Issuu on Google+


LUNI SÃPTÃMÂNA I DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Luni, sãptãmâna I din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mântuieºte-mã, Doamne, pentru îndurarea ta. Psalmul 6 Omul asuprit implorã îndurarea lui Dumnezeu Acum sufletul meu e tulburat... Tatã, salveazã-mã de ceasul acesta (In 12,27). 2 Doamne, în mânia ta nu mã mustra * ºi în furia ta nu mã pedepsi. 3 Ai milã de mine, Dumnezeule,* cãci am ajuns fãrã putere; vindecã-mã, Doamne, cã-mi tremurã oasele 4 ºi sufletul mi-i tare zbuciumat. * Iar tu, Doamne, pânã când... ? 5 Întoarce-te, Doamne, mântuieºte sufletul meu, * salveazã-mã pentru milostivirea ta. 6 Pentru cã nimeni dintre cei morþi nu-ºi aminteºte de tine; * în locuinþa morþilor cine te va preamãri? 7 Sunt istovit de atâta geamãt, † în fiecare noapte mã înec în plâns în patul meu * ºi cu lacrimi scald aºternutul meu. 8 Mi s-au împãienjenit ochii de durere, * am îmbãtrânit între toþi duºmanii mei. 9 Depãrtaþi-vã de la mine toþi cei care sãvârºiþi nelegiuire, * cãci a auzit Domnul glasul plângerii mele. 10 A auzit Domnul cererea mea, * Domnul a primit rugãciunea mea. 11 Sã se ruºineze ºi sã se tulbure toþi duºmanii mei; * sã se retragã ºi sã se ruºineze îndatã.


4

Luni, sãptãmâna I din Post

Ant. Mântuieºte-mã, Doamne, pentru îndurarea ta. Ant. 2 Domnul este scãparea sãracului în necazuri. Psalmul 9 A (9) Mulþumire pentru victorie Iarãºi va veni sã-i judece pe cei vii ºi pe cei morþi. I Te voi lãuda, Doamne, din toatã inima, * voi vesti toate faptele tale minunate! 3 Mã voi bucura ºi voi tresãlta de veselie în tine, * voi preamãri numele tãu, Dumnezeule preaînalt! 4 Duºmanii mei dau înapoi, * se clatinã ºi pier dinaintea feþei tale, 5 cãci tu ai judecat pricina mea ºi mi-ai fãcut dreptate, * te-ai aºezat pe tron ca judecãtor al dreptãþii. 6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, * le-ai ºters numele în veci, pentru totdeauna. 7 Au fost distruºi duºmanii, * nimiciþi pe vecie, le-ai dãrâmat cetãþile, * a dispãrut o datã cu ei ºi amintirea lor. 8 Dar Domnul stãpâneºte în veci, * ºi-a aºezat scaunul lui de domnie pentru judecatã; 9 el va judeca lumea cu dreptate, * fãrã pãrtinire va pronunþa sentinþa pentru popoare. 10 Domnul este refugiul celui asuprit, * scãpare sigurã în vreme de strâmtorare. 11 Cei care cunosc numele tãu se încred în tine, * cãci tu nu-i pãrãseºti pe cei care te cautã pe tine, Doamne! Ant. Domnul este scãparea sãracului în necazuri. 2

Ant. 3 Voi vesti laudele tale la porþile fiicei Sionului.


Oficiul lecturilor

5

II 12

Cântaþi Domnului care locuieºte în Sion, * vestiþi printre popoare faptele sale. 13 Cãci el, care rãzbunã sângele vãrsat, * îºi aduce aminte de cei nenorociþi, nu uitã strigãtele lor. 14 Ai milã de mine, Doamne, * priveºte la nenorocirea pe care mi-au fãcut-o cei care mã urãsc; tu mã ridici de la porþile morþii † 15 ca sã vestesc toate laudele tale la porþile fiicei Sionului, * sã tresalt de bucurie pentru mântuirea ta. 16 Popoarele pãgâne cad în groapa pe care au fãcut-o * ºi li se prinde piciorul în laþul pe care l-au ascuns. 17 Domnul s-a arãtat, a þinut judecata: * pãcãtosul a cãzut în capcana pe care a fãcut-o cu mâinile sale. 18 Sã se întoarcã pãcãtoºii în locuinþa morþilor, * toþi pãgânii, cei care uitã de Dumnezeu. 19 Dar cel sãrman nu rãmâne în uitare la nesfârºit, * nãdejdea celor sãraci nu va pieri pentru totdeauna. 20 Ridicã-te, Doamne, sã nu se trufeascã omul; * sã fie judecaþi pãgânii înaintea feþei tale. 21 Aºterne, Doamne, fricã peste ei, * sã ºtie neamurile cã nu sunt decât oameni! Ant. Voi vesti laudele tale la porþile fiicei Sionului. V. Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie. R. Pentru cã s-a apropiat împãrãþia lui Dumnezeu. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului O altã relatare a chemãrii lui Moise

