Calendarul Minervei 1908

m

r.'îâ • •.

r

■ îi

'

•

?•■?.

-

'

/

■

SOCIE'TATK ANONIMĂ PKXTUU COMEKCIUL DE MAS1XL Si LNTHKPKiXDKKI TECHN1CE

V

FOST

.1

; 1

EUGENIU BEHLES

v

BUCUREŞTI si 4' ■\

MARE DEPOU DE MAŞINI AGRICOLE SI INDUSTRIALE »

- i

BIUROU TECHNIC

*

PENTRU ORICE FEL DE INSTALAŢIUNI MECANICE ŞI ELECTRICE FURNIZEAZĂ: LOCOMOBILE ŞI TREERATOARE

DIN RENUMITA FABRICA TH. B U GASSEN I I..

} li

FLOTHER, ■ M

Pluguri universale şi de orice alt sistem. — Maşini de semănat în rânduri. • Victriria-Drill-. — Maşini de semănat în lat prin împrăştiere. — Maşini de secerat din renumita fabrică Johnston. Harvester Compania. Batavia.

Vânturătoarc*. Batoze de porumb, Etc., Etc. Pietre de Moară originale franţuzeşti din -La Fert6e-sous-Jouare •

i

ţi

i §

Reprezentanţi generali ai fabricilor: SIMON. Bi)HLER. & BAUMANN din Frankfurt a/M., pentru instalaţiuni de mori sistematice G. TOPHAM & Co., Viena, pentru instalaţiuni de Fabrici de Cherestea şi oiiee alte maşini de lucrat lemnul.

SIEMENS & HALSKE. Act. Ges.. Viena, pentru aparate telefonice, telegrafice, aparate electrice de măsurat, cabluri, etc..

STARKE & HOFFMANN. Hirschbcrg i/Schl. pentru instalaţiuni de turbine ' , , .. , H. PAUCKSCH. Act., .Ges., Landsberg a W., pentru instalaţiuni de maşini şi cazane cu aburi, fabrici de spirt.

BABCOCK k WILCOX. Ltd.. Londra, pentru cazane cu aburi mulţitubulare.

VEREINIGTE ELECTRICITĂTT-ACT.-GESELSCHAFT, Viena, pentru instalaţiuni de lumină şi forţă electrică.

ETC., ETC.

■&qş~T

r

i

/, f! ■

M.

* AflULt ALi

l

01.M6. im

Calendarul „IWinervei” Cuprinzând o mulţime de articole literare, ştinţîfice, artistice şi technice, peste 150 ilustraţiuni după pânzele nemuritorului Grigorescu.

*

: ! « i

*

BUCUREŞTI « M1N E R V A », INSTITUT DE ARTE GRAFICE Şl EDITURA, ' STg. EDGARQuinet, 4 — Bd: Academiei. 3.

—M 908

.==

l

>*

iGUo*i ib,

r fJA

•«

UN CUVÂNT

>■ i

j

în cursul anului 1907, noi românii am pierdut pe cel mai mare artist ce l’am avut vreodată. • Cu toţii ştim acum câ acela este N. Grigorescu.

Neamurile străine, chiar, au rămas înmărmurite ele uriaşa putere a geniului său pictural.

Dar gloria lui Grigorescu este o glorie a României.

Ni ci unul din fiii acestei ţări nu a înţeles’ şi nu a realizat atât de desăvârşit aleasa frumuşele a tipu­ rilor noastre etnice, a locurilor noastre, sălbatice sau duioase, şi a clipelor de bucurie sau de durere, de răbdare sau de îndârjire ale acestui popor.

Spre a se vedea şi mai lămurit cine a fost Gri.gorescu^ publicăm aci .un mănunchiu de articole speciale, datorite penelor maestre ale d-lor B. Delavrancea, Al. Vlahuţă şi Dr. C. I. Istrati. Pe lângă aceasta, întreg calendarul este ilustrat cu un foarte mare număr de reproduceri după tablourile pictorului.

M astfel încât cititorul român are în manile sale o &de. vărată comoară artistică.

Sperăm că prin aceasta, Institutul de arte grafice şi editură Minerva şi-a îndeplinit cu prisos datoria, atât faţă de publicul romanesc, cât şi faţa de me­ moria neuitatului Grigorescu.

Ne rămâne să arătăm aci viile noastre mulţumiri d-lor: Dr. C. I. Istrati, AL Vlahuţă, B. Delavrancea, Dr. Zaharia, Ernest E. Goochvin, Al. Lucasievici, Dr. ,1. B. Young, Gogu Iliescu (Buzău), cari cu cea mai mare bunăvoinţă ne-au pus la dispoziţie : parte foto­ grafii, parte tablourile originale alemaestrului — din câte se găsesc în posesiunea d-lor, — spre a fi reproduse, ft 15 Noemvrie 1907, ^Bucureşti.

„MINERVA“.

I

r ;

i

i . i

■

' . '

!

i

a MM. LL. Reguli-: Caroi, I si Rkoi.va Klisahkta.

Supliment mi istic Ia Calendarul Vincrveipe nms,

m--

B

Tiparul ni el i seu vi eraeutalu in atelierele Inutil

Minerea

d

99 ,

Miuerva“

INSTITUT DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA BUCUREŞTI. —BULEVARDUL ACADEMIEI, 3 STRADA EDGAR-QUINET, 4.

ATELIERE GRAFICE DE PRIMUL RANG' EXECUTA; Meniuri, Teze, Broşuri, Circulări, invitaţii de logodnă, Invitaţii de nuntă, Invitaţii de botez, de soirele, Capete de scrisori, Cărţi de vi­ zită, Adrese şi plicuri comerciale, Registre de comptabilitate, Hotărnicii, Cărţi poştaleilustrate, Reviste, Ziare şi Afişe de orice ****** mărime etc., tic. * * * * H* îfc

PREŢURI MODERATE CEA A1AI BOGATA EDITURA DE SCRIERI NAŢIONALE

DIN COMORILE ARTEI NEAMULUI NOSTRU

ALBUMUL ARTISTIC

I

(DIN ORNAMENTICA ROMÂNA) BEPRESENTĂND 2S4 BRODERII ŞI ŢE­ SĂTURI DUPĂ ORIGINALE ŢEIlAXEŞTI

Albumul de cusături naţionale, întocmit cu atâta gust estetic de profesorul DUMITRU COMŞA de la Sibiiu, este întâia încercare 3 pe deplin reuşită, a dovedi şi pe calea asta însuşirile distinse ale femeii române. In 40 de planşe, splendit cromolitografiate. se gă­ ! i seşte comoara ţărănimei noastre, o comoara do artă., prin care se dovedeşte gustul ei pentru frumos, pentru armonia de linii şi cu­ lori şi pentru tot ce e curat. : îi Cum idealul culturei noastre este' de a lua din popor tot ce o' ! bun şi edificator, tot ce e tradiţie nefalşi fi cată, cu un cuvânt tot ce e românesc, acest Album de cusături poate servi ca isvor pentru perfecţionarea podoabelor casei, începând cu casa domnească până la cea din urmă căscioară de burghez. El este îndemn pentru ri­ dicarea industriei naţionale pe care o dorim cu toţii.

Se ştie ce primire călduroasă a făcut M. S. Regina d-lui Comşa, când X-a prezintat albumul. M. S. este o partizană fără.rezervă a broderiilor naţionale. Această primire poate servi de orientare tu­ turor mamelor, dascălilor şi muncitorilor pentru formarea gustului public pentru artă şi industrie.

Albumul se găseşte de vânzare la INSTITUTUL DE ARTE GRA­ FICE ŞI EDITURA „MINERVA”, BUCUREŞTI, B-dul ACADEMIEI 4. care, înţelegând rostul vreraei, caută să dea gustului public o în­ drumare românească.

Preţul unui ex. Lei 70. —

.

1 i

;

a !

_3

SOCIETATE COOPERATIVĂ PE ACŢIUNI

BUCUREŞTI 47. CALEA VICTORIEI, 47.

(Sub Hotel Frascati)

□

n

n

□|□ □

Asortiment complet cu cărţi române şi străine, jurnale străine,

L’J

li

I-

reviste din ţara şi străinătate.

— Requizite şcolare, furnituri de biurou, articole do pictură O şi de pirogravura, etc., etc. _]

;

□ Editură de cărţi şcolare □ Hârtie de scris şi corespon­ dentă □ Registre de comptabiliiate D Plicuri, Casete şi

□□

i

□□

cărţi de vizită

PREŢURI FOARTE IEFTINE

□

L! U TELEFON 2/9 0 □

n TELEFON 2/9 s

a

E3

FI

O

□

F

NOUĂ DIRECŢIUNE IN CULTURA VJŢEB Stropirea, altoirea şi snlfaîarca nu e (le lipsă Calitatea ei cea mai însemnată constă în aceea’ CJ1 Manipularea ei nu necesitează nici o cunoştinţă: P© acea foarte mulţi administratori de vii,'ştiin7h t^1*0 cuitivati, şovuesc contra acestei specie de £2 ^ tl* • Chiar persoane cari n’au umblat niciodată butuci de vie. pot manipula aceasta. La fiecare comandă este anexată o instrucţiune’ scurtă asupa plantarei şi manipulărei, care dă de înţeles chiar ’fifeşX' unui păstor cum trebue pus butucul: manipularea m’a* C01jstă după aceia în tăierea, retezarea şi în 3eSare> Aceasta-specie n’are nevoe de nici o sulfa ta re şi de nici o piatră . vânătă ;. mi este trebuinţă de maşină de stropit costisitoare de aramă, cu pipe rie aramă şi cu burdufuri de gumă cari A.-‘ fi* se întrebuinţează în vara mare, în timpul cel mai scump de muncă de oarece nici peronospora. nici alte maladii nu-i pot vătăma. Această specie poartă fructe mai multe şic mai bune decât cele-l'alte specii scumpe Aceasta este specia de struguri numită Delaware, purtând direct fructe.

Altoirea nu este necesară, de oarece filoxera nu-i poate vătăma, mugurii ei nu îngheaţă peste iarnă, dintr’un vlăstar se desvoltă 3--4 bobite dn struguri şi un pogon de ‘■Io hecto­ litri. Tn Septembrie ele trebue să fie culese în regiunile cele mai friguroase, că altfel se usucă. Vinul ei seamănă cu vinul de Ausbrurh, este dulce, tare şi are un gust foarte plăcut.

Viţele ei cele netede se prind toate,, de aceea în multe regiuni s’a scos deja speciile cele rele şi s’au plantat acestea. Câmpuri, pe care nici urmă de viţă nn era până acum, au fost plan­ tate pe mari întinderi, atât pe moşiile mari cât şi pe acele mici eu această specie, căci nu este în agricultura nici o ramură care să poată da atâtea sau aproximativ atâtea roade. Viţa poate fi vândută cu preţ bun încă 20 de ani cel puţin. Insă sub acest nume se vând o grămadă de feluri infe­ rioare. ceeace cumpărătorul-nu observă decât după câţiva ani. Ofer garanţie ferfectă de autenticitatea şi de puritatea speciei: trebue să accentuez cu aceasta ocâziune specia adevărată este numai aceea pe care am cultivat-o timp de 18 ani şi pe care am îiîtins-o pe 40 pogoane, ceeace este un fapt care esclude orice fel de îndoială.

Acei ce doresc specia adevărată, trebue să ceară specia Delaware a lui Gabriel Nagy Dacă obţinem o specie ca aceasta, putem fi liniştiţi căci ori şi unde am fi cumpărat-o este bună si asigură un venit bun. Vin trimet pentru 1 coroană cu o sticlă. Descriere mai de­ taliată, cu reproducerea fructului şi lista preţurilor vinurilor şi viţei, este trimes gratis fiecăruia la cerere. Sfătuesc pe fiecare să se con­ vingă personal la mine de ceeace am. afirmat mai sus. Primesc cu piăcee pe toţi cei ce se interesează în timpul coacerei viţei; invit însă special pe cei' ce se îndoesc de ceeace ani zis mai sus, ca să pot vizita fără greşeală această specie. Trimit gratis şi franco «roţul coreul, cu conţinut foarte instructiv şi cu introducoro com­ plectă. SCâinesc chiar pe aceia ce nu voesc să facă comenzi a cerc un catal 'g, do oarece conţinutul es<o Coirto instructiv şi ya interesa sigur pe fiecare. (îABKl EU NAflY, Pro pictai; de vii, hagi-Kâgya.

(Ungaria) Corespundenţă în toate limbile din Unganţi^

.

mm

I \ ( ||

■

»

lV. m W

:

Q

m

a

Atragem în deosebi atenţiunea Onor. public asupra

REVISTEI PENTRU COPII

»

^micul Tinerime!

:

Apare sub direcţiunea D-Iui I. MOIS1L, în Editura Institutului de Arte Grafice „MINERVA“ Bulevardul Academiei 3. — Edgar Quinet 4. _______ — ■ .. BUCUREŞTI

I

ANUL VI 1908. — ABONAMENTUL 5 LE! ANUAL Scopul acestei excelente reviste ilustrate este a da o lectură aleasă şi potrivită cu mintea copiilor, a-i educa; şi a le no----------------------biliza caracterul----------------------

n

y f

......................................==^..

Toată lumea românească s’a bucurat, anul trecut, de jS momentul înălţător al serbărei a patruzeci de ani de jjj domnie. Puţini sunt aceia cari au înţeles că asemenea ||i zile nu trebuesc uitate, de oarece sânt chezăşia vremilor ce vor veni. , Editura institutului Minerim a căutat să ne fixeze pe totdeauna acest moment, şi a reprodus după originalul .marelui pictor Obedeanu, chipul gloriosului erou al acestor serbări :

M. S. REGELE CAROL I E un magnific , tablou, de mărimea 58/32 cm. şi lucrat în chromotipie cu o artă neîntrecută.

Este în adevăr nespu's de trist, că în case româneşti se găsesc chipurile monarchilor streini, şi alte mâzgălituri, când n’ar trebui să lipsească chipul Aceluia care ne-a dat Independenţa. Asemenea glorioasei figuri, în acest tablou, este isbitoare.

PREŢUL TABLOULUI s LEI 1-50,

■•

*

MAGAZINUL GENERAL DE MUZICA

„HARPA11 BUCUREŞTI. — Str. Colţei jMo. 5. — BUCUREŞTI i Al 2-lea magazin de muzică din or care parte a stradei veniţi

CEL MAI MARE DEPOZIT DE

3

INSTRUMENTE MUZICALE Cu preţuri de concurenţă VIORI, VIOLONCELE, FLAUTE,

= CLARINETE, MANDOLINE =

i ■.

fU A

y

TOT FELUL DE ARISTOANE, COARDE eic.

1 ,

1

Fabricaţiune proprie de COBZE, = ŢAMBALE Şl ŢITERE =

■

ATELIER SPECIAL DE REPARAŢIUNI PENTRU TOT FELUL DE INSTRUMENTE

Depozitul general de

FONOGRAFE Ş1

GRAMOFOANE Cu mii de cântece na­ ţionale şi străine neîntrecute în sonoritate şi claritate

VÂNZARE EN GROS ŞI EN DETAIL Miile de scrisori de mulţumire ce primim dovedesc suficient modul cum ştim a ne achita faţă de ştim. noştri clienţi. Rugăm cleci cu in­ sistenţă pc oricine doreşte a fi conştiincios şi ieftin servit să se adreseze numai MAGAZINULUI GENERAL DE MUZICA

CATALOAGE SE TRIMIT GRATIS

LA „HARPA" Str. Colţei No. 5. - BUCUREŞTI

i

AA. LL. RR. Principele FerdinaNd

şi

Pprincipesa Maria

cu auguştii Lor copii: Principele Carol, Principesa Elisabeta.

Principesa Maria şi Principele Ni cola e.

Supliment artistic la <■Calendarul Minervei», pe 1008. dineurile şi tiparul executate în atelierele Jnstit. «Minerea--.

/ 2

-\

CALEX DĂRUI. «AI 1NJ3RVEI»

CRONOLOGIE PE ANUL 1908 t

Di'l:i crearea Jurnii «lupii stilul Iulian................................................. 7895 mii I">oln, crearea lumii .după stilul Gregorian . . (>001 > Del a fondarea Romei................... 2867 ► IVln naşterea lui Isns Christos. 1908 > Dala venirea Romanilor în Dacia 1864 > Dela creştinarea Romanilor . . 1687 > . Dela deshinarea bisericii apu­ sene do cea răsăriteană . . .

854 » Dela descăl icătoarea lui Radu Negru Domnul Făgăraşului 618- » Dela întemeiarea Statului .Mol­ dovenesc .......................................

5(58 Dela înfiinţarea Molropoliei Mol­ dovei de către .Tuga Vodă . . 507 Dela moartea lui Ştefan cel Mare Domnul Moldovei...................

504 Dela invenţinnea artei tipogra­ fice ................................................

466 Dela ocupareu Constanţi nepa­ 454 lului de către Turci...................

Dela descoperirea Americei . . 41(5 Dela reforma ţiu nea lui Lutlier . 891 Dela desrobirca limbii naţionale de cea slavonă, prin tipărirea primei cărţi în limba românii 8:19 Dela jnoartea lui Mibai-Viteazul Domn al ţărilor Romane . . 807 Dela trecerea Transilvaniei supt 208 «•tisa de Habsburg...................

Dela inveuţiuuen muşinclor eu vapori...................

Dela răpirea Bucovinei . . . .

Dela prima răpire a Basarabiei Dela revoluţia lui Tudor Vladimirescu..........................................

•Dela revoluţia din Europa (.şi «lin România, II lunio .1848) ’.

De.Ia desfiinţarea iobăgioi în Transilvania ........

Dela Unirea Principatelor roi naţie...............................................

Dela împroprietărirea ţăranilor.

Dela reînfiinţarea mctropoliei ortodoxii a Românilor transil­ văneni ..........................................

Dela detronarea principelui Al. Ioan Cu za.....................................

Dela suirea pe tron a Al. S- Rc. gelui Carol I.................................

Dela redevenirea Romei capitală a Italiei..........................................

Dela proclamarea indepemleutei Statului Român...................

Dela răpirea clin nou a. Basara­ biei ...............................................

Dela re alipirea Dobrogei . . .

Dela proclamarea Regatului Ro­ mân . . . . ■............................

Dela încoronarea prinvulni Rege Român.........................................

202 ani 18:: ..

95 87

-

(io > iii)

,

49 44

>

44

-

12

>

42

>

:;8

>

81

27

SĂRBĂTORILE ce ţin comercianţii de oraşe in genere afară de posesorii de cârciumi, restaurante, cofetării, brutării, farmacii, teatre, cqncerte, menagerii, panorame şi distracţii publice.

21 Main Sf. Imp. Const. si Elena 1 Ianuarie Tâerea imprej. .şi Sf. Vnsiie 1 Iunie - Dumineca Rusaiielor.

Botezul Domnului.

29 Sf. Petru şi Pavel.

Sf. Ioan Botezătorul 15 August Sf. Măria Mare.

Unirea Principatelor.

24 26 Octoinlire Sf. Dumitru.

18 şi 14 Aprilie Pastele (două zile).

6 Decembre Sf. Nicolae.

28 Aprilie Sf. G-heorghe.

25 si 26 Dec. Crăciunul (două zile).

10 Maia Suir. pe tron şi incor. M. S. R. într’nceste zile prăvăliile sunt. închise- .şi atelierele vie industrii .şi meserii nu fnncdonează ziua întreaguxju ciulo orice lucru este oprit.

In zilele de Duminecă magazinele sunt încinse şi lucrul încetează (lela ora 12 tljn zi până a doua zi. ....

Iix comunele rurale prăvăliile împreuna eu carci ii mele etc.. sunt incluse şi y lucrul încetează în toate zilele de Duminecă şi sărbători de dimineaţă, până la ainiazi.

'6

SARBATORI NAŢIONALE ŞI DOMNEŞTI 44 Ianuarie, juiiversarea unirii prinei1, « şi 10 Mai, alegerea, sosirea şi suirea paţelor române din 1859. .. pe tronul României a M. S. Regelui în 186«.

11 Februarie, aniversarea revoluţiunu 10 Miuu, proclamarea independenţei Ko<lin anul 18G6 în urma căreia s’n realizat muuiei Iu 1877 şi încoronarea prunului formarea unei dinastii în România.

I Rege Român 1881, t. .

14 Martie, proclamarea Regatului Ro11 lume, aniversarea revoluţiei dm 18-ls mâniei 1881. * ! când s a reîntemeiăt definitiv aut ononua 7 Aprilie, ziua naşterii M. S. Regelui. i României.

8 > proclamarea plebiscitului pentru 22 Iulie, ziua onomastica a A. S. Ii •ileirerea M Sale cu Domn al României.

Principesa Marin. ...... ' îfÂprilie. ziua onomastică a M. Sale 5 August, aniversar,-a naştere. A. RReginei.

Principelui Nicolne.

3

l'ALEN DARUL MINEItVEI

:! Xoenibrie. aniversarea căsătoriei M L. Rebele şi Regina.

28 Noombrie, aniversarea luării Plevnii.

Iii Decembrie, aniversarea naşterii M. S. Reginei.

27 Deeembrie. a inversarea naşterii A. S. R. mica principesă Marin.

28 Decembrie, aniversarea căsătoriei A. A. I, L. Rcgub- Principilor Ferdinaml şi Măria de România

11 August, aniversarea naşterii A. S. R Principelui moştenitor Ferdinnnd. .10 Angust, aniversarea Imirei redutei Grivitci do către Români.

20 -Septembrie, aniversarea naşterii A. S. R. Principesei Elisabeta a României.

3 Octombrie, aniversarea naşterii A. S. R. Principelui Carol.

16 Octombrie, aniversarea naşterii A S. R. Principesa Marin.

Sărbătorile ce se ţin în yîDminisiraţia Centrală a C. f R. 12 Iulie st. n 2 August » Scliimbnrea la Faţă 10 » Adorm M. D-lui 28 > 21 Septemb.

Naşi. Maicii D-lui înălţarea -ST: Cruci 27 Cuv. Paraschiva 27 Oetomb.

8 Noemb.

Sf. Dumitru Sf. Arii Mib. si Gav. 21 liitr In Biserică 4 Decenii».

10 Sf. Nicolne Ajunul uaşt. Dormi. »> Ianuarie »

> >

»

sr IIie

/

Rusaliile.

.

'

/!■»

■ ţ 15

A

Sf. Petre si Pa'vel

Ajunul anului nou 13 Ianuarie st. n. 1 zi I » Sf. Ierarh Vasilo 11 I > Botezul* Domnului 1!)

Sf. Ioan Botezătorul 20 1 > Intâni)). Domnului 15 Februar»* L » Buna Vestire 7 Aprilie I > Ajunul Paştilor 25 1 > 2(1 ' » 1 » Sf. Paşti. . .

I > ' -\28 > 0 Mai Sf. Glicorghc 1 » Onoxn M. S. Reginei 7 > 1 » Intron.M. S. Regelui 23 * 1 » Sf. Const. şi Elena 3 Iunie i > Înălţarea Domnului I >

I I I 1 1

>

Naşterea Domnului/ 8

1 1 I î

‘

-

SĂRBĂTORILE prescrise de Sf. Sinod, ce se ţin,de biserici, de autorităţi si de şcoalele publice afară de Judecătorii, Tribunale şi Curţi.

Duniiuiceh* în genere şi următoarele sârbă! ori: ’ 1 Iiinuari»* Tăierea impr. .şi Sf. Vnsih* Botezul Domnului. li • Sf. Ioan Botezătorul. .Sf. trei Iernrclri V. Gr. şi Ioan 80 2 Februar. întâmpinarea Domnului.

25 Martie Buna Vestire.

1 (! Aprilie* Duminica Floriilor.

• 13. 14 şi 15 Aprilie Sf Paşti (trei zilei.

23 Aprilie Si. Gheorghe 21 Mani Sf. Impar. Const. şi Elena.

22 * Mo iu Iuălţiirei.

1 şi 2 Iunie Rusaliile (două zile).

24. luni»* 29 20 Iulie (i August f.

15 29 8 Septemb.

11 14 Oetomb.

20 8 Noembro 21 0 Decembre 25,26,27 »

>

>

>

Naşi. Sf loau Botez. (Drag;) Sf.' Petru.şi Pnvel Sf. Profet llie Schimbarea ia Faţă Ari. M. Dţnnn. (Sf. Măriţi) Tăei-ea Capului Sf. Joan Naşt. M. Domn. Sf. Marin Înălţarea Crucei Cuvioasa Paraschiva Sf. Dumitru Arhanghelii Mihail şi Guvi’il Intrarea în Bis. a M Domn.

Sf. Nicolne Nuşt,Domn. (Crăciun) 8 zii-

SĂRBĂTORILE LEGALE ce se ţin de instanţele judiciare afară de vacanţe şi de Duminici.

Naşterea maicii Domnului . înălţarea SF. Cruci . .

Sf. Dumitru. . .• .

Arhang. Mihail şi Gavril . . .

Sf. Nicolae . .

Naşterea Domnului. . 25, Botezul Domnului . .

Sf. Ionii Botezătorul .

Unirea Principatelor . . . . .

Buna. Vestire . .

8 Soptombrc 14 20 Octoinbro 8 No om bre G Decernb.

20, 27 » 0 Ianuarie 7 24 25 .Marti»; *

>

»

. . 13. 14, 15 Aprilie Paştcle 3 zile . . 21 , Sf. Gheorghe . .

Suirea pe tron u. M. s; R.. . 10 Mai Sf. Constantin şiMSlena . .21 22 înălţarea Domnului . . .

Pogorârea Duhului Sfânt. . . 1 luni»* Sf. Treime........................... . . 2 . 29 Iunie ’ Sf. Petru şi Pavel . .

