizat teologia Sfintelor Taine, în general, ºi, în special, pe cea a Sfântului Maslu ºi modul în care se reflectã în viaþa Bisericii. A fost unul din momentele în care parteneriatul dintre cele douã instituþii de învãþãmânt superior îºi pune valenþele în vigoare ºi a oferit profesorilor noºtri de teologie, în special celor din Departamentul de Teologie sistematicã ºi practicã, ocazia sã înfãþiºeze aspecte concrete ale teologiei Sfântului Maslu, dar ºi a misiunii Bisericii, care are în vizor îngrijirea bolnavilor ºi, în acelaºi timp, sã cunoascã ºi experienþa teologiei romano-catolice în acest domeniu, ºi cum se reflectã aceastã teologie în viaþa Bisericii Romano-Catolice’, a declarat pãrintele ªtefan Buchiu, decanul Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. Din partea universitãþii elveþiene au participat pr. Guido Vergauwen, rectorul Universitãþii din Fribourg, pr. P. Macej ºi dr. Thierry Collaud, profesori ai Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã din Fribourg. “Importanþa acestei întruniri reiese în primul rând din faptul cã noi, teologi din diferite biserici, am discutat împreunã, am schimbat idei în legãturã cu una din cele mai importante Sfinte Taine. Dupã câte ºtiu, în acest an este cinstitã în mod special Taina Sfântului Maslu ºi sunt sigur cã am avut multe de învãþat unii de la alþii. Nu este pentru prima datã când mã aflu aici ºi vin întotdeauna cu mare plãcere la Bucureºti sã intru într-un schimb de pãreri cu prietenii din România’, a spus pãrintele Guido Vergauwen.

Pagina 2

Ctitori fondatori DR. DRAGOª CORLÃÞEANU, economist GAVRIL MÎRZA, soc. CONSTANTIN SOFRONI avocat CÃLIN RODICA, preot paroh VIOREL IOAN VÂRLAN ºi preot DUMITRU AIRINEI cu binecuvântarea ÎNALT PREASFINÞITULUI PIMEN, ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR .

Ctitori: Î.P.S. Nathaniel Preot Alexandru Râºca Preoteasa Mary Râºca Maria Viorica Râºca Violeta Beclea Szekely Cornelia Pârcu Mihai ºi Olimpia Burlacu Elena Stanciu Minodora Vasilcu Rucsandra Sârbu de Bota Doru Damian Boºcoianu Sidor ºi Maria Bulgaru Pãstorel ºi Iuliana Macoveiciuc Adrian ºi Olga Hâncu Bogdan ºi Ruxandra Hâncu Horst ºi Viorica Romankiewicz Traian ºi Irina Cocriº Sorin ºi Lãcrãmioara Airinei Neculai ºi Georgeta Morariu Vasile ºi Viorica Teodorescu Radu ºi Liliana Solomon

IN MEMORIAM

Sorin ºi Maria Brumã Cristian ºi Mariana Popescu Adrian ºi Daniela Chichifoi Liviu ºi Marica Anechitei Maria ºi Alexandru Râºca Elena Angelescu Radu ºi Oana Ulea Virgil ºi Carmen Pãcurariu Viorel ºi Maria Nuþu Toader ºi Veronica Mihãilã Cornel ºi Aurelia Prepeliuc George ºi Maria Niculescu Sina von Eisenstein Viorica Lidia ºi Vasile Vargan Cristian ºi Rodica Prelipceanu Alexandru ºi Maria Iacoban Alin ºi Daniela Gaftoneanu Traian ºi Adela Mazãre Ioan ºi Lãcrãmioara Herghelegiu Nestor ºi Rodica Buburuzan Genoveva ºi Radu Ionescu

Ileana ºi Ioan Buzdugan Nicolaie ºi Florica Honceriu Bogdan ºi Mihaela Muraru Ioan ºi Iulia Lazãr Costel ºi Doiniþa Chelariu Ioan ºi Elena Lungu Ioan ºi Brânduºa Ciutac Nicolae ºi Rodica Oprea Viorica ºi Vasile Doroftei Niculina ºi Marin Vasiluþ Laura ºi Iosif Gãlãþean Cãtãlin ºi Marlena Anton Dragoº ºi Viorica Croitor Clara Demetra Avram Adela ºi Gheorghe Ivaºcu Dimitrie ºi Lenþuca Litvinchevici Mihai, Doina Coman ºi Elena Cornel ºi Maria Bercoci Dana, Floarea ºi Vasile Hâncu Doru ºi Maria Muha

Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 3

Cooperarea dintre Familie, ªcoalã ºi Bisericã în actul educaþional (urmare din pagina 1)

culturã, speranþã ºi iubire, libertate ºi responsabilitate, egalitate în

Lipsa de valori perene, de repere credibile ºi de motivaþii solide

faþa legii ºi solidaritate în faþa suferinþei.

din societatea ºi ºcoala româneascã a atins cote alarmante. Se pare

Anevoioasa tranziþie româneascã, de la un regim totalitar

cã acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuitã cu

monolitic la unul democratic ºi pluralist, a fãcut ºi face numeroase

acumularea de bunuri materiale, încât astãzi nu mai valoreazã mult

victime în societatea noastrã. Dintre acestea, cei mai vulnerabili

o culturã aleasã, ci doar o avere frumoasã. Iar dictonul „cine are

sunt astãzi copiii ºi tinerii. Abandonul ºcolar, destrãmarea

carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregãtiþi

familiilor, sãrãcia, ºomajul, plecarea pãrinþilor la muncã în

sunt prea puþin plãtiþi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacã

strãinãtate, delicvenþa ºi violenþa juvenilã, nesiguranþa zilei,

departe”, adicã în strãinãtate.

incertitudinea viitorului, se constituie în tot atâtea cauze ale

Pentru a opri aceastã degradare spiritualã ºi socialã sunt

crizei educaþiei în ºcoalã ºi în familie. Biserica a semnalat adesea

imperativ necesare mãsuri legislative ºi sociale, dar ºi o înnoire

aceste provocãri ºi face eforturi sporite pentru a rãspunde lor atât

spiritualã a mentalitãþii ºi o culturã a valorilor morale, dupã cum ne

prin orele de religie, cât ºi prin diferite programe adresate copiilor

învaþã Sfântul Apostol Pavel când zice: „sã nu vã potriviþi cu

ºi tinerilor, ca de pildã: „Hristos împãrtãþit copiilor”; „Alege

acest veac, ci sã vã schimbaþi prin înnoirea minþii, ca sã deosebi?i

ºcoala!”; „Copilul învaþã iubirea lui Hristos”, care se desfã?oarã

care este voia lui Dumnezeu, ce este bun ºi plãcut ºi desãvârºit”

prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

(Romani 12, 2).

Rezultatele sunt îmbucurãtoare, dar nevoile prezente ºi viitoare

În acest context, dorim ca la începutul unui nou an ?colar sã

sunt imense.

adresãm câteva îndemnuri care þin de misiunea Bisericii în

Ne rugãm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an ºcolar

promovarea spiritualitãþii creºtine în actul educaþional, ?tiut fiind

(2012-2013) sã binecuvinteze pe elevi, profesori, preoþi ºi pãrinþi,

cã educa?ia religioasã în familie ºi în ºcoalã presupune cooperarea

dar ºi pe toþi cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaþi cu multã

Bisericii cu aceste douã instituþii majore ale poporului nostru.

dãruire în actul educaþional ºi de formare spiritualã!

Întrucât în societatea de azi actul educaþional este tot mai mult

Tuturor vã dorim sãnãtate, pace ºi bucurie, precum ºi mult

afectat de secularism sau indiferenþã spiritualã, superficialitate ºi

ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastrã nobilã ºi de

lipsã de motivaþie sau de entuziasm pentru cunoaºtere, este necesar

valoare inestimabilã pentru prezentul ºi viitorul poporului român!

ca, ºi prin intermediul educa?iei religioase, elevii sã fie îndemnaþi

Cu deosebitã preþuire ºi pãrinteascã binecuvântare,

sã urmeze pilda multor personalitãþi româneºti care prin cultura, erudiþia ºi profesionalismul lor au devenit renumiþi în þarã ºi în strãinãtate, deºi proveneau adesea din familii modeste.

† DANIEL Patriarhul României

Deoarece predarea religiei în ºcoalã este un act misionar creºtin, cu profunde conotaþii educaþionale ºi spirituale, educaþia religioasã trebuie sã promoveze cultivarea talentelor ºi a valorilor intelectuale, respectul faþã de pãrinþi, profesori ºi colegi, precum ºi iubirea de þarã ºi de neam. Biserica, alãturi de Familie ºi de ªcoalã, trebuie sã fie activã ºi creatoare în educaþia copiilor ºi a tinerilor. Prin urmare, îndemnãm pe toþi slujitorii Bisericii, sã promoveze o intensã cooperare cu familiile ºi ºcolile din parohii în actul educaþional, sub semnul unei responsabilitãþi comune sporite pentru binele þãrii noastre. Având în vedere caracterul dinamic, uºor modelabil, al copiilor ºi tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educa?ie bazatã pe valorile creºtine ºi democratice europene: credinþã ºi Nr. 61 – Septembrie 2012

IN MEMORIAM

Pagina 4

Congresul anual de Spiritualitate Ortodoxã “Omul, custode al Creaþiei” a fost tema celui de-al XX-lea Congres Ecumenic de Spiritualitate Ortodoxã, început miercurea trecutã la mãnãstirea italianã Bose. Evenimentul s-a încheiat sâmbãtã, 8 septembrie. Sfântul Pãrinte, prin secretarul de stat, Cardinalul Tarcisio Bertone, a trimis o telegramã participanþilor, exprimându-ºi speranþa cã “întâlnirea ºi discuþiile fraterne din aceste zile vor favoriza cunoaºterea reciprocã ºi împãrtãºirea credinþei, încurajând ºi înnoind angajamentul comun pentru apãrarea darului Creaþiei primit de la Dumnezeu”. Omul ca pãzitor dar ºi ca oaspete al Creaþiei a fost tema dezvoltatã joi de pr. Enzo Bianchi, prior al comunitãþii monahale din Bose, ºi de cãtre Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamo, reprezentant al Patriarhului ecumenic Bartolomeu I. La congres au participat reprezentanþi ai Bisericilor Ortodoxe ºi ai Bisericii Catolice. Între reprezentanþii catolici s-au numãrat Cardinalul Roger Etchegaray, vice-decan al Colegiului Cardinalilor; Arhiepiscopul Antonio Mennini, Nunþiu Apostolic în Marea Britanie ºi Episcopul Mansueto Bianchi de Pistoia, Italia, preºedintele Comisiei pentru

Dialog Ecumenic ºi Interreligios din cadrul Conferinþei Episcopale Italiene. Au participat ºi reprezentanþi ai Bisericii Anglicane, ai Bisericilor reformate, ai Consiliului Mondial al Bisericilor ºi ai Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtine, precum ºi teologi ºi academicieni din diverse pãrþi ale lumii. Cele patru zile de dezbateri au fost deschide publicului. Învãþãtura ortodoxã pe probleme de ecologie a fost prezentatã de Episcopul Amvrosij, rector al Academiei Teologice de Saint Petersburg, în timp ce specialiºti precum John Behr de New York, Nestor Kavvadas de Tubingen ºi Assaad Elias Kattan de Munster au vorbit pe subiecte precum bunãtatea Creaþiei conform naraþiunii biblice, relaþia dintre natura rãnitã ºi vindecatã în istoria mântuirii, ºi înþelegerea relaþiei dintre fãpturile umane ºi Creaþie în viziunea Pãrinþilor Bisericii, de la Ignaþiu de Lyon la Maxim Mãrturisitorul.

