Răvașele biruitorilor

T

s

' r

■

’ •

1

)■

I

IRVITORlbOR

;

f

i

Stihuri populare culese de: S3c ;

î

cCWo

°Jjj) D G^ti 0 u D1 <2 S G Qo

;Ş t-

r5

l

ii

-

[!

t

!

I

FOCŞANI 1941 — TIP, „CARTEA PUTNEI" Str. Gr. Bălănescu 12

/

i

/ / .

I :

\ : !

!

De acelaţ auler

) Prin Vrancea jertfă şi Biruinţa însemnări cu privire la oraşul Focşani Oameni dela oraş îndrumătorii In fata Măgurii Ţinutul jertfei

'

l

J

10 lei /

o

A

\

o'wv wuXvtţ

VVv

\AJ**»

ir

orv^

&^Or^<JU,

W

«.A

w VJ

-s'C^yy> \A~Z^%,y

<-v

<^\/Vvv

Ravaşblb Biruitorilor rrr' ţL (r /ft •<-

i } *i

Stihuri populare culese de: SSe

© fi OTB B 8 s*es cu

FOCŞANI 1941 - TIP, „CARTEA PUTNE!" Sir, Gr. BSlănescu 12

■■

*•

r m-3iK

'

r • p -’ ,

* ,

A

r <’ -»r C-

«r"

î

I

c

*•» ^ -• f '- • <. /

^

• •u - ^;

-<• N

A

/

*>- •■ * . ,

V* • v »V

.

* »

v.> ..o

>

■4

r.

f

ţ »' r l

i ,PC(

1

L

•»i -

^ \•* >*'ţ^r ' ,a » V'si ' '!.

0 »

« ■ V "*)

-► >.<

<

!■'

OlAUa 7IW

/ 4

Biblioteca Judeţeană VRANCEA „DuHlu Za/nftrescu"

* { .*

**• •*

; •: i

1 i

1 i

l

* \

I

1 1 1 ■

I / 4

î A-

r

*v§&3^©aîsnS aaasaSsnfi© Din primile sile de război, în care anii nu-mi îngăduiau să iau parte, m'am hotărât să fiu de folos răniţilor. Să le citesc, să le dau cărţi, reviste, ziare, cceace am făcut-o mai multe luni în şir, zi de zi. Nu era bucurie mai mare pentru aceşti jertfiţi ai Patriei, decât clipa când le-aducem merindea cea duhovnicească.

Micile mele osteneli au fost peste măsură răsplătite prin bu­ curia şi recunoştinţa ce-o arătau aceşti viteji flăcăi, cei mai mulţi feciori ai gliei şi urmaşi ai celor jertfiţi în râsboiul „întregirii". Un sergent din părţile prahovene—rămas fără picior — îmi spunea cu mândrie: „Şi tata este invalid de răsboi*', Aflându-se că mă îndeletnicesc şi cu scrisul, mă pomeneam din când în când cu răvaşe strecurate tainic de unii răniţi cari-mi spuneau, să le cetesc şi să le public. Nu toate au fost vrednice să vadă lumina tiparniţei, dar toate stihurile, fără excepţie, vă­ deau o simţire aleasă a umililor autori.

Cele mai de preţ din aceste răvaşe dobândite fie dela răniţi sau culese din corespondenţa depe front la serviciul de cenzură, unde am funcţionat, le public în această broşură, care se tipăreşte cu ajutorul generos al Domnului Nicolae Jecheanu, un înţelegă­ tor al lucrurilor de acest fel.

In aceste stihuri se zugrăveşte toată gama de simţiri a plu­ garului ostas plecat departe printre străini pentru mântuirea mo­ şiei strămoşeşti, EI nu se plânge atâta de ostenelile răsboiului, frica de moarte sau alte greutăţi şi lipsuri materiale, cât îşi jeleşte dorul de casă, şi amărăciunea de a fi „străinei" pe lume, „Căci pe unde am umblat, Numai de străini am dat". Şi acelaş ostaş din judeţul Baia spunea „Că de-amarul vieţii mele Şi lui Dumnezeu e jele!".

