Lecția de deschidere a cursului de drept român

LECŢIA de deschidere A

CURSULUI

DE DREPT ROMAN

d£

5. G. LONGINESCU Profesor de Drept Roman la Universitatea din Bucureşti

(Extras din Curierul Judiciar No. 41 din 2 Decembrie 1928)

BUCUREŞTI CURIERUL JUDICIAR. ARTEI, 5.

1 928

LECŢIA DE DESCHIDERE A

CURSULUI DE DREPT ROMAN

DE

5. G. LONGINESCU Profesor de Drept Roman la Universitatea din Bucureşti,

(Extras clin Curierul Judiciar No. 41 di*1 2 Decembrie 1928)

BUCUREŞTI CURIERUL JUDICIAR, ARTEI, 5.

1928

\

Aula Fundaţiei Universitare Carol I n a putut fi pusă la dispozifia Facultăţii <Je Drept pentru Cursu= rile anului întâi de cât după lungi tratative , care au urmat între Ministerul Instrucţiunii şi Directorul Fundaţiei şi care au finut pană la 22 Noembrie. De aceea deschiderea cursurilor a trebuit să fie amâ= nată dela 1 Noembrie la 24 Noembrie 1928.

Domnilor !

Au trecut louă luni şi jumătate, de când Făcui= tatea noastră a pierdut încă una din podoabele sale, pe Vasile Dimitriu, profesor de Drept Comercial, iar studenţimea a pierdut pe unul din dascălii dis= tinşi prin claritatea şi atracţia expunerii şi printr’o pilduitoare exactitate în împlinirea tuturor datorii= lor şcolare. — Afară de acestea, defunctul a fost un mare învăţat, care a deschis drumuri nouă şi a con= tribuit la alcătuirea proiectului noului Cod Comer= cial; a fost un apostol, care de la Universitatea din Cluj a provăduit ştiinţa Dreptului

Comercial şi

printre fraţi noştrii din Ardeal ; a fost un magis= trat integru, şi un mare avocat, ale cărui pledoarii şi consultaţii au rămas vestite.

In sfârşit, Vasile

Dimitriu a fost un caracter. In vremea de azi, când bolşevizarea postbelică,

sfidătoare

şi

neruşinată,

bântuie toate straturile sociale, dispariţia unui ca= racter, împuţinând

micul număr al acelora, care

singuri ar fi putut s’o înfrâneze, este o pierdere foarte mare ! — Să zicem cu toţi: Dumnezeu să=l ierte şi să=i fie ţărâna uşoară!

6

Domnilor !

A fost şi este o strămoşească datină, ca oaspeţii cei noi să fie primiţi cu: Dine afi venif!

Acum doi ani, întâmpinând pe tinerii, care se în= scriseseră la Facultatea noastră, li=am spus : Bine ati venit în casa noasfră ! Astăzi nu vă mai putem spune aceasta, fiindcă Facultatea de Drept a rămas jăr de casă, fâr de locali Iată, cum s a întâmplat faptul, ne mai auzit încă pe toată suprafafa pământului, ca o Facultate să rămână făr’de local : In anul 1926, prin luna Iunie, s a aflat, că se vor face reparaţii radicale la aripa dreaptă vechii Uni= versităti, unde se găseau şi sălile de curs ale Fa= cultătii noastre.—Imediat Decanul nostru de atunci, D=l. Mironescu, şi cu Rectorul Universităţii, D=l.

Pangrati, au făcut paşii trebuitori, pentru ca la Oc= tombre să nu fim lipsiţi de săli de cursuri şi de examene. —Li s’a dat asigurarea, că până la întâi Septembre toate reparaţiile vor fi afârşite, aşa că să n avem nici o grijă! —Dar, au trecut Septembre şi Octombre 1926, au trecut şi Noembre şi De= cembre 1926, a trecut întregul an 1927 şi ajunse= serăm în April 1928, fără ca reparaţiile să fie sfârşite !

Mai mult de cât atâta! Ni se dă de ştire, că, de Sf. Gbeorgbe 1928, trebuie să evacuăm şi cele două săli de cursuri, cu care rămăseserăm, fiindcă altfel nu pot fi sfârşite reparaţiile începute în vara anu= lui 1926!—Astăzi se construesc case mari, foarte mari,

7 în cât e \ i i luni. De ce repararea numai a unei aripi a Universităţii celei vechi n’a putut £i sfârşită în mai mult de doi ani ? !—Ni s’a răspuns, că d=l. Ministru de Finanţe nu dă fondurile trebuitoare.—Dacă e aşa, vom observă, că trebuia, ca de la început să se cbibzuească, dacă sunt fonduri, cu care să se poată duce la bun sfârşit reparaţiile proiectate ; iar nu să se înceapă prin a dărâmă, fără să fie siguranţa, că se va putea reconstrui!—Ce fel de gospodărie e aceasta?

