Fraământări didactice an XVIII nr 1234

Anul XVIII, Nr. 1-2-3-4. — lan.-Aprilie 1941

FRAMANTARI DIDACTICE REVISTA ASOC. ÎNVĂŢĂTORILOR PUTNENI

'CupraBsul s Pedagogice

Problema tineretului românesc N. C. Enescu Educaţie - instrucţie V. Ioaniţoiu DSdasSSce-ejipcpîenţe Clasele - plimbări I. Lupa Pe drumul leaiizărilor V. Ioanifoiu Ppoîasioiale Banca instituţie de asistenţă V. Gavrilă €u3ftupalle şi DEvarse Paştile din 1941 Şt. Ghibirdic Pag&^s Asociaţiei Convocarea Adunării Generale şi bilanţul.

Pagina Bămcsâ Informaţiuni dela Adunarea Generală V. Gavrilă Diverse tabele Pagina Bnspacftora&Kiui

Instrucţiuni privitoare la întocmirea inventarului.

S?©Râţă — pesenafii I. Lupa Răsfoind revistele TIPOGR. ŞI LEGÂTORIA DE CÂRJI „CARTEA PUTNEI" FOCŞANI

•I

i

r*i\\

FRAMANTAHI

DIDACTICE

REVISTA ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN JUD. PUTNA Redactor : VASILE GAVRILA - Institutor Şcoala de Aplicaţie - Focşani

Ol»» im

Colegi sunt rugaţi a colabora şi a trimite articole — studii, experienţe, observaţiuni pedagogice, încercări literare, cronici, re­ cenzii, dări de seamă — pe adresa : Vasile Gavrilă, str. Maior Şonţu Nr. 21 - Focşani.

Informaţiuni privitoare la Ad*straţie se cer la adresa: strada Nicolae Săveanu Nr. 10 ABONAMENTE : Pentru învăţători lei 120 Pentru autorit. lei 500

COLABORATORI: Toţi membrii corpului didactic secundar şi primar, elevii şcoli secundare şi orice persoană ce doreşte să-şi încerce puterile în vreo direcţie.

■ P

e

ca

a

ţ§fi!»©S2.1 etnn

g

g___ 1

o

© b«

osa

o

e

Sr«£)B3®fiRfra€!SC

de N. C. Enescu 1. Cum s*a născut.

2. In ce conslâ.

• •" . i I H u îj u

5. Cum s’or putea deslega.

I. Problema tineretului e veşnică. Se poate presupune că s’a pus odată cu începuturile primelor organizări sociale, se va pune mereu cât va ţine omenirea şi în măsura în care viaţa socială se va des­ făşura în structuri tot mai variate şj mai complicate.

Această problemă se pune însă, în mod îndârjit şi constrân­ gător în deosebi în anumite perioade istorice — cum e aceea din ultimii douăzeci de ani şi mai ales acum, după tristele întâmplări din Ianuarie 1941.

Prefacerile politice sociale de după războiul întregirii neamului românesc au împins şi au atras în viaţa de Stat aproape toate for­ ţele umane. înainte de războiul întregirii, la noi, nu lua parte Ia vieaţa de Stat decât o minimă parte din populaţia ţării.

In acea vreme, din tot tineretul, nu se afirma în manifestările publice, decât cel universitar, redus şi acesta foarte mult la număr.

Tineretul d:n celelalte grade de şcoale cât şi din afară de şcoale nu lua parte la nici o manifestare publică şi nici nu râvnea. încât tineretul care lua pai te la vieaţa publică fiind puţin numeros nu constituia o problemă gravă şi imediată.

După rozboiul întregirii, societatea politică românească, deve­ nind mai numeroasă, are şi un tineret mai numeros care ia parte Ia vieaţa publică. Acest număr e cu atât mai impresionant cu cât ştim că acum, pe lângă tineretul universitar, sporit ca număr, se adaugă şi tineretul din orice fel de şcoală sau dinafară de şcoală şi care ia parte activ şi vio'ent Ia vieaţa publică.

Numărul, mulţimea — se ştie — provoacă totdeauna compli­ caţii, probleme. Încât, acum când tineretul e atât de numeros şi în

2

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

întregime — împreună cu familia fiecărui tânăr — e angajat Ia viaţa publică, e firesc ca el să consfitue o problemă importantă ş> cons­ trângătoare.

Totuşi problema tineretului din ţara noastră s’a pus şi din pricina altor procese, care s’au petrecut dela războiul întregirii şi până în timpul din urmă.

De fapt, problema tineretului românesc e cuprinsă într’o altă problemă mai mare, aceea a societăţii româneşti. Adică ne găsim în situaţia când întreaga fiinţă a societăţii româneşti e bolnavă şi e firesc ca şi rodul sau fructul ei să se resimtă de aceasta, să fie bolnav. Să ne gândim, ce-a făcut societatea românească după răz­ boiul întregirii neamului ? Prin ce procese a trecut ?

După acest războiu, foarte mulţi dintre noi am crezut că nu ne mai rămâne nimic de făcut; ci, doar, să ne trăim fiecare cât mai bine, cât mai comod, după gust vieaţa. Egoismul a stăpânit pe cei mai mulţi şi în afară de împlinirea poftelor lui, nici o altă pre­ ocupare, nici o altă obligaţie nu era luată în seamă, nu era pre­ ţuită. Obştea, neamul, patria nu treziau nici un răsunet, nu aveau nici un înţeles în conştiinţa multora. Ele rămăsese nun.ai nişte can­ tităţi abstracte, evocate doar la zile mari, mai mult de ruşine sau din anumite interese, tot egoiste, şi nu pentrucă ar fi fost nişte în­ dreptare active şi flăcări aprinse în conştiinţa cuiva. Societatea ro­ mânească uitase de interesul obştesc, de idealurile peimanente ale patriei şi neamului, încetase de a se orienta după ele. De aceea se ajunsese în acea situaţie groasnică în care foarte mulţi dintre fiii patriei şi neamului dispreţuiau în cel mai mare grad toate celelalte jurăminte, depuse pentru organizaţii restrânse ale societăţii româneşti.

Trădarea şi-a schimbat înţelesul şi şi-a micşorat sfera. Era socotit trădător acel ce nu se purta corect faţă de un grup de interese restrânse şi trecătoare, nu cel ce duşmănea şi uita interesele perma­ nente ale Patriei şi Neamului.

Egoismul ne-a îndepărtat sufleteşte unu! de altul, ne-a înde­ părtat de Ţară, Neam şi Rege şi ne-a împins pe calea celei mai uşoare împliniri — care nu cere ordine, mutică, conştiinciositate, dreptate, vrednicie, — pe calea politicei. Ea cere numai vorbe — uşor de spus şi de schimbat — şi preamărirea persoanei noastre, care râvnea să devină centrul pentru oricine voia sau nu voia să creadă. Obţinerea puterii prin politică pentru împlinirea în întregi­ me, a tuturor ambiţiilor egoiste era visul, preocuparea şi râvna de fiecare ceas aproape a tuturor. In această epocă istorică, au fost

1

;

■

.

i ş

FRAMANTARI DIDACTICE

3

foarte puţini acei care au crezut şi au izbutit să poată urca o treapă a vieţii fără politică. De câte ori nu se auzea : cutare e bun; dar e un prost că nu se înscrie într’un partid să-şi valorifice me­ ritele.

Egoismul a adus la politicianizarea vieţii româneşti: a fami­ liei, a scoalei, a bisericei şi a tuturor instituţiilor publice—de stat sau particulare.

Când toate aceste instituţii—prin politicianizarea lor—dezer­ tase de la adevărata şi înalta lor menire, mai e de mirare că şi ti­ neretul a dezertat dela rosturile lui şi s’a politicianizat ? Când toţi din jurul copiilor uitase de Patrie, Neam şi Rege, când toţi erau stăpâniţi de patimă şi ură, cum ar fi putut copiii să aibă vie în conştiinţa lor datoria către Patrie, Neam şi Rege cum ar fi putut ei să iubească pe cei din jurul lor, cum ar fi putut să trăiască li­ niştit rosturile copilăriei? Copilul — căruia dela natură îi este dat să iubească părinţii, natura şi tot ce este în jurul său — ajunsese să urască, să provoace desordine, să înfăptuiască toate violenţele şi crimele de care avea nevoie politicia lismul de toate culorile. Ast­ fel copilul a ajuns sub baionetă, Ia puşcărie sau vânaf ca o fiară — pentrucă fusese scoborât la rostui de unealtă politicianistă. încât, în fapt, ne găsim în faţa celei mai grozave crize a so­ cietăţii româneşti, de Ia cel mai mare până la cel mai mic dintre fiii neamului nostru. Dintr’ această criză a societăţii româneşti se trage criza şi problema tineretului român şi nu vom izbuti să în­ lăturăm criza tineretului dacă nu ne ocupăm de întreaga problemă a societăţii româneşti.

Mulţi pun în seama tineretului păcate, greşeli şi-1 trag la răs­ pundere penrru ele. Păcate, greşeli are tineretul; însă, răspundere nu. Ţapii ispăşitori pe care-i căutăm ba în familie, ba în şcoală, ba în tineret — sunt în orice colţ al societgţii româneşti şi e ne­ serios să ne repezim când întt’unii, când întt’alţii, pe când, în fapt e cazul să ne acoperim toţi cu cenuşă pe cap.

Iată cum s’a născut problema tineretului român.

II. Din câte ştim că s’a petrecut, trebue să spunem că tineretul constitue în ţara noastră o problemă cu multe laturi: culturală, mo­ rală, religioasă, naţională, practică şi sănătatea.

Tineretul nu are nici o pregătire, nici o simţire, nici o înde-

4

FRAxMANTARl DIDACTICE

mânare sau siguranţă pentru vreuna dintr’aceste laturi ale vieţii. E atât de cunoscut lucrul acesta, încât e de prisos să mai stăruim.

Problema constă în a pune în valoare aceste laturi sau in­ strumente ale vieţii, ţinând seama de diferitele perioade de vieaţă ale copilului neputându-se cere aceiaşi cultură, moralitate, religiositate, acelaşi naţionalism şi aceiaşi îndemănrea practică tineretului de toate vârstele la acelaşi regim, regim educativ şi care nu ar corespunde' cu necesităţile vieţii sale dintr’o anumită vârstă.