Comunicatul de presã al Patriarhiei Române

Întrucât se constatã o creºtere a numãrului de persoane induse în eroare ºi prejudiciate material în urma apelãrii la servicii religioase oferite prin internet ºi mica publicitate de cãtre pretinºi slujitori ai Bisericii, Patriarhia Românã precizeazã cã serviciile religioase (Sfintele Taine ºi ierurgiile) se oficiazã numai în biserici ºi la casele credincioºilor de cãtre preoþii comunitãþilor parohiale ºi monahale recunoscute oficial. În acelaºi timp, Patriarhia Românã îndeamnã preoþii slujitori de la parohii ºi mãnãstiri sã previnã comunitãþile de credincioºi asupra riscurilor la care se expun cei care din neºtiinþã apeleazã la pretinse servicii religioase promovate online sau prin mica publicitate (Taina Spovedaniei, acatiste etc.) de cãtre persoane care administreazã pagini de internet ce oferã servicii religioase fãrã sã îºi arate adevãrata identitate, urmãrind doar câºtigul material. În acest sens, precizãm cã pe toate site-urile bisericeºti autentice se menþioneazã în mod transparent ºi fãrã echivoc faptul

IN MEMORIAM

cã sunt administrate de cãtre Patriarhia Românã, eparhiile, parohiile ºi mãnãstirile ortodoxe române din þarã ºi strãinãtate. În concluzie, Patriarhia Românã dezaprobã orice formã de imposturã ºi înºelãciune prin internet ºi mica publicitate, recomandând celor înºelaþi sã se adreseze organismelor abilitate ale Statului care au competenþa de a cerceta ºi de a pedepsi conform legislaþiei în vigoare astfel de fapte reprobabile, care se încadreazã în conþinutul infracþiunii de înºelãciune. Articolul 215, alin. 1 din Codul penal “sancþioneazã inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevãrate, în scopul de a obþine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacã astfel s-a pricinuit o pagubã materialã”. (Biroul de presã al Patriarhiei române)

Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 5

Lumina din inimi :

Mãicuþa cea de poveste chemãrii

acestui juvaer al Ortodoxiei

cãlãuzeºte drumul vieþii

româneºti, neuitând niciodatã sã

fericiþilor întru Domnul. E

aminteascã cã-i parte a unei

cazul celor dãruiþi cu noroc

neasemuite

ceresc. Dar ca sã biruieºti ºi

împodobeºte pãmânturile de la

sã ieºi în rariºtea poienii cu

Carpaþi ºi Dunãre.

Lumina

salbe

ce

smalþ de rai trebuie sã fii

Schimbarea din 1989 i-a

osârdios, sã te lupþi din toate

hãrãzit o misiune de mare

puterile spre a împlini

însemnãtate ºi monahia cea

vocaþia ºi zicerea cea

dârzã s-a dovedit a fi la înãlþimea

vestitoare a Proniei. De se

exigenþelor acesteia. A fost

logodesc

se

desemnatã în 1991 stareþa

împreunã într-o legãturã de

Voroneþului, ctitoria ºtefanianã,

ºi

apoi

nedezlegat aceste douã realitãþi se suie în acel pisc al visãrii, al

care dupã 206 ani de la desfiinþarea de cãtre austrieci era iar

doririi ºi lucrãrii împlinitoare. Aºa s-au petrecut lucrurile cu o fãpturã

mãnãstire. Reînnodarea firului brutal rupt peste douã veacuri n-a

ieºitã din plãmada unei familii modeste din lumea satului, din Goruni,

fost defel uºoarã. Dimpotrivã. Obstacolele pe care le-au întâmpinat

comuna Tomeºti, judeþul Iaºi, Margareta, monahia Irina de mai

maicile au fost multe ºi nu simple. Sosirea monahiilor tulburase

apoi, a opta odraslã a Anei ºi a lui Gheorghe Pântescu, cei care

rosturi deja rostuite, atinsese interese ºi reacþiile au fost chiar ostile

aduseserã pe lume nouã copii.

uneori în acel început. Acestor neprietenii li se adãugau nevoile

Margareta a rãmas devreme orfanã de tatã. ªi-a pierdut ºi un

cele multe ºi fireºti dupã atâta amar de pustiire. Totul se cerea

frate în rãzboi, la Cotu Donului, aºa cã de micã a simþit greutãþile

reîntemeiat ºi rezidit. Era, de asemenea, trebuinþã de acareturi noi.

vieþii ºi ºi-a asumat rãspunderi nu uºoare la acea frãgezime a

Pictura interioarã impunea grabnice lucrãri de restaurare. Ca sã se

existenþei în bãtãlia pentru supravieþuire în acei cumpliþi ani

întâmple acestea era nevoie de energie ºi tãrie de luptãtor neînfricat.

postbelici. Sãlãºluia parcã în fãptura ei încã firavã forþa gorunilor

Astfel de calitãþi se întrupau fericit în mãicuþa Irina, cum o

la umbra cãrora crescuse. Cu aceastã capacitate a frângerii

dezmierdau mai tinerele vieþuitoare din mica obºte a Voroneþului,

opreliºtilor a izbutit sã rãzbeascã ºi a trecut cu vitejie vãmi peste

Elena, Gabriela ºi celelalte, pentru cã o percepeau nu doar ca stareþã,

vãmi. Încã de pe atunci gândul sãu sãgeta spre tãrâmul de lamurã

ci ºi mama lor. Aºa, împreunã, au redat Voroneþului slava de

al credinþei. Poftirea vieþii cãlugãreºti, ce-o colinda adesea, a

odinioarã, temeinicindu-i rânduialã de chinovie a vechimii ºi

devenit irezistibilã ºi în 1957 a luat drumul voievodalei chinovii a

sporindu-i odoarele. Maicile de la Voroneþ au fost, de bunã seamã,

Moldoviþei. Era însã timp viforos ºi neprielnic unei asemenea

însufleþite de pilda ctitorului, a lui ªtefan cel Sfânt, care a ridicat

alegeri. A urmat primele clase ale Seminarului Monahal de la Agapia

într-un timp scurt, ca într-o poveste, ctitoria. S-au raportat, totodatã,

ºi a trãit drama închiderii acestuia de cãtre regimul ateu. A trecut la

mereu la nevoinþa ºi înþelepciunea Sfântului Daniil Sihastru ºi s-au

scurt timp prin urgia izgonirii din rai. S-a numãrat printre numeroasele

adãpat din izvorul cel roditor al mitropolitului Grigorie Roºca, care

victime ale Decretului 410 din 1959 ºi a fost îndepãrtatã în 1960 din

le blagosloveºte zilnic de pe peretele de miazãzi când intrã in

obºtea Mãnãstirii Moldoviþa, unde era rasoforã. Nu s-a desprins

bisericã. ªi aºa Voroneþul a reînviat în douã decenii cu duhul

însã de lumea bisericii. S-a întors la Iaºi ºi a slujit între 1960 ºi 1972

însemnat în zidirea cea de piatrã de marele ctitor. E rodul ostenelilor

ca pãlimãriþã ºi casierã la Golia, unde domnea încã duhul vechi

fãrã de preget ale acestui pâlc de cãlugãriþe, care au în fruntea lor

mãnãstiresc. În 1972, într-un moment favorabil, a avut bucuria

un voievod, pe Mãicuþa Meritului, cum glãsuieºte în chip potrivit

revenirii în mãnãstirea de metanie, la Moldoviþa. În 28 iulie 1980 a

decoraþia primitã în 2002, în 24 noiembrie, la 70 de ani de viaþã

primit botezul monahismului. Ieºise, dupã ce învinsese atâtea

vrednicã, din partea preºedintelui Ion Iliescu.

cumpene, în înaltul la care râvnise cu ardoare. La Moldoviþa, aceastã Vitorie Lipan a seminþiei cãlugãreºti, maica Irina, propovãduia cu har oamenilor veniþi din toatã cuprinderea planetarã splendoarea Nr. 61 – Septembrie 2012

La cei 80 de ani, ce-i rotunjeºte în 28 septembrie 2012, stavrofora Irina Pântescu este Mãicuþa de poveste a Meritului. Grigore Ilisei

IN MEMORIAM

Pagina 6

Interviu George Betianu Daca ar fi sã facem o cãlãtorie în timp ºi sã urmãrim povestea primilor paºi pe care fostul campion de box George Betianu, actualmente directorul companiei Riverside Group London - Media Cars London, i-a fãcut în Anglia ºi parcursul acestui om de excepþie, de origine românã, am descoperi un vis care a devenit realitate ºi un om admirabil, care-ºi sacrificã zilnic timpul ºi energia pentru a-i ajuta pe semenii sai. Domnule George Betianu, cum a început aceastã poveste extraordinarã, materializarea unui vis aproape imposibil? A început totul fãrã sã ºtiu un cuvânt în limba englezã ?i cu doar £50 în buzunar. Acum deþin o companie de taxi, o companie de recrutare, operez ºi în serviciul sanitar de ambulanþã pentru cele mai importante spitale din Londra, deþin o companie de curãþenie ºi o companie de turism, oferind servicii de transfer, rezervãri de hoteluri, bilete pentru toate evenimentele ?i excursiile din UK cu microbuzele ºi autocarele din dotare, iar de curând am înfiinþat ºi o companie de asistenþã medicalã la domiciliu. Incredibil, domnule Betianu. Ce ne puteþi spune despre integrarea în sistemul britanic ºi gradul de dificultate pe care laþi întâmpinat în acest sens? Am ajuns în Marea Britanie în vara anului 1991. Pe atunci erau foarte puþini români aici ºi era foarte dificil sã te integrezi în sistemul englezesc. Cu toate astea, ambiþia, dorinþa de a realiza ceva în viaþã ºi disciplina impusã de sportul pe care l-am practicat (box - n.r.), m-au fãcut sã muncesc mult ºi sã mã integrez în sistemul britanic. La ?ase luni dupã ce am ajuns în aceastã þarã, m-am gândit cã cea mai bunã meserie pe care o puteam practica era taximetria. Perseverenþa ºi consecvenþa care vã caracterizeazã, domnule George Betianu, v-au ajutat în vreun fel sã treceþi peste obstacole ivite în cale? Am lucrat ca self employed timp de cinci ani, având astfel posibilitatea de a învãþa cartografia oraºului si limba englezã. În aceºti cinci ani, am avut suficient timp pentru a reflecta asupra înfiinþãrii ºi organizãrii unei afaceri, cu speranþa cã eforturile depuse vor duce la extinderea acesteia ºi, de ce nu, la înfiinþarea altor activitãþii care au devenit, din simple idei, afaceri de success. Vãzând ºi cunoscând noi oameni în aceastã þarã, am realizat cã mereu înveþi câte ceva ºi poþi construi ceva în Marea Britanie, dacã perseverezi ºi eºti consecvent. Primii paºi sunt cei mai grei. Pânã ne obiºnuim sã mergem ºi cãpãtãm încredere în noi. Sã ridici un imperiu pe forþe proprii, este aproape imposibil. Care a fost secretul dvs.? În 1997 am reuºit sã-mi obþin toate documentele necesare înfiin?ãrii acestei compani de taxi, Riverside Cars, iar de atunci au început cu adevãrat provocãrile pe plan personal ºi profesional. Familia m-a susþinut pe tot parcursul drumului, reuºind astfel sã pun bazele afacerii ºi sã o dezvolt. Au fost perioade în care, atunci când angajam ?oferi, nu aveam comenzi, ºi invers. Nu a fost uºor. Am muncit continuu, uneori chiar mai mult decât colaboratorii mei. Doar dupã trei ani au început sã se vadã rezultate mai semnificative, abia dupã ce am obþinut contracte cu trei spitale importante din Londra. Din acel moment am reuºit sã mai deschid ºi alte companii care sã fie o completare la firma de taxi. Cum am avut probleme ºi cu gãsirea forþei de muncã, am fost nevoit sã deschid o companie de recrutare, companie care în momentul de faþã a plasat peste 200 de persoane pe pia?a muncii din UK, în diferite domenii, cum ar fi cel hotelier, alimentar sau al construc?iilor. Acum afacerea s-a dezvoltat, operând ºi servicii de curierat rapid cu motociclete ºi maºini din dotare. În cadrul companiei de curãþenie Riverside Cleaning îºi desfãºoarã activitatea circa 50 de persoane, în mare parte de na?ionalitate românã, majoritatea lucrând ca self employed.