Trebuie să se recunoască de toţi, că gospodăriei Sta= tului îi trebuie organizare.

Dar, oare să nu fie fonduri ? In fiecare săptă= mână, dacă nu în fiecare zi chiar, cetim, că Statul pierde cu milioanele din-pricina delapidărilor, a a= buzurilor de încredere şi a hoţiilor săvârşite. Aceste pagube enorme ar fi preîntâmpinate şi Statul ar avea fonduri de ajuns, cel puţin pentru îndestula= rea nevoilor celor mai strigătoare la cer, dacă s’ar exercită controlul cuvenit. Deci, dacă în adevăr ar fi lipsă'cfe fonduri, cauza este, că Statului îi tre= buie o bună organizare a controlului veniturilor lui.

Mai departe: Fiindcă, după cum am spus, am fost înştiinţaţi, că, de Sf. Gbeorgbe anul acesta, trebuie să evacuăm şi cele două săli de cursuri, ce ne mai rămăseseră în vechea Universitate, decanul nostru de azi, D=1 Basilescu, a început imediat să facă şi d-sa paşii trebuitori, ca să avem săli, unde să se ţină cursu= rile şi examenele.—Cu foarte mare greutate a obţi=

'

nut vre=o două săli în localul Universităţii celei nouă. Pentru rest i s a făcut propuneri, ca să ţinem cursurile la Academia de Comerţ şi în alte părţi, chiar şi la Morgă ! — Ar fi trebuit, ca profesorii şi studenţii dela Drept să ia în mână toiagul pribe= giei şi să înceapă să colinde prin tot oraşul !

Dar, cine=i această Facultate de Drept, şi ce a

8 comis ea, „de a rămas însfreinafă, călătoare în lu= mea toată“ ? / Facultatea noastră a fost înfiinfată în anul 1864, deci are vârsta respectabilă de 64 de ani ! In acest lung răstimp a produs zeci de mii de licenţiaţi.

Dintre acei, care au ales cariera magistraturii, unii au urcat treptele cele mai de sus, au ajuns la înalta Curte de Casafie. Dintre acei, care au ales baroul, unii au ajuns mari avocafi, deputaţi şi se= natori cu vază, miniştri cu mare autoritate. Din= tre acei, care au ales diplomafia, unii au ajuns miniştrii ai fării la Paris şi la Londra. Dintre acei, care s au închinat învăţământului universitar, unii au ajuns profesori vestiţi* şi autori de o valoare foarte mare. In sfârşit, chiar unul din regenţii ac= tuali este un fiu al Facultăţii de drept, Dintre profesorii Facultăţii de Drept, George Costaforu a fost Rector al Universităţii din Bucureşti vreme de şeapte ani, începând de la 1864, şi Vasile Boerescu a fost deasemenea Rector în anul 1871.

Iată o vieaţă lungă încununată de o rodnicie îmbelşugată şi strălucitoare !

Acest trecut şi această rodnicie sunt o garanţie sigură şi pentru viitor. — De ce a= tunci Facultatea noastră este.... tratată aşa, cum am arătat mai sus ?

Se şopteşte contra tuturor juriştilor unele lu= cruri, pentru ca să se arunce discreditul asupra lor şi, cel puţin, să fie văzuţi cu ochi răi. — Trebuie să sfârşim o dată şi cu acest vântişor de calom= nie ! — De aceea, să cercetăm mai deaproape im= putările, pe care, chiar unii oameni mari, dar rău informaţi, le fac juriştilor. \ Se spune : Că juriştii sunt plaga Parlamentului, fiindcă provoacă discuţii făr’de sfârşit şi încurcă treburile obşteşti. Că ei, capătă o deformare pro=

9 fesională, aşa că ajung să nu mai fie în stare să vadă, unde=i adevărul. Că abuzează de ştiinţa lor. Că se (.in numai de afaceri.

