Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A V-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel ce se va smeri, acela este mare în împãrãþia cerurilor. Psalmul 130 (131) Încredere de copil faþã de Dumnezeu Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima (Mt 11,29). 1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, * nici nu privesc cu trufie; nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari * ºi prea înalte pentru mine. 2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, * ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, * ca un copil în braþele mamei sale. 3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul * de acum ºi pânã-n veac! Ant. Cel ce se va smeri, acela este mare în împãrãþia cerurilor. Ant. 2 Dumnezeul meu, în simplitatea inimii mele, cu bucurie þi-am jertfit toate. Psalmul 131 (132) Fãgãduinþele dumnezeieºti fãcute casei lui David Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu (Lc 1,32). I


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

1

Aminteºte-þi, Doamne, de David * ºi de toate suferinþele sale! 2 Cum a jurat Domnului * ºi a fãcut aceastã promisiune cãtre Cel Atotputernic al lui Iacob: 3 „Nu voi intra sub acoperiºul casei mele, * nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc, 4 nu voi da somn ochilor mei, * nici odihnã pleoapelor mele, 5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul, * o locuinþã pentru Cel Puternic al lui Iacob”. 6 Iatã, am aflat cã este în Efrata, * l-am gãsit în câmpiile Iaarului. 7 Sã intrãm în locuinþa lui, * sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale. 8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã, * tu ºi chivotul puterii tale! 9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate * ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucurie. 10 De dragul slujitorului tãu, David, * nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu! Ant. Dumnezeul meu, în simplitatea inimii mele, cu bucurie þi-am jertfit toate. Ant. 3 Domnul i-a jurat lui David într-adevãr: va întãri împãrãþia lui în veci. II Domnul i-a jurat lui David într-adevãr * ºi nu-ºi va retrage cuvântul: „Din rodul trupului tãu * voi pune pe tronul tãu. 12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meu † ºi poruncile pe care le-am dat, * atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam pe tronul tãu”. 13 Pentru cã Domnul a ales Sionul * ºi a voit sã fie locuinþa lui: 11


Oficiul lecturilor

5

14

„Acesta este locul meu de odihnã pentru totdeauna, * aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc. 15 Voi binecuvânta din plin roadele lui * ºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâine. 16 Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuire * ºi credincioºii lui vor cânta de bucurie. 17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David, * voi pregãti o luminã pentru unsul meu. 18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui, * dar peste el va strãluci coroana”. Ant. Domnul i-a jurat lui David într-adevãr: va întãri împãrãþia lui în veci. V. Cine face adevãrul vine la luminã. R. Ca sã se descopere lucrãrile sale. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei

8,1-13

Preoþia lui Cristos în noua alianþã Fraþilor, 1 punctul cel mai important din ceea ce spunem este cã avem un astfel de mare preot, care s-a aºezat de-a dreapta tronului maiestãþii în ceruri, 2 slujitor al sanctuarului ºi al cortului adevãrat, pe care Domnul l-a ridicat, ºi nu un om. 3 Cãci orice mare preot este pus sã aducã daruri ºi jertfe. De aceea, este necesar sã aibã ºi el ceva ca sã ofere. 4 Dacã ar fi pe pãmânt, n-ar fi preot, pentru cã aici este deja cine sã ofere daruri conform legii. 5 Aceºtia slujesc unei imagini ºi umbre a celor cereºti, dupã cum i-a fost spus lui Moise când urma sã ridice cortul: Vezi, i-a zis, sã faci toate dupã modelul care þi-a fost arãtat pe munte. 6 Acum însã el a primit o slujire cu atât mai înaltã, cu cât mai înaltã este alianþa al cãrei mijlocitor este el, deoarece aceasta este întemeiatã pe promisiuni mai bune.


Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

6 7

Deci, dacã cea dintâi ar fi fost fãrã defect, nu s-ar fi cãutat loc pentru a doua, 8 cãci, mustrându-i, le zice: Iatã, vin zile, spune Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel ºi cu casa lui Iuda o alianþã nouã, nu ca alianþa pe care am fãcut-o cu pãrinþii lor 9 în ziua în care i-am luat de mânã ca sã-i scot din þara Egiptului. Deoarece ei nu au rãmas credincioºi alianþei mele, i-am pãrãsit ºi eu, spune Domnul. 10 Aceasta este alianþa pe care o voi încheia cu casa lui Israel dupã zilele acelea, spune Domnul: voi pune legile mele în mintea lor ºi le voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. 11 ªi nu va trebui sã înveþe nimeni pe aproapele sãu ºi nici pe fratele sãu, spunând: „Cunoaºte-l pe Domnul”, pentru cã toþi mã vor cunoaºte, de la cel mai mic pânã la cel mai mare dintre ei. 12 Le voi ierta greºelile ºi nu-mi voi mai aminti de pãcatele lor. 13 Pentru cã spune o nouã alianþã, prima a devenit învechitã. Iar ceea ce este învechit ºi îmbãtrânit este gata sã disparã. Evr 8,1b.2a; 9,24 RESPONSORIUL R. Avem un mare preot, care, slujitor al sanctuarului ºi al cortului adevãrat, s-a aºezat de-a dreapta tronului maiestãþii în ceruri, * ca sã fie acum prezent înaintea feþei lui Dumnezeu în favoarea noastrã. V. Cãci Cristos nu a intrat într-un sanctuar fãcut de mânã de om, prefigurare a celui adevãrat, ci chiar în cer, * ca sã fie.


Oficiul lecturilor

7

LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Grigore din Nazianz, episcop (Pred. 45, 23-24: PG 36, 654-655)

Vom fi pãrtaºi la misterul pascal Vom fi pãrtaºi la misterul pascal, deocamdatã în mod figurat, chiar dacã mai clar decât cel din legea veche (deoarece Paºtele din legea veche era, dacã se poate spune aºa, ca o figurã obscurã a Paºtelui nostru, care este tot o figurã încã). Însã, nu peste mult timp vom fi pãrtaºi la Paºte într-un mod mai perfect ºi mai curat, atunci când Cuvântul va bea împreunã cu noi vinul nou în împãrãþia Tatãlui, când ne va revela ºi ne va descoperi în mod deplin ceea ce acum ne învaþã numai în parte. Deoarece mereu este nou ceea ce învãþãm acum. Ce anume este acea bãuturã ºi acea înþelegere deplinã, nouã ne revine sã învãþãm, iar lui, sã ne înveþe ºi sã împartã aceastã învãþãturã ucenicilor sãi. De fapt, învãþãtura celui care hrãneºte este, de asemenea, hranã. Noi trebuie sã luãm parte la aceastã sãrbãtoare ritualã a Paºtelui într-un sens evanghelic, nu literal; în mod perfect, nu imperfect; nu în formã temporarã, ci veºnicã. Sã luãm drept capitalã a noastrã, nu Ierusalimul pãmântesc, ci cetatea cereascã; nu pe cea pe care acum o calcã oºtirile, ci pe aceea care rãsunã de cântãrile îngerilor. Sã nu sacrificãm viþei ºi miei cu carne ºi copite, mai mult morþi decât vii ºi lipsiþi de inteligenþã, ci, mai curând, sã-i oferim lui Dumnezeu o jertfã de laudã pe altarul ceresc, uniþi cu corurile cereºti. Sã trecem de prima catapeteasmã, sã înaintãm pânã la a doua ºi sã ne îndreptãm privirea spre sfânta sfintelor. Aº spune chiar mai mult: sã ne oferim pe noi înºine ca jertfã lui Dumnezeu, sã-i oferim în toate zilele fiinþa noastrã, cu toate acþiunile noastre. Sã fim dispuºi la orice pentru cauza Cuvântului; sã imitãm pãtimirea sa în pãtimirile noastre, sã cinstim sângele sãu cu sângele nostru, sã urcãm cu hotãrâre pe crucea sa. Dacã eºti Simon din Cirene, ia crucea ºi urmeazã-l pe Cristos.


