Paradisul statistic_Ion Călugăru

PARADISUL STATISTIC : •*

ta

N

■■ *•

.*

.

«■

-

•;

•

.fv;*:>

V

:

1

r

■

:

8âB

•-*

bsj **»

’ *7*.

V "

i

•

vn\-

•« •- Vr: .V

s»\r«

••V-

%

:

îtfS.

>.V.

L • S •; a

.• ■

bussi

. .••■s™

»• v-

,4v/ • fî i

■

-V.

.

i

v--.

.-4if

P-’iV

\

■

.

6

% -.

•-

•r

. ;> s r» <'

i.' ■

^£v¥?.'5 •■■.-■ -

ii'j

A.«

J.

.». •

«•'

•• «

Vi

V*

...

k .«.

•VVţ ?

• •

r*

^V;

*«■

***

1

Hi

j

/ *. /

i

.• • •

V

'

.•

. v.;^v

■.

•••SÎ*"

ION CALUGARU ■

.

'/

/

*

:

i

3

\ \

c

'

.•

-

/

f ■

;

; ■

i ;■

I

ion călugării

paradisul statistic 1926 :

•£■ ,

1

MUV

l

Qj lP

î-

o l AUR

i(okW\

!

c o

I

desene

m, h. inaxy •

L

doamna lot e un fel de societate anonimă a vechiului testament; fără nume mic a vieţuit, anonimă a încremenit drob de sare, tn anonimat circulă de veacuri o tristă legendă. Vreau să lim­ pezesc fapta, s’o precizez; deaceia mă înscriu în fals împotriva tradiţiei, istoriei şi legei.

Datele mele simple nu corespund, desigur, cu legenda trans­ misă de vechiul testament; cer scuze, dar, tuturor acelora ce se vor ofusca.

Lot — se ştie era avut şi burlac. Cuprinsese posesiuni, creiase exploataţii pe întinsul Iordanului şi Mesopotamiei. Cirezi de bivoliţe, cămile sălbatece rătăceau prin preerii, turmele de capre şi oi prin munţi, herghelii de cai şi catâri prin stepele calcinate; ferestrae tundeau peruca pădurilor; caravane trans­ portau pâine şi metale, smirnă şi parfume; pioneri croiau şo­ sele, prăvălind dealurile de calcar; grămătici ţineau socoteli pe cari Jj_le prezentau săptămânal. Lot urzia mereu reţele de comunicaţii, ţesea mereu păienjeniş peste ţară. Prins în angre­ naj de trusturi, imobilizat în preocupări financiare, îşi rezervase un simplu cont curent sentimental pentru puţine şi întâmplă­ toare aventuri. Niciodată nu s’a gândit c’ar putea ajunge, bunioară, ctitor de familie, alfabet de seminţii, îndrumător de triburi. Era modest; punea în seama hazardului capacitatea care-i se recunoştea. Zilele lui s’au succedat simplu, până într’o zi. A zărit o creolă cojind nuci. Sucul verde brumase mâ-

6

iii nile mici, le înnegrise asemeni pieliţei de sclav jupuit din care se fac mânuşi şi conduri pentru cadâne. Era o copilă puberă, inocentă, cu carnea aleasă. Avea pielea mată, cu puf, cum au unele varietăţi de piersici — şi ochiul de păunită virgină. Îşi freca degetele cu nisip şi gresie, un suspin cu sughiţuri ful­ gerate îi cutremura carnea şi se înciuda! Lot o plăcu. Vedea pentru întâiaş dată o fiinţă mâniată pentru un nimic — care nu se preocupă de câştig — gravă când ar putea zburda, ado­ rabilă de graţie, inconştientă ca perla. Nu se îngrozeşte de insurecţii şi fluctuaţiuni valutare, de cumpene cari pustiesc viile şi vânturi cari flutură peste planetă. — Am să mă însor ! — îşi zise. L-a săgetat ceva ce n’a putut defini şi destinul lui s’a înnodat cu al femelei...

Lot o urmări. Avea manii de turist. Ştiţi cum sunt şvabii cari se poartă cu genuchii goi şi ciorapi de lână ? Copila nu-1 lua în seamă. Vorbia prieteneşte cu şerpii, îi încerca pe gât. ca blănurile şi şerpii huzuriau, întinzând boturi ascuţite din­ ţate, până în palmă. Se scălda, sburda, scormonia pe sub pietre, speriând fetele, cu pumnii plini de lipitori — făcea plajă pe prundişul ascuţit care lasă urme de cuie pe spinare.

Apele spărgeau între dinţi prundul ca pe sâmburi de măs­ line; ea asculta ecoul repezit. Alerga. Se opria brusc, scru­ tând cu gravitate Iordanul care întinde braţele spre ve­ getaţia forfecată de pe maluri. Iordanul pare un ins care doarme. Fetiţa îi pune, pe piept, corăbii mici, cioplite în lemn de cedru — Iordanul se scutură, par’c’ar alunga muşte şi fe­ tiţa râde, râde cu poftă inegalată. Nu ştie ceti şi scrie, nici descifra paremii de pe pietre, nu cunoaşte poveţele cari sfătuesc pe tinerTsă nu supere pe cei bătrâni, — dar crede că se va iubi cândva cu un luceafăr sau zeitate.

Pe câmp, un păcurar i-a propus o funcţie. L>a refuzat cu puţine cuvinte (mai mult gângăvia decât cuvânta) bănuindu-i gânduri impure şi mai ales, scârbită de gura lui imundă şi ştirbă. Lot îşi asvârlia în vid pasiunea. Intr'o zi, a prins-o însă printre ciulini şi i-a zis cu îndrăzneală: — Micuţo, vreau să-mi fii nevastă! Ea a răspuns: — Dar n’am urmat nici un curs de comptabilitate! Ca să înlăture alte răspunsuri idioate, Lot o săltă pe umeri şi fugi cu dânsa în deşert. Fraţii ei re­ curseră atunci la represiuni: îi ucideau păstorii, îi măcelăreau turmele, îi incendiau lanurile, antrepozitele. De aceea fugarul socoti cuminte (ca să-şi cruţe averea) să se supună moravu­ rilor ţării: plăti câteva pungi cu arginţi, un sac cu piper şi mirodenii şi — se cunună cu Sefora. Apoi, Lot îşi clădi vilă lacustră, care, spre a se deosebi de locuinţele slujnicăreşti, avea un geam croit dintr’o piele de iadă şi un foişor. Inte­ riorul, simplu: o leasă-hamac în care dormeau, câteva piei de jder şi şacali, pe jos, câteva ulcioare scobite în piatră, un telefon şi un ibric electric cu priză. Sefora era puţin bucătăriţă; ştia numai fierbe, cotidian, un but de viţel în apă să­ rată şi un ulcior cu grâu strivit cu piatra. Fripturile la grătar le pregătea însă delicioase. Avea gustul puţin developat. Puţin exigentă, se nutriă mai mult cu lapte de bivoliţă care, după unele păreri posedă proprietăţi de înfrăgezire, cu miere şi vege­ tale. Soţul prefera de aceea să prânziască în oraş, să se in­ vite des Ia masa unchiului Abraham...

Dar Sefora, deşi soţie legitimă, nu s'a lăsat biruită: refuza atingerea masculă. Pasiunea soţului creştea cu toate că bra­ ţele şi pieptul purtau parafa dinţilor ei de demoniţă. Nu în­ ţelegea de ce ţine s’o mângâie şi s’o pupe.

— M’ai luat, dragul meu, să-ţi fiu gospodină. Dacă vrei 7

8

jucărie, ai iepuri de casă: sunt albi şi au blană de catifea!...

Numai când Lot s’a încăpăţânat s’o siluiască violent, i-a muşcat buza şi mustaţa. O babă I-a tămăduit cu ulei de su­ nătoare, dar buza i-a rămas divizată în două, cum o au ie­ purii. Buza despicată îi defineşte lubricitatea şi cruzimea, în clipele de furibundă neurastenie. Văzând şi văzând Sarali — mătuşa lui Lot — că femeea nu se frânge, a îndrăznit s’o sftăuiască că trebue să-şi facă delicata datorie conjugală, altfel spunea ea — soţul e îndrituit s’o şi spânzure . . .

Doamna ar fi preferit sâ divorţeze decât să se supună unei cazne nemeritate. Divorţul nu era încă permis. S’a supus dar canoanelor fireşti şi născu o fată. Ignorantă cum era, neştiind că din trupul ei isvorâşte lapte, aşeza copilul sub ugerul unei capre, să sugă. Capra se numia Gad. După trei zile, copila a căzut în iaz. Un câine fidel a pescuit-o. Dar fata s’a îm­ bolnăvit de pneumonie şi a sucombat. Pentru întâia dată fe­ meia sburdalnică şi glumeaţă a simţit în inimă sângerând so­ litudinea, viaţa încercuită de neguri cu ţepi, atmosfere ame­ ninţând. A devenit ursuză, superstiţioasă. Şi cum Lot pleca des pentru afaceri, micuţa doamnă plângea. Copilul mort creş­ tea suferinţă cumplită; o covârşia incomensurabilul anotimp de meditaţie neroadă.

Ca să nu fie singură, soţul îi cumpără un gramofon. Sefora iubea muzica; mai ales noaptea. In noapte, svonul gramofoanelor îşi multiplică tristeţa; gramofoanele au un umblet cu aripi, în cânt, o dulceaţă prostănacă de lapte de cocos şi de şerbet de trandafiri. Punea o placă; creierii se învârtejeau.

Ieşea nudă din vilă, îşi punea un coş de momit peştii în spinare (avea grije s’aşeze înăuntru o păpuşă de paie care în­ chipuia copilul) şi se arunca în iaz. Innota toată noaptea prin întuneric şi desişuri.„Innota pentru rugăciunile nerostite,pentru pomenirea copilului, pentru poftele ei zăvorite, pentru neferi-

cirea ei iremediabilă. Căuta moartea sub nămol (închipuindu-şi că se ascunde acolo) să-i smulgă pletele şi s’o întrebe: de ce nu e cuminte ? Plângea gândind că toate isprăvesc în beznă, că în memorie întâmplările se trezesc ca aromele, se uită — cum a uitat pe frăţiorul sfâşiat de pantere, pe mama moartă de icter... In zorii zilei adormiâ la întâmplare, trudită. Şi nopţile se repetau ca o tâmpenie!

Viata Iui Lot, după cum e bineînţeles, se distribuia între suferinţa subtilă, fără glas, certuri absurde. — Dacă am schimba clima, draga mea ? o întreba cu timiditate. — Mai îndrăz­ neşti să deschizi gura?! Ştiu, e-he-he! după ce mi-ai omorît copilul ai vrea să uit şi locul unde a murit ?

— Doamne, Doamne! ce creer de muere! Ci isprăveşte odată cu tâmpeniile! Eşti femeie şi ţi-i gândul sucit: te în­ ţeleg. îmi placi; te suport. Dar.ştii bine, că însăşi legea mă obligă să măcelăresc pe nebuni, să-i vând ca sclavi. Nu mă sili să te vând în Egipet, mai ales că se svoneşte că preţul damelor a crescut pe piaţa Memfisului. — Rufian parşiv!-—îl scuipa printre dinţi ca pisicile şi-şi ascundea obrazul sub o inundaţie de plete roşii.

Soţia se subţia nutrită numai cu aguridă şi pămânţel. Totuşi, Lot o iubea cu pasiune. Se gândi că societatea ar distra-o, ar calma-o. Dar fiindcă dânsa nu vroia să plece, pe când dormia, o duse la Sodoma, târg faimos şi vesel. Sodoma, deabia răsă­ rită din ceţuri, era încă o îngrămădire de pietre cubice, câ­ teva ulijt strânse între pulpe, câteva parcuri cu terase şi mu­ zici şi o populaţie buclucaşe. Sefora se adapta la mediu. Lot îi dărui un costum de amazoană şi un cal pur sang. Doarn11a călăria cu pasiune. Sodomiţii îi "aflaseră ceasul plimbării şi se îmbulzeau pe la ferestre şi răspântii, s’o vadă trecând, despletită, ca delirul pustiei. — Trecebăetana LTrecebăetana !...

Doamna Lot danţa în piaţa publică: nici o fecioară nu 9

10 era mai şopârlatecă, nici un bărbat nu-i rezista în durată.

Când doamna danţa, târgul încremenia şi pământul prins în vârtej fâlfâia; când doamna călăria, Sodoma se cutremura. Ţjnea la integritatea trupului, întru amintirea pruncului mort.

Ca să preîntâmpine surprizele naşterii şi-a provocat câteva avorturi. Prietenele experte şi înţelepte i-au spus însă: — Proastă eşti, ma chere... ca mâini te lasă bătrânul pe dru­ muri. Fă-i fete! Madame Lot se pătrunse de sfatul cuminte.

Născu, vreme putină după aceea, două fete gemene. De atunci renunţă la sport şi danţ şi se retrase în umilinţă.

Sodoma nuntia însă neîntrerupt. Fetele şi băeţii nu cunoşteau feciorie. Bărbaţii, astâmpăr şi trudă. Femeile câştigau facil, de pe urma turiştilor, găzduind, ospătând, distrând pe străini — căci, vreau să se ştie — Sodoma era o staţiune mondenă ves­ tită pentru scumpătate, unde turiştii avuţi erau jupuiţi, cei mi­ zeri.dar frumoşi plăteau în plăcere, indiferent de sex, cei urîţi erau alungaţi să nu desguste, să nu desfigureze veselia popu­ laţiei. (Deobicei, urâţii cugetă şi sodomiţii dispreţuiau gândul)...

In acest mediu precipitat, doamna Lot contractase puţine prie­ tenii. Cumpătată, primia, ieşea rar, şi numai când se ivea un singular spectacol. Sefora îmbiba cu geniu indolenţa ei de­ plină şi devotamentul matern: din neînsemnate îndeletniciri creia scopuri. Creştea flori şi fete, gătia şi se lăsa posedată odată pe săptămână. Lot, preocupat de treburi (fusese ales prinţ al Sodomei) o lăsa în pacea ei meschină. Ospitalier cu străinii, dintr’un caicul dezinteresat (ştia că Dumnezeu întovărăşit de vreun seraf face razii) ca nu cumva să refuze ospitalitate DomnuIuTprimia pe oricine, gândind că, din în­ tâmplare, îl va vizita şi o faţă celestă.,.. Intr’adevăr, într’o zi, trecură pe acolo, doi adolescenţi desculţi şi arămii. Drumul li

se netezia sub pas, piatra se aprindea cu flacăre de o străluci­ toare albeaţă. Fluerau fără grijă, veseli. Lot Ie ieşi întru în­ tâmpinare. — Micuţii mei domnişori, v’aşi ruga să-mi faceţi şi mie cinstea să v’abateţi pe Ia casa mea. Nu v’ar strica să vă răcoriţi picioarele şi să gustaţi o felie de azimă, o bucata de miel fript! — Ne grăbim,; iubite domnule, s’ajungem pe Karmel unde ne aşteaptă express-funicularul să ne urce în cer.

— Ah! dv. sunteţi îngeri^ poate ? Cu atât mai mult vă rog să poftiţi: nevasta şi fetele mele ar dori să pipăie măcar odată o carne de înger. Dar iertaţi-mi indiscreţia... sunteţi de­ sigur slab retribuiţi că vă văd în sdrenţe !... — Nu, domnule, nu suntem exploataţi. Dumnezeu nu ia plus-valută de pe spinarea noastră. Numai că noi n’avem necesităţi... > După schimburile de politeţă, îngerii se înduplecară şi in­ trară în casa lui Lot. Sefora se veseli; fetele de asemeni. (In gând, îşi ziceau: — Ce păcat că tineri atât de frumoşi s’au făcut îngeri în loc să se însoare ! Ştiau din auzite, că în­ gerii sunt scopiţi). Ceeace nu-i plăcu Iui Lot fu intimitatea Seforei cu îngerii.

Nu trecu ceasul de când poposiseră îngerii şi Sodomiţii şi aflară că Lot găzdueşte doi adolescenţi. Se adunară înaintea casei, strigând cu glasuri înalte. Lot ieşi din casă.

— Te-am ales stăpân să ne îndestulezi toate cerinţele.

De ce ascunzi doi bărbaţi în casa ta ?

Un huideo fantast şi o îmbulzeală de popor răsvrătit.

— Linşaţi-1! Linşaţi-1!..

Dar Lot, văzându-i întărâtaţi, Ie-a zis: — Fraţilor, nu violaţi legile ospitalităţii. Dacă vă e de goană, luaţi fetele mele cari n’au cunoscut încă bărbat şi. fa­ ceţi treaba cu ele. Numai pe străini lăsaţi-i teferi...

Sodomiţii nu primiră târgul, ci i-au răspuns aruncând cu pietre: 11

12 — Mai povăţuieşte pe alţii.

Prin uşă, apărură, patru sfredele, mâinile îngerilor, cari l-au tras pe Lot în casă şi au baricadat uşa. Apoi, îngerii si-au pus aripile, pe care le-au scos când au intrat în casă, au des­ chis tavanul. înainte de a-şi lua sborul au cuvântat: — Lot, ia-ti ce ai mai de preţ, ia-ti fetele şi nevasta şi fugi cât mai departe! încă în astă noapte craterele se vor deschide şi vor înghiţi şi Sodoma şi Gomora...

— Cum aţi şi plecat? întrebă Sefora. Dar îngerii îşi şi luaseră sborul. Madame Lot suferia mocnit de plecarea lor.

Anii se mineralizaseră peste ea, în straturi de obezitate sentimentală. Râvnia după un vis nedefinit; ceva care gâdilă, o durere subtilă care curge în muşchi. In grăsimea ei se con­ centrase o amărăciune, esenţă tare. îngerii erau o scară în as­ censiune spre o privelişte deasupra platoului cotidian şi..

Pe afară, sodomiţii şoptiau cu glasuri de urzici cari ustură ; un suspin crunt scânteia în întuneric. Oamenii bâjbâiau cău­ tând uşa. Lot strânse tot ce putu şi porni în goană. Alergau bi­ ciuiţi de zăduf, de sulful topit, în curgere, goniţi de groaza sododomiţilor furibunzi. Cutremurul pocnia pieptul pământului ; So­ doma scrâşnia. Ţipete înălţau flăcări, delirul pieptăna prive­ liştea cu ţesală de foc. Grupuri se descompuneau, oameni, vieţuitoare se topiau. Sfârâia ulei, apele perfid ascunse ţâş­ neau din toate crăpăturile...

Neamul Lot, rătăcia în noapte, sub o lună care sângera Vântul scurma miresme uscate cari înţepau nara, explozii re­ petau răbufniri şi, în răstimpuri, în calmul atmosferei, se auziau distinct, împletite, valuri, valuri, vaete, vaete, vaete pes.te vaete. Câmpul poleit cu nikel, lucia, pod de scoici fos­ forescente peste tălăzuiri de întunecimi compacte. Familia Iui Lot tăcea. Sefora căzuse în apatie. Se repetau într’însa gân­ duri cu îngeri, cu jucării, vârtejuri şi .alte multe...

In zorii zilei au dat peste un teren mocirlos cu ciulini, presărat cu iezere minerale ciopârţit de pâraie alcaline. Sefora se opri la un izvor. Ii erâ sete. Dar apa izvorului împietria pe orice corp solid. Madame Lot privi în urmă, să mai vadă odată Sodoma. Gura se umplu de var; picioarele se împotmoliau în mocirlă, trupul se imobiliza în beatitudine... Se simţia bine sub copleşirea de ape, de ape şi var.