Viea£a socială, din pricina luptei pentru exis= ten(.ă, nu este posibilă de cât, dacă în societate se înfiinţează şi se păstrează pacea şi ordinea prin garantarea libertăţii în unele direcţii şi prin în= frânarea bunului plac în alte direcţii. — Dreptul este acela, care garantează libertatea în unele di= rectii; deci este un principiu al libertăţii. El înfrâ= nează bunul plac în alte direcţii, preîntâmpină cioc= nirile dintre membrii societăţii şi le aplanează; deci este un principiu al păcei. Preîntâmpinând şi aplanând ciocnirile de mai sus, înfiinţează, păs= trează şi restabileşte înlăuntrul societăţii ordinea; De aceea, drep= deci este un principiu al ordinei. tatea este temelia statelor, justiţia est fundam entum Acestea sunt cunoştinti elementare, regnorum ! pe care"studenţii din anul întăi le învăţă din cele Dreptul fiind temelia sta= _ dintâi lecţii chiar, telor şi întreaga vieată socială neputând există, de cât dacă este cârmuită de Drept, urmează, că tre= buie să existe profesori, care să înveţe pe alţii Dreptul şi trebuie să existe jurişti, care să aplice Dreptul. Existenţa juriştilor este una din~ trebuinţele primordiale ale viefii sociale ! — Acei, care ponegresc E de regretat, că pe jurişti, nu ştiu, ce spun ! oamenii mari, care nu=s jurişti, nu se informează bine, ci vorbesc cu uşurinţă de lucruri, pe care nu r

le cunosc !

Este adevărat, că loarte mulţi jurişti pătrund în Dar, acesta se ntâmplă, fiindcă, Parlament. prin ocupafia lor, fiind chemafi să apere interesele concetăţenilor lor, sunt în contact mai de aproape şi continuu cu trebuinţele sociale şi ajung să le cu-

10 noască mai bine şi să le apere mai cu pricepere de cât adversarii lor, concurenţi la deputăţie etc. — Iar, dacă provoacă discuţii, poate uneori prea lungi, fac aceasta pentru aflarea şi stabilirea adevărului.— $efii de guvern ajung, fără să vrea, autoritari şi doresc, ca totul să meargă fără discuţii! Dar, a= ceste apucături dictatoriale dispar, când ei trec în opoziţie ! — Cât despre încurcarea treburilor ob= steşti nici nu poate fi vorbaci, cel mult de vre o încurcare a trebuşoarelor puse la cale de „ai nosfri. “ Se zice, că uneori juriştii capătă o deformare pro= fesională şi deaceea nu pot judeca drept. ^"Ca să se vadă, cât de bine nejuriştii judecă şi pot să afle adevărul, vom cită numai două cazuri : La Iaşi, înainte de răsboiu, nişte profesori secundari din ţară erau daţi în judecata unei comisii de profe= sori universitari, din care făcea parte şi un profesor de ştiinţele naturale. După ce acuzatorul a vorbit din partea Ministerului instrucţiei, s’a suspendat şe= dinţa. Profesorul de ştinţe naturale spunea, că a= cuzatorul are dreptate şi că acuzaţii trebuie con= damnaţi aspru de tot. După ce a vorbit apă= rarea, şedinţa iar s’a suspendat. Profesorul nostru spunea, de data asta, că acuzaţii sunt nevinovaţi şi tre= buie achitaţi. Acuzatorul a cerut replică şi, după ce a combătut pe apărători, şedinţa s’a suspendat din nou.

Profesorul de ştiinţe naturale, specialist foarte în= j văţat, recunoştea, că acum nu ştie, cum să mai " judece ! — Al doilea caz este încă proaspăt de tot şi foarte mulţi îşi aduc aminte de el: Un profesor universitar eră dat în judecata comisiei discipli= nare, din care făcea parte un membru al 'Curţii de Casaţie şi care era prezidată de un profesor de

11 la Facultatea de ştiinţe. In sarcina acuzatului se punea numai două fapte. Nici una din ele n a putut fi dovedită. Dar, prezidentului i s a părut, că din cercetarea făcută de comisie ar rezultă o a treia faptă şi a fost de părere, că acel trimes în judecată să fie condamnat pentru această faptă. In zadar mem= brul Curfii de Gasafie a tras atenf.ia prezidentului, că nimeni nu poate fi judecat şi cu atât mai puţin condamnat pentru o faptă, pentru care nu fusese ( dat în judecată şi pentru care nu se apărase ! Pre= zidentul a format majoritatea şi a rostit o botărîre condemnătoare! Se’nfelege, că această hotărîre a fost casată fără discuţie, şi fără ca procesul să mai fie trimes la altă judecată! — Iată isprăvile unor nejurişti! De aceia pe un astfel de savant nejurist îl vom întrebă : „De ie naifi şi sbori cu mintea la tronul Dumnezeirii, de măsoii pământ şi cei uri şi pătrunzi tainele tirii, unde fi=i înţelepciunea, unde fi=i mintea cea mare?