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

Dacã eºti tâlharul ºi dacã vei fi atârnat pe cruce, adicã dacã vei fi pedepsit, fã ca tâlharul cãit ºi recunoaºte-l cu onestitate pe Dumnezeu. Dacã el a fost numãrat printre rãufãcãtori pentru tine ºi pentru pãcatul tãu, devino ºi tu drept prin el. Adorã-l pe cel care a fost rãstignit din cauza ta. Dacã eºti rãstignit din cauza vinei tale, trage profit din pãcatul tãu. Cumpãrã mântuirea ta cu moartea, intrã cu Isus în paradis ºi aºa vei înþelege de ce bunuri te-ai lipsit. Contemplã acele frumuseþi ºi lasã ca murmurãtorul, total necunoscãtor al planului lui Dumnezeu, sã moarã afarã cu blestemul sãu. Dacã eºti Iosif din Arimateea, cere trupul de la cel care l-a rãstignit, adicã asumã acel trup ºi însuºeºte-þi astfel ispãºirea lumii. Dacã eºti Nicodim, adoratorul nocturn al lui Dumnezeu, înmormânteazã trupul sãu ºi unge-l cu unguentele ritului. ªi dacã eºti o Marie sau cealaltã Marie, sau Salome, sau Ioana, varsã-þi lacrimile de dimineaþã; sã fii tu cea dintâi care sã vezi piatra datã la o parte, ºi îi vei vedea, poate, pe îngeri sau chiar pe însuºi Isus. Evr 13,12-13; 12,4 RESPONSORIUL R. Isus, pentru a sfinþi poporul prin propriul sãu sânge, a suferit în afara porþii, * prin urmare, sã ieºim în întâmpinarea lui în afara taberei, purtând ocara lui. V. Luptând împotriva pãcatului, voi nu v-aþi împotrivit încã pânã la sânge. * Prin urmare. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai fãcut din toþi cei renãscuþi în Cristos un neam ales ºi o împãrãþie regeascã, fã, te rugãm, ca sã voim ºi sã reuºim a împlini ceea ce ne porunceºti, pentru ca, în poporul chemat la viaþa veºnicã, una sã fie credinþa inimilor ºi pietatea faptelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Laudele

9

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Din zori se îndreaptã ochii mei spre tine, Doamne.


10

Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Coph) 145 Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Ant. Din zori se îndreaptã ochii mei spre tine, Doamne. Ant. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea ºi el a devenit mântuirea mea. Cântarea Ex 15,1b-4a.8-13.17-18 Imnul victoriei dupã trecerea Mãrii Roºii Cei care au învins fiara cântau cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu (cf. Ap 15,2-3). 1b Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa: * a aruncat în mare calul ºi cãlãreþul. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea: * el a devenit mântuirea mea,


Laudele

11

el este Dumnezeul meu, pe el îl voi cinsti; * el este Dumnezeul pãrinþilor mei, pe el îl voi preamãri. 3 Domnul este un luptãtor viteaz; numele lui este Domnul. * 4a A aruncat în mare carele ºi oºtirea lui faraon. 8 La suflarea nãrilor tale, apele s-au strâns grãmadã, † valurile s-au ridicat asemenea unui dig, * abisurile s-au întãrit în adâncurile mãrii. 9 Duºmanul a zis: „Îi voi urmãri ºi-i voi ajunge din urmã, † voi împãrþi prada ºi sufletul meu va fi satisfãcut; * voi scoate sabia ºi-i voi ucide cu mâna mea”. 10 Tu ai pornit furtuna ºi marea i-a acoperit, * au cãzut ca plumbul în apele învolburate. 11 Cine este ca tine între zei, Doamne? † Cine este ca tine, mãreþ în sfinþenie, temut ºi vrednic de laudã, * tu, care faci fapte minunate? 12 Ai întins dreapta ta ºi i-a înghiþit pãmântul! * 13 Ai cãlãuzit în îndurarea ta poporul pe care l-ai eliberat, ºi cu puterea ta * l-ai purtat spre lãcaºul tãu cel sfânt. 17 Tu vei duce poporul tãu * ºi-l vei aºeza pe muntele moºtenirii tale, în locul pe care tu, Doamne, þi l-ai ales ca lãcaº, * în templul tãu cel sfânt, pe care l-au zidit mâinile tale. 18 Domnul domneºte de-a pururi, * în veacul veacului! Ant. Domnul este puterea ºi tãria mea ºi el a devenit mântuirea mea. Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile. †


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * † preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile. LECTURA SCURTÃ

Is 65,1b-3a

Am zis: „Iatã-mã, iatã-mã!” cãtre un neam, care nu chema numele meu. Mi-am întins mâinile toatã ziua spre un popor rãzvrãtit, care umblã pe o cale rea, dupã planurile sale, spre un popor, care nu înceteazã sã mã înfrunte. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul.

