Orientări folklorice I

Ion DIACOMJ

/

)

(precisări bibliografice)

i

Extras din revista ETHNOS (an. I, fascicolul 1)

•i

i

i

FOCŞANI 194 1

: : .

mmmmrn 1

■

W?.,

,'vî * • S* .

ii»1 ,0 ■

i-s, ’

£,S:V. 35 :

■

•

. -T-v

ISIfSa

I

■

mm wm •V

:i 1-

W&MSt

p&liig' '

■

' 5 >;

/ •; . .

824f?.Od+$4 l/l,

&U3s:v. cfc-3i(om)

D.

'H •

* folkloricc :

Despre bibliografia „Mioriţei14 In 1923, cînd Ovid Densusianu îşi publica opera Vieafa păs­ torească..., el căuta să uşureze bibliografia motivului, tipărind în apendice toate variantele ce-i erau cunoscute (v. voi. II, 123-161). înlătura însă variantele clasice : Alecsandri — G. Dem. Teodorescu, ca fiind prea cunoscute, precum şi pe cele din Revista critică-lit., III (1895), 253-266, şi Luceafărul, IV (1905), 275-278, apărîndu-i drept mistificări, în felul altor versiuni aflate în m-sele tatălui său (şi acestea nişte obicinuite prelucrări, copiate dela Alecsandri, prin mijlocirea parafrasării lui V. Bumbac).

Densusianu, eliminînd deci 6’versiuni, aduna singur 41. In cîţiva ani insă bibliografia motivului se îmbogăţia (v. Folklor..

R.-sârat, II, 1). Unele omiteri bibliografice chiar din cercetările marelui filolog şi folklorist trebue adăogate şi precisate acum (alte adaosuri întimplătoare vor fi însemnate succesiv): V, A. Urechea, Albumul macedo-romin, 89 („Răsunete ale Pindului in Carpati'1). — Se publică aici varianta buclu­ caşă în care se strecoară cunoscuta eroare tipografică: „bulucae", despre care Odobescu află dela Alecsandri Varianta (v. Tribuna literară, I (1901), n-rul 185, p. 162). a fost des analisată.

Noi, I (1913), n-rul 1, p. 11 „Poezie poporală'*. — Este o

ETHNOS 309

1

Variantă nelocalisată — se înteiege insa că-i din Ardeal — înfâţişînd motivul puternic transfigurat. Tema esenţială e difusă, stra­ tul metafisic micşorat, străbătînd mai degrabă prin versuri sensualismul elementar. Se vede că motivul s'a contaminat cu temele curat erotice. Lipseşte plnă şi suferinţa înaltă a mamei care dă adevăratul contur robust întregului poem (Spre deosebire de Densusianu [v. /. c., II, 89-90], noi socotim această parte — aparent episodică — drept element esenţial, existent chiar din prima for­ mă a poemului). O înlocueşte „mindruţa" care „sufulcă" „rochie neagră" — semnul durerii trecătoare. Forma variantei e înde­ obşte la fel cu a întregului material respectiv din Ardeal: versul e heterogen, avîndu-şi ritmul alternativ iambic - trohaic.

Varianta e următoarea: Pe picior de prag de munte Mult oglom de om s'aude.

Nu-i oglom numai de-un om, Că-i de trei păcurărei -y , Şi toţi trei sunt făţiori, Numai unu-i străinei Ca ş’o lună de inel..., Pe iei ceilalţi îl mîna, Pin' ici oile-abăiea Cei doi legea i-o făcea : Ori să-l taie, ori să-I'piişte , Ori in sabie să-I arunce... .,— „Iubiţi frăţiorii mei,' Pe mine nu mă tăiaţi, Pe mine nu mă ’mpuşcaţi, In sabie nu m aruncaţi, Numai capul mi-1 luaţi Şi trupul mi-1 îngropaţi In strunguţa oilor Şirn jocuţul micilor,. Âm un fluieraş de-argint, Să mi-1 puneţi pe mormint.

Clnd vlntu mlndru-o alina, Flueru ' mindru-a ciota, Mlndrelc s'or aduna.

S'o aduna ş'a mea mindruţă, .

Cizme roşii tropotind Poale albe 'n viat bătlnd Rochie neagră sufulcind,,, • * **

i

310 ETHNOS r ^ a !*

i * ■>,

i;>.

Lingă mormintaşul meu Faceţi*mi un gărduşcl, Cu parii de busuioc, Grădele de bărbănoc ; Streşina de schinteiuţe Să umbrească pe drăguţe.

Sub gărduţ fintină rece Ciţi voinici pe-aici_ or trece : * Toţi să beie apă rece...

Mindru i-a fost mormintu, Icrte-i Domnu sufletu I

Revista ilustrata, IV (1901), '39 „Bujoraş** (o baladă care e un decalc curios al „Mioriţei*1). Şezătoarea, voi. XXII, 124 (variantă puternic degradată, din Bucovina). * * • Ţara noastră, I (1907 - Sibiu), 796.

De adăogat bibliografia parţială, posterioară studiului: Foaia noastră, I (1926 - Cluj), n-rul 18 (variantă din Turda).

Viaţa Basarabiei, I (1932), n-rul 12, p. 55 „Urme din Mioriţa în Codrii Orheiului**.

Lâsînd la o parte referinţele asupra contaminărilor puternice (de pildă, una, în Ţara noastră, I (1907 - Sibiu), p. 185 „Cîntec din bătrîni“), a interpolărilor (v. Poporul — B.Pesta, VI, 157, etc) şi a ecourilor poemului în restul folklosocotim utile rului poetic (v. Ion Creangă, XII, 30, etc.), asemenea stabiliri bibliografice chiar pentru lucrările streine de precisia fblklorică. In astfel de scrieri întîlneşti cu durere uneori fraseologia vagă şi ignoranţa apatică. Iată, de pildă, nu de mult un filosof sprinten dela noi cunoştea cam aşa bibliografia Miori­ ţei : „Un folklorist a numărat vre-o 60 de variante11 (L. B1 a ga, Spaţiul mioritic, Bucureşti, 1936, 122).

Această sărăcie de informaţie e tragică într’o lucrare ce vrea să determine chiar structura ethnicităţii romîneşti. Fără să riscăm ,o „aglomerare do­ cumentară11 care ar speria pe Blaga (cf. ibid., 206), altfel stă adevărul: _ t’ ; # Se cunosc pînă acum 209 variante: 43 erau admise de Densusianu, 61 au fost publicate dela Alecsandri pînă azi (numai de cîţiva specialişti şi în rest de suficienţii publicişti întîmplători]»

4 eliminate de Densusianu, fiindcă le-a găsit prelucrate, iar 101

ETHN0S3U

I III

le-am publicat noi, dintre care 91 stau la dispositia oricărui cer­ cetător — şi putea să le afle chiar Blaga—. într'un volum în­ treg Y7'inutul Vrancei, I, 3-159).