Când au vrut s’o trezească au observat că e de cretă.

desmînţirea lui satan Ceasul bătea trei când am ieşit dela revelion. In creer, spi­ rala taraful de balalaice, zăpezi tărcate cu serpentine şi femei, exploziile sticlelor tălâzuiau svonuri în scoica urechii. Am strigat un şofer. A venTT"un negru. M’a săgetat o presimţire, dar nu-s superstiţios. Am urcat; nu i-am spus nimic. M’a în­ ţeles şi a pornit fără adresă.

Maşina circula lent, prin procesiunea bulevardelor, silabisia ceţurile cu lunetele din bot. M’am gândit amuzat că era, de­ sigur, întrunire de parcuri şi etaje suprapuse, căci pantele se umpleau de furnicare şi ascultam cum cuvântă explicit paratrăznetele. Atmosfera era îmbibată cu aromă de cafea pră­ jită şi sulf. De aceia, plesniau necontenit lumini galbene. Dar brusc (sunt sigur, nu din pricina beţiei) ordinea fiinţei mi s’a întrerupt, şopârlă care-şi lasă coada; trăiam dublu: cu epi­ derma în solemnitate citadină, lăuntric, la dispazonul unei răz­ meriţe stihie... — revoluţie soldăţească, scrâşnetul unui hangar care se prăbuşă, automobile blindate ţâşnind prin acoperiş, deschizându-se paraşute...— Mă orientez, mă caut, mă conving... ~ Serafim Ivanovici, de ce nu mai pescueşti ?

— Peştii se întrunesc în comitet. Nu e plăcut să tulburi o întrunire. Undiţa nu prinde decât gâturi de broaşte.

— Vania, de ce nu te mai duci Ia liceu ?

— Dacă şezi mult în bancă faci zâmbre...

16 — Tecla Pavlovna, fii bună: vinde-mi un funt de uni.

— Destul aţi supt mierea şi laptele pământului... mai roa­ deţi şi stuf!

Maşina se împiedică de sgrumţuri. M’am trezit. Suntem nu departe de Piteşti. Un peisaj cioplit în bronz coclit, se des­ făşură în noaptea care strâluce. Ascensiunea şoselii se face în zig-zag. Peste umerii şoferului văd un drum de cretă, lu­ minat, venindu-ne întru întâmpinare, poticnindu-se la cotituri.

Mi se pare, dintre tufe răspândite pe marginea şoselii, se în­ tind spre noi carabine. Mi-am aprins o jigare, să nu fiu singur, să-i bravez pe nevăzuţii inimici. Răcoarea pătrundea în pori, mă strâbătea ca prin filtru. Am stins ţigarea, am aprins alta.

La o răspântie, ne-a oprit o babă^smochinită, ştirbă, cu glasui spart.

— Domnilor, vă rog Iuaţi-mi băiatul cu dv. în maşină. Nu-1 mai pot purta în cârcă. A murit de câteva săptămâni şi nu vreau să-l înmormântez Ia ţară. Dealtminteri, n’are să vă su­ pere— e surdomut; miroznă n’aic, că l’am uscat în cuptor şi l’am uns cu mirodenii.

— Vai, cu plăcere! a răspuns în locu-mi şoferul, fără să încuviinţez.

Ceiace îmi părea insuportabil, mă exaspera, mă îmbia la crimă, e că bătrâna venia pe jos şi mortul a fost aşezat în cupeu alături de mine. M’am resemnat şi am remarcat: mortul avea ochii năclăiţi ca pisicile, o ridiculă demnitate, purta pan­ taloni cu bretele şi tichie de magistrat. Numai mâna împie­ trită, cu ghiare de erete, îţi corăslia măduva de groază. Şo­ ferul mări însă viteza la intrarea în pădure. Ecoul prundişului, ronţăit de roţi, străbatea în profunzimi pădurea, se în­ torcea încărcat de chiciură, trezia spaima latentă.

Maşina fugea de priveliştea ţâcnită, stăruind, reminescenfă, în gând. Fulgerător, n’am simţit" absorbit în trupul omului de la volan, atras în cursa unui câmp magnetic, mistuit ca pili­ tura de fier. După — ştiu eu cât ? de inerţie minerală — mi-am revenit din leşin sau catalepsie: continuam să trăesc eu însu-mi, autonom, ca ornicul asvârlit în gârlă. Viteza creştea.

Aş fi ţipat: eram paralitic. Asvârliţi din maşină, cădeam pe grămezi de prund, săriam la volan, mingi trase de sfori, eram jucării umplute cu plumb.

La ieşirea din pădure, vecinul meu mort se deşteptă.

— domnilor, eu sunt un om mort şi, cu regret, v’atrag atenţia că n’aveţi milă de mine. Trebue să vă părăsesc. Nu pot suporta viteza. Am murit tocmai ca să găsesc imobili­ tatea.

Se înclină cu desăvârşită politeţă şi-mi întinse mâna greţos păstrămită. I-am strâns-o. Am pornit. La o casă cu lumini, o casă roşie, înfăţişare de canton, am auzit ţipete. De aci pur­ cese un vis; sunt încredinţat că visul m’a ameţit cu torent de cerneluri si beatitudine. Am descins într’o boltnită cu ziduri sclipind de catifele şi firet. îmi amintesc c’am zărit un om întors cu spatele biciuind cu nagaica o femeie. Am intrat şi am surprins un svon (desigur un glas care mi se adresa)...

Cu puţină îndrăsneală se pot înstăpâni, chiar lucid, femeile din vis...

Era tăcere neclintită în somptuozitatea de acolo şi pregă­ tită masă pentru festin : vinuri cu gust de metal, dense, negre, struguri plini de brumă, limbi afumate şi jamboane brune, muşchi sfrijiţi ca bureţii, ciuperci fripte la grătar. M’am aşezat la masă cu o femeie în rochie de bal. (şoferul se aciuise poate la bucătărie). Femeia era palidă, blândeţă impri­ mată pe obraz. O frumuseţă decentă, pasivă, care n’aşteaptă elogiu şi biruinţe. Femeea fecundă, femeea exemplar de maj

>

17

18 ternitate nedesminţită, femeia cu poftele ferecate. N’ain vorbit, nu mi-a vorbii. Am mâncat cu poftă drăcească, am supt vinul.

După ţigările, care-ţi stărpeziau cerul gurii şi-ţi volatizau cre­ ierii, femeia m’a prins mână, m’a dus într’o cameră cîfnamac.

0 cameră cu miros ascuţit de gutui. Miros care te exasperă. te beţiveşte, te preface vapori. Ştiu: e infamă mărturisirea. Dar pentru bucuria ce se mai deşteaptă în mine, trebue. N’o cunosc, n’o cunoaşte nimeni, nu mă cunoaşte. A fost o posesiune de veci, un sărut rece de ventuze, o creştere de forţe. Femeia creştea în hamac, creştea pasiunea-i svârcolită, ochiul ei ca un cearcăn. Gura crater, suspina lavă când ţâşniau deliciile, trupul se cutremura ca o plaje netedă, sub goliciuni expuse.

N’am descifrat decât faţa ei, oval fără pereche, părul tuns băieţeşte — trupul flexibjlizat de sport şi robusteţă. Inutile amănunte. Nu ştiu cine m’a silit să plec...

M Eream .treaz, trudit, sătul, în noaptea care sticlia pe dâm­ buri. Maşina s’a înţepenit în smârcuri şi aşteptam pornişul.

Am aprins ultima ţigare.

— îmi permiteţi ?

Până să răspund am desluşit capul negrului: obraz de vâsc întărit, maxilare cu colţi de tigru sfârşind într’un bot strâmb, sălbatec; ochiul de mongol dement şi nasul plisc. _ Te-ai speriat? Ei da! — sunt Satan. După presimţirea, de adineauri, după atâtea ispite şi pregătiri, m’aşteptam să-ţi fi evitat surpriza. Ha! ha! ha!

Râdea lacom : un râs gâlgâit, imund, (purta un coteţ de raţe în gâtlej ?) un râs ce se arunca furibund peste dealuri, jur, era un râs care planta copaci şi incendia livezi, deşi pentru intelectul altuia expresia n’are înţeles, viziunea e cu neputinţă de conceput. Am îngăimat ridicul, nimicit de spaimă.

—-- Poftim ? Nu ! Sunt descântat...

— Dracul, după cum vezi amicul meu, e negru cumu-i zu­ grăvit... Am descins totuşi să mă desvinovăţesc... Nu... nu e exact ceiace cuget; am venit să desmint... Cât oamenii mă socotiau rădăcina răutăţii existam: îmi auziaiTTârşâitul paşilor în vine, respiraţia în inimă. In solitudinea omului, îl egalizam, parveniam să devin chiar el însuşi. M’au reabilitat însă; in’au scos sursă de progres. S’au pocăit. Şi pocăinţa, iubite domn, e pre­ ludiul morţii. De aceia mă uită. Ii preferiam viteji, cât se îngroziau de mine, mă contraimitau; prietenia lor făţarnică îi dizolvă.

Seminţia de năpârci pocăite mă desgustă. Pentru voi, pentru binele vostru, nu vreau sa fiu uitat... .

— Ah! domnule şofer, eşti foarte glumeţ... Amicul meu Satan, (îmi permiţi să te numesc amicul meu — nu-i aşa?) am surprins şi eu cum se ţes iţele vieţii. Suprasimţul meu, instinct fără greş, a biruit retina care suprimă evidenţele, ur­ zeşte intrigi neroade între mine şi viată. Nu mă mai înşel; îmi displac strigoii. Pătrund până în miezul fiinţei. Trăesc cu simplicitatea pământului care suferă jivinele şi fluviile. Mă în­ cumet să mint ca să nu jignesc nimic şi pe nimeni. Mint cu naturaleţă, distins, fără pasiune.

— Eşti falş. Minţi că minţi. Apoi, n’am venit să mă ini­ ţiezi d-ta.

(Era grav, teribil în mânie, ţinea peste mine întinsă o seciire cu ascuţiş implacabil).

Am venit să te rog: desminte prin gazetă, o legendă. Nu-mi plac oamenii, ciulind urechea la bârfeli absurde. Au zornăit elogii peste tidva mea, s’au spart injurii. Am aşteptat. M’am încre­ dinţat însă că fiinţa voastră nu e înzestrată cu tactilitaţe pro­ prie. Supliniţi inteligenţa cu mitul. Sunteţi maimuţe desgustătoare. De aceia v’aş ruga: nu-mi oferiţi atri­ bute, nu mă devaloraţi cu vâlva voastră! ly

Spune-le oamenilor că mă prefer Satan — Satan fără mit...

In această clipă nu-s numai cu d-ta. Priveşte!...

In toate metropolele continentelor şi oraşelor reşedinţe, zăriam simultan, fulgerând un ins aplecat peste altul cu înfăţi­ şarea tipică de reporter «•• Satan desminţia.

Un semnal; şi mi-a zis: — La revedere!...

1

t

•• .

.

te*

prinţul papal Pluteam peste adolescenţa mea svârcolită, teribil de lucid, totuş inconştient. Am gâtuit, de atunci, toate erezile şi mi-am dizolvat adolescenţa, printr’un secret pe care nu-1 mai posed.

Bărbat, m’am trezit cu îndeletniciri simultane: reporter mon­ den, calendarist, epos popular, profet. Ultima profesie e, poate, cea mai adevărată expresie a mea, făţişă, îndrăzneaţă, neprevă­ zută. (Aş fi trebuit să descopăr de mult în mine, această mină neexploatatcf; am fost doar pururea un ins predispus spre aventuri, supranatural.) Acum predic prin bâlciuri. Re­ prezint un capital de preziceri şi un aparat automat, cu so­ nerii, şi’s reprezentat de ţiganul Vitai, închiriat cu ziua — cel mai autentic exemplar de profet, neîntrecut în şiretenie, în în­ crederea cu care debitează şi strânge mulţimea.

- Vitai prezice, după formalul profeţiei imprimate şi compuse de mine: TINERE, dacă nu-ţi îngrijeşti dinţii, ajungi la bătrâneţe, javanez în costum de zahăr cubic.

PREA STIMATE DOMN, Fericirea-şi arată drumul deschis înaintea dv. Pes­ te două luni întreprindeţi o călătorie siderală în yacht personal.

DUDUIE, căţeluşa matale lup e amo­ rezată de un fox irlandez.

Va muri de lingoare.

24 DOAMNĂ, nu vă palpită inima ? Aţi remarcat desigur nervurile de sânge din ochii soţului. Ca altă dovadă mai concludentă că vă înşeală, parşivul ?

Vital e un tip intuitiv. Deaceia oferă planeta cuvenită doam­ nei geloase, unui tânăr şi viceversa; oamenii se amuză; mie îmi cresc veniturile. Mi-am educat un suflet geometric. Vara sunt profet; iarna: reporter, spectator, pilaştrii de bar, scafan­ dru orizontal, vis prelungit. Nu gândesc. Experienţa mi-a do­ vedit că ideea îţi suge creerii, dacă nu devii impresarul ei. De aceia sunt, drept vorbind, un simplu impresar profetic. Visez rar, port un piept de cvart, un pumn boxeur, o inimă veselă, vidă şi bună. Dac’aş smulge-o din rădăcini, ar scânteia ca luceferii, ar cauteriza răutăţi ca praful de nitrat peste ulcere, lumina ei ar inunda pământul...

Dar, iată o aventură pe care — deşi profet — n’am putut-o prevedea.

Răsfoiam, într’un bar, o publicaţie sportivă.

— îmi permiteţi?

— Poftim!

— Om bun! Te-am văzut şi mi-am şi zis: veni, vi di, vie /.

Toţi Românii, dealtminteri, gute Leute... Crede mă, iubite domn, cunosc pe oameni, cunosc continentele cu cetăţi, societăţi de navigaţie, tundre şi pustietăţi. In Franţa: sgârcifi; îşi fură din mâncarea dela prânz s’o păstreze pe deseară... în Argen­ tina : proxeneţi cu monoclu, dinţi de aur... în Germania: po­ pulaţie de păpuşi îngrăşate cu bere şi tărâţe... Ehei! pe aici înţeleg şi eu : oameni, oameni la tot pasul, filantropi, belşug !...

Si* un obraz de sgârci, tatuat, o ţeastă rotundă, ascetică, ne­ tezită cu rândeaua, presărată cu cucuie, îmi ia contact de priză cu nasul. Mă cutremur.

— îmi permiteţi să mă prezint?... Sunt prinţ papal: Les-

cinsky, ancien colonel dans Parmee autrichienne. Sunt pensio­ nar...

— îmi pare bine... Ce luaţi, domnule colonel?

— Avec vous du poisson meme. Dar vedeţi dv., caut un împrumut până îmi vine pensia... Astăzi avem în...

Replică deconcertant de subtilă. Comand — să nu-mi dezic bunătatea, plec să n’o pierd. (Sunt inşi de care trebuie să fugi ca de climatele insalubre).

A doua zi, la bar, evit recenta cunoştinţă, a treia, a patra, în cele următoare, la fel.

Nenorocirea, domnii mei, nu se stăvileşte însă.

Intr’o noapte, îmi scot cămaşa să-mi pun pyjamaua. Ascult un scrâşnet. Da! coastele îmi scrâşnesc. Observ; se despică sternul. Cine ? Tăcere. — Eu ?... — Nu se poate. Dac’aş fi eu însumi, mi-aş răspunde pentrucă mă stimez. Dar cine e ? Iese din mine, prâslea-prichindel, viu natural, redus la esenţă... prinţul papal. Domne! blindat ca un tank mic! Se plimbă prin odaie ca un pisic, face salturi, se învârte, titirez, poartă uniformă de honved. E nostim! îmi zic. Mestecă din fălci ca un crocodil moleşit de căldură, care nu se mai hrăneşte de­ cât cu gâze. Mă salută cu săbiuţa.

— Ciudat ?! Ţi se pare ciudat că ies din d-ta ? Ai găsit altă soluţie ca să ai dreptul să te miri, să mă priveşti speriat ? M’ai evitat; mie nu mi-a convenit să te evit. Te-ai stru^. ţit (iartă-mă că invent cuvinte) crezând c’am să te uit. Am "recurs la un expedient pentrucă trebuie totuş să trăiesc şi eu? Ma foi, comod, nu-i de loc în tine. Eşti un tip extrem de irascibil şi nu se poate discuta cu d-ta. M’am redus, din politeţă, Ia rădăcina pătrată ca să pot exista. Două camere pentru un prinţ, e cam puţin. Cred că recunoşti: mănânc în stomac, unde am închipuit o mică sufragerie; dorm în plă­ mân. Baia, sunt silit s’o iau în beşică. Te-aş ruga numai, dacă 25

26 ţii să-mi faci plăcere, bea apa rece, fără săruri. Se depun se­ dimente şi mă sgârie când mă scald.

— Parazit! Cinism ambulant...

— Uf! urât mai vorbeşti! Credeam că ne vom înţelege. Pu­ team trăi nebănuit; n’am vrut. Suntem cavaleri doar, mon cher. Remarc însă, spre marele meu regret că nu ştii să tra­ tezi o minoritate; am să fiu silit să reclam Ligii Naţiunilor.,.

— Reclamă! Reclamă, dacă vrei! Se cunoaşte că nu eşti decât un simplu prinţ papal. Altfel ai fi găsit alte perspective de viaţă. Un om nu recurge la expediente ruşinoase...

Vorbele îmi cad în vid, plescăind ; prinţul se retrage calm în locuinţa lui. Mă cuprinde furia. Cerebelul scos din ţâţâni se agită pendul, măduva fierbinte e gata să ţâşnească prin sute de puţuri arteziene.

A doua seară, prinţul nu apare. Mulţumit, mă felicit pentru energia mea, glumesc: — Am inventet deci un prinţ blindat — şi invenţia trebuie brevetată. A treia zi... Mă plimb. întâlnesc pe prinţ. Ce plăcintă cilindrică, ridiculă, inutilă! Ce cretin dornic de ubicitate!

Noaptea, simt miriade de musculiţe ciugulind din mine cu trompe de oţel. Devin străveziu. Privesc ca într’un acvariu, în care vezi undind peştii. Un balet de prinţi iese. Fumul cer^ neleste. Iată sepii, caracatiţe, peşti cu ochi de cobalt, monştri "nebănuîţi, toate jivinele pământului şi apelor. Ce ospeţe în măruntaiele mele! Vă rog să mă credeţi, am trăit o clipă pe­ nibilă. — Ce’s eu? hanul drumeţilor? cantina azilului de inva­ lizi ?—Şi pe măsură ce mă înfuriam, creştea năvala prinţilor.

Odaia s’a umplut de un norod princiar. Gândesc: trebuie să recurg la mijloace ultra-diplomatice; să-I silesc pe prinţ să emi­ greze cu suita, fără discuţii. Nu înţeleg dece aş apela la arbitrajul Ligii Naţiunilor. Declar greva foameL Câteva zile nu mai iese nimeni. Dar, după aceia, aceiaş puzderie de prinţi. Renunţ la greva

foamei. Mă voi sinucide! Dar pe dată mă răsgândesc: dacă mă sinucid, cade baletul de prinţi flămânzi. .Eu vreau să distrug principiul iniţial: foamea cu creaţiile ei abjecte şi livide. Ce să fac? s’aştept? s’aştept? să mă sfârşesc de bătrâneţă ? să reacţionez ?...