Se zice, că jurişti ar abuză de ştiinfa lor. — Dar, să nu uităm, că se mai zice, că unii doctori în_ medicină ar provocă avorturi, că unii farmacişti ar da, nu numai din greşeală, ci pe la prieteni, u= nele medicamente vătămătoare, că unii ingineri mă= soară strâmb, că unii arhitecfi construesc aşa de bine, încât casa se dărâmă înainte de a fi sfârşită.

Ba, se zice cbiar, că, uneori, guvernanţilor li se întâmplă să strângă şurubul la alegeri! — Dacă toate aceste zise ar fi adevărate, atunci ar trebui, ca tofi să fie judecafi la fel!

In sfârşit, se zice, că juriştii se fin numai de a= , faceri. — Dar, se mai zice, şi, că unii medici, ingi= i neri, profesori etc., care sunt dublafi şi de calitatea de politiciani, se fin fot de afaceri. — Ceeace este sigur însă, este, că nu se poate arată un singur

/w

12

i

caz, în care un jurist, care nu era nici politician şi nici secondat de un politician, ar fi isbutit să facă o afacere cât de mică! — Dacă=i aşa, nu=i drept, ca juriştii nepoliticiani să fie răspunzători, de afacerile făcute de politician! ! — Nu oamenii po= litici şi politica, ci politicianii şi politicianismul sunt de vină. Politicianismul este marele corupător, Ma= rele Galeoffo !

i

Decanul nostru, D=1 Basilescu, întâmpinând o osti= litate foarte mare, a convocat Consiliul Facultăţii de Drept, care a botărît, ca să cerem, să se expro= prieze un loc potrivit, pe care să ne facem un local al nostru. — Şi solufiunea aceasta a problemei vitale pentru buna funcţionare a Faculfătii noastre a întâm= pinat atâtea ostilităţi, încât Decanul nostru ne=a con= vocat din nou, şi, după propunerea sa, Fam autorizat să vorbească cu Şeful guvernului de atunci în per= soană. — D=sa, cu mare greutate, a isbutit să vadă pe Şeful guvernului. Dar, acesta, fiind foarte ocupat, cum e şi firesc, eră grăbit şi i=a răspuns : „Nu vă trehuie local, vă {rehuie oiganizare* ! — Scurţi a= proape lapidar!

Ia să vedem, însă, ce se poate înţelege din vor= bele de mai sus ? înainte de a răspunde, trebuie să ţinem seama, că acele vorbe au fost rostite de un Şef de guvern, că şefii de guvern îşi măsoară şi=şi cântăresc cu= vintele şi că în nici un caz nu pot fi bănuifi, că ar fi avut intenfia de a jigni măcar pe cineva.

Nu vă trebuie local, vă trebuie organizare. E cu neputinţă, ca intenţia să fi fost, că, dacă am avea local, nu ne=am mai putea organiză; că un element

esenţial pentru organizare

este lips's* de local ;

că localul ar fi o piedică la organizare !—S a construit

I

'I

13 Atheneul, pe când nu existau nevoile menite să le îndestuleze. 5’a obiectat atunci, că numai funcţiunea crează organul. Ar fi pentru întâia oară, ca o Fa= cultate, care de peste 60 ani funcţionează aşa de rodnic, cum am arătat mai sus, să nu aibă loca=

Iul său!

Nu vă trebuie local, vă irebuie organizare. Iarăş e cu neputinţă, ca intenţia să fi fost, că noi suntem dezorganizaţi.—Dacă Facultatea noastră ar fi dezor= ganizată, atunci : Profesorii şi licenfiafii săi ar fi nişte dezorganizaţi. Magistraţii şi avocaţii eşiti dintre aceşti licenţiaţi ar fi nişte dezorganizaţi. Hotărîrile rostite ar fi dezorganizate. In sfârşit, toti oamenii mari produşi de Facultatea noastră ar fi nişte de= zorganizafi !