IN MEMORIAM

Ideile dvs. îºi deschid aripile ºi planeazã peste cotidian în cele mai frumoase forme posibile. Cum se nasc aceste idei? În perioada cât am lucrat ca taximetrist în Londra am cunoscut foarte multe persoane care erau în cãutare de hoteluri ºi astfel mia venit o nouã idee de afacere. M-am gândit sã deschid o companie de turism. La început am colaborat doar cu clienþi pe care îi cunoºteam anterior, dar în prezent colaborez cu agenþii de turism din întreaga lume ºi ofer servicii de transfer, rezervãri de hoteluri, bilete la toate evenimentele ºi excursii în UK cu microbuzele ºi autocarele din dotare. Cea mai recentã afacere înfiinþatã este cea de asistenþã medicalã la domiciliu, care oferã clienþilor planuri de îngrijire personalizatã: asistenþã 24 din 24 de ore, asistenþã în îndeplinirea obligaþiilor casnice, asistenþã în menþinerea igienei ºi sãnãtãþii persoanelor cu disabilitãþi sau mai puþin capabile în a se ajuta singure. Colaborarea companiei dvs. cu românii din spaþiul englezesc este un lucru cu adevãrat remarcabil ºi dorinþa dvs de a-i ajuta pe români este de apreciat. Sunt mulþi români care vin spre dvs. ? În acest moment, grupul de companii Riverside colaboreazã cu aproximativ 400 persoane, 70% fiind de naþionalitate românã. Sunt bucuros cã plã?ile salariilor ?i ale contribuþiilor la bugetul de stat au fost întotdeauna onorate la timp. În toþi aceºti ani de activitate, toate controalele financiare au avut rezultate favorabile, fapt ce m-a ajutat la buna dezvoltare ºi funcþionare a companiilor. Porþile noastre sunt deschise tuturor celor care vor o ?ansã, un sfat sau chiar un loc de muncã. Român fiind ºi începând de la zero, în?eleg piedicile ?i greutã?ile pe care le pot întâmpina unii concetã?eni pe meleagurile britanice ?i sunt bucuros sã vãd români cu pove?ti de succes. V-a afectat în vreun fel recesiunea? Chiar dacã e recesiune, noi nu am fost afectaþi, ba din contrã, în aceastã perioadã am avut o creºtere economicã bunã, pe fondul serviciilor de bunã calitate pe care le oferim. Compania dvs., care se numeºte în acest moment Media Cars London, a avut un rol important, poate cel mai important, dacã ne referim la echipa olimpicã românã, în desfãºurarea Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012. Ne puteþi dezvãlui câteva detalii din agenda deosebit de încãrcatã a companiei dvs în zilele olimpiadei? Este adevãrat, firma noastrã, Media Cars London, a fost foarte activã în susþinerea desfãºurãrii Jocurilor Olimpice din Londra în 2012. Noi am organizat cu succes toate transferurile pentru ºase companii mass media internaþionale. Echipa noastrã experimentatã a reuºit sã evite rutele problemã ºi sã asigure sosirea promptã a oficialilor la destinaþiile dorite. De asemenea, am organizat transferurile echipei olimpice române pe toatã durata jocurilor, ajutând atleþii sã îºi desfãºoare activitatea la cel mai eficient nivel posibil. Prin tot ceea ce realizaþi zilnic, domnule George Betianu, faceþi cinste României. S-a întâmplat vreodatã sã vã îndepãrtaþi de rãdãcinile româneºti? Nu. Nu mi s-a întâmplat niciodatã. Chiar dacã am cetãþenie britanicã, întotdeauna spun, când sunt întrebat, cã sunt român. ªi sunt mândru cã sunt român. www.mediacarslondon.com Hotel rezervari www.riversidetravellondon.com telefon 0044207 231 7766 or vorbitori in limba romana 0044207 740 0910 Interviu realizat de Pr. Viorel Vârlan Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 7

Amintiri despre oameni ºi vremuri de altãdatã. Pãrintele Profesor Constantin Cojocaru, cronicarul de la Slatina Cinstire profesorului septuagenar În anii ’80 ai veacului trecut Seminarul Teologic de la Mãnãstirea Neamþ avea o faimã binemeritatã. Vorbim despre o ªcoalã unde se învãþa carte, cu reguli stricte, o bogatã tradiþie la care se adãuga ºi „universul sadovenian”, cu pãduri, poieni ºi aer curat ce cobora în fiecare dimineaþã din mun?ii Neamþului. Nu pot sã-i înþeleg deplin pe cei care se considerau strâmtoraþi acolo, în frumuseþea inefabilã a plaiurilor de la poalele Carpaþilor. În doar câteva locuri din lume am mai întâlnit frumuseþi asemenea. Dupã mulþi ani de peregrinãri prin locuri aglomerate ºi neprimitoare, tânjesc mereu dupã atmosfera nemþeanã ºi dupã unii oameni întâlniþi acolo... De aceea, iarã ºi iarã, gândul slobod fuge cãtre þinuturile Neamþului, unde se aflã ºi vestita ºcoalã de preoþi, atunci singura din Moldova, pânã departe, la Cluj ori Buzãu. Dintre slujitorii acestei instituþii pe care i-am întâlnit înainte de a fi devenit seminarist a fost pãrintele profesor Constantin Cojocaru, cunoscut la Rãdãºeni (unde-ºi începuse misia preoþeascã) ºi-n tot þinutul Fãlticenilor. Nu ºtiu cine-mi vorbise mai întâi despre el: pãrintele proinprotoiereu Gheorghe Baltag, preotul Modest Antonovici, profesorul Gheorghe Turcu sau familia profesorului Constantin Balan. Oricum, erau destui cei care-l aminteau în discuþiile purtate cu diferite prilejuri. Odatã cu intrarea mea la Seminar, într-o vreme în care examenul era crâncen, iar numãrul candidaþilor foarte mare, (25-30 pe un loc) l-am cunoscut îndeaproape pe dãruitul ºi adeseori minunatul profesor, pãrintele Constantin Cojocaru. Preda mai multe discipline ºi era întotdeauna pregãtit sã vorbeascã despre subiecte variate. Avea, cu siguranþã, voca?ie, sau, cum se spune, stofã de profesor. Cunoºtea tologie, istorie, literaturã, limba latinã, ºi multe altele. Îmi amintesc acum, dupã 25 de ani, cât de uºor fãcea conexiuni între persoane, ani, evenimente ºi locuri diferite ale lumii creºtine. Îi era foarte simplu pentru cã avea cunoºtinþe temeinice ºi minte ordonatã. Venea întotdeauna cu fiºe extrase din lucrãri felurite, semn cã se pregãtea cu atenþie pentru temele aflate în programa ºcolarã. Vorbea rãspicat, clar, ºi relua ideile când era nevoie. În momentele de bunã dispoziþie ascultarea elevilor se derula într-un ritm nemaipomenit, dorea sã-i ajute pe discipoli, sã punã în luminã bruma de cunoºtinþe acumulatã. Când zilele nu erau tocmai senine, profesorul devenea aspru ºi, uneori, cuvintele mustrau ºi loveau, mai ales pentru cei care aveau o sensibilitate evidentã. În orice caz profesorul stãpânea arta pedagogicã ºi de cele mai multe ori mesajul era receptat cu mare uºurinþã de o mare parte a tinerilor învãþãcei. Avea, cum este ºi firesc, subiecte predilecte, persoane ºi evenimente ale istoriei care-i erau foarte familiare, ori versuri din Eminescu, Labiº, Coºbuc, Topârceanu, Minulescu, Macedonski º.a., pe care le recita în zilele bune, din memorie, ca ºi cum le-ar fi citit atunci din paginile cãrþilor. Mi-am dat seama, în anii de ºcoalã, ºi mai târziu, cã profesorul nostru era tobã de carte. Se dovedea serios, documentat ºi acribios, ostenindu-se mult pentru a fi la înãlþime, ceea ce m-a fãcut sã afirm de mai multe ori cã pãrintele Cojocaru, deºi preda la Seminarul de la Mãnãstirea Neamþ, avea prestaþia unui profesor universitar. Afirmaþia se susþine ºi prin faptul cã în decursul anilor, pãrintele Cojocaru a cercetat documente ºi pagini de manuscrise, a adunat date gãsite în numeroase lucrãri ºi a întocmit studii de certã valoare ºtiinþificã, publicate în cãrþi ºi reviste de specialitate. Pãcat cã locuinþa i-a fost departe de Academia Românã ºi de marile biblioteci ºi arhive ale þãrii! Dincolo de aceastã distanþã fizicã faþã de marile oraºe ºi centre academice (despre care, personal cred cã l-a dezavantajat), în alt fel, profesorul a rezonat în chip fericit cu importante personalitãþi eclesiale ºi culturale, transformându-ºi casa în bibliotecã ºi loc de întâlnire, unde, oamenii au înþeles cuvintele vieþii veºnice dar au gãsit ºi lumina înþelepciunii dobânditã printr-o stãruitoare ºi îndelungatã ostenealã. Ce-am învãþat eu de la pãrintele Constantin Cojocaru? Un fel aparte de slujire a Preoþiei Mântuitorului Hristos. O atenþie pentru oameni, amintirea aniversãrilor ºi evenimentelor, grijã pentru misiunea pastoralã, ordinea din bisericã, mai ales din Sfântul Altar ºi Proscomidiar, dorinþa de a-i aduna pe cât mai mulþi în jurul Bisericii ºi a bisericii, iubirea pentru cântare, mãiestria cuvintelor rostite de la Amvon ºi Catedrã, dorinþa cercetãrii arhivelor, dorul dupã trãiri mai înalte decât mãsurile noastre omeneºti... Am remarcat, de asemenea, atenþia specialã acordatã Mãnãstirii Slatina, în preajma cãreia s-a nãscut, la sãrbãtoarea când „Izvorul vieþii în Nr. 61 – Septembrie 2012

mormânt se pune ºi scarã cãtre cer mormântul se face”, la 15 august 1942. Biserica Moldovei în timpul domniilor lui Alexandru Lãpuºneanu, egumeni, vlãdici ºi mulþi pãrinþi cuvioºi din felurite vremuri s-au aflat în atenþia preocupãrilor unui cleric îndrãgostit de istorie, care nu ºi-a uitat obârºia. Din preafrumoasa Slatinã, vechea aºezare a Drãcenilor, pãrintele Cojocaru a împrumutat, cât a putut, din paradisiacul topos pãzit de îngerii voievodalei chinovii, din neastâmpãrul ºi limpezimea Suhãi, din frumuseþea tradiþiilor, obiceiurilor ºi a credinþei nestrãmutatã a sãtenilor, din cântarea buciumelor la vremea înseratului ºi din bocetul mamelor careºi aºteptau bãrbaþii plecaþi în rãzboi. Nu întâmplãtor, pe acelaºi drum de la poalele munþilor Stâniºoarei, au trecut mari scriitori cãtre Vãleni, Doi Meri ºi Crucea Talienilor, coborând la Sabasa, Fãrcaºa pânã la Tarcãu. Tot din locurile natale a împrumutat ºi semeþia specificã muntenilor, bunã pânã la o anumitã gradaþie, mai ales în lumea aceasta în care ne trãim efemeritatea. Petrecând copilãria ºi tinereþile la umbra zidurilor Mãnãstirii Slatina, copilul ºi apoi ucenicul întru ale teologiei Constantin Cojocaru a învãþat din experienþa marilor pãrinþi isihaºti Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Petroniu Tãnase, Emilian Olaru, Gherasim Câmpanu ºi alþii dimpreunã cu ei, pãstrând în amintire mireasma rugãciunilor ºi a cuvintelor duhovniceºti, care au revigorat viaþa spiritualã a þinutului, dar ºi a Bisericii româneºti dintr-o jumãtate învolburatã de veac. Dupã trecerea anilor, când s-a aºezat în satul Lunca, la poalele cetãþii Neamþului, a gãsit ºi acolo, ca ºi la Slatina, strãlucirea de altãdatã a istoriei, aºezând în multe pagini vieþile sfinþilor ºi ale oamenilor din preajma celor mai cunoscute mãnãstiri ale Moldovei. Fiece nume, inscripþie, informaþie, poate constitui pentru pãrintele Constantin Cojocaru un punct de plecare, o pistã de unde-ºi va lua zborul o idee ineditã, un nou studiu, care va aduce luminã într-o perioadã mai puþin cunoscutã a istoriei noastre bisericeºti. Satul pãrintelui profesor (Slatina) ºi satul meu natal (Rãdãºeni) au fost legate cândva prin aceeaºi istorie, de Mãnãstirea Slatina, pe moºia cãreia coexistau. Asemãnãri ºi deosebiri, oameni ºi fapte de neuitat din cele douã aºezãri s-au aflat adeseori în atenþia cronicarului de la Slatina. Mai mult decât atât, pãrintele a insuflat ºi altora aceastã preocupare, atât de potrivitã, mai ales slujitorilor Sfântului Altar, de a pune în luminã fapte, oameni ºi locuri unde ne trãim viaþa aceasta, ca pregãtire pentru cea veºnicã, din Împãrãþia lui Dumnezeu. Am mai reþinut de la pãrintele profesor dragostea pentru pelerinaje, excursii ºi drumeþii, dorinþa de a-i duce ºi pe alþii la sanctuarele neamului românesc. În timpul Seminarului, când ajungeam la o mãnãstire, ori într-o veche cetate, profesorul nostru ºtia mai multe decât ghidul autorizat care funcþiona acolo. Era, astfel, profesor ºi-n vacanþe! Anii au trecut. Pãrintele Constantin Cojocaru s-a „îmbogãþit în zile” ºi este acum septuagenar. Bucuriile ºi suferinþele vieþii au lãsat, ca la toþi oamenii, odatã cu trecerea anilor, urme vizibile, purtate însã cu demnitate ºi responsabilitate sacerdotalã. Mulþumirile sufleteºti le aflã acum mai ales în slujirea de la Sfântul Altar, prin iubirea faþã de Liturghie, oficiatã uneori câte 15-20 de zile la rând (de multe ori la mãnãstiri, lângã ucenicii de altãdatã). Alte bucurii se adaugã în ceasurile de rugãciune ºi la masa de scris, printre tomuri multe, fiºiere, aparate critice ºi lucrãri care aºteaptã ca istoricul sãºi punã pecetea pe ele. Vârsta de 70 de ani este aceea a înþelepþilor. Pânã atunci omul agoniseºte mereu. Dincolo de pragul acestor ani dãruieºte din toate altora: experienþã, cuvinte frumoase, sfaturi sincere, daruri ºi pãmânteºti amintiri. Se cuvine sã-i mulþumesc pãrintelui profesor pentru slujirea de la catedrã. N-am cum sã uit cã acesta a fost darul de cãpãtâi al vieþii sale. De asemeni nu pot sã uit cã Seminarul de la Neamþ strãlucea atunci (ºi) datoritã Sfinþiei Sale. Rãmâne în aduceri-aminte, evocãri, discuþii, dar mai ales în rugãciuni ca un om trimis de Dumnezeu în vremea tinereþilor, când aveam multe cãutãri ºi întrebãri. Existã, cred, la fiecare dintre slujitorii Sfântului Altar, pe lângã pomelnice scrise pe hârtie, un pomelnic al inimii, cu nume care n-au cum sã-þi scape vreodatã. Miridele aºezate pe Sfântul Disc, înainte de Liturghie, ne aratã cã nu suntem singuri ºi mai ales cã nu ne putem mântui singuri, ci doar în comuniune cu alþii. Arhim. Timotei Aioanei

