Panail Istrati

i „Şi astfel, şi cu roşia Jertfă a Marelui nostru Cărturar-Mucenic, am desfiinţat astăzi, — preoţi ai crucei, ai spadei şi ai cărţii, roşia pingărire de ieri...11 (p. 16).

sînt ecoul de granit al unui vechi crez de durabilitate romînească şi porunca unui legammt cultural pentru toate timpurile. L M se află în Bucovina odihnei lui Ştefan-cel-Mare. Cine-1 ştie* din scrisul Iui, ori numai din vedere, sau cine îi e prieten, vede în acest intelectual neîndoit de calcule şi de vitregii pe cărturarul actual de elită, representativ, al Bucovinei. E chiar în presenţa lui fisică distincţia neamului bucovinean.

Suggerăm lui L. M. să pregătească şi alte evocări asemenea de Romîni mari. Are la îndemînă o distinsă energie a stilului. D-sa e un portretist de neam.

Despre stilul lui L. M. se va scrie cîndva că nu are multe asemanan in tot şirul literaturii noastre. Este pe de-a-dreptul caracteristic — fusiune între graiul autentic popular :

„prea erau oameni dintr'o bucată..." — p. 4; „...un boier, sfetnic de Doamne-ajută" — p. 5 ; cu vină, fără vină"i o sărindu-i ţandura"— p. 6; scrisul arhaic cronicăresc al lui Ureche - Cosţin - Neculce :

„amarnic s'a căznit marele fiu” — p. 8 ; „Era acest hain — vinzolit, dar aprig Împătimit de carte Miron Costin om predestinat... — p. 14;

sintaxa literaturii religioase, îndesată şi aparent răvăşită frasă a lui Iorga (cf, p. 14, rînd. 8-11) şi variatul neologism frances pe care L, M. îl preţueşte deschis şi fără oboseală:

„mentori ai crudului adevăr" — p. 6 ; spionatul, cointeresatul D. Cantemir" — p. 7 ; „pasagiu arhicaracteristic" — p. 9 ; „juste poveţe" „va vîrsta frecvent" — p. 10 ; „fervent protestatar" — p. 12 ; „glăsuind cu tot aplombul" — p. 13 ; „Brodată pe trama religios ascetică" — p. 16, aşezîndu-l lingă cuvîntul slavon, adunat tot din cronică :

„desraăţat la voroavă se vădea Velicico..." — p. 5 ; hotnicului Moldovean" — p. 15, etc. „strădania a-

Uneori te întîmpină curioasa încrucişare a slavonismului arhaic cărturăresc, abil prefăcut, sonor şi perfect actualizat,cu neologismul ce nu se arată deloc stingher:

ii"

din acelaş minunat predoslovnic preambul se isvodesc superbe accente de cărturărească împătimire..," — p. 8. Iar preferinţa sa pentru adjectivul participial (,,gîlgîindul