Nu ar fi oare ridicul să deprindem pe copil de timpuriu cu anumite dis_ poziţii, când sufletul său nu simte nimic în această direcţie ? După cum nu e ciudat ca să oprim şi să înăduşim aceste dispoziţii când le-a venit . vremea, în loc de a le supraveghea şi educa? Fiecare vârstă îşi are resor­ turile ei de vieaţă şi pe ele trebue să se sprijine pregătirea pentru diferi­ tele laturi ale vieţii tineretului. Nici o fază de vieaţă nu poate fi, nu tre­ bue să fie pregătitoare decât cel mult pentru faza imediat ui mătcare Mai mult încă, fiecare fază trebue trăită pentru ea însăşi. Ce-am spune despre horticultorul care s’ar necăji să realizeze fructul unei plante înainte de a avea floare sau imediat după ce-a înflorit ? Totuşi ni­ meni nu are curajul să oprească nebunia de a sili copilul, tineretul — să dea roade înainte de maturitate sau nepotrivite cu etapele vieţii lui. Copilul trebue să-şi trăiască copilăria intuind din vieaţă atât cât e necesar şi cerut de vârsta Iui. Copilăria nu trebue să fie o repetiţie chinuitoare ca să trăiască falş şi ridicul o vieaţă de adult istovind, prin riscuri timpurii greu de înlăturat, vieaţa înainte de a ajunge la maturitate şi de a putea da roade sănătoase, coapte. Copilăria nu e o repetiţie a vieţii, ci e însăşi vieaţa. Iar aceasta nu se repetă ca o piesă de teatru; ci se trăeşte potrivit momentului în care se găseşte.

III. Deslegaraa problemei, în primul rând, constă în a opri întin­ derea şi adâncirea crizei în sufletul tineretului prin măsuri imediate.

Apoi, trebue de urmărit stingerea sau înlăturarea originei rău­ lui pentru viitor, adică de creat condiţiile ca această criză să nu se repete - prin măsuri de durată.

Măsurile imediate sunt:*a) apropierea sufletească de tineret; b) ocupaţia, activitatea tineretului.

Apropierea sufletească de tineret e calea de aur cu urmări si­ gure. Ea trebuie încercată prin oameni întregi şi cu autoritate vc-

FRAMANTAR1 DIDACTICE

5

rificată prin trecutul lor. Prin ea se întinde puntea de legătură în­ tre educatori şi tineret, se reface liniştea şi echilibrul sufletesc al tineretului. Acest tineret nu trebue învins şi doborât: ci convins şi înălţat. Numai apropierea sufletească poate duce la un astfel de rezultat.

Ocupaţia tineretului e o altă cale cu urmări sigure. Tineretul nu trebue să rămână fără ocupaţie. Prin această nu trebue înţeles o muncă împovărătoare şi silnică sau ocupaţia monotonă până la plictiseală şi desgust, ci, o activitate continuă, dar variată şl plăcută ; studiul, lectura, excursiile ştiinţifice şi recreative, şezătorile cu pro­ gram artistic (muzical, literar, etc.), lucrările manuale, jocurile, etc.

Măsurile coercitive nu sunt de admis nici măcar temporar, mai ales în starea sufletească în care se găseşte tineretul. Ar putea fi luate drept o răzbunare şi pot trezi în sufletul tineretului o ne­ mulţumire mocnită, tot atât de periculoasă ca şi o nemulţumire isbu-'mită, căci păstrează mai departe nenorocita distanţă dintre edu­ catori şi tineret. O măsură coercitivă are valoare numai când nu constitue sisteme şi mai ales când educatorul sau ce-1 ce-o aplică are şi se bucură de o autoritate desăvârşită. O asemenea autoritate însă, nu întâlnim astăzi, când s’a văzut limpede ce prăpastie este între educatori şi tineret. O măsură coercitivă aplicată de cineva care nu are autoritate duce la rezultate contrarii celor urmărite. încât, nici măcar momentan, nu sunt recomandabile astfel de măsuri. Măsurile disciplinare legale obişnuite — aplicate cu înţele­ gere şi cu cruţure — sunt prea deajuns.

Măsurile de durată, trebuie să privească; a) societatea; b) tineretul.

Am văzut că în societate este adevărata şi permanenta obâr­ şie a răului d_' care sufere tineretul. Pe această societate trebue s’o organizăm şi s’o disciplinăm, pentru ca tineretul să respire şi să Căiască într’o atmosferă de vieaţă curată, sănătoasă şi românească.

Pentru aceasta nu-i deajuns de a repune în aşa zisul „rol tradiţional": familia, biserica, .şcoala şi armata. Mai întâiu, care tradiţie? Cea din ultimii douăzeci de ani? Trebue să ne fie ruşine de ea. Cea dinainte de aceşti douăzeci de ani? Ce valoare mai poate avea ea, dacă împrumuturile streine şi felul cum am înţeles viaţa au dărămat-o distrugând continuitatea ei ? Pentru toţi, această tradiţie veche e aproape fără înţeles. O tradiţie e preţioasă numai

dacă nu şi-a pierdut continuitatea înseamnă a crea artificial*situaţii vechi pentru nevoi mari.

6

: : '

FRAMANTAR1 DIDACTICE

De rezultatele acestui procedeu, eu mă îndoiesc.

Dacă aşa ne-a fost obrazul că am pierdut continuitatea tra­ diţiei sănătoase, nu ne rămâne altceva de făcut decât să organizăm instituţiile pomenite aşa cum nevoile de astăzi cer, folosind învăţă­ mintele ce se desprind din nenorocita tradiţie a ultimilor douăzeci de ani. încât, deşi trebue preţuită şi folosită tradiţia sănătoasă acolo unde o găsim, nu ne putem mulţumi numai cu repunerea in­ stituţiilor amintite în rolul lor tradiţional.

Refacerea societăţii numai prin ele, însă, nu e deajuns. Toate celelalte instituţii publice - de stat sau particulare -— trebuiesc reorganizate pentru însănătoşirea societăţii româneşti.

O administraţie' venală şi incapabilă, cluburile de tot felul, secrete sau publice, cinematografele cu filmele străine de sufletul românesc şi de-a dreptul imorale, literatura stupidă a oamenilor cu simţuri bolnave, tavernele cu danciguri, ele. risipesc toată atmos­ fera curată care ar putea-o înfăptui familia, biserica, şcoala şi ar­ mata — chiar de ar fi mai bine organizate.

Nu e destul numai de a crea o anumită atmosferă; ci trebue să o şi poţi păstra, să 1T0 împrăştie vânturile rele.

Iustituţiile de orice fel, prin care s’ar organiza societatea sau care ar funcţiona în sânul ei, trebuie să constitue un sistem bine încheiat — înlăuntrul căruia să nu fie forţa care se polarizează în direcţii diferite şi prolivnice unele altora. In acest sistem toate ele­ mentele trebuie să fie perfect corelate — şi pe verticală — între generaţii, în timp — şi pe orizontală între toţi fii acestui neam, în spaţiu.

Prin noua organizare, tineretul nu trebue tratat ca o entitate independentă de restul societăţii - întrucât e o continuitate a vieţii.

Nici nu trebue contopit în «pasta omogenă" a societăţii româneşti, întrucât înseamnă o vieaţă nouă. Trecerile dela o generaţie la alta trebuie să se facă fot aşa de potabil cum se trece de la bobul — sămânţă la rădăcină, tulpină, frunze, flori, fructe. In fiecare fază a plantei e prezentă şi activă întreaga vieaţă a plantei; iar atunci când fructul a ajuns la deplinătate se .desprinde în mod firesc fără a lăsa în urmă vreo rană şi, mai ales, fără a ameninţa putinţa de viaţă mai departe a plantei.

Tot astfel trebue să se desfăşoare şi viaţa societăţii: lin — fără opriri şi cascade, fără izbutiri şi căderi violente; iar generaţia veche asistă în orice moment şi pretutindeni generaţia nouă până la deplina ei maturitate.

Din momentul ajungerii la maturitate a unei generaţii, ea poate şi trebue să fie folosită îu toate domeniile de activitate ale socie-

FRAMANTARI DIDACTICE

7

tăţîi româneşti, potrivit valorii persooale şi în măsura necesităţilor.

In felul asesta, într'acelaş moment, iau parte în toate domeniile vieţii româneşti toate vârstele dela maturitate în sus şi se înlătură con­ flictul dintre tineri şi bătrâni, cât şi sectarismul duşmănos, caracteristic partidelor, urât de toată lumea înţelegătoare.

Dar se spune că tineretul trebuie să ia înainfea bătrânilor prin ideele înnoitoare care Ie susţin. La aceasta trebue să răspund că ideele şi tendinţele înnoitoare nu sunt în funcţie numai de tine­ ret : ci şi de împrejurările istorice prin care trece societatea. Se poate întâmpla ca mai multe rânduri de tineret să stărue în aceleaşi idei sau tendinţe, dacă condiţiile de vieaţă ale societăţii o cer. încât e o greşală de a lega înnoirea numai de tineret, lăsând la oparte împrejurările şi condiţiile de vieaţă ale societăţii. A admite ca cu fiecare rând de tineret să se treacă, cu orice preţ Ia alte idei şi organizări sociale, independent de împrejurările istorice, înseamnă a tulbura şi a ameninţa zadarnic ordinea socială, a o menţine într’o stare de agitaţie şi chiar de anarhie permanentă, ceea ce e în pa­ guba înnoirii însăşi. Nimeni nu poate fi împotriva înnoirii, dacă ea corespunde necesităţilor organice ale soeietăţii. In orice înnoire tre­ bue să se angajeze toate vârstele — une'e cu avântul, altele cu experienţa. Orice înnoire socială care Iasă Ia o parte unele forţe ale vieţii, rupând legătura dintre tineri şi bătrâni, riscă să rămână neroditoare. O înnoire paiţială e cu putinţă numai în natura orga­ nică sau în latura fără importanţă din natura organică. Innoirele din natura vie trebue să străbată întreaga fiinţă. O înnoire socială la care ia parte numai tineretul fără bătrâni e o ciudăţenie, o mons­ truozitate.

0 înoire care cuprinde toate forţele, de toate vârstele, nu poate să ducă Ia duşmănia forţelor prezente cu cele ale viitorului.

Odată cu o nouă organizare a societăţii, e nevoie însă şi de o preocupare specială de tineret până ce ajunge vârsta maturităţii, când se încadrează deplin în ritmul de viaţă a societăţii.

Această preocupare specială de tineret până ce atinge maturi­ tatea poartă numele cunoscut de educaţie.

Educaţia poate fi făcută în şcoală şi în afară de ea.