Care să fie folkloristul informator ce-a numărat cele 60 de variante cunoscute de Blaga ? Afară numai dacă nu e vorba de Mioriţa" parodiată grotesc... (v. Hazul, I- 1898), sau tradusă fără control de amatori (Rominia, I - 1905, p. 110 ; de asemenea, traducerea liberă a lui W. v. Kotzebue, din 1857 ; apoi traducerea mijlocie in italiană datorită lui L. Salvini - 1931 şi M. Boschi - 1938), ori parafrasată naiv de secolul lui V. Bumbac...

Numai în această problemă a „Mioriţei" şubrezenia de •care-1 învinuia Leca Morariu pe Blaga (v. Fond şi forma, I (1938), n-rul 1, p. 4) rămine vie şi statornică. Ca să nu mai amintim interpretarea „Mioriţei" făcută tot de d-sa şi contestată viguros de sociologi... (v. H. H. S t a h 1, Filosofarea despre filosof ia poporului romîn, în Sociologie romînească, III, n-rul 46, p. .116-117)..

Sunt errores...

I. D. Mărturii vechi de literatură populară la Romîni • • + * •4

.. >

*•

•

•

t

•

.

•. 1

•r

i Existenţa dovezilor de poesie populară romînească dincolo

de 1852, e o problemă pe cît de pasionantă, pe atît de lacunară.

Informaţiile bibliografice respective stabileau cea mai veche urmă în-jurul anului 1659, cînd ar fi fost aflat la Sibiu motivul pasto­ ral .Vierşul fetei, care şi-a pierdut caprele în munţi*. Aceasta — după relatarea lui Ş in cai (Cronica Romînilor, III, Iaşi, • D. Caracostea căută să stabilească rolul mo•1854, 79).

•tivului în genesa „Mioriţei" („Mioriţa“ în Muntenia şi Olte­ nia, în Cont). lit., LII, 627), circulaţia pe cale păstorească extinzîndu-i-se pină prin Polonia (1 o r g a, Jstoria literaturii rom., I, ed. a 2-a, 28; cf. cu Revista isloricd, Vili (19?2), 142).

Deci trebue să fi fost un cîntec popular destul de prolific. 1 se dovedi însă existenţa cu - o sută de ani mai de vreme, în poesia

• 3L2ETHNOS

ungurului Balassa Bdlint (1551-1594) de călre JGh K r i s l 6 f, (Influenţa poesiei populare romine din sec. al XVl-lea asupra lui Balassa Bdlint, în Dacoromania, III, 550*560 ; v. ibid., 787789) • şi I. U, S o r i c u (Influente romineşti in poezia şi folklorul unguresc, Sibiu, 1927, 17).

O mărturie mai recentă era cea descoperită de N. D r ă gân, într'un corp de m-sse ungureşti din Cluj, dintre anii 17571780' (Versuri vechi, in Junimea lit., XV, 6-7), alături de altă noutate bibliografică din 1908, cînd l. Blănii afla în­ tr'un m-s din 1809 balada balcanică „Doncilă“ (Doncilă — un vechiu cintec vitejesc, în Conv. lit., XLII, 10 22).

Acestea erau redusele izvoare bibliografice ce le-âveam per­ sonal la îndemînă în 1934 (v. Folklor.. Rrsărat, II, p. XXXIII).

Nu cunoşteam nici atunci — ca şi-acum — culegerea Onor cîntece populare din Maramureş, făcută în 1821 şi aflîndu-se încă in nu ştiu ce bibliotecă parohială (v. lor ga, /. c., 32). Zvonul unei culegeri mistuită de foc în 1827 la Iaşi, lasă regretul că n'au •supraveţuit baladele culese şi dăruite lui Asachi de sîrbul Vuk Karadzic, pe cînd s’au cunoscut la Viena. Karadzic este celebrul amator de baladă sîrbească, preţuit de Goethe tocmai pentru asta.

Rămînea sigur stabilit pentru mulţi că Anton Pann — pe care unele cercetări periferice îl numesc „părintele folkloristicei romine" (P. Papadopol, Colecfiuni şi curente in folkloa dat în 1822 ristica romineascâ, în Propilee literare, V, 39) — prin broşurică aşa de rară Cîntări de stea — întiia încercare destul de inconsistentă, de culegere folklorică. Am arătat însă — (Th. D. S p er a n ţ i a , Anton şi lucrul l-au făcut şi alţii — Pann, in Revista noua, 11,361-365; Al. Muşatescu, Studii asupra literaturii poporane, în Şcoala poporului, II (1896), 42; M. Schwarzfeld, Vasile AlecsandrL., in Revista olteana, II (1889), că Anton Pann e in marginea necesităţilor folklorice 275) curat ştiinţifice: acest strein desigur regrupa motivele, meşteşu.gindu*le după preţul lor educativ, puterea morală şi ideea creş­ (v. Folklor.. R.-sârat, II, p. XXXIII). tină ce-o conţineau In present avem ştiri bibliografice nouă, răsleţite prin pe­ riodicele rare, in altele puţin cunoscute, ori greu accesibile. Le . .corelăm aici pentru uşurarea investigaţiilor:

ETHNQS313

1. Intr'o carte cu verşuri ungureşti, de pe Ia 1770, se.găL- o seşte pe ultima pagină scris caligrafic de mina „unui june'* — zice nota anonimă explicativă — un motiv popular, alături de oarecare cîntec latinesc întru preamărirea „reginei** „Măriei Theresia“ şi a împăratului Iosif II. Aceeaşi notă referă că volumul era pe la 1785 în proprietatea unui oarecare rector din Oşorhei, iar în 1903 ajunsese în biblioteca unui alt ungur, profesor în Cluj. Nota adaogă interogativ: „Cine ştie cine va fi scrjs jalnicele versuri romîneşti printre veselele cîntece ungureşti! 7“ Versurile, de-un contur poetic distins, sînt dintr'o elegie populară de înstreinare.. Imaginele apar viguroase şi n versuri cu fireşti stingăcii formale. In orice cas, toate motivele nu par să fie aşternute în scris fără o lină dresură. Au numai, descinderea din popor. Să ni se îngădue probabilitatea aceasta.

Iată aceste „versuri vechi" de 170 de ani: Săracă străinătate Mult mi-ai fost fără dreptate ; înconjurai tarile toate Şi navui de lume parte. * i

Eu de mic am pribegit, Tot in străini am trăit, Multe ţări am ocolit, Hodină n’am dobindit.

Vine-mi doru une-ori, • Să mă sui pe munţi cu flori Să mă jăluesc cu hori.

Că-mi vine ceasul să mor.

(Răvaşul, I (1903), n-rul 1).

