Un exerciţiu de geografie isto r ic ă

VECHEA STRADĂ PRUNCU DIN FOCŞANI. UN EXERCIŢIU DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

9

Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU

Introducere

Fosta Stradă Pruncu, actuala Ana Ipătescu, este o stradă veche din partea central-nordică a Focşanilor, orientată est-vest, importantă pentru legătura pe care o realiza între Calea Cuza Vodă (drumul de intrare în Focşani dinspre Moldova) şi Strada Mare (vechea uliţă a Focşanilor). Nu putem aprecia cu exactitate vechimea acestei străzi, la începuturi fiind o uliţă care mărginea la sud fortificaţia fostei Mănăstiri „Profetul Samoil”, ctitorită la mijlocul secolului al XVIII-lea. În secolul al XlX-lea, atunci când s-a individualizat ca stradă şi a primit şi numele starostelui de Putna, Iordache Pruncu, strada începea de la casa acestuia, cu deschidere în Calea Cuza Vodă, şi se încheia la Biserica „Profetul Samoil” .

Metoda de lucru

În prezentul exerciţiu de geografie istorică ne propunem să îmbinăm analiza spaţială (caracteristică geografiei) cu analiza cronologică (specifică istoriei), din dorinţa de a reconstitui cât mai fidel casele şi oamenii care au locuit pe această stradă. Un principiu fundamental în studiul geografiei istorice, pe care încercăm să-l urmăm în acest demers, este cunoaşterea cât mai exactă a contextului istoric în cadrul căruia se manifestă anumite realităţi geografice1. Pentru a reconstitui organizarea spaţiului geografic aferent acestei străzi, ne vom folosi de două planuri cartografice care reprezintă un reper pentru Focşanii celei de a doua jumătăţi a sec. al XlX-lea: planul căpitanului Marcus Terbuhovic (1855) şi respectiv cel al inginerului R. F. Radovici (1896-1898, actualizat în 1908).

1 Ionel Boamfă, Geografie istorică, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din

Iaşi, 2019, p. 13.

Planul Terbuhovic a fost descoperit în anul 2011 de cercetătorul Dan Dumitru Iacob, în Arhivele Naţionale ale Austriei2. Scara mare a planului militar, 1:14600, i-a permis autorului să cartografieze cât mai fidel arhitectura ecleziastică, civilă, obiectivele militare (spitale, grajduri, depozite de furaje), staţiile de poştă, cărămidăriile, sau cişmelele. În anul 1855, Focşanii nu aveau o nomenclatură stradală, însă uliţa analizată avea ca reper proprietatea fostului staroste3 Iordache Pruncu.

Fig 1: Strada Pruncu marcată (cu roşu) pe Planul Terbuhovic (1855) 1 - M ănăstirea Prorocul Samuil, 2 - Biserica Sf. Nicolae-Stroe, 12 - Biserica Sf. Gheorghe - Nord.

Patru decenii mai târziu, planul Radovici, deşi la o scară mult mai bună, 1:5000, nu ne oferă prea multe detalii în plus. Este menţionat numele străzii Pruncu (astăzi strada A na Ipătescu) şi observăm o delimitare mai clară a proprietăţii. Făcând o comparaţie cu planul anterior, constatăm că în cei 40 de ani de dezvoltare urbană, densitatea construcţiilor în perimetrul urban analizat creşte cu aproximativ 150%.

2 Iacob Dan Dumitru, „Planul oraşului Focşani din 1855, realizat de căpitanul Marcus

Terbuhovic”, Cluj - Kolozsvăr - Klausenburg 700 Vărostorteneti tanulmănyok /

Studii de istorie urbană, Erdelyi Muzeum Egyesulet, Cluj Napoca, 2018, p. 241-258.

3 Cârmuitor al unui ţinut, cetate sau oraş, având atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti. 18

Fig. 2: Strada Pruncu pe Planul Radovici (1896-1898), cu proprietăţile la care se face referire în text.