IN MEMORIAM

Pagina 8

Mitropolitul Petru Movila Fiul domnitorului Simion Movila s-a nascut la Suceava in

Pentru a ajuta ortodoxia, Mitropolitul Petru Movila

anul 1596, mama sa fiind Marghita, sotia domnitorului, calugarita

organizeaza o noua adunare sinodala; isi da seama ca ea nu se

ulterior sub numele Melania. Fratii tatalui sau erau Ieremia Movila,

poate tine la Constantinopol, din pricina stapanirii turcesti, nici la

domnitor al Moldovei intre 1595-1606, cu o mica intrerupere a

Kiev, unde domina nobilimea polona, catolica. Propune deci capitala

domniei fulgeratoare a lui Mihai Viteazul, precum si Gheorghe

Moldovei, unde domnitorul Vasile Lupu isi manifesta apetenta

Movila, viitor mitropolit al Moldovei.

pentru cultura si intarirea ortodoxiei. La lucrarile desfasurate in

Dupa moartea tatalui sau, otravit de boieri (1607), pribegeste

capitala Moldovei a participat si Varlaam, mitropolitul Moldovei,

impreuna cu mama si ceilalti 4 frati in Tara Romaneasca, apoi se

pe langa rectorul pomenitei Academii din Kiev si exarhul Scaunului

stabilesc in Polonia. Isi incepe studiile la vestita « Fratie Ortodoxa »

Constantinopolului. In cadrul lucrarilor, s-a examinat textul

din Kiev, unde invata greaca, latina, pe langa polona si slavona, pe

« Marturisirii ortodoxe », intocmita la initiativa lui Petru Movila,

care le stapanea deja. La acestea se adaugau disciplinele de

mitropolitul Kievului. Aprobarea Patriarhiei Ecumenice a

gramatica, retorica, poetica si teologie. Cu toata educatia inalta, nu

Constantinopolului a fost tiparita la 20 decembrie 1642 la Iasi, la

a neglijat nici cariera armelor, astfel incat a luat parte si la bataliile

Manastirea Trei Ierarhi. Ulterior, aceasta lucrare si-a tradus-o si in

vremii impotriva pericolului otoman, atat la asediul Hotinului,

limba latina, a aparut la Paris, si cuprindea 261 intrebari si

disputat intre poloni si turci, precum si la luptele din jurul Iasilor.

raspunsuri, impartite pe cele trei virtuti teologice : credinta, nadejdea

Datorita staretului celebrei manastiri Lavra Pecerska,

si dragostea. Pentru ca lumina ortodoxiei sa patrunda si in Tarile

arhimandritul Zaharia Kopastenski, se calugareste. Este tuns in

Romane, mitropolitul Petru Movila introduce, in 1642 tiparul si in

monahism la Lavra Pecerska, centrul spiritualitatii ortodoxe

Moldova, dupa ce acesta patrunsese in 1635 in Tara Romaneasca.

ucrainene in 1625, dupa ce zidise, pe o mosie a sa, o biserica cu

Desi relatiile intre domnitorii celor doua Tari Romanesti, Matei

hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. In 1627 ajunge arhimandrit

Basarab, in Tara Romaneasca si Vasile Lupu in Moldova, au fost

tot in celebra Lavra, si incepe lupta acerba impotriva catolicilor si

de multe ori tensionate, chiar cu accente de ostilitate, cei doi mari

uniatilor. Spiritul sau ortodox autentic l-a facut ca, pana la sfarsitul

domnitori romani si-au dat mana in momentele amenintarii

vietii sale, sa-si puna in valoare toata osardia, pentru propasirea

ortodoxiei, apeland, pe rand, sau concomitent la suportul moral,

ortodoxiei.

teologic si chiar material, al mitropolitului Petru Movila, care nu si-

Pentru aceasta a intemeiat o scoala teologica ce va deveni,

a uitat niciodata radacinile romanesti.

cu timpul, Academia Teologica din Kiev, precum si o tipografie,

« Molitvelnicul », tiparit in 1646 la Lavra Pecerska, cu 1500

foarte activa in contextul tipariturilor vremii.. Confirmarea ca

pagini si126 slujbe, este un adevarat tratat de teologie si dogmatica

mitropolit in Scaunul Kievean, de catre regele Vladislav, la 12 martie

ortodoxa. « Marturisirea ortodoxa » a devenit de asemenea un

1633, este dublata de publicarea unor panegirice in versuri de catre

veritabil manual in scolile teologice din Rusia, Tarile Romane si

studentii nou infiintatei Academii. Ulterior, Scaunul Mitropolitan

alte tari ortodoxe. Pe buna dreptate, istoricul si dogmatistul Mihail

de la Kiev devine si « al Haliciului si a toata Rusia »

Bulgakov, il socotea pe Mitropolitul Petru Movila, drept »parintele

Legaturile sale cu Statele Romanesti au fost constante si

teologiei ortodoxe moderne » Putem considera, asadar, ca

benefice sub aspect cultural si teologic. Preocupat sa apere

Mitropolitul Petru Movila, a fost un mare dar oferit de Moldova,

interesele crestinatatii rasaritene, in consens cu Patriarhia

ortodoxiei ucraineano-bieloruse.

Ecumenica de la Constantinopol, Vasile Lupu a convocat, in 1642,

Dupa o pastorire de 13 ani, Mitropolitul Petru Movila a trecut

la Iasi, un sinod de vestiti teologi greci, ucraineni si romani, in

la Domnul la 1 ianuarie 1647, fiind ingropat in biserica cea mare a

scopul condamnarii scrierii « Marturisirea de credinta »(1633),

manastirii Pecerska, iar prin testament, averea sa a fost lasata

tiparita in limba greaca, sub semnatura lui Chiril Lucaris, patriarhul

Colegiului de la Kiev si catedralei Sf. Sofia si manastirii Pecerska.

Constantinopolului, continand si articole cu vederi calvine. Cu

In 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a

aceeasi intentie Petru Movila stransese, in septembrie 1640, o

trecut in randul sfintilor pe marele ierarh roman, ca data de praznuire

adunare sinodala la Kiev, care insa nu a putut ajunge la o unitate

fiind stabilita ziua de 31 decembrie.

de pareri in legatura cu « Marturisirea » din 1633 si vina lui Lucaris,

Dr. Mihai C.M. Ardeleanu

care platise cu viata, abaterea de la dreapta credinta.

doctor in stiinte medicale

IN MEMORIAM

Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 9

Turism cultural românesc la Caragiale acasã Popas la Haimanale, 10 august 2002. Pe ºoseaua

fãcut parte din cercul „Junimii”. Observator profund al

Ploieºti–Târgoviºte, la km 25, o casã memorialã aminteºte cã

realitãþilor sociale autohtone, creator al unor memorabile tipuri, Caragiale a ridicat teatrul românesc la nivel european. În comediile „O noapte furtunoasã”; „Conu Leonida faºã cu reacþiunea”; „O scrisoare pierdutã”; „D-ale carnavalului”, cu un remarcabil comic, satirizeazã moravuri politice. În drama „Nãpasta” analizeazã stãri obscene ajunse la paroxism iar povestirile fantastice, „Kir Ianulea”; „Abu Hassan”; „Hanul lui Mânjoalã” valorificã anecdoticul de sursa orientalã sau folcloricã. Sub cerul vast al pãlãriei sale Pãºim cu toþii, sinceri ºi oneºti.

În faþa Casei memoriale I. L. Caragiale

aici s-a nãscut I. L. Caragiale, marele nostru dramaturg. Am

Mãrire þie, I. L. Caragiale Cu noi ai fost, cu noi vei fi ºi eºti”

trecut pe aici ºi am aflat cã nu în aceastã casã s-a nãscut în

Am încheiat aceastã scurtã evocare prin câteva

1852 Caragiale, ci într-o alta, pe drumul spre Moreni, la vreo

versuri, datorate distinsului om de culturã, Prof. univ. ªtefan

500m, dupã Închisoarea Mãrgineni, satul Haimanale trãgându-

Cazimir, cu care am avut onoarea sã fiu coleg în primul

ºi numele de la „haimanalele” „cazate” în acea închisoare,

parlament post-decembrist; poezia Caragiale e cu noi este

existentã ºi azi sub numele „Penitenciarul Mãrgineni”, în

publicatã în nr.5 din mai 2002 al revistei Funigei, editatã de

care – ne spune ofiþerul de la poarta instituþiei, a fost încarcerat o vreme ºi Nicolae Bãlcescu. Într-adevãr, ceva mai la deal am dat de un bloc de marmurã, la stradã ºi am citit cã „Pe acest loc a fost casa în care s-a nãscut I. L. Caragiale”. Pentru a eterniza memoria celui care a crescut pânã la vârsta de 6 ani în acest sat, pãrinþii sãi, fiind funcþionari la închisoarea din vecinãtate, autoritãþile au cumpãrat în apropiere actualul sediu al „Expoziþiei permanente I. L. Caragiale”, inaugurate în 1952, cu prilejul centenarului naºterii dramaturgului, satul Haimanale, botezat ulterior Mãrgineni, devenind dupã aceea satul I. L. Caragiale. Meritã sã ne amintim cã I. L. Caragiale a debutat cu schiþe ºi versuri la revista „Ghimpele”. Împreunã cu Eminescu ºi Slavici a fost o vreme redactor la ziarul

Colegiul Naþional I. L. Caragiale din Bucureºti, unde nepotul

„Timpul”. A editat publicaþii satirico-umoristice:

nostru cel mare, ªtefan, a fost admis anul acesta, prin concurs.