2. Din 1787 am avea ştire despre ritualul nunţii (C. B o b u 1 e s c u , y In -preajma unei conacarii din 1787, în Lamura, iar din 1747 însemnare despre II (1921), n-rul, 1,. p* 12-19), un cîntec de stea, pe lingă acele „Walachische Tănze und Lieder", culese de Fr. J. Sulzer în anul 1780 (v. Geschichte der transalpinischen Daciens, Viena, IIf 1781,430 517). Relatarea în legă­ tură cu Codex' Caioni care ar cuprinde un alt cîntec de stea din

31.4ETHNOS—

Secolul ai XVJl-lea trebue reţinută şi controlată (G. fereâzul, Melos, IV, 7).

Iar ştirea din 1647 a preotului Andreas Mathesius, în legătură cu colindele ardelene, confirmă ipotesa existenţii unei întinse şi puternice literaturi populare creştine, de colinde mai ales, în toată perioada evului-mediu. Astfel pare de­ plin stabilit după cercetările actuale că repertoriul colindelor şi al cintecelor de stea alcătue • la noi primele culegeri stîngace de cîntec popular. Gh; Montan- tipărind asemenea material folkloric in 1813, precede truda streinului Anton Pann.

3. Cam din pragul veacului al XlX-lea trebue să fie şi mo­ tivul „A lui Napoleon", aflat dela un ţăran din Boroş - Ineu (j'ud.

Arad). Anonimul publicist destăinue c’a avut la îndemînă şi bro­ şura - fantomă Pesmă ca cintâri lumeşti şi veseliloare „din anul 1831, scrisă de Demetrie Ardelean", „preparând' în cursul al Il-lea în Arad". Aici.se află „jalnica tînguire a lui Bună parte fostu împărat al Franţiei". Iar despre broşură mai adaogă: „Car­ tea asta de mare valoare pentru folklorul nostru am -dăruit-o (v, Poporul — B.-Pesta, V (1898), 493). bibliotecii Aştrii" Se mai găseşte astăzi oare pe-acolo ?? Melodia cînlecului, înregis­ trată de -T. Burada, se putea auzi. pînă mai ieri în mahalaua laşului (v. • C. B o b u 1 e s c u , Melodii din cintece vechi romineşti, în Muzică şi poezie, I (1936), n-rul 3, p. 20).

4. încă din 1883, M. Gaster atrăgea atenţia că A.' Pann era depăşit cronologic de alt culegător in privinţa broşurii'lui din 1822, Cintece de stea . (v. Colinde, cintece populare şi cintece de stea inedite, în Revista p. arheol. şi filolog., I, voi. II (1883), 313-336)/ : Materialul folkloric era desprins dintr'un m-s în proprietatea lui Aron Densusianu, fiind destul de heterogen, căci • conţinea cintece:. moderne uşoare, prelucrări după modele prosaice — biblice ori apocrife — potrivite in metrica populară.

Cuprindea şi „prototipuri de doine şi cintece populare*' (p'. 313) — zice Gaster. Avem de-a face făţiş cu nişte mediocri transla­ tori ai cîntecului popular — Gaster le zice „copişti" — care nu vor fi lăsat in tihnă versul căpătat autentic din popor.

Trebue însemnat insă că destui comentatori ad-hoc au tre­ cut alături de referinţa lui Gaster, socotind pe Anton Pann ca pe întîiul. ctitor de folklor romînesc... Ceilalţi erau nişte anonimi; Pann insă e un nume propriu.

I.D.

ETHNOS315

i

Eugen Nicoara — Vasiie Netea, Murăş, Murăş apă lina... Literatură populară din regiunea Mureşului de sus, I, Re­ ghin, 1936.

Culegerea apare concomitent cu alte două ardelene (V.B o lo ga, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936; E. Biş­ niţă, Dor de pe Tirnave, Blaj, 1936). Trebue s’o spunem dela început: te întilneşti cu lipsa de valoare documentară la toate trei şi la orice pagină a fiecăreia. De exemplu: In volumul de faţă încercarea de transcriere fonetică e ru­ dimentară şi antiştiinţifică. Procedeul selectiv complet absent. O ignoranţă desăvârşită în clasarea materialului. Iar în prefaţă (am găsit-o publicată întîi In Glasul Mureşului, 111 (1936), n-rele 534 ; oare din ce 'mare nevoie ştiinţifică ??) se vîntură un noian de idei invechitefJ de interjecţii copilăreşti — nimic altceva decît cu­ noscutul extaz din vremea pleiadei de folklorişti amatori ai anilor 1852 - 1905.

Surprisele apar lanţ: se afirmă veşnicia cîntecului popular fp« XI), continuitatea şi nesfîrşilul genesei folklorice; se vorbeşte espre o relativă pătrundere a „civilisaţiei ultramoderne" la ţară ,). XII); se critică apatia intelectualilor care nu pătrund în re­ giunile ferite şi nu cercetează satul romînesc. Toate asemenea reluări sînt aprobate direct de prefaţa scriitorului Ion Agîrbiceanu care desigur că sa încrezut in ţinta înşelătoare a culegă­ torilor : ei făgăduesc solemn (!) că vor să alcătuiască un gen de enciclopedie a vieţii populare din regiunea Mureşului-de-sus...

Insă, vai! materialul se află prin feluriţi corespondenţi şi este cules chiar de prin reviste ardelene contestabile (p. XVI), Asemenea muncă ilusorie e ca un scîrţîit de greere tomn^tec pe marginea .unui abis.

Verdictul criticei obiective in caşurile acestea de trudă la suprafaţă este sfatul pe care-1 da onest Leca Morariu unui altfolklorist avorton din partea locului... Anume: să se lase de folklor care nu-i amatorism, ci e o disciplină la indemîna . spe(v. Dovezile Jolklorisluluia Lucian Coscialistului propriu zis lin, in.Junimea literara, XVI, 360; cf, şi Făt-frumos, 111, 129).

Nu ne putem opri, şi cităm citeva probe de cîntec popular degenerat din această culegere presumţioasă:

316 ETHNOS u

*» . , . i

Frunză verde ,d« ovă* Atunci la marş m'o ales, Frunză -verile dc mărari La baterie de tunari :

fp. 295) Frunză verde ruptă'n vi* Mă pusei şi eu a «crie O ţtră de poezie. (p. 299) , Frunză verde de bănat, $i cind In grajd am intrai Mai Urc m'am supărat, Şi prin grajd tot măturat Dc puteaii linge şi mac. (p, 309) Franza verde lemn pilit Ne, apucăm de rlnit Far' numai cu miinile Să rlnim baligele... (p. 310) .

Asemenea grave abateri dela ce.-i autentic popular amin-, tesc atitea alte exemple care răzbesc chiar pînă la publicaţiile pretenţioase de folklor: Mlndruţă dc vreme multă Dorii tău mă persecută, Dela Ispas ini-sc 'mpare Te doresc aşa de tare.

(Foaia Orăvilii, I (1914),-n-rul 7).

Fugi, urile, dela mine N'am făcut contrat cu tiie. Şi contrat să fi făcut, Am fost beat şi n'am ştiut.

(Floarea Darurilor, I, 250).