Cetitorul de rând, cum ar spune oamenii cu pretenţii, dar şi cei cu multă învăţătură, vor găsi cred, destulă desfătare şi alinare sufletească, când se vor împărtăşi din această dăruire populară,

aşa cum am simţit şi eu când am cules acest nectar al harului lor.

Am luat dela lume şi în lume le răspândesc, să rămână măr­ turie preţioasă din om în om şi din veac in veac, de cum au gân­ dit şi cc-au simţit ostaşii noştri şi ai lor în veleat 1941, când s'au ridicat noroadele cu râsboi împotriva balaurului roş, duşman al

crucei şi omeniei. l. M. D,

*

■I

; .

î

Această modestă culegere de stihuri alcătuite de ostaşi şi ai lor, le închin memoriei vitejilor căzuţi pentru redobândirea ho­ tarelor dela Răsărit şi pentru triumful Crucii.

1

*

i

:

I

I I

I

I

I

1

1

5

IS®0E»<2

Mărire ţie» generale, Noi te primim azi ca arale Că *n toc şi bubuit de tun Ai cucerit pământ străbun.

II Pe veci ai întărit hotarul, Din ţară alungaşi amarul, Sfânt altar ai înălţat, Pentru Credinţă ai luptat.

III Cu sfânta cruce înainte Ai biruit şi nu-s cuvinte, Să-ţi arătăm recunoştinţa Oai scris cu bine „biruinţa"#

Mai intăi şi mai întâi Am pus mâna pe condei Şi condeiul pe hârtie Şi cu dor încep a scrie* Şi—încep din partea stângă Cine este ca să plângă, Că şi eu am plâns Când m'am apucat de scris, Pân'de scris am terminat Multe lacrimi am vărsat* Frunză verde de orez, Vino mândro de mă vezi Amar plâng şi greu oftez, Ziua, noaptea patrulez, Patrulez ziua şi noaptea Faţă, alăturea cu moartea, Când sosesc din patrulare, Mănânc cu arma *n spinare.

§5© IV Suflarea Patriei Române, Te va numi de-acum „stăpâne" Aşa cum Ştefan se numea, Şi-o lume 'ntreagă 91 cinstea.

V Noi te primim azi cu urale, Te fnvăluim în tricolor, Te prea măreşte al tău popor Şi flori iţi presărăm în cale, Mărire ţie Generale!

Serg. Cotoroabă Ioan din Reg. 24 Dorobauţi

N'apuc bine să mă culc, Iar mă scoală, să mă duc Şi 'nainte de plecare Raportez celui mai mare Cu picior lângă picior Cu arma pentru onor# Raportez ce schimb am stat Şi la post ce s’a întâmplat?

Mi-a ros arma umerile

Şi baioneta şoldurile, Patrulând eu gările* Frunză verde trei alune, Plânge pământul sub mine Ca copilul de trei zile* Copilul plânge şi tace C'are mamă să-l împace; Dar pe mine n'are cine, Că sunt străinei pe lume*

( 6

Dimineaţa când mă scol lntăi plâng şi-apoi mă spăl, Şi mă reazăm de uşor Şi mă uit in sat cu dor, Cum trec fraţii la surori.

Părinţii pe la feciori, Dar la mine n’are cine, Că sunt străinei pe lume!

Sunt sătul şi iar sătul De mizerii şi de drum.

De-ar fi pe gândul meu Să mă liberez şi eu Odată cu leatul meu.

Tristă-i viaţa unui peşte Ce înoată pe uscat, Dar mai tristă-i a mea viaţă Ce-o petrec eu ca soldat.

Tristă-i ziua fără soare Noaptea fără cer senin, Dar mai tristă-i a mea viaţă Petrecută prin străini* Frunză verde măr mustat Eu de când sunt concentrat Fac serviciul neîncetat, Datoria către stat.

Cine 'n lume. nu mă crede Nu calce pe iarbă verde.

M'a ajuns un dor şi-o jale Să-ţi scriu dragă o scrisoare. Şi ţî-o scriu încet şi rar, Că sunt dragă militar.

Pe măsuţa mea de brad Stau în coate rezimat Şi mereu mă tot gândesc,

Cum să fac să te întâlnesc?