9

Prevăd însă şi alte complicaţiuni. Cum să mărturisesc un sentiment care pâlpâie subteran, curge mai pur ca ozonul care spală plămânii ? O coroană de spiriduşi magnetici arde peste fruntea-i de platină. Trupul e numai curenţi (câte miliarde de volţi ?) O cheamă Florentina Ciri-Eleyson. E maşină de preci­ zie : la anumite ceasuri flirt, sport orizontal, tenis, plimbare.

Se pasionează, râde interminabil, cu muşchii mobili. Îmi place: e păpuşă. O admir, deşi deterministă, cunoaşte o independenţă necunoscută mie. Nu mă voi însura cu ea, desigur, niciodată, pentrucă nu’s Pierpont Morgan şi ea. . . ...Doamne şi ce anotimp ?... Ai preferi să te schimbi în plug motor! Cosmosul: un sloi de ghiaţă. Citeşti gazete, visezi... La Bucureşti, pietonii taie pârtii printre troiene, să se plimbe Flo­ rentina, eu şi Lenuş; peste Balcani au îngheţat traectorii de vulturi; la Paris, nopţi, ploi, metro-uri, reclame luminoase — prieteni plecaţi să prindă gloria; la Roma, părăzi ponti­ ficale, — prin toate metropolele, glasul cifrat al burselor şi al reţeletor de telefonie, pe căi ferate, tendere plesnite... iceberguri topite de curenţi marini... Atâtea miracole se ascund ! Şi când cugeţi mai profund: prin odăi calde, fetiţe fac gim­ nastică cu sandowul. Femei în blănuri epocale, aşteaptă în halluri tineri, cari ar trebui să fie inteligenţi. De nerăbdare citesc. Dac’aş fi şi eu independent l-aş reciti pe Arentino : L a putaine errante. Mai sunt proletari ca mine, stingheri, de prisos. Noi suntem însă robusteţa pământului; nu ne plân­ gem. Cine ne-ar compătimi ? Azi voi visa la dânsa.

27

28 Mă duc la un bar, după obicei. Ceas calm de prânz, fără sgomot, fără oameni. Omule, şi un bar medită câteodată ! Rar ; nu-1 lasă chelnerii şi oamenii cari n’au ce face. Mese dorm.

Clopote din pian visează dans. Ecouri se boltesc. Se fugăresc, balauri Iipicioşi, cu solzi. îmi amintesc de barul «Alhambra» din str. Sărindar, unde l-am tntânit pe prinţ. Adio, amorul meu platonic, vis caloric printre madrepore de ghiaţă; adio mizerie proletară pe care nu te pot lecui, beatitudine celestă şi pământeană pe care nu te pot cuceri! Ştiu; vine iar noaptea cu fantome mărunte de prinţi pa­ pali. Glontele de revolver e o soluţie provizorie. Moartea mă va invita odată la ospăţul ei şi fără pofta mea... Dar până atunci, un laş viu, e ori cum de preferit viteazului leş. Apoi n’am reuşit încă să dau oamenilor crezul nou, deşi sunt profet — şi au să mă uite. Nu vreau să mă uite!

Laşitate la etaj, păinjeniş de străzi fotogenice, parcuri, man­ sarde, expresse, nopţi cu svonuri lente, ca valuri de azur dens, despletiţi balul vostru acrobatic! Am să rămân trist cum nu trebuie să fie omul. Am să mă resemnez: să fiu papagal, maimuţă, demon, vid... Acasă, în frig, fără nimeni şi cu un duş­ man interior!... Şi să nu te vrei profund sentimental, să nu te vrei compătimit de tine însuţi!.. Voi inventa maxime cu­ linare pentru uzul proprietarei, voi dormi puţin, să prescurtez visul, voi...

— Ghiduş, astâmpără-ţi nervii: un calmant fortisim, un pur­ gativ şi ocupă-te serios de trup! Trupul e suflet de esenţă mai dură. Strămoşul tău, B. Croitoru, n’a făcut filosofie. Când era şcolar visa numai o pereche de cizme...

Si totul putea fi simplu, dacă n’ar_fi existat un prinţ! Ajuns acasă, mă culc, adorm; aflu că sunt citat la un proces ciu­ dat. Zumzete, discuţii în interior; Liga Naţiunilor. Se discută

evacuarea prinţului. Beşica e arenă presărată cu nisip de cu­ pru; cai şi ogari dresaţi aleargă; fanfare cântă; eu stau într’o paraşută sus; prinţul papal, jos, pe banca acuzaţilor.

Aştept încrezut sentinţa justiţiei. Juriul se compune din domni oneşti şi o doamnă grefieră care pare- sufragetă. Avocaţi ple­ dează. Mă înfurie argumentele protivnice. Cât se găsesc oa­ meni să nege dreptatea, n’ain să câştig! Dar e inutil să insist asupra suferinţei mele...

Nici Liga Naţiunilor n’a găsit soluţie şi prinţul continuă să trăiască în mine. E greu să evacuezi un prinţ, după ce l-ai înghiţit... miliardar...

Amicii mei, când vă spun că nimeni n’a vărsat la răspântii praf de diamant şi prundiş de aur ?

Călătoriam fără destinaţie. Descoperisem că se poate fugi de sine însuşi, te poţi uita ca pe o monetă într’un buzunar.

Purificat, ascultam dela altitudinea unei terase: vreme sunând în zinc, spaţiul, râşnit, curgând troene prin pâlnii cerebrale, expresul plescăind uniform — marţi, miercuri, joi, zile de scurtă durată — paşif pădurilor alergând mărunt, cu sprinteneală de prepeliţe...

In profuziunea de muzici, trupul se subtiliza, între curenţii violeţi, surprizele nopţii si cerul rozătoare pentru stele, spiri­ tul sburda.

Brusc trenul a stopat în gară.

Prin ceţuri şi împâienjeniri, ochii surprind trei pete con­ centrate.

— Eşti curios s’afli scopul celor trei pete ? m’am întrebat cu politeţă, — destinde-te pe geam, mai ales că în vis, trupul e gumă, sau orice materie ductilă, după preferinţă. — A! trei 29

30 mineri cu pipe de turbă ! — o vedenie care te ameţeşte cu mi­ ros de cocs şi cauciuc încins.

Minerii îmi spun, fără să-i întreb: — Priveam Şiretul şi gândiam: de s’ar oţeli aceste ape cuminţi şi fără pretenţiî, ce fabrici de prese hidraulice, ce plaje cu nisip şi fete goale, ce cuburi de zid ar răsări! Pe unde-i tăcere ar vâjâi turbine electrice, ar mişuna norod, s’ar auzi glasul fierului mânuit de om... Dar avem o descoperire mai mare...

■— Amicii mei, deşi nu pricep nimic, nu greşesc când spun c’aţi descoperit o mină dn aur?

— Dimpotrivă! Pământul—nu ştii ?—s’a stârpit: a fost cu omul ca doica: îl alaptă până’l înţarcă. Scurmă până în inima iadului, nu mai găseşti nimic. Strădania şi minunea mai află aurul şi belşugul pitit prin unghere. Numai creerul înţe­ leptului străluce — ai văzut flăcările de oxigen ? — şi smulge întunecimei adevărul ascuns. Nouă ne-au spus camarazi bel­ gieni : cine rupe floarea de ferigă în noaptea de Sâmziene ia înapoi dracilor toate comorile prădate dela oameni.

— Feriga e, după cât ştiu, plantă criptogamă!

— Păi, de aceia ne-am şi hotărît. Truda de dobitoc, înţe­ legi d-ta, domnule Călugăru, e pentru motor. Dece s’ar ca­ noni oamenii şi n’ar trăi ca păsările? Tufele de ferigă sunt în crâng. De trei nopţi pândim: să vie diavolui să descue farmecele. Peste două ceasuri vine — am fost anunţaţi de apropiata staţie — Scaraoschi, să înclee florile în mă­ duvă de bivoliţă... Ar trebui însă să fim patru ca să biruim ispitele lui.

— Amicii mei, eu sunt nebun; voi deasemeni. Nu m’am cufundat încă în nebunia voastră, dar mă va molipsi desi­ gur. Ce ar fi să mă luaţi cu voi?...

— Ai jurat sub tufani şi ai suflat asupra vântului să or­ bească, şerpăria de draci?...

— Nu ; dar se poate! Spuneaţi însă — vreau să fiu cin­ stit — că e nevoie de patru... eu, eu amicii mei, sunt o clă­ dire în multe etaje, cu apartamente închiriate forjat. Mai am un prinţ papal pe care trebuie să-l suport.

— Nu-i nimic. Chiriaşii crapă de groază, când au să-i su­ pună Ia cazne diavolii.

Pornim peste privelişti ca pinguinii. Iazuri de ghiajă îşi înalţă trupuri de peşte, peşte cu glas de clopot care sună după noi; gaiţe frunzăresc durerile atmosferelor, se opresc la •o foaie, pe care o pipăie ca orbii, repetă în cor, apele cântă falş... o flotilă aeriană de draci acrobaţi fac looping, catâri speriaţi s’au înălţat călărind pe sârme de telegraf, mânji gonosc, copite ciupesc sârmele, sunete se împart automat cu bom­ boane de mentă, vântul s’a aprins violet — subtil suspină orchestra stâlpilor de telegraf, în goana şoselelor...

— Prieteni, vă spun drept, muzica e incompletă cât lipseşte primadona...

— Taci! nu spune vorbe de ruşine. Cădem şi ne prefa­ cem în mătrăgună dacă gândim la mueri.

Mă supun. In ascensiune, desferecăm vămile văzduhului. Până sus, ochiul urmăreşte linia conului străfulgerând ca un sema­ for. Plutim în cercuri late, late de sute de km. — ca vârstele copacului. Parcurgem cercul târfelor tocite, fără vibrare; cer­ cul muerilor svârcolite în delicii; cercul fetelor bătrâne cu sen­ timentalitate beşicată la tălpi—în sfârşit, ajungem Ia cercul celest suprapus peste întuneric. In acea lumină de tomnă precoce, cu funigei şi dulceaţă mâlăeaţă, e un cerc zugrăvit, cu reliefuri.

Turle se gonesc şi-şi frâng crucile, popi poartă planete cu cruci, în sacra dreaptă şi flanele ca pieile de zebră. Un vi­ raj : suntem iar pe pământ.

— Am trecut, fraţilor, cu bine de întâia ispită. Dar ce fa31

32 cern mai departe? Cel mai bătrân dintre mineri se propuse avantgardâ, să ne evite surprizele neplăcute. Eram gata s’admit. Din principiu, nu contrazic. Al doilea miner îşi simţi însă bravura jignită de curajul confratelui.

— Nu ! nu se poate. La mine, pisica nu mănâncă oţet şi buza calului n’o cos cu sula. Toţi patru sau nimeni!

— Prieteni, dece să ne certăm pentru potcoave ? Unul din voi doi are, desigur, dreptate şi acela sunt eu. V’aş sfătui deaceea...

— Nu e nevoie de sfaturi. Pornim cu toţii să nu ne apuce ziua.

Cercuri se îndeasă mereu, concentric. Au culori de cioco­ lată, cafea, cafea cu lapte şi produse industriale. O linişte suavă ne îmbie la melancolie. E marea ispită care te umflă şi prăbuşă. Suprema tentaţie a viciului delicat şi ucigaş. Ie­ zerele somnului se turbură ca Ia vânat de peşte cu dinamita.

Descărcări de forţe electrice scântee albăstrit şi, iată, am ajuns— în sbor spiralat — aproape de piscul conului. Coloane în marş se îndreaptă împotriva noastră: infanteria dracilor, cu salturi de purici; miriade, miriade de insecte negre, săltăreţe ne în­ conjoară, ne covârşesc. O ascensiune nouă, vertiginoasă şi pi­ păim cu creştetul capului vidul. Vârful se deschide cu un rât de porc. Am înfrânt toate ispitele! Uha ! un strigăt de triumf.

Suntem miliardari... Iată toate avuţiile, toate deliciile neima­ ginate încă ! Dar unde sunt minerii — unde’s eu ? O cata­ ractă nedefinită ne-a înghiţit...

Noaptea de Sârnziene, amicii mei, e noapte —pur si sim­ plu — ca cea de eri şi cea de poimâine. Cerbul şi-a lepădat poate coarnele, priveliştele au năpârlit, visele au prins brumă, dar interior stăruie cu bătăi de ornice, ornice nenumărate, chiriaşii. Aş putea lungi elegia — n’am vreme ; nici locul nu e potrivit.

Noaptea de Sâmziene nu-ţi suprimă cele câteva suflete în plus pe care Ie ai... polcovnicul stacojiu S’adăogăm aci şi bilanţul celor mai recente aventuri: un pasiv de doi ani şi un activ nul.

Un timp, m’au furnicat oarecari pofte. Le socotiam inofen­ sive, simple, fără veleitate de extraordinar. Doriam, de pildă, să văd: morţi plimbându-se în tramvaie, lebede chelneri la restaurante vegetariene, papagali disputând academic şi, la fie­ care colţ de bulevard, un balet de politicieni obezi şi goi dăn­ ţuind pe jăratec. Când mă părăsiau poftele, mă plimbam ab­ sent, descoperind, prin parcuri artere de circulaţie, atmosfere ciulind urechi la orchestre invizibil negre... Priviam ceruri ar** zând ca munţi de reşină, excesiva mea melancolie umfla apa­ renţele şi brusc, mă săgeta regretul bravurei mele trecute (ade­ sea îmi suggerez că descind din prinţi tătari!) Renaşte cel de aliă dată, ţâşneşte forţa vie, ascunsă sub veacuri cari s’au pie­ truit deasupră-ini. Sunt tare; cuceresc iar princese şi efebi, am curte şi suită de curteni. Prieteni citadini, voi cunoaşteţi subtila apologetică a slâbiciunei — argumentaţie de pas pe loc, din neînţelegere pentru putere ! Suspinul vostru prelungit peste continente e cântul de triumf al slăbiciunei! Dar noi, mai sun­ tem încă războinici şi nu preţuim resemnarea. Măduva s’a trezit, muşchii’s de hârtie, pieliţa’i albă, carnea fragedâ’i, de alb, dar spiritul se mai întinde până în taiga, unde ecourile cultu­ rilor îngheaţă, dinamita voastră se desface în pulbere de glicerin şi alcolul e mai slab ca răşina de molift. Cine se măsoară cu forţa mea, când se mai deşteaptă câteodată ?..

De fapt vânam numai o preocupare. Slăbiciunea mi-a diguit entuziasmul, mi-a comprimat sălbătăcia. Dar, iată-mă în33

34 trerupt din reverie, de cineva cu mănuşi de pâslă în faptul verii, de o eleganţă ştearsă şi înverzită. îmi propune o vizită.

Primesc. Cunosc un fost satrap asiatic: guvernatorul Manciuriei. L-am poreclit polcovnicul stacojiu ca să-I ţin minte şi să să însemn cei doi ani pierduţi cu dânsul. M’am aprins pentrucă'nu l-am aflat în trecut, printre cunoştinţe şi prieteni. E croit din materie necomercializată de uz: spirit identic, trup identic. Poartă cioc la o înălţime de mare duce moscovit şi-l recunoşti ex-polcovnic, după cravaşa şi pulpa conformată pen­ tru călărie. Ciocul, spun unii, predispune la escrocherie (am să medit altădată în această privinţă!) dar n’am remarcat ni­ mic. Mustaţa de Iutră a prins culoarea tenului stacojiu, ochiul surâde oblic şi glasul poartă greutăţi atârnate de cuvinte.

L-am intuit dintru început, dar l-am lăsat să se înfiripe sin­ gur, din spovedanii. E un om care-ţi receptează gândul direct, rapid, îl simţi, ca sânge în delir, prin vine. Reprezintă un dromader de experienţă: intensifică activitatea celulei, nimiceşte viermii tristeţii, îţi menţine temperatura prielnică lucidităţii. Un om-filtru. In natură, tipul e mai rar decât pâraiele cu păstrăvi, mai rar decât platina. Şi fiindcă l-am găsit, I am cultivat cu atenţie ca pe o plantă delicatesă...

Când l-am cunoscut, mi-a vorbit de duel (urăşte pe euro­ penii coloniali şi pe cei statorniciţi pe continent). — Duelul eu­ ropean e ridicul, mi a spus dânsul, dacă reuşesc să i repro­ duc aidoma gândul, dar cel asiatic, duelul-monolog, duelul-harakiri-e altceva. E cruzimea blândă care răzbună mai sângeros de­ cât spada şi glontele. (Am adoptat şi eu un fel de copil din fIori} născut din harakiri). European tocit prin universităţi şi cita­ din, m’au exilat într’o Siberie de tundre, stejăriş şi sloiuri.

Comandam două escadroane de cazaci transbaicalieni. îmi răzbunam exilul în cavalcade şi vânători: inutil! Taiga se încuia în muţenie, fiara se ascundea de mine. Despuiam

oamenii, îi puneam s’alerge goi prin păduri, puneam să-i biciuiască până sângerau şi oasele. Nimeni nu crâcniâ, nu tre­ mura de durere. Căutam răzbunarea vajnică, comiteam nu­ mai cruzimi. Am recurs atunci Ia un vicleşug: am subtilizat cruzimea. Fără să-ţi presari maţele pe pragul inimicului, să-ţi faci şi ţie şi inimicului harakiri. O experienţă. Ne împresuraseră japonezii în munţi. Nici un ajutor de nicăeri. Detaşamentele Iui Muişniko şi Denikin erau resfirate îndepărtat. De trei zile, flă­ mânzi, trudiţi; caii rodeau scoarţa copacilor, oamenii leşi­ nau de sete. O soluţie desesperată. — După mine, băeţi! Caii de căpăstru, strecuraţi ca şopârlele! Unul murmură. Tac, deşi îl puteam nimici, scurt. După câteva zile numai, îl chem: — In faţa întregului escadron, te declar mostră fără valoare!

Tu nu mai faci nimic; eşti mort şi ai să stai culcat toată vre­ mea, s’aştepţi să-ţi aducă de mâncare alţii, să-ţi îngrijească calul alţii.

Cazacul surâde. Eu gândesc: — nu*i nimic; ai să vezi ce înseamnă să te declar mort! După câteva zile, îl aud: Co­ mandantul e un nebun. Ce e că m’a declarat mort? deabia mi-i mai bine: mănânc, beau, mă odihnesc ca un barin. — încă nu s’a cuibărit vipera in inimă. Nu-i nimic; vine şi ziua aceia !

De Iordan, fac serbare mare ortodoxă printre budişti. Aduc popă din Mukden, întind mese pentru praznic, în parcul căzărmii. După liturghie, văd la masă şi pe mort.— Tu printre vii? Ai mai auzit să vie strigoii Ia praznicul creştinătăţii.

Du-te la odihna ta, fiule! Nu te lua după ispita diavolului. Ho­ hote. Să-mi vezi atunci o inundaţie de câteva sute de ochi si cazac retrăgându-se umilit...

Merg şi mai departe. Ai văzut cum se storc icrele din peşte?...