ETHNOS 317

Şi apoi verde matostat, Mi-a venit flăcău din sat, Mic la stat şi delicat Şi părinţii nu m'au dat...

(Şezătoarea, XIV, 142; cf. şi p. 156).

Foaie verde iasomie dacă vrei să-ţi fiu soţlie să-ţ iei casă cu chirie vizavi dă primărie.

(Şezătoarea, XIV, 168; cf. cu Folklor.. R.-sărat, II, p. LXIV*LXVIII, LXXII).

Ele încheie piramidal şirul şaradelor... folklorice cu irespon­ sabilitatea unor culegători care meşteresc versuri aşa zise „po­ pulare*1 de-un comic homeric, ca acestea: Frunză verde măierană Versuri scrise de-o cătană Ce George Căfană 'I chiamă.

(Foaia Orăvifii, II, n-rul 33).

Asemenea siluiri asupra geniului nostru popular pornesc dela nişte nărăvaşi care cred că folklorul e-un joc de* a babaoarba. Parodiştii aceştia vor mai merge încă mult şi bine prin sate „c'un caet în mină'*, dar desigur mai nestăpîniţi ca acei din Germania, de care sîntem siguri că n’avea dreptate să se vaicăre atîta S. Fr. Kaindl, prin anul 1903 (v, Die Volkskunde, N’o mai fi ruşine şi'n alte socoteli Leipzig-Wien, 1903, 78) dela noi, dar în folklorul romînesc să nu ne îndoim că-i multă... neruşinare. Asemenea sfruntări, pentru Dumnezeu, să înceteze!

In lături cu analfabeţii folklorului romînesc!!

I. D.

318 ETHNOS

Tache P a p a h a g i, Flori din lirica populară. Doine şi strigături, Bucureşti, 1936.

Dela clasica antologie a cîntecului nostru popular, făcută în 1852 de Alecsandri, trec greu 52 de ani pînă ce Ovid Densusianu să pună în discuţie necesitatea unei „antologii** populare, întocmită după criterii selective pricise (O antologie populara, în Vieafa nouă, I (1905), 114).

Veacul lui Alecsandri creiase o mistică primejdioasă a cîntecului popular r acesta putea să fie mult şi bine cules din izvoare populare nealterate, dar pe urmă era aristocratizat — adică primenit, ajustat — ca să apară lecto­ rului mai cu samă într’o formă artistică. Descoperitorii lui îl cio­ pleau, cum spunea Traian Demetrescu, protestînd contra schimbărilor, intocmelilor şi prefacerilor în cîntecul popu­ lar cules de „meşterul Alecsandri** (v. Folklorul şi Alecsandru m Revista olteană, II (1889), 116, 119, 120).

Ori cum zicea ceva mai violent — şi totuşi cu dreptate — Leca Morariu : („Canti popolari „surogatul contrafacerilor lui Alecsandri** contrastind poate cu proromeni!u, Bucureşti, 1939, p. 3), testul dulce al lui N. Petraşcu care vorbeşte în ton panegiristic despre Alecsandri, modificatorul poesiei populare (V. sau şi cu evocarea biografică Alecsandri, ed. a 2-a, 92-93), entusiastă. a altora care îndeobşte recunosc renumita „lucrare de (v. Vasilie A1 e c s a n netezire'* a „rusticelor producţiuni'* d r i, Poezii, I, Craiova, 1940 (ediţia El. Rădulescu- Pogoneanu), Se recunoaşte, prin urmare, unanim că gene63, 65, 142). raţia lui Alecsandri p r e g ă t i a forma cîntecului popular pentru (cf. şi D. Marinei iuc, Figuri a-i da un „timbru artistic" istorice romîneşti în cîntecul poporal al Rcmînilor, în Analele Academiei Rom., seria II, tom. XXXVII (secţia literara), p. 74-75).

Siluirea aceasta după preferinţe estetice personale şi nevoi patriotice contradictorii, rotunjea cîntecul popular — e adevărat — ca pe oarecare catren sentimental şlefuit la masa de lucru; dar îi anula autenticitatea ţărănească, structura dialectală şi armonia formei poetice care nu se poate înstreina de coloratura musicală.

Ce ieşise curat, deseori poate slîngaciu, din impulsurile geniului popular, era meşteşugit după cerinţe estetice ra 3 ori, după soco­ teli politice prea adesea şi după pofta de a tipări inconştient mai

ETHNOS 319

,

întotdeauna. Filtrarea era mai puternică dacă se intimpla să t'ie culegătorul şi scriitor. Se micşora in felul acesta originalitatea marelui anonim popular. In cele mai multe rinduri era decapi­ tată de-a-binelea.

In această privinţă crisa cîntecului popular a fost omogenă in Europa întreagă pe la mijlocul veacului al XÎX-lea. Patosul romantic care era chinuit de setea după origini, născuse deia Herder încoace simpatia pentru tot ceea ce părea că vine din popor. Dar nu era încă nicăeri in Europa putinţa de identificare a actului creator popular. Ori unde, tot ce se culegea, trecea prin censura culegătorului, care compila, dregea şi amenaja.

Insă pe cind in Apus eresia aceasta antişliinţifică a mistifică­ rii cîntecului ţărănesc s’a curmat devreme, la noi nici după re­ acţia vehementă a lui Densusianu nu s'a clintit. Binlue incă.

In Apus problema organisării unei colecţii îngrijite e gene­ rală în jurul anilor 1850- 1900, şi chiar după această epocă. Ca să cităm numai cileva încercări de antologii curente pe atunci în Europa, la indemînă in biblioteca noastră (K. S i m r o c k Die deutschen Volkslieder, Frankfurt a. M., 1851 ; W.Doenî i g e s , Altschottische und altenglische Volksballaden. Miinchen, 1852 ; Ta l v j, Volkslieder der Serben, I, II. Leipzig, 1853 ; Fr. L. M i 111 e r , Deutsche Volkslieder, Marburg-Leipzig, 1855 ; R. Warrens, Schwedische Volkslieder der Vorzeil (după monu­ mentala colecţie a lui Erik Geijer - Arvid a. Afzelius), Leipzig.

1857; Em. Gaibel, Romanzero der Spanier und Porlugiesen, Stuttgart, 1860; R. Warrens, Schoftische Volkslieder der Vorzeil, Hamburg, 1861 ; J. Allmann, Die Balalaika. Russische Volks-Lieder, Berlin, 1863; R. Warrens, Nonoegische, Isldndische, Faroische Volkslieder der Vorzeil, Hamburg, 1866; A. Vil mar, Handbuchlein fiir Freunde des deutschen Volks­ lieder, Marburg, 1868; G. Scherer, Iungbrunnen. Die schbnslen deutschen Volkslieder, Berlin, 1875; Karl Bartsch, Alle

I

= ■

•

franzosische Volkslieder, Heidelberg, 1882; L. A. Staufe -Siniig i n o w i c z, Kleinrussische Volkslieder, Leipzig, 1888 ; L. E r k — F. - M. B 6 h m e, Deulscher Liederhort. Auswahl der vorziiglicheren Deutschen Volkslieder, I, IIf Leipzig, 1893; 111, 1894 (e cea mai desăvirşită colecţie critică a folklorului german); A. Millien, Les chants oraux du peuple russe, Paris, 1893;

, 320 ETHN0S • • | * • /** w

*.