„Claponul”; „Calendarul claponului”; „Moftul român”. A Nr. 61 – Septembrie 2012

Dr. Ioan Ieþcu IN MEMORIAM

Pagina 10

Preoþi mãrturisitori ai dreptei credinþe în drum spre sinaxare „Aduceþi-vã aminte de mai-marii voºtri, care v-au grãit vouã cuvântul lui Dumnezeu; priviþi cu luare-aminte cum ºi-au încheiat viaþa ºi urmaþi-le credinþa”. (Evrei 13:7) În Duminica a doua dupã Rusalii i-am sãrbãtorit pe toþi Sfinþii Români, ºtiuþi ºi neºtiuþi. În ajunul sãrbãtorii, pe 16 iunie, la urechile românilor a ajuns fulgerãtor vestea uciderii cu sânge rece a unui slujitor al Bisericii chiar în sfântul lãcaº unde liturghisea de peste douãzeci de ani. Preotul Tudor Marin, parohul Bisericii „Sfântul Ioan Botezãtorul” din Focºani, a fost înjunghiat mortal imediat dupã slujbã, în biserica veche de peste trei veacuri, închisã în perioada regimului comunist. Preocupatã la acea vreme de alegerile politice de prin lume, de examenul de Bacalaureat în desfãºurare ºi de campionatul european de fotbal, presa de la noi a fost pusã în situaþia rarisimã de a relata ºi despre un preot ortodox foarte iubit de credincioºii sãi, „un chip al blândeþii ºi al pãcii”. De obicei, sunt trâmbiþate scandaluri ºi acuzaþii de tot felul împotriva „înapoiaþilor purtãtori de rasã”, în timp ce fanatismul sectar nu deranjeazã pe nimeni… Mi-a atras atenþia un comentariu la un articol de ziar, cãruia vã las sã-i apreciaþi veridicitatea: „Pentru mine, autorii morali ai acestei crime sunt toþi cei din mass-media audio-video ºi on-line, care au incitat la urã dementã ºi demonicã împotriva Bisericii ºi a preoþilor lui Dumnezeu”. Trãim într-un rãzboi informaþional. Una dintre metodele cele mai eficace de manipulare este însãmânþarea sentimentului de vinovãþie în sânul unui grup de oameni, al unei bresle, al unei comunitãþi, al unui popor. Prin repetarea la nesfârºit a unor acuzaþii – adevãrate sau false, dar înadins generalizate – se ajunge la rezultatul dorit. Victima devine încet-încet un paria pentru societate ºi, ruºinându-se ea însãºi de propria identitate, este complexatã ºi se autocenzureazã. Oare nu asta ºi-a dorit ºi propaganda atee comunistã? Sã-þi fie ruºine cã eºti preot ºi sã-i fie ruºine „omului nou” a avea vreo legãturã cu Biserica. Dar acum, în „libertate”, oare de ce auzim atât de rar în presã despre modul în care Taina Spovedaniei salveazã oameni de la dependenþa de droguri, de la sinucidere, despre cum rugãciunea de la Sfântul Maslu aduce vindecãri care uluiesc medicina, despre minunile nemaipomenite fãcute de Sfintele Moaºte ale Sfinþilor?... Doar se cautã senzaþionalul, nu-i aºa? Nu ne-am propus în cele ce urmeazã sã ilustrãm care a fost ºi este rolul Ortodoxiei în istoria neamului românesc. Supunem totuºi spre meditaþie cuvintele Pãrintelui mãrturisitor Roman Braga (11 ani de temniþã): „Duºmanii ºtiu cã sufletul românesc se adapã din Ortodoxie. De aceea lovesc în ierarhia Bisericii cu atâta înverºunare: «Bate-vor pãstorii ºi se vor risipi oile»”.1 Aº vrea sã evocãm câteva crâmpeie de fapte, pentru cã, în cele din urmã, „vorba sunã, fapta tunã”. Sã deschidem câteva cãrþi2 ºi sã descoperim ce este vrednic de Evanghelie din istoria recentã. În dicþionarul statistic „Biserica întemniþatã. România: 19441989”3 se aflã înregistrate 2.544 de persoane, între care 1.725 de preoþi ortodocºi. Lista rãmâne deschisã. Se vorbeºte de cel puþin 2.500-3.000 de clerici ºi monahi întemniþaþi în perioada 1948-1964. La Aiud, la începutul anilor 1960, s-a fãcut un recensãmânt al celor care erau încã vii: unul din zece deþinuþi era rasofor. În studiul

IN MEMORIAM

introductiv al dicþionarului amintit sunt menþionaþi ºi 31 de ierarhi ortodocºi scoºi din scaun (sechestraþi sau exilaþi, unii morþi în împrejurãri pe cât de obscure, pe atât de suspecte, ca Grigorie Leu, Irineu Mihãlcescu sau Nicolae Popoviciu). „Lor li s-au adãugat o mulþime de alþi preoþi care n-au trecut prin închisori, dar care au înfruntat vremurile cu o rectitudine discretã, lãsând o amintire de neºters în minþile ºi inimile credincioºilor” (Rãzvan Codrescu). Amintim doar câþiva dintre cei mai cunoscuþi pãtimitori din închisori: Pr. Prof. Ilarion Felea (mort în temniþã), Pr. Prof. Dumitru Stãniloae (4 ani de temniþã), Arhim. Gherasim Iscu (mort în temniþã), Arhim. Arsenie Papacioc (14 ani), Arhim. Benedict Ghiuº (6 ani), Arhim. Iustin Pârvu (17 ani), Ierom. Adrian Fãgeþeanu (12 ani), Pr. Ioan Negruþiu (16 ani), Arhim. Sofian Boghiu (6 ani), Ieroschim. Daniil (Sandu Tudor) (mort în temniþã), Pr. Nicolae Grebenea (23 ani), Pr. Dimitrie Bejan (24 ani), Arhim. Mina Dobzeu (7 ani), Pr. Ilie Lãcãtuºu (7 ani, descoperit cu moaºte întregi ºi binemirositoare la 15 ani dupã adormire), Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa (21 ani; 16 de închisoare pânã în 1964; arestat din nou în 1979, pentru protestul sãu deschis împotriva ateismului oficial ºi a dãrâmãrii bisericilor; eliberat în 1984, iar în 1985 constrâns sã pãrãseascã þara), Pr. Zosim Oancea (15 ani), Pr. Dumitru Bãlaºa (5 ani), Pr. Florea Mureºan (mort în temniþã), Pr. Liviu Brânzaº (13 ani), Pr. Constantin Sârbu (10 ani), Pr. Constantin Voicescu (12 ani), Pr. Ioan Sabãu (14 ani), Pr. Crãciun Opre (8 ani), Ierom. Arsenie Boca (2 ani, cu domiciliu forþat aproape toatã viaþa), Pr. Prof. Constantin Galeriu (multiple arestãri). Mã întreb cu îngrijorare ce înseamnã pentru generaþia tânãrã de astãzi aceste nume. ªtiu tinerii crescuþi cu televizorul cine sunt „Sfinþii închisorilor”? Introducerea studierii istoriei pãtimirii acestor noi-mucenici se cuvine sã fie o prioritate a învãþãmântului românesc. Un preot mi-a mãrturisit gândul cã ar trebui ca în toate locurile unde s-a murit pentru credinþã sã se înalþe sfinte altare. La Aiud existã Schitul Înãlþãrii Sfintei Cruci, iar la Poarta Albã (Constanþa) s-a pus la 1 iunie anul acesta temelia unei mãnãstiri întru pomenirea nevoitorilor de la Canal. Începând în 1949 lucrãrile la „Canalul morþii” Dunãre – Marea Neagrã, „burghezia comunistã” a creat o brigadã specialã ºi pentru preoþi, unde tortura prin supunerea la eforturi supraomeneºti, nesomn, înfometare ºi bãtaie a cunoscut forme de maximã bestialitate. Batjocoriþi, chinuiþi, torturaþi, iconomii Tainelor lui Dumnezeu urmau Marelui Arhiereu – Hristos. Prezent în Duminica Sfinþilor Români la Poarta Albã, Pãrintele Iustin Pârvu, unul dintre puþinii pãtimitori rãmaºi în viaþã, ne transmite un gând care-l frãmântã de multã vreme: „Avem datoria sfântã de a ne cinsti aceºti martiri ºi a chema ajutorul lor în rugãciunile noastre. Dacã nu îi canonizãm ºi nu îi cinstim, nu vom ºterge niciodatã aceastã patã de pe obrazul neamului românesc”. Uneori, între sfinþenie ºi criminalitate stã numai o literã: „Sunt gata sã mor pentru ceea ce cred” sau „Sunt gata sã omor pentru ceea ce cred”. Aceastã literã face diferenþa între mucenicul ortodox ºi fanaticul ateu sau „religios” antievanghelic. Din pãcate, unii Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 11 încearcã ºi astãzi sã-i confunde, spre a coborî Ortodoxia din planul singurei credinþe mântuitoare în planul unei ideologii sau al unei religii oarecare. *** Într-o notã informativã datã Securitãþii în 1950, despre episcopul locþiitor al Dunãrii de Jos se spune: „Episcopul Antim Nica ne propovãduieºte cã regimul de astãzi este trecãtor, credinþa va învinge, comuniºtii sunt trãdãtorii þãrii, noi preoþii sã fim la datorie.” *** Pãrintele Manolache Dobrescu (10 ani de temniþã) din Suceava a fost unul din oamenii care mi-au luminat copilãria. A plecat la Domnul pe când autorul acestor rânduri avea zece ani. Gustase din potirul durerii temniþelor comuniste la Jilava, Aiud ºi Gherla. Revenit acasã, copiii sãi s-au speriat la vederea unui „strãin” neobiºnuit de slab, care intrase în curtea casei. Au urmat ani de muncã necalificatã, pânã a putut reveni la sfântul altar. La bãtrâneþe, îi copleºea pe cei din jur cu bunãtatea lui. Când protoiereul de atunci al Sucevei avea un caz mai grav de rezolvat în vreo parohie, îl trimitea pe Pãrintele Manolache sã slujeascã acolo douã-trei Duminici. Dobândise darul împãcãrii, era preotul care aducea pacea. Oamenii se transformau în aºa fel, cã ai fi spus cã nu s-au certat niciodatã. Preoþii de la altarul unde revenea îl întrebau ce probleme a întâmpinat, iar el le rãspundea de fiecare datã la fel: „Pãrinte, astea sunt probleme?!” De m-ar întreba cineva dacã am întâlnit un sfânt în viaþa mea, l-aº numi fãrã ezitare pe Pãrintele Manolache. *** Pãrintele Casian Bucescu, paroh în satul Grãniceºti (judeþul Suceava), a fost închis în 1958 ºi eliberat în 1963. În procesul politic, care a avut loc la Siret, în 1958, afirma: „Nu am fãcut parte din nici un partid politic ºi nu am sabotat politica ºi economia României, slujind interese strãine. Toatã viaþa am slujit Biserica lui Iisus Hristos, urmând regulile ºi învãþãturile mamei poporului românesc.” *** Pãrintele profesor Ilarion Felea, decan al Facultãþii de Teologie din Arad, a fost arestat ºi condamnat de regimul comunist la ani grei de închisoare. Moare în temniþa din Aiud, la 18 septembrie 1961, la numai 58 de ani. A fost condamnat pentru cã a Nr. 61 – Septembrie 2012