Facultatea noastră, de la început, de la 1864, a fost complet organizată pentru Licenţă, după mo= delul Facultăţii de Drept din Paris. Deci, nu se poate spune, că nu=i organizată !—De la 1864 încoace s au mai adăogat catrede, aşa că'a fost finută în curent cu înbunătăfirile din alte ţări.—In anul şcolar 1907 — 1908 s’au făcut primele cursuri de Djocioraf.

De atunci s a căutat să se creeze catedrele tre= buitoare. S au obţinut vreo câteva. Dar, până azi nu s a putut corn pletâ numărul de catedre, din pricină că în totdeauna nisa spus, că nu sunt parale ! Fiindcă nu s a putut completă catedrele de la Doctorat, din pricină, că guvernele n au avut de unde să dea ba= nii trebuitori, nu ni se poate imputa nouă nimic! Şeful guvernului ştia prea bine această; deci n a putut să aibă intenfia să ne facă nici imputarea aceasta.

A mai rămas o singură ipoteză cu putinfă : Şeful guvernului n a fost bine informat.—Se ştie, că „Line aude numai un clopot, aude numai un sun ei!"

14

/,

Foarte deseori se întâmplă, ca un om mare să aibă o încredere £ăr de margine în vre unul din partizanii săi. — Se poate, ca acesta să fie vreun mititel dintre acei, care se suie deasupra tuturor, nu spre a slăvi, cele ce se cuvine, ci spre a a se lustrui pe el. De al de aceştia, fură încrederea omului mare!— Se mai poate, ca cineva, care este un personaj, ori cel puţin e pe cale să ajungă un personaj, să do= bândească prin meritele sale deosebite încrederea acelui om mare. Dar, şi acest personaj poate greşi, nu cu rea voinfă, ci din prea marea dorinţă de a fi un Drege=Lume şi din pricină, că este şi el super= ficial informat.—De aceia, omul mare trebuie să se gândească şi la aceste posibilităţi şi să aibă de normă, 1 ca să controleze or ce informaţie.

Facultatea noastră a fost organizată, după cum am spus, având de model Facultatea de Drept din Paris.—Dar, organizarea franceză se deosebeşte de organizarea germană. Aceasta din urmă prevede în programa sa, ca într’un semestru să se predee toate materiile pregătitoare, aşa că după trecerea cel mult a şase luni (iar nu mai multe, cum e vorba să fie la noi anul preparator), studentul poate să înceapă ori ce studiu aprofundat.—La noi, nefiind această organizare, fiecare profesor conştiincios pregătea singur pe studenţii săi, dându=le elementele trebui= toare pentru priceperea lecţiilor următoare mai apro= fundate. Aşa au făcut profesorii noştri şi aşa am făcut şi facem şi noi de mai bine de 30 de ani !

Se poate, ca Şeful guvernului să se fi gândit la . organizarea germană.—Dacă presupunerea noastră este adevărată, atunci ar fi trebuit, ca d=sa să con= troleze informaţia, pe care a avut o. 33a, n’ar fi stricat,

l

dacă ar fi cules şi alte informaţii. -LDar, aşa, fără nici o altă informafie, să ne învinuească pe noi,

15 pro fesori mai bătrâni decât d=sa, că ne trebuie or= organizare, este cel pufin o jignire ! D-sa, care a învătaf în tinereţe ingineria şi care drămulueşte şi măsoară cu milimetru atât de bine toate, de sigur, că n a avut intenţia să jignească pe nimeni. Dacă ar fi avut timp să asculte pe Decanul nostru, acesta vor= i=ar fi dat toate lămuririle şi n ar mai fi rostit bele de mai sus. Dar, am spus, că d=sa eră foarte grăbit. Să se convingă şi d=sa, cât de mare dreptate are Românul, când zice : Graba strică treaba !

Nu mai vorbim de ajutorul părintesc dat de repre= zentantul Primăriei: Se botărîse, în sfârşit, să se ex= proprieze casa Sutu din faf a Universităţii, ca pe locul ei să se clădească Facultatea de Drept. Pe neaşteptate Decanul nostru află şi ne aduce la cunoştinţă, că părintele comunii se ’mpofriveşte acestei botă" rîri, fiindcă rezervă acest loc pentru un squar în fata viitorului local al Primăriei, ca aceasta să aibă mai mult aer, şi să poată vedea până la Bursă şi la Camera de Comerţ-—Ne am întrebat cu tofii, de ce oare Primăria are nevoie de atâta aerisire ş|J de ce preferă să aibă în fafă Bursa, iar nu Făcui? ' tatea de Drept ? ! Iată două taine profunde! — Nu încercăm să pătrundem legile acestor taine nesfinte, ci urmăm sfatul poetului; „Nu cercetă acesfe legi...