15 August Adorm. Maicii Domnului

> >

in aceste zile nu se protestează poliţe.— Vacanţele cele mari ţiu 2 luni: deja 1 Iulie Vacanţele cele- mici ţin dela ajunul Crăciunului până la Anul şi pairii la 31 August, nou inclusiv, şi din Joia Mare şi până Ia 'Daininicu Tomoi inclusiv, — Judecătoriile nn'-ţin vacanţa decât patru zile la Crăehiri"şl 6 zile la Paşte.

)

I

Calendarul nou ‘ 1 (*}-) Şî. Vas. şi T. împr■. |14 Felix Marţi Ale icuri 2 P. Silivestru Papa K.. !15 Maura Joi 8 Proorocul Malahia ;16' Marceliu Vineri 4 Soborul a 70 Apostoli ; 17i Antoniu ,Sâmbătă 5; Sf. Teopim şi Teona |18| Prisca Dumineca Botezului. Toate ale praznicului.

Duminica Luni Marţi Alercuri Joi Vineri Sâmbătă

ţj ~l 8; 9 10 11 12

(f) Botez.DomnuIuiv^!l9j Oaiiut (Ti Si. loan Botezat. 20. Sebastian St. Domuica şi George 21 Aloisia Sf. Martirul Poliect . 22j Yicenţiu Cuv. Grigorie Episcop. 28 Log. Măriei t P. Teodosie-cel-mare 24' Timoteiu S. Mucenică Tatiana 25, Con. lui Pav.

Dum. după Botez. Ev. Mutei, C. i St. 12—17

Duminică Luni Marţi Alercuri Joi Vineri Sâmbătă

13'. M. Ermit şi Stratorn.^|26 Policar p.

14 C. Păr. ucişi M. Sinaia |27 Ton Crisost.

15; C. Pavel şi loan Colib. 28 Carol Mag. 10 Tu. lanţ. Sf. Ap. Petru 29 Francisc S. 17 y (\ P. Antonie c. maro,80, Marti mi 18; ţ P. Atanasie şi Chirii '81 '.Petru Noi. 19j (,'uv. Macarie Egipt. ; 1 Febr. Ignat

Dum. celor 10 leproşi. Ev. Luea 19 St. 17-29

».---

Duminică 2°!

Lini 21!

22 Marţi Mercuri 28 24 Joi Vineri ,25 Sâmbătă j20;

'' Cuv- KftilT,ic‘ cel V'-Lâ ('•{•■ Pur Mur 8 fel as iu Cuv. P. Maxim 4 Anrlreia Sf. Apostol Timotei Sf. Oii mont şi Agata' 5j Agatlia O. Xenia Pomana s. n. 0: Dorothea ţ Sf. Grigorie Teologii ; 71 Honauld Cuv. Xenofori cu ceataj 8 loan Mii.

Puni. Iu Zuclien. Evnutf. Luca C. 19 St. 2-10

. . .. 97 f A<1. rel. Mar. Tgnatie 9 Apolonia fiiff 28 Cuv. P. Elrem Şirul 3 101 Scolastica 29 Ad. reliq. Si. Ignaţiu 11 Eufrosina Marţi : Marcuri 80 MJifeŞV?o?nl3 Snus 81 Joi Pazele lunare: La <> luuu plină; la 13 Pătrarul din urmă: la -21 Lună nouă; la 28 Primul pătrar.

\

■■

um

u

IANUARIE /

NOTIŢE

< /•

............................................./

■

i

/

/

•h

■

I ;

\ ----x-

Zilele

Calendarul vecliiu

Vineri Sâmbătă

Calendarul nou

1 Martirul Trifon 2 (-{-) întâmp Domn.

I

ij

14 Valentin 15 Faustin

Wt\\i

I)um. Vameş-. .«i Fariseu. Ev. Lucn C. 18. St. 1-10

Duminică 3! Sf. si dreptul Simeon ,16; Iuliana lumi 4 C. r.sidor Pelusiotul 17! Constantina Marti 5; Sf. Martira. Agatia Simeon 0 t'uv. Pâr. Vucol lipise.!19r Susana Mercuri Joi > 7 Sf. Partenie şi Luca 20, Elcftcriu Vineri 8 M. Teodor Stratilat '21. El eon ora Sâmbătă 9 Sf. Martir Xicefor 22 Petru C.

Ml

r ■■

Dimii. Fiului risipitor. Ev. Luca. C. 1, St. 15-lî).

Duminică 10!

Luni '11 i 12 Marţi Mercuri I 131 Joi jl-l! .15 4 Vineri Sâmbăta j 11»,

1

I

Sf. Mart. H.aralambie *23 Sev'erus Sf. Martir Blasiu 24 Victoriu Păr. Meletic Archi.ep. ^|25i Ap. Mathoiu Cuv. Martinian 26- Alexandru Cuv. Pâr. AVxentie j27: Simeon Apostolul Onisim 28 Leandru Sf. M. Parafilie (S. Mor.)|29| Cassian ţ

Dum. Ui sa tui ui do carne. Ev. Mat.

Duminică Luni Marţi • Mercuri • Joi» Vineri Sâmbătă

17 18 19 20 21 22 23

f i

*4»

m

25. Si. 01-10.

Mart. Teodor Ti roii P. Leon Papa Romei Sf. Apostol Arcliip P. Leon Ep. Catanei © C. Ti moţeî din Simvoli.

AII. Mart. din Kugeniaj B u Sf.Jeronim şi Policar]*'

1 Mart. Albin 2; Si.mpli.cius 3 (v) M. graşii

4 Mere. Cenuş 5, Tcopliil Ci!I___ Victor HB 7 Tema fVAc

Dmn. lăsatului do brânză. Ev.. Mat. O. 0, St. 11-41

Duminică Luni Marţi Mercuri .Joi Vimji-i

!

'2425 26 27.

28 29,

v Af. Capului Sf. Ioan! 8 loan g. d' Sf. P.Tarasie (începep.) 9 Francisc Sf. Profiric Episcopul jlO.40 Martiri C. ProcopieDecapol. ^)|lli Eulogiu C. P. Vasile 'jf|rt.urLsit.jl2j Grigorie C. Cassian Romanul ;l3l Eufrosina

Fazele lunare: La 5 Luna .plină: la 12 Pătrarul din urmii la 20 Lună nouă ; la 27 Prim pătrar.

p ţb Yv T L

\

!

V

FEBRUARIE

NOTIŢE i

I

r

« *

■■

MRRTIC

îi

\

tei ,, -

a

%iL gglgş

'■ Y/7

«®r

/,

ii i"»v

Z»lele

/j

7^ Calendarul nou

1] vSf. Teodor şi Evdochia 14 Matilda

Ţ

Duin. l-ii clin' Post. Ev. Ioun, Cap. 1. St. Ut-ă!

iin

l

O

I

/</*&&( Calendarul vechili

Sâmbătă

sv

>-..

Ikm a r> f#

Ifc

\

v

■i

lip

i

Ic I

y

^

pa

Duminică j 2\ Sf. Martir Teodor jlql Longinus Luni o1 Sf. Eutropiu si Vasile 1GI Herbot Marţi 4; Sf. Cuv. Glierasim ,17j Gertruda miercuri , 5! Mart. Gonon 18 Ciril.

-Joi j (> SS. 42 Martiri ţjD’19 Tosif Log. Vineri j 7 M. Vasile si Efrem 20 loachim Sâmbătă 1,8 Sf. Teofilact mărturisit 21 Bencdict Dum. '2-a din post. Ev.

Duminică j 9 Luni i 10 11 Marţi Mercur i 112 |i3; Joi I14Î Vineri Sâmbătă^ i 1.j

i ■

C. 2. St. 1-1!).

y SS. 40 Mart. din Sev. 22 Octa vi an .

Mart. Condraţ 24 Otto Păr. Sofronie Patriarh. 24 Gabriel Cuv. Teofan 25 (y) B. Vest.

Ad. rnoaş. Sf. Xichita(£ 2(>J Emanoil Cuv. Bencdict 27l Iluport 28 Mal bus Sf. Martir Agapie

I ■

j {

Dum. 2-a-clin post. Ev. Mărcii. C. S, St. 01-80.

'» N

iijm

*

Duminică j 1 (» ]17 Luni 18 Marţi 19| Mereu ri 20j •Joi 121 Vineri Sâmbătă |22

20 Eustuţiu Sf. Martir Savin P. Alexe o. lui D-zeu 30( Quirin Sf. Kiril. Ierusalim. 41 Balbina M. Hrisant î?i Darie 1 Apr. Mugues Sf. ucişi în m.S.Sava©, 2 Fr. de Padua Cuviosul Tacov Episc. 3 Kicbard i 4 Isidor Sf. ___________ Martir Vasile

‘

Cum. -I-ii din post. Ev, Murcu, C. 10. St. 17-20.

Duminică 23 24 Luni 23 Marţi Mereu rî |2G 27 J oi.

Vineri 128 Sâmbătă 129

Cuv. Martir Nicon 5 Păr. Zaharia 0 (f) Buna Vestire 7 Arhanghel Gavril(S.D.) 8 Cuv. Matroana 9 Cuv. Ştefan (S. D.) 3 J10 Părintele Marcu 11

Emil Sixtu Russin Amanda Maria El. E/.ecbicl ’luliu

Dum. 5-a din post. Ev. Murcu. C. 10. St. 3fi-45

|12 (f) Florielc |13 M a recii n

Duminică |30j O. P. loan Scăraru 131 j Sf. I pat ie Luni

Fazele lunax-e : La C Liniă plină ; la Ut Ultimul pătrar : la 20 Lună. nouă; la 28 Primul pătrar.

--V-

S

■I

■■

■■ MARTIE

NOTIŢE

/

*• /

Zilele

Calendarul vechili

Marţi Mereu ri ' Joi .Vineri Sâmbăta

Calendarul nou

. 1, Cuv. Maria Egipteana 14 . 2 Cuv. Titu Romanul 15 3' Cuviosul Nichita j 10; 4 Cuviosul Iosif jl7 o M. Teodul (S. Lazăr) ^ÎIS

Triburtiu A nastas iu Găsim ir Anicet Perfectus

Duhi. Floriilor. Ev. Ionii, Cap. 12, St. 1-18.

V -

Duminica, 0j (y) Floride» (S. !).)• jl.9j (*) Si. Paşte Luni ; 71 Păr. George Ep. (S. D.) 20| (t) St'. Paşte Marţi j 8! Ap. Irodion şi A. (S. D.)l21 Anselin Mercuri j 9 Martirul Epsilvie (S. D.)|22 Caiu Joi 10 M. Terentie (J.M. S. D.) 23! (•»•) S. CtcOrcj Vineri 11 M:. Antipa (V. M.,S. D.) 24 Adalbert Sâmbătă 12j SfântulVasilie (S.M.)(£j25| Marcu Dum. Paştelor. Ev. loan, Cap. 1, SL. .1-17.

DuniinicăilJ! U Luni 15 Marţi M ercuri 16 Joi 17 18j Vineri Sâmbătă 19,

(y) Sl. Paşte (f) Sl. Paste t) Sl'. PaşL Mart. A găti a.

Cuv. Simeon f Tsvorul Tămăduirei

26; 27: 28 26 . 30 1

P. I.oan din peşteră ©

Anacletus Anastas'iu Vitalis Petru M. Caterina Miiiu. Filip

2 Atlianasie

Dum. Tontei. Ev. Ioan. Cap. 20, Sr. 19-21.

Duminică 20| :21j Luni 22 Marţi Mercuri 23 24 Joi 25j Vineri Sâmbătă 26'

Cuv. Teodor Triliin Cuv. Ianuarie Cuv. Teodor Sicheotul (y) Si Mart. Georţjt Sf. Sava şi Elisabeta y S. A post-, şi Ev. Marcu M. Vasile Ep. Oazei ^)!

3 (y) Al. Cruci 4 Mo ni ca 5| Pius \'.

6 loan P. 7; Stanislaus 8 Mihail 9: Grigoric

Dum. Mirrfnos. Ev. Marcat C. 1"), St-. -12--17 C. 17, St. 18.

Duminică!27 '28, Luni 29 Marţi Mercuri '30;

Ap.Simeon (fr. Domn. 10. Anton Ap. lasson şiSosispatru 11 Kumertiu Martirii din Chizic 12; Pancraţiu 13! Servaţiu Apost. Iacob

Fazele lunai’e : La 5 Lună plină; la 12 Ultimul pătrar; La 19 Lună nonă; la.26 Pătrarul întâin.

■■

■■

■■

APRILIE

N OT IŢ E

\

■■

Calendarul vechili

Zilele

Calendarul nou

.Joi : 1| Profetul Irimia • 14 Pahomiu Vineri ; 2 Adorm. Sf. Atamisie ;15- Sofia SA rn bitta 3 Sf. Timotei si Maura |l0 Honoraţiu Dnm. Slăbănogului. Ev. Ioan, Cup. 5, Si. 1-17

Duminica | 4 Luni o

Marti

Sf. Martira Pelaghîa Sf. Martirii Irina

, 0 Sf. şi dreptul fov

Mercuri

17j Job

18 Wiegand 10 Saba 20 Bernardi n 21 Valentin

7 ţ Injumăt. Prasnic. ' S r Ev. Ioan Teologul 2 ’i Iulian a Vineri : 0 Proorocul Isaia Sâmbătă .10 Ap. Sirnon (sârb. naţ. 23 Deşi dor iu

.Joi

Dum. Suniurinencîî. Ev. Ioan. C. 4. St. 5-12.

Duminica |n| Mart. Mocliio (T;24. Urban 125 Ioan Luni ;12 Părintele Epifanie ;20: Filip 13 Afartira Glicheria AI arti :27! Vilhelm ’ Mercuri 14 Martirul Isidor.

15 C. Pabomic cel marc 128 (1') lnal. D. .Joi 10 Sf. Teodor sfinţitul 120 Maximin Vineri Sâmbătă 17 Apostolul Andronic 130; l’clix Dum. Orbului. Ev. lemn, C M St. 1-28.

V

o

Duminică Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

|XS| 10!

20| 211 09i i23 24

1

' . >£3

Dum. Sf. Părinţi. Ev. Ioan, O. 19. St. J-18.

Duminică Luni Marţi MercuriJoi Vineri Sâmbătă

251 20 27 (28 29 !30 31

:

7

v§)j31' Petrolina Martirul Teodor ljlun. Fortun.

Sf. Mart. Patriciu 2 Marcu 4 Martirul Thalajeu (t) S. Const. şi Elena 3 Clotilda.

(7*) înălţarea Domn.

4 Gbarlotte Cuv. Aliluul Episcop, o Bonifaciu Păr. Simeon O1 Norbert f A. 3-a Af. cap. Sf. Ion 7 (1*) Rusaliele A. Cai'p (încep Moşi) ^ Săi) Rusaliele Martirul Terapont 0 Eclicîa Părintele Nichita 10 Victoria Sfânta Teodosia (J. M.) 11 Barnaba Cuv. Părinte Isaac 12 Basilide .

Ap. Ennil (S. Aloşilor) 13 Tobias

©

mB M

£u

•i

*1 *-o

I

1

: Pa7ele lunare : La I Lună plină; la 11 Ultimul pătrar; In 18 Lună noua; U 20 Pătrarul Intfiiu.

-IA.*

!

t

fâtjtyz-''

Zilele

Calendarul vechiu

Calendarul nou

Dum. Rusaliilor, Ev.' Matei. C. 7. St. 27-53.

Duminica Luni Marţi Mere uri .Joi Vineri Sâmbătă

| li 2; 1 3 i 4 i ol | ()!

7

(•{• i Rusajiule 141 (f»S Trei nu.’ (»■) Si. Treime iloj Virtus .Martirul Luchian @16 B eno — P. Mitrofan 1.17 Adolph Sf. Martir Dorolitheiu 118 (*i“) J- Verde Părintele Visa rion 19 Gervasiu Sf. Mart. Teodot j20 Florelicina

Dum. tut. Sfinţilor. .Ev, Matei, C. 10, St. 32, 33, 38, C. 37. St. 38.

Duminică Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

8 9; 10 11 12 113 Il4

Sf. jM. Teodor Stratilat Î21| Alois S.Kir. Archi. (I. P.S. P.) 22 Iuliana Mart. Timoteiu (£■23! Svdonia 24, loan Bote/..

Ap. Vartolomeu Cuv. Onufrie.şi Petre j25i Prosper Sf. Mart. Achilina 26 loan şi Paul 27 Ladislau P. Eliseu şi Metod.

Dum. 2-a după Rus. Ev. Matei, C. 4, .St. 18-25

Duminică Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

15!

16: 171 18 19!

20i 21’

28 Leon Papa Sf. Prof. Amos i29i (fi S. P şi P. Sf. Tilion @|30l C. Apostol Sf. Eman. Sa va 1 Iulie Teob.

Martir Leontie Sf. Iuda fratele D-Jui 1 2: Cerc. Măriei Sf. Metodic Episcopul o Iacint I 4i Liricii M. Iulian din Tars

Dum. 3-a după Rusalii. Ev. Matei C. G, St. 22-33

Duminică Lu n i Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

|22i j23 124, 25! |26; :27!, 128'

M. Evsevie în Sâmos 5| Domeţiu 6; Isaia Martira Agripina (•}■) N. Sf. loan Botez.3. 7 Wilibald Sf. Martiră Fevronia 8 Elisabeta C. David din Tesalonic, 9| Gvryl Sf. Cuv. Samson I 10| A mei ia A.m.sf. Chir şi loan 11 Piu J

Dum. 4-a după Rusalii. Ev. Matei, C. 8. St. 5-13

Duminică 29 (+) Ap. Petru şi Pavel 12 Guilbert 30 Sinodul Sf. Apostoli 13 Margareta Luni Fazele lunare: La 3 Lună plină: la 10 Ultimul pătrar; la 17 Lună imuă; la 24 Pătrarul Iutâin. v

■■

■ IU NI E

NOTIŢE h

A

/ *

■ ■■

■■

vriuLie Zilele

Calendarul vechiu

i

Calendarul nou

Marţi

! lţ SS. Cosma şi Damian jl4j ^JJUVestmânt M. D-lui (§) lin •Joi \ 81 S. M. lacintşi Anatolioj 1G; Vineri -1 Pr. Andrei Criteanu 17 Sâmbătă j 7; C. Atanasie de la Athon 18 Mercuri

Bonaventur.

Ras. A post Val. şi Maria Alexe Frideric

Duin. 5-n «lupă Jtus. Ev. Mutei C. S. St. 27I

19; Yicenţiu Duminică (> Pr. Sisoe cel Mare i î Sf. Chiriachi şi Tom a 20 (*ţ*) Prot. 11 i < • Luni 8. Sf. Martir Procopie 21 j Pracsedis Marţi Mercuri 9. IeromonahPangraliu(?£;22! Maria Mugd.

10; Sf. 4.7 Mart. d. Nic.np. 23; Apolinarius Joi 11; Sf. M. Martiră Eufimia 24 Cristin.a Vineri Sâmbăta. 12) Mart. Produşi Eraclie 25! Iacob Ap. Puni. iî-ii «lupă rus; Ev.-Mutei C. 9.^ r: 1-S

Duminica Luni Marţi Mercuri Joi

Vineri Sâmbăta

12 14 17 1(5 17 18 19

Sob. Arliang. Gavriil 20i Ana\ v.: Apostol Achila 27 Pantclnnoii Mart-. Kiric şi J'ulita .281 rnooenţiu Sf. Antinog. si Lucia ©i2!)j Marta Marca Martiră MarinuJOO Beatrico M. TaciuVşi Emilian [31 Petru M. Macrina si Dia [ ll Anff. Germ.

Duui. 7-u «lupă Rus. Ev. Mut. C. 9. St. 27-:‘.r)

Duminică 20 21 Luni •22' Marţi 28 Mercuri 24 Joi ____ .25i Vineri Sâmbătă 20,

t-J-) Profetul Ilie Tesv Păr. Sirneon si loan SC, Maria Magdalina M. Trol'im .şi Teofil .Martira Crişti na 3 f Ad. Sf. Ana şi Olimp.j Sf. Ierom. Ermolae

2; Porţinicula 8 Lliazar 4 .Dominic 5 Osvald 0 (•;•) S. la Faţă 1 Oaetan 8; Chiriac

Pum. 8-a după Rus. Ev. Mut. O. 14. St. '14-22.

Duminică'27 28 Luni 29 Marţi 30 Mereu ri 81 Joi

| 9 f SR Pantelimon Ap. Proclior si NicanorlO Sf. Martir Calinic !ll 12 Ap. Sila şi.Siluan Sf. Evdoclnm(l.s.s. M.),18

Roman Laurenţiu Susana Clara Ipoli.t

Fazele lunare: Lu 2 Lună plină: lu 9 L-Itimul pntrur: lu 10 Lună iionă : lu ;.M Pătrarul îiitâiu.

\ î

IULIE

NOTITE

o

'/'yOW

yf/yu \Msr) V

^fl 'fy y.

'#C /% ?

■■

■■

■B 2

: i

Calendarul vecliiu

Zilele

Calendarul nou ■

C :•

I

Vineri Sâmbâtâ

1 închinarea Sf. Gruci-f) 14 lvusebie 2 Ad. moa.şt. Sf. Ştefan 15 (t) Aci Mar.

.

Huiii. 0-a <1 lipii Rus, Ev. Matei O. J4, ,Sr. 23-34.

Duminică Luni Alarţî ' Mereu ri /Joi Vineri* Sâmbâtâ

8f Cuv. Pilr. Isuchic 10 Rolui 4j Sf. 0 coconi din Efos 17j Liberi ,u s 5 Martirul Eusigon 18 Eteri'; 6 (*{*) 'Schimbarea la faţă l<)| Sebahl 7 AlartirYil Dpmetie .

2.6, Bernhardr S El*. Ei nil ian Romanul^ 21 j Anastasia h St. Apostol Matliia 221 Timotciu ■

'Dunt. 10-a după Rus. Ev. Matei (’. 17. St; 1-1-22.

Duminica Luni .Marti Mereu ri .Joi Vineri Sâmbătă

--

10j 11 j 12 18 14 15j 10:

Mart. LaurenUc i23 Al. Evlpiu şi P. Xil'on-241 Al. Folie şi Anichini 25: Cuv.. Piir Maxim 20!

Profetul Michca271 Russu.

(•]•) Ad. Maicii D-lui 28Ad. Mahrainei D-lui 291

.Diim. ll-n după Rus. Ev. Matei

[â

Duminică Luni • Marţi Mere uri .Joi Vineri Sâmbătă

i'* î

mm¥

‘v

m I-

£

,1<: îlBj 19 20 21 22j {23 j

Fi lip Bartoibmet» Ludovic Zeferii Augustin Tăier. c. ioaii

ÎS, St. 23-35.

Şf. Martir ALiron 30: Jioza fee.

31 Raimuud Mart. Fior .si Laur 1 Sept, Egid.

Af. A n d rei St.r; 11 i 1 ai 2 Ştefan Profetul Sa moi] 3 Mansuet Apostolul Tadeu 'Martirul Agalonte 3 4 i Rosul ia 5 Laurenţiu Martirul Lupu >

1

Du ni. 12-a după Rus. Ev. Matei C. ÎS. St . 16-20

Duminică Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

24 Ieromonahul Eftichie 0. Magnu 25! Reînt. moaş. Sf. Vartol. 7; Regina 26| Al. Adrian- şi Natalia 8;(y) N. Mar 27j Cuv. Părinte Pinten ' 9: Gorgoniu 10 Ni col. Toi. 28| Cuv. Moise , Arapu 29 ■(f) T. C. St. loan (p.)ll Protus |30| Sf.Alexandru' şi alţii@ 12 Guiclo

Dum. 13-a după Rus. Ev. Matei; Cap. 21, St. 33-41

Duminică |31 - BrâulMaicei Domnului,18 Teofil v--

v

Pazele lunare : La 1 Lună plină ; la. 8 Ultimnl patrar; la 15 Lună nouă; la 22 Pătrarul îutăiu ; la :•!<) Lună plina.

\

■■

■■ AUGUST

NOTIŢE

au

f

.-'•

/

V •

■■

■■

Calendarul vechiu

Zilele

Calendarul nou

Luni. . | .1; Sf. Simeon Stâlpniculll4. (•}-) I Sl'. C. Mat*ţi 2i M.-.Maimnt şi .Ioan 15 Constantin 3 Sf. Antim şi Teoctişt 16 Corneliu Mereu ri 4, Sf. Martir Vavila Joi 1<, Lambert Vineri 5| Sf. Profet Zaliaria ÎS, Tom a A] ).

6[ Martira Eudoxia Sâmbătă 19! Ianuarie Dura. înaintea Crucii. Ey. Ioan, C. 3. St. 13-17.

Duminică Luni Marţi Mere uri Joi Vineri Sâmbătă

7 8, 9j 10 11 12 13|

Sfinţitul Mart. Sozont 20 Mustăţi u (*;*) Naşt. Maicii D-lui 21 Mateiu PP. Ioachim- şi Ana |22j Mauriciu M. Minodora-, Mitr. etc.]23Tecla Cuvioasa Teodora j24j Concep. S. 1.

Sf. Martir Autonom '25] Cleo; ' S. 31. Cornelie Cent. @ 261 Ciprian Cipri;

Duminică .Luni 31arţi .