propovãduit tinerilor valorile credinþei ºi pacea lui Hristos în familie ºi societate. A fost un mare nevoitor ºi trãitor al vieþii filocalice, despre care Pãrintele profesor Dumitru Stãniloae avea sã mãrturiseascã: „Pãrintele Ilarion Felea m-a depãºit”. Nu a murit de bãtrâneþe, ci pentru cã nu i s-a acordat asistenþã medicalã. Toþi cei din temniþã i-au cântat în tainã slujba de înmormântare, pentru cã au aflat prin morse de moartea Pãrintelui Ilarion. *** Deºi abia operat de ulcer, Pãrintele Ioan F. Coliþã din Oltenia a fost arestat în ziua Adormirii Maicii Domnului a anului 1952, aruncat pe scãrile casei ºi azvârlit întrun camion alãturi de alþi preoþi de cãtre colonelul Untaru – care, mai înainte, o lovise cu capul de pereþi pe fiica Pãrintelui, Cornelia. Dupã arestare, Pãrintele Coliþã a fost dus la Securitatea din Craiova ºi anchetat cu cele mai îngrozitoare suplicii: bãtãi la tãlpi cu funia udã, smulgerea unghiilor ºi a dinþilor cu cleºtele de cuie, a fost ars cu fierul roºu, atârnat cu capul în jos, lovit cu bâta pânã i s-a smuls carnea de pe el ºi i sau zdrobit oasele. Între timp, Preoteasa Floarea Coliþã primea Ordinul „Gloria Maternã” clasa I, semnat de Dr. Petru Groza, pentru cã a nãscut ºi a crescut nouã copii – deºi, în perioada detenþiei soþului ei, familia fusese deposedatã de toate bunurile din casã, iar copiii se hrãneau cu spice adunate de pe câmp ºi dormeau pe scânduri. Dupã revenirea din prima detenþie, de foarte multe ori Pãrintele Coliþã stãtea la ferestrele din camera mare a casei ºi plângea în hohote, gândindu-se la chinurile îndurate în puºcãriile comuniste, care lãsaserã urme adânci pe corpul sãu. Medicii din Cetate îl considerau ca fiind bolnav de TBC osos, iar o parte din organele interne erau parþial distruse. Iatã ce-i scria fiicei sale Cornelia, dupã eliberarea din închisoare, la 14 iunie 1954: „Credinþa în Dumnezeu, nãdejdea în ajutorul Lui ºi dragostea creºtinã au fost însuºirile morale, puterile spirituale care mi-au susþinut viaþa, mi-au întãrit inima ºi m-au oþelit în rãbdare, mi-au luminat conºtiinþa, mi-au împodobit sufletul cu duhul curãþiei, al gândului smerit ºi al faptei creºtine. [...] Ticuþul tãu scump împlineºte în ziua de 6 septembrie curent

vârsta de 47 de ani! Roagã-te lui Dumnezeu sã trãiascã încã mulþi ani în pace, sãnãtos ºi fericit spre a se bucura de voi toþi – copii cuminþi, cinstiþi ºi muncitori, respectuoºi, oameni ai datoriei. [...] Pãstraþi voi, copiii mei, pe cele bune din viaþa mea ºi folosiþi-le: cinstea, respectul, munca, dragostea mea pentru voi, conºtiinciozitatea, lipsa de urã ºi vrãjmãºie împotriva nimãnui”. În iunie 1959 este arestat din nou ºi trimis în lagãrele de exterminare de la Ostrov ºi Salcia (Mãcin). Era surprins adesea de colegii de baracã, seara, rugându-se pentru cei care-l chinuiau, ca Dumnezeu sã le ierte pãcatele. Într-o zi, a fost cãlcat în picioare de un caraliu, lovit cu cizmele în cap, ºi a murit la infirmerie în scurt timp. Era 26 octombrie 1959. 4 *** Mãrturisirea Preotului Vasile Pãtraºcu (18 ani de temniþã) ne oferã cheia înþelegerii jertfei tuturor mucenicilor noºtri– urmarea lui Hristos: „La ieºirea din temniþã, i-am închinat toatã suferinþa mea lui Dumnezeu: - Doamne, Þie Îþi închin toatã suferinþa mea. Pe cei ce m-au torturat iartã-i, miluieºte-i ºi-i sfinþeºte pe dânºii. Iar dacã au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata sã le dau, cãci «comoara sufletului ºi a minþii e sã iubeºti pentru a putea ierta»”. Preot Ioan Irimia 1

Monitorul religios – Iaºi, 20 decembrie 1997. 2 Amintim aici, din lipsa spaþiului, doar: Fericiþi cei prigoniþi – martiri ai temniþelor româneºti (album), Ed. Bonifaciu, 2008; Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureºti, 2006; Mãrturisitorii. Minuni. Mãrturii. Repere, Ed. Lucman, 2010; Fabian Seiche, Martiri ºi mãrturisitori români din secolul XX, Ed. Agaton, 2010. 3 Apãrut în 1998 sub egida Institutului Naþional pentru Studiul Totalitarismului. 4 Toma Rãdulescu, Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Bucureºti, 2007.

IN MEMORIAM

Pagina 12

Biserica anglicana “Biserica din Anglia nu poate susþine propunerea guvernului pentru Bisericile creºtine, sã refuze încheierea cãsãtoriilor între de a permite tuturor cuplurilor, fãrã nici o considerare în ce priveºte homosexuali, dar Biserica Angliei spune clar cã nici asupra acestui sexul lor, sã încheie o cãsãtorie civilã”. Cu aceste cuvinte, publicate punct nu este de acord. “Este improbabil din punct de vedere politic într-un document, Biserica

sã se previnã cãsãtorii între

Anglicanã

opune

persoane de acelaºi sex în

încercãrii guvernului condus

locuri religioase”, se citeºte în

de premierul David Cameron

document. Orice cetãþean

de a legaliza cãsãtoriile între

britanic, care, prin lege, are

homosexuali. Guvernul, care

dreptul de a se cãsãtori într-o

a promis cã, pânã la

bisericã anglicanã, indiferent

urmãtoarele alegeri generale

de apartenenþa sa religioasã, ar

din 2015, cãsãtoriile între

putea recurge la Înalta Curte

persoane de acelaºi sex vor

Europeanã pentru a obþine o

fi lege, a început în luna

cãsãtorie religioasã între

martie anul acesta un proces

persoane de acelaºi sex. O

de consultãri, care a durat

perspectivã care ar despãrþi

se

douãsprezece sãptãmâni, cu privire la aceastã chestiune care se va profund Biserica de stat ºi ar putea duce, potrivit unor comentatori încheia joi. Instituþii ºi cetãþeni au fost invitaþi sã îºi exprime opiniile. englezi, la separarea Bisericii Anglicane de Stat. Pentru Bisericile În documentul anglican se aratã cã “Biserica Angliei a susþinut, în Anglicanã ºi Catolicã, proiectul de lege susþinut de guvern este, ultimii ani, diferite modificãri ale legislaþiei pentru a crea mai multe oricum, ambiguu. “Nu este clar la ce noi drepturi, oportunitãþi sau drepturi pentru cuplurile de acelaºi sex”, dar cã reþine cã este responsabilitãþi ar duce introducerea cãsãtoriilor între persoane de imposibil sã accepte o schimbare în definiþia cãsãtoriei. “A scoate acelaºi sex, din moment ce diferenþele legale dintre cuplurile din definiþia cãsãtoriei aceastã complementaritate esenþialã heterosexuale cãsãtorite ºi partenerii de acelaºi sex au fost deja înseamnã a pierde orice instituþie socialã în care diferenþa sexualã eliminate prin introducerea uniunilor civile”, scrie Biserica Angliei este recunoscutã în mod explicit”, citim pe situl Radio Vatican.

în documentul sãu.

Potrivit guvernului condus de premierul Cameron este posibil,

Sursa: Radio Vatican

Germania

Tribunalul landului Köln scoate în afara legii circumcizia din motive religioase Tribunalul landului german Köln a echivalat circumcizia din raþiuni religioase cu o infracþiune. Potrivit judecãtorilor regionali, nici drepturile pãrinteºti, nici libertãþile confesionale, garantate de Constituþie, nu constituie argumente suficiente pentru astfel de acþiuni la adresa copiilor, informeazã The Financial Times Deutschland, citat de Agerpres. “Aceastã decizie a devenit un precedent în justiþia germanã, atunci când un ritual religios este declarat infracþiune. Verdictul se va rãsfrânge în primul rând asupra practicii medicale, în condiþiile în care o persoanã care realizeazã o asemenea operaþie fãrã autorizaþie este pasibilã de o

IN MEMORIAM

pedeapsã identicã celei impuse în cazul vãtãmãrilor corporale grave. “Justiþia din Köln a dezbãtut acuzaþiile aduse unui medic musulman, care i-a fãcut circumcizie unui bãiat de 4 ani la solicitarea pãrinþilor acestuia. La douã zile dupã operaþie bãiatul a suferit o hemoragie, iar mama ºi-a dus copilul la un spital obiºnuit. Acest caz a fost anunþat la Procuraturã, care a deschis un dosar penal împotriva medicului musulman. Tribunalul de sector a declarat circumcizia la solicitarea pãrinþilor ca fiind legalã, iar Procuratura a înaintat apel la Tribunalul landului Köln, unde a câºtigat procesul. “În fiecare an, în Germania la operaþii

de circumcizie sunt supuºi mii de bãieþi nounãscuþi. Organizaþiile musulmane ºi evreieºti din Germania au criticat pânã acum în mod vehement încercãrile de a interzice circumcizia religioasã, pe motiv cã asemenea tentative îngrãdesc libertatea confesionalã. Deocamdatã, niciuna dintre aceste organizaþii nu s-a pronunþat pe marginea verdictului Tribunalului regional, motivând aceastã tãcere prin faptul cã trebuie sã studieze în detaliu motivaþia judecãtorilor. “Nu este exclus ca, în final, problema privind circumcizia religioasã sã fie scoasã la dezbatere în cadrul Curþii Constituþionale.

Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 13

ªtiinþa ºi credinþa rãspund la aceleaºi întrebãri, dar din unghiuri diferite Biologia evoluþionistã ºi credinþa în Dumnezeu nu sunt incompatibile, au susþinut doi profesori la Întâlnirea Internaþionalã de la Rimini, eveniment care reuneºte sute de mii de persoane în Italia. “O înþelegere corectã a Creaþiei, în special o înþelegere bazatã pe gândirea unuia precum Sf. Toma de Aquino, ne ajutã sã înþelegem cã nu existã conflict între biologia evoluþionistã sau orice ºtiinþã naturalã ºi înþelegerea fundamentalã a faptului cã tot ce existã este cauzat de Dumnezeu”, a spus prof. William E. Carroll de la Facultatea de Teologie a Universitãþii Oxford pentru CNA. “Biologia evoluþionistã este o arie a ºtiinþei care ne ajutã sã înþelegem mai bine originea ºi dezvoltarea fiinþelor umane, dar, oricare ar fi argumentele folosite de biologia evoluþionistã, în principiu nu contrazice faptul cã totul este creat de Dumnezeu.” Prof. Caroll a vorbit la Întâlnirea de la Rimini, o adunare internaþionalã organizatã de miºcarea catolicã laicã Comunione e Liberazione. Între 19 ºi 25 august, evenimentul de la Rimini a explorat o varietate de probleme actuale, inclusiv relaþia dintre credinþã, raþiune ºi ºtiinþã. “Dumnezeu a cauzat lumea sã fie aºa cum este, iar ºtiinþele naturale ne ajutã sã descoperim ce fel de lume avem”, a continuat profesorul. Alãturi de el a vorbit prof. Ian Tattersall de la Muzeul American de Istorie Naturalã din New York. Amândoi ºiau exprimat aprecierea faþã de eforturile Papei Benedict al XVI-lea de încurajare a dialogului dintre credinþã ºi ºtiinþã. “Existã un spectru de intransigenþã în comunitatea religioasã ºi în comunitatea ºtiinþificã”, a remarcat Tattersall, explicând cã

“de aceea dialogul este util, pentru cã poate sã facã mai flexibile ambele pãrþi”. În ianuarie 2012, Papa a înfiinþat Fundaþia ªtiinþã ºi Credinþã, cu sediul în Vatican, scopul fiind construirea unui “pod filosofic” între ºtiinþã ºi teologie. “Una dintre intuiþiile importante ale Papei, pe care continuã sã o sublinieze, este lãrgirea raþiunii, o recunoaºtere a faptului cã raþionalitatea nu se reduce la ºtiinþele naturale ci cã existã un sens mai larg al raþiunii ce include ºi filosofia ºi teologia”, a explicat prof. Carroll. A sugerat apoi cã recentele dezbateri au devenit ocazional confuze datoritã intervenþiile unor oameni de ºtiinþã cu renume precum Richard Dawkins ºi Lawrence Krauss. Ambii, susþine prof. Carroll, “ignorã cu desãvârºire filosofia ºi teologia, fãcând tot felul de afirmaþii gãunoase despre acestea”. “ªtiinþa este un mod diferit de a cunoaºte faþã de credinþã, dar ambele rãspund nevoii umane de a cunoaºte, rãspunzând fiecare la parte a întrebãrii”, a adãugat Tattersall. De fapt, a susþinut el, “numeroºi oameni de ºtiinþã sunt credincioºi, aºa cã nu existã cu siguranþã o incompatibilitate între cele douã”.