Case particulare, instituţii, destine

Casa familiei Pruncu, astăzi o ruină, se află în curtea Colegiului Naţional „A. I. Cuza” . Iordache Pruncu (1778-1868) a fost una dintre cele mai controversate personalităţi politice din Focşanii secolului al XlX-lea. A ocupat diverse funcţii în administraţia centrală şi locală a Moldovei: spătar, postelnic şi prefect de Bacău, în timpul domniei lui Ioniţă Sandu Sturdza (1822-1828), vornic, vel-agă şi staroste de Putna, în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834 -1849). Frumoasa casă4 Pruncu a fost construită în perioada 1827-1842 de către staroste alături de a doua sa soţie, Catinca (fosta nevastă a căminarului Scarlat Bontăş). Succesiunea proprietarilor casei după moartea lui Iordache Pruncu a fost următoarea: Catinca Pruncu (1816-1881), Nicolae Pruncu (1845-1888), Simion Guriţă (din 1892), Liceul de Fete (actualul Colegiu Naţional „A. I. Cuza”).

4 Dan Nichita, Silvia Vrînceanu Nichita, Elita unionistă din Focşanii unirii. Istorii.

Destine. Patrimoniu, Focşani, 2020, p. 72.

Fig. 3 Casa Pruncu, fotografie din jurul anului 1900, Colecţia Petru Mincu.

Aproximativ în aceeaşi perioadă cu edificarea casei Pruncu, în celălalt capăt al străzii, la intersecţia cu strada Profetul Samoil, se organiza prima instituţie spitalicească din oraşul Focşani. Spitalul „Profetul Samoil” s-a înfiinţat prin ordinul 63 din 10 martie 1838 emis de Epitropia generală a bisericilor „Sf. Spiridon” din Iaşi, în timpul domnitorului Mihail Sturdza5. Corelând informaţiile istorice cu cele două planuri, apreciem că în prima fază spitalul a funcţionat mai întâi într-un corp de clădire (chilii) pe latura de nord a bisericii având iniţial 12 paturi. Ulterior, se extinde ajungând la 24 de paturi în anul 1860. Între anii 1890- 1891, pe latura de est a bisericii, Casa „Sf. Spiridon” din Iaşi construieşte un nou spital de boli interne purtând numele „Cehan Racoviţă Voievod”6. Director al spitalului era renumitul doctor Ion Macridescu. Clădirea spitalului, cu o lungime de aproximativ 100 m, a supravieţuit până în anul 1970, când este demolată în urma planurilor de sistematizare. Pe locul fostului spital este astăzi Şcoala Generală „Ion Basgan” şi o parte din actuala Stradă Mare a Unirii.

Casa Sultanei M ilos, aflată pe strada Pruncu nr. 11, nu departe de Biserica Profetul Samoil, are o importanţă deosebită pentru istoria

5 Cezar Cherciu, Focşanii - O istorie în date şi mărturii (sec. X V I - 1950), Editura

Andrew, Focşani, 2010, p. 120.

6 Ibidem, p. 248.

20

învăţământului din Focşani. În data de 7 ianuarie 1866, în această casă a fost inaugurat primul gimnaziu din oraş, actualul Colegiu Naţional „Unirea” . Reputatul istoric Dimitrie F. Caian, fost profesor şi director al acestui liceu, menţionează că acest gimnziu „s-a deschis în casele D-nei Sultana M ilos strada Pruncu”1. Deşi în această casă funcţionase Şcoala de fete din Moldova, în perioada 1860-1866, ea era „improprie pentru o instituţie şcolară”* 8.

Fig. 4: Casa Sultanei Miloş în care a funcţionat Gimnaziul „Unirea” . Foto: Colecţia Petru Mincu. Identificarea casei Miloş pe planul Terbuhovic nu a fost un demers facil. Singurul detaliu de poziţionare a acestui imobil îl aflăm dintr-un discurs al directorului Simion Crainic, atunci când acesta, cu ocazia serbării liceului din data de 24 ianuarie 1913, afirma: Şcoala de la Profetul Samoil, azi Liceul UNIREA, în amintirea ştergerei de veci a hotarului despărţitor a l ţărilor surori, şi-a dat roadele aşteptate în toate ramurile .9 Pentru a valida ipoteza că fosta casă Miloş este casa în care a locuit în ultimele decenii doctorul Romulus Deac, am realizat o serie de măsurători între acest imobil şi alte trei construcţii reper: Biserica „Prorocul Samuil”, Biserica „ S f Nicolae-Stroe” şi casa Plagino (situată pe aceeaşi stradă Pruncu). Am constatat erori foarte mici între rezultatele măsurătorilor de pe cele două planuri menţionate mai sus, din secolul XIX, şi măsurătorile actuale de pe hărţile topografice recente ori din aplicaţia

1 Dimitrie F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, 1906, p. 140, (subl. ns. - R.S.). 8 V.V. Haneş, 50 de ani dela înfiinţarea liceului „U nirea”, Închinare Liceului UNIREA

cu prilejul împlinirii a 50 de ani de vieaţă, 1916, p. 6.