Ant. la Benedictus: Isus a murit ca sã-i adune laolaltã pe fiii lui Dumnezeu, care erau risipiþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,


Laudele

13

71

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus a murit ca sã-i adune laolaltã pe fiii lui Dumnezeu, care erau risipiþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, care, pentru a-i face pe oameni fãpturã nouã, a orânduit baia naºterii din nou ºi le-a pregãtit ospãþul trupului ºi al cuvântului sãu. Sã-l rugãm, zicând: Reînnoieºte-ne, Doamne, prin harul tãu! Isuse blând ºi smerit cu inima, dã-ne o inimã îndurãtoare, plinã de bunãtate ºi de umilinþã, – ºi fã-ne rãbdãtori faþã de toþi! Învaþã-ne sã fim cu adevãrat alãturi de cei nevoiaºi ºi încercaþi,


Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

14

– ca sã te imitãm pe tine, samariteanul milostiv! (Reînnoieºte-ne, Doamne, prin harul tãu!) Fericita Fecioarã, Mama ta, sã mijloceascã pentru fecioarele consacrate, – ca ele sã-ºi trãiascã tot mai intens în Bisericã dãruirea totalã faþã de tine! Împãrtãºeºte-ne darul îndurãrii tale – ºi iartã-ne de pãcate ºi de osânda lor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai fãcut din toþi cei renãscuþi în Cristos un neam ales ºi o împãrãþie regeascã, fã, te rugãm, ca sã voim ºi sã reuºim a împlini ceea ce ne porunceºti, pentru ca, în poporul chemat la viaþa veºnicã, una sã fie credinþa inimilor ºi pietatea faptelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea.


Ora medie

15

O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant.Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),33-40 V (He) Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale * ºi o voi urma pânã la sfârºit. 34 Dã-mi înþelepciune ca sã urmez legea ta * ºi s-o împlinesc din toatã inima. 35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale, * cãci pe ea mi-am gãsit bucuria. 36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale, * ºi nu spre dorinþa de câºtig. 37 Întoarce ochii mei, ca sã nu priveascã la lucruri deºarte, * ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta. 38 Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta, * care este pentru cei ce se tem de tine. 39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã, * pentru cã judecãþile tale sunt bune. 40 Iatã, eu doresc poruncile tale: * fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta. 33


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a V-a din Post

Psalmul 33 (34) Domnul este mântuirea celor drepþi Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. 2

II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 12


Ora medie

17

15

fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ

1In 2,1b-2

Avem un apãrãtor la Tatãl, pe Isus Cristos, cel drept. El este jertfa de ispãºire pentru pãcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci ºi pentru ale lumii întregi. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai fãcut din toþi cei renãscuþi în Cristos un neam ales ºi o împãrãþie regeascã, fã, te rugãm, ca sã voim ºi sã reuºim a împlini ceea ce ne porunceºti, pentru ca, în poporul chemat la viaþa veºnicã, una sã fie credinþa inimilor ºi pietatea faptelor. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.


Duminica Floriilor

18

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA FLORIILOR ªI A PÃTIMIRII DOMNULUI Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Iatã, taina crucii tuturor apare. Steag al mântuirii, þi-aduc închinare. Cu pãcatul nostru pe tine se suie Ziditorul lumii ºi e prins în cuie. Sub privirea Mamei ce sub cruce plânge, Din coasta-þi strãpunsã izvorãºte sânge; Sângele tãu, Doamne, dã-ni-l sã ne spele Petele lãsate de pãcate grele. O, copac prea nobil, o, tu, cruce sfântã, Purpurã de sânge falnic te-nveºmântã! Lemn menit s-atingã membrele divine, Nu existã altul mai de preþ ca tine! Ca-ntr-un naufragiu, salvatoare bârnã, Mântuirea lumii doar de tine-atârnã. Omul poate iarãºi raiul sã îl vadã, Iar infernul pierde ce-a luat ca pradã. Crucea e altarul jertfei sângeroase, Victima de jertfã eºti chiar tu, Cristoase; Dacã tu pieirea o gãseºti prin cruce, Nouã, dimpotrivã, viaþã ne aduce.