In ceea ce priveşte şcoala de astăzi, ea e preparată într’o foarte mare măsură de viitorul copilului, dar nu înfăptueşte prea mult în această direcţie şi este cu totul indeferentă pentru ceeace simte şi cere vârsta copilului. încât copilul intrat în şcoală trebue să renunţe la copilăria sa, la vieaţa sa. E cu putinţă oare aceasta?

8

:

v:

FRAMANTAR1 DIDACTICE

In afară de aceasta, activitatea din şcoala de astăzi se des­ făşoară într’o lâncezeală şi într’o neregularitate cumplită încât, nici pe departe, nu lasă impresia că înlăuntrul ei este o lume pre­ ocupată şi angajată la deslegarea celei mai importante probleme de vieaţă: educaţia.

De aceea; şcoala trebue să capete o organizare care se po­ triveşte cu perioadele de creştere ale copilului.

In şcoală copilul trebue să fie ocupat cât mai mult cu ceea ce vârsta lui cere sau şi cu ceea ce sufletul său cere. Dacă nu se potriveşte astfel ace stă ocupaţie, copilul îşi va căuta şi se va an­ gaja singur în ocupaţii streine de şcoală şi acestea — de — atâtea ori s’au dovedit periculoase sufletului său. Activitatea din şcoală trebue să fie variată şi intensă, caldă şi plină de avânt — pentru ca de pe urma ei copilul să se simtă transformat, mai bine pregă­ tit, să înţeleagă că toţi muncesc şi trăesc pentru dânsul, că el nu stă în şcoală caeîntr’un adăpost, aşteptând să-i treacă timpul şi să-i vină rândul să treacă la altă şcoală de alt grad.

m. de Inst. V. lontţolu

Suntem spre finele anului şcolar. Elevii scrâşnesc din dinţi supra încărcaţi de lecţii, iar învăţătorii sunt nemulţumiţi de constatările trudei de peste an. Consecinţele le suportă moral­ mente profesorii şi elevii, pe când părinţii îndură şi consecin­ ţele materiale.

In problema ce se pune şcolii în sarcină „educaţia tine­ retului mi se pare că factorul de care trebuie să se ţină mereu seama este elevul. Materia de învăţământ şi educatorul n'au decât rol secundar în această privinţă.

N'a fost totdeauna aşa. Multă vreme materia de învăţă­ mânt, cunoştinţele, numărul lor, au fost preocuparea de căpe­ tenie a şcolii.

!

FRAMANTAR1 DIDACTICE

9

Elevul cu toate posibilităţile lui native, cu tăria lui hereditară este un resort, care pe măsură ce creşte ca vârstă, tinde să se realizeze. Această destindere o concepem ca un fel de realizare, de actualizare a unor posibilităţi virtuale, a unor nevoi sufleteşti. învăţământul de azi vrea să dea societăţii oameni întregi, mai bine zis societatea cere şcolii oameni întregi, agenţi harnici, personalităţi. Ca să avem âceşti oameni trebuie să dăm posi­ bilitatea elevului să se realizeze cu ajutorul mediului înconjură­ tor, să-şi desvolte foate potenţele sale sufleteşti.

Educatorul n'are aci decât rolul de a selecţiona, din conplexitatea mediului, acel material care este cerut de structura sufletească a elevului, în scopul de a ajuta-o să se maturizeze.

Materia de învăţământ, care nu-i decât o parte din me­ diul înconjurător, este mijlocul prin care se desvoltă, se exer­ cită anumite funcţii sufleteşti.

Iată schematic cum se pune problema materiei de învăţă­ mânt penfru şcoală : 1. Concepţia didactico-materialistă.

Elevul trebuie să ştie carte, să înveţe cum \a şti, prin mijloacele cărei privesc, dar să ştie carte. Daca cunoştinţele se potrivesc structurii sufleteşti a copilului, dacă răspund unei ne­ voi educative, asta nu interesează. Susţinătorii acestei concepţii nu uită să ia în sprijin pe înaintaşii noştri, cari nu mai făceau atâta pedagogie şi erau mai pricepuţi.

Se zede că această concepţie are ca centru materia de în­ văţământ. Scopul şcolii frebuie să fie conştiinţele.

Cine ştie carte merge înainte, isbuteşte. Slujbele se capătă prin examene de cunoştinţe nu de aptitudini.

Care-i valoarea practică a acestor cunoştinţa? CarG-i va­ loarea lor educativă? Cui se adresează aceste cunoştinţe?

2. Concepţia organicistă-educativă.

Cunoştinţele, materia de învăţământ, n'are scop în sine.

Este numai un mijloc de a desvoltă potenţele native ale copi­ lului, de a ajuta ca elevul să se formeze sufleteşte. Fiecare cunoştinţă are pe lângă valoarea praclică şi rol funcţional.

Matematica va desvoltă funcţia logică a gândirii, poezia va. cultiva frumosul şi simţul limbii, povestirea imaginaţia şi

IO

>.

i

*■

■ ■

FRAMANTARI DIDACTICE

dorul povestirii, etc. Nu interesează numărul de cunoştinţe asi­ milat de elev, ci dacă aceste cunoştinţe au avut repercursiune asupra sufletului copilului. Au făcut ele ceva ca să ajute la re­ alizarea, la împlinirea unui suflet ce se încheagă ? Rolul lor este terminat. Şcoala, spuneam mai sus, trebuie să dea societăţii oameni întregi, să integreze pe elevi mediului în care vor trăi. Inte­ grarea se face nu numai cu un suflet bogat realizat ci şi dozat cu un număr suficient de cunoştinţe. Mediul oferă individului situaţii în care cunoştinţele sunt de mare folos.

Ne întrebăm : Care cunoştinţe îi vor folosi elevului în vieaţă ? Cele memorate de elev, ca urmare a Concepţiei „Carte şi Carte", sau cele altoite pe nevoile lui sufleteşti, cele cres­ cute organic ?

Adevărul este la mijloc. Şcoala îş: va îndeplini rolul edu­ cativ punând accentul pe elev, pe nevoile lui, reducând mate­ ria de învăţământ la mijloc educativ.

Omul are ca adversar mediul. Arma cu care îl va cuceri este sufletul realizat. Şcoala va realiza acest suflet ajutându-i închegarea, dând cunoştinţelor un rol funcţional. Şcoala care pune accentul pe materia de învăţământ va da elevi nepregătiţi penlru vieaţă, oameni care vor fi veşnic nemulţumiţi, desrădăcinaţi, desadaptaţi. Şcoala educativă va da societăţii oameni întregi, capabili de iniţiativă, personalităţi.

■

!

I> â cfl ^ 0 tio e - 15

p e r î e n t e

t51ass©l© ea [platani» «be«2® de 1. Lupu-Râjleţu Clasele - plimbări nu sunt numai simple excursii recreative şi distractive, care să nu aducă nici un folos şcolarilor ; ele sunt clase ideale, unde plăcerea şi utilul, frumosul şi naturalul, se împletesc într'o armonie deplină ; sunt clase cu mult mai folo­ sitoare decât cele dintre pereţii reci şi liniştiţi. Desigur, aceste clase prezintă foarte multe avantagii pentru învăţământ.

Cu ajutorul claselor-plimbări dăm copiilor cunoştinţe reale, îi conducem să cunoască natura nefalşificată, cu toată comoara ei de bogăţii şi frumuseţi. Varietatea peisagiilor şi aspectelor ce Ie prezintă natura predispune pe şcolari să asimileze cu mâi multă plăcere, cu mai mult interes şi mai temeinic cunoştinţele ce li se predau.

In contact direct cu natura, simţurile şcolarilor devin mai ascuţite; pădurea fermecătoare, crângul înverzit, câmpul înflorit, râul cristalin, muntele, marea, etc., sunt tablouri care distrează pe copii prin frumuseţea şi varietatea lor, corul plăcut şi felu­ rit al păsărilor, isonul cucului, strigătul pitpalacului, ţârâitul greerului, etc. sunt note care impresionează auzul şcolarilor; parfumul florilor le delectează mirosul ; aerul curat le înbujorează faţa şi-i îndeamnă la mişcare, după cum tot la mişcare îi îndeamnă şopârlele, fluturii, etc., frunzele, pietrele din râu, îi îndeamnă să le pipăie, etc.

In clasele-plimbări, şcolarii devin mai comunicativi, mai interesaţi şi mai voioşi decât în clasele obicinuite.

Cu ajutorul experienţelor şi observărilor directe, in plină natură, li se formează şcolarilor deprinderi care nu se pot că­ păta niciodată din cărţi.

Nevoia de activitate a copiilor va fi, deasemenea, pe de­ plin satisfăcută: ei vor alerga, vor culege flori, vor culege ghin­ de şi frunze, vor prinde fluturi, vor teatraliza l.ecţiunile de torie sau unele istorioare din bucăţile de citire.

is­

12

FRAMANTARI DIDACTICE

Creerul copilului are nevoie de o mulţime da senzaţii. Cu ajutorul claselor plimbării se pot căpăta, uşor şi abundent, senzaţii diferite şi plăcute.

Ce lecţii mjnunate se pct face cu ajutorul claselor-plimbări! Aceste lecţiuni sunt vii, plăcute, interesante, distractive, recreative, educative, reale, pe când cele din clasele-camere sunt moarte, plictisitoare, forţate, câteodată neînteresante, rare­ ori distractive, ireale.

Clasele-plimbări mai prezintă încă multe avantagii. Ne pu­ tem folosi de ele pentru pregătirea materialului necesar la pre­ darea lecţiunilor din clasele-camere care este de mii de ori mai folositor şi mai interesant decât materialul mort de care ne servim noi în clase. Deasemenea, putem întrebuinţa clasele-plim" bări şi ca aplicări la lecţiunile predate în clasele obicinuite.

Clasele-plimbări oferă cele mai fericite ocaziuni pentru coorelaţia materiilor de învăţământ. Cu ajutorul lor se poate face legătura între : istorie, geografie, ştiinţe naturale, st. fizicochimice, memorizare, matematică, dese£f lucru manual, compu­ nere, cânt şi gimnastică.

Din punct de vedere higienic, aceste clase sunt foarte fo­ lositoare pentru copii, deoarece îi scoatem din aerul îmbâcsit şi limitat al claselor de prelegeri în aer curat şi sănătos.

Cu ajutorul claselor plimbări se pot preda aproape toate obiectele de învăţământ. Ştiinţele-naturale se pot preda, în întregime, cu ajutorul claselor plimbări. Şcolarii vor observa plantele şi animalele în mediul lor şi în toate manifestările.