Guvernul îmi trimite decoraţii. Adun escadroanele să se aleagă bravii. Mortul, iar printre vii. — Tu eşti mort! îi spun cu mare blândeţe. — Păi, Ia Port-Artur am fost brav... — Ştiu ! Dar 35

36

medalii la morţi cine a mai auzit? Orgoliul plesnise. A doua zi, îmi cade în genunchi, la picioare: —Am greşit, tătucule, iaită-mă! Nu mai pot trăi ca mort. In zilele dintâi, camarazii râdeau de mine, dar mi dădeau de mâncare, pe urmă, au spus că morţii nu mănâncă şi nu mi-am mai dat... Şi aşa, întâmplare Ia întâmplare, anecdotă la anecdotă se adaogă ca bani negri pentru zile negre (observaţi: proverbele nu se desmint). Mâncăm zilnic la acelaş restaurant, parcur­ gem acela drum, suntem mereu egali cu noi înşine. Trăim stă­ tut, sub apă de aramă coclită. Polcovnicul debitează; în mine rezonanţele cresc, ecouri de viori, ecouri Jde piane. Descoperindu-1 pe dânsul, am descoperit un tip la fel de ciudat. Pe cine?... Pe mine! Am şi gânduri proprii (împăr­ tăşite polcovnicului sunt insipe şi reci). In prezenţa Iui, nu în­ drăznesc, nici nu încerc să gândesc. De prisos. Cine mai e in­ teligent, în contract cu inteligenţa rusă care răstoarnă şi trece vijelie prin coridoare cerebrale? Descopăr că viaţa mea e totuşi veridică, cu irupţii de pofte şi tendinţe de mare bună­ tate. Pipăiu cu fantastă agerime; mănânc şi bucatele au gust; întâmplările se desfăşură mai ciudat ca deobicei; pla­ nuri prind contur. Totuşi, e ceva provizoriu, care nu tinde spre incarnaţie... Am ghicit şi tara. Domnii mei, un om cu ca­ meră mobilată e aproape o abstracţie. Nimeni n’ar trebui săcreadă pe cuvânt. Viaţa fără paralelă în actualitate, adicâl fără autoritatea unei casei de locuit şi investiţiilor de capital, nu trebuie scontată nici ca poliţă cu ipotetic preţ în viitor când ajunge model. N’a ghicit-o desigur polcovnicul; prea se încrede în mine. Omul nu m’a văzut vieţuind cumsecade, ca un pom, ca o locomotivă în mers; n’a văzut cum spânzură vremea de tavan, în camera mea incendiată de rare accese lubrice, şi mai ales,

n’a surprins cum mă tupil comentar, pe lângă ceiace se de­ fineşte viaţă. Totuşi, înfiinţăm o societate în nume colectiv.

Vom exporta fructe uscate, vom importa mătăsuri asiatice.

Instalăm biurou în centru. In imaginaţie, exploatăm Siberia ca pe o cale ferată transcontinentală. Hărţile ţărilor se răs­ toarnă ; dovedim inutilitatea impenetrabilităţii. Bombardăm cu scrisori firmele mondiale; vasele noastre comerciale circulă după steguleţele înfipte la Marseille, Nagasaki, Sanghai. Sunt trimis în misiune. Am călătorit pretutindeni, am colindat pământul pe spezele societăţii. Sunt întreprinzător, vesel. Cuceresc. Dar... en­ tuziasmul descreşte brusc. Zilele scântee ca flăcări galbene în atmosfere galbene. Gâze punctează capitalul nostru ipotetic.

Culoarea polcovnicului se diluiază în gălbui — eu sunt gal­ ben, circul în galben, vieţuiesc în galben; galben, galben, galben. Intr’o zi, polcovnicul s’a subţiat până la dispariţie.

M’a lăsat să lichidez, fără să mai dea cu ochii de mine.

— Dragul meu, mi-a spus când l-am întâlnit şi am remar­ cat că e un asociat incorect — eşti relativ insensibil. Nu-ţi aduci aminte de harakiri ?... Amice, dacă visezi, poartă un Brow­ ning, dacă vrei şi acid prusie. E bine să fii precaut şi bine înarmat. N’ai înţeles gluma mea ? Regret. Crezi că te-am luat în serios ? Am văzut că n’ai .ocupaţie şi ţi-am făcut un ser­ viciu. Din fire sunt filantrop; dacă nu pot altceva, ofer măcar o pilulă.

Mi se pare că polcovnicul mai trăeşte. E însă mai puţin stacojiu, poartă o urmă de glonţ şi un umăr mutat din loc.

\ <

>

/

!

'

*

.

ochii lui licuţă...

Noaptea vestia calm, armistiţiu. Brădelul stăvilia scurgerea gheţarilor, opriâ prăbuşirea tranşeelor ascunse. Se schimbau avantposturi, zariştea cădea arzând peste creste carpatine: ra­ chete, licurici, demonice reclame luminoase peste un New-York nimicit. Tăcerea arcuia atmosfera ca pe o turlă: un grohăit de tun, bătaia intermitentă a puştii; ecouri trosniau, râşnind praf de morfină şi, dela mare altitudine, gerul tare întindea o gigantescă fată de masă pentru o cină de taină. Din pisc lu­ neca — după obicei — povârnişul săpunit, până în câmpul liniat simplu, dar cu plan drăceşte conceput.

Secţia de cavalerişti porni în patrulare. Inamicul se întărise în văgăuni adăpostite de pereţi stâncoşi. Trebuia descoperită vizuina, răsturnată cu ghiulele, curăţat locul. Oamenii erau flămânzi, îngheţaţi, noaptea mare. Ceata concentrată se ţâra solemn, inutil, fără putinţe de orientare. Galop, galop, trap, trap, oameni şi cai trăgeau dâre de zebră pe omăt. Sunetele se învârtiau în spirală, oamenii ar fi vrut să Ie gâtue, să nu fie auziţi, să se ascundă pe unde nu ştie nimeni, undeva, într’un pustiu săpat măcar într’un buzunar.

Din spinările şi burţile priveliştei de o perfectă albeaţă, plesni însă, după câtva timp, ceva ca o cărărue şi lumina limpezi ochii.

— Fraţilor, fără popas nu-i chip... degerăm! (glasul solda­ tului care vorbi se ascuţi de crivăţ ca o lamă de brici.)

— Las’ fra’miu... cunosc... adăpost... aproape...

40 Iţic sin Iţic din ceată se oferi călăuză. Era cel mai inven­ tiv, în stare să bage o furtună în raniţă, să se ascundă ca gâza sub scoarţă de copac; credeau într’însul, ca în forţa buso­ lei în bezna prevestitoare de furtună.

— Du-ne!... ne îngroapă troiene...

— Nu vezi ? se clatină cerul cu cuşma pe ureche... să înne­ buneşti.

— Sfrenţa, lepra şi răpciugă!

— Cine a stârnit războiul ciolanele nu i-ar mai putrezi!..

Dar o rachetă, o santinelă cu coif nemţesc în pisc, curmară comentariile.

— Tranşee inamice... fraţilor, fuga !... începu o cavalcadă pe polei, în dansul copitelor cari se îm­ pleticeau ; o cavalcadă cu râpâit de grindină, care trezia ur­ lete, vânturi pitite pe după copaci, cântece triste [în inimi.

Viforniţa biciuia şi ţesăla carnea care sfârâia, bătea ascuţit în ochi. Îndepărtat, cădeau pasări de jar. aprinzând ceruri învă­ lătucite concentric, pământul lichefiat era turnat ca într’un ontal. înaintau plescăind. Fiecare soldat se simţia celălalt, mai precis, celălalt, există, umblă, simte cu fiinţa împrumutată dela dânsul, iar cineva străin de dânsul, pe care la cunos­ cut de mult şi dintr’o ciudată simpatie se mai ţine şi acum legat, se târâe insensibil, gonind în vid.

Pierduţi, iremediabil pierduţi!

După doi’ km. cavalcada conteni brusc oprită de un obsta­ col solid: o casă cu ferestre multe, scheletul unei fabrici, co­ jită ca nuca nudă de bătaia'şrapnelelor. Intrară călări înăuntru.

— Acu, Iţic, adu şi lemne s’aprindem focul!..

Respirau în sfârşit adăpostiţi! Veselia ţâşni în inimi, fiecare reintra în pielea Iui; era iar: sergentul sergent, soldatul a • •

soldat Iţic Iţic. Nu se ştie de unde, Iţic aduse vreascuri şi un sold de gard. Se aprinse pălălaie în mijlocul clădirei, merindea scoasă din desagi, se încinse chef cu snoave porceşti şi farse. După masă, deaşişderi se încinse, în lipsă de cărţi de joc... un 14131 cu păduchi (cine scotea din sân cifra exactă câştiga).

— Aţi auzit... miăunau mâţele...

— Cum să nu miaune în noaptea Sântului Andrei?

Hotărîră (pentrucă erau prea trudiţi) să mâie peste noapte în fabrica dărăpănată. Şi, pentrucă cineva trebuia să vegheze pe afată, alegerea căzu asupra Iui Iţic, ins mai subţire, deci, mai rezistent.

De două ceasuri Iţic măsoară zidul, ciupit de vărsatul şrapnelelor.

Dinspre brădet se arată o umbră. Pe unde trece, pădurea se mistue de incendiu. Iţic, măcelar din instinct şi îndelet­ nicire, purta o tinereţe de bravură robustă, n’avea de ghetto decât numele, dar groaza îi târşâi pe vertebre, năpârcă de asfalt... Umbra se desprinde clar pe platoul de cleştar: un om! Iţic întinse arma. Cocoşul împietrise, deşi se văzu fla­ căra glontelui şi se auzi şuerul. A doua oară nu mai încercă să tragă din prudenţă, din milă poate... Omul înainta mereu, stacojind ninsoarea sub pasu-i care înghiţea depărtare. Intr'un salt fu alături. Spre surprinderea lui Iţic care aştepta o stafie sau măcar un popă, nu era, decât un soldat combatant, de o subţirime neobişnuită. Un ochi de panteră-i inunda obrazul, barba ilumina şi pleata lucia ca floarea de tei. Când Iţic privi printre gratii îl zări pe străin trântit lângă foc; se încălzia.

Streinul se mişcă însă îmbrâncind un soldat care se prăvăli în jăratec. Toţi săriră în picioare.

41

42 — Ce cauţi aci, băiete ? — sergentul. Străinul tăcea, (ochii luciau de o elocinţă nefirească).

— Dece taci, pezevenghiule ? tiui iar sergentul (care avea nedoie să vorbiască) vru să-l tragă de urechi dar mâna se înfipse flasc, în clei. Mă bagi în puşcărie dacă nu răspunzi !... să-ţi văd biletul ?... Umbli noaptea după curve... după pui fripţi ?.. să dai veşti inamicului ?..

Aceeaşi tăcere supărătoare.

— Nu răspunzi, caltaboş cu barbă ?

— Lasă-1 don’sergent, are mustaţă... poate e rănit !

— ...are găuri la manta: poate e mut Atras de sgomot, Iţic îşi bagă nasul prin gratiile unui geam.

Străinul păşi într’acolo, calm, indiferent; sărută nasul oferit şi, reflex îşi oferi şi dânsul obrazul pentru palme.

— E ţicnit da-I’aş dracului ! Ion Ion ia trage-i câteva centiroane că-1 face şi pe Christos ? Dar cum se pregătia sări cârpească, brusc străinul se topi (nimeni nu văzu unde, dar se presupuse că s'a scurs prin zid sau vasistas).

Soldaţii alergară să-l prindă — o deslănţuire de sonerii, sem­ nalau ca pe un peron, unde s’ar fi desferecat mecanismul zurgălăi de diferite niveluri, vârste şi timbre, zurgălăi rugi­ niţi cu sunet care însâiigeră creerii. Se lăsă o beznă grasă având ceva de zăduf. Caii priveau printre gratii, râdeau furi­ bund cu nări dilatate. Ningea cu sloiuri, crivăţul circula express prin atmosferă.

Nu .s’ar putea susţine totuşi că soldaţii remarcau ceva neo­ bişnuit.

— Iţic un ’ţi-i prietenul. Vezi, nu s’a ascuns prin cazane? întreba sergentul.

— Uite-1! (un glas leşinat, ieşit ca de sub apă).

Iţic vedea ceeace nu sesiza nimeni.

Străinul crescuse uriaş, fugiâ peste câmp. Un pas: şi cizma

se înfipse în brădet ca în pâine: dintr’o trapă plesni un bal­ con şi străinul urcă. Ajuns în vârf, privi de mai sus de cât se poate închipui. Capela strălucia nimb împrejurul capului de o năprasnică frumuseţă, plimba mâna prin azur şi unde se înfigeâ degetul apăreau stele. Tot ce, atingea devenea fosfores­ cent, se prefăcea în luceferi, în licurici, în slove mobile şi fără sens.

Se întâmplă atunci o ciudăţenie unică. De unde, soldaţii se păstraseră până în acel ceas veseli, s’au molipsit simultan, de conjuctivită, şi văzură, ceeace văzuse numai Iţic. O obsesie redusă Ia ochi, fără relaţie cu restul trupului. Vedeau cu toate fibrele. O irupţie de ochi pe trup şi haine, fiecare păr purta un ochi în vârf ca acul gămălia şi neliniştea creştea. Pe fie­ care ochi se tipăria o frântură ; ochiul suplinia celelalte simţuri: vedea, gusta, auzia, pipăia.

Ce iad de beţivi! Ce mulţime măcelărită pe panta unei străzi, întinsă nesfârşit! Auziau cum gâlgâie. Prin brazii, pre­ făcuţi în sonde, ţâşnia sânge, cerul se sprijinea pe căpriori de beton armat, pământul era străbătut de ţevi. (Scânteiau şi se stângeau necontenit apariţii ca inscripţii de cretă). Şi cum erau mahmuri, desluşiră cum luna s’a aşezat ca o platoşă peste obrazul străinului şi Pau recunoscut, deşi nu l’au văzut decât în închipuire în icoane pironit şi răstignit: era aşa cum nu poate fi decât El, nici prieten, nici om, ci numai altfel.

— Căinţă amară! Nu i-am ascultat tăcerea... Isus Christos, fraţilor! ţipau ca un patetism care nu-i totdeauna nimerit.

Mai văzură cum, din balcon, E1, vrea să cuvânte sau să predice, dar tunuri anti-aeriene nu-1 lăsau: băteau în pla­ toşă, platoşa despletia flăcări de aramă, flăcările se tupilau prin cerul gurii ca prin hruba de topit metale. La un semn al Iui au isbucnit, ca din măruntaie de instrumente cântece, tankuri, avioane, oşti. Din pustietate de calcar se înălţa o 43

44 cruce de aur peste o turlă scufundată şi, atras magnetic, brădetul începu să descindă şi el tocat de mitraliere; descindea ca regimentele în retragere forţată, ca pământuri vulcanic pră­ vălite. Se îmbulziau trenuri peste punţi suspendate, se scur­ geau oşti, oşti peste oşti, spre o destinaţie necunoscută, îm­ brâncite de o voinţă necunoscută.

— Ajutor ! îngheţăm!

— Taci că se încaeră!

— Nu se vede! In brânci; mai bine să urlăm!,..

Cuvântul îngheţase în gât ca o apă. Li părea că ţipă din rărunchi, dar fapt e că tăceau şi primiau în loc de răspuns, ecouri de gheaţă. Nu se auzia decât un măciniş de oase, râşniţe, râşniţe şi oase sunând. Nu se vedea un gest de milă.

Ostile treceau cu cai şi chesoane, cu brancardieri şi medici ; nimeni nu-i lua în seamă, deşi îi vedea în suferinţă. O dună de sare trecu peste ei, îi mură ca în saramură... Nu mai aş­ teptau nimic. Era perfect egal ce se va mai întâmpla! Trecea timpul, venia resemnarea. Numai ochii din orbite usturau cu durere neîntreruptă. Văzul anormal persista, instinct de câr­ tiţă se ascuţia, se perfecţiona dela sine. In priveliştea cu­ prinsă de delir îl vedeau circulând cu viteză fantastă (îl sur­ prindeau ca pe un ventilator în mers). Aşchii rupte din trupul lui sburau: un ochi exaltat exprimând orice, un nas croit din ghiaţă, cizma care înghite leghea ca o sorbitură. II vedeau arzând ca răşina, cum se răspândeşte şuerând miresme. Urau vedenia (se străduiau s’a sugrume în gând) dar n’o puteau uita ş’aveau părerea unei osânde veşnice.

— L’am prins!... ţine-1... trage-I de nas! In nas îi stă pu­ terea !

— Taci!... te aude!

Şi pentru că ochi cotidieni deveniseră inutili şi se uzau fără folos, s’au gândit să-i economisească, Unul din ei a dat un sfat; ceilalţi au ascultat. Şi-au desprins dar cu spăngile ochii şi i-au agăţat de crăci, cu gând să-i pună la loc, în zori.

Deaceia, în dimineaţa de 13 Decembrie 1916, s’au găsit spânzuraţi 30 de ochi, îmbătrâniţi de chiciură.

Pe retină se imprimase fragmentat, încremenise delirul nopţii.

Faptul nu s’a bugurat însă de atenţia unui comunicat oficial.

VI ai ci 1 922.

\

>

'

f•

.

I

\ \

/

paradisul statistic d'lui a. 1. zissu Nu pot suferi minciuna; ticluită în zadar. Vin de acolo.

M’am încredinţat. Mint acei ce închipuie paradisul: paşnică staţiune balneară, brăzdată de fluvii minerale, încinsă cu brâie de păduri, frizată cu parcuri, străbătută de procesiuni can­ dide, populată de înţelepţi timizi cari dialoghează cu politeţă.

Nu, domnilor; nicăiri nu se cultivă smerenia, nu se face ne­ goţ de blândeţă, nu se altoiesc virtuţi peste viţii. Paradisul s’a închegat ca un trust, prevăzut cu utilaj şi confort tehnic ; e ţesătorie automată de urzeli care funcţionează după canoane precise.

— Eşti un ins nesituat! mi-a spus un prieten. II credeam ; vâsIiam prin foame şi planuri fără înconjur. O draperie s’a tras; m’am mutat în profunzimea unui basm nepriceput. Direcţia paradisului: fotolii, panoplii, afişe, parchetul care poartă pe­ rucă de preş persan. — Vă cunoaşteţi?... D. Şjimi, d. Dobrovitz. Neştiut, m’am luat după un domn care scărpina chei în buzunar. Vocea îi porneşte dela întretăierea nasului cu frun­ tea ; mă întreabă, se gudură câineşte. Zi de Decembre văr­ gată cu zăpezi şi unde electrice. înaintam în mireasmă de teină, ca într’un ţinut de gaze irupte. Mişună fără grai, fără văz şi auz — ceva, ca oameni. Sună ruginit. O mulţime spe­ riată, în diabolica orchestraţie a capelmaistrului invizibil. Un

50 delir de talaze îndreptate spre geamuri: sunete în ţurţuri, su­ nete prinse de lămpi, sunete picurând din ventilatoare. O doamnă cu cap de auto-car blindat, cuprinsă de isterie se sbate pe scaun. Goană, panică, zarvă.

