Gânduri volontire

GÂNDURI VOLONTIRE Mărturisiri a sufletului

(ce a gândit Mihai Volontir fiind în viață)  „Sânt un om bătrân de-acuma, unul Dumnezeu știe câte zile mai am de trăit...”  „La anii mei, gândurile îmi sânt ațintite spre sfânta biserică și la

Dumnezeu...”  „Cu Dumnezeu vorbesc în taina rugăciunii...”  „Sânt un cetățean al acestei țări. Nu există sat sau oraș pe unde n-aș fi fost în viața mea de actor și unde n-aș fi lăsat o bucățică din inima mea. N-am făcut nici o deosebire între naționalități, am muncit pentru toți, pentru că toți sântem oameni.”  „Eu – voi rămâne cine sânt și cine am fost până acuma, Mihai

Volontir, artist....”

Mihai Volontir, ziarul „Săptămâna” din 8 noiembrie 1996, p. 13  „E vorba de o temă veșnică – povara omului care a săvârșit o faptă grea.”

Mihai Volontir despre tema scenariului filmului vieții sale, ziarul „Jurnal de Chișinău”, 2003, p. 15  „Muncesc, trăiesc, mă frământă de un timp un gând magistral, de care nu pot scăpa... sunt prea multe de spus... ”  „Oameni cu suflet mare, îngerii mei păzitori, m-au ajutat să depășesc toate necazurile și durerile...”

Mihai Volontir, ziarul „Timpul” din 11 iulie 2003, p. 4  „Teatrul și filmul sânt viața mea”  „Convingerea mea e că la teatru trebuie să vii cu capul descoperit… teatrul nu suferă aproximații, contrafaceri, rutină…

Pretinde doar inspirația, care, altfel, se mai cheamă muncă.

Muncă tenace, perseverență, dăruire!”  ”… 47 de ani până azi – am trăit-o ca actor, profesie onorabilă pentru cei ce-și doresc o purificare a sufletului, dornici de a-și îmbogăți inima cu momente de dragoste, de a trăi câteva clipe cu viața, suferințele, durerile și bucuriile altora.”

 „Când se joacă ultimul spectacol sau se termină filmările unei pelicule, atunci vine cea mai mare tristețe. Timp de câteva luni sau poate ani te concentrezi asupra vieții unui personaj, asumându-ți o altă viață. Și când s-a sfârșit „jocul”, viața acestuia, cu bucuriile și durerile lui, rămâi gol, trist și rătăcit. Ai trăit o viaţă pe care ai ştiut-o de la bun început din scenariu… Acum trebuie s-o trăieşti pe a ta, mult prea necunoscută, adevărată şi adesea încurcată.”  „Îmi place singurătatea. Necomunicabilitatea mea adesea m-a nedumerit, m-a înstrăinat, uitat de cei ce cereau să le fiu prieten.

Dar nu prea sufăr din cauza aceasta. Vorbesc tăcând cu cei pe care îi creez, cu eroii din spectacole și filme. Ei nu pretind decât să-i prezint cu mai multă dragoste și efect marelui public.”  „Am avut un ambiț, am dorit să le dovedesc celor plecați în căutarea locului unde e mai bine că și aici, unde-ți sânt începuturile poți face lucruri bune, vrednice de laudă, dacă te dedai fără cruțare și cu uitare de sine frumoasei munci de creație.”

Mihai Volontir, ziarul „Moldova Suverană” din 10 martie 2004, p. 3 „Teatrul Național „Vasile Alecsandri” a fost un cuib de formare a actorilor talentați. Dar mulți dintre ei, din păcate, au plecat... Mă rog, au căutat locuri mai bune. Dar consider că actorii care au plecat din Bălți au greșit amarnic.” „Majoritatea actorilor de astăzi nici nu se grimează în scenă, ies în fața publicului cu fața palidă. Nu caută să creeze chipuri, ci se joacă pe ei înșiși. Astăzi actorii joacă altfel decât ieri, iar mâine vor juca altfel decât azi.” „Într-un oraș mare mi-ar fi fost mai bine, mai ușor. Dar, rămânând aici, la Bălți, eu speram că, prin prezența mea, să fiu de folos oamenilor.”