** * *

I

X*

•

•••

A. Strausz, Bulgarische Volksdichtungen, Wien-Leipzig, 1&95.; W. Kaden, Italiens Wunderhorn. Volkslieder, Stuttgart, 1896; C. Doncieux, Le Roman-ero popuJaire de Ia France, Paris, 1904 ; Fr. S. Krauss, Oslerreichische. Volkslieder, Leipzig, 1906; G. Wehr, Aus Volkes Herz und Mund. Deutsche Volkslieder, Leipzig, 1910; J. Bei fus, Die bunte Garbe. Deutsche Volks­ lieder der Gegenwart, Miinchen, 1912 ; P. S 1 a w e j k o f f, Bul­ garische Volkslieder, Leipzig, 1919; P. Eisner, Volkslieder der Slawen, Leipzig, 1926; W. von Haxthausen, Neugriechische Volkslieder, Munster - Wiirzburg, 1935 (reeditarea cule­ gerii din 1814); John Meier, Deutsche Volkslieder. Balladen, I, Berlin-Leipzig, 1935 (Trebue să socotim această monumentală operă, în curs de publicare, drept apogeul folklorului german în privinţa editării unei colecţii critice : melodia şi lexlul sînt recons­ tituite după toate izvoarele bibliografice. Opera nu e cu nimic comparabilă altor încercări).

Iar la noi ? Din 1905, cînd Densusianu cerea o „culegere de bucăţi alese", de unde să priceapă oricine „ce a produs mai de samă poporul nostru, pînă unde s'a înălţat estetica lui, ce expresiune a dat gindului, simţirei lui", s'a ajuns la inseilări întîmplătoare — unele anonime (v. Poesii populare alese din fâaltele : nişte culegeri antorile romîneşti, [Bucureşti, 1909); (N. I. Dumitraşcu, Prin coclauri şi logice indulgente şi cîte una care umblă după provăgăuni, Bucureşti, 1936) (I. P i 11 a t, Cintece din popor, Bucupagandă pe la sate Sînt utile şi acestea, însă numai dacă cercetările reşti, 1928). positive şi-au spus cuvîntul. Căci propaganda culturală adevărată în latura gustului popular nu se poate întemeea decit pe resultate ştiinţifice sigure şi deplin controlate. Asemenea culegeri germane făcute de Vilmar, Scherer sau Beifus au îndărătul lor serii de folklorişti care au cutreerat aproape un secol Germania, pro­ vincie de provincie, ca să stringă exclusiv fruntea cîntecului po­

pular şi nu toate dibuirile — fatale oricărei culturi populare.

Model de asemenea ediţie populară — „gekiirzte Volksausgabe" (Rosen und Rosmarin.

— e volumaşul lui Rudolf S c h ă f e r tipăAuswahl deutscher Volkslieder, Leipzig-Hamburg, 1916), rit îngrijit şi suggestiv ilustrat. fPoeTot Densusianu încercă întîi o antologie modestă ETHN0S 321 21

vraK0ca \

' ■ v 0.,:h, « «* ■■

MfeiBl

i 1

h

zii Populare. Din diferite regiuni locuite de Romîni. — Bibi. p. toţi, n-rul 523), pentru ca să dea în 1920 o definitivă culegere care a (Flori alese din cîntecele poporului, Bucureşti, 1920) (M. Holban, Florilege şi fost tradusă îngrijit în franţuzeşte de Chants populaires roumains, Paris, 1934).

Culegerea lui T. P. e alcătuită în perspectiva antologiilor lui Densusianu. Acest „micuţ buchet1* (p. 7 ; expresia cam aduce aminte de vremea lui Pop-Reteganul) ţinteşte scopul educativ (p.

8), problema restabilirii motivului - tip în genul investigaţiilor primejdioase ale lui Doncieux (p. 8-11) şi mai cu samă accentu­ ează nevoia stabilirii unui atlas folkloric (p. 5-6), pe care inde­ pendent de preocupările respective ale d-sale (de prin anii 19271030 — accentuăm: anul 1930!) îl ceream şi noi cu insistenţă tot pe acea vreme (v. Ţinutul Vrancei, I, Bucureşti, 1930, p. VI).

Să vedem antologia : Motivele alese nu sînt în majoritatea lor contestabile. In(r'un cas însă procedeul d-sale selectiv ne apare deficitar: moti­ vul din culegerea - Brediceanu (text. XXX, p. 25) nu egalează vi­ goarea lirică, precisia şi veracitatea imaginii din varianta publi­ cată de Pop-Reteganul (p. 9). Adică — in caşul acesta: .Cîntă-

!

reaţa — cere să fie prefăcută în pui de cuc — pe-un vîrf de munte — ca să spună lui badea — să-şi adune oile risipite — spre a nu-i strivi florile'. Varianta - Brediceanu: .Cintăreaţa — ...prefăcută în pui de cuc — pe coarnele plugului — ca să mîne boii lui badea — care-i tinerel — şi nu-1 ascultă boii*. Dincolo sînt perspectiva verticalităţii orisontice şi arhaismul pastoral; din­ coace — visiunea se strînge, prosaisîndu-se.

Oricum, în tot materialul cules apare o constantă grije de a nemeri varianta nu după impresia fugară, ci în urma unei munci comparative întinse, cotrobăind prin periodicele şi culegerile pu­ ţin accesibile, a căror catalogare chiar în biblioteca Academiei Romîne e egală cu a... neantului. Cine a făcut cercetări de-adreptul la izvoarele periodice, lesne poate apreţia munca lui Papahagi şi-i poate ierta uşoarele evadări din criteriul estetic — posibile adesea prin firescul impresionism al oricui.