La fizică se pot observa şi studia fenomenele din natură, după anotimpuri.

■

La istorie, şcolarii pot fi puşi in legătură cu trecutul is­ toric al pământului şi neamului nostru, precum şi cu urmele strămoşeşti care prezintă interes deosebit. Se vor vizita: bise­ rici şi mănăstiri vechi, cetăţi, localităţi istorice, etc.

La geografie, şcolarii vor fi conduşi să observe : orizontul, movila, dealul, muntele, pârâul, râul, fluviul, marea,

etc.,

Geografia locală, de clasa II-a, se poate preda în întregime

. $

cu

ajutorul claselor-plimbări.

La aritmetică şi geometrie se observă suprafeţe şi volume,

i ■

etc.

se măsoară şi se calculează suprafeţele şi volumele, se pot al­ cătui probleme plăcute şi interesante. Şcolarii pot fi obişnuiţi

•;

FRĂMÂNTĂRI didactice

13

să aprecieze mărimea lucrurilor din vedere şi dela distanţă şi să verifice aprecierile prin măsurători.

La citire se citesc bucăţi în [egătură cu : pădurea, câmpia râul, muntele, animalele, plantele, păsările, etc.

La memorizare se învaţă poezii interesante în legătură cu anotimpurile, fiinţele şi lucrurile întâlnite. Spre exemplu : la râu se învaţă o poezie despre peşte, la fântână despre apă, în câmpie despre oiţe, etc.

La Compunere se descriu locurile, peisagiile, lucrurile şi fiinţele.

Desenul. Se desenează obiecte care interesează pe copii ca: flori, frunze, ghinde, fluturi, etc. Se pot alcătui şi desene decorative.

Lucru manual. După desen se poate face modelaj şi de­ cupaj. In felul acesta se face legătura între desen şi lucru manual.

Cântul. Se învaţă cântece frumoase în legătură cu: câmpul, pădurea, păsările, animalele, etc. Spre exemplu : în pădure se învaţă : Cucul, Prin crângul înverzit, Vânătorul, etc. ; la cămp : Plugurile, Frunzuleană mărăcine, Păstorul, etc.; la râu : Peşti­ şorul, Cântecul pescarului, etc.

Jocuri. Se pot face şi jocuri in legătură cu anumite în­ tâmplări din mijlocul naturii, spre exemplu: Lupul şi Oile, Ho­ ţul din grădină, etc.

După cum vedem, clasele-plimbări sunt de mare importanţă pentru aplicarea regionalismului şi localismului în educaţie.

Deasemenea, se pot folosi cu multă eficacitate la învăţă­ mântul în jurul centrelor de interes, mai ales la şcolile de copi mici şi la clasele l-a şi Il-a primară.

Poate că s'ar ridica o acuzaţie contra claselor plimbări pe motivul că natura oferă prea multe aspecte plăcute care atrag atenţia copiilor şi-i sustrag dela învăţământ. Apoi tocmai aici stă secretul acestor minunate clase: să îndemne pe şcolari să înveţe despre ceeace îi interesează şi le place. învăţătorul trebue să fie aşa de abil ca să dirijeze atenţia tuturor şcolarilor spre subiectul care preocupă majoritatea şi să le lămurească toate nedumeririle. Dealtfel, se poate face în foarte bune ccndiţiuni învăţământ ocazional.

In general, clasele-plimbări sunt de o reală importanţă pen­ tru învăţământ, sunt mal folositoare şi mai plăcute decât claselecamere, sunt mei eficace în predarea tuturor obiectelor de învă-

U

FRAMANTARI DIDACTICE g

m

ţământ şi uşurează cu mult munca învăţătorului, cai e nu face altceva decâj să îndrumeze pe şcolari şi să-i provoace să ob­ serve şi să cerceteze.

Un singur desavantagiu au aceste clase-: nu sunt reglemen­ tate. Dar şi desavantagiul acesta se poate înlătura uşor.

Pedagogul francez Blaquernon, care s'a ocupat de aproape de clasele-plimbări, a făcut un regulament pentru întrebuinţarea lor, care nu este deloc în conflict cu legea şi regulamentul în­ văţământului primar şi nici cu programa analitică.

Iată cum se pot folosi şi la noi clasele-plimbări, ţinând seamă de regulamentul Blaquernon.

1. Clasele-plimbări se pot întrebuinţa mai des în anotim­ purile primăvara şi toamna.

2. Se vor face de 4-5 ori pe lună, având în vedere că le­ gea învăţământului nostru primar recomandă excuraii şcolare.

Acolo, unde e posibil, numărul lor va fi mărit.

3. Ziua şi ora se fixează de către învăţător.

4. învăţătorul va avea rolul unei călăuze, dând explicaţiile necesare şi provocând interesul şi curiozitatea copiilor la mo­ mente oportune.

5. Şcolarii vor nota pe maculatoare observaţiile culese, pe care le vor sistematiza la şcoală. Pentru acest lucru se vor face popasuri mai dese spre a da răgaz şcolarilor să noteze. In sco­ pul aplicării acestui punct se poate folosi „Metodul activ şi creiator", practicat la Şcoala de experienţă din Blaj.

6. Dacă, din diferite motive, nu putem întrebuinţa claseleplimbări în timpul afectat prin orar pentru lecţiun», putem să Ie utilizăm în timpul liber şi chiar în zile de sărbători.

7. La şcolile unde se aplică „Metoda cetrelor de interes", clasele-plimbări îşi găsesc o întrebuinţare firească şi necesară, Numai cine va încerca sistemul „claselor-plimbări" se va convinge de valoarea educativă a acestor minunate clase şi va vedea cât sunt de superioare faţă de clasele-camere, limitate între patru pereţi de zid.

m=

I

- •

RRAMANTARI DIDACTICE

eSB^&eraaasS

15

pecsBizâtt'S!®*0

de Inst. V. Ioniţoiu - Şc. Aplic. Focşani

Şcoala noastră e şcoală pentru adulţi. Clasă după concepţia adultă, — împodobită după gustul învăţătorului, lecţii după orar, registru pentru note. La lecţii domnul vorbeşte, iar copii no­ tează ca să ţină mai bine minte. O scurtă reproducere prin în­ trebări — ca să fie lecţia activă — o abstracţiune, dacă este cazul, şi rolul nostru s'a terminat. La atât se rezumă viaţa şcolii noastre.

Nimeni s'au prea puţini, ne am coborât la elev, ia dorin­ ţele lui, la nemulţumirile lui, la curiozitatea lui.

Motiv, copilul e pornit spre învăţătură, e plin de curiozi­ tatea de a şti, de a cerceta, de a învăţa.

Trăind în mediul şcolăresc, strein de sufletul lui, neînţeles de cei din juru-i, copilul ne scapă din mână, pune distanţă în­ tre noi şi el.

Cât de greu e să-şi spună copilul scuza când ştie că nu-i admisă de către domnul învăţător ! îşi dă seama că unitatea de măsură pe care o întrebuinţează d-nul este aspră, este adultă.

Neînţeles în lumea lui, devine nesincer faţă de noi. Trăieşte o lume aparte cunoscută numai copilului. Instreinat de noi, ne­ cunoscut, lumea lui, care nu trebue să fie prezentă în toate ma­ nifestările, este trunchiată.

Dându-şi seama de unitatea lui de simţire, de deosebirea lor fată de adulţi, copiii duc o vieaţa dublă: una când sunt sin­ guri şi-şi trăiesc copilăria, alta când suntem cu ei în clasă.

Se lasă pedepsiţi — martirizaţi — când au păcătuit faţă de regulele adulte, oficiale ale clasei, deşi simt că în copilăreasca lor vieaţă ar avea scuze.

Am vrut să-i scot din această artificială, needucativă situ* aţie. E aşa de greu să le recapeţi sinceritatea. Poate nu-i bine zis sinceritate, ci mai degrabă să le formezi convingerea că tră-

f.

^ăk

■ FRAMANTARI DIDACTICE

16

ieşti şi simţi cu ei, că nevoile lor sunt ale tale, că focurile lor sunt şi lumea ta. E pentru şcolile primare şi mai ales cu inter, nate cea mai grea problemă ce ni se pune. De rezultatul bătă­ liei acesteia depinde succesul străduinţelor noastre educative.

Aliatul preţios pe care l-am folosit şi-l folosesc este „poşta clasei".

La început neîncrezător, m’am hotărât totuş — în urma sugestiilor preţioase căpătate din lectura încercărilor d-lui Radu Petre — să pornesc la lucru.

Pentru clasa mea, poşta a fost o noutate. A trebuit să stau de vorbă cu copii despre poştă, despre corespondenţa S'au citit lecturi, s’au răscolit amintiri, s’au adus în clasă, pe cât a fost posibil, toate formele de corespondenţă dela bilet şi până la re­ comandată şi scrisoare oficială şi s’au analizat. S'a făcut într'un şir de lecţiuni şi compuneri despre poştă, desemn în legătură cu poşta, s'a scris din împletituri de hârtie titulatura planşei ce avea să poartă materialul intuit şi cutia cu scrisori.

Intr’o şedinţă specială am stat de vorbă cu elevii, şi por­ nind dela cazuri din viaţa lor de şcoală, am scos în relief ati­ tudinea frumoasă a celui care sigur pe sine, nu se teme de ni­ mic şi suportă cu cavalerism chiar urmările unei greşeli.

Cu câteva sfaturi în privinţa felului în care se va între­ buinţa cutia de scrisori, poşta clasei a fost pusă în funcţiune.

Timp de o săptămână cutia pentru corespondenţă a fost umplură cu bileţele.

Vineri se citeşte poşta ; e zi de sărbătoare pentru clasă.

Iată procedeul: 1. Citesc bileţelul in întregime pentru ca să-i cunoaştem conţinutul.

2.

3.

4.

5.

ff i

Discuţii şi lămuriri în jurul fondului.

Discuţii asupra stilului.

Observaţii din punct de vedere ortografic, gramatical.

Forma.

Nu sunt şedinţe aride, reci. Nu sunt lecţii

de gramatică,

analize făcute asupra unor exemple sterpe, neavând nicio legă­ tură cu sufletul copilului. Nu se descurajază copiii — dovada o fac bileţelele lor mai numeroase şi mai corecte ce le citim la poşta viitoare.

Câteva observaţii culese în legătură cu corespondenţa săp­ tămânală — exemplificate.