6,2-13


6

Luni, sãptãmâna I din Post

În zilele acelea, 2 Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu sunt Domnul. 3 Eu m-am arãtat lui Abraham, lui Isaac ºi lui Iacob, ca Dumnezeul cel atotputernic; dar nu m-am fãcut cunoscut cu numele meu, Iahve. 4 De asemenea, am încheiat legãmântul meu cu ei, ca sã le dau þara Canaan, þara cãlãtoriilor lor, în care au locuit ca strãini. 5 Acum însã am auzit gemetele fiilor lui Israel, pe care-i þin egiptenii în robie, ºi mi-am adus aminte de legãmântul meu. 6 De aceea spune fiilor lui Israel: Eu sunt Domnul care vã voi elibera de muncile cu care vã apasã egiptenii, vã voi elibera din robia lor ºi vã voi scãpa cu braþ întins ºi cu pedepse mari. 7 Vã voi lua ca popor al meu; eu voi fi Dumnezeul vostru ºi veþi cunoaºte cã eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vã eliberez de muncile cu care vã apasã egiptenii. 8 Eu vã voi aduce în þara pe care am jurat cã o voi da lui Abraham, lui Isaac ºi lui Iacob; eu vã voi da-o în stãpânire, eu, Domnul”. 9 Astfel a vorbit Moise fiilor lui Israel. Dar deznãdejdea ºi robia asprã în care se aflau, i-au împiedicat sã-l asculte pe Moise. 10 Domnul i-a vorbit lui Moise ºi a zis: 11 „Du-te de vorbeºte lui faraon, regele Egiptului, sã lase pe fiii lui Israel sã iasã afarã din þara lui”. 12 Moise a vorbit înaintea Domnului: „Iatã, fiii lui Israel nu m-au ascultat; cum are sã mã asculte faraon pe mine, care am o vorbire greoaie?” 13 Domnul le-a vorbit lui Moise ºi lui Aron ºi le-a dat porunci cu privire la fiii lui Israel ºi cu privire la faraon, regele Egiptului, ca sã-i scoatã din þara Egiptului pe fiii lui Israel. 1Pt 2,9a.10a; Ex 6,7a.6 RESPONSORIUL R. Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu; odinioarã nu eraþi popor, acum însã sunteþi poporul lui Dumnezeu. * Eu vã voi lua ca popor al meu ºi voi fi Dumnezeul vostru. V. Eu, Domnul, vã voi scoate din robia egiptenilor ºi vã voi rãscumpãra cu braþ întins. * Eu vã voi.


Oficiul lecturilor

7

LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Grigore din Nazianz, episcop (Pred. 14, Despre iubirea faþã de sãraci, 23-25: PG 35, 887-890)

Sã arãtãm unii faþã de alþii bunãtatea Domnului Recunoaºte originea existenþei tale, a respiraþiei, a inteligenþei, a înþelepciunii ºi, ceea ce conteazã mai mult, a cunoaºterii lui Dumnezeu, a speranþei împãrãþiei cerurilor, a contemplãrii gloriei, acum, desigur, ca într-o oglindã ºi în mod confuz (cf. 1Cor 13,12), dar la timpul sãu în mod mai deplin ºi mai curat. De asemenea, recunoaºte de unde vine faptul cã eºti fiu al lui Dumnezeu, împreunã-moºtenitor cu Cristos, ºi, pentru a folosi o imagine îndrãzneaþã, ai devenit însuºi Dumnezeu: de unde ºi prin opera cui îþi vin toate aceste lucruri? Sau, dacã e sã vorbim despre realitãþile mici care se aflã sub ochii noºtri, de unde provine darul ºi binefacerea cã poþi contempla frumuseþea cerului, cursul soarelui, orbita lunii, mulþimea aºtrilor, armonia ºi ordinea care rãsunã în toate aceste lucruri, ca într-o lirã? Cine þi-a dat ploile, agricultura, alimentele, artele, casele, legile, societatea, o viaþã blândã ºi, la nivel uman, prietenia ºi familiaritatea cu aceia cu care te uneºte o adevãratã rudenie? Cum se face cã unele animale sunt domesticite ºi îþi sunt supuse, iar altele îþi sunt date ca hranã? Cine te-a constituit stãpân ºi rege al tuturor lucrurilor care sunt pe pãmânt? Cine a dat omului, ca sã nu vorbim despre fiecare lucru în parte, tot ceea ce îl face sã stea mai presus de celelalte fiinþe vii? Oare nu Dumnezeu, care acum solicitã, mai presus de toate lucrurile ºi în locul tuturor lucrurilor, bunãtatea ta? Nu ar trebui oare sã ne fie ruºine, nouã, care am primit sau sperãm sã primim de la el atâtea binefaceri, sã nu plãtim mãcar cu bunãtatea noastrã? ªi dacã el, care este Dumnezeu ºi Domn, nu se ruºineazã sã se