— BROMURA! BROMURA I APA ! Ghit a glus vvosăr î Rotăvăt! Dai vodă ciort vozmi... HOZANAC EGY DOCTORT! Mais voyons, vous la lais> sez mourir? Cametis mia fripsin! NO FRICTION, PULL HER BY THHE ARS !... Şi suita maşinelor de scris, sacadată şi rece obsesie: TIC TIC, tic tic, tic tic tic tic tic tic, tic tic tic. Tic, tic tic tic tic tic Tic. In buimăceală, mi s’a prezintat un tip. Adus de bună voie din umeri: să pară concentrat, meditativ.

E folklorist. întâlnit, pe întunerec, îl crezi mai bătrân cu 63 de ani.

— ...poate, aţi auzit de numele meu? Nu sunteţi de ca­ rieră ? Nu cunoaşteţi încă bunăvoinţa colegilor. Ii vedeţi ? — o mângâie, o ajută. Dar v’ati întrebat, desigur: cine i-a pro­ vocat criza ? Ei ; cine altcineva ? Cine a lucrat-o la direcţie să fie amendată pentru imoralitate ? Zice că s’a dedat, par­ don de expresie, Ia plăceri sexuale...

Mă covârşia cu verva deşi, jur, eram complet nevinovat, Cuvintele-i, curgeau, minereu râşnit, cădeau pe mine ca ninsoarea de tărâţe. M’a fulgerat o idee : aşa ar vorbi, desigur, si scheletele dacă li s’ar permite să se plimbe. Mâna m’a in­ teresat : o labă cu viaţă autonomă, o palmă cu râuri şi relie­ furi. Privită insistent îşi spovedia urâţenia (avea şi nasul, formă de iatagan, o probabilă înrâurire turcească).

— Domnule, aveţi o mână extrem de ciudată ! i-am zis, în lipsă de alt compliment.

— Intr’adevăr — bănuesc că trebue să fiiţi foarte inteligent.

Numai oamenii inteligenţi îmi remarcă mâna. Mi-a spus-o şi un chiromanţ: e o mână excepţională. Nu naşte din sper­ matozoid, nu creşte cu omul, nu putrezeşte după moarte. E o mână care se transmite. Zice c’ar fi purtat-o şi Napoleon Bonaparte... înaintea lui...

— Domnule, nu-I mai asculta. îmi dai voie?... Eşti novice; vezi să nu cazi în capcana ăstuia. E viclean şi minte. Acum şapte ani era mai în vârstă decât mine cu şase; anul ăsta se declară minor şi e mai mic cu doisprezece. (Mi-am zis : dacă domnul care poartă mâna lui Napoleon şi-ar accelera imaginaţia, s’ar putea declara, fără împotrivire, Dumnezeu peste Ungaria, România şi Veneţia.) L-am poreclit Şadai — Dom­ nul spaimei.

A doua zi, îmi răscumpăr nedumerirea. începe succesiunea obişnuinţei. La poartă, mă întâmpină un arhanghel în uni­ formă : portarul. Plecăciune. Un ascensor mă suie, prin scara vârtej, până Ia etajul suspendat peste cetate. Altă plecăciune.

Parcurg coridoare scurte, răcori imateriale. Intr’un ungher, îmbulzeală cu sunet de ape răbufnite, sguduituri de înnec.

Anonim, printre fetiţe dactilografe, cu pulpe mici şi obraze cari scapără ! Râsete printre dinţi. Sunt suple şi limbute.

Par’c’ar ronţăi voluptăţi, par’că s’ar undui. Femei au vârsta săpată ca cicatrici, pudoare prudentă în mişcări — bărbaţii’s gârbovi, subţiri şi rubiconzi, de o eleganţă care trebuie repri­ mată, neglijenţă la fel. Amintesc subsoluri, camere economic mobilate, parfum ascuţit şi..

51

52 Intri fn sala cu obstacole şi poliţe: cum seamănă cu un grajd de exerciţii pentru poneys, imaginat de un proprietar generos ! Atmosfera înalt ventilată. Pe fiecare scaun, un domn aplecat; o bufniţă împăiată. Scaunele au speteze semi-paranteze. Când lipseşte cineva, paranteza străfulgera un semn de întrebare. Fete cuminţi, tunse ca plăeşii, să se strevadă sfârcul urechii, încorsetate ca panţirii să se întăriască sânii de clei ; băeţi idealişti, suferinzi de gălbinare. Bântuie apatia, debili­ tatea. O infuzie de preocupări identice. Se intuesc între ei şi comuniază. Păinjenişuri de cifre aştern zaimfe peste capete.

Figuri navighează în glumă lichefiată. Cel dintâi venit răspân­ deşte miros de gumă arsă; purcede apoi cursa de întrecere.

Caloriferul ţiuie cu miros de var stins ; oamenii răspândesc miros de lână aprinsă ; mesele, de scândură trasă la rândea ; hârtia, cerneală ; cerneala, parfumul trezit de malaga. Nara biruită de miresme se ascute, dă preţ, judecă cu o fineţă ne­ bănuită la un om mic de stat ; urechea prinde svonuri de solzi scărpinaţi, sfârâituri drepte, răsucite; în trup, pornesc nervii să clinchete, zurgălăi, zurgălăi şi sănii. Creioane se fugăresc peste planşe, transpiră, scârţâie, se împleticesc. Gume trec peste răni deschise mângâieri untdelemn»...

Câtva timp de convieţuire şi te încredinţezi că insul des­ prins de colectivitate nu preţueşte nimic. Câtime nestabilă, esenţă fără preţ, rătăceşte prin sine, în stepă pleşuvă, printre semeni, în preerie. Paradisul necesită un statist; cu spirit impermeabil, absent. Petrece opt ceasuri, întrerupte de prânz, în distribuţia fixată după pian, se frânge, se adaptă Ia atmos­ feră. (Nici*un tânăr viu şi sburdalnic n’a trecut încă pragul paradisului.) Toate se distribue cu sistem : ceasurile cu pauze, atribuţiile, biurourile, într’un descrescendo violent : direcţia, saloanele dactilografelor, cassa, statistica. Ora plecării, e sur­ parea sloiurilor, veselia pornind pe povârniş; — o cataractă

de rochiţe şi gambe spumegând pe scări, o tempestă de râsete scurte, din gâtlej, după care recunoşti, vârsta, sexul...

Şeful paradisului e d. Şjimi. Imprimă instituţiei un mers sguduit. Părăseşte rar cabinetul, dar e suprema, fără greş, fără recurs instanţă de judecată. Când în paradis, lumea e furnicată de friguri, în biroul său, Şjimi se întinde pe sofa, ceteşte savurând „Mica P u b 1 i c i t a t e“ surâde, prinde literile între degete şi fumează. D. Şjimi e de o bunătate diguită : un exemplar trist, din pricină că s’a demodat redingota şi i-a eşuat solemnitatea persoanei. O fiinţă tipicară, anume inventată pentru birou. Când descinde în paradis, îşi modifică obrazul; îşi destinde spatele încovoiat. Posedă un talent de a se corecta şi modela, după vrere, par’că e plămădit din miez de pâine. îşi sumecă nasul, adulmecă (pesemne, un gest de eleganţă) arcueşte sprâncenele şi ochii ţâşnesc din orbite: sidef, fosfor, pucioasă, — suge pomeţii şi-i creşte, rotunzeşte sau lungeşte obrazul, după dispoziţie. Iese din cabinet pe coridor şi începe să ţipe. Mânia îl destramă în sunete. Cuvinte se rup dintr’însul, se fugăresc, sperie figurile înţelepte, posedate de groază, le plesneşte cu valuri de ceaţă. Tenul vânăt şî păros păleşte, se sburlesc mustăţile englezeşti şi-i sboară peste oameni braţele. Nu râde decât când vine un copil bun, bine întreţinut. Slujbaşii se simt atunci măguliţi s’alinte copilul şi să-l bucure.

Paradisul înghite fără saţ statişti. Statiştii vin din mila unui consilier. Fiecare e expresia unui sentiment de milă. Consilierul, un fel de centrală automată din care răsar oameni, băeţi şi fete.

E invizil ; se subtilizează numai în mintea clientelei. E un punct 53

54 de sprijin şi un centru de gravitate. Lumea îl socoate, prin definiţie amic, deci obligat. Când nu-şi ţine obligaţia, e de­ făimat. L-au declarat filantrop — şi trebue să-şi îndeplinească osânda, trebue să se supună mizeriei, ca unui suprastat care percepe biruri. II întâlnesc adesea : — e însă altceva decât ceiace e crezut şi imaginat. Poartă pălărie calabreză, costume de culoarea mierii şi e preocupat de ceva peste creştetul capului. Distrat, te reţine numai ca pe un ecou, gândeşte peste convorbire ca un paratrăsnet...

Dealtminteri, peste paradisul pământean, există, după pă­ rerea obştească, un paradis invizibil de îngeri cari sburătăcesc prin atmosfere limpezi şi dulci, prigonesc şi alină, încheagă sisteme şi Ie surpă, mobilează scaunele cu automate vii, po­ runcesc trenurilor să se umple de lăzi, motoarelor să pipăie cubajul uzinelor. Paradisul invizibil a fost poreclit Consiliu.

Când se adună, e zi de groază. Nervii Iui Şjimi sbârnâie desesperat, fâsâie pe coridor samovarul de nickel, tăcerea din birou pune gulere albe Ia gât, luciu la unghii, fum de mangal se plimbă ca negrii pe plajă şi vin, vin... Vin bancheri suri cu bărbi retezate, ţinută de doliu şi baston, fabricanţi graşi cu pantalonii până la glesne, financiari tineri cu haina lipită de trup şi pantofi ca pielea de şarpe, pleşuvi cu ochelari şi ochii, ace cu gămălie (privesc la cer) şchiopi cu labe lătăreţe...

Vin gâfâind, cu cefe topite...

Pe măsură ce mă deprind, acest paradis se învederează uzină cu fabricaţie multiplă, aparat cu multiple funcţii. Fabrică prinţi lipsiţi de latifundii, marchize tomnatece. Le-am dat nume potrivite cu aptitudinile, înfăţişarea, ticurile. Pe domnul timid, poleit în cuvinte, care albi într’o noapte, deşi n’a depăşit vârsta de 26 ani, îl numesc Albineţ. Are glasul palid, par’că

I-ar demonta din gât şi l-ar clăti, cotidian, în băi călduţe de apă oxigenată, şi haine de culoarea ciulamalei. Albineţ, obsedat de bătrâneţe timpurie, inventă loterii şi s’asigură la toate societăţile. După botezul meu, controlorul, (căpăţână de veve­ riţă Ia o înălţime de struţ) a [devenit: spionul cu tălpi de cauciuc. Când nu te aştepţi, îţi creşte pe umeri un bot ascuţit cara respiră rece. întorci capul; surprinzi mustăcioara aspră, tenul ciupit de vărsat. Spionul nu te ceartă; nu-ţi vorbeşte.

Dacă’l zăreşti se face mic, te ascultă par’c’ar aştepta să-i tragi câteva perechi de palme. II văd şi cuget cu tristeţă Ia influenţa exercitată de tălpi asupra organismului. O pereche de tălpi strâmbe, subţiază, procură migrene ; tălpile de cauciuc împru­ mută supleţă, imaterializează. Nu-i auzi mersul, nu-1 vezi. O minune ţi-1 revelează... Cu dânsul, Şjimi comunică direct. Şjimi şi-a fixat numai câteva simpatii. Contabilul Engelleiter, copil mongol, precoce desvoltat şi precoce decrepit. Engelleiter trage copii la şapirograf, se veseleşte când scrie şi e cuprins de nebunie când e chemat la direcţie. Imre, şef peste servitori, care-şi comemorează anual, la 3 Iulie, ochiul pierdut în tranşee, cu plăcintă şi vin; — şi d-ra Cobilovici, (care s’a tuns) cu spa­ tele fript de ventuze. Pe an ce trece îşi goleşte o felie de trup (să excite pe candidaţii la însurătoare) anunţă, lunar, pe şef că se va îmbolnăvi peste trei zile...

B Compartimentul dactilografelor e o permanentă expoziţie a zestrei. O zestre care creşte, se înnoeşte şi trece regulat pe lângă destinaţie, ca un poştar când n’are scrisoare. Doamne palide şi îngâmfate, fete sure şi fete care ar trebui să fie de mult mame, fete tunse băieţeşte, fete tunse cu plete. Se întind stofe şi pânzeturi, foarfeci mestecă, şi degete ticâie absent.

55

56 Printre dactilografe, un bărbat cu uitătură cruntă şi carnea împietrită. Nu mişcă un muşchi. Tremură din buze când dic­ tează, se ridică ţeapăn, păşeşte ca un capac care s’ar plimba.

Te întrebi : cum nimereşte biroul şi nu se rătăceşte printre străzi şi fundături ? Căci trebuie să locuiască, desigur, într’o fundătură.

Dictează — dece ? — de preferinţă,* unei micuţe graţioase, pusă în mătăsuri negre. O femeiuşcă cu puf pe buze, pielea înfrăgezită de lene minerală şi sclipiri de senzualitate în mo­ liciunea cărnii. Câteodată dictează şi unei fete cu obrazul brumat (ca beţele de vanilie) şi ochii verzi, par’c’ar transpira orbitele. Face un pas şi te uiţi dacă n’a plâns câteva duzini de ochi... Iese dictatorul şi încep discuţii, surprinzi, crâmpee, capricii şi broderie de ghiaţă, ceva neînţeles, un preludiu de tocmeală erotică pe întuneric. Toate dactilografele se alintă, au înclinaţii pentru plâns : sgândări o glandă şi ţâşnesc lichizii durerii.

m Cel mai distins compartiment, cerc fără intruşi, cerc fără neprofesionişti, e contabilitatea. Cine ocupă acolo un loc a parvenit; la un stadiu la perfecţiune, aşi zice. astrală. Doi bătrâni te reţin ; se aseamănă şi se ceartă! Bob şi Zdup.

Strănută explosiv, au carnea vânătă, ca fiartă în var şi câţiva peri încreţiţi cu drotul, traşi peste chelie, şi hainele scămoşite de perie. Bob poartă ochelari, râde şiret, combate constipaţia cu laxative şi face zâmbre; Zdup are filierele picioarelor strâmbe, vine deacasă cu termosul plin de cafea cu lapte.

Zdup s’a îndrăgostit de o colegă ; Bob e gelos. Femeia e elegantă (!), de o răutate care ustură, scoate pistrui. O pri­ veşti şi spui: ce proiect de femeie nenăscută, concepută gran­ dios ! ii trebuia un ochi albastru, mat, pieptănătura cu ccc

o svelteţă unică. S’arunce cuvintele de sus ca ceruf meteorii.

Bănueşte ea cum a fost în intenţia firei că e îngâmfată şf triumfă ?

La început, Zdup şi Bob veniau ţinându-se de braţ, în mers de răţuşte, comunicau în tăcere, ca apele cari corespund sub calcaruri, mişcau braţele şi aveau gura mereu pregătită să sufle cenuşa de pe masă, să se pupe ca porumbeii.

Zdup mi-a mărturisit insă, mai târziu — Bob e o canalieperversă... Ştii cu ce se ocupă ? Scrie scrisori anonime... I-a scris şi nevesti-mi că... Aşa e un stabiliment: o colecţie de ticuri, o fierbere mo­ cnită defurii.

Statistica e cea din urmă categorie de paradisiaci. Cuprinde numai ignoranţi şi individualităţi antipatice. Şi ca un regn biologic, se împarte în : definitivi şi provizorii. Definitivii po­ sedă încetineală, certitudinea unei ascensiuni; provizorii, tineri şi epave sunt sburdalnici, limbuţi şi trândăvi. Tinerii joacă riscă, inventă porecle, ironizează pe şefi, bătrânii se îmbă­ trânesc şi tuşesc. Canicula intervine cu anotimpul mizeriei, personaj neaşteptat; anotimpul loteriilor. Câştigi un ceas mic de buzunar care sună, un costum de baie sau o umbrelă.

Trece printre mese o fată mopsă şi ştirbă, înscrie, se iscă proteste. Intre dânşii statiştii îşi distribue atribuţiile după ap­ titudini. O armeancă veştedă înscrie la prăjituri.' E unica ei îndeletnicire şi pasiune, — una, care pare preoteasă văduvă, percepe contribuţia pentru daruri de logodnă, când se logo­ deşte o colegă, etc. etc...

Nedesmiţit jucător: morcoviul Miluţă. Colectează porecle şi sfichiuri. Par’că s’a tăvălit, dintr’adins în miere arsă, cineva l-a presărat cu târâte, l-a pregătit pentru tingire. Ochelari 57

58 îi ascund roşeaţa pleoapelor, îi încalecă nasul, costume cafenii de culoarea rădaştelor, isprăvite decolorat în ghete galbene, îi completează arătarea de panoptic, de specie în plină evo­ luţie. Nu se ocupă de răutăţi, deşi e de urâţenie fără cusur.

Din acele urâţenii glumeţe cari nu turbură tihna. Când îl vezi te simţi ispitit: să-î mângâi pielea cheliei, încreţită, să-i pre­ sari zahăr pisat, să muşti cu dinţii, ca dintr’o plăcintă. Lângă dânsul, un alt roşcovan, într’o ediţie mai buzată şi redusă şi Madona paradisului. De o simplicitate care farmecă, de o francheţă care desarmează. Suspină când aude cuvinte de ruşine, îşi răsuceşte gâtul ca găinele cu guşi pline de grăunţe, plânge fără motiv, cu plâns de capră. — Ah ! cum să nu plâng când azi e pomenirea morţilor şi-I pomenesc pe bietul tata!

Nici o balanţă nu i-ar suporta greutatea — şi e palidă, cartof crescut în pivniţă. Vine până la paradis, însoţită de un câine lup şi un frăţior. Colegilor li arată fotografia câinelui legat de gard şi privind printre ostreţe. După dânsa, toate fetele descoperă c’au, întâmplător, fotografii. încep să circule fotografii, fotografii din mână în mână, fotografii de logodnici şi prieteni, de copii şi mirese ninse cu horbote si dantelării.

Surâsuri se împrăştie, epidemic praf de strănutat. Bătrâna preoteasă, tristă, umilită, neavând fotografii de sex frumos, arată ofiţeri tineri. Pretinde că’s nepoţi...

Şjimi nu mă place, deaceia şi spionul cu tălpi de cauciuc, a descoperit o subită antipatie pentru mine, deasemeni şi, statiştii, o antipatie de piele care mă respinge şi i desgustă, — dactilografele — fiinţe fragile, cu aspiraţii ideale, nelămu­ rite, m’au presimţit om fără sboruri spre gavanoasele de sentimente nobile, prea frumos rânduite pe poliţi celeste. Mă dispreţuesc. Ceilalţi, mă socot intrus cu râs plin ; m’au de-

cretat secătură. Ils ine dechirent â belles dents si gentillement, si subtilement que je ne puis, vraiment, leurs en vouloir. Cea dintâi care m’a urât a fost o fată brună şi voinică ; juca mingea c’un testicul de armăsar. Am făcut-o atentă că mingea nu e, de fapt, minge, ci un testicul... S’a supărat numai pentru c’am pronunţat cuvântul testicul...

Când sunt dispus, tot paradisul se dispune şi sburdă. Anim loterii, deslănţui vervă, exasperez pasiuni, îndemn să se încaere.

Când sunt indispus paradisul se mohorîşte, cade în melancolie.

