Virgil Huzum Zenit

i '

VIRGIL HUZUM i

ZENIT '•

desene

DE

AL.

p H O E B U S

i

i

I

: i

j

h \ ' !1

.

A

I

/

jO

ţ

)

m

QY Wi6. î®®

&£*** Jvc' {

v R A H C •“ /•

1

\

io

Cv - ^

• -'t. •■» -

n.SV

JL

1 VIRGIL ta

H U Z U M

ZENIT DESENE

DE

AL.

PHOEBUS

1

*

i

19

3

5

*

i

t

LUCEAFĂRUL S. A.

*

'

i /

I ■■

i

I

■

Sn; pic

î

-

Visul

n?

înflorit In zenit!

I•:

Visul

:>

In iederi,

ţi

In stele, In fenge grele, A nflont

>

ţ

&

V

1 -un pas de înger Lra strivit.

3

*

îi :

i

' .

j

In iederi, In stele, In pridvorul zilei, In prinosul milei, Acela? spic, Acela? înger

In zenit.

4

>

tr

î i ■

: i

li

L i I ■

Semnal I

*

i.

!

S a desfăcut un clopot în petale ■

iŞi m am rotit cu ele împrejur Şi muntele sa ruginit de sânge; întârzie un sunet în azur!

In raza n care mă voi frânge,

Să nuJ

l

k vi ’ţ

maii pierd, venind de sus,

Din vârful stelelor te lasă, Adaos de 1 urnim apus 1 ,

l

'

!

5

i

'

JVLoment ceresc Lumina desfăcută n evantai

*

Aruncă n umtra ei răcoare,

Se ntmd e ca o mână altă, Ingliiaţă ca o mângâiere...

Când s’a muiat tăcerea n vârfuri jMLai fumegă un timp deasupra, Un jar î^acum cenuşa zilei

In care se afundă stele.

6

i

n /

*v\ ' i

.

jMlântuitor

i !

Matei XXVII, Sx

f

însângerat, n iederile 1unei albe, In lespede s’a răsucit un crin, m um bra lui — tot mai senin n svelte, desfăcute nalbe.

»

i-Ţ

■■ l

In prag iezind, văzurăm îngeri, Cum drumul plâ ns îŞi urma spinilor I au sărutat pe rând jŞi n ceară moale pasul lor picând A pus sigiliu unei plângeri.

V

I

■

Luminelor d e su b pleoape Ascunse n fundul lor ca ntrun năvod, '

*

In zorii veacului aproape, O mână sfântă le-a mpletit 11SVO

I ?■

l

O mână ntmsă spre norod.

7

{

.i ■

\

---------------

V.

■

‘

O ra

!

î 4

s fantă

In ceasul târziu ace laş

gând !

Ali-ai întins mâna şi n am înţeles: Ai venit să Xe văd ori să Xe petrec plângând?

(Aştept inelul în e 1

■

ii

să Xe leg).

In aburi de lacrimi şi n ude lumini străvezii,

Pri _ rin

florile svelte, în ceasuri târzii,

In nu fărul serii, întinzi fire de borangic ;

Spre genele mele şi stingi lumina din vis;

T

J

In lacrimi mai arde ultimul pic, In sfetnicul zilei încbis.

8 i

'. •

r

/

i.

J

i

mm®âi &

gp,

»

M

I

1 I

ppfiiSPfifi

> /

Ratual îngerul i.f i

Strălucitor în moarte, sub fibre îată-un os Din care se ntregeşte acest schelet de om,

(

îndepărtat diin ceruri — îl leagă tot mai jos Păcatul îndărătnic şi vipera din pom!

; f!

Sfântul de argint In vârful unei sulifi stă braţul meu întins.

Prin fulgii de lumină—spre limpezimi pornit, Se pierde între ziduri, în stropii zilei nins.

O! vârful

3

unei suliţi în inimă nflont! :

9

.i

i

*

' -

. "a

împărtăşanie In stropul uneii lacrimi aştept o rază vie iSă^mii lumineze ockn şi fundul 1 or ascuns, In două trupul pâinei se frânge ntr o tipsie, M.ai mult cules cu gândul şi rod de nepătruns.

Isbândă Lumina dinăuntru ar vrea să se nlinpe Cum despleteşte apa un strop de untdelemn, Venită din adâncuri, svârlită peste clipe In arcul unei zile să-mi fie tun îndemn.

Imn In storul sfânt şi liber, îmi scutur orice lest, I n ceasul sfânt al tainei acelaş porumbel, rin Pri

sunetele limpezi, îl pierd în simplu gest

Şl drept — în vârful zilei, se nalţă , un inel!

io

'

I

1 (• '• ■■

■

«

f

■

I

-Zodie Cu visul în vitralii printre zătrele plâns,

i

(■

1

;"

încremenit în slavă şi n ziduri ,ferecat,

!

jMlai cer o mângâiere apusului plecat Ce-mi create osândirea, cu cât mai mult s a stins.