Când la tine mă gândesc» Uit în lame că trăesc* Fiind trist şi pas pe gânduri, Ţi-am compas aceste rândari Na prin vorbă ci prin cărţi* Stând pe iarbă jos, Am sărit an cac frumos* Ia cucuie această carte Şi cu ea în cioc te lasă La mândruţa mea pe casă* Şi să-i spai că m'am ragat Să nu mă lase uitat* Cucul cartea a luat Şi cu dânsa a plecat La mândruţa mea în sat* Puţin cucu a săbovit Şi 'napoi a şi venit.

Eu atunci Fum întrebat: — Pe mândra cum ai aflat?

— Să ştii puiule că-i bine, Mândra gândeşte la tine, Ea mereu tot lăcrăma Şi ţie carte iţi scria* Eu atunci m'am bucurat Şi din nou m'am apucat Să scriu la mândruţa ’n sat* Mândra cartea va ceti, Va ceti încetişor Pentru al nostru mult dor.

Mitruţ (Baia) trimite scrisoarea din (Burcloala-Putna) Scrisă D şoarei Veronica Nicolae Docliia—din aceiaş comună.

f

Ir

Airamfwe Du-te carte sănătoasă La mândruţa mea frumoasă, Când s'o pune sfo citească Lacrâmîle să-i pornească, Precum mi-a căsut şi mie

Când ara început a scrie* Trist am fost şi pus pe gânduri; Când ţî-am scris aceste rînduri, Nişte rînduri mărunţele Din dorul inimii mele,»*

* i

7

Cine va citi ce-am scris Să mă vadă noapte *n vis, Inima să înflorească Şi la mine să gândească#*.

Iubirea fără văsuţ, Este un lucru neplăcut, Ca o noapte fără lună Ca un clopot ce nu sună.

Vasiîe Bucşa

Dare-ar Dumneseu un foc S'ardă «Tirascolul* tot, Odesa pe jumătate Că m’a scos din sănătate.

Ionică.

Toate fetele-s frumoase Par'că din grădină scoase, Numai una din cutie, Tincuţa ce-mi place mie.

Ionică.

DOR. Cerceluş verde închis De când mândronu {i-am scris,,♦ Dar eu nu mai pot răbda Până când nu te-oi vedea.

AHS Nu ştiu carte ce-ţi lipseşte, Sau dorul te nimereşte.

Sau ruşii te-au ocupat Si de mine ai uitat?

Sau te-a trimis la oştire Şi de mine nu ai ştire?

Du-te carte şi te lasă Drept la Ionel pe casă: De l-ai găsi 'n chinuri gtde,

o

Tu să-i ajuţi la ele De l-ai găsi bând şi chefuind Şi cu alta petrecând, Cu alta chefueşte şi de mine nu gândeşte.

Vino carte şi-mi citeşte rindurile mărunte Şi-ţi adâ de mine aminte, Maria Munteanu (Burcloaia-Putna)

m

8

3®*zsc> iv*cu mea Puşiămalele de hoţi Foae verde foi trifoi, Credeau c*o ii tot colhozi.

Eu plec mtndră la râsboi, In Cernăuţi am ajuns, C'am tot stat în aşteptate Dar nici că i-am ajuns Gindindu-mă la hotare* Mulţi ziceau de nu cumva, La răsboi cînd am plecat, Vor fi trecut Moscova ?

Părinţii m'au lăudat Frunză verde şi o cicoare Şi mi-au spus brava! flăcăi, Primii ordin de plecare Să fiţi vrednici ca şi noi!

S'o luăm pe Prut la vale, Primul atac ce l-am dat, Să scăpăm basarabenii A fost la Bainiţi în sat, Pi bieţii ucraineni, Iar noi i-am atacat De aceste lifte spurcate Şi i-am scos din acel sat* Care n'au fost cu dreptate* Să vezi frate, într'a lor cale Am mers patru zile frate Se făcuse mare jale* Pân' ce-am dat de cazemate.

Au dat foc şi-au luat vite, Dumnezeu să nu le-ajute!

Acolo a fost un atac Şi pe toţi i-am sfărâmat* Au rămas prin cazemate Porci şi vite, măi, de toate, Şi colhozuri îmbuibate* Ori ce ţi-ar fi trebuit Găseai frate cât de mult.

Ei n’au avut când lua, Că din urmă-i ajungea, Ei le-ar fi luat pe toate Dar au fost fricoşi de moarte.