.

Orice guvern vom avea, trebuie să ne ajute şi ne va ajută să avem localul nostru, fiindcă dreptatea este cu noi.—Noi am fi avut încăperi deajuns, dacă o mare parte din Universitatea cea veche nu ar fi fost luată pentru Senatul politic şi dacă acesta, ca şi ari= ciul, care a fost primit în gazdă de şobolan , nu sar fi întins şi n’ar mai fi luat din

camerile Universi= chiar şi pentru ca tăfii, ca să le întrebuinţeze. micii săi funcţionari să aibă, unde dormi!—Şobolanii, de când au pătit’o cu ariciul, au învăţat minte şi

16 nu mai primesc în casa lor nici arici şi nici alte animale, decât tot şobolani.—Noi, deşi ştiam povestea cu ariciul, n’am învăţat minte! Aşteptăm de peste 30 de ani să ni şedea înapoi ceea, Ce es£e al nostru.

De aceea, noi, cărora ni s’a spus, că ne trebuie or= organizare, întrebăm : Ce fel de organizare este aceea, că după zeci de ani nu ni se restituie, ceeace ne=a fost luat numai vremelnic?

D=v., care suntefi odraslele cele mai tinere, prun= cii facultăfii noastre, care ştiţi acum, ce furtună s a abătut asupra ei şi care afi auzit, că dintre fiii ei mulfi au ajuns bărbafi mari şi tari, suntefi în drept să ne întrebafi şi, grafie reminiscenfilor D-v, să for= mulafi întrebarea astfel : „Dar, unde sunf bărbafii, voinicii, junii, iacii, să=si apere părinţii", odraslele „fi pruncii? „Când suflă grea furtună prin ramurile luncii f’o sguduie f'o darmă, ah! unde sunf stejarii ?“ Pe vremea lui Ştefan cel Mare se răspundea: „Stejarii sunf la locul lor, fa fă cu furtuna 1“ Dar azi ? Privim de jur împrejurul nostru şi nu vedem pe nimeni ! Să fi dezertat oare fiii, când alma mafer a lor este în pericol ? De sigur, că nu !

De sigur, că n’au aflat încă de greaua cumpănă, în care se găseşte Facultatea noastră. Nu ne ’ndoim de loc, că, îndată ce vor prinde de veste, se vor mişcă şi vor fi la locul lor, ca şi strămoşii noştri. Şi, ce privelişte frumoasă şi pilduitoare va fi în clipa, când îi vom vedea, că: „jDin văi adânci se urcă, din piscuri se cobor, {rec râpele in salturi, {rec râurile ’n ’notş'aleargă în neodihnă, voinicii, cât ce pot, la glasul mamei „scumpe, ce=i chiamă în ajutoi /“

\

r i

17

Domnilor !

Acum, după ce v'am primit cu bine cifi venii şi după ce v’am lămurit, de ce nu putem să vă spunem bine a=ţ.i venit în casa noastră, avem o rătueală cu D=v.

Dintre toţi bacalaureaţii, D=v, care v’aţi înscris la Facultatea de Drept, toţi, ori aproape toţi, veniţi fără nici o pregătire pentru studiul Dreptului—Ar fi trebuit, ca în liceu, cu prilejul învăţării Dreptului Constituţional şi Administrativ, să vi se dea şi cunoştînţile elementare de Drept. In adevăr, pentru a şti, ce=i Dreptul Constituţional şi ce=i Dreptul Administrativ, trebuie să se ştie mai întăi, ce=i Dreptul. — Fiind vorba de cunoştinţă elementare şi ţmand seama, că elevii sunt nişte începători, ar fi trebuit, ca acei însărcinaţi cu predarea acelor două materii să fie, nu numai specialişti în ştinţa Drep= tului, ci în acelaş timp şi jurişti mai vecbi, fiindcă inimic nu este mai greu de făcut, de cât un curs elementar! Dascălul trebuie să fie foarte stăpân pe toată materia şi să aibă şi o experienţă maiîndelun= gată. — D=v. pe cine aţi avut protesori de Dreptul Constituţional şi Administrativ ? — Din informa» ţiile, pe care le avem, rezultă, că foarte adesea ori, sunt însărcinaţi cu predarea acestor materii profe= sori, care nu sunt măcar specialişti. Aceasta însă nu se mai cbeamă a învăţă carte ! De cât astfel de învăţătură mai bine nimic! — $i, ştiţi D=v, cum se justifică însărcinarea nespecialiştilor cu predarea Dreptului Constituţional şi Administrativ? Trebuie să se completeze profesorilor num ărul de 15 oare reglementare pe săptămână!—Bunul simţ ne spune, că liceele sunt"pentru O MM pletarea cunoştinţelor