Despre avort

Cifrele fãcute publice de Departamentul pentru Sãnãtate al Angliei ºi Þãrii Galilor aratã cã din cele 6 milioane de avorturi realizate de la legalizarea din 1967, doar 0,006% au fost fãcute cu intenþia salvãrii mamei sau pentru a preveni daune considerabile. Astfel, un total de 143 de avorturi au fost motivate de “necesitatea imediatã a salvãrii vieþii femeii gravide ori pentru a preveni rãnirea gravã ºi permanentã, fizicã sau mentalã, a femeii gravide”. Alte 23.778 de avorturi – adicã 0,37% – au fost fãcute între 1968 ºi 2011 deoarece continuarea sarcinii ar fi putut sã constituie un “risc” pentru viaþa mamei, “mai mare decât dacã sarcina ar fi terminatã”. Informaþiile au fost date publicitãþii la cererea Lordului David Alton, membru al Camerei Lorzilor ºi al comitetului parlamentar pro-life. Lordul Alton a scris cã atunci când s-a legalizat avortul sa susþinut cã legea trebuie schimbatã pentru a “rãspunde situaþiilor extrem de grave”. “Dupã peste ºase milioane de avorturi se vede faptul cã în 99,5% din cazuri viaþa copilului nenãscut a fost terminatã Nr. 61 – Septembrie 2012

deºi nu ridica nici un risc pentru sãnãtatea mamei”, a spus el. Actul din 1967 de legalizare a avortului, în forma actualã, cu toate amendamentele, permite avortul pânã în 24 de sãptãmâni dacã existã “un risc, mai mare decât dacã sarcina ar fi terminatã” sau de “prejudiciere a sãnãtãþii fizice ori mentale a femeii gravide sau a oricãrui copil din familia ei”. De asemenea, dacã existã “riscul substanþial” ca fãtul sã sufere “anomalii fizice sau mentale care sã fie handicapuri serioase”, se poate face avort chiar pânã la finalul sarcinii, deºi medicii rar acceptã sã avorteze o sarcinã avansatã. Avorturile trebuie sã fie aprobate de doi medici, deºi s-a arãtat recent cã aceastã regulã este larg ignoratã. Reglementãrile legale sunt interpretate atât de medici cât ºi de judecãtori atât de lax încât observatorii pro-life susþin cã se practicã de fapt avortul la cerere pânã în 24 de sãptãmâni. În 2002, Lordul Justice Laws spunea: “Existã unele dovezi cã mulþi medici susþin cã continuarea sarcinii este mereu mai periculoasã pentru sãnãtatea femeii decât avortul, o situaþie care conduce la prevalenþa avortului la cerere.” Militanþii pro-life afirmã cã nu existã circumstanþe în care avortul sã fie necesar pentru a salva viaþa mamei. La începutul acestui an, un eminent oncolog, profesor ºi politician, care nu este pro-life, scria cã în toþi anii sãi de medicinã nu a întâlnit nici o situaþie în care avortul sã fie necesar pentru a salva viaþa mamei. Dr. John Crown, care a susþinut conferinþe în 40 de þãri ºi este autorul a 150 de lucrãri de specialitate, spune cã în cariera sa medicalã a avut de fãcut faþã “unor decizii dificile, precum chimioterapia în sarcinã”. Dar “nu cred cã am avut vreodatã un caz în care avortul sã fie necesar pentru salvarea mamei”.

IN MEMORIAM

Pagina 14

Sportul este mai mult decât o competiþie Federaþia Internaþionalã de Medicinã Sportivã (FIMS) îºi

una dintre problemele discutate la

desfãºoarã pentru prima oarã un congres mondial la Roma. Cu

congres. Evident, pentru cã “ºi voi îi

aceastã ocazie participanþii au fost primiþi în audienþã de Papa în

apreciaþi pe cei de care vã îngrijiþi ca

aceastã dimineaþã, la Palatul Apostolic din Castelgandolfo. Este al

fiind persoane unice ºi înzestrate,

XXXII-lea Congres Mondial al FIMS, cu participarea a 117 þãri de

dincolo de capacitãþile lor atletice, ca

pe cinci continente, “un semn important al capacitãþii sporturilor

persoane chemate la perfecþiunea

ºi competiþiilor atletice sã uneascã persoane ºi popoare în cãutarea

moralã ºi spiritualã înainte de chemarea la orice realizare fizicã. Cu

comunã a excelenþei competitive paºnice”.

adevãrat, Sf. Paul spune în prima epistolã cãtre corinteni cã excelenþa

“Aºa dupã cum sportul este mai mult decât o competiþie, fiecare sportiv este mai mult decât un competitor: el posedã o

spiritualã ºi cea atleticã sunt strâns legate, îndemnându-i pe credincioºi sã se antreneze în viaþa spiritualã.”

capacitate moralã ºi spiritualã care trebuie sã fie îmbogãþitã ºi

“Aºa dupã cum Domnul însuºi a luat trup omenesc ºi a devenit

aprofundatã de sporturi ºi de medicina sportivã. Uneori însã,

om, tot aºa fiecare persoanã umanã este chematã sã reflecte perfect

succesul, faima, medaliile ºi goana dupã bani devin motivul primar,

chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Mã rog de aceea pentru voi ºi

sau chiar unic, pentru cei implicaþi. S-a întâmplat uneori ca dorinþa

pentru cei care beneficiazã de pe munca voastrã, ca eforturile voastre

de a câºtiga cu orice cost sã înlocuiascã adevãratul spirit al sportului

sã conducã la o mai profundã apreciere a frumuseþii, misterului ºi

ºi a dus la abuzuri ºi la folosirea nepotrivitã a mijloacelor oferite de

potenþialului fiecãrei persoane umane, atletice sau nu, în plinãtate

medicina modernã.” Aceasta, a continuat Sfântul Pãrinte, a fost

fizicã sau cu deficienþe.”

Ateism Un sondaj realizat recent de RedC Opinion Poll pe 51.000 de persoane din 57 de þãri de pe tot globul, aratã cã ateismul este în creºtere cu 10% la nivel global, cele mai mari creºteri înregistrânduse în unele state din Europa ºi Asia, citim într-un material apãrut pe situl SemneleTimpului.ro. Întrebaþi dacã se considerã o persoanã religioasã, non-religioasã, sau un ateu convins, 13% dintre respondenþi au declarat cã se considerã atei convinºi. Deºi cifra este mult mai micã comparativ cu cei 59% care au rãspuns cã sunt persoane religioase, tot este mai mare decât cei 9% de atei înregistraþi într-un sondaj similar din 2005. “Existã un declin notabil la nivel global în rândul celor care se descriu ca religioºi,” s-a precizat la conferinþa de presã unde a fost prezentat studiul, conform Christian Post. Mai puþini bãrbaþi au declarat cã se considerã atei decât femei, cu 12% faþã de 14%. Mulþi dintre cei cu studii superioare au intrat în aceastã categorie,

iar dintre cei care se considerã persoane religioase, 66% o reprezintã oameni peste 65 de ani. Printre þãrile cu cel mai mare procent de atei au fost patru þãri din Asia ºi ºase din Europa, în ordine descrescãtoare : China (47%), Japonia (31%), Cehia (30%), Franþa (29%), Coreea de Sud (15%), Germania (15%), Olanda (14%), Austria (10%), Islanda (10%) Australia (10%) ºi Irlanda (10%). Pe de altã parte, topul þãrilor cele mai religioase este foarte divers, cu reprezentanþi de pe fiecare continent, în afarã de America de Nord: Ghana (96%), Nigeria (93%), Armenia (92%), Fiji (92%), Macedonia (90%), România (89%), Irak (88%), Kenya (88%), Peru (86%) ºi Brazilia (85%). În Statele Unite, 60% dintre respondenþi sau declarat religioºi, 30% non-religioºi ºi 5% atei. Þara care a înregistrat cea mai mare pierdere de oameni religioºi este Irlanda, care a scãzut de la 69% în 2005, la 47% în 2012. Sursa: SemneleTimpului.ro

Icoana la JO Atleta etiopianã Meseret Defar a oferit unul dintre cele mai emoþionante momente în cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra din acest an atunci când a trecut linia de final în cursa de 5.000 de metri, câºtigând aurul. Ea a scos atunci o imagine cu Fecioara Maria, a arãtat-o camerelor de filmare ºi a început sã se roage. Defar, credincioasã creºtinã ortodoxã, a încredinþat cursa ei lui Dumnezeu prin semnul crucii, terminând-o în 15 minute, 4 secunde ºi 24 de sutimi, învingându-ºi astfel conaþionala Tirunesh Dibaba, favorita cursei. Cu ochii în lacrimi, Defar a arãtat mândrã imaginea cu Fecioara cu Pruncul Isus, pe care a purtat-o pe durata

IN MEMORIAM

întregii curse. Defar a stat aproape de celelalte trei alergãtoare etiopiene, respectiv trei kenyene, accelerând doar la final. Media de argint a fost luatã de Vivian Cheruiyot, din Kenya, iar bronzul de Dibaba. Defar a fost de douã ori campioanã mondialã al 3.000 de metri. La Atena, în 2004, a câºtigat aurul la cursa de 5.000 de metri, iar la Beijing, în 2008, bronzul. La 3 iunie 2006 a stabilit un nou record pentru 5.000 de metri, doborându-l pe cel stabilit de alergãtoarea turcã Elvan Abeylegesse, cu timpul de 14 minute, 14 secunde ºi 53 de sutimi. Nr. 61 – Septembrie 2012

Pagina 15

O lecþie pentru viaþã din Temniþa Roºie, la Suceava Inventat la mijlocul celui de-al XIX-lea veac de cãtre savantul american Samuel Morse, alfabetul criptat care-i poartã numele a salvat în unele circumstanþe vieþi omeneºti, iar în altele au fost transmise idei, informaþii. Într-o perioadã tulbure de detenþie stalinistã de pe la noi, invenþia lui Morse a fost folositã cu succes în temniþa rece ºi tristã de la Aiud, dupã cum am aflat din conferinþa tematicã „Mãrturii din Temniþa Prigoanei”, susþinutã de doi foºti deþinuþi politici – Demostene Andronescu ºi Marcel Petriºor ºi organizatã de A.S.C.O.R. Suceava în campusul Universitãþii „ªtefan cel Mare”, la finele sãptãmânii trecute. „Mã aflu pentru prima datã la Suceava unde îmi expun pe «tarabã» rãnile ºi suferinþele prin intermediul unei cãrþi. Sunt obligat sã-mi depun mãrturia. Cum am terminat Facultatea de Istorie am fost arestat, iar dupã 12 ani de detenþie nu mi s-a dat voie sã predau. Nouã ani am fãcut muncã manualã la un atelier de reparaþii televizoare, motiv pentru care cei de la fosta Securitate îmi spuneau «Depanatorul». De fapt nu depanam, ci încãrcam ºi descãrcam televizoare. Închisoarea a fost un iad. Comuniºtii au introdus un nou sistem de detenþie, iar fiecare închisoare avea un regulament de ordine interioarã de-a dreptul stupid, astfel cã ne-am vãzut obligaþi sã gãsim împreunã resurse de supravieþuire. La Aiud eram 4.000 de deþinuþi în celulare (corp de celule, n.a.) ºi nu ne puteau supraveghea chiar pe toþi. De exemplu, un tatã încarcerat împreunã cu fiul sãu nu reuºeau sã se vadã. Atunci, alfabetul lui Morse s-a dovedit de fapt a fi duºmanul

Securitãþii, pe care noi l-am perfecþionat în închisoare. Cum anume? La percheziþiile corporale, de fapt nu aveau ce ne lua, rãmâneam cu nasturii. Aºa bãteam în zid adevãrate „buletine de ºtiri”. Se transmiteau conferinþe, poezii. Izolarea era atât de totalã încât peste opt luni am aflat abia despre Conferinþa de la Geneva (1955)”, a specificat audienþei Demostene Andronescu. În ceea ce priveºte scopul detenþiei politice, tot el a þinut sã vinã cu un exemplu grãitor: „Izolarea era o camerã cu podea rece, unde deþinutului i se arunca o simplã pãturã rechiziþionatã de pe vremea rãzboiului. Acolo sufereai de frig, nu atât de foame. Era vestitul Constantin Gane care striga: Mor de frig!, la care, sec, gardianul îi rãspundea: „Mori în paºtele mã-tii, cã de asta te-am adus aici!” Aceste „lecþii peste timp, pe care tinerii de azi nu le mai pot spera”, dupã cum ne-a mãrturisit moderatorul conferinþei, dr. Mircea Puºcaºu, au fost evidenþiate ºi de celãlalt invitat, Marcel Petriºor care a avut ocazia sã se întâlneascã dupã ani buni, prin 1992-1993, când încã era la modã serialul documentar „Memorialul durerii”, cu unul dintre torþionari. Acesta i-a spus, motivându-ºi acþiunea: „A fost rãu ce þi s-a întâmplat, dar, uite ce a ieºit din chestia asta: moaºte vii de boºorogi”. Francois Hollande, actualul preºedinte în funcþie al Franþei spunea: „Adevãrul meu nu are chip, partid, ci el guverneazã”. În cadrul conferinþei, fiecare autor ºi-a lansat propria carte de amintiri din temniþa roºie, pe care, suntem convinºi, mãcar le veþi rãsfoi: „Cumplite încercãri, Doamne!” ºi „De veghe la cumpãna vremilor”, semnate de Marcel Petriºor, prima, ºi de Demostene Andronescu, a doua. Adrian POPOVICI