Am plecat într'alt atac Prin gări trenul cit 3tătea Crucea Roşă ne servea, Când nici nu ni-am aşteptat, La Focşani ne-a debarcat Mă trezii frate rănit Şi in spital ne-a şi băgat* Prin piciorul drept lovit, Ne-au servit cu ceai şi pâine Strigai mână de-afutor, Şi ne-au spus că, şi străbunii, Să mă panseze că mor* Au luptat şi-au apărat Dar nimenea nu venea

Câ-i bătea artileria, Artileria şi aviaţia, La mulţi le. a mântuit viaţa* M'a luat un sânitar Să mă ducă la spital M'au pansat şi m'au trimes In maşini mai mulţi băeţi, Ajunsâ-i la Chişinău, Luai trenul dragul meu*

i

V'

Ţara de neamul spurcat* Cind m’oi face sănătos Voi fi şi eu om fălos, Cam făcut o ţară mare Luminoasă ca un soare, Iar din ură iubiţi fraţi Credinţă să nu uitaţi*

Serg Roşu Nicolae Com. Lespezi-satul Ţintirira (Baia)

1 5 9

Ocspre 'CrcJînţa Cucernice Părinte Puternic bun şi mate, Mulţumim Ţie Doamne, Cam făcut ţara mare.

II C'am scăpat fraţii noştri Din mîinele Satanei Care acum uitase Credinţa rn tine Doamne.

III Acuma s'or convinge Fraţii liberaţi Cari zilnic roagă Pentru a fi iertaţi,

IV C'au trăit viaţa Fără de Credinţă Şi-acum se roagă Pentru pocăinţă.

V Te rog» de-acum'nainte Iubite Creiator» Pe unde mă voi duce Să-mi fii de ajutor!

Serg. Roşu Nicolae din satul Ţintlrlm com. Lespezi (Bala)

3n luptele J«1a Şigancfis Şi iar verde dragă Anca, Pe dealul dela Ţiganca Să vii măre să priveşti Pe vitejii româneşti.

Se băteau românii frate Cu cinzeci de ruşi în parte Căci băteau ruşii măi frate Cu branduri şi cu granate, Nă'intarea să ne-oprească Pe noi să ne zăpăcească.

Dumnezeu n'a ajutat Căci mereu am 'naintat. Şi am zis Ancă solzi de peşte Int'o zi de şaisprezece Băteau brandurile ruseşti.

In trupele romîneşti.

Cum mergeam şi 'naintam, De-odată m'am pomenit.

Cu'n glonţ dela bolşevic In umărul stîng lovit, Mina stingă mi-a 'morţit, Sanitari au venit Eu atuncia tremuram

—Ia impănsaţi fraţilor iute Ca să mă duc înainte!

—Camarade, Camarade eşti rănit şi nu se puate!

Du-te-*n urmă 'ncetişor Pân'la postul de-ajutor.

Eu atuncea am plecat Pe sub focurile de brand.

Dar n'a fost aşa uşor Pân> la postul de-ajutor, Căci băteau ruşii, măi frate Şi pe v,aţă şl pe moarte. Şi iar verde ş'un bujor, Ajuns la postul de-ajutor, Acolo un domn maior îmi dă primul ajutor.

Cum stăteam în aşteptare Sosi maşina de salvare.

In maşină m'am urcat, Spre Murgeni ara apucat, Acolo trei ore am stat Şi la tren ne-a îmbarcat, Spre Bârlad ne-a îndreptat*

Şi de dînşîi mă rugam:

Acolo, o noapte-am stat

___-

to Şi Ia tren iar ne-a 'mbarcat, Spre Focşani am apucat.

In gară la Focşani, Stăteau fraţii sanitari.

Ei pe braţe ne-au luat Jos din vagoane ne-au dat, In maşină ne-au urcat, Spre spital am apucat, Jos din maşină ne-au dat,

Şi în sală am intrat.

Domnii Doctori ne-a-frapasat, Doamnele ne-au luat Şi-'n salon ne-au aşezat, Ne-au dat bomboane, ţigări Ca să uităm de dureri*

Mare Neagră şi iar Mare, Ce vueşti aşa de tare, Cind eu stau pe malul tău Cu gindul la satul meu ?«♦• Maică dacă oi muri, Să nu 'ncerci a mă jeli, Să-ţi faci cruce creştinească, Zi: Domnul îl odihnească !