Mercuri Joi Vineri Sâmbătă

14 ('j’)înălţ. Sf. Cruci (post) 27l Cosmu Dam. iloj Sf. Nichita şi Visarion|28| Viiico -ias ; 16 Sf. Martira Eftimia !29l M iha ei ,17! Sf. Sofia, Agapi. El. etc.JăO1 Ier- > lUlil 18 Cuv. Păr. Evmenie I IjOct. Pom. jl9] Martirul Trofiraat j 2; Lesdegar |20 Mart.EustaţiuPJac.id3): 3j Ca/aiidu

Duin. Crucii toat e ale Praznicul ui.

if

Dura. după Cruce. Ev. Marcu, C. 3, St. 2-14 fv-

l \

Duminfcă Luni Marti .Mercuri Joi Vineri Sâmbătă •

-li vC

•

21 |22 23 24 25 26.

27

4 Franei.sc Apostolul Codrat Mart. Foca şi Ioanii | 5 Aurelia Zăm. Sf. Ioan Botez.] 6 Bruno întâia Martiră Tecla | 7 Marca ! 8 Brigida Maica Eufrosina y Adorm. S. Ioan Evan.' 9 Dionisiu 101 Francisci Sf. Martir Calistrat

—---------------------------------------------- ---------------------------------

-------------------------------------

_

----------------------------------\

l

‘

Divm. 17-a după Rus. Ev. 2 Luca, C. fi. St. .1.-13

!

Duminică 28 Cuviosul Planton (f);llj Burcliard !12 Maximilian 29 Cuviosul Chiri ac j Luni 30 Sf. Grigore Episcopul 13l Eduard n Marţi rN m

Fazele lunare: La 5 Ultimul pătrar; la 13 Lună noua; Ia 20 Pătrarul îutâiu ; la 23 Lună plină.

I

:

! *!

■■ ■

■■

■■

SEPTEMBRE /

NOTIŢE

/

>

i

/

v ;

■■

■■ i

OCTOMBRIt ispiti I;

0-JWt \

|!« y . \

SA

/

m

Zilele

Calendarul vechiu

Calendarul nou

Mercuri | 1, Ap. Anania şi Roman |14; Calisfc •Joi' 2; Mart. Ciprian şi Justina 15 Tc'rcsa 'Vineri 8i M. Dionisie Areopagifc.;16j G-alhis Sâmbătă 4| Cuv. Părinte Ie rotii ei ,17, .1

î•

Dum. 18-a după.Rus. Ev. 3 Lu.cn, C. 6. Sr. ’-î 1 -:;«>

Duminică! 5 Luni \ 0 Marţi ) 7 Mercuri ! 8 Joi • { 9 Vineri HO Sâmbătă 11

Sf. Martira Haritma^jlSj Luca Ev. t Sf. Apostol Toma Il9; .PetruAc. MArtiri Sergie şi Vacii 20 Ven-iolm Cuvioasa Pelagliia 21* UrsuJă Sf. Apostol Iacob I22j Cordttia M. Evlampie şi EvJap. 128 loan Capis Sf. Apostol Filip 2-11 Raf-iî! A.rcli

Dum. 10-a după Rus. Ev. 4. Luco, C. 8, St. ă-i"»

Sin l i! ii

Duminică 12j Luni 13 Marţi 14 Mercuri 15 Joi 16 Vineri 117 Sâmbătă 18

Dum. 20-a (lupă, Rus. Ev. <! Luca, C. 8, Sr. 26-30;

Duminică|19j Luni '20 14! Marţi i21 .Mercuri j22 Joi 23 Vineri J24 Sâmbătă 25

m ti Iii!

W

Prof. Ioii şi Mart. Uar| li (•:•) Toţi Sl'.

Mart. Artemie cel m.3, 2 Pom. Răp.

Cuv. Iluriton cel' M. |3 Humbert Părintele Averchie | 4 Carol. B Ap. lacov. fr. 0-lui o Emeric Marele Martir Aretha 6 Leonhârci S. Markian şi Martinii 7[ Kngelbert

Dum. 21 după Rus. Ev. 7 Luca Cap. 8 St. 16-39.

% v

A. Prov. Tarab şi Andr.!25j Cri.?,pir.

Mart. Carp şi Papii @!26, Evuri st i :•) Cuv. Paraschiva |27l Sabina Mart. Lucii iun preotul 28 Sini. şi hula Mart. Longin Sutaşul .28 Narcis Profetul Osie 130 Serapion v Ap. Luca Evangelistj3l| Woll’gan

Duminică >26 Luni 27 28 Marţi Mercuri 291 ,30 Joi 31 Vineri

(*■) Sf. Martir Dimitrie: S: Gottfried f{• Sf. Dimitrie Basarab.j 9; Teodor .

Sf.TerentieşiNeonila^)jl0| Andreiu M. Atanasia Romana 111 'Martin Ep» Sf. Zinovie şi Zinoviajl2f Cuniberfc Ap. Stachie şi Amphiejl3| Stamslau

Pazele lunare : La â Ultimul Pătrar; la 18 'Lună nouă ; Ia 20 Pătrarul intâiu ; la 2K Lună plină.

I

]

i

:

Zilele Sâmbăta

Calendarul vechili

Calendarul nou

!

[ 1 S. D-riCosmaşi Damian-14j Jucnnda

Duui. 22-a «lupa Ros. Ev. 5 Lima. O. 16. St. 19-31.

Duminică; !

Marti ; Mere uri | J oi : Vineri Sâmbătă I

Duminică Luni Mart i Mercuri Joi Vineri Sâmbăta

2j 8 4, 5 .

0

Sf. Martir Akintim Sf-. Martir Acepsima Pâr. Ioanichie (T Mar. Galaction Cuv. Părinte Pavel SIV 88 Mart. d. Melitin 8, (f) Arh. Mîh. şi Gavr

151 Leopold 16 Kdmond 17 Grigorie

18 Otton

19 K lisa hei a 20 Felicc 21, (y) Int. in B.

23-a (lupii Rus. Kv. 8 Liioa, C. .10, Sl-. 2.>-:î7

9 10, 11 12, 131 14j 15

P

v Sf. Ap. şi Kv. Matei 129 Saturn in Par. Grigorie episc.

30! Ap. Andrei M. Platou si l.\’oinan3 lj Dec. Kligiu Pr. Avdia si S. Varlaant' 2 Fabiana S. Piir. Grigorie Dccap. 1 •'8 Franc. Xav. (t) Jntr. în Biserică 1 4; - Barbara 5; Sava Sf. Apostol Filimon

Dinu. 25-a după Rus. Ev. 10 Luciu (’. 12. St. 18-27

Duminică i'28 j24| I dini 25 Marini 20 Mercuri [27j loi 1281 Vineri Sâmbătă |29!

■

II

Mart. Onisifor şi Porf. 22 Cecilia Ap. Olimpie Radion @23 Ciemout M. Mina, Victor Viccnt 24 Crisogen P. foan Pu.tr. Alex. 25 Cat berii:. fSf. Toan Chr. (l.s.p. c.)26 Con rad v Sf. Ap. Filiptîii. post.) 27 Virgiliu M. Gurie Samona şi A.;28; Sostem-

Rum. 24-u după Rus. Ev. 9 buca, C. 12, St. 19-21

Duminică 1 (P am i !17j Marti J.18 I Mercuri 20 n '21' Vineri Sâmbăta 122,

■

i 6 C. Anitiloche episc. ! 7 Păr. Oliment .Pa'pa v M. Kcater. şi Mercuri 8; Cuv. Aiipie Stâlpnic.'g)j 9j Mart. Iacob Persul ilO! (hiv. Ştefan cel nou ill!

M. Paramon si Filimonjl2

Rum. 2C-a după Rus. Ev. I I I.uca,

(•}•) Ni colac Ambrosie v Couc. M. Leocadia Malacbio Damascbin Kpimacb

18. St. 35-I3

Duminică ‘80 v Ap. Andrei în. cliein.jlo. Lucia Fazele lunare: La 1 Ultimul pătrar; la IO Lună nouă; la ÎS Pătrarul iniâiu; In 2<î Lumi plină.

.

:

\

mm

' mm "

■■

NOEMBRE

NOTIŢE. g_Q_^

c%£

I

—- *

-<f/ /

/ •

■ ■"

■■

»] •

I

i J/ TÎŢj

Q

:<

por

&a&v

af h$s

11

zi<m 7/" «â

y:

ySi

!m m

'■3

m 7/i

i*V A ■v//

; 7-'

;

>

mmti lilj /—ii

te- . -/iKS,:gV?aV

Calendarul vechili

Zilele Luni Marţi Mcrcuri Joi Vineri Sâmbăta

1 2 3 4 o 6

Calendarul nou

P. Xaum 55S în. Oh.. 14 Nicasio I*. Avacura 406 în. L’h. Io Valerin P. Sofonia 600 în. Ch.(^ 10 Adelaida 17 Lazar Martira Var vara v C. Sava cel Sfinţit 18 A chil (ţ) Sf. Ierarh NicolaojlO. Nemeşiu

V

1

;

Uium. 27 după Rus. Ev. 10 Luuu Cap. lă St. 10-17.

1 'j

Duminica) 7j r Sf. Filoftea (O. Arg.jj20; .\mon Luni j 8; Cuviosul Patapie’ 21 Ap. Tonta Marţi î 9) Zăinis. Sfintei Ana 22 Plavian Mcrcuri 101 Sf. Mina. Ermogen etc. 23 Victoria ,Joi 1.1] Cuv. I )aniil Stâlpnic.© 24 Adam şi Eva X'l'W Vil 'p. jl2i v Sf. Spirirlon Episc. 25 (y) Naş. Chr. s Vineri Sâmbâtâ J-{j Sf. Axentie. Eustaţie [20 (f) Şteî. M.

n pVv

1

•D11111. ST. Străin. Ev. lă. Lucru C. 18. St. IS-ăii

Duminica Luni Marţi miercuri Joi Vineri Sâmbătă

14; Io 10] 17 18 10 ,20|

Sf. Tltirs. Lifkie eţc. 27; loan 10van”-. ;• Sf. Mart. Elefterie ■ 28j Copiii Mari. ,291 Toma .10p.

Profetul Ageu 30 David Profetul Daniil M. Sebastian şi Zoo 331; Silivestru Mart. Bonifaciu ! 1 lan.-1908 j 2j M acariu Mart. Ignatio

Dutu. Sf-iPărinţi. Ev. Mutei, C. 1, Sr. 1-11

£ss

Duminică Luni Marţi Mere uri Joi Vineri" AS Sâmbătă

: .

21] Mart. iuliana ‘22. M. Anastasia Romana 123 Zece martiri d. Krit *24 Martira Eugenia 25 (-{-) Naşt. D-lui I. Chr. 20 ;*{*) Sob.PreJ|fcurateţ§)| j27.1 [f) Sf. Archicl Ştefan]

Jl Sf. Părinţi 4: Ti tu o ToLesfor 01 (•}■) Botez.

Ti Lucian 8 Severin 9| Adelaida

Dum. după Numere Ev. Murea Cap. liSt. 1-8. > 'A ,

J.

fir îi

IM®

mm

Duminică Luni .Marţi Mcrcuri'

28; 29 30 31!

Sf. 200.000 d. Nicoim 14.000 Pr. uc. de Irod S-ta Martirii Anisia Cuv. Melania

jl0| 11 i 12 ■ 13

Agathori.

Iiagenus Arcadiu Tlario

Fazele lunare: Eu ă Ultimul pătrar; lu 11 Lună nouă; Jh 18 Pătrarul întAiu; la 2f> Lună plină.

■■

■■ DECEMBRIE

NOTIŢE

?

i

' ■■

»

■■

■■

»'-•

28

CALENDARUL MINERVEI .

' POS TU RI.L E s

3. Zi.Ide do Mereuri .^5 Vineri peste un.

2. Ajunul Bobotezei 5 Ianuarie.

3. Postul Puştilor «lela 25 Febr. pună lat 12 Aprilie. .4. Postiţi lui Sân-Petru fiola 9 până Iii 28; Iunie (20 zile).

5. Postul Sân toi->M arii «lela 1 August ' până la l-l August. fi. Tăerea Capului Sfânt, luau, 29 Aug. 7. Ziua" Crucii. M Septembrie.

8. Postul Crăciunului «lela l-l Nocmbri'- • până la ’24 Decembrie.

DESLEGAREA POSTULUI / Mereurilesi Vinerile «lela Naşterea Dom­ nului până în ajunul Botezului.

Mereiirea .şi Vinerea în săptămâna între Dum. Vameşului şi Pum. Fiului risipitor.

Mereu n-a şi Vinerea in sapi a mân i * î i zei numai pentru mia, mit, şi brânza. i>- «i'.i săptămâna «lupii Paşti şi î«■:i:: -ij (am:*...' «lupă Rusalii, pentru t«mto ale braiv-L

COMPT ECLESIASTIC 1 - Mâna anului............................. (> Grugul lunci ...............................

9 Temelia............................................

Litera Pasealioi........................................... yCârmivalul 7 săptămâni .şi <> zile . «' Triiulul inei*p«* In Februarie .

Lăsatul «le. Curm- Februarie . . » de Brânza Februarie . .

Duminica Floriilor Aprilie .

Sfintele Paşti.-Aprilie . . . . lujumă lăţirea Prasuionlui, Mai . . înălţarea Domnului. Mai...................

Târgul Moşilor im-e.pi-. Mani . . .

Duminica Eusulidor Iunie Lăsatul socului post. Sf. A post .. 111Iii'; P«»sttil Apoşi. 2 suplii) mi ui şi li zile .

i S

CALENDAR CATOLIC t

9 Litera «Ic aur................... . . XXVII lipaetn............................. . . 18 Ciclul solar ....................

G Indicafcionul roman . . . K. T).

Litera domenieală . .

Septuagessima -1 Fe.br. (17 Februarie) Marţea grasă 19 Februarie (8 Martie) Morcuiva Cenuşei 20 Februarie (4 Martie)

Floriele. . . .

I'aştele . . . înălţarea . . ..

Rusa Li el e . . .

Sf. Treime . .

Joia Verde. . .

Dum. adveută .

. 80 Martie. (12 Aprilie, . (i Aprilie (19 Aprilici .

15 Mai (27 Mai) (17 Iunie) . 26 Mai 1 Iunie (M ) > (80 5 ) 5 Noom. (29 Noem.

CALENDAR MUSULMAN 1826 v » » '• >

I 1 I 1 1 l

Miiliareni. . . . 1908 Ianuarie 21 » Februar. 20 Safar .... » Martie 20 R.ebi-ol-:avveI . » Aprilie 19 Hebi-d-acchcr * Mai 18 Djamadi-el-avv«>l.

17 .

Djamadi-el-apecr.

Iunie

1326 > v > > . >.

1 Redsdieb 1 Schabaii . .

1 Ramadan. .

I Sehâvvjil.

I Giul-Ku<lc .

1 Giul-Hedsclie

. 1908 > » * > »

Iulie August Sept.

Octomb.

Noemb.

Decemb.

16 15 18 12 M 11

•20

CAT.ENDARUL «MINBllYBl-

CALENDARUL EVREESC 56H8 Schabat

Be A ilar A dar

>> Xisan

Ijar Sivan

Tliamuz Ab Klul

100S 15 1 II 1 13 14 15 1 15 Hr 21 22 1 18 1 (5 7 1 11 1 10 1

Hamischausser Micul Purim.

Postul Esterei Purim . . . i: Susan-Purim . * Passach l-a zi . a 2-a zi * a. 7-a zi * a S-a zi *

.

.

:: Lag. B’omer * Serbarea Săptămânei (Rusaliiile) / a doua zi * Post dârămarea Templului, Post Arderea Templului

.

.

.

1 anuar.

5 lanuar.

21 Februarie 3 2(» 3 Ma rtie 4 .5 20 3 Aprilie 4 0 10 10 0 Maiu 18 23 24 Iunie 17 Iulie 3 , 10 ' 20 A ugust 15 1908

5000

Septem. ^ * Anul nou (Ros Hassanah) l-a zi » a 2-a zi......................

3 * Postul Ghedaljah.....................

10 * Şerb. Reconcilierei (lom Kipur) ( Post marc) 15 * » Cuştelor (Sucas)........................... ..... » » a 2-a zi 10 * 21 * Serbarea Palmierilor (Hiosana Raba) . . Octom. » • 22 Finele Cuştelor (Semini Aţoret) . .

23 * Primirea legei (Simchas Torc) . .

Marscbovan 1 Noemb.

Kislev . 1 25 Inaugxu*area templului (Hanuca) . . . Decern. * Tcbet 1 * 10 Luarea Ierusalimului 1

Tisei» ri

. NB. — Sărbătorile care sunt cu o stea se ţin cu severitate.

\

--v-

18 14 15 22 27 28 3 4 5 13 11 5 11 20

înainte sunt sărbători mari şi

>

:tn

(’AT.ENDAUUI. «MIXBRVEI»

TARIFELE POŞTALE, TELEGRAFICE şi TELEFONICE ACTUALMENTE ÎN VIGOARE Puse in aplicare de la 1 Oct. s. n. 1907, in. urma conferinţei universale din Roma. seri mai mult de cinci cuvinte. S'n mai admis pentru cărţile poştale ilustrat L\ eu faţa rezervată pentru adresa, să fie divi­ zata în două părţi separate prin o linie verticala, din care pe una (care nu treime să fie mai marc de '/a din suprafaţa totală) so ponte seri o mică corespondenţă, imcealaltă parte este rezervaţii numai pentru adresa destinatarului, care nu ponte de cinci cuvinte.

Scrisori ordinare.

Taxa unei scrisori 15 gr. loco francată 10 hani. nefrancată "20 hani.

Idem, idem în toată ţara, francată 15 hani, nefrancată 30 hani. do fiecare-15 STafară de cele adresat e soldaţilor, cari dacii sunt. nefraueate, Ia .destinaţie, se Încurcă cu -- -151 hani do fiecare 15 grame, iar în timp de războiu. sunt scutite do taxă; asemeni si pentru prizonierii de războiţi.

Jurnale şi publicaţiuni periodice.

Idem, idem pentru Bucovina şi Bulgaria ea şi cele interne.

Jurnalele şi publicaţiimilc periodice sunt Idem, idem în ţările uniuuci poştale, supuse In ţară la o taxa redusa «i-- 1 !>.m (intru care şi localităţile limitrofe din Unpentru fiecare foaie până. la 50 gr. greutate guria), frâu cată 25 bani, nefruncata 50 bani. sau fracţiune. Dacă suni mai multe Pentru scrisorile externe s a ridicai greuidentice sub aceiaşi bandă se taxează eu ♦«teu la 20 grame. Când o scrisoare o mui lV2baiude fiecare50 gr. Ele se francii..•a/.-'-, gi'en ca 20 grame, taxa e de 15 b. pentru fie prin timbre, fie prin lmnde cu.timbru jefiecare plus de 20 gr. sau fracţiune şi înek-. fără alt spor de «axă. Jurnalele pentn; doit în aceluş sens pentru cele nefrancate. . străinătate sunt supuse la o francate de 5 lu interiorul ţârei rămâne tot vechea bani de fiecare 50 grame sau fracţiune, greutate.

Suplimentele nu se plătesc dacă fac parte Taxa unei recomandări simple 25 bani. chiar din corpul jurnalului, şi duca îmIdpm a unei recipise de înapoiare (repreunu nu trec peste 50 grame, tmir-reeipisă), 25 bani.

Nu este permis a se introduce sub ac Taxa unei foi de reehminţiune. pentru iaşi banda, jurnale adresate mai' multor toata Uniunea ‘Poştala este «le 25 bani: destinatari, obiectele recomandate eu retour-reeipisii Greutatea maximă este de 2 kilogr;Vine.

Jurnalele şi orice publicaţiuni periodice sunt dispensaţi*, de aceasta taxă.

Scrisorile insuficient francate s<* supun ■i refuzate ori înapoiate din diferite cauze. se rerait prezentatorilor, dacă sunt cunosla taxa dublă a insuficienţei.

Scrisorile atât nefrancate cât şi fran- j euţi, fură a se mai supune la o alta taxă. j daca deja au fost francate suficient. . cate sunt admise până In orice greutate. ___ Jurnalele nefraueate se depun la rebut.

Nu u liber a se introduce în scrisori monede fie chiar vechi fără curs precum si iar cele insuficient francate se încarcă la destinaţie cu taxa îndoită a insuficienţei. medalii.

Cărţile, poştale.

Cărţile poştale treime să conţinu corespoiidouţe nevăt-amatoaro ordin oi publice sau bunelor moravuri, căci la din contră cad în rebut; de asemenea cad in rebut cărţile poştale cu ilustruţiuni obscene.

Mărimea lor nu poate fi mai mica «ic 10 pe 7 nici mai mare de .14 pe 9.

Cărţile poştale sunt de doua feluri: cărţi închise şi cărţi deschise.

Taxa cărţilor poştale deschise în ţara. este 5 bani simple şi 10 hani cu răspuns nl-itif Taxa cariilor poştale pentru tot coprinsul uuiunei poştale IO bani. cu raspuns plutit 20 bani.

Taxa cărţilor poştale închise în inrerioriîl local it aţei îo’hani, în ţara 15 hani: afară din ţara 25 bani.

Cărţile postule insuficient francate sau nefraueate se supun la taxa dublă n insuficienţei sau nefrancarei. \tât pentru interiorul României cât. si pentru străinătate, se admit cărţi poştale ilustrate i»c o faţa si cu adresa pe alta. pe partea rezervata ' adresei mise poate

i .

i1i , . "

,

Impi’imate.

Imprimatele se taxează cu : 3 buni de fie­ care 50 grame sau fracţiune pentru ţară şi 5 bani de fiecare 50 grame pentru uniu­ nea posti da.

Imprimatele insuficient francate s« tuxenză insuficienţa îndoit, iar cele nefrancate de loc se depun lu rebut.

Imprimatele sunt admise până la greu­ tatea de 2 kilograme.

Pachetele" nu sunt admise, . eu imprimate . daca lungimea, lărgimea sau grosimea ar* trece de. 45 om., sau daca sunt îu forma de sul si ar avea lungimea mai mare de o» cm., ori un diametru de peste 10 cm.

Nu pot fi considerate ca jmpnmaţe. truniterele care conţin timbre, curţi poştale. mandate poştale, bande do ziare, facturi si recipise cu timbru tipărit sau incrustat P° etc* *1C Ştampilate sau nu, chiar vechi, precum şi formulare de frunciw-e anulate sau nu, precum şi orice imprimat constituind semnul reprezentativ al miei valori: Asemeni nu Se pot expedia sub

t

CAI,EXIJARFI- cMIXK11VE1» banda, ori in plicea jurnaleshu^impriinate cărţi poştale ilustrate, ei iui mm libere, ori iu, plic san in pachet cânii sunt. mai multe.

IV corect lirele ilr* imprimate se pot scrie indicaţiuni privitoare In tipărirea lor.

Pe lunga, ele se poate alătura manuscrisul cc a servit la culegerea textului, precum ; şi acela ce se va culege.

Probe de mărfuri.

Probele de mărfuri sunt supuse la o taxă internă de: 3 bani de;fiecare 50 gr. sau fracţiune, inşii taxa primă tiu poate fi mai mică cu fi bani, chiar daca greu­ tatea lyr ar fi mai mică ca 100 gr. Pentru interiorul uni unei taxa e de 10 bani până la 100 gr.: d’aci până la 050 grame câte 5 bani de fiecare 50 grame.

Probele trebuesc a fi francate.cel puţin . in mod parţial: restul până hi deplina fran­ care se îndoeşto întocmai ea vşi la im­ primate.

Greutatea lor este limitată la 350'gr.; dimensiunile lor nu pot fi mai mari dc 30 centimetri lungime. 20 lărgime şi 10 gro­ sime, iar în formă do sul sunt admise cu ■ i lungime maximă do 30 cm-, şi diametru maxim de 15 cm.

Probele de mărfuri, care hn vor .fi miicar parţial-francat o, care nu vor fi con­ diţionate astfel cu să se poată verifica conţinutul lor, care vor trece peste dirnonsiunilo arătate mai sus. sau cari vor avea o valoare comerciâlă. se refuză a se expedia şi se depun la rebut. Asemeni şi cele puse în plic închis .şi cu colţurile tăiat >•.

Probele de cereale îii interiorul ţârei se admit până la 550 grame şi se percepe aceiaşi taxă ca pentru probele. de mărfuri cc au greutatea de 350 grame. Imprimat ele. hârtiele de afaceri, şi probele dc mărfuri se predau destinatarului de .odată ce s'nu admis a fi expediate in ţâri în caro nu sânt admise. Asemeni expedieri, prin îirmare nu se mai înapoiază în ţara expeditoare ca în trecut Se pot expedia ca probe de mărfuri ehiei libere de care e legat nn carton pe i-are e scrisă adresa destinatarului.

ol

imprimate Taxa hârtiilor de afaceri în ţarii este do 3 bani pentru fiecare 50 grame sau fracţiune, taxa primii însă este: 15 bani panii la 250 gr.: pentru Uniune 25 bani până la 250 grame, iar «Tuci câte 5 bani pentru fiecare 50 grame francarea obliga­ torie cel puţin în parte. Hârtiilor insufi­ cient francate li se îndoesc insuficienţa până la deplina frnnearo ea si la cele­ lalte eorospondonţe.

Trimiţătorul unor hârtii dc afaceri poate introduce timbre în interiorul lor inten­ ţionând înapoierea franco. Nici odată însă timbrele mi pot cxcedo francarea ulteri­ oară a aceleiaşi corespondenţe.

S'a admis prin conv. din Kotnft (1900). aplicabilă dela L Oct. 1907 a se expedia ca hârtii de afaceri scrisori vechi purtând mărci poştale şi timbre eşite din uz. plicuri iileui şi cărţi poştale serisc si cu '.daţii < Vedic caro si-au atins scopul primitiv.

Corespondenţe recomandate si scrisori încărcate cu ramburs.

I j 1 j

> i : j • j ;

Hârtii de afaceri.