Adaog cabrii şi scad temperaturi. E ceiace îi înverşunează şi aţâţă împotrivă-mi. Unica mea pav.'ză : surd la insulte. De aci, părerea lor că’s impudic. Fiecare se laudă : de mi-aş în­ gădui ceiace-mi îngădui cu celălalt, m’ar pălmui. Toţi m'au pălmuit în gând. Un contabil uscat şi verde, mai ales, care fură creioane şi gume, mă urmăreşte şi se răzbună desinteresat... Şjimi nu preferă lupta făţişă. Are pe spirit o perie de urzici cu care te frige, dela distanţă, precaut şi delicat, la nervi. Ştiu : cunoaşte conspiraţia filantropiei împotriva celui stingher, lipsit de viclenie. Ştie cum trebue îmbrâncit în genune, silit să se înnece lent. Vrea consimţământul meu tacit. îmi redă o libertate de care să nu mă pot folosi; îmi oferă o tihnă gratuită, cu gust de stupefiant. Cerb gonit de vânători, aştept să surprind o ieşire din impas. Şjimi scorneşte ispite, ispitele trec pe lângă mine. Răzbunări se consumă subconştient, pe tăcute. Vrea să mă goniască din paradis: să mă desguste. M’a tăiat dela salut. Nu-mi pasă. Mă zăreşte, trage cu coada ochiului şi mârâie. Pun mâna la pălărie, întoarce capul...

Mă cuminţesc. Tac, înnegresc pagini cu cifre ; mă şterg şi mă suprim ca fluviul care-şi curăţă albia de ape şi se re­ trage subteran. Pe zi ce trece, paradisul se populează cu in­ venţii din ce în ce mai ciudate. Sunt personagii pe care 59

60 paradisul nu Ie mistuie ; le scoate într’o cămară, din care ochiul se plimbă pe înălţimea edificiului, pătat cu ferestre : un bondoc cu muscă, care trebuie să fie vardist pensionar (scrie plicuri, grohăie, când îl surprinzi că-şi tunde părul din nas, ascunde pripit foarfecele), tineri linşi şi alţii, alţii, alţii...

Bănuiesc : afectând o timiditate aleasă, Şjimi şi pensionarii au să mă uite.

Dar... Cum s’ar defini funcţia ? Da ! sâ-i zicem... capuchehaia ; e un om foarte înalt, deaceia nu e bine cu nimeni, deaceia ceteşte numai opere clasice şi complete şi joacă cu sineşi şah. Pot aştepta oricâţi clienţi, nu va încasa până nu-şi termină partida. Un domn cu tabiet şi demnitate. Nu-mi pot reţine râsul. Madona aduce un căţelandru lup, să-l pună Ia loterie. Faptul pare tuturor de o simplicitate netedă, nu stâr­ neşte haz. Am privit o fată care-şi trage bretelele rochiei, par’c’ar trage cămăşi de ceapă, .prinse cu agrafe de umeri, am privit peste birou şi-am spus : — ...dac’aş alcătui vreodată un cabinet, Pas decreta pe Imre-ochiu de sticlă, ministru de externe. Pentrucă ştie sârbeşte şi ungureşte. Şi sunt sigur: în plin consiliu ar uita de demnitate, şi, din obişnuinţă, m’ar întreba : — Domnule Dobrowitz, doriţi o cafea ? să fie cu caimac ?.. S’a râs; dar faptul a parvenit la urechea lui Şjimi.

Duelul s’a deschis. — Va să zică, eu sunt bătaia d-tale de joc ?! Nu mi-e de loc i n t e r e s a n t să ţin subalterni nedisciplinaţi. N’am putut explica, cere scuze, Şjimi refuză : se simte atins prin ricoşeu. S’a dat un consemn : nimeni nu mai vorbeşte cu mine. Sub un pretext am fost mutat în cămara personagiilor de rezervă...

Ceasul ceaiului e însă în paradis un ceas sacru, de reculegere, de destindere. Ceas de plenitudine fără seamăn, ceas când auzi cum macină stomacurile ca rânzele ; fete şueră

subţire, mobila se preface în privighetori, spiritul în bunătate.

Bătrânii cari vor sucomba în slujbă sug cu voluptate lămâia din ceai, aprind, după un rit, ţigarea, schimbă gura în cătuie, tutunul în tămâie. La ceasul ceaiului limbile se desleagă, se întretaie convorbiri, veselia păstrată în butelii ermetice, se deschide, susură şi fumegă.

In acel ceas de caritate a rupt consemnul un băeţaş de ispravă, cam subţire şi cam gălbui. Are lungi convorbiri fran­ ţuzeşti, Ia telefon, ca să-l audă colegii. E iremediabil ridigul şi ar trebui să poarte barbă. Se laudă cu perversiunile, cu viţiile pe cari Ie practică şi se supără că nu-l crede nimeni.

E galant şi flirtează în permanenţă. Se repede asupra celuia pe care-I simte vrăjmaş. Băeţaşul s’a simţit vesel, s’a milo­ stivit de umilinţa mea şi mi-a vorbit. Ceilalţi n’au mai rezistat ; mi-au vorbit şi ei...

m

Şjimi nu se declară învins. Am atins nervul care desfundă fântâni de pestilentă şi venin ; trebuie să-i rămân complice !

II urmăresc când părăseşte paradisul. Locuieşte într’un cartier de vile : o casă întunecată cu înfăţişare de cuib de molii cât gâştele. Casa are o piele de piatră sgrumţuroasă. La pândă, îmi zic : — Un om nu poate fi ucis. Mă sperie gândul, alerg, răs­ pund : — Desigur. Dar nici pe semen să-1 destrame prin uzură. Nu ţin să-mi fie milă de mine! Odată, Şjimi s’a întors brusc (i-am simţit respiraţia cum mă plesneşte) — Te poftesc s’o isprăveşti, domnul Dobrowitz. Nu-mi plac umbrele. N’ai văzut că nu port umbrelă ?...

— Dar nici prin gând. Am o rudă la cimitir. Mă duc să i duc flori (n’aveni însă nimic în mână). M’a privit furibund şi suspect. I-am ghicit gândul şi l-am privit cu subînţeles : am să te sugrum, potaie ! bl

62 II pândesc ascuns, încăpăţânat. Ei bine, am un laţ. Un ferestrău subţire trece prin os ca prin pâine. Odată, îl undiţez şi, apoi, nici urmă de Şjimi ! Rătăcesc. Printre străzi în pantă, fără soare, fără felinare, cu case spălate de[aghiasmă şi moarte.

— Să-i strivesc scăfârlia ?... M’am abrutizat de umblet. La toate răscrucile întâlneşti popi cu sutane negre. Aş vrea şi un popă alb cu mustaţă roşie, o călugăriţă violetă goală cu cofa de apă. Dece circulă sânge prin creer, nu ştiu. Cu mine se stâng toate vieţile până la orizontul care despică... A, da...

Nu admit tortura înceată. Pe la cârciumi suni beţivi, patroni cu şorţuri, obezi, şi tarafe.

E absurd ; transpun paradisul în pustietate. Am să-i retez ţeasta din gât şi am isprăvit! Am zărit o femeie în faţa unei cârciumi. Uscată şi oacheşe. Am privit-o ; a surâs, a irupt din gât un ţipăt de căţea. Un ţipăt somnoros şi aburit. O târfă surdo-mută. Mi-am asigurat complicitatea surdo-mutei.

Mă crede îndrăgostit, îmi preţueşte constanţa, cu tot refuzul pe care-1 întâmpin. Ii sunt simpatic. E indignată pe femeia crudă, care nu mă pricepe. Arată unghiile, ţipă animalic, face semne că o va sugruma pe canalia care nu-mi înţelege amorul neferice, li dau cu palma peste bot. Ţip : Taci! Taci! Taci 1 Taci ! Nu m’aude şi râde. Trebuie s’o distrez ca pe o legitimă, s’o satisfac. Adoră chefurile prin cârciumile de pe chei, unde se sinucid defraudatori Ia 00 şi se încaeră golanii. Unde vinul diluiază sângele depe duşumele şi creerii scorojiţi. Mă prezintă prietenelor care-mi cer amănunte, de felul cum ne înţelegem. O chibiţez nopţi dearândul, fără întrerupere.

N’o întrece nimeni în beţie şi scandal. Mă despart de dânsa, când se trezeşte circulaţia şi începe zumzetul zilei. Lumina vine în sbor de cărăbuşi. Vin căruţe cu catrinţa trasă peste cap, umplute cu miros de ţarină. Privesc cum se ciopârţesc, prin hale, morunii. Aspir vântul ciufulit cu mirezme de brân-

zeturi şi legume. Nedormit, mă duc la paradis. Aţipesc cu coatele pe masă — o tuse, un strănut, maşinile de scris pălăvresc, şoapte, şoapte, şoapte... N’aud nimic, nu înţeleg nimic.

— Te uită, domnule?.. Birou... Hotel?... Ce faci domnule?

N’am nevoie de cheflii şi somnoroşi... Te rog să vii după ce te-i desmetici.

Ochi se îndreaptă ca faruri. Orbire fulgerătoare. Ies pe co­ ridorul care fuge, fuge şi se ascunde de mine. Aud : Ha! ha ! ha!... Paradisul râde. Mă întâmpină iar Şjimi. Penumbre inotăe (servitorii sunt deapururi de acord cu Şjimi.)

— Vezi de nu-ţi mai pierde nopţile !

Zumzue paradisul şi neîntreruptă, suita micilor linotipuri.

Tic

TIC, TIC ti-iiic, tic tic, tic tic tic tic...

Aştept să mă desmeticesc.

visele din vis ale lui ilya davidovici ...Se împlinea anul. De când se năclăise în mlaştina unei odăiţe, mobilate cu gratii şi igrasie, unde singura privelişte permisă era biserica cu zugrăveala coşcovită, unica voluptate, tihna. Obicinuia să se lungească în patul negru, să tragă un tron de nuele alături, să fumeze, s’asculte sforăitul lui Fidelea, şoricar cafeniu şi deştept. Se otrăvia cu tristeţi iremediabile şi se mustra. — Ei drace!... cu trândăvia asta au să te mănânce ţânţarii ! Ilya era un ins prea delicat; nu se brusca nici pe sine, trăia din întâmplare, în permanentă contradicţie cu sine-şi; o viaţă în mai multe etaje, în mai multe direcţii îndreptată.

Singur. Femeia, exista numai ca un concept de fiinţă, sinteză de lux şi delicii, cu neputinţă de conceput camaradă; prietenia o situaţie râvnită în ascuns, neajunsă. Gânduri, gânduri preIungiau, prin fiinţa lui, coridoare, drumuri de vis, căi şi reţele neumblate. Sobiţa de tuciu cu burlanul răsucit se prindea pe^ retină, rama veneţiană cu portrete de familie, lavoarul, ulcioru de pământ, pendula carbonizată, îl preocupau ca poliţi ajunse la scadenţă. Şi camera care trebuia de mult declarată insa­ lubră !... Aci se poticnea totdeauna şi nu se putea smulge apatiei decât gândind cu glas tare.

— Da desigur, cine e inactiv se îngraşe, se ticăloşeşte...

Ilya, ai stofă de mare demagog. Dac’ai încerca ? — Cum ?...

Principalul e debutul. N’ar fi rău să vorbesc... De pildă : — Camarazi, prudenţa e un narcotic. Narcoticul raţiunei. Cel mai meschin dintre ^viţii, care se practică însă pe o scară extrem.

66 de întinsă în societăţile civilizate. Din pricina somnolentei voastre s’au înălţat cuminţii, viclenii raţionali, cari alcătuesc elita.

O nobleţă biurocratică, debilă. Care vă exploatează fără risc, vă birue cu blândeţă, vă stăpâneşte cu groază. Camarazi, aţi lâncezit destul 1 Vieţile voastre interioare au prins o asprime minerală. Spiritele s’au rutinat de marasm şi plecăciune. De aceea vă împărţiţi în trei mari categorii identice, deosebite numai în aparenţă : secături, cari sunt, pentrucă Ie sade bine să fie, secături cari nu’s pentrucă au eşuat — şi secături cari nu sunt, pentrucă n’au avut încă prilejul să fie... Camarazi nu renunţaţi la unica voastră forţă de pri­ menire si* aventură : tinereta !...£32 *■ Dar, pe când haranga aprins, intră pe uşă d-şoara Olguţa, debitând cu repeziciune, timidă : — Domnule Ilya, ah ! ceteaţi aşa tare ?... Nu vă supăraţi că v’am deranjat ?... Ştiţi, n’aş putea spune că avem să ne plângem de mata. Numai că mama spune să vă mutaţi...

Zice că nu poate ţine chiriaşi cu câini. Câinele, ştii mata, strică mobila, mănâncă smântână. Când vreau să-l bat, arată colţii.

Noi, pe mata te iubim. A zis mama şi lu’ tanti Pina. Da’cum să-l iubeşti pe Fedelea ? e rău, e urât... Dacă-I otrăviţi însă, puteţi sta cât vreţi Dar prea îşi preţuia căţelul Ilya, ca să-l sacrifice inutil: îl ştia cumsecade, cumpătat, incapabil de stricăciune. Gazda îl ura. Şi Ilya ştia că gazda n’are manii : urâşte însă din calcul.

Descoperise în căţel un spion, un vrăjmaş înverşunat. Ea lăuda confortul, curăţenia odăii şi Fidelea o compromitea, fi găsea metehnele, Ie exagera cu diabolică stăruinţă. O com­ promitea cu sistem. De pildă: se scotea patul, el afla, apoi în lemn cuiburile de stelniţe ; se văruiau pereţii, se căţăra şi zgârâia când zăria un punct mobil; vâna moliile ; când se

punea naftalină, strănuta cu refracţie. Urla în întuneric când începea plimbarea şoarecilor; — când aduceau vre-o pisică, o gonia.

— Sigur, trebue să-l otrăveşti! Unde ai mai auzit student cu căţel ? — isbucni corul de fete scliivnicite de o tardivă fe­ ciorie. Fetele gazdei (cari erau de fapt nepoate), se purtau în uniformă gri ca şcolăriţele, aveau obraze sbârcite şi vesele.

Erau demodate, ca odaia cu mirosul ei rânced şi mobilă în decădere, rele, ca fumul pe care-1 împrăştia sobiţa de tuci. Nu lucrau nimic. Stăteau la parmalâcul cu geamuri colorate şi vorbiau, bârfiau şi se ciupeau între ele, în lipsă de îndelet­ nicire. Erau orfane, aveau nume răsfăţate şi primiri „vederiu în fiecare Duminică. Olguţa plesnia de tinereţe şi pofte. O cocă plămădită în lapte, rumenită în miere. Numai una fuŞese măritată şi avea un băiat: Gică. Un pungaş urât, cu bube.

Cu Ilya erau de o inutilă gentileţă. Mai ales bătrâna mătuşă, în rochie de şiac cafeniu, iubia conversaţia Iui subţire. Când vorbia cu Ilya, îşi amintea de un băiat care i-a murit la trei luni şi ar fi putut avea exact vârsta chiriaşului şi să fie mân. dria seminţiei. Plângea şi-şi petrecea un ceas plăcut, îşi pier­ dea dinţii falşi, îi punea la Ioc cu limba şi tremurau de râs, ^ grăsimi le de pe dânsa. Vocea îi se rătăcea în gât, se strecura târâş printre gingiile ştirbe. Pentru dânsul era un ceas de * tortură conversaţia : privind-o, o asemăna cu un şoricar bă­ trân (de multe ori s’a hotărît să-şi împuşte căţelul, să nu mai ajungă vârsta nesuferită de mătuşă), cu o stelniţă descinsă din perete...

La ultimatumul fetelor, neaşteptat, Ilya nu găsi răspunsul prompt. Era distrat. Cugeta cu încăpăţânată stupiditate Ia un joc de cuvinte.

— Bine, dudue Olguţa... am să văd... Mă mai aştepţi până mâine dimineaţă... să vă dau răspunsul ?...

67

68

Rămas singur, flueră. — Hai Fidelea Ia plimbare. La 5, trebue să mai facem şi o vizită la puşcărie !...

La poartă îl întâlni pe nepotul gazdei. Un macedonean fle­ car, mustăcios şi beţiv ; d. Papadimîtriu. Care se purta cu moletiere şi frac, melon, mănuşi şi manşete de cauciuc. Su­ ghiţa ca un guitat. Se plângea că-i orfan şi n’are cine să-1 pieptene. Vorbia despre o invenţie: un fes.. să-l facă invi­ zibil, să poată fura...

Ziua înclina spre amurg. Un timp în carenţe plimbai ca într’o cutie de puf. Debuta toamna cu metal pe frunze, cu răcoare şi cer limpede. Se întâlni cu prietenul cu care avea să viziteze pe întemniţat. Prietenul purta ochelari americani, surâdea, răsuna ascuţit şi piţigăiat. (Cugetă că sunt oameni cari există pentrucă poarta pipă, o pereche de ochelari.) Suiră în autobuzul care pleacă până Ia bariera dinspre temniţă. Tă­ ceau. Ascultau palavre. Mahalagiii râdeau, indicând binale cu degete negre. Fete aveau buze roşii, degete la fel. Priveliştea alerga ca un câine după vehicul. Fiecare simţi un scrâşnet* interior la oprirea bruscă a maşinei. Porniră pe jos, lăsând în urmă abatorul cu miros de sânge, podul care frânge tihna râului. îşi pregătiau o gravitate solemnă pentru clipa reve­ derii. (Un întemniţat, îşi închipuiau, e mai presus de judecată, mai presusde vină. Trebue să-i vorbeşti stânjenit, să eviţi cuvântul dur. O vizită Ia un puşcăriaş e o vizită de condo­ leanţe.) Din mecanismul complicat al vieţii'şi mersul ei, număr văzul îşi păstra agerimea. Şoseaua spânzura gârbovă pe spi­ narea dealului. Sus, turle albe, zidul roşu. Peste ziduri, un cer înalt, slobod, care cunoştea senzul, unicul, veritabilul senz al

//

libertăţii. La poarta închisorii: un cupeu închis, amintind un dric cl. I, câteva brişte cu cai suri, oameni sluţi cu suman si opinci. Prin ferestruică se arată un cap, un surâs sadic.

— Intraţi! O şapcă cusută cu fir salută.

Foarta cu multe lacăte se deschide. începe percheziţia, Că­ lăuzirea pe sub bolţi mănăstireşti până la vorbitorul hoţilor.

Vorbitorul e o cuşcă. Temnicerii ca îmblânzitorii, deţinuţii ca pan­ terele jigărite. Sunt palizi, ţâcniţi de suferinţă. Dar iată-1 şi pe prieten ! Venia gesticulând, ca descâlcind un ghem de aţă; era lămâiu, tuns şi purta surtucul pe braţ ca lucrătorii la plată. Un ţărănuş soseşte deabia ţinându-şi echilibrul. Când o zăreşte pe mă-sa, îşi bagă nasul cârn printre gratii ca să-şi stăvilească plânsul; un altul vâră mâna în brâu cu un gest de suferinţă neaşteptată. Au vorbit puţin şi echivoc. Erau încredinţaţi că libertatea lor e ofensă pentru cel închis. Ceasul de vorbă se termină. Pe jos, înapoi, printre uliţi povârnite, printre bordee de o umilinţă şi blândeţe umană. Şi, pentrucă simţeau un gol, băură bere rece şi amară sub un umbrar de cârciumă.

Tramvaiul îi aduse până în inima oraşului. Se opriră la o simigerie, mâncară, din plictis, covrigi cu susan. Şi se des­ părţiră.