Mă gîndcsc măicuţă fn sat Ce mindruţă am lăsat!««« Aşi vrea să vă scriu la toţi,

La prieteni şi nepoţi, N'am cerneală, n'am condei Scrisul nu merge la ei...

Mă cuprinde o voe bună, Ca să vin noaptea pe lună!

Ziua cînd e soare cald Să văd pe măicuţa 'n prag* Mitică*

Primeşti mindră o scrisoar Şi cel care o dictează, E departe şi oftează* Du-te plic, du-te în vint Nu mai sta la poştă mult.

Du-te şi te grăbeşte* Cu puica te 'ntâlneşte.

—De ce plângi măicuţa mea?

—Plâng de mine şi de voi C'a murit tat'tu 'n răsboi!

Scoal, tăticule din groapă Şi ne'ncalţă şi ne'mbracă Că mămica e săracă, N'are cu ce să ne facă!

—Vin îndată dragi copii, Că plînsul l-am auzit Şi din groapă m'am trezit!

—Păsărică, păsărea Nf-ai văzut pe mama mea ?

—Am văzut-o la ciuşmea Scotea apă şi plângea,

Serg. Tofan Panaite Măcişeni (Covurlul) Spitalul 432.

Serg. Măîău Dumitru din Buciumeni (Dâmboviţa)

Alexandru Pichîu Brătuleşti (laşi)

Un buchet de floricele, S'a rupt tocul şi peniţa Sărut ochii şi guriţa Guriţa şi ochiul sting

Care m'a făcut să plâng.

Ion Bucur

Surduni(Tighlna)

i

u GOfffflOSQ

Dragă frate, frăţioare Iţi scriu această scrisoare, Cu mult dor şi multă jale.

Mi-î dor tare de matale !

Aurel şi cu Fănică, Dorinică şi cu Lică Ghîţă şi cuNiculai, Taticu şi cu mămica, Ne gândim necontenit La al nostru scump iubit.

Ce-a plecat în ţări străine Unde n'a mai dat de bine, Unde-i jale şi răsboiu Şi nu-i pace ca Ia noi.

Eu te sfătui frate-meu,

§seea3(B

Ai credinţă *n Dumnezeu Şi în Sfînta Născătoare Către Domnul rugătuare.

Află despre noi măi frate, Dorim multă sănătate Şi acolo unde eşti Cată ca să te hrăneşti, Repede să te ’ntăreşti Iar acuma Ia incheere Eu iţi zic: la revedere.

Ghiţă Nedelcu

Vânători Jud. Putna Către fratele său Caporalul Nedelcu Gh. loan. rănit în spitalul Nr. 476 din Porceşti Sibiu.

îPăsăE'âesL «dâra Focşani ?

i

Sboară tot din deal in deal Şi din deal peste vâlcea, Să găseşti nepoata mea.

De-ai găsi-o adormită, Las'să doarmă liniştită, Las'să doarmă n'o scula.

Pin* vine dimineaţa.

Când s'o scula şi sta în casă Sboară punf-te pe fereastră, Pe o floare de muşcată Şi cintă cam supărată.

Scrisoare către mamă Foae verde trii granate, Mult eşti Bugule departe!

Mamă, de ţi-i dor âe mine Seamănă flori în grădină, Să semeni ronţ de flori, Cu trei fire de bujori.

Să le samcni cu sudoare Să le uzi cu lăcrămioare.

De-o creşte verde frumos,

Să ştii că sunt sănătos; De-o creşte galben pălit, Să ştii mamă că-s rănit; Şi de s'o usca de tot, Să ştii maică că sunt mort. Şi iar verde trii granate A trimis Regina carte La toate fetele 'n părte Şi la femei măritat? 1

!

12 Să nu fte îndoliate.

Stalin n'ai avea parte, De copii tăi la moarte, De colac şi luminare Că pusăşi lumea *n mişcare!

De te-om prinde măi jivină Te-om scoate din vizuină, Şi te-om înjuga la jug, Dela munte pin' la Bug....