8

Luni, sãptãmâna I din Post

numeascã Tatãl nostru, oare noi îi vom renega pe fraþii noºtri? Fraþilor ºi prietenii mei, sã nu permitem sã administrãm în mod rãu ceea ce, prin dar divin, ni s-a dãruit pentru ca sã nu trebuiascã sã auzim acele cuvinte ale lui Petru: Ruºinaþi-vã, voi, care þineþi lucrurile altuia, imitaþi mai curând dreptatea lui Dumnezeu ºi nimeni nu va mai fi sãrac. Sã nu ne trudim sã adunãm ºi sã pãstrãm bogãþii, în timp ce alþii suferã de foame, pentru a nu merita reproºurile dure ºi tãioase fãcute deja altãdatã de profetul Amos, atunci când a spus: Voi spuneþi: Când va trece luna nouã, ca sã vindem grâul, ºi sâmbãta, ca sã deschidem grânarele? (cf. Am 8,5). Sã imitãm acea supremã ºi primordialã lege a lui Dumnezeu, care face sã cadã ploaia peste cei drepþi ºi peste cei pãcãtoºi ºi face sã rãsarã soarele în mod egal pentru toþi; care oferã tuturor animalelor pãmântului câmpia, izvoarele, fluviile, pãdurile; dãruieºte aer pãsãrilor ºi apã vieþuitoarelor acvatice; dã tuturor cu multã dãrnicie bunurile vieþii, fãrã restricþii, fãrã condiþii, fãrã delimitãri; tuturor le dã cu îmbelºugare mijloacele de subzistenþã, fãrã vreo lege care sã-i circumscrie, fãrã graniþe care sã-i despartã; a dat toate în comun cu mãrinimie ºi îmbelºugare, ºi fãrã nici o lipsã. Astfel, împodobeºte demnitatea naturii cu darurile sale ºi aratã bogãþiile bunãtãþii sale. RESPONSORIUL

Cf. Lc 6,35; Mt 5,45; Lc 6,36

R. Iubiþi pe duºmanii voºtri, faceþi bine ºi daþi cu împrumut fãrã sã aºteptaþi nimic, pentru ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru, * pentru cã el face sã rãsarã soarele ºi peste cei rãi, ºi peste cei buni ºi sã plouã ºi peste cei drepþi, ºi peste cei nedrepþi. V. Fiþi, aºadar, milostivi precum Tatãl vostru este milostiv. * Pentru cã el.


Laudele

9

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, mântuirea noastrã, întoarce-ne sufletele la tine ºi, pentru ca timpul sfânt al postului sã ne foloseascã pe deplin, lumineazã-ne mintea cu învãþãtura ta cereascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã.


Luni, sãptãmâna I din Post

10

Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 De dimineaþã te rog, Doamne, ascultã glasul meu. Psalmul 5,2-10.12-13 Rugãciune de dimineaþã pentru a cere ajutor Cei care l-au primit se vor bucura în veci de cuvântul care locuieºte în ei. 2 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne! * Ascultã-mi suspinele! 3 Ia aminte la strigãtele mele, † regele meu ºi Dumnezeul meu! * 4 pentru cã mã rog cãtre tine, Doamne! Dimineaþa vei auzi glasul meu; * de dimineaþã voi sta înaintea ta ºi voi aºtepta, 5 cãci tu nu eºti un Dumnezeu cãruia sã-i placã rãul, † cel nelegiuit nu-ºi aflã adãpost în preajma ta; * 6 cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tãi. Tu îi urãºti pe toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea † 7 ºi îi nimiceºti pe cei mincinoºi. * Domnul îl dispreþuieºte pe cel care varsã sânge ºi pe cel care înºalã. 8 Dar eu, prin îndurarea ta cea mare, † voi intra în casa ta * ºi te voi adora cu teamã în templul tãu cel sfânt. 9 Doamne, povãþuieºte-mã în dreptatea ta, înaintea duºmanilor mei! * Netezeºte calea ta înaintea mea.