.

>

FRAMANTARI DIDACTICE

17

1. Copiii sunt preocupaţi de momentele însemnate ale ac­ tivităţii lor principale şi de felul cum au fost apreciaţi de către învăţător.

Exemplu „La lucru manual, lui Nelu i-aţi pus 10 şi mie 9 şi eu am mai multe modele decât el".

Cum s a rezolvat ? S au ridicat mai mulţi copii şi au ripostat: „Nelu are mai puţine, dar şuviţele lui sunt mai subţiri şi modelele mai frumoase. Noi ne-am pus notele". Iată verdictul clasei. Iată curajul de a înfrunta o afirmaţie nedreaptă.

2. Copiii îşi dau seama de lipsurile lor. „Eu n’am curea şi mă leg cu aţă la pantalon". O lipsă a vieţii da internat, zice oricare. îmi notez ca să împlinesc, pecât mi-o fi posibil, această scădere.

Se ridică un copil: „E o nedreptate dacă i se dă lui v’o curea". Copilul încrezător, dar şi îmbujorat continuă: „Şi-a vân­ dut centura pe 60 lei". Toţi şi-au reamintit de acest târg tăinuit.

Acuzatorul a devenit acuzat. Pleacă fruntea şi recunoaşte greşala. Ce minunată şcoală a vieţii!

3. Elevii se scuză. „îmi pare foarte rău că n’am ştiut rândul trecut". „Am uitat, căci roi-a plăcut prea mult jocul" sau „Mie nu-mi convine că n’am ştiut la chimie şi-mi pare rău. N’am pu­ tut învăţa căci am fost la atelier" sau: „Numai cl-IV*a v’a făcut mare supărare că nu le-aţi pus note bune".

Dau mai jos şi câteva scrisori în legătură cu vacanţa : „Noi elevii cl. IV-a şi V-a vă rugăm să ne daţi notele de vacanţă să le vadă şi părinţii noştrii".

Altul motivează :... să mă duc şi eu cu notele la mama mea, ca să aibă şi ea o bucurie" (copilul este la orfelinat).

Sau: „Vă rog foarte mult să ne daţi cărţi de citit pentru a ne bucura mai mult de această vacanţă".

Urmează un şir de felicitări „Vă urăm Sărbători fericite!" „Christos a înviat!". „Toată cl. IV-a şi V-a vă roagă să ciocnim ouă ro?ii" etc Oricât de mic ar fi socotit aportul educativ şi instructiv al acestei activităţi auxiliară şcolii, rămâne totuşi un preţios mijloc de a desvălui iumea copilului, preocupările lui.

E un minunat mijloc de a deprinde pe copii să se exprime

1

18

framantari

Didactice

corect şi să scrie corect, desvoltă sinceritatea şi dă locul cuve- • nit curajului de a înfrunta neadevărul. Socializează pe individ introducându-1 în vieaţa de mâine şi-l deprinde cu atitudinea demnă în faţa semenilor.

]

&

r

o

SSeances SSaaţuăafo SiottS'lSlufSe J«e vo OTSfflsis^uŞsa sa 3ttt><eff2B&BB*B!©a« sai>

de Vasile C. Gavrilă

Puţine sunt ocaziunile când învăţătorii pot arăta că au putere, că sunt solidari, că sunt intelectuali, pe care Ţara se poate rezema.

Două sunt instituţiile de solidaritate care ar trebui să strângă în jurul şi în constituţia lor, pe toţi învăţătorii: banca şi asociaţia. Nici una nici cealaltă nu încadrează pe toţi şi nici amândouă la un Ioc. Poate că una a fost privită numai ca instituţie co­ mercială de credit, pe cei înstăriţi nu i-a interesat, poate că cealaltă undea ar fi trebuit să fim toţi până la unul a deservit şi interese colaterale în afară de profesiune şi nu a p ’tut să i adune pe toţi.

N’au avut dreptate cei care au privit banca numai ca instituţie de credit, căci aceasta a devenit şi o ins­ tituţie de binefacere, de ajutor mutual, de asistenţă a membrilor săi.

In repartiţia fondurilor se găsesc 3 ce ne ridică pres­ tigiul profesiunei şi anume: fondul ajutor boli incurabile sau operaţii, fond ajutor copii şcoli secundare şi fond ajutor de înmormântare. Dacă cel de al doilea nu poate strânge pe toţi membrii pentru motivul egoist, lipsa de copii, dacă cel din urmă nu atrage în speranţă că moartea e încă departe de noi, cel dintâi ar trebui să ne adune pe toţi. Orcăruia dintre noi, din orice parte i se poate

20

FRAMANTARl DIDACTICE

întâmpla lui sau unuia din ai săi, o boală ce are nevoie de îngrijire îndelungată, de tratament medical îndelung şi costisitor sau de operaţie ce nu se poate suporta pe umerii proprii.

In rândurile noastre sunt bolnavi cari lipsiţi de banii necesaii neglijează boala ce o au şi care-i conduce curând în veşnicie. A exemplifica numai pentru orbi şi surzi ar fi nevoie — căci nu avem decât să privim în juru-ne şi vom vedea necesitatea salvării fraţilor, colegilor din neno­ rocire. Atmosfera curată şi dorinţa de superioară afirmare a adunării generale ordinare de anul acesta a mărit con­ tribuţia lunară a membrilor săi pentru acest fond dublându-1.

Dar răul e că fondul nu e prea mare pentrucă nu contribue la întreţinerea şi mărirea lui decât un număr de 453 învăţători în loc de 700, şi că îngrădiţi de statute nu putem da ajutorul de cât numai membrilor instituţiei.

Ce frumos exemplu am fi tuturor categoriilor de funcţio­ nari şi opiniei publice dacă am fi grupaţi toţi în cadrul acestei instituţii.

Fondul pentru ajutor copii'şcoli secundare, destinat numai unora dintre noi, atunci când vine acolo unde trebue şi Ia vreme, nu poate fi decât cea mai frumoasă

faptă de încurajare. Acesta pe viitor va trebui să meargă acolo unde trebue fără să fie cerut ci orientat de către consiliul băncii, ajutat de colegii ce cunosc locul şi pe care trebue să ni-l arate.

Toţi sperăm să trăim cât mai mult şi să avem ne­ voie de fondul ajutor înmormântare cât mai târziu sau niciodată. Recent e cazul unui coleg care nuafostmemoru şi care lovit de nenorocire, nu a putut să se folo­ sească de acest mijloc, nu a putut să uşureze familia sa.

Aceste trei lucruri ar trebui să dea de gândit şi să facă să tresară în inimile celor care au rămas în afară,

i

i

FRAMANTARI DIDACTICE

21

sentimentele nobile ale solidarităţii şi din acesta cel al carităţii creştine.

Toţi cei care nu sunteţi membri ai acestei instituţii faceţi front cu toţi colegii voştri şi aşa veţi arăta că nu vă scapă înaltele preocupări de asistenţă ale colegi­ lor şi veţi avea siguranţa în faţa soartei adesea nemi­ loasă şi mai presus mulţumirea sufletească ce preţueşte cât toate comorile.

&

Culturale

-

Diverse

§§ssşS<eic£ de Şt. Ghlbirdic

Rarule şi întâniplătorule celilor, ce greu mi-e să-ţi scriu !

La gândul că învolburările contemporanităţii abea — abea te lasă să te uiţi doar la titlu şi la iscălitură şi numai rareori să-ţi mai înviorezi forţa nădejdii cu gândul scris al cuiva, îmi vine să re­ nunţ la banalităţile mele. Căci oare dece să-mi pângăresc con­ ştiinţa printr'o demagogică atitudine, înşiruind vorbe pe care ştiu că nimeni nu le ascultă ? Şi totuşi o fac, din motive egoiste şi pentru cei măcar doi trei prieteni.

Noi azi pătimim. Toţi. Pătimeşte celula, organul şi organis­ mul. Suferă omul, suferă naţiunea, suferă omenirea. Pătimirii ge­ nerale, trebue să urmeze învierea generală. E lege naturală şi e lege dumnezeească. (Una şi aceeaş, denumirea fiind a unei minţi înguste sau a unei minţi mai largi). Pătimirea, suferinţa, este singura cale prin care se gustă bucuria, fericirea. Una fără alta nu pot fi pricepute.

Prin durerea de azi înţelegem bucuria de ieri şi o sperăm pe cea de mâine. Dar tot prin durerea de azi mai înţelegem canzele ei. Aşa a lăsat Dumnezeu î te sprijini de-un ciot, cre7.ându-l tare sau apucându-te de el fără să judeci, dar abea după ce ai bufnit de pământ vezi că ai judecat greşit sau că n’ai obosit să judeci.

Aşadar, toate relele morale şi materiale ce ne copleşesc azi, constiti esc pătimirea noastră pentru păcatele de ieri. Păca­ tele fiind ale tuturora, ale unei majorităţi sau ale unei minorităţi. însănătoşirea — învierea — stă în noi, în sufletul nostru. „Credinţa te va mântui". Credinţa e de esenţă spirituală, deci în contradicţie cu cele materiale şi prea pământeşti. Credinţa se dovedeşte nu se spune numai. Căci e prea uşor să spui şi e

o

FRAMANTARI DIDACTICE

23

prea greu să făptueşti» Dar tocmai prin această credinţă e sal­ vatoare : prin greutatea însuşirii ei, ce presupune renunţare, înălţare, jertfă. Credincios nu e preotul caie în faţa altarului propovădueşte (spune) mila iar Ia îndeplinirea unui serviciu (ob­ ligatoriu şi spun bisericesc) cere atâtea parale chiar la nevoiaşi, nici dascălul care dela catedră dă educaţie (crede el !) dar din­ colo de catedră dovedeşte josnice deprinderi, nici ofiţerul care flutura în faţă trupei vitejia şi camaraderia dar pe teren e un fricos şi un brutal îngâmfat, nici cei ce ţipă mereu „jertfiţi pen­ tru ţară" dar ei nu pot jerfi un leu, o oră de somn, o zi cu masă, o picătură de amor propriu sau o picăturică de sânge.

Nu ! Toţi aceştia sunt farsori. Sunt mincinoşi, Ispăşirea le va veni azi sau mâine, Dar în măsura în care ei sunt integraţi unei comunităţi, in măsura în care destinul neamului este în mâinile lor, ispăşirea o trage neamul care i-a tolerat.

Dumnezeu a hotărât dintru început rostul neamurilor pe pământ.