Vesperele I

19

Cruce glorioasã, slavã-n veci sã-þi fie, Tu, izvor de viaþã ºi speranþã vie. Lemn sfinþit prin sânge, lacrimi ºi durere, Dã-ne harul unei convertiri sincere. Sus, în cer, Treimii slavã fie-n toate; Ea, prin taina crucii, la liman ne scoate. Noi sperãm s-ajungem printr-o viaþã bunã Cerul sã-l petrecem veºnic împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Atâta vreme am fost cu voi, învãþându-vã în templu, ºi nu aþi pus mâna pe mine; acum însã, dupã ce m-aþi biciuit, mã duceþi la rãstignire. Psalmul 118 (119),105-112 XIV (Nun) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unul pe altul (In 15,12). 105 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei * ºi luminã pentru cãrãrile mele. 106 Am jurat, ºi mã voi þine de jurãmânt, * sã pãzesc judecãþile tale cele drepte. 107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã, * dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu. 108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne, * ºi învaþã-mã judecãþile tale. 109 Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna * ºi nu am uitat de legea ta. 110 Mi-au întins nelegiuiþii cursã, * dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale. 111 Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci, * ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca sã împlineascã orânduirile tale: * în veci, pânã la sfârºit.


20

Duminica Floriilor

Ant. Atâta vreme am fost cu voi, învãþându-vã în templu, ºi nu aþi pus mâna pe mine; acum însã, dupã ce m-aþi biciuit, mã duceþi la rãstignire. Ant. 2 Domnul Dumnezeu este sprijinitorul meu ºi nu voi fi fãcut de ruºine. Psalmul 15 (16) Domnul este partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, dezlegându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea.


Vesperele I

21

11

Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Domnul Dumnezeu este sprijinitorul meu ºi nu voi fi fãcut de ruºine. Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce. 6

1Pt 1,18-21 LECTURA SCURTÃ Voi ºtiþi cã nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aþi fost rãscumpãraþi din purtarea voastrã fãrã sens moºtenitã de la pãrinþi, ci cu sângele preþios al lui Cristos, care, ca un miel fãrã meteahnã ºi neprihãnit, era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvãluit, pentru voi, în timpurile de pe urmã. Prin el, voi credeþi


22

Duminica Floriilor

în Dumnezeu care l-a înviat din morþi ºi i-a dat mãrirea, aºa încât credinþa ºi speranþa voastrã sã fie în Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Ne închinãm þie, Cristoase, * ºi te binecuvântãm! Ne închinãm. V. Cãci prin crucea ta sfântã ai rãscumpãrat lumea. * ªi te binecuvântãm! Slavã Tatãlui. Ne închinãm. Ant. la Magnificat: Mulþi ºi-au aºternut veºmintele pe cale iar alþii, ramuri tãiate de pe câmp. ªi strigau: Osana întru cei de sus! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


Vesperele I

23

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mulþi ºi-au aºternut veºmintele pe cale iar alþii, ramuri tãiate de pe câmp. ªi strigau: Osana întru cei de sus! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l adorãm pe Cristos care, în pragul pãtimirii, privind Ierusalimul, a plâns asupra lui pentru cã nu a cunoscut timpul vizitãrii sale. Cãindu-ne de pãcatele noastre, sã-l implorãm: Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu! Tu, care ai voit sã-i aduni pe fiii Ierusalimului aºa cum îºi adunã gãina puii, – învaþã-i pe toþi sã cunoascã timpul vizitãrii tale! Nu-i pãrãsi pe credincioºii tãi care te-au pãrãsit: – întoarce-ne, ºi ne vom întoarce la tine, Dumnezeul nostru! Tu care, prin pãtimirea ta, ai dãruit lumii iertare ºi har, – dã-ne sã trãim necontenit din Duhul tãu, pe care l-ai revãrsat asupra noastrã prin Botez! Prin pãtimirea ta, dã credincioºilor harul sã-ºi mortifice trupul, – ca sã iasã mai liberi în întâmpinarea sãrbãtorii Învierii tale! Tu, care domneºti în mãrirea Tatãlui, – adu-þi aminte de aceia care au murit astãzi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru, care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-ne harul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã ne învrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Duminica Floriilor

24

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.


Completoriul

25

Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu


26

Duminica Floriilor

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!


Duminica Floriilor

28 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


31-03-2012  

SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A V-A DINPOST V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântu...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you