Singur, în răscrucea drumurilor, în mijlocul norodului care mişuna.

— Fermecate sunt femeile vara, când carnea subţire şi să­ nătoasă transpiră... şi toamna, când răcoarea se prinde pe obraji ca o pieliţă de brumă! Dar gândiâ la o lovitură de 69

70 stat; o pregătiâ de mult.... Masse compacte atacă din trei părţi temniţa. Vin târâş, descind, urcă — se ascund, se îm­ bulzesc Din clopotniţă, santinele vestesc. Sunet de goarnă...' armata urcă pe metereze...r Firele sunt tăiate, poşta ocupată de insurgenţi. Nu mai pot fi chemate ajutoare de nicăeri. (Pul­ pele se îngroşeau. Oboseala îl înţepenea) Văzduhul, stins în gaz şi pâclă, ustura ochii. In plin război civil, era conducă­ tor şi combatant. Prin îmbulzeală vieţuia cât un ţipăt. Se auziau pocnete, răgete subterane, puşti băteau, cu întrerupere peste toaca mitralierelor, strigăte de triumf. Temniţa a fost cucerită. Aici, Ilya va vorbi; va fi aclamat de mulţimea care nu pricepe începutul evului nou, — dar se amărî de osânda vie­ ţii nivelate. Fără vrere, eşti tuns, meschinizat. Se compătimi.

Porni spre casă. îşi aminti de Fidelea, unica lui pasiune, de ultimatumul Olguţei. — Olguţa e o fiinţă delicioasă! — Era penibilă o mutare în faptul toamnei, o deplasare în necunos­ cut, într’o cameră neprietenoasă, pentru gustul perfid al unei gazde care nu înţelege un suflet şi un căţel. Şi sunt camere care te primesc ca pe un ocupat; mârâe şi se supun pentrucă n’au încotro, dar se dau la nervi şi sfâşie. Cheiul era pustiu.

Un tramvai suna pâcâind, imprima manifeste incendiare şi le împrăştia pe şine. Se plimbă îndelung. Tarafe de lăutari co­ lorau mirosul de usturoi şi cărnuri fripte. începuse să bureze.

O ploae de vaselină. Trecea câte un beţiv târşindu-şi tălpile pe caldarâmul ud. Ca să se simtă, poate, întovărăşit îngâna.

Asculta degringolada ecoului (vedeai după cum se încovoaie).

Desigur că-şi admira vocea !... — Bezna creştea cu zvon gâ­ tuit de orchestră şi clipeau felinarele ! Le asemui cu ochii de fiară cătrănită care se nutreşte cu apă tulbure, te cerneleşte ca sepia, te încolăceşte ca şerpii. Pătrundea burniţa până înmăduvă.

La parmalâc, se trezi din reveria beţivă.

— Te-ai gândit, domnule llya?

— V’am spus, Ia nuit porte conseil. Mâine di­ mineaţă vă dau răspunsul.

— Bine, dar dumneata nu vrei să ştii că turbatul l-a muş­ cat azi pe Gică ?

Gică fusese înadins legat Ia un genunchi, ca să fie arătat chiriaşului. Toate gazdele au o fantastă uşurinţă în invenţia şicanelor. Dar mai'ales asta! Când plânge Gică, nu trebue să-l priveşti. Nu trebue să treci prin entr£e să-1 vezi cum plânge.

Gică trebue menajat pentrucă e obraznic; trebue iubit pentrucă-1 iubeşte bătrâna, alintat pentrucă-1 alintă şi ea.

Se lungi în pat, stinse lampa, fuma ţigare după ţigare.

Pernele erau reci, prin geamul spart intra răcoarea reavănă.

Un suflu cald se înălţa. Se trezi un văz neobişnuit. Capul greu se desprinse din trup, se bâlăbănia, plutia ca sicriile magice. Simţi beatitudinea sborului în înălţimi, ceva subtil care se volatiliza — şi trupul lungit în pat, persistând afânat, ca o movilă de puf...

Dar brusc se treziră vieţile latente, vieţile, faţă de care a fost neatent şi mitocan, vieţile de vis, în irupţie de geizere şi sonde. Erau vise simultane şi paralele, vise desfăşurate în spaţiu, în pofida legilor perspectivei. Toată massa de fiinţe sugrumate pe sub tuneluri, tescuite subteran, isbucniau vie­ ţuind cu intensitate ; toate gândurile perfide ieşeau Ia supra­ faţă ; toate reticenţele, toate fulgerările de o clipă se desfă­ şurau cu fantastă claritate. Ilya îşi păstra în vacarm calmul.

N’avea glas, nu simţia nevoe de mişcare. Se simţia numai covârşit de solitudine; privia, în lipsă de altă preocupare.

71

72

Ochiul reţinea amănuntele cum reţine o femeie alteia, un de­ taliu anapoda de toaletă, se umplea de privelişti.... Un fel de şopron cu miros de coceni uscaţi. Grinzi sprijineau burţile boloboacelor de bere. Prin cepuri deschise se filtra o licoare chilimbarie, Ilya gusta din toate boloboacele. Fiecare stacană avea altă aromă, altă amărăciune, cari intrau în pori ca o baie de iod, în glandele din cerul gurii, ca o amăreală de colochint: se depozitau ca în pivniţi, în stomac.

Ilya se înălţa într’o atmosferă de cristal, lucidă, veselă; plutia. — Am băut bere din milostenia altora, am bolit şi m’a preocupat sinuciderea, acum sunt mort şi nu mai există acnmy — îşi zise cu mâhnire. Şi aş vrea să spun ceva fru­ mos... să reţin visul! îşi zise de aşijderi insul raţional care stăruia viu, îşi păstra cumpătul şi judecata. Ştia precis că visează. Destrămat, fiecare jivină trăia din iniţiativă proprie, împotriva aparatului de ordine. Dar, deşi visul şopronului stă­ ruia, repetându-se în cercuri concentrice, cu viteză crescândă, se rupse dintr’un punct periferic o privelişte nouă. .0 piaţetă cu catedrală. Oameni, şuere, sgomote şi ecouri se pipăiau în besnă.

Un glas: — Prindeţi-I pe bătrânul pahonţ... injectaţi-1 cu scopolomină ! (Insul raţional îşi aminti de medicul de temniţă ame­ ricană care inocula pe deţinuţi ca să-i siluiască, să-i deter­ mine să spună numai adevărul). Şi porni o perindare repe­ zită... fulgerător zăria... temniţa: un grătar pe care se prăjesc hoţi... poarta... capul sadic... curtea... pavaj... brişte... bolţi... înmormântare cu muzică militară... _ înţeleg să-I injectăm! striga un necunoscut retor... Prindeţi-1, urzicaţi-I, şmulgeţi i adevărul — vă sfătuesc chiar, — să ne* spună dacă trăim. Ferecaţi-1 ca să ne deslege de farmec. Recunosc: Scopolomina amorţeşte instinctele, dă vi-

sului luciditatea cea mai adevărată, vieţii maximul de neas­ tâmpăr şi de calm. Deşteaptă viata fără închipuire, fără su­ ferinţă, uniformă; reduce materia Ia esenţial. Dar, — cine ştie unde s’a ascuns bătrânul pahonţ? Injectaţi-vă mai întâi pe voi ca să nu vă minţiţi şi poate... — Să-l tundem! Nu vrem să ne mai îngrozim.... El e hirsut şi rău... Mulţimea îndesată bâzâia şi catedrala se sdruncina. Se iscă un învălmăşag, pia­ ţeta se răsturnă ca oglindită în apă, plesniau lumini în danţ de aurore boreale, gânduri se înălţau trăgând creerii în văz­ duh, ca pe scripte; peste copaci ardeau cununi de blesteme...

Se deschise un geam spre alt peisaj.

Ilya se pipăia. Funcţiona ca o maşină-surpriză, cu resor­ turi, se deschidea ca o armonică. (Celelalte vise continuau ca un ecou vizual, în penumbră.)

Se afla în camera unei vile nevăzute de ochi, a cărei ima­ gine crescuse vie în minte. O cameră tapetată cu catifele ne­ gre, înflorite cu fir.

Un catafalc înconjurat de sfeşnicare bisericeşti. Mortul din sicriu: un fecior de casă, cu obrazul palid. In pereţi spânzură statui atârnate cu frânghii de sârmă, Ia geamuri apar capete cu obraze ovale şi turtite, sbârcite şi netede, cu şi fără barbă, o năvală de umbre moi cari şoptesc şi se îndeasă, foşnesc ca pomii în vânt, sâsâe ca gume desumflate. Ilya e covârşit, bortilit de o tristeţă întinsă, care ţâşneşte dintr’însul ca din­ tre pietre, îl înmoae. Tristeţă se adânceşte, inundă peste mar­ ginile fiinţei.,Zarva îndepărtată a viselor se învârte; în jur e o linişte neclintită. Deodată s’a pornit mişcare. Statuele au început s’alerge împrejurul catafalcului, pe uşi au sbughit câini mopşi cu colţi oţeliţi. Mortul s’a deşteptat şi-l strânge de mână. Mortul avea răsuflul rece, ca uşa deschisă spre cu­ rent. Ilya vrea să fugă, mopşii îl ameninţă, se reped cu bo­ turi sălbatece. Nimeni nu vine să-l scape. Se sbătea în încleş73

tare şi figurile dela geam se scutură de râs. E un hohot de butii goale, un râs scrânţâit de ceaune, un cor în mai multe voci...

O respiraţie accelerată îl frigea... cărnuri fierbinţi îl pipăiau, buze lunecau pe ceafă... degete în delir tremurau pianotând pe coaste... un păr sburlit gâdila tâmpla, o gură bâjbâia, căutând gura lui.

Se trezi besmetic.

— Taci... taci... .Viata... tu ştii?... Nu-ispui mătuşii?!Nu? O voce suspina fosforescentă, se stingea. Piciorul de că­ priţă se întindea ca un nerv. Un trup de fetiţă se contracta de figuri, carnea plângea cu sughiţuri. Olguţa se îmbiba în carnea lui ca o alifie.

Câinele se svârcoli pe sub pat.

— Ah! bietul Fidela... i-o fi frig?... Nu-i aşa: nu te mai muţi ?... Eu i-am spus mătuşii să nu te ţie cu că­ ţel... Nu-1 ma iubi pe Fidelea—nu? (Gâfâia şi se răspân­ dea în miresme.) Mi-ai plăcut de când te-ai mutat la noi. Ce dracu ? Nu te pricepi de loc? sau eşti al dracului... Aştepţi să vie fetele la tine ?...

m

Respiră otrava rămasă în cameră, se convinse că e viu, treaz, când auzi un glas : — Olguto! — ia vezi de ce plânge Gică ?... Patul gemu când cineva descinse.

Ilya se pomeni iar singur, privindu-şi în oglindă urmele ♦or­ turilor delicate. — Ah! cum nu te mai recunoşteam, şme­ chere ?... Şi nici el nu ştia dece, îşi trase o palmă.

192 2 Octombrie.

9

P

'

yla ynia d’ynia d"nei Maxy a descins din express-orient, într’un palace cosmopolit, populat de diplomaţi şi financiari.

Toamna îşi deschidea climatul de paradis: nopţi de insomnie calmă; stele cari visează girafe să le culeagă, struguri, în panere; brize reci şosele gonite din oraşe... întovărăşită de un domn buldog — ceva intermediar între cimpanzeu orăşenit, clovn de piftie şi arnăut cârn, şi mustăcios, dacă vreţi un Streseman (fost premier german în 1926) apăru în restaurant, trezi interes; apăru printre femei cari conduc maşina, răscoli invidii. Ireală, transmisă de la tropice, printr’un mijloc inedit de locomoţiune, surprindea c’un mers de şarpe vertical, privirea-i pâlpâia incendiu ultra-violet în ochi; era gratuită ofensă, gratuită ispită. Rătăciâ neînsoţită prin străzi cari îşi răsucesc gâturile, flanâ, îşi umplea nările cu răcoare, reţinea ceeace îi se părea esenţial. înaltă; refuza intimitatea cu mlaştina străzii. Se svoni că Yla a venit, adusă de Basil Zaharof — c’a copilărit prin America de sud, la ferme cu plantaţii de cafea şi trestie de zahăr, a crescut printre mulatrese şi negri, creoli şi granzi spanioli — călăreşte, înnoată şi vânează bărbăteşte. Nimic de necrezut. Pretutindeni acasă (e adevărat) cunoştea planeta ca pe un măr ţinut în palmă; în mintea ei se suprimaseră graniţi, limbi şi moravuri. Nimeni nu credea într’un mister pe care l-ar ascunde, deşi vădeâ un spirit necitef; deşi sumbră, nimeni nu-i bănuia o dramă in­ timă. Catifelată şi fragilă, luneca sub pipăit, trădâ voinţă me-

78

talică, precizia şi pacienţa exploratorului. Un cangur pregătit pentru salt, căruia nu-i prevezi'i nici punctul vizat, nici mo* bilul saltului. Cunoscuţii (nu cei balcanici) ştiau că-şi plasase spiritul în formule pe cari le găsiă perfecte; gânduri perso­ nale dormitau, ca în cutiuţe tapetate bijuteriile, dar planurile se • precizau sub tuneluri betonate. Insensibilă cu micile suferinţi, nu vibra decât Ia liniile temperamentelor giganteşti, trase peste secole, fără atingere cu lubricitatea şi capriciile cărnii. Ventila prin simpla ei apariţie, împrăştia în sclipiri veselie, te obliga să stai împlântat. Pentrucă surâdea în permanenţă, bărbaţii se credeau conchistadori şi aleşi; pentrucă strălucia femeile se credeau sfichiuite pripit, cu ironie mută. Şi Zaharof o socotiâ un dar făcut lui de natură, — un fel de procurist devotat pa­ tronului. Străina n’aveâ însă intenţii. Ea nu vedea decât o singură ieşire: să înebunească bancherul, să se scape de el.

Dorinţa deveniâ obsesie, certitudine. Ii urmăria „simptomele" — gestul ridicul şi necontrolat, râsul gâlgâit, plânsul şi umi­ linţa — indicii, după dânsa, sigure de detecţie cerebrală. Aş­ tepta, pe curând nebunia Iui, cum se aşteaptă într’un gang să treacă ploaia, aştepta ziua când Zaharof delirând, în lipsă de alte voluptăţi, îşi va paşte părul de subsuori...

Cât erâ cu dânsul erâ neliniştită; îşi comprima furia şi dorinţele; îi lipsia spaţiul traversat de oceane, mirosul de gu­ dron şi impermeabil, gustul frigurilor de călătorie. Zaharof se temea: să nu-i scape vânatul select căzut în zona lui de bra­ conaj erotic. Ştia : orice nouă cunoştinţă reprezintă un termen de comparaţie, deci o primă de adulter. Hotărî totuşi (ca să-şi cruţe sieşi liniştea) să-i aducă fetei un prieten, care s’o amuze dedeparte, ca un obiect cu glas. Credea c’astfel îi va risipi mâhnirea şi resentimentele.

Yla îşi răsbunâ şi ea solitudinea. O stăpânia pofta demonică

să-l ruineze cât mai curând pe Zaharof, care nu se supăra.

—O femeie ie iubeşte dacă muşcă, dacă cere bijuterii. Ynia îl muşca, dar strângea economii. Ceiace nu putea pricepe. Era convins că nu va succombâ nici prematur, nici accidental.

Fecioara mai circula prin ţară fără astâmpăr. Vedea ţărani, târgoveţi mulţumiţi, văi scobite, dealuri care n’au fost silite să renunţe la lenevie. A ghicit după peisaj, înclinaţia statornică a ţărănimii, a remarcat după feţele inexpresive, că citadinii au sângele limbut, entuziasmul debil — şi cugeta cu tristeţă că nu se poate întreprinde nimic, că trebuie căutată o soluţie în afară de oameni. Zaharof se mâhnia prin contagiune, de preocupările sucitei fete; se ofensa de pauzele puse de ea în convorbire. Era nefericit când o surprindea expediând pneuri, mesagii cifrate la adrese mistice, nefericit când zăria flacoanele cu cerneală simpatică, hărţile topografice, statisticile populaţiei pe profesiuni — suferia nu numai din dorinţa autorului de a-1 concepe pe Zaharof, simpatic şi educat, cum sunt bancherii mecenati.

A.ci interveni însă şi Omul care a uitat că trăeşte şi caută o compensaţie, Pa-Lu O fiinţă placidă; ciupercă ambulantă şi suferindă. Poartă pălărie de pâslă, cocoaşă dublă, unde deobiceiu stau în repaossporii. Peste un trup de monstru inconsistent, un cap voinic, tăiat în cleştar. Odată, distrat, i-am spus (în timp ce se gândiâ în mine).

— Domnule, dece nu-ţi schimbi capul. — îl porţi cam de mult! M’a privit nedumerit.

— Da, domnule nu glumesc. Capul d-tale e o pălărie; îl poţi lăsa la garderobă şi schimba după voie. încearcă doar!...

Se bucură de impunitate şi privilegii pentrucă e infirm. Oa­ menii l-au cântărit cu microbalanţă, l-au decretat inofensiv, 79

80’

deci fără greş. Nu-i vorbesc, ci-i susură cuvintele scurte, cu­ vinte de boare, filtrează gândul când i-1 comunică, îl cruţă şi-l conservă ca pe un porcelan de vis imponderabil. Locuieşte în casa din colţ, pe Bul. Elisabeta. O casă cu gaz aerian, ju­ puită ca un cal de cotigă, curioasă ca o proxenetă. Priveşte după trecători par’că s'ar tângui necontenit. Urci la etaj până la dânsul. Treci prin camere mobilate cu fotolii gata de în­ gropăciune, (un miros vetust se plimbă în tichie şi papuci, ca procesiunile cu popi mulţi şi vlădici) prin camere cu femei bătrâne cari privesc crunt. In camera lui, te întâmpină mi­ rosul echivoc de rufărie, femeie parfumată cu gramul şi iodoform. Pa-Lu e necontenit întins pe pat. Pe masă, printre hârtii cu calcule puţine şi esenţiale păstrează o fotografie de femeie brună, cu nervi virulenţi şi şold frământat de diavoli. Iţi su­ primă gândurile impure incandescenţa ochilor cari străfulgera obrazul. Pu-Lu iubeşte fotografia ca pe un animal viu şi o mângâie delicat şi voluptos pe şira spinării, de trei ori pe zi* Trăeşte cumpătat, în pensiune; un om retras în căptuşelile hainei, unde şi-a construit oraşe, a tăiat drumuri, a dat drumul vapoarelor şi expreselor, guvernează, şi judecă, măcelăreşte şi dă ranguri. Negustor ilicit de stupefiante, pluteşte prin brasserii ca în uleiu o muscă; filatelist, colecţionează numai mărci in­ sulare ; gourmand, intueşte virtuţile bucatelor, le desgustâ, poartă o bibliotecă de borcane şi butelii în creer. Predă con­ versaţii de limbi străine* când îl ameninţă mizeria. începe atunci un pelerinaj de şcolăriţe, cu care se încuie, de doamne func­ ţionare emancipate, de domni arivişti şi analfabeţi. In [ fiecare vară, dispare în ţinuturi cu heleştaie de iod şi se întoarce, în toamnă, cu pielea solzită de săruri, friptă de soarele filtrat prin trup...