Mihai Volontir, revista „President” din ianuairie 2007, p. 11 „Pentru mine este o onoare să port numele eroilor mei.” „...niciodată nu mi-am sărbătorit ziua de naștere.”  „... nu mi-am sărbătorit ziua de naștere, decât doar în cadrul colectivului și în familie. Pentru mine, aceasta este o zi obișnuită.” Mihai Volontir, ziarul „Timpul” din 9 martie 2009, p. 5

„Timp de câteva luni sau poate ani, te concentrezi asupra vieţii unui personaj, asumându-ţi o altă viaţă. Şi când s-a sfârşit „jocul”, viaţa acestuia, cu bucuriile şi durerile lui, rămâi gol, trist şi rătăcit.

Ai trăit o viaţă pe care ai ştiut-o de la bun început din scenariu…

Acum trebuie s-o trăieşti pe a ta, mult prea necunoscută, adevărată şi adesea încurcată.”

Mihai Volontir, ziarul „Timpul”, 18 septembrie 2015, p. 23; revista BiblioPolis, 2009, Nr. 1, p. 98

 „Nici un rol nu este ușor.

Mihai Volontir, ziarul „Oastea Moldovei” din 12 octombrie 2011, p. 5  „Casa mea și casa părinților mei, care, luate împreună, formează

Patria mea.” „Cei câțiva ani din copilărie, pe care i-am petrecut în pădure, printre păsări și arbori, m-au marcat mult.” Mihai Volontir despre valoarea casei părintești, ziarul „Cuvântul. Săptămânal regional independent”, 2013, p. 17-26. „Întotdeauna mi-a fost frică să dau interviuri, și mai ales pentru cei cu sufletul curat. Mi-a fost frică să nu mi se schimonosească spusele, să nu fiu înțeles greșit.”

Mihai Volontir, ziarul „Literatura și Arta” din 6 martie 2014, p. 3  „…Întâi de toate să fie sănătoşi, să aibă parte de oameni care să-i povățuiască, să-i îndrume. Să citească cărţi bune şi să se străduiască a le înţelege. Să studieze şi să cunoască istoria adevărată a neamului şi să apere valorile poporului nostru. Să nu se lase furaţi de lenevie, îngâmfare, invidie, ură. Să aibă grijă în permanenţă de suflet şi să se bucure de orice zi trăită. Să-şi lucreze pământul, că e dat de Dumnezeu. Să apere și să prețuiască ceea ce trebuie să dăinuiască veșnic – dragostea.” Cuvinte de bine ale lui Mihai Vodă Volontir adresate băștinașilor, ziarul „Literatura și Arta”din 6 martie 2014, p. 3 „…munca, disciplina, pasiunea, perseverența, dragostea față de ceea ce fac, tivită cu sinceritate totală. Respect absolut față de public, deviza fiindu-mi: „Rămâi fidel ție însuți. Nu alerga după succes”.

„M-am simțit fericit în toate rolurile mele (peste 120 de spectacole de teatru, 41 de filme, 9 spectacole în care am evoluat atât în calitate de regizor, cât și de actor).

Mihai Volontir, ziarul „Făclia” din 21 martie 2014, p. 14 „Singurătatea e un bun sfetnic pentru actor.”

Mihai Volontir, ziarul „Făclia” din 28 martie 2014, p. 4 „În orice împrejurări, calul își cunoaște drumul spre casă. Le doresc consătenilor mei să-l afle și ei – spre casă și spre Patria lor adevărată, să-și venereze marii noștri premergători:

Constantin cel Mare, Spartacus, Orfeu, Burebista, Decebal,

Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Mihai Eminescu,

George Enescu, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Nicolae Grigorescu,

Eugen Doga, Grigore Vieru, Eugeniu Grebenicov, Eugeniu

Coșeriu ...”

Mihai Volontir cu urări de bine către consătenii săi, ziarul „Făclia” din 28 martie 2014, p. 4  „…Am jucat rolul unui om. El putea fi rus, român, ucrainean, georgian, turc, neamț... Budulai este un om care poate fi întâlnit oriunde.”

Răspunsul lui Mihai VOLONTIR la întrebarea: „Cineva mi-a reproșat că ați jucat rolul unui... țigan...” inserat în cartea lui Valerie Volontir „Dialog cu actorul, regizorul și interpretul Mihai Volontir: Inedit”, Chișinău: ARC, 2016, p. 61 „Până și azi mă cuprind emoțiile. Înainte de a ieși, îmi fac cruce.

Nu mă vede nimeni, că-mi fac așa, după culise și ies în scenă. " „Nu știu dacă ceea ce fac și cum fac este bine. Dar scrisorile pe care le primesc de la spectatori mă asigură că merg pe calea cea dreaptă.” „Nu am avut niciodată un rol egal cu acesta...” „Într-un sens, pe noi, actorii, ne definește atitudinea publicului.