Sunt .considerate cu hârtii de afaceri nr- . mătoarele: 1. Actele dresate de autorităţi, advocaţi, ingineri, otc.; 2. Poliţele si contractele societăţilor de asigurare; 3. Registrele comerciale; -1. Tezele şeolasticc sau ori­ ce alte feerieri-maiuiscripte; 5. Planuri. desemnuri. modeluri de pictură sau alte lucrări de mână : (>. Afişele scrise de mână * parţial sau în total; 7. Manuscrisele ne ‘ins oţite de. probele de imprimare s. Scrisori de trăsură (Iert re (Ie voi ture) sau fracte de drum de-'fer (Frachtbriefe): 9, Poliţele de earică. de imvlu ale corăbiilor ; sau societăţilor de navigaţiuno; 10. Ori-ce • lucrare făcută de mână pe hârtie, pânza, pergament sau carton ; 11. Foile dc muzica scrise cu mâna. .. ..

Greutatea lor este limitata Ia kilograme ; dimensiunile sunt întocmai cil la

Orice obiect do corespondenţă precum: scrisori, curţi de poştă, jurnale, impri­ mate, probe dc mărfuri, hârtii de afaceri, se pot triniete recomandate, atât în ţarii cât şi iu străinătate, plâtindu-so pentru înregistrarea lor, pe lângă taxa ordinarii de franearo, şi o taxa fixă de 25 bani pentru recomandare, ori care ar fi greu­ tatea sau felul lor; este ne-apărat obli­ gatorie francarea. la prezent.arc. a obiec­ telor recomandate.

Scrisorile recomandate care poartă pe ele cuvântul Expres, pentru care se plă­ teşte un supliment de 25 bani, se trimite la adresă imediat după primirea lor printr un factor special.

Trimiterile recomandate nu pot. conţine valori, nici în burţii, nici în monede san alte obiecte, având o valoare reală.

Trimiterile recomandate în cas de pier­ dere dau loc la o despăgubire (le 50 I<-i. plus taxa de francare şi recomandare.

Termenul do reelamnţiune este do G luni pentru ţară,’ 1 au pentru uniune, consi­ derat dela data depunerii corespondenţei; După expirarea acestui termen, nu so mai du despăgubire. Expeditorul unui obiect simplu, poate cere un aviz de primire (retur rceipisâ), atât la prezentarea serisorci sau obiectului, recomandat, cât si niţii târziu, după ce a predat pachetul la poşte, plătind 25 bani peste taxa de. re­ comandare.

Ori-ce obiect recomandat poate să fio primit .şi cu ramburs până la 500 loi pen­ tru o taxă de 10 bani, plus taxa cuvenita pentru mandatul poştal cu caro se aco­ peră rambursul: aceste taxe se scad din valoarea mmbursnlni încasat.

Pentru trimiterile recomandate cu rumburs. in caz dc portiere, sc dă despăgubire 50 Ici. iar în caz când obiectul a fost pre­ dat .destinatarului, expeditorul are drept să reclame suma integrală a rambursului.

Trimiteri recomandate încărcate cu vaniburs se admit pentru următoarele ţări: Austro-Ungaria (nu Bosnia şi Herţegovina şi cu hiurourile austriaca din Turcia),

32

<'ATiENDARUL «MlNEJltVEI

Belgia, Danemarca, Elveţia, hranciu, (.ier- I buni; pe la ngă aceasta se percepe o supramama. Italia, Japonia. Luxenburg, Nortaxă proijdrţională eu urcarea cursului in regia. Olanda, Portugalia. Suedia. Tunis. | străinătate.

China (biurourijaponeze si germane). Co- I In Bulgaria taxa rămâne de- 1 leu la reea (biurouri japoneze). Tripoli (biurouri ;} fiecare 100 de lei. In Bulgaria, Columbia italiene). Creta (biurouri auatriace şi ita- | Grecia şi Turcia valoarea mandatului nu nene). poate fi mai mare de 500 lei.

Maximul mandatelor este de 1000 U-i Abonamente la ziare. ! pentru toate tarile; pentru Austro-lin guri a .1000 coroane, Britnnia de 1008 lei iar roloTaxele ce se percep pentru ziarele cari ii iile britanice şi Mexicul numai 252 lei. apar în ţară se compun : Maudatele pentru Austria şi Ungaria a) Din preţul ziarului; b) Din taxa por­ trebuie, să aibă valoarea In coroane, lieleri tului'ziarului: c.) Din preţul de comision ştiu fileri, 'le 2%; această taxă nu poate fi mai mică Peste aceste sume se mai percepe va­ fie 25 bani. loarea agiului-după cursul zilei si o laxă Publicul face cererile de ahomunent de comision pentru schimbul monedei verbal. primite în aur, şi pentru transportul ha­ Se pot face abonamente la oficiele ro­ nilor la domiciliu. mâne pentru .ziarele editate în străinătate.

Taxa unui aviz de plată este de 25 buni.

Taxa ee se percepe pentru aceste ziare Taxa pentru aehitare la domiciliu es'e-!■• se compune din taxa internă de comision, 10 bani pentru o sumă mai micii I I0ii timbru etc., ale ţăroi de comandă, acelea lei (inclusiv) şi de 20 bani fiola 1.00 1 . in ale ţârei de ecliţinne a ziarului .şi din sus: mandatele până la 10 lei sunt s-n transportul cuvenit, ţarilor intermediare. tite fie această taxă, cum şi mandat ,!;■ Abonamentele se fac pe îî, 0,9, sau 12 luni. cele adres -i. adresate «poşte restanti Admiiiistraţiunilo ziarelor pot face abo­ autorităţilor române şi cele adresaţi > j -1 namente la distribuirea ziarelor, depanând Iu poştă liste eu numele şi locuinţa adre-v litarilor de grade inferioare. Mandat-."' • sânţilor, si pliitindcosii.il portului cel pn- '■ poştale sunt plătite îndată la prezintă.ţin pe tiiiip de o luna. Posta nu răspunde *au col mult In termen de 10 de zile p. ude încetarea unui ziar. nici nu răspunde *rn interne si 2 lum pentru exteruo; pestde tuxti abonamentului. Când preţul ahoaceste termene ele trcbuesc vizate di» narncntului se măreşte sau se scade, acea 110,1 de biuroul care le-a emis. schimbare se aplică numai noilor abonaCererile pentru vizare precum şi redamente sau-celor ce prenoese abonamentul rnaţiunile relative la mandate trcbtie sa lor. după expirarea termenului. Sa admis De adresate; prin petiţiiiuo ■ Direcţia noi g«facet-e du abonamente si pe termene scurte tierule a telegrafelor şi poştelor, mai iniei de trei luni.'insă numai pentru Pentru biurourde şi Sratţ-le unde seni staţiuni climaterice si balneare. Se pot j ' "ll telegrafic aparţine Statului, se pot face abonamente luofu.-h-b? poştale romane ««witc .şi mandate telegrafice plătind peste pentru ziarele editate in: Austro-Ungaria, 111X11 ara tata .şi taxa telegrafica de transBelqia. Brasilia. Bulgaria. Columbia, Damitcre: ele pol fi reexpediate după dpstiiiemarca. Elveţia. Egiptul. Francia. Ciertialar cluar prin telegraf; poate mmmem nxmania. Liberia, Hamburg, Norvergia. Perpeditorul sa le retragă sau sa mo.lif.ee sia. Portugalia, cu coloniile, Suedia, Turadresa T'rununi Mandatepoştale externe so admit numai * tu schimb cu urm&toarele (firii Argentina, Austro-Ungaria.

Belgia, Bosnia şi HerAbonamente la cusute poştale. ţegovina. Britania şi colonii. Bulgaria, jn oficiclu poştale se pun la dispoziţia . China, Congo. (Coreea, Creta. Danemarca. persoanelor cari vor face cerere, căsuţe Egipt, Elveţia, Finlanda, Francia, Clerspeciale, în care se vor depune ziarele .şi mania-. Grecia, Italia, citcolonia Erythrea. eon-spouflcnţoic ee le sunt adresate, plăJaponia. Liberia. Mexic (arz. lei) Peni. tind o chirie lunară de lei 2 pentru o căsuţă.

Somalia engleză. Luxemburg. Mame. Muu tenegrg, Norvegia, Olanda. Portugalia.

Serbia, Siam, Statele-Unite ale Americd Mandate poştali şi telegrafice in­ de Nord, prin intermediul Elveţiei, Suedia, terne şi internaţionale.

Tripolis, Tunis, Turcia, precum şi blumu­ Taxa mandatelor poştale destinate in rile şi posesiunile din străinătate ale Ger maniei, Danemarcei, Olandei. Fraudei, interiorul ţârei este fixată la: 10 bani până la 10 lei; dela 10 lei până şi Portugaliei. la 200 lei câte 25 bani de fiecare 25 Iei, Mandate telegrafice externe se admit numai pentru anumite biurouri «lin Aitsiar dela 200 până la 500 taxa creşte cu 50 lumi de fiecare sută de lei sau fracţiune. tro-Ungaria, Belgia. Britania. Bulgaria.

Danemarca. Egipt, Elveţia, Franţa. Ger­ JV lângă taxele de mai sus se plăteşte 5 bani costul formularului. mania, Italia, Luxemburg, Muntenegru.

Taxa mandatelor poştale destinate pen­ Norvegia. Olanda, Portugalia, Serbia. Sue­ tru străinătate este de 25 de bani pentru dia şi Tunis. fiecare 25 lei sau fracţiune până Ia suma de 100 lei, iar dela 100 în sus taxa creşte încasarea cupoanelor si efectelor cu câte 25 bani Ia 50 lei sau fracţiune, .şi de comerciu. de aci în colo este câte 50 bani de fiecare Atât in interiorul ţârei f-ât şi în schimb 100 lei sau fracţiune. La mandatele extern* costul formularului se plăteşte tot eu 5 cu străinătatea se admit e ■.{ se încasă prin

■

I

•

1 . •:

t |: :

P 1Ţ

'1v 1

r

!

I

!i

i

I II 1

CALENDARUL •'MINEI»Vii!

:>!

poştă: Chitanţele. faciurile. biletele la ' lilii^î!o pentru cele «-u valoare declaram, ordini-, poliţele, cupoanele du dobânzi şi Pentru postea ruralii. pe lăncii oficiile de dividende şi in genere toate valorile co- poştale, biurourile autorizate. agenţiile moreialc plătibile iară cheltueli şi a căror speciale, agenţiile dela Primăriile eomusimţii nu trece peste 1000 lei de trimitere. nule şi agenţiile dela gări şi factorii n»Valouroa treime sii fie exprimată in varali. sunt autorizate a primi asemenea co­ loarea ţârei care le va încasa.

Iote fără valoare declarată, chiar în tnIntr’un plic se pot- pune de un singur cerea lor în drumul expeditorului, dând expeditor cel urnit cinci efecte, spro ase însă euveniia chitanţă, incasa de acelaşi oficiu de la diferite persoane.

Pachete, gropuri şi scrisori de valoare De la fie care efect, la prezentare se plă­ in interiorul ţârei. teşte taxa unei scrisori recomandate, iar Ia sosire, după încasarea sumelor rospoeSub această de li urnire se eu prind: nţ) Scri­ sori cu valoare declarată;/,») Gropuri cu tive. se formează un mandat postul pentru bani iu numerar: c) Pachetele cu hârtii sau rambursare din care se scade mai liitâiu cu obiecte de valoare: d) Pachet ele cu măr­ taxa de 10 bani pentru Francia 20 bani la furi cu valoare sau fără valoare dcelarafăşi fie care efect, in stimă de 20 lei cu un în general orice trimitere care nu poate fi maximum do 50 lei; apoi taxa do timbru admisă ea corespondenţă uşoară. Toate pentru achit, după legile ţârei care face încasarea, plus taxa mandatului. oficiile poştale din România şi toate sta­ ţiunile de căi Ferate sunt autorizate a primi Schimbă cu România efecte de comerciu .şi expedia mesagerii interne eu valoare numai : Austro-Ungar ia, Belgia, Kgipi, (nelimitată! cu rnmbnrs până- la 1000 lei Elveţia. Franciu, Germania, Italia. Luxem­ .şi greutate până la 50 kilograme. Iii co­ burg, Norvegia. Olanda. Portugalia. Sue­ munele unde nu există oficiu poştal sau dia. Tuni# #i biurourile auntriace din gară, serviciul de mesagerii o limitat, mi Turcia ni Tripolis. mai la pachete până Ia greutatea de 5 kgr. şi cu valoare declarată său ramburs Serviciul coletelor poştale şl al mesapună la 50 lei. Împachetarea obiectelor de mesagerii gerielot. Pachete fără valoare. cu valoare declarată sau cu ramburs, .<•Iii interiorul ţârei se consider cn pachete va face de trimiţâtor. astfel ca conţinutul să fie Asigurat, atât contra deteriorări:, finii valoare toate obiectele voluminoase cât şi contra spoliaţ-iunelor. Obiectele fra­ împachetat e, care n'au o valoare declaraţii gile, adică rochi, haine, pălării etc vor l i Spre ii înlesni publicului expediarea ru­ puse în cutii do lemn sau carton : scriso­ letelor poştale fără valoare declarată şi rile de valoare în convcric do pânză groasă : fără ramburs, s'a simplificat formalităţile lichidele iu butoiaşe solid legato şi înfun­ • le predare pentru expediarea lor în chi­ date; banii in grupuri pană la gro litatea pul următor: Scrisoarea de expediţiune (fructul) se de 15 chilogr.: iar de aci în lăzi sau butoae legate cu cercuri fie fier. Se vor si desfiinţează; modul fie împachetare se lasă la dispoziţia trimiţătoruluL care îl va face 'I gila pe toate înclieeturile. astfel că daca s'ar cerca o spoliuţiune, sâ se poată imecutn. va crede rle cuviinţă, însă fără ca obioctul să sufere vre-o stricăciune în timpul diat constata, La toate aceste obiecte de mesagerii. transportului: coletul trebui» să poarte des­ luşit numele .şi adresa, atâta destinatatrebue a 'se declara valorile'lor. Gonse; ciuţa declarărilor în fals cu.dc in sarcina i-iiIiii cât şi a frimiţătorului.

Taxeb* se plătesc prin lijiiro de timbre _ trimiţutorului. Adresa dosiinatorului Ll'cpoştale pe colet de către trimiţâtor, însubue să fie scrisă îa complectul său. pe inund valoarea taxelor după greutate, : corpul obiectului ; cele care vor fi scrise adică: pe hârtie lipite pe obiecte sc refuză.

Pentru interiorul comunei 20 bani până Pentru fiecare expediţiutio de asemenea la 5 chilogr.: pentru interiorul ţârei 50 mesagerii, fie una sau mai multe bucăţi, bani până la 2'/. chilogr. şi I leu până la so cerc o foae de însoţire ffruet). în care 5 chilogr. Atât în interiorul comunei cât se va înscrie felul obiectului ce însoţeşte -i în interiorul ţârei, la coletele care frec valoarea, numele destinatorului .şi adresa de 5 chilogr. greutate, se percepe câte 25 acestuia. Un facsimil d> sigiliu ca cel bani de fiecare chilogr. sau fracţiune de aplicat pe obiecte, atât eu ceară tare sau chilogr în plus. Iu caz de francare neîneu pluraburi, cât şi cu tusiu, se va aplică destulul nare, poşta va expedia coletul, pe foaia de însoţire, ce poartă, timbru fisci-rănd destinatarului lipsa de taxă. cal de 10 bani. f Colcti.de vor fi primite ia orice oficiu Toate obiectele d«- valoare declarata, din ţarii, unde se vor depune fără nici o deosebit do taxa după greutate, la care formalitate, precum prezentare dc fruct, sunt supuse ca cele fără valoare declarată, cântărire, liberare de chitanţe si altele, j mai sunt supuse şi la taxa după valoare l’oştu Ie va frece într’un anume registru in modul următor : : va îngriji de transportarea şi distria) Pentru o valoare pună la 500 lei inbtiirea lor, întocmai ca cele predate cu clusiv, se vu percepe taxele 20 bani. ramburs sau valoare declarată, care vor b) Dela 500—10,000 lei inclusiv, sc va urmă- calea formalităţilor obicinuite. Tot . percepe câte 15 bani de fiecare 500 lei sau asemenea cei care vor voi să priimească i' fracţiune, pe lângă taxa de 20 buni, total f» chitanţă de predare pentru cele Iară 35 bani. c) D**la 10,000 In sus se va percepe cât» valoare declarată, vor fi supuşi la forma­

3

4

H4

ga lexdauul

» m 1 n e iive i -

•" ba ui de fiecare mie <1.> Ici, po lângă ' soţii de atâtea scrisdri «le însoţire tinitaxele din aliniat. ;i) vi b). tari) cuie teri parcurge, ioute scrise in (tj >>c exceptează «lela aceasta regula. j limba franceza, în ceia ce priveşte taxa. scrisorii.' eu va- |In urma convenţiei din Roma, «lela 1 Oct loare declarata, care se primesc până la st. n. 1906 potfi primite in-ambalate <'n« e valoare, care însă se vor taxă. in ca.ro pot ti reunite sau susţinute de o leceia c<- priveşte greutatea, după tarifa gutură solidă; plumburi san sigilii, ii..-ăi scrisorilor recomandate: iar în ceia ce ; să formeze un singur colet., care să unse priveşte valoarea, după tarifa de tuepoată, desface: precum şi piesele de lemn sag<;rn. sau de metal eare. după uzurile come)’Când mai multe obiecte de mesagerii* ciule n'au nevoe de anibalagi.i. sunt expediate sub aciuaşi adresă, eu o Taxa pentru transportul teritorial - - por Singurii ioae de expediţiune, taxa se per* cepe câte 50 centime de eol.-; pentru fiecepe pentru fiecare obiect in parte. eare din ţările «tare iau parte la frausubPachetelc şi obiectele de mesagerii cu fere. plus '25 Intui ca taxă .!'■ înregistrare. >;iu tară valoare, pot ii ridicate de «ieştiSpre exemplu: pentru Ansiro-Ungaria. notari, în urma avizului de sosire, pot. i'i i. Serbia, Bulgaria si Unuia. taxa pejpvu un aduse la domiciliu de serviciul postai. colet e de i leu: pentru Italia. Elveţia.

Pentru acest serviciu se percepe o taxa Germania şi Turcia l lei. şi 50 bani; p'.mdc factagiu de.25 bani de fiecare pachet. tru Grecia. Ispania, Francia, Luuxinburg. sau obiect.

Belgia şi Bonciiiarca. 2 lei şi pentru PorSe pot trimite pachete cu ramburs, în 1 ugalia, Brifania-Mare. Olanda, Suedia condiţiile prescrise la rubrica 'ramburs. şi Norvegia. 2 ici 51) bani.

La trimiterile voluminoase se percepe Pentru Argentina. Brazilia, Chili, (O o suprataxa de 50% din taxa pe greutntă. lutnbia. Coloniile olandez». Paraguay. PerTrimiterile nefraneate Ia- prezentare se nia, Siam. Suedia. Turcia du A aia. Uriisupun la o suprataxă de 25 bani, frâu cuiva gang şi Venezuela, peste :\"asiă taxă fiind obligatorie Iii prezentare pentru mai percepe o supra-taxa. de 7<> lmni. obiecte fără valoare până la 5 ligr.-, cum <i , Pentru cuierele acombraute iprea mari) pentru cele încărcate cu ramburs. taxa. de greutate .-■• percepe cu un adaos Orice trimitere care nu se ridica in terde 50 la sută peste tavide arătate. Pentru colet ele cu valoarea ibw-Jaratii. se percepe meu de •! zile se supune la laxa de magapeste taxa po greutate pentru fiecare :{()() zinaj de 10 bani. p«* zi. La trimiterile ir.b l sau fracţiune t ăte 5 centime neutru eăreate cu ramburs se percepe «• tlaxă de fiecare stat de parcurgere. retribuţiune «le 10 lumi, ci* s«* scade «lin v;iTaxele pentru colet ele destinate a îm­ " loarea rambursulni, plus taxa mandatului. prumută un parcurs de 50 cm. delii 500 la Taxa unui aviz. «le primire sau u unei 1500 mile marine. I fr. dela 1500—5000. 1 foi «le reclamaţi'«le 25 bani. fr. 50 Cent. dela 5000 -8000 şi 2 fr. dela 8000 Despăgubiri 2 Ici de Ugr. se acordă pen­ in sus. peste taxele teritoriale. Perceperea tru pachetele fără valoare declaraţii, şi taxei de trausjmutul eoletelor este obli­ pentru obiectele de valoare si grupuri. în gatorie la prezentare. Termenul de reelaeuz de pierdere. Dacă. sar constată ''ii ma.ţiuiu* e de mii an. valoarea.pachetului a fost mai mie» doeâtrSărit oprite «Ta se < xpediâ ea colete poş­ cea declaraţii, despăgubirea va fi micşo­ tali' materiale explosibile. inflamabile, şi rat ă proporţi o util. periculoase. animale sau insecte vii, scri­ Termenul de reclamaţi-- 0 luni. sorile ,sau notele care au caracter de co­ respondenţii. obiecte oprite de legile va­ Serviciul eoletelor poştale in schimb male sau alte legi. cvi străinătatea.

Pentru traficul obicinuit se pol expedia trei eolete.cu un singur fruct. Gând tra­ Simt admise în schimb între România ficul e extraordinar de mare. Administraţia cu A rgentina. Austria. Belgia, Brazilia. poştală poate cere delii expeditori efite un Bulgaria. Chili. Columbia. Oosta-Rîea. Da­ fruct de fiecare colet. nemarca cu coloniile sale. Egiptul, Elve­ ţia, Francia cu coloniele sale. Germania tru coloniele si protectorateli* ei. Grecia.

Scrisori si cutii cu valoarea declarată.

Indielo britanice, Italia. Liberia. Luxem­ burg. Muntenegru. Norvegia. Olanda cu coloniele sale. Puruguav. Per.sia. PortugaSunt admise pană la valoarea maximum lia cu coloniele sale. Rusia. Salvator, Serde 10.000 lei scrisori .şi cutii cu valoare «lubia, Siam. Tunis, Turcia, Ungaria, Urudarată ; cutiile nu pot fi mai grele de L * "uai si Venezuela, colete până la greutakilogr; i m Scrisorile năui limită de greutate; ele tea do 5 sau maximum 10 kgi*., în unele state. In cele mai multe fură valoare depot conţine numai hârtii «b valoare cu .darată. valoarea declaraţii, iar cutiile numai meUnele din acele state primesc expediere dalii de colecţii, monede vechi, bijuterii, «le colete cu ramburs până. Iu 1000 lei. şi obiecte antice şi obiecte preţioase declaIţele palia In 500 lei. Obiectele de mesarate, cu asigurarea costului declaraţiunii. "«•rii pot.coprinde obiecte mai grele de 10 Monedele sunătoare, obiectele supuse Hgr Pentru străinătate se admit: a) cola drepturi vamale şi materii de aur şi do lete poştale; b) obiecte de meftagerii; c) argint, pietre preţioase, bijuterii ctc., nu scrisori eu valoare declarată, şi d) cutii ;! su.nt permis»; ti se pune în scrisori cu vajdem Fiecare obiect trebue împachetat loarea declarată. .•a col** interne mi valoare declarată şi înAdmiterea cutiilor cu valoareţi dcelu-

-

I J

CALENDARUL «MLNERVEI»

:î5

trei»vie să poarte, scris pe adresă suma rarorata la «-xpoduire este facultativii i>entrn Inirsului în moneda ţârei de destinaţiune. esperiiţiuni: România a admis introdu­ iu litere fără riisiitari sau îndreptări, iar cerea lor. de dosul >f expeditorul va, seri numele şi Pentru scrisori taxa transportului pe adresa sa iu earactere latine. greutate este ea pentru scrisorile reco­ mandate, iar a cutielor pentru transportul Taxa pentru operaţia de ram lui rs este teritorial 50 bani de cutie şi pentru cel «le 10 bani plus 25 bani pentru fiecare “25 maritim l leu de fiecare adiniiiisfraţiune lei până la prima 100 de lei şi de 25 bani care participii la transmitere. * pfi.ua la 50 Iei ştiu fracţiune de 50 lei dela a doua suta în sus, Întomnai ca la manTaxa pe valoare este pentru transportul tcritorial de 5 centime, iar pentru cel Snadatele ordinare, suină care se scade din rjtim de 10 <t. pentru fiecare 300 lei sau ' valoarea .rambursai ui. spre a servi pentru fracţiune de 300 lei, şi pentru fiecare ţară transmiterea banilor prin mandat poştal parcursa. Pentru prizonierii do răsboiu de raruburs, cu care se acoperă ra'mbursttl. .scutită* * Pentru vambursameiit se percepe dela Taxa scrisorilor şi cutiilor cu valoarea destinatar câte 20 bani poăitru fiecare 20 declarata se percepe la prezentare : pentru lei: în tor cazul taxa nu va fi mai mică de 10 bani. care se poate liberă la cerere şi rctur-recipisa. plătind taxa de 25 bani.

Pentru predare de pachete se pont e li(.'miile cu valoare declarată treliue să fie berii rotur-reeipisă plătind 25 bani însoţite de nn număr de foi de expediţie Plata drepturilor do vamă se poate plăti egale cu ţările care iau parte 1» frnnsmide i’ătre expeditorul colet ului, ca destiimtere. vedaotate în franţuzeşte, precum şi , tarul să fie scutit de aceste ciieltuoli. Mu toate statele nu admis aceasta sarcină; do câte o declaraţie ca pachetele fiirii va­ România a admis'o. loare declarată.