Biblia dă amănunte rostind chiar cuvântul „neam", iar cel mai mare român şi credincios a arătat perspectivele de înviere ale neamului nostru.

Repetând, vom spune că drumul către înviere urcă mun­ tele renunţărilor (la cele mici, egoiste, ale cărnii), care presupun durere, suferinţă, pe cale apărând mereu Satan (= răul = ten­ taţiile) dinamul acestei suferinţe acceptate fiind credinţa în ceva de ordin spiritual.

Această mântuire sau înviere a insului sau a neamului poate fi controlată âci pe pământ, de ochii noştri de muritori.

Este ceeace ar echivala cu trezirea din somnolenţă, indolenţă sau robie a unui ins sau a unui neam, ce dăinueşte de ani sau de secole.

De chemarea la învierea această ne reaminteşte Paştele fiecărui an, dar ne mai îndeamnă la dârzenia şi permanenţa cre­ dinţei întru învierea din moartea propriu zisă. De învierea pă­ mântească însă depinde lumina învierii cereşti.

Patimile şi învieren lui Hristos ne sunt pildă şi simbol pen­ tru renaşterea noastră spirituală (ce frumoasă alăturare de re­ naşterea, de învierea naturii!), ne suDt chemare şi îndemn pen­ tru învierea ee dincolo de nemernicile noastre puteri de price­ pere a restuirii pământeşti şi cereşti. „Hristos a înviat1’! e un frumos refren anual, ce ne amin-

j

/

• 24

,*

FRAA1ANTARI DIDACTICE

teşte mereu de bucuria oulelor roşii ale copilăriei, de delirul ajunurilor de vacanţe, de serenadele romantice, de viorele tine­ reţii scăpătate.

In 1941, patimile omenirii — încleştarea a două lorme de de viaţă, „două lumi" — anunţă cea mai mare înviere pămân­ tească a lumii (a neamurilor) printr'o pace dreaptă şi deci du­ rabilă, în care sufletele naţiunilor vrednice de existenţă, desvoltându-se şi rodind întru dumnezeească ocrotire, se vor pregăti pentru cea de pe urmă şi adevărată înviere a neamurilor.

Când şi lângă noi sau la noi a’nceput viforniţa cea mare. „Hristos a înviat" ! sună ca o mustrare şi ca preîntâmpinare, în înţeles de „luaţi aminte". Mai adânc şi mai răspicat ca alte dă ţi.

Căci aşa e mustrarea sinuozităţilor lui 1941. Dar tocmai pentru sinuozităţile lui periculoase, bobul de credinţă cântă în apogeul pericolului şi durerii: „Hristos a înviat din morţi" !

g»*QllW3V R&reClE IWVATĂTORir.OW

La telegrama trimisă din Adunarea Generală a Băncii din ziua de 27 IV a. c. D-l General R. Rosetti Ministrul Instrucţiei, Educaţiei, Cultelor şi Artelor a binevoit să răspundă următoarele : Nr. 3246

2 V 1941 Domnule Preşedinte,

Mul(umesc pentru sentimentele exprimate şi urez învăţăto­ rilor pulneni spor la muncă.

m. <r~ r

Adunarea Generală anuală.

1. Adunarea Generală anuală a Băncii învăţ. Putneni s’a ţinut în ziua de 25 Aprilie a. c. în localul propriu.

Desbaterile au decurs într’o ordine şi atmosferă demnă de corpul învăţătoresc.

2. Adunarea a aprobat bilanţul şi repartiţia benefi­ ciului net de 3°/0 la capitalul social. — La depuneri se dă 2°/0.

Pentru exerciţiul 1941. s’au aprobat următoarele-. a) Dobânda la împrumuturi va fi de 6°/0 plus Ho pentru fond imobil, în total 7°/0. b) Dobândă la depuneri 2°/0. c) Cotizaţia, pentru fondurile: ajutor boli cronice şi.ajutor copii şc. secundare —s’a mărit dela 10-20 lei lunar. e) Soldul de 25.000 lei dela fondul — ajutor copii şcoli secundare, să fie distribuit sub formă de premii copiilor din şcoli secundare fii de învăţători, care au

FRAMANTARI DIDACTICE

26

promovat clasa Ia finele anului şcolar curent. Pentru a nu scăpa vreunul ţinând seamă că premiul are şi o im­ portanţă simbolică, — toţi părinţii de copii vor anunţa printr’o carte poştală pe D-l Vasile Gavrilă, strada Ma­ ior Şonţu Nr. 3, care are misiunea de a întocmi tabloul.

In c. p. vor arăta numele copilului, şcoala ce urmează, localitatea, clasa în care a promovat şi dacă se ştie al câtelea şi cu ce medie. Se poate anunţa oficial prin di­ recţia şcoalei la Banca învăţătorilor pentru V. Gavrilă. e) Dormitorul a rămas sub conducerea Asociaţiei. f) S’au reales: în consiliu D nifT. Corneliu, I. Stăvărachi şi N, Hagiu ; ca cenzori' D-nii Ichim, Rădvan şi Negoiţă; supleanţi Gh. Ichim, Alecu Ciungu şi V. Tomescu.

■

V. G.

m Membrii retraşi dis-a benei in cursu! ast&slwil S4D. 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

Rapoţescu Eugenia plecată din Judeţ. ivan Valeria scoasă din învăţământ.

Sighiarto Ana. Rebega Margareta învăţ. Nistoreşti.

Popovici Iosef prof. Liceul „Unirea".

Sirion Ecaterina învăţ. Mărăşeşti.

Dumitrescu Marcel prof. Bârlad.

Membri înscrişi in bancă în 1940.

1. Mihail Constantin Maistru Surdo-Muţi Focşani.

2. Nicolau ion înv. Bilieşti.

:

FRAMANTAR1 DIDACTICE

27

3. Stănescu Elena compt, Insp. Şcolar.

4. Ţolea Iordan învăţ. Paltin-Putna.

6. Teodorii Ernest maistru Gim. Industrial Focşani.

6. Lăcustă Sviatoslav prof. liceul „Unirea".

7. Serghiuţă Constantin înv. Valea Seacă.

8. Serghiuţă Claudea înv. Valea Seacă.

9. Melinte Vasile înv. Scurta 10. Raruca Tudor înv. Burcioaia.

11. Şerpescu Şt. Niculina Focşani.

12. Ghebeş Nicolae înv. Panciu.

13. Anghelescu Vasile înv. Coţofăneşti.

14. Goidea Maria înv. Mera.

15. Ichim Const. înv. Sascut.

pagina asoc. învăţătorilor din jud. putna

CONVOCARE In conformitate cu art. 27 şi 47 din statut şi potrivit hotărârei comitetului de conducere, convocăm în adunare generală ordinară pe membrii Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Putna, pentru ziua de 1 Iunie 1941 ora 9 a. m. în localul asociaţiei str.

N. Sâveanu din Focşani.

In caz, când nu se va întruni majoritatea cerută de art, 32 din statut, adunarea se va ţine peste 2 ore, în aceiaşi zi, în acelaş loc şi cu aceiaşi ordine de zi.

Ordinea de zi va fi următoarea: 1. Darea de seamă a comitetului pentru gestiunea anului 1941.

2. Raportul comisiunei cenzorilor.

3. Aprobarea bilanţului pe 1940 şi a contului de profit şi pierdere.

4. Descărcarea comitetului de gestiunea pe anul 1940.

5. Aprobarea bugetului pe 1941.

6. Materialul lemnos dela Soveja.

7. Alegerea a 9 membri şi a 4 supleanţi în comitetul de conducere, a cărui mandat a expirat.

8. Alegerea a 3 cenzori şi 3 supleanţi 9. Alegerea a 3 delegaţi, cari împreună cu preşedintele să reprezite Asociaţia la congresele anuale ale Asociaţiei g-rale.

10. Alte chestiuni ce privesc bunul mers al asociaţiei.

La toate punctele prevăzute în ordinea de zi, votarea se va face prin ridicări de mâini, afară de alegerea comitetului şi cenzorilor, care va fi făcută prin vot secret conf. statutelor.

Preşedinte. M. HANGA Secretar, C. Gălăfeanu

Bilanţul şi Contul de Profit & Pierdere încheiat ua Decembrie 1940

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

36 m

-

cm

co o co cy>

co

OÎCO N

o^rro io IO oo 00 t-

oo «o rco

O) CNJ

o

IO

CM

CVJ IO

co f- co

CM

O o co io io

;

co

cm

o co co co io t>

CM

*5 13 o

-2

O)

o

o S* = '!§.«

Ia 8 “

O

H*

01

2

li

a

C U : O « W

.2 .£•

8 u &

â W CU

u 3 Q ^ co g; o v- 05 3 co fO ^

•S3 .1 &S-H2 2 2 O

E

O +*■

O

O

C

^

«2 E 2 cj o U ;rt, Oc 41c Oic

<C 1—i

ca rt -d td -a nd t3 *2 O O T3 0 CD <y c a . C C C O O O oonocacjoxxx fcfc^CQCQ^UWW

— co co o cm n- co io o o

COCON ^ O) CM

<u

'5

O 00 t> io cO

O CM IO o io CM NT

co

CM

OO IO O o N- LO

>C=3

ti

H

co

O

w

<a

•H

<y

0)

> ca

i 2 C/>

ca

*G

â c

o

'ST >

> o S

C/3

ca

ca

•r* C/3 0

O

H

o

jca O

C/3 . O G +-

TJ

<£ a .21 «a

ja

c

o 0 -+-> v•-ca Ui

i

-OU

k

S <i> o 0 >ca o C/3 u 2 o id ca ^ av

*

M

ri

| ^ a s § a .2 = ■&

«a s .2 ţ s a * 5 .s s S 11 -§ a > i s g- s J t g

u^SS5<qqwu<C>j i

iO

O" CM

00 O CM o CM O co COION CO OJ N

C

;

n-

FRĂMÂNTĂRI didactice CO o m co

CNJ — LO 03 o *— co — 03 ^PO«

31 C3 cn o

a

g 3

.

^ CD

C ^ II > —

o .ţp|

53

- •«J io *5

«

.

O

H

e '— r°.

”rt '£

.o £ %

n

c

Q)

0

‘g

©

•3

©î

.2

o

©

<1 s

Ui ca 5^

& ,_n © 3 C3>

£

s 5 E

ib

g

’«■

5Î

N ,2 T3 .« O

Eq

> c c O

O

^

CJ ^ a- >

-3

ocoooocoojoco

loio^rooh----- ^ m — oooot^L^t^^tco 03 CD — cncM — oo i>

es

ea

c,[”1

O

03 cn

O

o m k

w.