In aer funigeii atia ating pământul,

r

Lumina lor desprinsă cu soarele apune !

Şi n spicele dc aur le-acopăr tine rând ul,

l

Ca mâna să nu aită o pată de cărtune. i ■

Călăuzindu-mi pasul, o stea prinsă n pieptar $ă-şi legene doar scrumul — mi sa răsfrânt în gând,

I

_ rin somn sau vegte vie, în preajma serei stând, Pri Când steaua dm suişuri îmi este îndreptar.

11

W >

(

1 i

\

jMa-e prins în trestii gestul—în priponit arcan, întors în urma vremii cu fiecare pas, Când mântuit de lene şi căutând popas

s

O zodie m arată îmbătrânit c un an i

Căd erea

mea din zodii o nsemn în 1 espezi grea,

Rostogolindu-mi fruntea spre calea altor treceri, Când mai târziu dintrînsa vor răsări luceferi, Deprinşi să ngenunckeze şi inima să^mi ia!

«

'

12

i

"Veac Inerte graiuri I Ce veac patriarhal!

Alintă moartea liniştea pe plaiuri iŞi cad — sigilii de metal.

Se leagă cerul de pământ!

Se leagănă şi grele Se^alungă clopotele unu 1

după altul,

Strivite n bulgări de pământ. i3

Lumina vie In adâncimea veacului s a desfrunzit iŞi lacrimi înstelate întârzie Intr’o cerească picurare

I

Din zenit ! ; Se leagă cerul de pământ, 1 no dul stelelor din simetrii s a frânt,

I

Sunând s a frânt ! !

In adâncimi ne-am desfrunzit!

V i f

Am înfrunzit iŞi in am oprit 1

}

! y

I

:

: ;

■

\

1 !

!

/>

!

L.

ap»c

E Iîlin l" I

■I

- .-I

*

Cristal M. K.

JVti-e dragă negura...

In ea întinde întunericul meL jŞi

n dreptul lunei — umed pas de căprioară

A străbătut venind prin apa ei uşoară, S a despicat în svon de corn, spre stele.

In luminişul ei se-a fundă ceru

1.

Abia îngăduind-o, începe să se lase o străvezie brumă In sufletul cernit, O pojghiţă de gbiaţă pe dantelata spumă A visului ce parcă de frunze sa lipit!

15

.......

.

In flori de sticlă se axează gerul...

In liniate şi n simţurile adormite, Din raze împletind-o şi oglinzi strivite, In sălcii t rum a iese p lină de lumină ...

In visul frunzelor mi-e sprijinul mai sigur, Din trestii visul — împletind-o, se înclină iŞi plânsul s a mpietrit, Uitat şi neted picur!

16

\

’

I I 1

• 1 ■

f

OtlLS In cântec păstoresc Cu turmele în plaiuri ai păşit, Cu florile şi spicele nfloreşti,

<}

Cu spicele te-ai prăvălit.

(De ngropat, cin te-a ngropat?)

De cântat, cin ţi-a cântat ?

De jelit, cin te-a jelit ?

Din moarte n mituri înfloreşti,

i

In veacul veacurilor asfinţit s\

jMlulţimile te-au jeluit.

H

Sub mătasea genelor, In lumina stelelor,

Ockiul tău

era sa

1

-

fir!

*7

. \ __ sfr?-"

\

■•1

şa

f

iSlglllU

\\&

Proect de epitaf

mm

pentru sarcofagul lui Voltaire

Sfârşitul meu n a fost să fie Prilej solemn de amintire !

2;iceam:

8 W

0

„Nici un iiluminat nu ştie, „Din veac să-mi d ea a ltă felie ! „Aştept de dinco Io o ştire „A vieţii care va să vie .

;; !■

„1Ş1 recules într o privire „îmi pare visul de leşie ! ie !)

M’ am săvârşit (Ce ironie

:

Sub un trifoi de 1 emu —în patru fire,

In D omnul

pnstăvit

îŞi fericit!

I

18

-

A Mana

'SS*

1*

"Vers ată!

Orele de f um Stând în pragul lămpilor îngălbenite !

Noapte albă Se apropie de streşini

*Şi dim

s fe^nicile ntoarse îmi aduce,

Din sfieli îmbătrânite, Somnul!

1 Amin! *9

I

f •J I

■

.

? ;

U !

■

i

CUPRINSUL

n î

SPIC

3

SEMNAL----- --------- --------

5

MOMENT CERESC------

6

MÂNTUITOR---------------

7

ORA SFÂNTA---------------

8

RITUAL

I î

ţ

' :

9 ii

*

VEAC

i3

<

CRISTAL

i5

ZODIE

—

ADONIS -

-

i

V

SIGILIU

18

VERS

*9

1 i

■

.1 ;

)!

OailH) ^ ' ; ■

5

g

I » :

ao

! !

1 ţ-.Finill. DE LIBRĂRIE ] i

*« u

♦

lei 5o, iBUCURsmc*Rot26

V