Este- interzis a se introduce în asemenea curii obiecte al căror import nu este per­ Biuvouri de expediţiune. mis «ţi ţara de destinaţi vine. DescopeDirecţiunea generalii înfiinţează lnurindu-se vre-o infracţiune la locul de des­ rouri de comisiune şi e.vpediriune pe lângă tinaţiune. cutia nu se va remite destina­ biurourile vamale, ia punctele unde va tarului. ci se va reţine, sun la locul de excrede de trebuinţă. pi-diţiunc, sau la cel de destinaţiune, unde Atribuţia ni le lor vor fi: s"a 'descoperit infracţiunea. a) Do a îndeplini pentru şt în numele in tabloul dela Pag. 37 se cuprind taxele comercianţilor şi a- publicului faţă de au­ şi celelalte condiţiuni cerute pentru scri­ torităţile vamale toate operaţiunile de vă­ sori, cutii cu valori declarate şi colote muire a coletelor poştale sosite din străi­ poştale. nătate eu poşta: b) A face ca sii se transporte la domi­ Ramburs. ciliul destinatarilor pachetele sau cotatele Scrisorile, pachetele, obiectele de mesaşi a achită pentru dânşii rambursările si g. rii sau cutiile cu valoare declarată, pot taxele vamale.

Fi încărcate cu o plată de ramburs până Destinatarii pot cere ca dese ludo rea si la maximum 1000 lei, şi se vor trată ca şi vămuirea coletelor să se facil în prezenţa celelalte corespondenţe recomandare. In- j lor ir» biuroul vamal respectiv, tr'acest caz suină încasată dela destinatari Taxele ce vor percepe aceste biurouri trebue să fie transmisă expeditorului prin j pentru operaţiunile efectuate’vor fi; mandat poştal, «lupă scăderea mandatului ■ 25 bani pentru formalitatea vamală şi ordinar. Valoarea lor poate fi declarată, predarea la domiciliu a fiecărui colet, san după moneda ţarii «le trimitere, sau 95 bani de fiecare operaţiune, proviklon după aceia de primire. pentru serviciu liiuroului.de comisiune şi 'Oficiul poştal vio destinaţiune însărcinat ,. expediţiune, ori câte eolete ar coprinde «•u încasarea rambursului. percepe asupra. !’ o operaţiune. fiecărei trimiteri încărcate «ai ramburs o ■ In caz cânii nu s'a putut predă-obiectul retribuţii? de 10 bani. la domiciliul destinatarului, acesta va fi Ţara de destinaţie este răspunzătoare de ... în drept să-l retragă singur în 24 de oro’ plata rambursului, chiar când s'ar fi omis j! dela primirea documentelor. După expia se notă in scripte menţiunea: ramburs raren acestui termen va plăti o taxă de si cuantumul său. Expeditorul are drept magazinaj de 10 bani de pachet pentru de a anulă sau reduce rambursul, îu ace- jj fiecare zi de întârziere, leaşi condiţii în care se face modificarea .]

Pe lângă taxele de mui sus, /n cazuri ii de contcstaţiuiiL export si transit, se va adresei.

Rambnrsurea nu se poate face expetli- jj percepe o suprataxă fixă de 75 bani peţi­ torului decât după depunerea b.anilor de ; tru fiecare operaţiune. către destinatar.

Pachetele supuse operaţiunii vamale Valoarea rambursului încasânilu-se de 1 vor rămâne in păstrarea vămii până la la destinatar, după ce şe reduce taxa or- ;j plata taxei vamale, după caro sunt remise* |j biuroului diuaru a mandatului _postai şi retribuţia w _ __ ____de expediţie, iar nu direct desde 10 bani, restul se transformă de către jj ţinuturilor, oficiul poştal de destinaţiune în profitul ,, Taxele vamale încasate dela destinatari, expeditorului într'un mandat, poştal care, jj se vor achită Ministerului do finanţe prin prin excepţiune peijtru rambursuri, poate s! Direcţia.telegmfo-poştalu. Cele neînonsate să fie? până la 1000 lei chiar In ţară.

• dela pachetele ce trebuesc a se înapoia Corespondenţele înfcârcate cu ramburs, *' la origină sau sunt căzute în rebut, se

\

1

I

,

:*6

< 'A LE.\ DA IU I - •• MI XEliVKI />

vor pluti prin coiupt curent. .Io Direcţia f) Corespondenţa telegrafică şi telnfololegr. poştală Ministerului dc finanţe. uieii a autorităţilor judeţene, numai p.j Dest inatarii eari operează singuri, dacă liniile înfiinţate şi întreţinute cu cheltuiala îşi vor transportă singuri ooletele, vor ,' lor, în interes de serviciu; plăti numai ‘20 bani do pachet şi 25 bani ' g) Corespondenţa telegrafică si poştalii dacă se vor transportă prin poşta. do scrisori şi mesagerii a. agenţilor admiDirecţia telegrafelor şi poştelor pont.- : nistrnţiunii telegrafclocii poştelor, în nfauntorizâ sub răspunderea sa biurouri fie ceri de serviciu; omisiune şi expediţiuue particulare h) Trămiterile portăreilor de pe lângă tribunale, curţi şi casaţie precum şi cele primite de ei, conţinând act o relative Iu Livrete de recipise. procesele persoanelor ce se judecă cu act.,de paupertate.

Pentru înlesnirea prezintării la poştă Aceste trimoteri trebue s;i fi.- dopu< • in a obiectelor înregistrate sau pus în vân­ plicuri deschise. zare la oficiile poştale livrete eu' 50 de recipise pe preţul do I leu, cu 100 recipise pe preţul de 2 lei şi ou 200 recipise pe .

Rebutul. preţul d>- I lei.

Scrisorile simple, cărţile poştale, .impri­ matele, probele de mărfuri, hârtiile de Livrete de identitate. afaceri şi orice expediţie poştală pe care • , . . , , . - ... . , nu e indicată nici-o adresă, sau adresa Livretele dc identitate sunt destina .• a nu so ato citL uri „ 8Crisacaracr.M,. procura persoanelor ce voiaj ca au, in.jloaaltole jCCjU ,.ltLlu., s;lu llzitafo ,,, ..... .. cele de u-şi primi cu inai mare înlesnire dellţo oMciunite, sau ale căroradr-at.ţi valorile, mandatele şt trămiterile ro.ronu sc gfişcsc Ia adresa indicata, sui pmandate ce li sar expedia prin poşta. ,-aro nu o indicată adresa si persoana i luStatele cari au admis schimbul livret,,unoscutru 8au care se refuza a fi phri-r I

t" ; ,

On-cine poate cere d.rla. oficiul poştal sa. i se libereze un livret de identitate, prezentând o petiţmne la care trebue şa . anexeze un act. do identitate, liberat de autoritatea respectiva si fotografia sa, care so lipeşte pe pagina doua a livretului. 1*.acest livret se impune a ti imprimate numele ţărilor mai sus citate, care nu ade­ rat la adoptarea lor.

Preţul unui livret de identitate, care cuprinde 10 file chitanţe şi este valabil pentru pat ni ani, este do 50 bani.

Posesorul unui asemenea livret, la care se ataşează şi portretul său, se poate pr<zentâ la orice biurou «lin aceste ţări, cu .■are poate sii primească orice obiect l-ar fi adresat, arătând livretul şi liberând o ohitanţă din livret, în care atestă obiectul primit, astfel el este scutit de u-.şi procură alte dovezi eare să-i constate identitatea.

Corespondenţe scutite. Sunt scutite de plata taxelor; a) Corespondenţele telegrafice, telcfonice şi poştale dc scrisori .şi mesagerii ale M. Sale Regelui: ale Cancelariei Salo,ale Administraţiei Domeniului Coroanei, cu ori care autorităţi sau parii rulari; b) Idem ale Miniştrilor şi Ministerelor, cu ori ce autoritate sau particular in inu-riorul tarei, în interes de serviciu; c) Idem ale tuturor autorităţilor dependinto dc Stat; d) Corespondenţa poştală de scrisori şi mesao'erii oficiale a judeţelor şi comunelor, între ele sau eu celelalte autorităţi; e) Idem a stabilimentelor de binc-fncere recunoscute de stat. Idem .

], df.vin -proprietatea. Statului,

;In timp (lo şaSe luni, expeditorul |: (loslinatarul pot să le reclame d.rla

&

sau servi,.iul ]>0şt„, de expediţiuue. când va plăti taxele, dacă expediţiunca na fost tim! brală. Secretul conţinutului scris .-ste garamat,

i ' . :j :

! ;i ,

Imite .-an compun uniunea poştal., nitcrnaţionala. sunt: Stalele-bmte ale Amencei ţie ,\ord cu Portonco şi Filipmele, Republica, ArgcnAustUa.) Belgia. Hohot a, Brazilia.

Bulgaria, Britani a-M a re împreună ca dimersele colonii britanice Coloniile briianice dm Australia, Canada. Ciuli, China.

Statele-Linte ale Columbiei. Statul liber de Congo, Coreea. Republica de CostaRica, Republica. Cuba, Danemarca, Colo­ niile Faneze, Republica Dominicană fSa.ii Dominico). Egiptul. Equatorul, Elveţia.

Francia, Coloniile franceze, Germania cu coloniile, teritoriale închiriate, depozitele de cărbuni şi protectoratele germane.

Grecia. Guatemala, Republica de haiti.

Insulele Barai, Republica de Honduras, Indiile britanice, Ispania, Coloniile Ispaniole. Italia, Japonia. Republica Liberia.

Luxemburg, Mexic, Muntcnegru, îucaragua, Norvegia, Olanda, Coloniile Olandeze.

Paraguag, Peru, Persia, Portugalia, Coloniilc Poriugeze, România, Rusia, Salvador, Serbia, Suim, PosesiunUe şi coloidile britanice Sud-Africane mvpreuna eu Orange şi Tramvaal, Suedia, Tunisul, Turcia, Ungaria, Uruguay si Statele-L mte ale Venczuelei.

.

:)7

CALENDARUL « M IN E R V K1»

Pentru copii până ia 5 ani taxa «st.o ]"• jumătate; pentru bagaje se pluteşte câte 50 bani de fiecare 10 kilograme oricare ar fi distanţa do parcurs.

Biletele de călătorie la diligenţe se libe­ rează delu oficiul poştal de pornire sau de la conductorul poştal ce însoţeşte diligenţii.

Transportul cu diligentele Taxele pe kilometru sau fracţiune de. kilometru pentru transporturile eu dili­ gentele sunt următoarele: Cel mult. 20 bani clasa I. * . 15 > 11-a

Tarifa cutiilor şi scrisorilor cu valoare declarată şi a coletelor poştale pentru străinătate.

Colete poştale_

Cuştii şi scrisori

|

Limita

ŢARA DE D^EST INAŢI U NE

T axa

•"

O'--'

I |

jfj g

«■Aii el

lei j| fres-. j-1. jb.jj b. |p5 îîgTjjl. ]b.[[T.lb.jj b. jpijjctuui.’de. c.

Algeria.................................

Argentina............................

■ l I j ! i 1 i ■ I ; ; !

1 ■ ■ ; 1 i j

Austria......................................

Belgia Bolivia (via Italiei . . .

Bosnia-llertegovina . .

Brazilia (via Triest). . .

Britani;! (via llambiirg) .

1 > Ostende) Bulgaria................................

Danemarca .......

Egvpt- (via Constanţa) .

Elveţia......................................

Francin............................

Germania.................................

Grecia (via Constanţa) ■ Pireul (via Constanţa) India briran. ( v. C-stanţa.)

Indoeliina ( via Constanţa) Italia............................................

Japonia (via Constanţa).

Luxemburg........................... .Madagascar (via Goust.). ■ Maroc (Aia Germania). .

Mexic (via Ham burg) . .

Muntenegrn. .

Norvegia (via JTatnburg).

Olanda ......................................

Paraguay ...

• . , Persia (via Ungheni) . .

Peru (via Ham burg) . .

Portugalia (via .GOncs) .

Rusia (Ungheni)................

Senegal ... . .

Serbia.........................................

500,1 - ii JOOOj 5001

2 :i 1 2 —j

§!

10,! 2 25| 2

351 :!

GO!

—I 31!

co;

K» i 2

1 25 l.'ToJ,

::

GOJ

.51

1001

54 •

100.1 goi

54

—;l ioooiiii ii_| IOOOO'!

10000, 10000 IOOOO' 10000

-ii

2: — 2— 1 50, 2:—| 1 50.

-ii I,

GO _li •

□ii :,J iq —Ij ioooo; 500.j IOOOO'

500: 500,1 — 500

ioooo; li —1 IOOOOI & ioooo; IOOOO

q

—1 ioooo; 2 50 500; .10000 500j IOOOOi 2

H

-4

ioooo

ioooo

ioooo;

2-7

■4

a a3 a d

_ :i

2 3

1<

3 50

2 9«

35 :i

25; | 2 05' I 351! 2 -|| 2 25, 2 35 !'2-; 25 4 • 35 5

3 7-J ■-IJ 3|25 •i ■ 50; 5 5 4-25i ' 2H 2:5(>|| ■3 1 75 2(51) 3:65!

-HI

:î

2 25

■

6—

-!-!

—i—35

g ia -P\

10

25'

25

25

11)000

o

Statei e - Un ite (New- York) (via Bâle-Havre). . . .

10000 10000 3 —

uel. nel.

•/

2[1 —

25 35

3

:: r?

10. 2

(I

3 2 46 313175 3 25

2

75

1 25 1 25

2

2i

a 5

3 90 5|— G 50 4 40,

li

l

* 35 35 2 2( li

i

6°;'

51 25

G0!

25

G0 GO GO:

4 25 5 212"

35, 5

500, 10000!

Suedia.................................

Tunisia.........

Turcia (via Constanţa) . II 5 Ungaria ............................

25 i

—J| ioooo! j—!•—J -li ţgţL-U 5004 500. j 500' 500,: GOOjj

J Spania.............................

I

10000.'

J0000 ! noi. ,i IG000 j

lip 60 G0 fio 60; 6(4

!B

20

3

25

GO,

25

Goii 1

|

NB. Taxele pentru mesageriele destinate în străinătate, fiind mai complicate, urmează a se consultă tarife speciale, spre exemplu, tari­ fele D-lor Birmănescu şi Chiperiu.

:*S

»1ALENDAItUL «MINERVEI*

Telegrame interne şi externe.

Pentru interiorul ţârei dc fiecare cuvânt 5 bani plns o suprataxa de 25 bani pentru fiecare telegramă, tnxându-se ca 2 cuvinte adresa şi locul de destinaţie ori din câte cuvinte ar fi formate.

Taxa telegramelor interne expediate de corespondenţii ziarelor între orele 2 p.m„, şi C dinu, este de bani do fiecare cuvânt, Taxa cărţilor de vizită telegrafice este de 25 bani. Cărţile do vizitii telegrafice nu pot avea text, ci numai adresă si seninatura: semnătura nu poate conţine mai mult do 3 cuvinte, şi sc admit in orice zi.

Chitanţa de primirea telegramei, care se eliberează în motţ obligatoriu, 10 bani pentm fiecare telegramă.

Pentru urgenţă în interiorul ţârei 50 bani, pentru străinătate ]a o telegrama ur­ genţii se percepe de. 0 ori taxa ordinară.

Telegrame urgente 'se admit numai pentru Austro-Uuguria, Algeria, Azore, Belgia. Bosnia, Bulgaria, Corsica, Cypru,

| , ,!

ţi 1

Danemarca, Francia, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda.

Portugalia. Rusia, Serbia, Spania, Suedia, Turcia şi Tunisia.

Pentru adeverire telegrafică, (le primirea unei telegrame, 50 bani în interiorul ţârei iar pentru străinătate taxa a 10 cuvinte; adeverire poştală de primire 25 bani in interior, 50 bani pentru străinătate, Pentru răspunsuri plătite, se percepe taxa pentru atâtea cuvinte, câte sunt ee; rnte ca răspuns şi după locul de desti. naţie, unde. este adresat, răspunsul, si se . liberează un bon caro se lipeşte de de­ peşil şi se prezintă de destinatar binvoului caro va primi răspunsul.

Taxa de colaţionare pentru llomâni:'. este de 2 bani de cuvânt iar pentru strainătate este egală cu */. din. raxn ordinara a telegramei Pentru cbpii interne sau externe. t.:xa .: este-defiecare copie de 100 'cuvinte câte 1 50pani.

Pentru telegrame a sc urmări ■I a interiorul ţârei so percep» do atâie ori

Taxele telegramelor simple destinate în străinătate.

NUMELE STATELOR.

TAXA po cuv.

NUMELE STATELOR

LefbT

! TAXA. pe cuv. =1 I.-

•• ;

li

l

,

Zona Europeană.

f

Austria.............................................

Bozuia şi Hcrţcgovina . . .

Belgia (via Germania) . . .

Britani a Maro (via Germania) Bulgaria.........................................

Creta via Constanţa-C-nopole.

Danemarca (via Germania). .

Elveţia .............................................

Franţa şi Corsica (via Elveţia) Algeria şi Tunis (via Franţa).

Germania întreagă şi Helgolnnd (via Austro-Ungaria) .

Gibraltar (via Spania). . . .

Grecia continentală, precum şi Insula Corfu, Păros şiEubea.

Toate celelalte insule în ge­ nere . ........................................ [ Italia (via Austro-Ungaria). .

Luxemburg (via Germania) .

Malta (via Italia).........................

Muntencgru (via Austro-Ung.) I Norvegia (via Germania) . .

Olanda (via Germania) . . . i Portugalia (via Francia). . .

Rusia de Europa şi Caucazia şi Transcaucazia . .. . .

I. Serbia . . , . . .. . . (via Franţa). .. . . ! Spania Suedia (via Germania) . . j Turcia de Europa (via C-stanţa) » » Asia şi insulele . Ar; cliipelagnlni turcesc. . ’ Ungaria *. .

— — — —

18 ’ 17 29 .38 10 51 129 '21 '29 39

— *20 — ;6I — 141 — — -

45 ;23 .29 45 ,21

ih — :29 — 142 — — — — —

121 10 (34: -.33 25

— Al — 13

Zona Extra-Europeană. t | Abisinia . .,............................. ' Afganistan........................... . . An am, . . . .'........................ i Argentina, republică .... . Australia mevidion. şi occid.

1 I Azorc insule..................................

Boliyja............................................ : Brazilia................................... ; Canada.

Capul Verde (insule)...............

Chili ................................................. i ! China ............................................. j I Cipru (via Triest-Alexandria) . j j Cocliincliina ....... : Columbia (Istmul do Panama) ■ Coreu (via Rusia)................... ’ , Cuba, Havana...................

• i Egiptul de jos (Alexandria) . | | Guatemala (San-Jos6). . . • 1 : Haiti......................... ........................

I j Indiile britanice din Asia . ■ i j Japonia............................................

Java, Insulă................................ ' ) Maroc (Tai.ger)......................... i Mexic, Matamoros, Chi.hu Imun I | Persia.................... ....

1 Peru.............................

Rusia asiatică (Siberia) . ' . Statele unite ale Amcricei de Nord: New-York....................

Transvaal.......................................

Tunis............................................ | Venezuela. ,................... ' • i| Uruguay 'ii Zanzibar.......................................

i

3 ,45 j 4 '50 | 5 125 ; 0 65 3 45 1 .01 7 *45 5 45 1 70 2 |80 7 ,45 : 5 125 .1 25 | 4 50 . i.l 70 G 05 2 55 1 25 I 30 8 65 2 85 G 0.5 4 75 54 2 3o 1 40 7 45 .. iSO I 70 3 15 39 9 40 5 G5 3 15

®) Taxa telegramelor de presă, destinate pentru Ungaria este de 7 bani po cuvânt si sunt admise numai uo'.a ora G seara până Ja9 dimineaţa. , , Pentru celelalte state a se consultă uvrajul Tarifele d-lor Birm“noscn şi Cm pomi.

C M.ENDAKUf. * MINIII: vi:i "

laxa telegramei in câte localităţi este adresaţii, iar in serviciul extern, se percepe mimaitaxn telegramei până In prima localitale. rămânând ca, pentru parenrsuiile ulterioare, taxa să se încaseze dela. deşt iun tarul telegramei.

In interiorul ţârei se mai admit şi tele­ grame cu expres, pentru care se lasă lu oficiul de prezentare un depozit, care ar acoperi fcostul transportul ni, pereepânduse >i taxa unei adeveriri de primire (tele­ graficii): de asemenea se pot expedia te­ legrame* adresate într'o comună unde este numai telefon, peroepundu-se. pe lângă taxa ordinară a telegramei, şi o suprataxă •le 50 hani pentru telefon.

Pentru serviciu] intern se poate servi de honuri telt "egrafiee aflate la debitanţi in va­ loare de G0 bani pentru 2 cuvinte. 75 bani pentru 0 cuvinte şi 1 leu pentru II cuvinte.

■ mm si de 25bani pentru cărţi de vizită tele­ grafice ce se întrebuinţează respectiv pen­ tru 7, 10, şi 15 cuvinte. Se poate scrie şi mai multe cuvinte. însă în acest caz ţirebue să se aplice timbre poştale câte 5 bani ■le fiecare cuvânt. Bonurile astfel scrise se pun în cutiile speciale ce sunt aşezate in diferite puncte ale oraşelor sau se pot predă la. glii.şenri.

Taxele telegramelor ordinare destinate pentru străinătate se calculează după nu­ mărul cuvintelor perpepându-Se in plus numai taxa chitanţei. însă taxa totală a miei telegrame externe nu poate fi mai mică de I leu 10 hani.

Taxa anuala pentru Înscrierea unei adrese convenite o de 50 lei.

of)

10 seara -pună la 0 dim. se taxează îndoi: Convorbirile urgente se platoşe dublu l’entru o fniiogramn (corespondenţă transmisă utiniai prin telefon) laxa este de 50 de hani de fiecare -0 cuvinte (fără a se numără adresa).

Pentru o telegramă telefonată (tele­ gramă transmisii întâii: prin telefon si mai departe prin telegraf) se percepi*, pe lângă taxa telegramei. <> suprataxă de 25 hani.

Taxa unui aviz. de invitare la telefon este 25 hani.

Serviciul extern. — l Bulgaria. - -Taxa unei convorbiri telefonice între Giurgiulîusciuk 1 leu 50 hani.

Intre Biieureşti-Ruseink 2 Iei Intre Galnţi-Ruseink 2 lei 50 hani.

Intre Bucureşti sau Giurgiu cu Sofia.

Kilipopoli, Sistov şi Vama 2 lei 50 Imni.

Intre Brăila .şi Galaţi eu Sofia. Kilipo­ poli, Şistov si Varna •! lei.

Convorbirile urgente se taxează întreit.

Aviz. telefonie50 bani, nefiiud obligatoriu dacă părţile convin pe altă cale a se pre­ j* zintă Ia telefon.

Redacţia avizelor in limba franceza nvorbirci 5 /minute.

Durata 2. Ungaria.— Taxa me-i convorbiri In­ tre Bucureşti cu Budapest, Gyula-Kehervâi si lvnlosvăr 2 lei Intre Bucureşti cu Bras-o. Xi.gy Szebel: Sepsi-Szeut Gvorgy, Segcsvâr si Oie-zereda 2 Iei 5U hani.

Intre Brăila eu Bndape-r, Gyuln Keliervăr şi Koloszvăr '! lei 50 hani.

Intre Brăila eu Brasso.-Nagy-Szeben.

Sejisi-Szeut G vorgy. Si-gesvâv şi Csie-z. reda 2 lei.

Convorbiri telefonice.

Intre Ploeşti, (’Aiitpi 11:1. C'niiînrmY. Pr» Serviciul intern. —Taxa unei convorbiri I' deal şi Sinaia e.u lludap- si, Gyula-Keli'- rvâr şi Koloszvăr 2 lei 50 hani. de 5 minute în interiorul aceleiaşi comune Intre Ploeşti. Câmpinn, Comarnic. Preeste de 25 bani. fdem între dona localităţi din acelaşi deal .şi Sinaia cir Brusso 1 leu 50 bani iar eu Xagy-.Szeben, Sepsi-Szent Gvorgy. S>judeţ. 50 bani. gesvâr şi Csicszereda 2 Iei. Idem între două localităţi din judeţe Durata convorbiroi 5 miluite vecine 1 leu.

Aviz telefonic i leu.

Idem, între două localităţi din judeţe Convorbirile urgente.se taxează întreit nelimltrofo 1 leu 50 lmni.

Redacţia avizelor iu limba franceză.

Ori-ce con vorbire telefonică dela orele

.

|

■

CAILE FERATE ROMÂNE

NOŢIUNI DIVERSE RELATIVE LA TRANSPORTURI. Transportul persoanelor.

Oălatorff se pot opri la orice staţiune spre a continuă călătoria cu alt tren în act: iaşi zi sau a doua zi. In asemenea caz trebuie să îuc.uno.ştiinţezo pr; şeful staţiei • căli d părăseşte trenul...

Cine va intră îutr'un vagon, va porni şi su va aflu fără bilet, va pluti o supra­ taxă peşte a locului ocupat; asemenea când va ocupă (T'clasă su))erionră.

Copiii până la trei ani nu plătesc nimic; iar cei dola trei până la 10 ani jdătese __preţurile pe jumătate, iar dela' 10 ani In sus taxa întreagă; asemenea şi militarii uniforinaţi plătesc preţurile pe jumătate.

Transportul de bngage.

Bagagele. ce poartă iu mână o persoană, se transportă gratis şi se aşează sub sau d‘asupra locului ocupat. Asemenea bngage trebue să fie puţine, uşuri .şi de dimensiuni mici ca să nu Incomodeze pe pasageri. Aşezarea lor în coridoarele vagoanelor este oprită.