•2 -S CO a

|o co

C3

ina

© £

n

fel

O

>

e

’S

2 Q

3o

O

- *-«

H

CQ

<y k Q)

13 c o

o

CC

a c k g ° .

(O

£

V ^ ~

*

Q) O N -*-* Ol c

k S ca Cu k o o a>

•H

o

• n: - ni

k — ica a>

c

«a ai g _

(V

s-Ml-Ml* O

£

(Djfl

a < X

JCO

" N

<

a«l)-D

D.O

•S§-Cla^^OcX --UwQUQmW »“p

Q> o> CD

k

Ah

Pagina gnspectoraiulm

ŞcoIs«r

3msfi*»aB«-|Saa€raS p^a&îoficJSEEPQ Scm ?nfocmBBi*eas

Ibis sjee'aSss^sslsas

Extras din Ord. Ministerului Educaţiunii Naţionale Nr. 157111din 4 Septembrie 1940.

Instrucţiunile de faţă lămuresc şi complectează dispoziţiunile referitoare ia întocmirea inventarului. Aplicarea dispoziţiunilor dă putinţa cun)aşterii situaţiei amănunţite a bunurilor publice şi a amortizării lor precum şi a schimburilor petrecute în valoarea ace­ lor bunuri, în cursul exerciţiilor.

Fiecare instituţie va mai recapitula Ia sfârşitul fiecărui exer­ ciţiu totalurile partiziior, înaintând copiile lor, instituţiilor superioare.

Inventarele publice pe exerc. 1939 | 1940, se vor întocmi print’o nouă constatare şi preţuire a bunurilor.

Constatările la faţa locului au menirea de a fixa existenţa bunurilor prin încheerea proceselor-verbale. Aceste constatări trebuesc făcute la faţa locului, cu ajutorul scriptelor de inventar, de oarece prin stricarea, prăpădirea, uzul normal, sau mişcarea bunu­ rilor, situaţia la faţa locului se deosebeşte de cea din inventarul vechi sau alte acte.

Deasemenea, constatarea dună acte nu ne poate arăta starea prezentă a bunului, stare care poate schimba valoarea înscrisă în inventar.

Constatarea la faţa locului este trebuincioasă pentru identi­ ficarea bunurilor şi a valorii lor reaie Ia datele încheerii inventare­ lor. Cu toate îmbunătăţirile ce s’au mai adus dela cumpărare şi şi până la data constatării.

Constatarea se face prin încheerea unui proces-verbal în care se vor trece bunurile aflate Ia faţa locului, cu toate însuşirile proprii categoriei din care face parte cum şi cu amănuntele ce s’au avut în vedere la stabilirea valorii lor.

In procesele-verbale descrierea bunurilor va cuprinde amă-

i

'

framantari didactice

33

nunte asupra : însuşirilor, calităţii, cantităţii, stării şi a valorii lor.

Constatarea şi determinarea patrimoniului Stalului se za face conform art. 3 din Regulamentul amintit, de către fiecare Ad-ţie publică, care este datoare să constate la faţa locului şi să ia în seamă toate părţile componente ale averii Statului, deţinute de ser­ viciile respective. Specificarea averii se va face amănunţit pe 2 grupe piincipale, averea mobilă şi averea imobilă, totaiul lor con­ stituind activul Statului. Faţă de acest activ, se va arăta sarcinile şi datoriile ce-1 grevează şi cari constituesc pasivul Statului.

I. Averea Imobila Elerr.entale averii imobile a Statului vor fi grupate pe partizi: 1. Proprietăţi agricole, în afară de proprietăţile Statului, com­ puse din : terenuri arabile, fâneţe, islazuri, grădini de legume, li­ vezi de pruni şi alţi arbori fructiferi, vii -i mlaştini, terenuri necultivabile şi rezervele Statului depe urina reformei agrare care formează partida Nr. 1.

La întocmirea inventarului vom avea deci Partida Nr» î proprietăţi agricole, în afară de păduri, iar ca subîmpărţiri, insti­ tuţia poate avea, terenuri arabile, fâneţe, islazuri ş. a. m. d.

ParUda Nr. 5 Proprietăţi clădite şi neclădite ale staţului din ţară şi străinătatet care se împart astfel: Clădirile afectate serviciilor publice din ţară şi străinătate cu terenurile aferente, precum şi clădirile producătoare de venit, destinate pentru locuinţele funcţionarilor publici sau pentiu închi­ rierea cu terenuriie lor, terenuri de agrement, grădini publice, etc. formând partida Nr. 5.

II. Averea Mobila Elementele averii mobile a Statului vor fi grupate pe partizi astfel: Orice drepturi din care instituţia sau Statul poate trage un venit, formează partida Nr. 9.

Inventarul viu şi mort la exploatările agricole şi forestiere, formează partida Nr. 10.

1

34

FRĂMÂNTĂRI DIDACTICE

Materiale şi efectele de consumaţiune şi transformoţiune, produse agricole, echipamente, furniţuri la alte administrat uni decât cele prevăzute Ia art. 10, formează partida Nr. 11. Astfel mate­ riile prime, materialele care servesc la diferite lucrări în timpul anului schimbate prin prelucrare; combustibil, furnituri etc., se trec în inventar numai cu soldul de material, pe cantitate şi pe valoare.

Instalaţiuni mobiliare şi mobilier de orice natură la alte administraţii decât cele prevăzute la punctul 10, animale, vechicule, automobile, maşini, instrumente, aparate unelte, mobilier şi accesorii de biurou, formează partida Nr. 12.

Hârtiile de valoare formează partida 13.

Creanţele active, rămăşiţe din impozite, taxe şi amenzi for­ mează partida Nr. 14.

Creanţele active, provenind din orice alte venituri, în afară de impozite, taxe şi amenzi, creanţe provenind din anticipaţie, îm­ prumuturi, despăgubiri şi şedinţe judecător^., formează partida Nr. 15.

Constatarea averii mobiiă a Statului se va inventaria în si­ tuaţia de fapt constatată Ia 31 Decembrie a fiecărui an, pe unităţi şi pe servicii, ţinându-se seăma de situaţia vechilui inventar. Con­ statarea averii mobile se va face prinţi'un proces verbal în dublu exemplar, încheiat pe servicii, motivându-se sporurile sau scăderi­ le, faţă de situaţia inventarului din anu! precedent. Un exemplar va fi trimis spre verificare Şefului Ad {iei respective iar celălalt exemplar va fi păstrat în localitate, servind de justificare înscrie­ rii în registrul inventar: Hârtiile de valoare, participaţiuni la întreprinderile comerci­ ale, creanţele active provenite din orice alte reniluri în afară de impozite, taxe şi amenzi se vor constata după scriptele ţinute de fiecare administraţie.

■

Rămăşiţe din impozite, taxe şi ampnzi, se vor constata din contul general de execuţie a bugetului şi din conturile de gestiune.

Soldurile în numerar Ia finele anului se vor constata din registrul de cassă al casierului public şi procesele verbale de încheerea cassei, prevăzut Ia alin. 2 al art. 179 din Legea Contabilităţii Publice.

framantari didactice

35

Constatarea pasivului, Modul d ? constatare al pasivului Statului: Datoria publică se va constata din contul g-ral al Datoriei Publice.

Datoriile faţă de terţi se vor constata din scriptele Ad-ţiei respective. Deci constatarea se va face numai la faţa locului după normele arătate mai sus, fiecare fel de bun in parte, încheindu-se procese verbale şi trecăndu-se amănunţit bunurile în foaia inventar.

Preţuirea Patrimoniului Statului .

Prin preţuire se stabileşte valoarea bunurilor după preţul pieţii din care se scade vaioarea de uz. Preţuirea bunurilor piesupune cunoştinţe temeinice asupra: natul ii materialelor, fabricării bunurilor, trăinicia materialelor, şi a folosirii bunurilor, preţurilor pieţii.

Preţul pieţii este preţul unitar care se stabileşte la un moment dat, pe o întindere oarecare, fie târg, oraş, regiune, etc.

De preturile trecătoare nu să se ţină £seama cu prilejul preţuirii bunurilor. Preţuirea trebue să fie o cântărire dreaptă a valorii bunurilor ţinându-se seama de starea lor în momentul pre­ ţuirii, cum şi de preţul pieţii la data întocmirii inventarului. înregistrarea şi centralizarea inventarelor publice: înscri­ erea schimburilor patrimoniale.

Bunurile se înscriu în inventar pe partizi, după procesele verbale de constata-e şi preţuire Bunurile aliate în camere se vor îuscri în acelaş timp şi în inventarul de cameră. Camerele vor fi numerotate, iar fiecare din ele va avea prins în perete inventa­ rul său. Valoarea bunurilor din foaia inventar se va mai trece şi în foaia de amortizare numai pentru bunurile cu durata de folosinţă normală, mai mare ca un an.

Bunurile eşite din patrimoniul instituţiei se scad din foaia inventar, iar pagubele ce se vor ivi se înscriu în foaia schim­ burilor.

Toate înscrierile în acest fel se ţin la zi, adică intrarea şi eşirea bunurilor, înscrierea pagubelor şi eşirea bunurilor se fac în ziua în care s’au întâmplat acele fapte.

-

36 -

FRAMANTAR1 DIDACTICE

La 31 Martie a fiecărui an se închee recapitulaţiile celor trei foi, în care se adună totalurile pe partizi şi subîmpărţiri a va­ lorii bunurilor, ratele de amortizare şi- pagubelor şi urcărilor de valori.

Afară de inventarele de cameră care se întocmesc numai în original, foaia inventar, foaia de amortizare, foaia schimbărilor şi recapitulaţiile acestor trei foi, se vor întocmi cu mai multe copii deodată. La sfârşitul exerciţiului loate copiile în număr de 4 se vor înainta instituţiei superionre, oprinduse una pentru adminis­ traţia respectivă.

Copiile vor fi făcute pe foiţă neliniată la indigo.

Foaia inventar Iu foaia inventar se înscriu toate bunurila pe partide şi sub­ împărţiri totalizându-se valoarea lor. Totalul general al partizilor reprezintă valoarea inventarului patrimoniului unei instituţii publice.