Ne*am îngădui să suggerăm autorului referinţe bibliografice pentru viitoarea ediţie a broşurii sale. Spicuim deocamdată nu­ mai cîteva periodice mai puţin cercetate:

322 ETHN0S i

Anuarul Teleormanului, I (1912), n-rul 3; Buciumul, I (1908), n-rul 12, p. 3; Conservatorul din Romanafi, I (1909). n-rul 1 ; Foaia ilustrată, IV (1894), n-rul 12; Foaia interesantă, I (1905), n-rul 21 ; IV, n-rul 33 ; Foaia literară, I (1897), n-rul 14; Izvoraşul, XVI (1937), 43; Lumea nouă, I (1876), n-rul 6; Moldova de sus, II (1908), n-rul 14; Noi, I (1913), 127; Primă­ vara, 111 (1923), 40; Privighetoarea, II (1883), n-rul 2; Poporul (B.-Pesta), X (1902), 300; Ravaşul poporului, l (1907), n-rele 14, 16; Revista Orăştiei, IV (1898), n-rul 29; Rindunica, I (1894), 142; Romînul, I (1911), n-rul 120; Semenicul, I (1928), n-rele 5, 10-11; Sfatul sătenilor, 111 (1920), n-rele 6, 21; Solia satelor, (Cluj), I (1912), n-rele 2, 50; Timişiana, I (1885), n-rele 1, 9; Tirnava Mare, II (1923), n-rele 15-16-17; Tribuna Bihorului, I (1919), n-rul 9; Tribuna poporului,! (1897), n-rele 21, 36, 55,98, 126, 160; Ţara noastră (Sibiu), I (1907), 290, 354, 403, 815; Vatra Banalului, I (1932), n-rul 2; Viaţa şcolară, IV (1929), n-rele 1-2. — Sînt şi alte izvoare ce vor fi indicate la timp. Şi ne-am mai îngădui să vestim pe T. P. că oricit de com­ plete investigaţii bibliografice ar întreprinde un erudit folklorist prin teancurile de periodice, avînd încă jur-împrejur vrafurile de colecţii şi culegeri de tot soiul, nu va face niciodată o antologie trainică fără să cunoască vastul material folkloric din „Arhiva fonogramică" a S. C. R., condusă de Const. Brăiloiu. Asemenea antologie trebue să aibă şi melodia versului popular. Aceasta, pentru a nu rămînea, noi Rominii, mai prejos de vecinii Bulgari care încă din 1879 şi 1895 au culegeri de folklor cu reputaţie mondială — ale lui G. Rosen (Bulgarische Volksdichtungen, şi A. Strausz — iar din 1919, datorită simLeipzig, 1879) patiei... rotative a lui G. Weigand, o au pe-a doua — aceea a lui P. Slawejkoff. Şi mai au şi-un studiu competent despre struc­ tura musicii lor populare (S. D j o u d j e f f, Rylhme et mesure dans la musique populaire bulgare, Paris, 1931).

Asemenea colecţie ne sîrguim de ciţiva ani s'o alcătuim cu Const. Brăiloiu. Numai editorii de nu sar codi...

I. D.

ETHN0S 323

i;

Leca Mo rar iu, „Cânii popolari romeni /'* (extras din Conv. lit.t LXXII (1939), n-rul 1), Bucureşti, 1939.

V

! i

;

Iată un rechisitoriu binevenit, datorit unui cunoscător ade­ vărat al problemelor ce privesc cîntecul popular romînesc (studiul său fruntaş e: Pentru cîntecul popular, Cernăuţi, 1933). Ţinteşte prima traducere a pocsiei (accentuăm: a poesiei) populare romîneşti în italieneşte, făcută de Luigi S a 1 v i n i (Canti popolari romeni scelti e tradolti da .., 1931).

A cîntecului — ar fi trebuit să cuprindă şi inalienabila melodie, inlrucit — după cite am spus în unele ocasii — în caşul poesiei po­ pulare melodia e o intrapunere organică alături de graiul metrificat.

Incercarea antologică a lui L. S. ridică de-a-drcptul pro­ blema traducerilor de literatură populară in limbi streine : care poate fi rostul acestora? Interesul lor e îndoit: 1) o antologie poate sluji un scop de propagandă efectivă — politică ori strict culturală ; 2) dar poate fi şi material de documentare ştiinţifică.

In caşul 1, antologia trebue să presinle streinătăţii ceea ce a creeat în forme eterne literare geniul popular al unui neam ; în al Il-lea cas, se publică chiar material divers, fără urma geniului creator întotdeauna, însă numai decît să fie autentic popular.

Antologia de propagandă a fost mania secolului trecut.

Romanticii răscoliră sufletul curcpern cu noutatea cîntccului po­ pular: spaniolii Pelay Bris şi Mila Y Fontanals, portugesul Almeida Garret, apoi Burger, Schiller, l’hland, Byron, Waller Scott, Victor Hugo — toţi fură crainicii cîntecului popular. Dar acest cîntec trebuia să servească noua luptă de redeşteptare a naţiu­ nilor. Şi l-a servit făţiş. Căci mai toate culegerile de poesie po­ pulară din veacul al XlX-lea au prefaţa avîntală, retorică, pe măsura unui adevărat discurs politic (v. de exemplu, G. Tigri, Canti popolari toscani, Florenţa, 1869, p. XXXIX).

Nu putea fi altfel: cîntecele populare erau doar „glasurile popoarelor", ale umanităţii chiar, după cite spusese Europei în­ tregi Herder care de sigur însufleţise la noi pe Kogălniceanu ori pe Odobescu cînd ei scriau despre „glasul seminţiilor", sau des­ pre acel „glas al poporului" — vorbind de cîntecul popular ro-

324 ETHNOS

mîncsc ce trebuia să fie angajat in slujba istoriei, ca oricare do­ cument autentic In acest rol aşa de divers poesia populară se travesti bisar: melodia ei fu părăsită, iar textul poetic supus unei severe refonte, ca să i se dea rigoarea precisă — desăvîrşită — a versului ra­ finat, cărturăresc. Acum a fost îndelungul martiraj al aşa de im­ propriu numitei poesii populare. Fu chiar maltratată : nu numai poeţii de vocaţie o îndulciră, ci şi umilii colectori o cîrpăciră ciobotăreşte. Se inaugurase epoca pirateriei folklorice. La noi — cel puţin — aceasta este vremea lui Alecsandri (oarecum chiar şi-a lui Eminescu), dar şi-aceea a lui At. Marienescu, S. FI. Ma­ rian, M. Pompiliu, M. Canianu, G. Dem. Teodorescu, E. Sevastos şi a unei generaţii nesfîrşite de epigoni care se prelungeşte pînă în present.

Sub această zodie turbure se naşte întîia culegere publică de folklor naţional, în 1852- 1853, la Iaşi, datorită lui Alecsan­ dri. Generaţia sa vedea pe la 1869 în el „un pescar iubit [!] care a scos din valurile Dunărei, Oltului şi Şiretului, mărgăritarele ge-, (v. J. A n d r i e u , Poeţi poponiului poporului Roman...“ Iar Bolintineanu, vorbind rali, în Albina Pindului, 111, 14). despre Alecsandri, atribuia faima sa „cîntecelor poporane*', care „prin profumul delicat al talentului său" au fost ridicate „din (v. Poesia romîcorupţia timpilor, la adevăratul lor merit" nâ, în Albina Pindului, I (1867), 122).

Bibliografic, problema ce ne interesează e de-o extremă pauperitate .* sintem singurul popor din Europa care-a avut des­ tul de tîrziu o antologie populară pentru streini; iar cînd a fost şi aceasta, nu s'a lucrat la ea cu toată competenţa, ci mai mult după preferinţe, impresii, gusturi îndoelnice şi tendinţe patriotice.