Pa-Lu aşteaptă însă o compensaţie, despăgubiri de la viaţa care l-a pocit. Mirul gloriei. Caută insul dintr’o trăsătură,

omul care nu s’a reţinut, nu şi a precupeţit economiile. Nu s’a înfricoşat de obstacole, ci înnoată încordat. A găsit o femeie toridă, de o cruntă animalitate : Balaika dansatoarea, cu de­ clanşări de tigresă. Dar femeia e un tip nedevelopat, un cocon de virtualităţi; nu dă beatitudine, nici scripete de ascensiune spirituală nu e.

Zaharof îl cunoscu. (Oamenii se întâlnesc şi se cunosc uşor.)

Aflând că se ocupă cu metapsihica îl tocmi profesor pentru Yla. Profesorul îşi găsi eleva: o Balaika, depăşită în proporţii» frumuseţe scornită de o minte exercitată în lungi meditaţii ş* constrângeri. O iubi suav. Prieteni prin anticipaţie, un senti­ ment de neînţeleasă pudoară reţinu pe fiecare, în căutare de pretexte practice. Ea gândi: — Un infirm e inofensiv: deci inde­ zirabil din toate punctele de vedere; dar pentrucă-mi trebue, ca un obiect de ioaletă, am să-l păstrez. El gândi:—O femeie .frumoasă e un punct strategic cucerit, mai ales (dece n’ar fi delicat cu sineşi ?)... cei cari suferă puţin.

Yla Ynia d’Ynia se desinteresâ de metapsihfcă. Dar, fiindcă o amuză ghebosul, îl opri. Nu bănuia planul bancherului.

— Domnule, zise lui Pa-Lu cu nevinovăţie, oamenii trăiesc cu timpul lor cât li se îngăduie francheţa, veselia. In aparenţă mi se permite totul. Sunt o fiinţă creiată pentru confort. Nu-1 am. Am întârziat trenul în care aveam loc rezervat. Am prins un altul. N’are dining-car, n’are sleeping-car, n’am decât loc pe culoar. Trebuie să răstorn toate datinele, s’oblig omenirea să-mi permită orice. M’ar distra poate şi metapsihica. Nu acum. Dar asta nu te opreşte să vii zilnic; îmi ţii de urât» ceteşti. Poate, mai târziu să-ţi dau şi altă destinaţie.

Pa-Lu primi din curiozitate, din politeţă...

W. 81

82

Dar cât se află profesorul nu mai era primit Zaharof. Lesne înclinat spre deducţii, bancherul credea că se conspiră împo" triva lui. Se plimba pe coridoare, aşteptând graţia Ylei, cetea avizele, vorbia cu groomii, glumea cu chelnerii, convorbia cu sineşi. Distrat, oferiâ uşilor ţigarete — Nu poftiţi? Sunt ha­ vane veritabile. Amschel Rotschild nu fuma; ştiţi ? Şi brusc, îşi aduceâ aminte, cu mare mirare, că uşile nu fumează. Spi­ ritul deveniâ vivace, fantast. Compunea poezii, prevedea cata­ clismele Terrei când va fi supra-populată şi grav, se mira, că nu e interzisă intrarea muştelor în hotelurile de lux (în acele clipe de săcâială, Ie asimila cu câinii şi alte ver­ tebrate.)

Asculta pe Ia uşă şi o auzi pe Yla. — Trimete femei grase în lagărele de soldaţi. Excită pof­ tele, destramă voinţele. M’aş duce şi eu, dar sunt prea puţin nutritivă pentru foamea soldăţească. Soldatul vrea femeia bârlog şi slănină; eu sunt pesmet.

Interminabile discuţii se încingeau între dânsul şi Yla. Stâ în defensivă, menajând susceptibilităţi, reprimându-şi furia, apelând prin gesturi, la delicateţa ei...

Sunt însă om cu necesităţi urgente; trebuie să trăiesc. Nu sunt întreţinut de nimeni şi nu mă pot dedica, în întregime, studiului vieţilor ilustre. Trec dar peste circumstanţe, desigur în­ semnate, pentru Basil Zaharof. Ştiu c’a fost dat afară de Yla. Relaţiile s’au întrerupt aci. Yla îşi cucerise independenţa râv­ nită, avuţie şi dorinii precise.

Numai Pa-Lu, smuls preocupărilor încete, evoluâ în vârtej.

Yla Ynia d’Ynia îi găsise o întrebuinţare. II ţesuse într’o reţea de delir. Avea senzaţie unei forje care-1 străbăteâ, combustiune de parafină, forţă optică care fulgera asupra unor ţi-

nuturi de întuneric. O ura pe Yla pe cât era, condurul ei sclav.

Ynia îi sdruncina liniştea. Nu admitea infirmitate, abulie. Su­ gruma lenea, împingea pe oameni să se caţere. Intermitent, boala lui, veche, îşi pretindea dobânzile întârziate: sulpurâ un rinichi, apăreau tumori. Se ştia incurabil ridicul; ştia că oa­ menii pecetluiţi de ridicul, nu trebuie să se agile în public, să-şi trădeze meteahna. Boala fulgerătoare l-a paralizat în patYla îl îngrijâ. La început desorientat, convalescenţa îl limpeziâ. Medita. Câteva straturi sensibile s’au înălţat din pro­ funzimi. Iată-1 bărbat. Ar trebui să imprime vieţii chip, să se situeze între clase şi inşi. A fost respins. Prin minte, stăruie adolescenţi cu feţe purulente, negi şi sgrumţuri, spânzuraţi în provizorat, în inocenţă căptuşită cu perfidie, se perindă figuri cari n’au râs niciodată. Aci, la etaj, obsesia vieţilor neajunse se încheagă într’un pol de ghiaţă, se repetă, se repetă, se repetă, se repetă, se repetă, se repetă... Servitoarea casei e obtuză, uscată, lipsită de pofte. închide geamuri (să nu intre muştele) mestecă pâine, creşte două pisici, tigri. Pisicile sburdă.

Miau-miau-miau fonf care excită măduva, furnică trupul. De îndelungă convieţuire cu pisicile se înţelege numai cu ele; aştepţi să se sburliască şi să te sgârâie.

Pa-Lu gândeşte la orele cari se freacă de geam, la soarele care mărunţeşte lumina, praf între degete, Ia multe. (Dacă in­ sist asupra acestor amănunte e pentrucă Pa-Lu şi a realizat o răzbunare: a fost instrument şi concept. Fără motivare n’ar fi înţeles. Yla îl scotea la plimbare. Şi vecinii remarcau — A ieşit mexicana cu câinele!

(Aci intervine un alt personaj influent, care a jucat un mare rol In întâmplare, deşi manverat de alţii).

In acele plimbări netede, fără incidente şi profuziune de plăceri, întâlniră pe d. Jaques Vameşu, directorul unui mare 83

S4

cotidian. Iho! ce jigodie! Pa’că-şi tara maţele fosforescente şi fetide. O arătare, redusă la o maximă înălţime şi obeză, spriji­ nită în baston. Gâfâia porceşte, surâdeâ şi nasul se disolva într’un extaz de graţie. Exotica îi plăcu. îşi oferi simpla sa influenţă asupra opiniei publice, păstrând pentru mai târziu, din iscusinţă, surpriza persoanei sale. Fata lucidă i-a înţeles intenţia. Răspundeâ totuşi cu prietenie. Râdea cu poftă când directorul debită o tâmpenie, îi măgulea şi se distra de li­ chelismul ei de suprafaţă. Primea cu gentileţe, invitaţiile lui la masă, îl pupă maternei pe frunte, îi ştergea nasul. Jaques eră fericit.

In timp, Yla nu vegeta: cercuri de tineri hotărâţi creşteau în juru-i: infuză devotament, abnegaţie. Demontă spirite, ghiceâ nervii de sub piele, aveâ chei pentru toate misterele, otrăvuri pentru cei imuni. Predica răzmeriţa în ascuns, pregătia ziua mâniei.

Intr’una din cotidianeie plimbări cu Pa-Lu, îi desvălui proectul de ei răzmeriţă, pornită din Balcani. Popoarele primitive trebuesc îndreptate spre centrele de civilizaţie.

— Ai remarcat, desigur, oamenii de aci, cunosc dinainte sfârşitul oricărei aventuri. Sunt prea deştepţi, prea prevăzători.

De aceia nu riscă. Intr’adevăr, de ce ar risca? Mascurii sunt cuminţi, nu fac grevă şi se Iasă măcelăriţi; găinele fabrică ouă; vacile lapte şi carne de viţel; pământul se simte obligat să discute prin intermediari corupători: grâne, metale, petrol, fructe. Oamenii economisesc forţele pentru o generaţie risipipitoare,încă nenăscută Nu se poate aşteptă însă acea generaţie...

Deaceia, căută două mii de inşi cari n’au nimic de pierdut. Două mii de viteji, credea ea, pot întreprinde orice, pot fi precipi-

tatul care fierbe în amorf. Şi pentrucă nu existau două mii de oameni cari să rişte, trebuia utilizat materialul de rebut: sinu­ cigaşii din mizerie. E inutil să arzi pe rug, inteligenţa, când se pot utiliza spiritele tescuite, fără scrupul, fără compătimire, li spuse lui Pa-Lu că-i hotărâtă să-i întreţină până la termenul când vor să se sinucidă. Până atunci, să cureţe obstacolele: pirotechniile, depozite de muniţii, podurile în aer, şinele de căi ferate demontate, tot ce poate poticni un norod înnebunit.

In trei cotidiane apăru un anunţ

DOMNII SINUCIGAŞI DIN MIZERIE şi disperare, fără legături de familie, cari nu mai au nimic de aşteptat de la viaţă sunt rugaţi să-şi amâne planul şi să treacă pe la: Profesorul de metapsihică PA-LU, calea Lactee 69 bis, unde li se promite: săli sepună la dispoziţie mijloace de exis­ tenţă şi să fie reeducaţi pentru viaţă.

Orele de primire 9—12 a.m. 6—8 p. m.

Multiplicat şi legendar, mesagiul Ylei cuvânta prin milioane de guri de hârtie, concertă peste ţară, circulă din gură în gură, provocă râs prin cafenele, unde oamenii’s blazaţi şi atot ştiuitori, încredere prin mahalale, nedumeriri prin saloane.

Jaques care ştia de unde provine mesagiul, lansă o ediţie specială.

85

86

Asistentă socială americană 0 tânără miliardară americană d-na YLA YNIA d’YNIA în trecere prin ţara noastră, a hotărât să vină în ajutorul celor lipsiţi de mijloace într’un mod foarte original: să întreţină din averea ei personală pe toţi nenorocifii cari se sinucid din mizerie: să-i reeduce pentru viaţă; să facă din otrepe inşi valizi şi apţi de muncă.

Trebuie ştiut că d-na Yla Ynia d’Ynia a mai experimentat originala ei concepţie în Uruguay. Experienţele au reuşit de minune şi astăzi o binecuvântează sute de suflete. Din aceste pensionate pentru sinucigaşi a făcut parte şi celebrul miliardar William Joyce, fost multă vreme vânător de şobolani. Râvna aceasta de a ajuta pe cei umili merită toată lauda. Şi ziarul nostru, care a acordat deapururi sprijinul său celor oropsiţi, va sprijini şi această lăudabilă operă de asistenţă socială.

De aceia: Voi, toţi acei cari aţi fost năpăstuiţi de soartă, duceţi-vă în culmea desnădejdii voastre la distinsul profesor de metapsihică PA-LU, calea Lactee 69 bis să primiţi un cuvânt de mângâiere, o lingură de supă caldă, o bucată de pâine şi un culcuş...

Tram! Train ! Tram ! Noapte. Nopţi prelungite în ploi. Pri­ măvară precoce. Nervi sbârliţi ca peri de arici, nervi întinşi ca sârme de telegraf, nervi, nervi. Aşteptare încordată — au­ tomobile blindate, jandarmi automaţi. Sinucigaşi curg, curg ca gârlele, curg ca nopţile. Beţivi păroşi cari icnesc, duhnesc şi plâng. Desgustat, — n’ai nici vreme să-ţi scarpini ceafa. Sosiau ciungi, şchiopi, cu dinţii galbeni, cârni cu boturi de câini, chiori cari îţi fac viclean cu ochiul, hingheri, indivizi conce­ diaţi de Ia serviciul barometric, foşti servitori şi pândari de , vii, foşti meşteşugari şi muncitori necalificaţi.

Triajul se făcea în camera gârbovului, în atmosfera de subcomisariat periferic, cu tutun, ţuică şi pereţi cu inscripţii. Ynia scruta pe fiecare nou venit — să surprindă sinuciderile tru­ cate, pe trândavii în goană după expediente, „hârtia dc muşte" care înclee svonurile şi Ie transmite aiurea. Privirea era gârbaciu, cuvântul groază. Sfredelia retina, deştepta curenţi de delir în creere, deruta caracterele slabe. Pregătise un chestionar în care omul cel mai dibaci cădea; fiecare întrebare eră o trapă care pune în mişcare un mecanism, care'goleşte spiritul de viclenie.

Cel dintâi sosit: un bătrânel cu umbrelă şi ghete de Iac. Se plânse de ingratitudinea prietenilor cari l-au băut şi mâncat ca să i uite, când are nevoie de sprijin.

— Ah, ce bine că sunt oameni să-şi mai facă pomană cu noi, ceştîa cei înşelaţi ?

— Dă-1 afară că e idealist!

Al doilea era mai precis: un tânăr 'palid, în -care pâlpâiau nedumeriri şi dorinţi.

— Cred, zise, că m’aş putea număra printre candidaţii dv. ja sinucidere. Mărturisesc n’am rezolvit încă teorema; n’am netezit încă toate căile; mai aştept ceva, dar mă puteţi între­ ţine până mă desluşesc... dacă merită să mă sinucid. Dacă-mi promiteţi să nu rămân ceva nedefinit şi obscur — sa se vor87

88

biască de mine, sunt gata Ia orice. Doamnă, sunteţi frumoasă... aţi pus vreodată un revolver la tâmplă?

— Ai vre-o furie împotriva cuiva?

— Da; împotriva ţârcovnicului care m’a dat afară din casă.

— Inscrie-1 la rezerve: — tendinţe întunecate de idealism lene şi dubiu.

In ziua cea dintâi s’au contractat 300 angajamente; au fost găzduiţi într’o cazarmă anume zidită de Ynia; sub suprave­ gherea Iui Pa-Lu; în ziua Il-a au apărut 75 mercenari gata pentru expediţii în legiunile străine; în a IlI-a 1003, din care s’a triat 45, cu antecedente cri­ minale — ca poliţie de siguranţă în interior; în a IV-a. s’au angajat 1000; în a V-a 700.

S’au mai adus peste prevederile budgetare încă 200 femei, dar au fost concediate după câteva zile ca elemente de disoluţie: molesiau. j

Sinucigaşii trebuiau ţinuţi la o neîntreruptă şi egală presiune, la temperatură uscată, fără delicii, fără supape de siguranţă. Zăvorîţi în cutii violete cu umbrele şi demenţa, se plimbau ca insecte urmărite de o monstră răsuflare. Li se da prânzul şi cina în celule. Li se oferiâ o certitudine: nici o grijă pentru exterior, nici frică de foame şi frig. Sunt îmbră­ caţi în salopete şi saboţi, mănâncă bucate piperate şi au al­ cool din belşug. Li se îndreaptă nervii surescitaţi, ca guri de tun, înspre plenitudinea umană, cu petreceri, baluri şi viaţă fa­ cilă. Un viespar reţinut. Yla ÎI destinase pe Pa-Lu: îmblân­ zitorul fiarelor. Şi profesorul eră conştiincios. Grav, se plimba printre sinucigaşi, printre miile de cadavre în perspectivă;

mormăia preocupat şi ochiul se dilatase. Purta cizmuli(e de lac, haină de sport de catifea vărgată, pantaloni de călărie şi cravaşa.

Yla venia rar: când se arăta se strâmbau fălcile de râs plin. Deţinuţii o iubiau între ei, fără gelozie, o purtau ca pe o lulea în jiletcă, se purtau cu dânsa, blânzi şi cuvincioşiVorbia cu fiecare, ca o ciută, treceâ degete lichide de fineţă prin perii ciufuliţi şi cârlionţi de cârpe. Mângâierea ei eră rece, (răcoare de licoare care abureşte cerul gurii, în mij­ locul verii) atâta furia împotriva oamenilor, cari nu-i seamănă te prigonesc şi te silesc să-ţi iei seama. Când apărea cu Pa-Lu sinucigaşii şoptiau: — I-a căzut fetii jucăria din buzunar! Yla trecea printre ei, sbor de puf de nea, inima-i pâlpâia suav, cădelniţau parfume câmpeneşti de grâie coapte şi livezi şi bu­ nătatea profundă o covârşia. Palizi şi hirsuţi hingherii o pipăiau cu gândul ca pe o pâine scoasă din cuptor, ca pe o monetă de aur descoperită în ciubăr. Se îndoiau că-i vie. *— Ai văzut ? Mi-a surâs ? — Mie, mi-a dat ţigări! — Pe mine m’a întrebat dacă pot răsuci un gât şi i-am spusHo ho! pe care, şefule ?

Aveau armonici şi drâmbe; cântau şi se băteau între dânşii.

Nici un viţiu nu era oprit — numai întrerupt, contactul cu lumea din afară...

Mirarea lui Pa Lu, când întorcându-se acasă, servitoarea îi zise: — Hă! hă! Domnule... Au venitără doi domni să întrebe... zice să fiţi acasă... Uhu! ce frumos! Avea cârjă pe braţ şi ghete americane...

89

Peste câteva ceasuri se arătă un agent. Percheziţie. Nu găsi nimic. Confiscă o carte de magie cu reproduceri de liturghii negre.

Ospiciul fusese, deasemeni, cu deamănuntul răscolit. Nimic subversiv. O crescătorie de oameni cum ar fi una de păsări.

Pensionarii stăteau ca pe jăratec. Zilnice confesiuni, zilnice lecţii de tactică cu Pa-Lu. Grăunţele de ecrasită din poşeta Ynei creşteau ca pâinea şi puhoaiele.

E Inutile ar fi mai multe descripţii. In ziua când demenţii şiau incendiat cazarma, metapsihicianul a fost"gâtuit şi luceafărul Ynei s’a stins deaurpuri. Atunci porni năvala noroadelor săl­ batece împotriva Occidentului. De atunci s’a nimicit civilizaţia cu cabarete şi stele, bănci şi sgârîe-nouri, muzee şi uzini de fabricat sentimente. Epidemia a bântuit peste toate continentele.

Atunci au murit artele, religiile şi sfinţii. Ceiace — se ştie — că s’a întâmplat în 1943.

Prin unele peşteri se cetesc inscripţii care certifică cele de mai sus schiţate...

paradisul statistic cuprinde doamna lot desminţirca lui satan prinţul papal ochii paradisul statistic visele din vis ale lui ilya davidovici yla ynia d’ynia

în preparaţie desluşiri subconştieiite: BALUL MISTIC DIN EXPRESS DESCOMPUNERI Povestiri populare Când a fost asasinat Dumnezeu. desluşiri conştiente PANOPTIC MODERN Etica instinctelor

roman nuvele farsa dramei

a

■

5odo Ytl

TIP. „REFORMA SOCIALĂ", BUCUREŞTI