Tot din foaia inventar se scade valoarea bunurilor ce ies din pa­ trimoniul unei instituţii prin vânzare, dare sau schimb. Foaia inven­ tar şi copiile ei. vor avea scris în partea stângă sus, numele insti­ tuţiei, iar sub titlul foaiei inventar, numărul şi denumirea partidei şi a subînipărţirii. Coloanele se vor complecta cu: coloana nr. 1 Ia fiecare partidă sau subîmpărţire. Coloana Nr. 2, nr. de oi dine al procesului verbal de constatare sau nr. de ordine al partidei în caz de cumpărarea bunurilor după 1 Aprilie 940. Sau nr. ori cărui act justificativ prin care se constată intrarea bunurilor în patrimo­ niul instituţiei. Coloana 3 descrierea bunului prin trecerea cantită­ ţii, calitâţiii şi a caracteristicilor lui. Aunurile de aceiaş fel se vor trece la un Ioc. Coloana 4 valoarea bunului din procesul verbal de constatare , sau din factură sau act de cumpărare. Bunurile de aceiaş fel dar cu valori deosebite se vor înscrie deosebit. Bunurille artistice şi ooiectele istoricef precum şi biblioteca nu se trec cu preţul de cumpărare sau altă valoare nu vor fi preţuite decât în caz de furt sau despăgubire a Statului. Col. 5. Alte schimbări pri­ vind a) nr. camerei şi cel de înscriere al bunului din inventarul de cameră, care se compune dintr’o fracţie, al cărui numărător re­ prezintă număeu! de ordine al camerei, iar numitorul, nr. de ordine al înscrierii bunului în inventarul de cameră.

(Continuare în Nr. viitor)

-j

Cronică

(SOQO

I. Lupu - Râjleţu Din cauza neapariţiei la timp a revistei „Frământări Didac­ tice", aproape toate revistele sosite pentru schimb, în cursul anului 1940, au rămas nerecenzate. Cu acest prilej, aruncăm câteva note fugare asupra tuturor.

„Preocupări Literare“ — Revista Soc. Prietenii Istoriei Li­ terare. Anul V, No. 1 din Ianuarie 1940. Director: Vasie V. Haneş.

Remarcăm câteva articole ce prezintă interes deosebit: Intre critică şi Istorie literară de d-1 Serbau Cioculescu, Metodele is­ toriei literare germane de d-1 Virgil Tempeanu, Poezia erotică a lui Mihail Eminescu de d-1 Aurel Dinu'escu, L’influence de la lilterature russe sur la litterature roumaine moderne de Euphrosine Dvoicenko-Marcoff. In altă ordine de idei, revista aduce pre­ ţioase contribuţii în legătură cu »obârşia lui Barbu Delavrancea“ sub semnătura Emiliei Milicescu, precum şi preocupări folkloriste fn „Tesaur din Cugir (jad. Hunedoara)" sub îngrijirea Iui Ioan M. Neda. D-1 Ion Pillat semnează poezia: .Iarna târzie“, iar d-I Ion F. Buricescu „Spre Mărăşeşti" - însemnări. La „însemnări critice1 aduce preţioase contribuţii d-1 Paul I. Papadopol, iar la „Note, Dări de seamă(t d-1 Al. Scala. Pr. Ion Georgescu, etc. Revista este redactată şi tipărită cu multă îngrijire, fapt care aduce multe me­ rite d-lui V. V. Haneş. *

*

*

„Neamul Românesc pentru Popor". — Buletinul „Ligii Cul­ turale". Fondator: N. lorga. Anul al XXVIII-Iea, n-rele: 12, 13, 14-15, 16, 17, 18, 19.

In fiecare din aceste numere aflăm cuvântul scurt şi înţelept al aceluia care a fost Nicolae lorga. Deasemenea, pe lângă alte con-

38

FRAMANTAR1 DIDACTICE

tribuţii de mult folos pentru culturalizarea poporului, găsim preo­ cupări şi pagini mişcătoare în legătură cu Basarabia şi Bucovina

„Foaia învăţătorului". Organul Asoc. învăţ, din jud. Brăila.

Anul XIII, Nr. 5-6-7-8-9-10 din Decembrie 1940 Remarcăm câteva probleme educative şi bogăţia de producţiuni literare. Lipseşte cronica. Redactarea şi technica în bune condiţiuni.

„Revista Asociaţiei învăţătorilor Mehedinţeni". Anul XIV, Nr. 7-8-9, Sept.-Oct. 1940.

Remarcăm interesatele articole semnate de: Iulian Schintee ’ndividualitatea), C. Smdu-Timoc (Şcoala şi biserica la Românii jalcanici nordici"). Alte contribuţii aduc d-nii: D. V. Rusu, D. Jăncău, M. Caţan, D. Talir, D. Bunescu şi C. Pajură.

„Revista Şcolii". Organul Asoc. înv. din jud. Botoşani. Anul XIII, Nr. 7-8, Sept.-Oct. 1940.

Articole şi preocupări pedegogice şi literare. Lipseşte cronica.

Revista apare în bune condiţiuni tehnice. *

*

*

„Şcoala Albei\ — Revistă pedagogică, socială, culturală.

Anul VII Nr. 9, Noembrie 1940.

Remarcăm articolul „ Viitorul fişei şcolare" de d-1 D. Salade.

La „Cărţi", „Reviste" şi „însemnări" constatăm o activitate demnă de relevat. *

*

„ învăţătorimea Vasluianău — Revista Asoc. învăţ din jud.

Vaslui. Anul VI, N-rele 6, 7-8, 9-10.

Articole şi însemnări în legătură cu vieaţa dăscălească, preo­ cupări literare, însemnări (Cărţi, Reviste, Profesionale). * - * „învăţătorul Bănăţeanm — Organul Asoc. învăţ, din judeţul Severin. Anul IV, Nr. 2-6 1940.

frământări didactice

39

Revista coleg'Ior din Severin frământă, în acest număr, im­ portante prob’eme de educaţie şi învăţământ. Se constată multă atenţie în redactarea revistei. D l Şoma merită lauda, în această privinţă.

*Şcoala Someşană“ — Revistă pedagogică şi socială. Orga­ nul Asoc. învăţ, din jud. Someş. Anul XV, 5-8, Mai-August 1940.

Semnează articole interesante Al Rusnac şi Demetra Sănzianu.

Pare-nii-se că este ultima luminiţa a colegilor din Someş, deoarece în Octombrie 1940 au avut loc evenimentele dureroase, pe care le-am trăit şi care au făcut să înceteze activitatea acestei preţioase reviste.

„Ogorul Şcoalei“ — Revista învăţ, din jud. Turda. Anul VII, Nr. 1-2, Oct.-Noembrie 1940. Şi dela Turda ne-a sosit o făclie dăscălească. Remarcăm stră­ duinţele apostolilor de acolo de a pune în lumina anumite probleme educative. In paginile acestei reviste întâlnim, pe lângă altele, ur­ mătoarele rubrici: Cărţi, Reviste, însemnări.

„Şcoala Satului in Secuimeu — Revistă de. educaţie şi în­ văţământ a învăţătorilor din jud. Odotheiu.

Aduce contribuţii preţioase în lămurirea unor probleme de enucaţie : „Idealul şi mijlocul educativ în şcoala actuală“ semnat de d. Ion Duţă, „Copii diîicenţV' de Elena Guţiu. In acest număr d. P. Ţtircanu continuă darea de seamă : „Şcoala primară din jud. Odorkei in 1938—1939“. * * „Cronica Romanului“ — Revista Clerului Eparhial. Anul XVII, 10, Oct 1940.

Revista aceasta frământă prob!eme religioase de mare impor­ tanţă în legătură cu biserica şi clerul. Ne bucură faptul că în pa­ ginile „Cronicii Romanului1’ întâlnim şi probleme de educaţie tnorală-religioasă. *

40

FRAMANTARi DIDACTICE

„Scânteia“ — Revistă literară, şiiînţificâ şi de folk’or a ele­ vilor dela Gimnaziul „Petru Maior* şi Liceul Comercial din GherlaSomeş. Anul VI, Nr. 5-8, Mai—August 1940.

A fost o revistă unde am întâlnit colaborarea strânsă dintre profesori şi elevi, pentru discutarea şi înţelegerea diferitelor pro­ bleme: edicative, literare, ştiinţifice, foîkloristice. Am întâlnit în fiecare număr preocupăVi diverse şi interesante.

D-l Emil Precup, directorul revistei, a dovedit multă price­ pere în scopul dirijării revistei, pe drum sănătos.

*

' V/ r>

r8U Hu

99»

-M

AJrese Jc t*ct)2slc ce Ie peconiQiiâaBBii s

I

I I ;

Jurnal de Psihotechnică. Director Rădulescu-Motru. — Abona­ ment 125 lei anual. Redacţia şi Administraţia: Labo­ ratorul de Psihologie Experimentată, str. Edgar Quinet Bucureşti, Revista generală a învăţământului- Apare sub îngrijirea unui grup de profesori, printre care D-nii G. G. Antonescu, Adamescu, Georgian şi Nicolau. Abonamentul 150 lei pe an. Ad-traţia: Calea Plevnei23, Bucureşti.

CĂRŢI ŞI REVISTE

i i

i

t

Examenul evoluţiei psihologice a copilului dela o zi la 6 ani.

Lei 120. — Red.: Laboratorul de Psihologie Experi­ mentală, Bucureşti.

Analele de psihologie voi. VI Lei 250. Idem.

Revista învăţătorilor Mehedinţi, XV nr. 1-2 (1941).

Cuvântai dăscălesc, revista învăţ, din Roman. XI. nr. 7-8 (1941).

Cronica Romanului, a Episcopiei Roman. XVII. nr. 1 şi 2(1941).

Gazeta Şcoaîei,. revista învăţ, din Dolj. XXIII. 1-2 '(1941). învăţătorul bănăţean, revista învăţ. din -Severin. V. nr. 1-2(1941).

Vlăstarul, revista învăţ, din jud. Buzău. XIX. 1-2 (1941.

Ogorul şcoalei, revista învăţ, din jud. Turda. VII. 3-4-5-6(1941).

Evul nou, revistă literară-ştiinţifică-culturală. IV. 5-6-7-S (1941).

Bulevardul Dacia 37, Bucureşti.

Oastea Creştină, direct. Preot Filimon-Focşani. IV. nr. 3 (1941).

Abonament 60 lei anual.

«•

-

î

i

l

B

D

4/ /

Com •__ jud »---

învc

£fr.s/&k>

Ts

°s:

'

r-

■7

~vr' '■

■ -..c ;.b>'

t \

'1

!