40

l' A Li :x D A IU L «MINERYEI»

Dagageb- de greutate unii marc se predau cu un cuart de orii înaintea pornirei si rV l>ia,Vs,‘ flR.‘*are ţlllP:l ‘-•un* «• însemunt în tarifa biletelor de calatori, in ose'fiiii coloana la licoare staţie. Pentru bngage mai mari do 50 kilograme se acordă o reducţii-. Pentru asemenea hagage se liberează un bilet-cu care l! reclama la sosim.

Prezentatorul bagagelor nu mai irebuc să- înfăţişeze la casa de bngage vreun bih-i de călătorie.

Bilete pentru bui.

Lela oralei»- principale se libereazii bilete do bui do duş şi întors la următoarele -ări de staţiuni balneare sau din apropiere eu o reducere <le 25°/J“’din valoarea unul bibi şi anume : Pucioasa. Govora, 11.- Ynleei, (Călimuncşli şi Olan eşti) Slănie (Prahova). lî.-Snrat. (Baltai-Albă), Brăila. (Lm-ul-Sâral). Târgu-Ocna (Nastusucho şi Slnnic-Muldoyai. Piatra-Neamţu (Oglinzi şi Băiţătcştij. T.-Frumos (Strunga) şi Constanţa. Copiii plătesc jie jumătate. Biletele ia sosire trebuesft fie depuse într'uu j»lie ad-îioe la şeful gării ■!•• destinaţie sau a celei inai apropiate gări. care se va înapoia la înt<>arc>-re.

Tichete de peron.

Intrarea pe peron la gara de Nord Bucureşti. Sinaia, (vara), Paşcani Ti In-i e liberii numai celor <••• cumpără un tichet de peron a 20 bani tichetul.

-

TARIFUL PENTRU STAŢIUNILE BALNEARE BILETE DE BĂI. Aceste bilet-- se eliberează numai tlela 1,14 Iunie şi sunt valabile până. ia l'./.'S S«-pteinbre inclusiv, pentru toate trenurile arcei cruţe şi persoane fără întroru; <.• r• •. iui sosire in gara de destinaţie, biletul se va preda şefului gărei contra unei .-hitanţe semnate, care se va viză de către administraţia băilor prin a plicar' u sigiliului, iar unde nu va fi existând o atare, de către autoritatea0 comunală sau poliţienească.

— La Tg.-Ocna. viza se cere numai de Ia poliţie.

Pentru toate biletele ale unei familii, predate şefului staţiune! într'uu clic -••• eli­ berează o singurii chitanţă vizată.

H-TdESSSFi

(.' 1 a s s .:i Se cere biletul la staţiunea

PKNTUC BĂILE.

r.. |

Buşteni..................................

Balta..................... ....

.

.

.

Bi.lţăt. şţi si Oglinzi. . .

Boboci..................................

Ciiciulata. Govora. Glancia Călimăm-şti ...

Câmpina....................

Câmpulung .şi Bngln ■a. . | Constanţa................... : . (î ovora ... . . . .

Ocnele-Mari .... . .

Lacul-Sărnr .... . . . . > > Piatra-Ni-ainţn . . . . .

Predeal........................ . .

Pucioasa................... . . . .

Săc.ele Sărnta-.Monteiir. . . . . > . .

Sinaia............................ . .

Slănie (Prahovai . . . .

Slănie (Moldova i . . . .

Strunga........................ . .

Vi ii cum» • ■ • • • . .

Buşteni........................

Râmnicu-Surat . . .

Piatra-N. sau Paşcani MiziJ....................... .... .

Râinnieu-Vâlcea . . .

Jiblea................................

Cumpimi........................

Câmpulung...................

Constanţa ......

Govora. ... . .

Ocnele-Mitri...................

Brăila............................

Silistrnru.......................

Piatra-Neamţu . . .

Predeal............................

Pucioasa ....

Cărbuneşti . . . .

Montani* ......

Buzău............................

Sinaia............................

Slănie (Prahova) . .

Turgul-Ocna ....

Târgul-Frumos . . .

Lăculeţe ......

7

1 b.

ii i..

18 ; 85 ! 13 : 23 , 10 1 ui ; 19 G0 |l 27 13 35 9 36 60 | 24 37 35 , 25 9 : 13 35 22 15 15 : 31 95 21 : 36 15 24 I 36 60 24 i 31 • 80 21 i 30 ■ 70 20 39 15 26 20 40 14 14 i 35 10 38 | 25 26 j 1G 75 12 18 15 13 17 70 12 14 . 70 10 | 36 i 30 24 !

40 75 28 : 13 ' 65 j 9

III n.

B. |j !<■

C5 I 501 40 60 55 20 85 85 30 .10 G0 25 55 80 70 35 05 15 05 85 65 tiO 05 G0

Copiii clela i~to ani.şi militarii plătesc jumătatea preţurilor.

9 (1 18 6 16 ii; 0 12 14 16 .16 14 13 17 10

; | j 1 i !

45 35 10 70 IO 80 75 ; 95

:! ; i 1 I i

.

::o

05 40 25 85 80 30

7

20

17 8 9 8 7 1G 18 C

30 i 35 i 10 95 ! 40 ' 10 i 60 70

.

(ALKNDAKUI. «MINKlîVKI-

11

TARIFUL PENTRU CALATORI PE

CAILE FERATE ROMÂNE

De la Bucureşti (Gara de Nord) la toate staţiile din ţară FORTURILE DIN JURUL CAPITALEI ngnmgnc

i

PREŢUL BILETELOR

I

rH

NUMELE STAŢIEI

a

s :

25

Tren accelerat Ci. r ' C: ii

Tren de persoane^

CI. Iii

CL I |j Ci. ÎL

=

ci. m =r=

:

j.. ■ n. |j jj.

n. |j L. ;

r.

L: j U.

L.

11.

h.

R.

I]

Adj ud...................

Albcşii ....

Afumaţi ....

A «aş...................

Alexandria. . .

Areoşti A siiu...................

Axugn...................

Biiboni ....

Bacău...................

Băicoiu. . . : . r

Bnlaei........................

Bai.ş.......................

Banca.

Bărboşi ....

Barcea ....

Băi ieşti ....

Bă leu <H.) • • .

Haltcni ...

Bănoasa ....

Bărbăteşti • • ■ Burii o va • • • Barzeşti . . .

Bfiscoc . . .

Bârlad...................

B;ns/mil*i. . .

Bercşti ....

Berbeci ....

Benca...................

Blbeşti . • Boboc. .

Borcca ...

Botoşani. .

Brun eşti. Brăila...................

Brazi : . . . .

Breaza (U). . .

Buccgea....

Bucureşti-Filaret

gnJH.........

Buftea...................

! Buliaeşli. Buhuşi Burdea . . . Burdujeui . . .

Buşteni ....

Butoeşti ....

Buzău...................

■ Buzescu ....

...........

Calafat . . . .

244 77 306 338 227 217 323

i:g

26 ' 85 I 17 8 75 ' 6

70 11 1 85 30 . 4 35

15

25

65

11

274 302

82 167 219 304 24» 216 321 201

319 55

29 55 i «35

19 ti

90 : 13 70 —

30 —

24 29 27 27

50 | 1« ti5 : 19 35 ! 17 05; 17

15 — 96 , 13 90 11 75 !l II

— 30 96 85

28 31

05 ]i 18 10 jj 21

50 , 15 ;

12 14

30 lo

31 • 25 i| 21

I 14 35 )| 14

55 25

29

. 10 j] 19

| 50 jj 12

95

27

60 j> 18

16 17 36 3 25 5 11 34

00 00 1 12

323 388

357 117 288 422 340 253 176 312 119 155 470 52 102 461 8 70 18 3G3 326 144 447 133 2n0 128 217 268 357

70 |i 22 . —

051

12

05

|| 12 !

. !

1 :

25 8 45 60 . — — J 21 i 05■ 15 . 55 40 ; -2 45 !

1 70 45 1G 1 95 !11 . 40 95' 4 30') 2 96 G0 8 40;! — — 10 j, 22 76 jj 15 36

i i

7 05 j 5 2 i — 1 31 40 21 30 45 20

~i

76 46, 50 GO

1 1 14 13

30 75

33 ; 90 15 j 05

22 70 ✓15 ! 36 10 ; 90

14 ! 50

10

45

28

18

70

30

7

26

12 1 50

22 !

7 1 21; 25 21 20 1 25 12 23 .

21 15 .

20 24 22 22 26 23 25 25 1 26’ 20 11 21 27 i 25 23 IC 25 11 14 30 : 2 21 4 , 9 28 — .

G 1 ] 26 1 25 13 28 12 21 12 20 23 26

35 11 : 30 Io 80 ( 10 70 I 17 05 14 25 i 13 I 30 i 17 85 . 9 80 ! 15 05 I 10 5 75 80’ 11 Io 13 75 16 80 | M 55 14 • 251 17 301 16 05 j 17 3 2" 30 I 17 40 j 18 05! 17 .

S 10 25 16 36 18 75 17 15 05 11 16 ' 05 10 65 10 00 20 85 2 .

20 11 05 3 1 65 , 40 18 75 C.o 4 70 1 | 15 17 , 17 35 60 9 ; 18 | 25 55 9 !

65 IC 10 8 ' 13 25 60 15 05 17

!

75 9 | 3 25 701 11 -15 11 ' —I 60 j . fi 10 | 11 306 80 : 10 <50 11 CO ' ţ 3 20 ] 7 70 i y G5 • 11 1)0 10 801 0 05 j 11 33 1 10 65 1 11 80 2 10 11 35 12 j 801 11 6 25] io: 75 !

12 50 I 11: 05) 10 05 j 8 35 ill 201 7 50j7 : 30 00 12 05 1 15 9 !

55 2 ] 4 95 12 j 66 —• 80 3 I 20 - I 90 11 16 11 ' 80 0 j 90 12 | 10 G] 66 11 !

70 C | 60 9 I G0 10 | S0 11

S5 06 15 05 45 20 45 10 50 10 90 65 25 10 — 85 10 25 75 05 40 15 8"

50 S0 45 05 05

25 05 95 40 50 45

85 I 75 36 ' 30 65 j 90 j 46 , «5 : 75 : 30; 05 I 05 20 l 40 i 85 :

y

42

NUMELE STAŢIEI

CALENDARUL «MINERVEI»

% fio

a

PREŢUL BILETELOR Tren accelerat ci. i ci. n ci. in

o

& Călăraşi . . .

Călim» nOşti .

Cumpina. . .

Câmpulung Câincni. . . .

Cantonul 3 (H).

Caracal . . .

Cnrnsu . . .

Cărbunoşti . .

Cârceii . . .

Cernavoda pod Cliitil a . . .

Cilibia. . . .

Cioara. . . .

Ciocăneşti . .

Cireşi . - . • Ciu huţa . . .

Ci urneşti. . .

Ciurca. . . .

Glucereasa . .

Comuna . . .

Comun eşti . .

Comarnic . .

Constanta, . .

Constanţa port

Conteşti . . .

1

; , j \ ' I 1 i 1 '

Copăcioasa. .

Corabia-.. . .

Corbu....

Cornet . . .

Cosmcşti. . .

Costeşti . . .

Coteşti . . .

Coţofeni. . .

Craiovu . . .

Crasna* . . .

Creţeşti . . .

Cristeşti . . .

Crivina . . .

Cucuteni. . .

Curtea de Argeş Dungeni.

Dârmăneşti. .

Dâlga ....

Pealul-Spirea.

DeduleştL . .

Dobrina . . .

Doiceşti . . .

Doftana . . .

Dolhnsca . .

Dorohoiu . .

Drugăşuni . .

Dunărea. . .

Dudeşti . . .

Elena ....

Elic Radu (H.) Fnriioani. . .

Fălticeni. . .

Făurui. . . .

Fânt&nelc . .

Feteşti . . .

FiUaşi . - .

Flonca . . .

Focşani . . .

Tren de persoane ci. i ci. n ji ci. iu 1

I

L. ^ U.

Ii. j u.

1j.

13G 311 9G 10 DO 7 90 156 347 59 239 552 333 212 20 75' 17 00.

107 18 95’i 13 45 i.

10 1 15 — . S5 ]| 148 1G 75 'I 12 10 19S 24 2 75 i 1 951 184 — I! 110 12 9 05 50 115 399 73 31 *22 15 j 123 —, 37 —; 318 — ,• I 110 12 , 50 y i oă 230 17 — i 55 25 232 05 | 25 ' 80': 17 42 3 45 | 4 S0 343 2S0 15G 12 17 70 G5 336 230 17 25 55 130 | 14 t Soi 191 21 70 2G9 îs ■ so; 28 35 18 I 251 27 45 324 20 ! 55| 30 | 35 345 477 40 3 4 I 50 26 I 448 22 ; 701 33 95 147 515 311 85 7 .

9 t 05 j 5 179 20 ’ 25 | 14 16 352 90 102 408 32 t 16 22 i 30 482 240 163 18 50 | 13 20 195 137 15 , 55 | 11 ! 25 343 282 ,28 : 90 19 20 432 169 19 j 15| 18 . 55 j 314 30 I 05 I 20 26 147 16 70 I 12 ; 05| 266 29 j 05 ji 19 , 45 106 22 CC ll 15 | Cu[

i

■ ll “

17 — 9 — S — — G 14 — — 11 11

_ II _

11 10

13 2 15 I

-

~.

I.. î 1).

L. j" IJ.

i..

n.

I

,

:

B.

4 !

9

14 9 7 * 12 !

JO 13 I 8 10

12 j 85 9 1G 24 < 05 10 G 14 i 75 !j 10 25 S5;j 17 5 55 4 22 14 40 34 75 '| 23 25 551 17 — 22 25 |J 14 30 15 S0!| 11 00 - . 95 ii — 40 13 , 95 jj 10 ÎS 701. 12 2 25 ■; — I 17 40 12 25 10 40!

7 — 10 85;, 7 00 2G 45 j 18 — ll 60 i 8 — 3 50 I 2 — 25 15 > 17 10 , 40 ij 7 .

40 21 | 30 |i 14J 45 21 55!! 14 4 2 80 :! 17 - 25 24 00' ’l M i-745 Î! 10 G0 ji 17 25 40 21 30I 14 8 • 12 ; 30 12 18 i 05 15 15 23 ; G5 15 i 22 90 25 30 j 17 , 75 25 85; 17 : 39 051 20 2 3 , 80 25 28 30 j 18 35 13 . 90 i 10 32 ! 46 ' 21 24 ' 95 16 6 85 S 05 — j 75 11 70 16 90 17 26 95 6 , 8 60 7 9 | 06 18 l 26 1 80 75 20 30 , 35 14 22 ! 10 11 : 10 15 40 12 18 1 46 9 i 75 12 1 95 17 25 ! 80 05 16 | 85 2i 18 27 ! 70 36 11 95 15 16 ■ 65 25 i 05 30 10 , 13 1 00 IC 24 20 45

10

91

18

S0

12

30 80 55 55 G0 05 55 | 20 35 G5 20 70 10 j| 70;. e5 h 05 • 60 ‘I 90 i o'> !j -10 60i!

—' 50 li 20 'I ;i 30

:

G • 40 11 26 4 50 | 7 30 : 11 70 2 80 .. 70 14 50 11 56 0 SC ■ 7 I 6.» !

50 7 S 05 1 ' Ic ; 26 1 3 5 20 5 j 55 • 12 ' 20

sr> i

1

75 35 5 j 20 9' 50 9 . 55

65 !

95 jj «5 40 20 90 40i 65

| j 1 ;

11 70 , 10 1 65 | 7 , 30 : 11 G0 9 55 i G 15 8 45 10 40 • 10 : 05 | 10 1 11 45.| 55 i 11 70 05 jj 12 95 .

1 90 j 75 12 75 .

90 6 : 95 j 05 55 | 65 lj 13 w j ll 11 25 80 SG; 4 05 | 35 55 } — 75 Ij 8 10 70 j11 1 80 15 ■2 5 4 1 85 — 12 ; 30 I 00i 13 25 9 : 75 G0 7 65 — 8 56 60 6 i 45 ,'35 11 /70 65 10 70 : 12 G0 80 7 75 30 11 , 30 90 ii 95 06 10 , 75 15 6.

25 70 75 ■;

::

43

CALENDARUL «MINERVEI

NUWELE STAŢIEI

ă -

Folteşti . .

Frasinc-t . .

Frâteşli . .

Frumuşica .

Fulgereşti .

Fundul ea Furnicoşi .

Găeşti. . .

Găgeni (II.) Galaţi. . .

G-albini . .

Ghergani .

Gârleni . .

Ghibărţeni.

Ghidigeni .

Ghimpaţi • Gilort. . .

Giurgiu . (dela Fii.) Goioasa. . .

Goleaţi . . .

Goleşti . . .

Govora . . .

Grajduri. . .

Grădiştea (II.) Gropeni (Ii.) .

Gugeşti . . .

Hagieui . - .

Hjuauceşti. .

Hanu-Conaclii Heci-Lespezi .

Huşi .... lanca ....

Iaşi (via Paşcai Iaşi (via Tecuci Jilava . . .

Jiblea’. . . .

Independenţa.

Inoteşti (H.) .

Ion eşti • • ■ Işalniţa . . .

Iveşti ....

Laculeţe. . .

Larga....

■ 1 Lascăr-Gaf argi ţ Lehliu . . .

Leorda . .

Leordeni. . . j 'Liteni: . . • Li ţa, ....

Jjivezi . . .

Lotru....

Uărăşeşli . .

Mărculeşti . .

Maria.... ' Mutăsarn . .

Mcrişani. . .

Medjidia. . .

Mierleşti (H.). . Mihăeşti. . .

Mircea-Vodă . | Mircoşti . . .

ÎSsr. •.:

PREŢUL

i e

BILEŢEL O R

Tren accelerat ci- n ci. in

CI. I

ij. j n.

L.

l.

B.

! n.

296 253

08 2S7 325 42 113 70

i S0

3 1 46

7 . 93

75

4

2 ! -10

11

261 323 ■36 315 333 266 96 298 75 68 332 316 101 283 384 32 110 189 162 366 269 397 357 189 402 407 17 309 270 86 264 261 256 95 444 315 70 401 87 419 . 235 2G3 326 218 122 308 59 127 191 176 138 181 361 158

94

30 [ 35 4 10 30 05

18 40 20 65 2 ! 95 20 25

2S . 25 10 90

18 7

28

12 i 80 13 1 65 13 ; 55

651 12 901 5

_:

40 40

:

î'dE S j 25!; —

II

45

31

60

21

951 14 ; 50

21 ; 40

14

751| 10

31 45 28 35 31 ' 75

21 55,1 ÎS NOI 22 1 .10

21 40 34 j 90 32 ; 15

11 76 23 ! 30 22 30

10 15 14

28 I 35 9 j 75

J8 i 80.I 7 05 j

12 55 4 . 85

28 27 i 70 I

10

II ::0 12 50 14 ■ (»

18 40 | 18 : 20; 12

10 15 75

20

:

4 5 75 7 95 34 i 83 23 • 25 15 i 46 , , 15 9 j85 îl 7 32 : 65 222 ! 40 14 90

24 , 45 13 ! 85

16 ; 40 10 j 05

G | 65

4 i S5

21 î 70 19 95

14 1 85 13 ! 95

10 , 15

20 1 55 31 j 30

14 | 26 21 i 40

9 14

10 | 65

7

65

11 G

10 95

76 25

5 I 35

Tren de persoane j ci. i CI II CI. IJI i

B.

L.

24 23 6 24 .26 i 4 13 ' 6 7 23 25 3 25 25 23 9 24 | 7, 6 25 I 25 j 91 24

45 — 40 20 35

16 i 45 !

16 I 66 I ■Ij.GO 16 i 16 17 15 2 901 9 1 75' -l S0 6 j 25 16 |- 36

L.

26 j 3 1 10 !

17 15 26 23 26 26

: I I I ;

17 29 I 26 i I !

24 23 8 23 23 I 23 | 9; 28 j 25 6 29 8 27 21 23 25 20

n

24 5 12 18 16 13 17 26 14 8

50 60 30 30 30 40 05 55 50 10 60 10 40 60 85 55 10

:

B.

17 | 10 2. 45 16 : 90 17 33 15 I 55 6 65 jl 10 > 50 r> lo [

r..

II.

11 10 05 ; '• 20 | 10 75 • 11 | 45 i 2 i — 6 80 8! 30 3 ! 65 10 j. 25 i 11 40 !

I | 70 11 30 11 ! 55 10 35 , 4 60 II : — " G i 65 .

3 | 20 11 | 55 I 11 ■” j 70 .

4 i 80

4 G0 171 35 j!

17 : fio, 6 901 16 ' 05 j 10 | 70 18 251 12 ; 10 35 2 ! 20 | ' 111 55 I 05 7 50 ii s! 20 40 8585 12 30 ■?.8 III 35 10 90 • 7 50 1 20 17 ' 95 11 | 90 65 15 fiu-! 10 j 10 45 18 451 12 i 20 05 17 ! 80 : J1 j 85 ; sr.

12 1 3(1 ! 8 : 40 10 19 4r, I 12 ; 85 80 18 601 12 30 ] , 16 l! — 80 : 66 90 16 80 j 11 20 I 65 15 ! 651 10 45 16 5 90' 4 I 05 : 40 16 , 45 10 1 ".0 • 30 15 • 35 10 : 25 10 15 I 20 10 15 6 . 50 4 50 15 18 ; 90 n 70 05 16 ; 90 11 80 60 4 ' 80 3 30 05 19 I 35 12 I 85 | 25 5 ' 95 4 10 ; 20 18 I 70 12 45 ■ 70 14 ! 40 9 65 35 15 ■ .45 10 | 30 I 35 17 16 11 45 I 35 13 ; 65 9 25i 65 8 1 35 5 j 80 85

55 05 05 65 10 10 00 90

16 ! 75 4 ' 05 8 i 65 12 | 40 11 I 65 9 i 40 11 | 85 17 ! 85 io { C5 6^4.

31 | 20 •» . R0 6 — 8 1. 45 S 8 1 _ : C ! 50 • 8 15 , 11. 85 7 ! .10 ; 4 * 45

4-5

CALENDARUL « MI NERV EI •«

i NUMELE STAŢIEI

A!

- d £

■

;

: ,

Mogrişoaiii .

M răneşti. .

Mootoo.ru Moţă ţoi . .

Movile iii. .

Muftiu . .

Minier! . .

Munteni . .

Murge n. .

Murfailar . .

Negri ....

Xirrtiinsi (H i .

Nueel ....

Oeneio-Miiri ■ Ooniţa. . . .

Odobeşti . .

Olteneşti . .

Oneşti. . .

Orleşti . . .

Palotn. . . .

Pantelimoi; Papa . .

Pnrvu cH.) . .

Păşeau i . .

Păţeşti .

Palanca . . .

Peleşti . . .

PerCt ....

Periş . . . ’ .

Piatm-Xvaniţu Piatra-Olt. . .

Pietronia (H.i.

Piteşti. . . .

Ploeşti. . . .

Plopeni . . .

Plosca.

Podoleni. . .

Pociul-Iloaei .

Poiana Portiircşti . .

Potcoava . .

J>redeal . . .

Prahova. . .

Prunişor. . .

Pucioasa. . .

Pufeşti . . .

Putna-^M-iiru .

Racăcinni . .

Racari. . . .

Radia na (H.) .

Radu-Nogru .

Runinicu-.Sunu R.âinnieu-Viilc'1-i Ruul-Vadului • Rebricca Rodin. . . .

RiTnrcjti . • • Roman . . • Romula . . . llosetti . . .

Roşi eşti . . .

Roşiori. . . • Ros nov. ...

PREŢUL

so

7 32G 118 333 •136 207 375 335 1S8 209 267 405 0-1 294 292 210 337 282 255 345 17 LSG 119 38G 205 317 235 20G 31 360 20G 78 109 G0 82 210 338 430 91 296 168 14 1 40 335 101 233 211 270 2S0 27G 13S 103 293 352 378 472 267 34 G 231 169 31G 195 347

BILETELOR

Tren accelerat

ci. n

CI. I I,.

15.

: 13

I,.

1 lî.

1..

II.

— i 05 I — — ■ —4 — 05 • O 35 i: 9

90

35 i, 15 55 |: 21 75 || 20

23 ; 2S !

35

G0 I lo ■ 25 ji ÎS 20 ii 23

:

75 75 ' 85

10 1-1 13

20 j ÎL!

31

—

21 1

05 35 ,

13 31

50 , 70 1

9 21

06 j! 17

•10 (10

70 46 90

85 !■' 10 75 C5 : 12 50 -10 15 : 50 i

2S . 00 jj 19

•2G

85

95

— 14

50

30 ji --

50 li 2 50 ' 1 ' S0 30 i. 21 10; 11 25 25 !| 15 , 70 li — — 8 ' 806 35 12 35 \‘ 5 95,1 — «' 85 |j »ol.

3 40

30 33

80 •20 . 90 13 90 Joii 22 60 jl 15 j 05

19 16 5 30

50 — | 13 11 , 75 | 36 2511 8 ; sol' 20 85: 76

18

jj ._2 _

i 85 I; 17 10 jj 11 55.

75 Ij 16 — 1 10 1 85 : 65 ji 18 96 J 12 I 60 • 75 j 19 15 j — ; — '• 6o jj 10 ’ — j 12 j 05 9

lo

21 ' 801,' 14

45

50 | 13

31 j 55

20 i

_, 10

IV C5

I 12 j 90 20 ' 36

8 90 13 j 55

31 ; — j 21 18 30

i..

' ;

i5.

Ci. ui

I “• 11 1

L.

11.