/

18

7

lA

elevilor, iar nu pentru completarea oarelor regle= mentare!—Dar, nu nu mai bunul simt» ci şi legea ne spune aceasta. Art. 29 din Legea învăţământului secundar din 1928 glăsueşte : „Liceul întregeşte cul= tura generală pentru a formă cugetarea proprie şi a constitui baza necesară pentru studiile de specializare, ce se vor face în Universitate sau în şcolile speciale superioare... Materiile de studiu, ce se predau în liceu sunt: a) Materii literare şi ştiinţifice: religia, limba română, limba latină, noţiuni de limbă şi cul= tură elină, limba franceză, istoria universală şi is= toria Românilor, geografia generală şi geografia Ro= mâniei, filosofia, sociologia, economia politică cu diep= iul constitufional şi administrativ, matematicile, ştiin= f.ele fizico=cbimice şi naturale, igiena". — Dacă e vorba de întregirea culturei generale şi de constituirea bazei nceesare pentru studiile de specializare, ce se vor face în Universitate, trebuie, ca economia politică cu dreptul constituţional şi administrativ să fie predate de specialişti. De când oare_jaespecialiştii pot în= tregi cultura şi pot pune baza necesară pentru stu= djife^de~~specializare ? ! — Deci, însărcinarea nespe=

\ cialiştilor cu cursurile de Drept Constitufional şi \ A Drept Administrativ este contrară şi literii şi spiritu= | /' i ju- legii! — Ştiu oare cei în drept, de acest fel de orga= mzarel Nu credem, că D=nii Miniştrii ai Instrucfiei să ştie aceasta; căci, D=lor nu sunt oameni, care să"jertfească învăfătura numai de dragul completării 1 ,

oarelor profesorilor !

Aşa dar, cei mai mulfi din D=v, dacă nu cumva tofi, n avefb nici o pregătire pentru studiarea Drep= tului. De aceea, sarcina noastră este foarte grea şi datoriile noastre fafă de D=v sunNfoarte mari. Vefi găsi aceste datorii înşirate toate în Lecfia de deschi=

(

19 dere de acum doi ani. Azi vom reaminti numai vre o câteva din ele.

Mai întâi şi mai înainte de toate, trebuie ca pro= fesorul să=şi facă infregul său curs.—La Liceu aceasta, după~cum 'ştifi, se ’nfelege de Ia sine. Tot aşa trebuie să fie mai alesKIa Facultăţi, de oare ce e vorba să vă specializaşi. Ce fel de specializare ar fi aceea, care n’ar fi completă?!

Al doilea, dascălul trebuie să păşească de la cu= noscut la necunoscut.—Această metodă se impune cu atât mai mult, cu cât Dv., după cum am spus, n’aveŞi ideie de ştiinfa Dreptului. !

Al treilea, lecfiile^trebuie să fie clare, ca să le putefi pricepe mai uşor. Şi, al patrulea, pentru ca lecfiile să fie clare, trebuie să fie făcute într un graiu curat românesc.

Această cerinţă datează în lumea noastră juridică cel pufin dela 1847, când unii magistraţi, care între= buinfaseră în diferitele acte judecătoreşti vorbe neînţelese de toată lumea, au fost chemafi la ordine prinfr’o circulară, în care se spunea, că ceea, ce au făcut ei este o necuviinţă, putând atrage"' după sine schimonosirea limbei, că nul iertat, ca judecătorii sa se facă academişti şi că, dacă vor continuă, vor fi traşi la răspundere.

Defunctul nostru mare rege Carol, cu prilegiul ju= bileului său de patruzeci de ani, primind pe pro= fesorii universitari. li=a cerut să formeze carac= it din fere.

Romaniştii ştiau, că aceasta sa ceru­ vremea lui Iulian Apostata, care spunea, că profe= * | sorii trebuie să întreacă pe ceilalfi muritori mai întâi prin caracter şi apoi prin elocvenfă, „ejccelteve mo= rihus^ primum deinde '{acmidia /“ — Dar, caracterele nu=s maleabile ! De acea, politicianismul n are ce

I

20 , face cu ele. — Noi, profesorii, ne silim prin toată purtarea noasfră şi prin sfaturile noastre să formăm ^caractere. Totuş până acum e mic numărul ior.