9 Revista Noastră, anul I, nr. 6, februarie 1913, p. 83.

GoogleEarthPro. Parţial, aceste erori sunt generate şi de proiecţiile cartografice diferite, respectiv reţelele de triangulaţie folosite în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea, în această casă locuia Vasile Nădejde. În lista monumentelor istorice din judeţul Vrancea, acest imobil este denumit „Casa Gheorghe Botez” 10. Este posibil ca acesta să fi fost proprietarul casei în perioada interbelică, atunci când prin renovare au fost făcute anumite adăugiri, în special la intrare. Casa Abgarovici se afla pe strada Pruncu la nr. 6, aproximativ la mijlocul distanţei dintre casa Pruncu şi casa Miloş, pe partea opusă acestora. Alfons Abgarovici a fost consilier la Curtea de Apel Focşani. Nu avem informaţii referitoare la familia acestuia, ştim doar că studiase în străinătate şi obţinuse titlul de doctor în drept la Facultatea din Paris11. Credem că Abgarovici a fost prezent în data de 7 ianuarie 1866 la deschiderea Gimnaziului aflat în vecinătatea casei sale, alături de Gheorghe Apostoleanu care era prim-preşedintele Curţii de Apel Focşani, cea mai importantă personalitate a Focşanilor din a doua jumătatea a sec. al XIX-lea şi cel care a ţinut discursul inaugural. De altfel, Gheorghe Apostoleanu (1832-1895), fiul negustorului Apostol Abageru de pe Strada Mare din Focşani, s-a legat afectiv de această parte a oraşului. După anul 1870, îşi va construi în stil eclectic o frumoasă casă în prelungirea străzii Pruncu (astăzi aproape o ruină în curtea Spitalului Judeţean „Sf. Pantelimon”, str. Cuza Vodă nr. 50-52), iar una dintre fiicele sale, Eliza, căsătorită Vârnav, va locui chiar lângă A. Abgarovici. Casa Vârnav, situată pe strada Pruncu la nr. 4, o putem repera astăzi după sediul unei cunoscute şcoli de şoferi12. Ernest Vârnav era descendentul a două vechi familii de boieri moldoveni: Vârnav şi Rosetti. Familia Vărnav13 o aflăm în documente începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Tatăl său, Grigore Vârnav, era fiul lui Gheorghe Vârnav (1788-1830), mare postelnic în timpul domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza. După mamă, M aria Rosetti, se trăgea dintr-una dintre cele mai importante familii nobiliare din Moldova.

10 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_judeţul_Vrancea, consultat în data de 13.04.2021.

11 M onitorul Oficial al României, nr. 33, 11 (23) februarie 1878, p. 810.

12 Şcoala de şoferi „Scorpion”, str. Ana Ipătescu 17. La începutul perioadei comuniste, aici se afla Internatul de elevi al liceelor „Unirea” şi „Cuza”.

13 Octav-George Lecca, Familiile boeresti române. Istoric si genealogie, Institutul de

Arte grafice şi Editura „Minerva”, Bucureşti, p. 491.

Ernest Vârnav a fost un politician activ, deputat, primar al Focşaniului (1905), urmând linia conservatoare a socrului său, Gheorghe Apostoleanu. Eliza Vârnav se implică, alături de mama sa, Smaranda Apostoleanu, în diverse acţiuni filantropice desfăşurate sub patronajul Societăţii de Cruce Roşie, sau al Societăţii femeilor ortodoxe. În perioada interbelică, în această casă, urmare a implicării Principesei Olga M. Sturza, va funcţiona un orfelinat de fete. Casa Plagino era situată lângă casa Vârnav, pe strada Pruncu la numărul 2. Alexandru Plagino (1801-1894), mare boier cu moşie la Plăineşti (Dumbrăveni), era nepot după mamă al domnitorului Alexandru Moruzi, iar soţia sa, Alexandrina Ştirbei, era fiica domnitorului Barbu Ştirbei. A ocupat importante funcţii politice în stat: vicepreşedinte al Senatului (1865), preşedinte la Senatului (1869-1871), Comisar general al Regelui Carol I pe lângă Marele Cartier General al armatei ruse (1877). Asemenea tatălui, Alexandru A. Plagino s-a implicat în viaţa politică, a fost parlamentar şi prefect. Terenul în suprafaţă de peste 7000 mp, pe care se afla casa Plagino, se compunea din două loturi dobândite prin cumpărare de la Catinca Lipan, în 1882, şi Ion Brăescu, în 188314 Alexandru A. Plagino a construit o frumoasă casă în care a locuit până în anul 1902, când o donează Primăriei Focşani care va amenaja aici un aşezământ social numit „Adăpostul Comunal” 15. În aceeaşi curte generoasă va fi construit, în anul 1931, „Leagănul de copii”, datorită generozităţii şi implicării dr. Marcu Câmpeanu. În prezent, în clădirea leagănului de copii funcţionează restaurantul „Pacific” .