Iată schematic referinţele bibliografice: Culegerea lui Alecsandri din 1852-1853 trebue să fie socotită întiiul model imperfect de antologie folklorică la noi. Căci cule­ gerea Cintări de stea a lui A. Pann e din 1822; ea insă fu des­ tul de isolatâ şi nu influenţă decit restrîns gustul public. Cro­ nologic avem tipăriturile răsleţe de colinde şi cîntece de stea, a-

tribuite lui Gh. Montan (1813) şi Ioan Ţincovici (1815). Rămîn doar cunoscute disputelor bibliografice, însă absolut streine pu­ blicului Iar culegerea tradusă a lui S. M 6 c k e s c h , din 1851,

ETHNOS 325

(Rumănische Dichlungen fur Deutschen, iibersetzt la Sibiu (v. refee încă in nesiguranţă von..., Hermannstadt, 1851) Aceea a lui D. Ardelean, rinţa în Revista romînâ, I, 28).

(Pesmă cu cîntări lumeşti şi veselitoare, Arad) din 1831 rămîne iarăşi o enigmă. In schimb culegerea din 1838, a lui N. (Al. Lupeanu - Melin, P a u 1 e 11 i, e acum cunoscută Fiind De pe Secaş. Strigături şi cîntece din popor, Blaj, 1937). însă prea locală şi culegătorul cu totul retras, stătu obscură o sută de ani plini.

Cartea lui Alecsandri se consumă relativ repede, căci în 1862 apăru ediţia următoare, tot la Iaşi; iar Ia Bucureşti, în 1866 se imprimară alte două.

La Paris apărea in 1855 — pentru prima dată într'o limbă europeană — vers popular rominesc tradus artistic: translatorul era chiar Alecsandri, prefaţat entusiast de A. U b i c i n i (Ballades et chants populaires de la Roumanie — PrincipaulSs danubiennes — recueillies et traduits par V. Alexandri, avec une introduction par...).

Peste un an numai era cunoscută în Ger­ mania prin traducerea lui Kotzebue (Rumănische Volkspoesie. Gesammelt und geordnet von B, Alexandri, Deutsch von W. v. Kotzebue, Berlin, 1856-1857 ; nu 1857, cum însamnă Leca Morariu — ic., p. 17 nota 9. — E puţin probabilă ediţia din 1853: Rumănische Volkspoesie, Iassy, 1853 — v. Şezătoarea, 111 220. — Poate să fie o eroare bibliografică obişnuită). Şi tot în 1856 culegerea era tradusă parţial în englezeşte (H. Stanley, Rouman Anthology, Herford, 1856 ; volum editat

într'o luxoasă ţinută tipografică, aşa cum n'a mai fost la noi altă tipăritură pînă la albumul lui Vlahuţă despre pictorul Grigorescu).

In 1859, Greenville Murray dădea o nouă ediţie de asemenea material folkloric romînesc în englezeşte, de sigur nu fără ecou in preajma anului frământărilor unioniste (The naţional songs and legends of Roumania, London, 1859).

Ceea ce se tra­ ducea în 1858 în limba italiană de către G. V e g e z z i - Ruscalla, nu era decit povestea versificată: „Inşiră-te, Mărgărite" (Canto popolare moldavo, posto in verşi da Basilio Alecsandri, tradotto da..., Torino, 1858), insă fără nici un model popular. Aici se vede limpede confusia constantă a veacului între cintecul sau basmul original şi prelucrarea lui savantă. Cartea interesează

326:ETHNOS

doar prin prefaţa în care s6 vorteşte despre: „ii celebro poetâ B. Alecsandri**, „îl dotto editore delle canzoni popolari romene" (p. 3), ,,1'egregio Alecsandri“ (p. 17). Se traducea ,;per convincere i lettori italiani della squisitezza di sentire e della delicatezza delle imagini di una nazione che,... si sarrebe rimăsta’ignota, sebbene d'origine italiana** (p. 4).

De aici se deschide în literatura noastră termenul acelor dulcege transpuneri de motive epice populare în versuri chinuite, fără capăt şi început aproape, succedîndu-se în şiruri automate, cu monorime stingace şi obositoare, de unde emoţia estetică e lipsă. De pe urma unor asemenea hibrizi poetici critica semănătoristă decreta pe debilul G. Baronzi ca poet de rare posibilităţi literare (v. Floarea Darurilor, I, 238).

A doua culegere a anului 1859, tot într’o limbă europeană, e aceea a lui Iohann Karl S c h u 11 e r (Rumănische Volkslieder1 metrisch iibersetzt und erlăutert von..., Hermannstadt, 1859).

Se traducea şi acum antologia lui Alecsandri. Din prefaţă se vede că translatorul e un spirit variat, perfect orientat in mişcarea folklorică a vremii: cunoaşte antologiile euro­ pene de cintec popular — Simrock, Talvj, Warrens (p. II-III). Romînii ii apar ca „ein dichtendes und singendes Volk" ; iar de Alecsandri ştie dela Ubicini c'a străbătut pe jos (!) munţii şi cimpiile, ca să afle cîntece populare (p. XV). Alecsandri e pentiu el „der unermiidete Forscher und begabte Dichter" (p. XVI).

Cunoaşte întreaga bibliografie dela noi, începind cu ediţia lui Alecsandri („Ballade adunate şi îndreptate (redigirt) de B. Alexandri, Iassi, 1853-54; cronologia e evident eronată) şi citind cu siguranţă pe W. de Kotzebue (iarăşi cronologia nesi­ gură: Berlin, 1851), pe Stanley (poate prin intermediul lui Marienescu), pe S. Mockesch, pe „M. Marian Marienescu" (Poesia popurale. Balade culese şi corese, Pesta, 1858 — p. XVIII), ba chiar pe aşa de rar cunoscuţii: 0. Dimitrescu (Collec{iune de cîntece poporale) şi Cliristu Io an in (Cullegere de mai multe cîntece na(ionale din ambele principate).

Undeva se indică şi-o traducere de cintec popular rominesc, în ungureşte, datorită unuia Cari Acs (Pesta, 1858; p. XVIII).

Ioh. Karl Schuller pare să fi dat în 1851 altă culegere de folklor (Aus der Walachei Rumănische Gedichle und Sprich-

ETHNOS 327

— -•

worter; după culegerea iui Âf. M. Marienescu. Să fie oare şi-0 ediţie din 1860? Cf. Lumina pentru tofi, 111, 492. — Cu’egerea se vede utilizată deReinsberg-Doringsfeld, Die Sprichworter der Rumanen im Vergleich zu denen anderer rumdnischen pe lingă încercările de studiu — mai rare — aVolkei), (Ober einige meiksupra legendelor şi colindelor romineşti wurdigen Volkssagen der Rumanen, Hermannstadt, 1857 ; Kolinda.

Eine Studie liber rumiinische Weinachtslieder, Hermannstadt, 1860).