La Munchen a fost gãsit un exemplar al primei hãrþi a Americii Un exemplar al primei hãrþi în care apare numele ‘America’ a fost gãsit la Munchen. Veche de peste 500 de ani, harta a fost descoperitã într-o lucrare legatã în secolul al XIXlea, anunþã lesoir.be. Harta, semnatã de cãlugãrul ºi cartograful german Martin Waldseemuller (1470 1522), a fost gãsitã ‘întâmplãtor’ la Biblioteca universitarã din Munchen, a anunþat marþi biblioteca. Descoperirea, consideratã ‘senzaþionalã’ de conducerea bibliotecii, face ca numãrul exemplarelor cunoscute ale acestei hãrþi sã se ridice la cinci. Originalul hãrþii, numite adesea ‘certificatul de naºtere’ al Americii, se aflã din 2007 în sala de expoziþii a Bibliotecii Congresului din Washington, protejatã într-o casetã de sticlã conceputã special pentru ea. Harta gãsitã la Munchen, mai micã decât originalul (2,32 m / 1,20 m), a fost descoperitã ‘întâmplãtor’, între douã pagini de geometrie, precizeazã conducerea bibliotecii germane.

Una din cele mai mari comori din istoria Europei, descoperitã în insula Jersey Una dintre cele mai mari comori din istoria europeanã a fost descoperitã de doi arheologi amatori în Jersey, cea mai mare ºi mai cunoscutã dintre insulele Canalului Mânecii, aflatã sub jurisdicþia Regatului Unit. Dupã 30 de ani de cãutãri, aceºtia au gãsit tezaurul, compus din monede de aur ºi argint, evaluat de experþi între 5 milioane ºi 16,5 milioane de dolari, relateazã agenþia britanicã de presã Press Association, citata de Agerpres. Comoara cântãreºte în jur de trei pãtrimi de tonã. Monedele descoperite, Nr. 61 – Septembrie 2012

datând aproximativ din anul 50 î.Hr., se aflau în circulaþia tribului celtic numit Coriosolitae, care trãia în nordul actualei Bretanii, în largul coastei Normandiei. Fabuloasa sumã, considerã oamenii de ºtiinþã, ar putea sã fi fost ascunsã înaintea invaziei romane, insulele Canalului Mânecii fiind locul preferat pentru astfel de ascunzãtori de cãtre triburile care fugeau din calea invadatorilor romani. La mijlocul secolului I î.Hr., legionarii de sub comanda lui Iulius Caesar au cucerit triburile galilor. Cercetãtorii nu au putut încã stabili

numãrul exact al monedelor, deoarece de-a lungul timpului metalul în amestec cu lutul s-a aglutinat într-atât de mult încât a ajuns sã semene cu un lingou uriaº. Conform estimãrilor preliminare, aceastã cifrã poate varia între 30.000 ºi 50.000 de monede, colecþionarii estimând cã fiecare monedã ar valora 100-200 de lire sterline. Astfel, valoarea totalã a comorii a fost estimatã între 5 milioane ºi 16,5 milioane de dolari.

IN MEMORIAM

Pagina 16

Bazilica Naºterii Domnului Pe 29 iunie 2012, printr-o decizie istoricã, Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã a inclus Bazilica Naºterii Domnului din Betleem, ºi parcursul de pelerinaj ce conduce la aceasta, pe lista siturilor considerate patrimoniu al umanitãþii. Locul sfânt din Betleem se adaugã celor 936 de nume de situri de salvgardat, din 153 þãri diferite, conþinute în lista monumentelor considerate parte a patrimoniului umanitãþii. Bazilica Naºterii Domnului este primul sit palestinian din aceastã listã, graþie la 13 voturi favorabile, faþã de 6 împotrivã ºi douã abþineri. Admiterea bazilicii pe lista monumentelor aparþinând patrimoniului umanitãþii s-a fãcut în cadrul celei de-a 36-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului UNESCO, în curs de desfãºurare la Sankt Petersburg, în Rusia, între 24 iunie ºi 6 iulie. Decizia Comitetului a fost primitã cu aplauze de cãtre delegaþia palestinianã, citim în relatarea de pe situl web al Radio Vatican. “Aceste situri riscã distrugerea totalã din cauza ocupaþiei israeliene, a construirii zidului de separare ºi a tuturor acelor mãsuri care au sufocat identitatea palestinianã”, a subliniat delegatul Autoritãþii Naþionale Palestiniene, dupã votare. O cu totul altã reacþie au avut-o reprezentanþii israelieni ºi americani, care au vorbit despre decizii “total politice”. În special ambasadorul Statelor Unite pe lângã UNESCO, David Killion, s-a declarat “profund dezamãgit” de aceastã decizie, spunând cã “acest loc este sacru pentru toþi creºtinii ºi nu ar trebui sã fie politizat”. Candidatura bazilicii din Betleem la lista patrimoniului umanitãþii a generat perplexitate în cadrul Custodiei din Þara Sfântã, a Patriarhiei Greceºti ºi a celei Armene, care gestioneazã bazilica. Într-o precedentã declaraþia fãcutã agenþiei catolice SIR, custodele din Þara Sfântã, pr. Pierbattista Pizzaballa, a spus: “Nu aveam nici o problemã în privinþa recunoaºterii oraºului Betleem ca patrimoniu UNESCO, în schimb nu suntem foarte entuziasmaþi în ceea ce priveºte bazilica”. În opinia custodelui Þãrii Sfinte, “este vorba de o iniþiativã care complicã gestionarea pentru cã, potrivit normelor UNESCO, responsabilul gestionãrii locurilor – din perspectiva agenþiei ONU – este guvernul ºi nu proprietarul locului. Teama pr. Pizzaballa este cã locurile sfinte ar putea fi folosite în scopuri politice. Nu vrem sã fim folosiþi în vederea unor chestiuni care nu privesc locurile sfinte, acestea nu trebuie sã fie amestecate în chestiuni politice”. În legãturã cu acest subiect s-a exprimat ºi Mons. Antonio Franco, Nunþiu apostolic în Israel ºi delegat apostolic la Ierusalim. “Locurile sfinte ale creºtinãtãþii sunt prin definiþie patrimoniu al umanitãþii”, a explicat el. “Din punct de vedere strict religios, fãrã alte motivaþii politice ºi culturale, locurile sfinte, adicã acele locuri care ne vorbesc despre viaþa ºi activitatea Domnului sau despre evenimente mântuirii, sunt în sine un patrimoniu al umanitãþii ºi nu este necesarã o definiþie în plus în acest sens”. Acesta este aspectul care motiveazã nedumerirea celor trei comunitãþi creºtine care declarã cã vor susþine întotdeauna faptul cã un loc sfânt este în sine un patrimoniu al umanitãþii, indiferent dacã este sau nu recunoscut de Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã. Pr. Pizzaballa a amintit cã preºedintele palestinian Mahmoud Abbas a exprimat garanþii cã nu vor fi atinse drepturile Bisericilor, drepturile de proprietate ºi de gestiune. “Sperãm”, a spus custodele Þãrii Sfinte, “ca locurile sfinte sã rãmânã înafara tuturor activitãþilor care nu au nici o legãturã cu locurile de cult”. A atras însã atenþia asupra riscului instrumentalizãrii politice a deciziei UNESCO. Mons. William Shomali, Episcop auxiliar de Ierusalim ºi Vicar patriarhal pentru Palestina, a declarat la rândul sãu pentru Agenþia SIR cã recunoaºterea bazilicii ca sit aparþinând patrimoniului umanitãþii este o victorie a diplomaþiei palestiniene ºi a dreptului unei naþiuni. Însã nu trebuie sã se facã în nici un fel abstracþie de respectul datorat locului de cult, ceea ce înseamnã cã sanctuarul trebuie sã rãmânã în mâinile celor trei comunitãþi religioase care se ocupã de bazilicã. “Autoritatea palestinianã va avea datoria sã se ocupe de acest sit atât cât este necesar ºi cu delicateþe, pentru a

IN MEMORIAM

nu tulbura echilibrul dintre comunitãþi”. Recunoaºterea va putea da garanþii majore privind întreþinerea ºi îngrijirea bazilicii, însã fãrã nici un fel de ingerinþe. Proiectul pentru restaurarea bazilicii este cu mult anterior deciziei luate la Sankt Petersburg pe 29 iunie, dar includerea acesteia pe lista monumentelor patrimoniu al umanitãþii va accelera cu siguranþã lucrãrile. Sursa: Radio Vatican Stiri ecumenice • Patriarhul ecumenic ortodox de Constantinopol ºi Arhiepiscopul anglican de Canterbury se vor alãtura Papei Benedict al XVI-lea la celebrarea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II. Patriarhul Bartolomeu de Constantinopol ºi Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury vor participa la Liturghia pe care Papa Benedict al XVI-lea o va celebra în Vatican pentru a marca aniversarea datei de 11 octombrie 1962, deschiderea Conciliului, au declarat oficiali ai Vaticanului. Reprezentanþi ai Bisericii Ortodoxe ºi ai Comuniunii Anglicane au fost observatori la Conciliul din 1962-1965, care a promovat oficial implicarea catolicã în miºcarea ecumenicã. • În cadrul celebrãrii din luna ianuarie a Sãptãmânii de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat cã Conciliul Vatican II a aºezat cãutarea unitãþii creºtinilor “în centrul vieþii ºi acþiunii Bisericii”, deoarece a fost dorinþa lui Cristos ca discipolii Sãi sã fie uniþi. În plus, a spus Papa, “lipsa de unitate între creºtini împiedicã o proclamare mai eficace a lui Cristos, deoarece pune în pericol credibilitatea noastrã… Cum putem da o mãrturie convingãtoare dacã suntem divizaþi?” Cooperarea ecumenicã în proclamarea mesajului creºtin va constitui foarte probabil o temã cheie a Sinodului Episcopilor pe tema noii evanghelizãri, din perioada 7-28 octombrie 2012. • Conciliul Vatican II a avut loc la Bazilica Sf. Petru Vatican . A fost deschis de papa Ioan al XXIII la 11 octombrie 1962 ºi închis în timpul pontificatului papei Paul VI la 8 decembrie 1965. . Dintre cei care au luat parte la sesiunea de deschidere a Consiliului, patru au devenit pontifi: Cardinalul Giovanni Battista Montini, care l-a urmat pe papa Ioan al XXIII-lea luând numele de Paul al VI-lea; episcopul Albino Luciani, viitorul papã Ioan Paul I, Karol Wojtyla, care a devenit papa Ioan Paul II ?i preotul Joseph Ratzinger, prezent drept consultant teologic, care a devenit papa Benedict XVI. Pr. Viorel Vârlan

Noua adresã Web site: www.ziarulinmemoriam.ro Redactor ºef: Dr. Dragoº Corlãþeanu COLECTIVUL DE REDACÞIE

Preot Viorel Ioan Vârlan; Carmen Veronica Steiciuc; Dr. Ioan Ieþcu; Preot Theodor Damian; Prof. Adrian Popovici Secretar de redacþie: Elena Daniela Vârlan Fotoreporter: Gherhard Onesciuc REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA Fundaþia „IN MEMORIAM” Str. Trandafirilor f.n. — SUCEAVA Tel.: 0230 - 522 980 0744 - 622 346; e-mail: viorel_varlan@yahoo.com

ISSN 2065 – 460X Nr. 61 – Septembrie 2012