Dacă oi muri mamă Joi Să te duci în sat la noi Şi să-l rogi pe popa, care Să-mi citească o deslegare, C’am murit maică *n răzoare, Fără muc de lumânare.

Să-i mai spui măicuţa mea

Să citească ruga grea, Să nu mă uite mândra Că tare mi-i dor de ea Mândră, Mândruliţa mea !•«• De-mi stă scris în carte aşa, Ca să-mi stingă viaţa Duşmanul cu sabia, Eu pe tine te-aşi ruga: Haine negre nu 'mbrăca, Lacrimi multe nu vărsa, Tinereţea nu-ţi usca, Căci c lege omenească Morţi cu morţi să hodinească.

Nicolae Mihalcea . din Pod. Turcului (Tecuci)

§>crî[s©aiR\a cîatee anev&stlâ şu e©pââ

i

l

I

Dragi copii, scumpă soţie, Tatăl şi soţul vă scrie : Să ştiţi că sunt sănătos, Şi sunt foarte bucuros, Căci prin lupte am câştigat, Pământul ce-a fost cedat Cam cu jertfă şi mult sănge, Dar România tot învinge.

Eliberând Bucovina, De ruşi totdeauna, Am scos dintre Prut şi Nistru Barbaria, bolşevismul Peste Nistrul cât zăresc, Tot fraţi, cu grai românesc Şi cu port moldovenesc.

Scrie tăticul cu drag Copilaşii ce mai fac ?

Să-mi trimiteţi scrisoarea sbor, Scrisă de mânuţa lor,

Că nu ştiu, nu am noroc Sau la poştă nu e loc?

Că v'am scris în fel şi chip, Insă nu primesc nimic, Două rânduri să citesc Inima să-mi răcoresc!

Du-te carte sănătoasă, La copii şi la nevastă Şi îmi adă veşti frumoase .Dela toţi ai de-acasă Soldatul Trană Petre Rcg. 1 C. F.

1

I

i3 frojra^ Mă pusei şi eu să scriu, Cum petrec printre străini» Ca florile prin mărăcini.

Nu ştiu hârtia vă lipseşte, Sau dorul nu vă jeleşte, Sau nu mai merg poştele Sau mi-aţi uitat numele ?

Lacrimele îmi spală faţa, Duşmanul îmi răpune viaţa, Că de când ne-am depărtat

Multe am mai îndurat, Multă sete, multă foame, Amărât mai sunt eu Doamne !

De amarul vieţei mele Şi lui Dumnezeu e jele, Căci pe unde am umblat, Numai de străini am dat.

Ostaşul Gheorghe Ştefanovici Preoţeşti Jud. Bala

i aioul Jsarasterînra Străinei şi pus pe gânduri Vă compun aceste rânduri, Tot aştept şi mă gândesc Vre-o scrisoare să primesc. Şi acum mă pun să scriu Din inimă ce ştiu : Foae verde de stejar Grea e slujba de jandarm, Căci, când vine-o sărbătoare,

Atunci pleci în patrulare,...

Zăresc păsări sburătoare...

Am chemat o rândunea Scrisoarea s’o ducă ea, Rândunica mi-a. răspuns Ridicându-se in sus, N’am ce-ţi face dragul meu, Căci stiăină sunt şi eu.

Dac’aş fi o porumbiţă, La mata 'şi veni în sbor Şi la fereastra micuţă, Aş clădi un cuibuşor.

Când am vrut să scriu frumos, Am căzut cu masa jos, S'a rupt tocul şi peniţa Sărut ochii şi guriţa.

Foe verde şi-un mohor Du-te scrisoare cu dor Du-te şi te întâlneşte Cu lordache şi-i vorbeşte, Şi-i vorbeşte vorbe dulci Că dela mine le duci, Să-i spui dulci cuvinte, De mine copii să nu uite.

Citeşte dragă, citeşte La copii şi te gândeşte.

Ţinea Cărnu Din Urechsştl (R.-Sărat)

Caporalul Raţă V.

Catrina lordache Lupaşcu Orbeai (Jud. Putna)

Scrisoare cu vorbe dulci, La Gheorghiţă să te duci,

Du-te iute şi grăbeşte Şi de mine îi vorbeşte, $i-i spune că-s sănătoasă Şi-l aştept să vie acasă.