14 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea, dosar Adăpostul comunal şi

Leagănul de copii, 1940. 15 În anul 1923, adăpostul găzduia 78 de bătrâni şi infirmi, de asemenea cerşetori adunaţi din oraş şi din judeţ.

Fig. 5: Adăpostul comunal, foto: Arhivele Naţionale Serviciul Vrancea. Baia Frăţia, prima baie publică (comunală) din Focşani, era situată pe Calea Cuza Vodă la intersecţia cu strada Pruncu şi se învecina la vest cu casa Plagino. S-a deschis în anul 1885, iar primul director a fost doctorul I. M acridescu16. A funcţionat timp de peste cinci decenii în administrarea Societăţii Anonime „Baia Frăţia” şi a contribuit la îmbunătăţirea situaţiei igienico-sanitare a oraşului. În anul 1939, preşedinta de onoare a societăţii, Ecaterina Carnabel, soţia doctorului Alexandru Carnabel (decedat în anul 1927), va face un demers către Primărie pentru ca aceasta să preia Baia Frăţia17. Această baie comunală va funcţiona şi în perioada comunistă. În ultimii ani, aici a funcţionat Restaurantul „L ’Atelier” (fost Wassermann). Casa Luis era foarte aproape de Strada Mare, vizavi de Biserica Profetul Samoil. Marin Luis de meserie tipograf, primeşte, în anul 1888, o autorizaţie de funcţionare, pentru cinci ani, din partea Tribunalului Putna şi a Camerei de comerţ18. Funcţionează peste două decenii sub numele „Tipografia Progresul Fraţii Luis” . Marin Luis a fost şi proprietarul librăriei „La globu verde” pe Strada M are19.

16 Cezar Cherciu, Focşanii ..., p. 234.

17 https://adevarul.ro/locale/focsam/focsamul-inca-1885-baie-comunala-devenit-timpimobilul-functionat-folosul-sanatatii-publice1_58ac4c7d5ab6550cb8ae7f46/index.html, accesat în data de 14.04.2021.