Laudele

11

10

Pentru cã nu este adevãr în gura lor, * inima lor nu este decât o capcanã; mormânt deschis este gâtul lor, * iar limbile lor sunt înºelãtoare. 12 Sã se bucure toþi cei care se încred în tine * ºi în veci sã tresalte. Cãci tu îi ocroteºti * ºi toþi cei care iubesc numele tãu se vor bucura în tine. 13 Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne, * ca un scut îl încoronezi cu bunãvoinþa ta. Ant. De dimineaþã te rog, Doamne, ascultã glasul meu. Ant. 2 Doamne, Dumnezeul nostru, lãudãm numele tãu preaslãvit. Cântarea

1Cr 29,10-13

Numai lui Dumnezeu cinste ºi slavã Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos! (Ef 1,3). 10b

Doamne, Dumnezeul lui Israel, pãrintele nostru, * tu eºti binecuvântat din veac în veac. 11 Ale tale, Doamne, sunt mãrirea ºi puterea, † gloria, str��lucirea ºi maiestatea; * tot ce este în cer ºi pe pãmânt îþi aparþine. A ta este, Doamne, împãrãþia, * cãci tu te înalþi, ca un stãpân, mai presus de toate. 12 Bogãþia ºi cinstea vin de la tine, * tu eºti atotstãpânitor. În mâna ta este puterea ºi tãria, * cu mâna ta pe toate poþi sã le mãreºti ºi sã le întãreºti. 13 Iar acum, Dumnezeul nostru, te mãrturisim * ºi lãudãm numele tãu preaslãvit. Ant. Doamne, Dumnezeul nostru, lãudãm numele tãu preaslãvit.


12

Luni, sãptãmâna I din Post

Ant. 3 Adoraþi-l pe Domnul în templul sãu cel sfânt. Psalmul 28 (29) Laudã Cuvântului lui Dumnezeu Un glas din ceruri a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit!” (Mt 3,17). 1 Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, * aduceþi Domnului preamãrire ºi putere, 2 aduceþi Domnului gloria numelui sãu. * Adoraþi-l pe Domnul în strãlucirea sfinþeniei sale. 3 Glasul Domnului este peste ape, † Dumnezeul slavei tunã; * Domnul este peste apele întinse. 4 Glasul Domnului este puternic, * glasul Domnului e plin de mãreþie. 5 Glasul Domnului despicã cedrii, * Domnul zdrobeºte cedrii Libanului 6 ºi face sã salte Libanul ca un viþel * iar Sirionul ca un pui de zimbru. 7 Glasul Domnului varsã limbi de foc, † 8 glasul Domnului cutremurã pustiul * ºi va cutremura Domnul pustiul Cadeº. 9 Glasul Domnului face cerboaicele sã nascã, † despoaie pãdurile * ºi în lãcaºul sãu sfânt toþi îi cântã slava. 10 Domnul stãpâneºte peste potop, * Domnul stãpâneºte în veci ca rege. 11 Domnul va da tãrie poporului sãu, * Domnul va binecuvânta poporul sãu cu pace. Ant. Adoraþi-l pe Domnul în templul sãu cel sfânt. LECTURA SCURTÃ Ex 19,4-6a Voi aþi vãzut ce am fãcut în Egipt, cum v-am purtat ca pe aripile unui vultur, pentru a vã aduce pânã la mine. Acum, dacã ascultaþi glasul meu ºi pãziþi legãmân-


Laudele

13

tul meu, veþi fi partea mea aleasã între toate popoarele, cãci tot pãmântul îmi aparþine. Veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor sfânt. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Veniþi, voi, binecuvântaþii Tatãlui meu, primiþi împãrãþia care v-a fost pregãtitã de la începutul lumii! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor,