Pricina este, că lumea ie „îngustă pentru bine şi I ^aiăă, prea largă pentru rău".

Sunt mai bine de 25 de ani, pe când eram pro= fesor la Iaşi, ne am întâlnit cu un licenfiatîn drept, fost elev al nostru, care ne=a cerut voie să ne comunice ceva şi care ne a spus, cam aceste cu= vinte: Cât am fost student, am urmat sfaturile profesorilor mei, m’am finut numai de carte şi de împlinirea tuturor obligaţiilor studenfeşti. Luând licenţa, m’am folosit de prilejul, că D=1 Ministru de Justifie venise la laşi, şi l=am rugat să mă nu= mească în magistratură. — D=sa m’a întrebat : Ce servicii am adus partidului ? — I=am răspus, că, finându=mă de carte, n am putut face nici un ser= viciu partidului.—D=sa mi=a replicat, că, dacă e aşa, nu mă poate numi, fiindcă trebuie să prefere, pe acei, care au făcut servicii partidului !

L' am întrebat, de ce ne spune toate acestea, de oare ce noi, nefăcând politică, nu=i putem fi de nici un ajutorC— Tânărul ne=a răspuns: Nu v’am spus, ca să interveniţi, Doamne fereşte! ci numai, ca . .... să ştifi şi D=v !

Iată, ce piedici pune politicianismul silinţelor noa= stre de a formă caractere. Dar, de aci nu urmează de loc, că nu vom continuă să ne îndeplinim una din cele mai sfinte datorii ! - încetul cu încetul numărul ca= racterelor va spori şi va da D=zeu, ca să stârpim plodicio asa buruiană a politicianismului !

£

Vă mai atragem luarea aminte, că Programa Fa= cultătii de Drept este un sistem, adică un tot,

'1/

v

'

21 care se armonizează, pentru a corespunde menirii ei de a pregăti nu numai magistraţi, avocaţi, di= plomati, ci şi legiuitori şi profesori. De aceea, tre= buie să învăţaţi (oaie materiile prevăzute în Pro= gramă. In afară de Dreptul Roman,, care, după cum vef.i vedea, este baza tuturor celorlalte ramuri ale Dreptului, trebuie sCînvăfafi aprofundat mai ales Dreptul Civil, şi Dreptul Comercial, cate sunt pâ= nea cea de toate zilele a juristului !

Trecem acum la obligaţiile D=v. După cum Pro= grama noastră este urPtot sistematizat, deasemenea şi fiecare curs este sistematizat: N li Sl poate înte= lege o lecfie, dacă nu se ştie bine toate lecţiile din urmă. Ascultarea pe sărite a lecţiilor nu=i de nici un folos. — De aceea, nu e deajuns, ca să frecven= tafi regulat cursurile, pentru ca astfel să ascultafi toată materia, ci mai trebuie, in interesul d=v. chiar, să învăfaţi şi lecţie cu lecţie.

Dar, Dv. avet-i nu numai obligaţii, ci şi îndrituiri.

Să pretindeti, ca profesorul să vă facă şi cursuri» iar nu numai discursuri !

"fVh

Domnilor !

Actele de a vă îndeplini obligaţiile D=v, sunt acte de eroism mai grele decât acelea, ce se fac pe câmpul de*răsboiu, fiindcă e nevoie de o stăruinţă zilnică şi neîntreruptă. — Dar, avem toată încrede= rea în D=v., căci sunteţi neam de viteji !

Pe vremea când s a tras brazda, ca să se semene Dumbrava'Roşie, Românul avea '„pământul său drept carfe şi pluguri cărturari /“

J1

22

|

^Zh ^v" strănepoţi ai vitejilor de odinioară, i trageţi _brazdă adâncă în ogorul culturei româneşti şi riţi siguri, că ve£i produce opere şi mai neperi» toare decât; Dumbrava cea vestită.

De aceea, sfârşim, repetând vorbele, spuse altă­ dată: Bătrânul vostru dascăl „vă cheamă în vitejie.

C,ine=i mişel să fugă, cine=i Român să vie!

Biblfot^o Judp^nnS VRANCEA '<_dî^¥lilu EamflrMcu/' ^■lin ,i

"

a

\

ŞoGO'&t'