18 Cezar Cherciu, Focşanii ..., p. 241. 19 Ibidem, p. 265.

24

Casa Rarincescu se afla pe strada Pruncu la nr. 5, aproximativ vizavi de casa Abgarovici. Gheorghe Rarincescu, o personalitate absolut remarcabilă a învăţământului din fostul judeţ Putna, a predat în Focşani, la Şcoala de băieţi nr. 1 (1885-1887) şi la Şcoala de băieţi nr. 2 (1894-1925), unde a fost şi director. În anul 1891, Gheorghe Rarincescu se numără printre fondatorii unei societăţi de ajutorarea elevilor săraci din Focşani20. Între anii 1907-1911, a ocupat funcţia de revizor şcolar. Un talent pedagogic de excepţie, învăţătorul Rarincescu a fost iubit şi respectat de elevi, părinţi şi autorităţi, care i-au acordat o serie de distincţii: „Răsplata muncii pentru învăţământ primar clasa a Ii-a”, „Răsplata muncii, clasa I”, „Coroana României în grad de cavaler” . Şcoala de băieţi nr. 2, aflată pe Calea Cuza Vodă, era situată la mai puţin de 200 m de casa din strada Pruncu. Credem că apropierea de şcoală a fost un motiv important în alegerea învăţătorului Rarincescu de a locui pe strada Pruncu. Se stinge din viaţă la data de 28 martie 1925, iar prin grija colegilor şi a prietenilor, în curtea Şcolii nr. 2 de băieţi va fi amplasat un bust realizat de Corneliu Medrea21. Casa Rarincescu este locuită şi în prezent, iar vechea curte mare a fost cu timpul fragmentată. Pe unul dintre loturile rezultate prin dezmembrare se află astăzi Clinica „Sante” . Casa M argulis, situată pe strada Pruncu la nr. 3, se afla între casa Rarincescu şi fosta proprietate Pruncu. În anul 1896, atunci când se înfiinţează „Epitropia Comunităţii Israelite”, B.I. Margulis funcţiona ca ajutor de rabin. După Primul Război Mondial, I. Margulis era unul dintre comercianţii importanţi din Focşani, având ca domeniu de activitate băuturile spirtoase22. La sfârşitul perioadei interbelice, pe această proprietate Buium Ştrulovici va construi o fabrică de ţesături din bumbac23. Vechea casă Margulis şi clădirea fabricii există şi în prezent, necesitând lucrări de renovare. Ca mai toate oraşele târguri, Focşanii aveau la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-alea, pe lângă prăvălii, un număr însemnat de hanuri. Dintre acestea, pe strada Pruncu este menţionat hanul „Tache Ţiganul”24 despre care nu ştim unde era situat. Aproximativ de la mijlocul străzii Pruncu, se desprindea către sud strada Sf. Nicolae Stroe (astăzi Maior Sava), după numele bisericii construite în anul 1839. În jurul anului 1900, la intersecţia acestor două

20 Cezar Cherciu, Focşanii ..., p. 248. 21 Ibidem, p. 386. 22 Ibidem, p. 364. 23 Ibidem, p. 469. 24 Ibidem, p. 255.

străzi locuia Iordache Dimitrescu, funcţionar al Prefecturii Putna, o personalitate marcantă a vieţii culturale focşănene.

Concluzii

Din punctul de vedere al geografiei istorice, analiza străzii Pruncu (din anii 1950 Ana Ipătescu) ne-a oferit posibilitatea conturării unei imagini în mic a Focşanilor ultimelor două veacuri. Construcţii de secol al XlX-lea, aflate astăzi în diverse stadii de degradare, păstrează încă memoria unor mari proprietari sau oameni de stat, precum şi a unor instituţii de învăţământ, sanitare, sau sociale. O seamă de personalităţi care au contribuit la dezvoltarea economică, politică, socială sau culturală a comunităţii focşănene, nu numai că nu trebuie uitate, dar pot constitui modele pentru tânăra generaţie. Apostoleanu, Plagino, Vârnav şi Rarincescu reprezintă o parte din elita focşăneană de altădată, dornică de a ridica oraşul Focşani în rândul celor mai importante centre urbane ale României. În perioada comunistă, din dorinţa de a şterge urmele unui trecut incomod din punct de vedere ideologic, strada care purta numele unui fost boier (Pruncu) primeşte numele (altminteri merituos în felul lui) Ana Ipătescu, eroină a Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. Mulţumiri 9 Autorul acestor rânduri aduce sincere mulţumiri domnilor Petru Mincu şi Florin Marian Dîrdală, pasionaţi cercetători ai vechiului Focşani, pentru tot sprijinul acordat în munca de documentare şi validare a unor informaţii. Răzvan SĂCRIERU: prof. dr. la Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu” şi la Colegiul Naţional „Unirea” din Focşani. Din anul 2000 este absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti, specializarea Ştiinţa Mediului, având ca domenii de cercetare geomorfologia fluvială, geoarheologia, geografia istorică, morfometria, geomorfologia structurală. Din anul 2008, este doctor în ştiinţe geografice al Universităţii din Bucureşti, cu teza Bazinul morfohidrografic Milcov. Studiu geomorfologic. Este membru al Asociaţiei Geomorfologilor din România şi preşedinte al Societăţii de Geografie din România - Filiala Vrancea, din anul 2021. A susţinut numeroase comunicări ştiinţifice şi a publicat articole în reviste de specialitate din ţară (Revista de Geomorfologie, Analele Universităţii Bucureşti, Comunicări de Geografie, Buletinul Societăţii de Geografie Filiala Vrancea) şi străinătate (Zeitschrift fur Geomorphologie). Este un valoros colaborator al proiectelor bibliotecii.