15

31 ‘ — jj 21

10

75 DO I tio 25 17 36 11 1 45 11 15 8 5 i 56 •26 56 i 17 ; 35 | 11 55 27 90 i ÎS 85 j 12 • 6U 19 50 13 15 1 6 ; 95 2 fi 30 | 18 10 Ij 12 I 05 25 GO; 17 -io; ii! 60 17 ! 75 !; 12 ‘ •25 8 ; 35 G5l 13 , 25 19 9 23 50 I lo 55 10 •10 29 30 19 55 12 S0 0 ' 05 I' -1 ’ 80 ji 3 05 21 ' 10 1(!

40 10 j »0 24 351.; k; ; 351! 10 85 19 75 j i 3 3.0 j .9 25 ■io!!. u G0.; 17 60 24 05 ! 16 : —-io 70 05 28 20 !• io 15 io S5 25 17 55 11 •'70 1 15 65 80 oo i. i2; 151 « 30 !1 25 .155 60 2C 40 j; lS ' •25;' >2 IU 30 jj 13 P' 10 li 90 25 85 i! 17 ' «io j| ; i , 70 21 70., 14 40 9 i 65 19 40 şj'yn 13 • io; 10 ! ! 4.6 95 ; 2 2 85 , iii 85 2 fi 10 : 17 io r s ! eu 19 r 40 i; 13 30 i ' 70 7 35-:. 5 30 ji 7 •15 ; 5 16 10 10 i 2 85 C,5 4 j 5 60 3 i 90 7 ‘ 75 ij 5 75 13 30 ' 9 i — 19 •15 : 11 j G0 70 17 25 27 00 jj 18 i 80 12 55 8 90II 6r ; 40 4 | 45 24.; 45 JJ 16 , 45 11 i “ 7 , 70 15 • 85 ! 11 ! 25 6 j 85 13 00 j! 9 80 2 15 3 16 4 35 40I; 11 ! 60 25 ' 60 j 17 00 4 80 9 55 0 30 9 60 21 j 65 14 36 05 9 19 i 80 13 80 10 50 23 1 80 15 65 95 10 15 24 65 85 10 15 23 j 00 50 40 6 9 , 13 65 7 11 16 , 40 90 10 36 1G 24 ' 40 80 17 70 11 25 j 95 05 12 15 18 26 30 96 12 86 19 29 i 70 75 10 16 24 I 20 70 G0 11 17 25 1 86 55 9 20 14 21 j 35 7 I 40 io ! 75 15 30 95 11 1G 25 • 10 65 8 12 00 18 ; 45 70 11 17 ' 60 •_r,

I ~

14

05

• . .

i

::

;

1

... 17

75 95'

3 31

25 23 28 28 28

oi i |. ci. n

I

23 31 i 30

:

Tren de persoane

ci. ILI

;

'

•

j 1 !

\ ii)

CALENDARUL «MIXIvRVKI-

i

'

NUMELE STAÎIEI

PREŢUL BILETELOR

s o

a

Tren accelerat CI. 1 I

c

15 Ruşinoasa . . .

Sal cea.......................

I Saligny....................

Sălcuţu.................... • Sărulcşti ....

Sârca .....

Saseut....................... , Scânteia. . . .

Schitu-G-ol eşti .

Socticui ....

Scgtvi'cea. . . .

Sârbeşti ....

Si li] ca ....

Siliştea.....................

Silistraru . .

Sinaia ....

Sintesti (Hi . . jSl&nic......................

Slav oşti ....

Sl&viţ-eşti . . .

Slatina......................

Slobozia .... Şoldann ....

Stâlponi .... Ştefan-Vodă . .

Stolnici .................

Strejeşti. . . .

Streimia ...

Smârdioasa. , .

Tăburăşti . . .

1 Ţâadărei. . . .

i •

■

'

’ i

Târşovişfe. . .

T.-Frumos . . .

T.-Jin ....

T.-Ocna ....

Tecuciii . . . .

Timuea....................

Ti tu............................ Ţi şan eşti . . .

Todireni...

Troian . . . .

Tru s oşti .... .

Tulueeşti . . .

T.-Măgurele . .

T.-Alăgurele (port) T.-.Sevcrin . . .

Tuto va ....

Uimeai . . . f v. Pas Ungi). l v Tt< Ungureni .

Urecl ieşti .

Urleascu. .

Văcăreşti .

Văculosti .

Vădeai . .

Val ea-Călugăr Val ea-Largă Valea-Seacă Vameş. . .

Vaslui. . .

Vârciorova .

V creşti . .

I..

CI. Iii

1

L<. i B.

i.|

Tren de persoane ci. i

(’!. II

Jj. i B.

L. , B.

L. ; it.

14 , G0

2G 20 10 23 5 27 23 26 U 25 21 23 16 11 20 11

CI. III

31

202

28 1 05 || 18 50 | 12 ; 30 19 | 95 |j 13 j 95 |j 9 65

176 125 819 125 21 104 295 270 189 126 •164 131 305 146 228 310 242 136 170 85 80 417 356 294 237

325 49 o"7 481

22

19 ! 60

13

-

80 |

9 ' 45

Gl'lOji 4 33 ' 10 22 27 j 85 18 j 31 55 I1 21 1

40: 3 00 j 15 35 l| 12 80 ! 14

30

85 I 13 I 90

“ I 24 •

it

75!

20

50 | 16 I 45 || II 20 io :;o!'

10 05 25 45

10

9 , 24 i 23 i 17 j 11 29 • 12 ' 24' 13 .

21 : 21 .

22 .

21 I 40 ! M I 75 ii — .

16 ; G0 jj n ! 95 jj -

15 ‘ 65

16 i

11 , 30 ;|

7

85

;!=' =!- 32 | 55 j 22

40

24 26 30 5

15 13 tio 35 11 ; 65 60 05 ij

• 30 | 19 . | 20 | 17 '45 20 " | 55 jj 4

14

85

20-'

505 276

212 248 301 273 113 437

]l

31 2S

-10 55

12

80 ;

21 18 9

60 j! - ■ — 90 ll 12 • 60 25 “ 6 -15

432

629 253 198 74 4 73 241 71 119 29) 279 340 382

432

! 50 ÎS 1 ‘35 ÎS ] i 35 11 | : 90 j 15 : 1 10 : 3 55 | ÎS '■ 20 | 15 ; 30 ; 18 | 05 | 10 ’ ! 60 17 ' i 25 | 16 j , 35 15 j I 05 | 11 SO 8 i1 -15 i! 13 801! 8

2

zi -iii ziie

29 ' 90 || 20

— j T~ îj ~ '

27 | 60 | 18 05 22 j 40 ,j 15 j 25

1".

16 ; 8 i 7 27 20 24 ’ 21 25 i 4 21 , 30 .

19 .

31 i 23] 22 ' £2!

26 23, 10 : 30 ' 27 i 33 !

12 j 05 10 ; 40

23

-!

29 22 6 11 24

18 > 7

26 | 55

6 I 10 13 i 60 29 j 20 80

70 •85

31 j 60 33 ! 30

17 6 9 19 19 21 21 22

i 56 8u 75 j 65 | 15 j | 85 : 60

III

!

L. j

• I

401 213 173 277 54 428 258 377 149 335 289

80

CI

11 j 70 4 : 05

13 • 12 70 95 13 14 j 60 15 ! 10

24

, ! ! j |

50 05 50 S5 70 SO 30 15 20 10 25 -10 65 i 55;!

70 oo j| 40 '!

--ii 1 SO 7 . 10 ; 15 jj 10 45 ' G5 j 15 G5 !

S5 | 12 ! 30 j 90 jj Si GO j 25 ; 11) 50 j 40 |i -8 95 | 75 j 1G 70 i SOi; io — !

15 ii 11 05 , 90 |j 1G . 80 25 jj U 1 tio if — j; 9 -10 i| 63 JÎ 11 j 05 j| 05 j 5 85 55 1 o 451| 15 18 ' 70 ; 05 I 17 • 75 I 40 i 10 . 40 i 85 I 14 . 45 !• 35 17 ' 15 60: 3 \ 35!

SOi 14 45 ii 30 I 20 20 GO | ,13 , 20 i 80! 21 20 i 90 j J5 | 85 !

25 j 14 G5 |j 70 14 90j 15 l 17 ' 90 j!

80. 15: 75 j 05 -I 7 : 70 jj G5 ! 20 50 jj 70 ! 18 i SO I 35 22 j 20 ’• 15 : 05 !

70 ! 12 1 70 j —!

5 I 05 30 lj 1D , 85 15 || 14 j GO I 70 i 4 i 85 25i 6; 15 30| 16 i 30

~ 1517I I«660

25

75 I

20 27

70

86,

18 20 18 ! 80

12 20 i 9 25\ 7 00 10 60 2 60 12 ’ 56 10 . 20 | 12 I 05 7 05 11 ' 00 10 j 30 10 25 8 !

5 , 95 9 | 25 5 ' 95 1 •1 . 95 10 1 90 10 . 45 8 I 40 5 i 95 12 ! 85 : 0 ; 20 11 15 G ; 90 : 9 ! 45 il : 20 ' 9 ; 80 G i 50 | 8 — 4 ; 05 : 3 j 80 | 12 40 11 : 80 1 10 | 90 9 ; 70 ; 11 45 2 30 9 | 70 13 S 95 i 13 30 10 55 9 80 9 95 1 II 1)0 10 50: 5 ! 35 13 10 j 12 , G’i ; 13 j 90 i 10 I 05 i 6 | G5 :: 50 12 | 95 1 9 75 3 36 i 6 . 60 10 j 85 i 10 ' 50 65 11 12 | 10 | 12 60 :

:

i

♦

46

CALENDARUL «M1XEHVEI»

\ PREŢUL

CD

£

NUMELE STAŢIEI

CI. 1 jj CI. M o K

BILETELOR

Tren accelerat

o

I..

11. il

i Iî.

I

Tren de persoane CI. I CI. II I CI. III j

CI. III fi.

u.

I.. I Iî.

I

Vidra .

20 101 26C 454 221 504 251 268

VintilfiUH’ii

Vişina. .

V Iadei ii. .

Vhlili.lem Vorniceni.

Zâvidoni.

Ziniiucea Zliirinoaiii Zoi ţa . .

Zorleni .

. . . . . . . . .

11

494 151 295

45

8

!

25;

-

- -I, — — || —

—

17 10 li 12 29 35 || 19

35

5

I,. : Iî.

!'

2 ; 45 J 1 ii : 55 i 6 23 : 50 15 28 60 j 19

75

Li. 1 II. I :i

-S0 j J 20 00 îi 4 . S0 55 jj 10 i 36 0.6 j 12 i 80

20 , 60 ! 13 31 75 j 21 22 S5 | l i

"5 il 9 30 16 li 13 : 25 95 . 10 . — i

23 31

60 I 75 | 50 j!

45 <!

6 ' 55 14 ) 75 1315 21 i

G0 i 15 15 i 20 30 | 10 451! IC

10 40 13 ' 10 7 15 10 HO

Abonament pentru toate liniile C. F. Ji. (M. i

n. ii

i.. i ii. ij i..

l'n .bilet pe Tl.fi nu Intre".................................. >* şcuse luni (fără prelângirc) . . > trei luni (fără-prelungire.) . . .

913' 551 367

75l| 689 25;; 413 OO'j 275.

oi. ţii

II- li 1.. ju.

05|i 459 43 ; 275 C5;' 1 s:V

;0 6580

plus lei 10-garanţie care se înapoiază la expirarea biletului.

TARIFUL BILETELOR PENTRU TRENURI DE PLĂCERE Valabile pentru ducere şi întoarcere numai de Sâmbătă sau ajunul sărbăto­ rilor până Luni dimineaţa sau a doua zi după sărbătoare. tmsmMasBssEs

*

C L A S~A

C L A s A Del a Bucureşti

1 Jj. I II.

!

la I

Azuga ' . . .

Breaza .

Buşteni . . .

Cum piua . .

Câjnpu-Lung.

Comarnic . .

Constanţa . .

12 9 12 9 14 10 25

- 85 ! 55 !

55 ! j 10 ■ , 75 1 40! i 55 I

II L. I U.

Ij.

:

Del a Bucureşti .

11.1

l.

Iî.

la I * 9 ; 30 i 6 40 0 Oo j 4 ' 80 9 I 10 6 | 30 G . 55 I 4 ; 50 10 , 55 i 7 | 30 7 50 | 5 1 20 17 — li 11 : 40

; n.

i-..

|

fc

Curtea-de-Argeş.. ■ 13 j 90 9 I 55 Doftumi.................

13 ! 60 Predeal. ....

9 j 65 Pucioasa. . . .

11 j 80 Sinaia...................

9 80 Slfinic...................

'

10 (» 9 C

, 1 j |

05 90 80 90 55 78 I :: 10

C> i 95 4 ’ 80 C i 85

4 j 80 5 I 95 4 | 95

TAXELE PENTRU BAGAGE ŞI PENTRU CÂINI Până la dis­ tanţa de: I

25 kilometri 50 75 100 125 150

> k

>

Pentru fiecare 10 kgr. bag.

Pentru un câine

0.10 0.20 0.30 0.40 0.43 0.45

0.38 0.75 1.13 1.60 1.88 2.25

Până la dis­ tanţa de: 175 kilometri 200 225 250 275 300

> > > > >

Pentru fiecare. 10 kgr, bag.

Pentru! un câine

0.48 0.60 0.63 0.65 0.68 0.60

2.63 3— 3.38 3.75 4.13 4.50

; :

şi mai departe pentru fiecare 25 kilom. se adaogă 5 bani, si la câini pentru fiecare 100 kilom. lei 1.50.

-17

CALENDARUL «MINER VEI >

Tariful biletelor de ducere şi întoarcere în clasa III Dela staţiunile cari sunt comune rurale la staţiunile urbane vecino pana la distanta de 40 kilom. inclusiv, se eliberează bilete de ducere si intoarcere [____________________ numai de clasa III. *

1 ti

Clasa III Tren ar rol. calat.

I. E I

r 2 â

Clasa III Tron arcei. . calat.

LEI

Clasa UI

•2

=

Tron

2

5

acrei. ' calat.

L K 1

5

1.10 32 1.50 33 1.C0 34 1.20 1.70 35 20 1.70 1.40 31 2.30 1.00 30 A> ' <te bilete sunt valabile pentru întoarcere 24 1—10 11—15 IC -20 21—25

0.60

1.— 1.20 1.-16

0.60 0.80

27 28 2» 30

1.70 1.80 1.90 2.—

s

2.40 2.— 2.10 2.50 2.60 •2.20 2 80 2.30 2.90 2.40 ore socotite

« -

5

Clasa UI Tron

acrei. ! calat.

L E I

37 38

3 10

2.G0

3.20

2.70

39 40

3.40 .

2.80

3.60

3.—

«lela emiterea lor.

BÂLCIURILE DIN ROMÂNIA j

T'ebruarie iii 2. întânijiinarea Domnului, la Roznov, (Neamţui, Cărbuneşti. <(.îorji.

4! alati. I n N ]n Piatra.

Martie iu !•. Ju Mucenici, la Comăucşti. Onceşti (Bacău), Grind (Ialomiţa), Roztmv.

(Neamţul. Brâtieoveni (Romanaţii. .lupa. Ciupugcu (Vlaşrni. Câmpu-Mare (Argeş). Teeueiu (Teleorman). Giurgcni IIalomiţai. In 13, Bogdănnşti. Oneşti (Buram. In -o Buna Vestire. Greci (Oln. Tigvrni (Argeş i. Pbiojdeni. Staneşti (R -Săraţi. Negreşti (Vaslui).

Hnlniieşti (Corj). La Sf. Teodor, in Iaşi In săptămână brânzei. Marţi -d Miereiiri. la Vnideeni (Vâlcea). In Duminica Floriilor, la Iaşi, Şuteşti (Brăila). Giurgcni, Cioeliina.

(Ialomiţa). Roznov (Neamţul. Negreşti (Vaslui).

Aprilie Iu 2-1. Sf Gheoryhe. La Muiueşti (Burau), Bârgoaui (Neamţu), Bot'st i. Nespore.şti (Romani. Slatina. Caracal, Piteşti. Lupoaiu (Mehedinţi), R.-Siirm. Sălci nara (R.-Sărat), Polovraci (Schitul). I'najbn (Oorj), Slobozia (Ialomiţa) Frăţeşti (Vlnşe»i.

Iaşi. Bârlad.

Maiu in-21. Sf. Constantin şi Elena, la Oni.i. Dărmâncşti (Bacăul. Dobroteni (Olt).

Roznov (Neamţul. Galaţi. La înălţarea Domnului, iu Piteşti. T.-Jiu, Uda (Oln. Câmpu-Mare (Argeş). Mărculesli i.Muscel», iaşi. (’eaeiir. Brăila. Slobozia (Ialomiţa), Neamţu, Trifesti (Roman). R.-Sărai, La Moşi. în Bucureşti, .Mavrndin (Teleormani. Olteniţa tllfov). Duminica Rusaliilor, la Alexandria (Teleormanl. Vnideeni (Vâlcea) In Dumi­ nica tuturor Sfinţilor, la Piatra-Neamţu. Chiojdeui (Ialomiţa), iu Piteşti. (Jlmeni (Argeş). Ncgoe.şti (Dolj), Luciu, Sălcii (Ialomiţa). Jilava (Ilfov), Piatra. Negreşti Vasluiul.

Iunie iu 21. Drăyaiea. la Buzău. Focşani. Ipăteşti (Olt). Buda (R.-Sănit), Coleutina ‘Ilfovi. Giurgcni (Ialomiţa). Piteşti. ('âmpu-Lung, Cornăţol, Cărbuiie.şli, Broşterii (Me­ hedinţi). Iu 2!l. Sf. Petru, la Barau. Oneşti (Barau), Viziru-de-Sus (Brăila). Broşieni (Ialomiţa). Talpa (Neamţu), BogUecea, Sagua, Burueneşti (Roman) Giurgiu, Iulie în 20. Sf. llie. Ia Cftinpu-Lung, Flore.şfi (Vasluin). Dărmăneşli (Barau). Şu­ teşti (Brăila). Budeştii-Ghjcăi (Neamţul, Bârlad. Fălticeni, Băile Slănir (Bacău), Giurgeni (Ialomiţa), DmnitrrşH (R.-Sărat). Iu 24 la Jilava (Ilfov'). Tupilaţi (Roman). In 27 Sf. Pantelimon. Ia Orna (Bacău). Davideni (Nraiuţ.u», Curtea-dr-Argeş. Argintoaia. (.MeIirdinţi). DrăgJiireni (Olt). Pleşeşti (R -Sărat), Vnideeni .(Vâlcea), Pynteleimon (ilfov).

August la (*. Schimbarea la Faţa,'Ui Loeiu (Mehedinţi), Poenari (Argeş), Neamţu (Muscel), Mogo.şt şti. Roman. Damieneşti (Roman), Bogdana (Tutovaj. Galaţi. In 15 Sf. Marfa Mare. în T.-Jiu. Curf ea-de-Argeş, Ulm cui (Ilfov),t Vârteşti. Duinitresti (R.Sârat). Giurgiu, laşi. Giurgcni (Ialomiţa). Cotrocoui (Ilfov). Voineşti, Deleui (Vasluin), Ca.sin (Bacău), Sinaia (Prahova). In 2!l. Taerea capului Sf. Toan. la Bacău, Comăncşti.

Oneşti (Bacău), Călăraşi (Ialomiţa). Davideni (Neamţu), Mogoseşti, Mireeşti, îngâni (Roman). In 30, la Bârlad. Cornăţrl (Dâmhoviţa).

Septembrie iu 8. Sf. Maria Mică. Ju Bucureşti. La Râureai (Vâlcea), ţine 25 zile.

Cărhuiieşti (Oorj), Giurgcni (Ialomiţa). Buda (R.-Sărat), Bogdana (Barau). Ciochina (Ialomiţa). Valea Hălăuce.şti (Roman). Buşteni (Prahova). In 14. Ziua Crucei. la Dra­ gomani (Olt). Negreşti (Vasluiul. Srheia. Doljeşti (Roman), Bârlad, Telrga (Prahova) Octombrie. îu 14. Vinerea Mare, in Târgn-Jiu. Râmnicu-Vfilcoi,'Godeni (Muscel), Slobozia (Ialomiţa), Galaţi. In 28 Moineşti (Barau). Lupoaia (Romanaţii, Negreşti (Vasluin).

Noembrie în 8, Sf. Voevozi, Ia Orna. Dărmăneşli, Oneşti (Barau), Bârlad, Piatra, Telega’ (Prahova).

Decembrie. în 2. la'Comăncşti (Bacău). In 5. la Piatra Iu 7. Ia Moineşti (Bacău) Siit- vti (Brăila). Neamţu, Borosrşri. Negreşti (Vasluin).

•IX

.CALENDARUL - M1XKI{VEI«

tariful pentru calatori 1>E

CAILE FERATE STRĂINE De la Bucureşti (Gara de Nord) până la....... şi vice-versa.

1

Badcn-Baden Baden-Baden 2 Berlin . . .

Berlin . . .

X Ijraşov . . .

4 Bruxelles . .

Bruxelles . . ă Budapest. . .

Budapest . .

6 Frankfurfc.a/M Frankfurt a/M 7 Geneva . . .

Geneva . . .

8 Hamburg . .

Ham burg; . .

9 Herculcsbad .

10 Karlsbad . .

Karlsbad . .

11 Lemberg . .

12 Londra . %. .

N Londra . . .

13 Miinich . . .

Miinich . . .

14 Ostanda . . .

Ostanda. . .

15 Paris . . . .

Paris . . . .

10 Uagaz . . .

Ragaz . . .

17 Viena . . .

Yiena . . .

18 Zurich . . .

Zurich . . . * 19 Mărie nbad . .

20 Sibiu . . . .

21 Temişoara . .

22 Franzesbad. .

22 Franzesbad. .

î£ î>

JD

3 Zile

Yârc. 2012 Pred. 2038 Vârc. 1829 Pred. 1S55 Pred.

174 Vârc. 2376 Pred. 2402 Vârc.

879 Pred.

905 Vârc. 1225 Pred. 1951 Vârc. 2313 Pred. 2333 Vârc. 2121 Pred 2182 Vârc.

407 Vârc. 1745 Pred. 1680 Burd.

805 Vârc. 2708 Pred. 2734 •Vârc. 1461 Pred. 1667 Vârc. 2483 Pred. 2509 Vârc. 2575 Pred. 2601 Vârc. 1932 Pred. 1958 Vârc. 1159 Pred. 1168 Vârc. 2025 Pred. 2045 Vârc. 1584 404 R. Va. Vârc.

576 Vârc. 1796 Pred. 1822

15 15 12 12 10 10 10 10 10 10 10 12 12 10 10 8 15 15 15 15 10 K) 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10

T A X E L !•;

o

S 9

Tren accelerat

il

I

LII

£ tb

62,75 57,-10 7,95 —

6.20 5.90 2.08 2.32 0.51 6.58 0.22 1.90 1.74 5,68 3.32 729 0.93 1,25 2.32 0,90 4.23 3.87 2.38 8.70 S.76 4,62 4.20 7.28 0.92 7.05 0.09 5,42 5.06 2,80 1.94 5,85 5,49

II

197,05; 131,90 181,65! 121.70 159,901 112.00 144.25 101,65 19,55 13.85 234.90! 161,10 219,501 150,90 03,25; 42,95 47,85' 32,75 1 S6,85j 125,30| 171.45, 115,10 220,25} 149,10 204.85 137.90 192.90 130,50 177,25! 120.15 33,65' 23,25 146.55 90.80 133.15 80,00; 66.15 41,95 291.45 204,85, 270.05 194,65 154.25 101,60 138.85 91,40; 245,10| 168,70 220.70) 158,50' 258,70i 173,85 243,30! 163,65 [ 181,20! 120,651 165.80 110,45: 92.15 62,05) 76,75 51,85 190.00 126,85 174,60 116,65 144.15 93,75 35,05 23,65 50,65 34,55 148.55 96,85 133.15 86,65

$ ) Bagajele se taxează numai până la Viena.

—' , 17,35 j — * " — 74,50 — — 25,85 — — — — — — — — — 26,75 — — — 15,65

c

1,20 1,25 4,48 4,12

FOAIE LIPSĂ ÎN ORIGINAL

CRONICA ANULUI 25 Octombre 1906 — 1 Noembre 1907 25 Octombre 1906. — Retragerea d-lui M. Vlădescu «lin ministerul conservator. Numirea d-liii Corist. Dissescu la departamentul Cultelor.

27 Octombre. — înmormântarea lui D. A. Laur ian, fost profesor, fost secretar general al Cultelor, distins publicist şi fiu al academicianului şi filo: logului de odinioară Treboniu Laurian.

1 Noembre. — Reuniunea româna din Braşov, sub conducerea profesorului de muzica Gh. Dima, djf uii concert în sala Ateneului. Ultimul ecou delâ serbările E.\\. poziţiei.

2 Noembre. — Treisprezece ţărani ro­ mâni din -Magherat (lângă Arad, Ungaria) sunt. daţi în judecată pentrucă au îndrăznit .să cânte imnul naţional «Deşteaptă-te Ro- *' mâne».

4 Noembre. — Deputatul Vlad adre­ sează guvernului din Budapesta o inter­ pelare în chestiunea, limbii- în şcolile ro­ mâne din Arde.al. Vaida dezvoltă un discurs pentru votul universal. t D. A. Luurini).

6 Noembre. — Alegeri comunale in re­ şedinţele de judeţ.

13 Noembre. — Ministrul de interne al Ungariei rosteşte un dis­ curs violent împotriva naţionalităţilor nemaghiarc, pe cari le acuză că «politica lor n’ar avei alt scop natural, decât acela de a se distruge existenţa' Ungariei ca stat independent, pentru ca apoi Ungaria să fio încorporată la acea frumoasă, mare şi minunată Elveţie austroungară».