14

Luni, sãptãmâna I din Post

78

prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi, voi, binecuvântaþii Tatãlui meu, primiþi împãrãþia care v-a fost pregãtitã de la începutul lumii! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Isus, mântuitorul nostru, care, prin moartea sa, ne-a deschis calea mântuirii. Sã ne rugãm: Cãlãuzeºte poporul tãu, Doamne, pe calea dreptãþii! Dumnezeule îndurãtor, care prin Botez ne-ai dãruit înnoirea vieþii, – fã-ne tot mai asemenea chipului tãu! Dã-ne harul sã facem bucurie prin bunãvoinþa noastrã celor sãraci – ºi, venindu-le în ajutor, sã te aflãm pe tine! Fã-ne sã înfãptuim cele bune, drepte ºi adevãrate înaintea ta – ºi sã te cãutãm pururi cu toatã inima! Iartã-ne cu bunãtate tot ce am greºit împotriva unitãþii familiei tale – ºi fã-ne sã fim o inimã ºi un suflet! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, mântuirea noastrã, întoarce-ne sufletele la tine ºi, pentru ca timpul sfânt al postului sã ne foloseascã pe deplin, lumineazã-ne mintea cu învãþãtura ta cereascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Ora medie

15

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 18 B (19 B) Laudã lui Dumnezeu, stãpânul legii Fiþi desãvârºiþi, precum ºi Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit (Mt 5,48).


16

Luni, sãptãmâna I din Post

8

Legea Domnului este desãvârºitã, învioreazã sufletul; † mãrturia Domnului este adevãratã, * îl face înþelept pe cel neºtiutor. 9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, * poruncile Domnului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii. 10 Frica de Domnul este curatã, rãmâne pentru totdeauna; * judecãþile Domnului sunt adevãrate, toate sunt drepte. 11 Ele sunt mai de dorit decât aurul † ºi decât mult aur curat, * mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt. 12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele; * pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare. 13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie? * Curãþã-mã de pãcatele ascunse. 14 Mai presus de toate, pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândrie, * ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã. Atunci voi fi fãrã vinã * ºi curãþat de pãcatul cel mare. 15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele † ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea ta, * Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu! Psalmul 7 Rugãciunea celui drept vorbit de rãu Iatã, judecãtorul stã înaintea uºii (Iac 5,9). 2

I Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa. * Mântuieºte-mã de toþi prigonitorii mei ºi elibereazã-mã


Ora medie 3

17

ca nu cumva sã-mi rãpeascã viaþa, sã mã sfâºie, ca leul, * fãrã ca cineva sã mã salveze! 4 Doamne, Dumnezeul meu, † dacã am sãvârºit aceasta, * dacã este nedreptate în mâinile mele, 5 dacã am rãspuns prietenului meu cu rãu * ºi fãrã motiv mi-am jefuit duºmanul, 6 atunci duºmanul sã mã prigoneascã ºi sã mã ajungã † ºi sã culce la pãmânt viaþa mea * ºi cinstea mea în praf sã o arunce. 7 Ridicã-te, Doamne, în mânia ta * înalþã-te împotriva furiei asupritorilor mei ºi scoalã-te, Dumnezeul meu, * la judecata pe care ai rânduit-o! 8 Adunarea neamurilor sã te înconjoare: † întoarce-te asupra ei din înãlþime! * 9 Domnul judecã popoarele; judecã-mã, Doamne, dupã dreptatea * ºi dupã nevinovãþia care este în mine! 10 Pune capãt rãutãþii pãcãtoºilor † ºi întãreºte-l pe cel drept, * tu, care pãtrunzi cu privirea inimile ºi rãrunchii, Dumnezeule preadrept. II Ajutorul meu este la Dumnezeu, * cel care îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima. 12 Dumnezeu este un judecãtor drept * care se poate mânia în fiecare zi. 13 Oare nu este el cel care îºi ascute din nou sabia, * îºi întinde arcul ºi þinteºte? 14 κi pregãteºte armele morþii * ºi îºi încinge sãgeþile în foc. 15 Iatã, cel rãu a urzit fãrãdelegea, * a zãmislit silnicia ºi a nãscut nelegiuirea. 16 A sãpat groapã ºi a adâncit-o * ºi a cãzut în groapa pe care a fãcut-o. 11


18

Luni, sãptãmâna I din Post

17

Se întoarce rãutatea lui asupra capului sãu * ºi pe creºtetul lui coboarã nedreptatea. 18 Îl voi lãuda pe Domnul pentru dreptatea lui * ºi voi cânta numele Domnului Preaînalt. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Ez 18,23 Vreau eu oare moartea celui pãcãtos? zice Domnul Dumnezeu; nu doresc eu mai degrabã ca el sã se întoarcã de la cãile sale ºi sã fie viu? V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, mântuirea noastrã, întoarce-ne sufletele la tine ºi, pentru ca timpul sfânt al postului sã ne foloseascã pe deplin, lumineazã-ne mintea cu învãþãtura ta cereascã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post.