Mariţa Munteanu Cucova Jud. Putna

'•

r u £upfa dela !B®£jcil3LKa<eşti *> Vin ghiulele ca vîntul Frunză verde meri domneşti De se leagănă pământul, Pe vale la Bogdăneşti.

Vin ghiulele cu mia Să vii maică să jeleşti Să distrugă Romînia.

Cum ard sate romxneşti.

Dar pe ziua cea de şase Şi pe valea Prutului Toţi romînii 'naintase In iadul pămînfulux, Stau ruşii in cazemate Şi cu nemţi dimpreună Şi ne bate cu grenate, Parcă eram o furtună.

Cu ghiulele şi şrapnele Să vedeţi, acum mâi frate 5 Şi gloanţe mitraliere. Şapte sute tunuri bate.

Frunză verde, fir mohor, Bat şi tunurile bofor, Armamentu* de însoţire Ca să dea la ruşi lovire.

In cazemate am intrat, Pela spate i-am luat, Ruşii rău s'au îngrozit Şi la fugă au pornit, Şi trăgeau ai noştri frate, Şi pe viaţă şi pe moarte !

C'aşa vrut-o Domnul Sfint, Să-i săturăm de pămînt.

r 1

\ /

1

Dar atuncia ei ce fac?

In Ţiganca se retrag, Artileria i-a văzut Şi pe loc i-a şi bătut* Frunză verde de pelin C'au uitat şi pe Stalin, Dar aşa cum noi trăgeam, De-odat' ne pomeneam De pe dealuri, de departe Artileria lor ne bate# Şi ghiuleaua cu şrapnele Să-i vedeţi atuncia frate Mi-a mâncat silele mele!

Ne-au luat şi ei prin ‘spate, Nu numai pe-a mele frate O ghiulea cînd a venit, încă Ia vre-o şase, şapte* Lingă mine a trăsnit. *) Sub titlul Doina aceaati poezie a'a publicat în ziarul Mllcorul. Am însă origtailul acrii de autor.

1

1

aJ

r

1 *5 Ne-aa dat chiar şi de mâncare Şi pe loc ne-aa şi schimbat, Ne-aa pansat, ne-aa pas la pat.

Domnii doctori, oameni bani, Sânt adevăraţi români : Ne-aa întrebat pe fiecare Care rană, măi, ne doare.

Dapă ce ne-a terminat In saloane că ne-a dat, Pe toţi iate ne-a 'mpărţit Dapă cam a trebuit.

Aici ni s’a dat de toate, Să uităm durerea frate.

Noi, ca gîndal la hotare: Să facem ţara mai mare, Care-cam la noi venea, Câte-o ştire ne-aducea O doamnă că ne spunea: „Fiţi mândri şi fericiţi Ţara noastră că 'tregiţi" !

Noi ca toţi într'un glas Din inimă am strigat: „Ura, şi 'n veci să trăiască Ţara noastră românească" !

Noi ca toţii am strigat Daţi in ei că nu-i păcat.

Camarazii—au auzit Pe raşi tare au isbit Şi ca toţii au fagit.

Se vede măi, dragă frate Le era frică de moarte.

Noi ca toţii ce-am făcut?

Prin mlaştini ne-am tîrît Şi-aşa vrut-a Domnul sfîntul Să trecem înapoi Prutul. Şi, Prutul cam l'am trecut.

Pansaj bun că ne-a făcut.

In maşină ne-a urcat Spre Margeni că am plecat.

Dela Margeni, la Bârlad Tare rău ne-a sdrancinat.

Am ajuns şi la Birlad Pe loc ne-a evacaat.

Frunză verde lemn de nuci Am ajuns şi Ia Tecuci.

Dela Tecuci, la Focşani, Ne-a adus într'un spital.

Din maşină, jos ne-a dat, In spital că am intrat, Doamne bune, surioare,

/•

i

3

Serg. Gheorghe A Babei Corbasca Tecuciu

r-

Biblioteca

vrancea Zaimftre$cu,, - - ■**

j

:

1

V.

; r ■

r

. '

, '■

i

.

j

c

". «

/

i I

I

<

t

> I

! . t

i

v-i o

t {

*

i

i

r* i»

. & **< « ! ;. •. /

.1 « ■

.