Precum se vede, acest sas depăşeşte nevoia unei simple cu­ legeri de material folkloric: e şi un erudit preţios în bibliografia respectivă dela noi. Cileva din putinele informaţii referitoare la folklorul romînesc, şi necesare discuţiilor psichologice despre cintecul popular în genere, le află folklorişlii germani dela Schuller (v. B 6 c k e 1, Psychoiogie der Volksdichtung, 267, 288) Pe urmele lui Schuller alt sas, W. Schmidt, va alcătui în 1866 un studiu nou despre colinde (Das Jahr und seine Toge in Meinung und Brauch der Rumanen Siebenbiirgcns).

Schuller încerca deci prima interpretare critică asupra originalei literaturi a colindelor.

Celelalte înjghebări antologice, ori traduceri disparate, fă­ cute de Fr. M ii 11 e r (Siebenbiirgische Sagen, Kronstadt,

Fr. S u si 1 1857), (Cintece populare morave, 1860 — in cehă; cuprinde şi motive romîneşti), Fr. K o z e 1 u h a (Buchet din cintece populare valahef 1873 — in cehă), F orstenheim (Monolit rumiinische Volkssage, Wien, 1884), Ed. Peck (Cintece şi zicâtori populare valahe, Brno, 1884), Rudow (Verslehre und Styl der rumdnischen Volkslieder, Leipzig, 1886; Rumănische Volkslieder, Leipzig, 1887; cf. Bockel, /. c., 229, 242), A. Franken (Rumănische Volksdichlungen, Danzig, 1888; Rumiinische Volks­ lieder und Balladcn, Danzig, 1889; cf. Bockel, l.c., 225, Staufe-Simiginowicz 239, 241, 251), (Volkssagen aus der Bukovina, Cernău{i, 1885), Fr. W. Schuster (Das walachische Volkslied; cf. Bockel, /. c., 41, 242, 267), Helene Vacarescu (Lieder aus dem Dimbovilzalal. Ins Deut­ sche iibertragen von Carmen Sylva, Bonn, 1869(7); culegere indoelnică, totuşi cunoscută folkloriştilor germani. — Cf. 0. S c h e 11, Das

328 ETHNOS

Volkslied, Leipzig, 1908, 200), şi H. von W 1 i s 1 o c k i (Aus dem Leben der Siebenbiirger Rumdnen; Marcheri und Sagen der Transilvanie Zigeuner, Berlin, 1886.; Volksdichtungen der siebenbiirgischen und siidungarischen Zigeuner, WienT 1890. — Cf. B 6 c k e 1, /. c., 268), sînt lucrări periferice, fără siguranţă ştiinţifică şi nici urmă de competenţă. Căci e clar un lucru: cînd se alcătue o antologie de cîntec popular, eruditul trebue să fie dublat de poet. Eruditul caută materialul resfirat — e agentul informator; poetul alege din materialul heterogen fie motivele de resonanţă estetică, fie piesele de documentare filologică, istorică ori strict folklorică. Exigenţele acestea le ajunge cultura noastră abia cind e tradusă în franţuzeşte a doua anto­ logie clasică a literaturii noastre populare, întocmită de Ovid.

Densusianu (Flori alese.... Bucureşti, 1920; trad. de M, H o 1 b a n , Florilege de Chanis pcpulaires roumains, Paris, 1934)* Preludiul antologic era de altfel din 1915: Antologie dialectală.

Trebue însemnat faptul că şi celelalte genuri de literatură populară — de pildă : legendele, credinţele şi basmele — sînt tot sporadic traduse în alte limbi: încercarea din 1845 a fraţilor (Walachische Mărchen, herausArthur şi Albert S c h o 11 are tîrzior regegeben von..., Stuttgart u. Tiibingen, 1845), (Fr. M ii 11 e r , Siebenbiirgische Sagen, Hermannstadt, plică 1857 — ed. a 2-a, Wien, 1885; Mite Cremnitz, Rumănische Marcheri, Leipzig, 1885; H i 11 m e r, Volkstiimlicher Glaube und Brauc/i bei Geburl und Taufe in Siebenbiirgen, Hermannstadt, E firescul progres lent al ţărilor cu destin istoric vi­ 1887). treg şi cu ştiinţa abia în auroră.

Să recapitulăm: în toată această bibliografie săracă numai într'un cas avem siguranţa că materialul tradus e util nevoilor ştiinţifice şi propagandei culturale îngrijite; antologia lui Densu­ sianu. Restul bibliografic merită doar indulgenţa şi fireasca me­ morie pentru nişte ginduri oneste, dar neizbutite. Din pricina acestui desechilibru bibliografic ştiinţa folklorului are multe reserve de făcut: cind apare — mai ales azi — o antologie euro­ peană, specialistul respectiv are dreptul să condamne falimentul,, sau să aprobe competenţa. Numai aşa se explică replica aspră a

lui Leca Morariu cu ocasia antologiei lui G. S. Analisa pătrunzătoare a multiplelor exemple de material cu ETHN0S 329

desăvlrşire neautentic (p. 5, 11, 15, etc.), apoi tot atitea exemple de traducere furişă, nesigură şi incompetentă făcută de L. S. de­ sigur că îndreptăţesc pe specialistul citat să se cruciască de d esolanta presentare a ,,cîntecului popular romînesc“ într'o literatură cu precedente bibliografice ilustre în folklor, ca: G. Tigri, C. Nigra, G. Pitre, etc., etc. Lipsa de discrepanţă între ce e veridic popular şi ce-i de provenienţă cultă („falsificările“ lui Alecsandri trec neobservate — p. 5) condamnă în­ deosebi truda lui L. S. Munca sa n’a fost măcar o modestă pre­ lucrare artistică, ci doar o mistificare naivă, precedată de anii 1852-1853, după cum ştiu bine despre vremea aceea chiar cer­ ( B 6 c k e 1, /. c., 83-84, 204). cetătorii germani Dar pentru gîndul că L. S. a încercat în limba italiană o antologie ce ne priveşte — stingheră fie ea ! — sîntem nevoiţi să credem că autorul va persevera, tinzînd ca la altă ediţie să evite obscurităţile fatale unui strein care mai întîi trebue să-ţi înveţe limba pentru a putea pricepe cultura neamului tău. Să cerem oricui măcar atita semn de recunoştinţă, care poate recon­ forta şi sili la reculegere pe cel eronat.

Stilul lui Leca Morariu din acest studiu e al unui mare nemulţumit. Vezi parcă o revoltă luciferică atunci cînd po­ lemizează acest erudit viguros. Se îndreptăţeşte posiţia aceasta Intr'o cultură ca a noastră, unde se amestecă diletantul debil mai mult decît eruditul paşnic şi precis.

i

f

I. D. -C*

ii

V ft A N C f A

0

•i

/

330 ETHNOS

ii

j

»t ■ *

★

-•

l

\ \

’■

i

:

i

j

>

QpQ Lei 50.

'