Vesperele

19

Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ochii Domnului privesc spre cel sãrman. Psalmul 10 (11) Cel drept îºi pune încredere în Domnul Fericiþi cei cãrora le este foame ºi sete de dreptate, pentru cã ei vor fi sãturaþi (Mt 5,6). 1 În Domnul îmi gãsesc refugiul, † cum spuneþi sufletului meu: * „Fugi în munþi ca o pasãre”? 2 Cãci iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul, † pe coardã îºi potrivesc sãgeata, * ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima. 3 Când se clatinã temeliile, * ce poate face cel drept? 4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt, * Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii lui privesc spre cel sãrman, * pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor.


20

Luni, sãptãmâna I din Post

5

Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit. * Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa. 6 El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi; * foc ºi pucioasã ºi suflare de foc este partea lor de moºtenire. 7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea; * cei drepþi vor vedea faþa lui. Ant. Ochii Domnului privesc spre cel sãrman.

Ant. 2 Fericiþi cei curaþi cu inima, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Psalmul 14 (15) Cine e vrednic în faþa Domnului? V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu (Evr 12,22). 1 Doamne, cine va locui în cortul tãu? * Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt? 2 Cel care umblã fãrã prihanã, * face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã; 3 cel care nu calomniazã cu limba † ºi nu face rãu semenului sãu, * nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui. 4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ, * dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul. Chiar dacã i-ar fi spre pagubã, * nu-ºi calcã jurãmântul. 5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândã * ºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat. Cel care trãieºte astfel * nu se va clãtina în veci! Ant. Fericiþi cei curaþi cu inima, pentru cã ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Ant. 3 În Fiul sãu, Dumnezeu ne-a ales spre înfiere.


Vesperele

21

Cântarea Ef 1,3-10 Planul de mântuire al lui Dumnezeu 3

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. În Fiul sãu, Dumnezeu ne-a ales spre înfiere. LECTURA SCURTÃ Rom 12,1-2 Vã îndemn deci fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schim-


22

Luni, sãptãmâna I din Post

baþi-vã prin înnoirea minþii, ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Ce aþi fãcut unuia dintre cei mai mici fraþi ai mei, mie mi-aþi fãcut, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


Vesperele

23

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Ce aþi fãcut unuia dintre cei mai mici fraþi ai mei, mie mi-aþi fãcut, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l invocãm cu umilinþã pe Domnul Isus Cristos, care ne-a mântuit de pãcate pe noi, poporul sãu: Isuse, Fiul lui David, miluieºte-ne! Cristoase, te rugãm pentru Biserica ta sfântã, pentru a cãrei sfinþire te-ai dat pe tine însuþi, curãþând-o prin apã ºi cuvântul vieþii: – reînnoieºte-o necontenit ºi purific-o prin pocãinþã! Învãþãtorule bun, aratã-le tinerilor calea pe care ai pus-o în faþa fiecãruia, – ca sã umble pe ea ºi sã le fie bine! Tu, care te-ai îndurat de toate neputinþele oamenilor, aprinde speranþa celor bolnavi ºi vindecã-i, – iar pe noi învaþã-ne sã ne îngrijim de alinarea lor! Dã-ne harul sã nu uitãm niciodatã de demnitatea la care ne-ai ridicat prin Botez, – ca sã trãim pururi pentru tine! Dãruieºte celor rãposaþi pace ºi fericire veºnicã – ºi dã-ne ºi nouã, la timpul cuvenit, fericirea sã domnim alãturi de ei, împreunã cu tine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, mântuirea noastrã, întoarce-ne sufletele la tine ºi, pentru ca timpul sfânt al postului sã ne foloseascã pe deplin, lumineazã-ne mintea cu învãþãtura ta cereascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:


Luni, sãptãmâna I din Post

24

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4).


Completoriul 1

25

Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor.


26

Luni, sãptãmâna I din Post

15

Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. 1Tes 5,9-10 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!


Luni, sãptãmâna I din Post

28 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



22-02-2010