Atâta timp cât spectatorii te așteaptă, cele mai frumoase calificative sânt pentru mine reacția lor de recunoaștere, simpatie și înțelegere. Mai am multe de făcut în această privință.” „Știu doar că mai am până a juca teatru cu adevărat. Așa cum visez, cel puțin. Arta, ca și binele, n-are capăt. Și aici n-am în vedere numai căutarea. Ea poate fi și o rătăcire. Trebuie să mai știi ce să cauți….”

„Nu știu să insist. Nu întotdeauna îndrăznesc. Și pierd de multe ori.” „Indiferent de profesia sau caracterul eroului, mă interesează, în primul rând, dacă eu, cu sufletul şi înţelegerea mea, sânt în stare să-i imprim calitatea pe care aş dori-o.” „Cred că dragostea față de lume, de păsări, de verde poate fi exprimată la orice vârstă. Ce n-am putut spune până astăzi, sper să o spun de acum încolo în rolurile ce vor veni.” „Să fie pace, să ne consumăm cât mai mult în muncă. Cu grijile teatrului și ale spectatorului. Cu cele câteva oferte de scenarii, care așteaptă pe birou până mă decid pentru vreunul dintre ele.

Cu gândul la ziua de mâine a lui Mihai Volontir – actorul.” „N-am numărat câte filme am jucat, dar știu în câte îmi va rămâne să joc. În 37. Până voi ajunge la 80 de ani, când am de gând să mă retrag iarăși în pădure. Asta, dacă publicul nu se va plictisi mai înainte de mine și nu-mi va da de înțeles că e timpul să plec.” „Nu-mi imaginez viața fără scenă.” „Printre ultimele montări ale Teatrului Moldovenesc de Stat „V.

Alecsandri” din Bălți sânt și două piese, care, socot eu, dezvăluie în toată splendoarea lor sufletele țăranilor noștri. Am în vedere „Frumos și sfânt” de I. Druță și „Amurgul” de A. Dudarev.” „...Menirea artei, deci şi a teatrului, e anume să-i ajute omului să se regăsească pe el, cel adevărat, demn, cinstit, să-i întreiască puterile, ca să poată rezista furtunilor vieţii. Și nu să reziste, ci și să fie omenos, demn, cinstit. De peste 30 de ani drumurile mă tot poartă seară de seară prin satele noastre, unde ne prezentăm spectacolele. Ne obosesc deplasările acestea, dar câtă satisfacție și atunci când, după căderea cortinei, ai posibilitate să discuți cu oamenii. Simt că după aceste întâlniri ceva nebănuit de frumos înflorește în sufletul meu”.  „...vreau să fac un film. Nu pentru că-i la modă ca actorii să devină regizori. Pur și simplu mă gândesc că într-un film aș putea spune mai mult, decât aș juca un rol. Ideea o am de mai demult.

Ba chiar sânt în căutare de actori potriviți” „Mi se pare că dușmanii s-au temut întotdeauna de mintea ageră a moldovenilor.” „Multe din dorințele mele s-au împlinit.” „Mă doare lipsa de respect a tinerilor față de bătrâni. Pe vremuri, era o rușine să nu-l saluți pe un om în vârstă, să nu-i săruți mâna unei mătușe, unui unchi. Învățătorul, preotul și oamenii în vârstă erau pentru noi ca o sfințenie. Astăzi, cu părere de rău, sunt ocărâți și îmbrânciți și bătrânii, și învățătorii, și preoții.”

Mihai Volontir despre scenă, cartea lui Valerie Volontir „Dialog cu actorul, regizorul și interpretul Mihai Volontir: Inedit”, Chișinău: ARC, 2016 г., p. 21-61 «Есть люди, которые уважают искусство и нас в нём. И это очень важно» «…когда делаю роль, не просто играю – живу. Это отнимает много здоровья и нервов, но иначе нельзя, иначе моя работа не дойдет до сердца зрителя…»

Михай Волонтир об искусстве, «Голос Бэлць», 9 марта 1999 г., с. 3 «Да, в большом городе было бы лучше, легче. Но, оставаясь здесь, я надеялся, что своим присутствием, моей работой, что-то даю городу, его людям.» Михай Волонтир о родном городе Бэлць, «Голос Бэлць», 16 ноября 2007 г., с. 3 «Без честности и благородства не засияет драгоценный камень таланта и мастерства, тут нужны караты искренности, необходимо сияние доброты.»

Михай Волонтир о честности, отрывок из книги «Хадимурга –судьба цыганская», «Даниела», 1997 г., с. 3