14 Noembre. Ziarele publică o statistică a veniturilor comunei Bucu­ reşti, pe cele şase luni din urmă. Ele se urcă în total la suma de lei 7.173.863. — Din Ungaria vine ştirea că deputatul slovac Juriga a fost'osândit la 2 ani închisoare şi 1200 de coroane amendă.

Preotul Domşa, din Blaj, a fost osândit la opt luni şi 1200 coroane amendă, iar preotul Gaşpar din Lugoj la 10 zile închisoare.

15 Noembre. — Deschiderea Corpurilor Legiuitoare. — Afară de chestiunile politice curente, starea financiară,- raporturile, cu-Grecia,'

•• ,

r •

52

CA LION DA KUL « M INEKV KI -

\ intenţiunile reformatori ce privitoare la învăţământ, — mesagiu! de des­ cindere coprinde următoarele: «Sunt fericit să aduc naţiunei mulţumirile Mele cele mai. vii pentru nesfârşitele dovezi de credinţă •neclintită şi de dragoste căl-

I

M..S« Regina In Azilul Elena Doamna.

duroasă ce Mi-a dat cu prilejul întreitului aniversar, pe care Vam sărbătorit amil acesta împreună cu Poporul român. Pe credinţa şi dragostea Ud ni am bizuit Eu din ceasul în care am legat soarta / ■ Casei Mele de aceea a României; în ele voite găsi şi de-aci înainte cea mai dulce răsplată a trudelor Mele.

«Mă simt cu atât mai fericit, cu cât frumoasa Expoziţie na­ ţională, care a avut succes aşa de strălucit, a învederat încă odată că munca noastră de patruzeci de ani nu a fost în zadar. - • Fie ca minunatele progrese, săvârşite până acum de scumpa noastra Ţară, să slujească drept imbold tuturor pentru nouă muncă, pentru noui progrese».

23 Noembre. — Ziarul «Die Zeit» din Viena anunţa. : Steaua. R°' mână şi-a sporit capitalul dela 6 milioane la 30. Cele 24 de milioaa® le ia o companie franceză». Probă de acapararea industriei române de către străini.

24 Noembre: — Deschiderea firului telefonic Bucureşti-Iaşi25 Noembre. — Inaugurarea staţiunei agronomice dela Herăstrău* condusă de d-1 director Cornel Roman.

26 Noembre. —- Din Basarabia'se anunţă că la Chişănău sa înte' rneiat întâia Bancă românească pentru ţărani. ./

< :AI.E.NDA HUI.

53

v MINER VEI

2 Decembre. —:_Se semnalează ‘^anarhia. dola teatrul National», eu ocazia reinoini demisiei artiştilor Nottara şi Liciu..

3 Decembre. — întrunirea comitetului executiv central al parti­ dului liberal. Se lansează un nou program.

4 Decembre. ■— M. Sa Regele primeşte adresa Camerei. «Cil mult preţioasele mărturisiri ale dragostei poporului român. cari. încu­ nunează în chip aşa- de mângâitor o viată întreagă de lupte şi străduinţe comune pentru binele obştesc. ' 5 Decembre. — Celebrul doctor vienez Noorden a fost primit de M. Sa Regele pentru căutarea sănătăţii. Buletinul dat e liniştitor.

14 Decembre. — De peste munţi se anunţă că profesorii liceului roinân din Beiuş sunt prigoniţi de guvernul unguresc pentrucă au luat parte la Kxpoziţin «fin Bucureşti.

16 Decembre. — Ziarul «Die Zeit» din Vicna anunţă că în Româ­ nia se vădeşte din ce în ce mai mult creşterea curentului antisemit.

20 Decembre. — Cu oeaziunea aniversării a 40 de ani decând

M. S.

la A/.ilul Elena Doamna.

M. S. Regele Carpi a fost numit sublocotenent ă la suite in regimentul . do artilerie al gardei armatei prusiane in care a servit, ziarul «Mi 1 i.taer Wochenblatt»--din Berlin scrie un elogios articol, lăudând cali­ tăţile militare ale Monarhului nostru.

/•G! Rob

\ *■

54

î

CALENDARUL «MINERVEI?'

.24 Decembre. — Apare la Budapesta ziarul ^deputaţilor români «Lupta.» Titlul acestui organ politic avea sa fie «Românul» clar edi­ torii au fost încunoştiinţaţi în ultimul moment câ li se interzice acest titlu.

28 Decembre. — Congresul învăţătorilor la Focşani. Invăţătorimea întrunită depune la picioarele tronului asigurarea nemărginitului lor devotament, i.

1 Ianuare 1907. — M. S. Regele, da următorul înalt ordin de zi:.- • Ostaşi!

Un an măreţ se Inchee/cu întreita aniversare pe care am sărbăto­ rit-o împreună. Cu vie bucurie pot privi la- acest lung şir de ani de muncă şi de lupte, în care. ara împărtăşit cu voi momente grele-şi vremuri glorioase. Armata este acum oţetită, iar instrucţia sa este in- • ’ temeiată în mod. solid. Sunt convins că Ia ora primejdiei, ţara se * \ va putea sprijini cu încredere pe vitejia voastră.-Nu uitaţi, că ea vă

; 1 ;

P. *

l-Si

: ' le

N

A. S. R. Principesă Minut în lojii diplomaţilor!hi 10 Mai.

încredinţează onoarea ei. Urmaţi a munci mereu, fără preget, pentru. , a păstra neatins ceeace am câştigat cu atâta râvna.

«Cu mândrie şi cu toată căldura inimii mele, vă urez un an spornic.»

D-l M. O. Cantacuzino,' primarul Capitalei, însoţit 2 Ianuare. i t

* t

CALENDARUL «MINERVEIs>

55

de cei doi ajutori de primari şi de mai mulţi membri ai consiliului comunal, • pleacă la Viena, ca să întoarcă vizita d-lui Lueger.

17 Ianuare. — Mare întrunire a partidului liberal.

18 Ianuare. — Congresul institutorilor la Ploeştt.

19 Ianuare. — Manifestări antisemite la Bârlad.

22 Ianuare. — Moare Vicenţiu Babeş — fruntaş politic de peste munţi, membru al Academiei. Bănăţean ’de origine, a luat parte, ca publicist şi om politic, la toate mişcările sociale dela 1848 încoace. A ocupat înalte funcţiuni la stat: deputat naţionalist în mai multe legislaţiuni: energic şi în ches­ tiuni bisericeşti; fost preşedinte al par­ tidului naţional român, înaintea d-rului Raţiu. Tatăl celebrului bacteorolog şi pro­ fesor din Bucureşti d-r. Victor Babeş.

Era în etate de 86 de ani.

23 Ianuare. — Moartea d-rului Florea .

Teodorescu, efor al spitalelor civile.. — Ziarele semnalează mişcări ţărăneşti în Fântânele (jud. Botoşani) şi Băileşti (jud.

Dolj.) In comuna din urmă "ţăranii se îm­ potrivesc să plătească birul.

25 Ianuare. — Tribunalul din Cluj osân­ deşte pe Vasile G. Moldovan directorul revistei «Orizontul», la 18 luni temniţă de f Viccuţiu Babeş. star pentru «agitaţie.»

28 Ianuare. — Universitatea din Bucureşti protestează în potriva noului proect de lege al ministrului de culte C. Dissescu.

5 Februarie. — Ziarele şi revistele publică articole lungi despre moartea poetului .italian Giosue Carducci.

6 Februarie. — Se anunţă că d-1 Kiderlen- Wăchter, ambasadorul.

Germaniei la Bucureşti, va fi trimis la Petersburg.

7 Februarie. — Ca răspuns la porunca Porţii către valii din Ma­ cedonia, să apere pe Aromîni de orice prigoniri ale clerului grecesc sau ale Grecilor şi să le facă cu putinţă folosirea' de iradeaua liber­ tăţilor (1905, Maiu), patriarhia din Constantinopole dă o enciclică epis­ copiilor şi. preoţilor greci să nu îngăduie limba aromână în şcoli şi biserici.

7 Februarie. — Generalul lacob Lahovary, în urma operaţiei ce i s’a făcut la Paris, a căpătat o hemoragie şi a murit. Trupul s'a adus şi înmormântat în ţară. M. S. Regele a trimis condoleanţe familiei.— Răposatul era ministru de/externe şi fotoliul ministerial devenit va­ cant. a fost ocupat de fratele generalului, d-1 Ion Lahovary.

10 Februarie. — Ziarelor li se anunţă din Botoşani: «Un număr de 800 săteni din comuna Flămânzii s’au răsculat în contra fraţilor Fischer, arendaşi ai acestei moşii. Sătenii s’au adunat ameninţători la curte şi au bătut-şi gonit pe administratorul moşiei, un anume Cori­ stantinescu.

11 Februarie. — Ministrul de interne al Ungariei refuză să aprobe

56

CALENDARUL «MINERVEI»

statutele societăţii române de cântări din Beiuşi, din cauza partici­ pării acesteia la expoziţia din Bucureşti.

12 Februarie. — Mare întrunire liberală în potriva reorganizării în­ văţământului, proiectată de Ministrul Dissescu.— Profesorii univer­ sitari Pantazi şi Dr. Cantacuzino la Palat.

14 Februarie. — Se hotărăşte greva universitară faţă de proiectul reformelor de la Instrucţie. Profesorii şi studenţii solidari.

15 Februarie. — Măiestrul Mascagni conduce festivalul simfonic la Ateneu] Pomân.

16 Februarie. — Camera ia în consideraţie proiectul d-lui Dissescu, dar acesta, în numele guvernului, şi-l retrage.

18 Februarie. — Vine vestea că mai multe comune din jud. Bo-

Trîlmiui mniisterinliî la-defilarea de 10 Maiu.

toşani s au resculat în potriva administratorilor. O parte din rasculaţ S 19 Februarie. -■ - D-rul Kacovski, şeful' socialiştilor, ţinând o conferintă muncitorilor din Constanţa, e rănit de aceştia. ‘ 21 Februarie. - In privinţa turburârilor ţărăneşti din ,ud. Botoşani, ‘ ziarele dir^Iaşî- dauginformaţiuni cu totul îngrijitoare. Mu de ţaram .

j . .

■

l' A LE NDAKl/L “MI N IC11YEÎ -

f)T

ciin satele I ia mân zi. Poiana, T_ rieoni, Prăjani, .Redeni, merg iii cete inari,. cutieorand satele, alungând pe funcţionarii de moşie evreieşti si chiar şi pe arendaşii creştini. Ei alungă şi autorităţile!

22 Februarie. Episcopii români de peste munţi fac* cerere Ia gu-

.

f . .9H .1SSS3

U\.y,

V

GRIGOItESCU.

LA PĂŞUNE.

vernu 1 din Budapesta să retragă legea şcoalelor confesionale, pentru cu ameninţă existenţa şcoalelor româneşti.

24 Februarie. — O delegaţie de mari proprietari şi arendaşi din Moldova so prezintă la preşedintele Consiliului, cerând ca autorităţile să intervină în potriva ţăranilor.

27 Februarie. — In locul d-lui Ion Lahovary, trecut dela Domenii la Externe, intră un ministru nou d-1 dr. C. Istrati, fost ministru de Culte, fost Comisar general al Expoziţiei jubiliare.—înmormântarea lui Gr. Trdandafil, vice-preşedinte al Camerei conservatoare.

24 Februarie. — Soseşte ştirea despre omorîrea Ministrului preşe­ dinte bulgar Petroff. Ucisul era ele origine din Dobrogea.—Un român macedonean, MihalaChe Zugravii, ucide pe grecul Harnlambie Costandatos, da Giurgiu.

1 Martie. — Ministrul de război ungar pedepseşte nişte ofiţeri pentrucă ziceau .soldaţilor români «Câini valahi».

2 Martie. — In judeţul Dolj, locuitorii mai multor comune refuză să plătească darea şi gonesc pe perceptori.

Locuitorii din Işalniţa, lângă Craiova, s’au dus la Administraţia financiară să-şi anunţe refuzul.

2 Martie. — Sătenii din Moldova de sus pătrund in podul Iloaioi. Opt sute de inşi se duc la primărie pentru a se înţelege în privinţa unor pământuri. Au fost devastate 300 case ovreeşti.

Tribunalul din Iaşi infirmă mandatele de arestare contra unor stu­ denţi bâssărabeni, socotiţi pe nedreptul ca instigatori.

5 Martie. — întâia ciocnire între soldaţi şi ţărani în gara Paşcani.

In aceeaşi zi şe iveşte pericolul la Iaşi. Patrulele militare de pe la bariere văd grupări de ţărani. Generalul Teii. însărcinat cu meriţi-

58

r A LEN DA RUL *MI.VERVEI >

iu rea ordinul, coro ajutoare. Trupe «lin .Focşani şi.Bucureşti pleacă la iîi-s. In Botoşani devastări, la cari insă ţăranii nu iau parte.

10 Martie. - Agitaţiile în Moldova cresc, in judeţul Iaşi preoţii fac apel la linişte. In R.-Sărat, Roman, Buzău, P.-Neamţ şi Vaslui, comer­ cianţii evrei şi arendaşii sunt fugăriţi. O mie de ţărani din judeţul Dorohoiu pornesc spre Miliăileni. Armata trage şi cade un ţăran. — Se simte mişcare şi îri satele din împrejurimile Ploeştilor.—Presa străină semnalează pericolul si vede în toate tulburările o pornire anti-străină.— Guvernul conservator ţinând sfat asupra gravei situaţii, hotăreşte să demisioneze.

12 Martie.— Jn urma demisiunei cabinetului prezidat de d-I George Gr. Cantacuzino, M. Sa Regele a însărcinat pe d-1 Dimitrie Sturdză, şeful partidului liberal. Noul guvern a fost compus din: D. Slurdza, pr« .-şedinţe al consiliului şi ministru de externe ; IoCin C. Brătianu, ministru de interne; .Emil CosLinescu, ministru de finanţe ; Spiru ilarei, la culte ; Anton Carp, Ia domenii : Torna Stelian, la justiţie ;

GRIGOJÎESCU.

LA LUCRU LÂNGĂ FEREASTRĂ.

Vasile G. Morţim, la lucrările publice şi General Averescu la rasboii Noul guvern publică următorul Manifest către Iară : In numele M. S. Regelui.

Chemaţi la guvern în împrejurările cele mai grele, cerem concursul călduros şi patriotic al tuturor, pentru restabilirea Iiniştei, siguranţei şi păc-ei obşteşti. Spre a îndestulii cereri drepte şi legitime, M. S. Regele a încuviinţat a şe luii îndată următoarele măsuri: Să se desfiinţeze taxa de 5 lei a legei pentru asigura/rea în contra, lipsei de porumb provenită, din secetă. . , Să se desfiinţeze cu totul taxa Statului pe decalitni devin, percepându-se numai aceea pentru fondul comunal.

('ALENDARUL «MINEI*VEI >

59

Pentru perceperea impozitului fonciar asupra proprietăţei-mici ţărăneşti, venitul pământului să fie socotit întocmai ca acel al proprietăţilor mari.

Proprietăţile Statului, precum şi ale aşezămintelor publice de

M. Si. L. L. Regele: şi Regina lai fabrica de Olari»- (ii'n.Poriş.

-

binefacere şi de cultură naţională, să fie căutate în regie.- sau arendate d'ă dreptul Uk ţărani.

Sad se ia măsurile cele mai temeinice pentru a întări băncile popidare, ca ele să poată ajută pe ţărani în arendări de moşii.

Măsurarea deaptă a pământurilor date în învoeli şi răfuirea cinstită a, socotelilor agricole vor fi supraveghiate. pedepsindu-se cu cea mai mare asprime măsurările şi răfuelile falşe.

Se va pregăti o lege pentru uşurarea învoelilor agricole.

Pământurile de cultură date în bani se vor plăti în bani. Invoelile de -munci agricole vor arătă felul şi. câtimea acestor munci,. iar plăţile se vor răfuî după preţurile obicinuite din tinipul când munca se face. Munca agricolă cu care se îndatorează un cap de familie nu va întrece puterea acesteia: Pentru banii daţi înainte pe muncă sau pentru rămăşiţi de ihunci plătite nu se va luă o dobândă mai mare de 10 la sută pe an; dobânda nu se va schimbă

60

'ALESDARUL o MIXERVICI

într'o reducere a preţurilor învoelilor. Nu se va îngădui ca în învoelile agricole să se pună sarcine «pe nume», ci sarcinele vor trebui totdeauna să fie proporţionale cu numărul de pogoane date fiecărui locuitor în învoială.

Pe moşiile arendate Jăranir vor plat) pământurile închiriate lor cu im spor de cel mult o treime peste valoarea acestor locuri, după contractul de arendare. ' Se va, pregăti o lege pentru ca nici un arendaş sau■ tovărăşie de arendaşi să nu poată tine în arendă mai mult de două moşii, coprinzând o întindere de 4.000 hectare, fie arendarea directă sau indirectă. sub orice formă a; fi. fie prin rude. slujbaşi, sau per­ soane interpuse. .

Se va pregăti o lege prin care se înfiinţează dregătorii admi­ nistrative, care să, reguleze- şi să garanteze aplicarea legilor şi regulamentelor privitoare la învoelUe agricole.

Se va. pregăti o lege pentru înfiinţarea Casei rurale, spre a în Ieştii ţăranilor luarea în arendă, şi cumpărarea de proprietăţi.

Acestea sunt dorinţele N. S. Regelui si ale guvernului. Său..

In aceste zile de grea suferinţă obştească, rugăm pe toţi ro-

' GR1G0RESCU.

‘pe-coastă.

mânii, de orice treaptă si condiţiune socială, să dea guvernului tot ajutorul ce este în putinţa lor, pentru: readucerea liniştei şi bunei răndueli întemeiate pe dreptate.

Trebue să intrăm în noul an agricol cu încredere în viitor şi cu muncă pacinică şi spornică. Neorânduelile nu pot trage d.upă sine de căi foamete si sărăcie.

.

.

< ■ AI ,F.N I)ARUL «MINERVEI*

<51

. Guvernul îşi va dă toate silinţele pentru ca legile să fie aplicate cu sfinţenie şi pentru ca nedreptatea şi apăsare să fie înlăturate: dar guvernul este totodată hotărît a înfrâna cu energie ncorânduelile şi a pedepsi cu asprime pe cei cari ar căuta să se folo­ sească de prădăciuni.

13 Martie. — Archiepiscopul catolic Nelzhammer- trimite o circulara.

r I

credincioşilor săi îndemnându-i să se ferească de răscoale. — In Cameră d-1 Tâke Jouescu zice: .

«La apelul d-lui prim-mi nistru Sturdza vorbesc în numele marei majorităţi a Camerei, făgăduind tot concursul nostru, cu sufletele curate în opera guvernului de restabilire a păcei în această ţară. — D-lor de­ putaţi ! Avem toţi sentimentul că s’a întins asupra cerului României un nor greu, sub care înăbuşim. Să fie un colţ de lumină şi acel colţ* să fie încetarea tuturor urilor, încetarea chiar a resentimentelor, uitarea luptelor trecute, să ne bată*’la toţi inima împreună pentru scăparea patriei. Forţa publică, un partid numeros, toate sunt pe partea gu­ vernului, dar putem să-i dăm şi noi un bun preţios, atât astăzi pentru suprimarea revoltei, cât şi mâne când va fi să vindece relele acestei ţări, cu jertfe din partea tuturor păturilor sociale. Acest bun preţios, Domnilor, este unanimitatea conştiinţilor. — Ceea-ce am fi cerut noi

G2

CALENDARUL «MIXERVEI»

<loiă alţii când crani la guvern, să dăm cu mână largă, sa dăm fără nic i o restricţiune guvernului M. Sale».

Cuvintele aceste, ca şi cele rbstite în urmă de Ion Laliovari şi de alţii fac bună’impresie în ţară.

15 Martie. -D-l Sturdzâ dă citire mesagiului prin care se aduce în deliberarea Corpurilor legiuitoare proiectul de lege care acordă'gu­ vernului dreptul de a proclamă, în faţa gravei situaţii, starea de asediu prin decret regal. închiderea parlamentului prin mesagiu regal.

16 Martie- -La Lugoş (Banat) triumfă candidatul Românilor Dr. Oh. Popoviei, protopop, ales pentru a doua oară deputat dictai. Din Moldova de sus sosesc ştiri despre descreşterea răscoalelor.

«• 17 Martie. — Prin ordin telegrafic Mitropolitul I’ngro-Vlahiei in­ vită pe preoţi să intervină spre liniştirea spiritelor- la sate. -Mi­ nistrul de interne, către toţi prefecţii din ţară : «Represiunile cop ti mut cu energie în judeţele unde sunt bande de incendiatori şi devastatori. - ; In toate părţile, unde armata a sosit, revoltă este înfrânată si ţăranii predau pe instigatori şi aduc înapoi productele furate».

Se iau măsuri pentru paza Capitalei. Trupele operează in .Muntenia-, mai ales in Ylaşca, Teleorman şi Dolj. .

19 Martie —La Roman au fost arestaţi 100 capi ai răsvrătirilor si 400 de.ţărani.

20 Martie — Mitropolitul desleagă. pe răsculaţi dej ură mântui făcut înaintea instigatorilor. — Ştiri liniştitoare şi arestări. — «Banca Naţio­ nală a României» ia.iniţiativa unei subscripţiuni în scopul de-a se veni în ajutorul militarilor, căzuţi în îndeplinirea datoriei.

J 23 Martie — Moare Vasile Lascăr, fost ministru de internei iberab un advocat cu renume şi o figură sim­ patică printre fruntaşii ,politici ai ţării.

Originar din Târgu-Jiu, moare în vârstă de 53 de ani. jv 24 Martie Din comunele liniştite sosesc adrese omagiale către Rege.

19 Martie. — Apare următoarea relaţie oficială: «Ştirile din toată ţara arată că e linişte pretutindeni. Amănuntele date de ziare privesc represiunile contra ban­ delor urmărite, cari de altfel nu au mai făcut noui stricăciuni, nici incendii. Faza violentă a răscoalelor se poate consideră că sfârşită».

24 Martie. — D-l Onciul, membru al • Academiei, îşi ţine discursul său «Despre tradiţia istorică a istoriei Românilor». — In circulara sa către preoţi, Mitropolitul y Yiisilo Litsciii' Primat accentuiază, că este dorinţa au­ gustă a M. Sale, ca preoţii să lucreze pentru deşteptarea sentimentului religios în popor.

26 Martie. — «Monitorul Oficial», publică decretul prin care carto­ grafia adoptată'de Academia română se declară oficială şi obligatoare. ^29 Martie. — Apare acest ordin de zi către armată: •

(

■

!

CAI.ION DA KUJ. * MINER VEI*

‘

63

Evenimente grave s'au deslănţuit asupra noastră, zguduind instituţiunile noastre până în temeliile sale si punând în primejdie munca a jumătate de veac.

In aceste grele împrejurări armata a fost chemată să restabi­ lească liniştea turburată. Fără şovăire ea ’şi-a împlinit datoria şi

Pavilionul rugai — Târgul Moşilor.

în toate unghiurile ţârei ostaşii au răspuns grabnic la apel. In cinci zile oştirea a ajuns la numărul de 140.000 oameni.

Mobilizarea repede si dislocarea trupelor cu ordine şi fără în­ târziere sunt o puternică chezăşie că armata va fi întotdeauna în stare de-a face faţă oricărei primejdii ce ar ameninţă Statul. Ţeara datoreşte oştirii şi atitudinei ei hotărâte, că o mare ne­ norocire a fost*înlăturată şi ordinea în scurtă vreme restabilită.

Aţi avut o datorie dureroasă de împlinit; dar unde este omor, foc şi jaf, trebue-sc ocrotite cu orice preţ averea cetăţenilor şi buna . rânduială. ^ Vă mulţămesc cu mima caldă şi privesc cu dragoste şi nemăr-

■

1 t

I

64

CALENDARUL - MINF.KVEI»

ginită încredere spre scumpa Mea armată, care s’a arătat la înăl­ ţimea chemării sale ori şi când o primejdie a ameninţat fiinţa scumpei noastre ţări.'

Carol I. 4 Aprilie.—Svon de revoluţie între Rumânii din Hunedoara (Tran­ silvania).

7 Aprilie.—M. S. Regele împlineşte vârsta de 08. ani. Aniversarea e anunţată in zori de zi cu 101 tunuri.

12 Aprilie.—încetează din viaţă părintele- &. - FI. Marian, profesor la Suceava (Bucovina) şi membru al Academici Române. Decedatul era în vârstă de 60 de ani şi a fost cel mai dibaciu şi mai harnic folclorist român, aducând prin colecţiile şi studiile sale ser­ vicii in ari ştiinţii şi în special etnografiei.

13 Aprilie. — Ziarele anunţă că s’a să­ vârşit fuziunea celor două mari fracţiuni ale partidului conservator şi că d. P.T\ Carp a fost recunoscut de şef al parti­ dului.

20 Aprilie. —,S| convoacă, pentru ziua de 26 Aprilie, Corpurile legiuitoare.

26 Aprilie. —Di sol vârca Corpurilor le­ giuitoare conservatoare. Fixarea alege­ rilor noui : 20 Maiu — 7 Iunie.

24 Aprilie.— Onomastica M. S. Reginei.

O călduroasă adresă a guvernului.

10 Mai. — Obicinuita serbare naţională. ţ S. FI. Marinn.

16 Mai. -— Ungurii intentează proces revistei «Luceafărul» pentru un articol asupra lui Papiu Ilarian.

7 18 Mai. — Ziarele reproduc un interviev acordat de M. Sa Regele ziarului Wiener Tageblatt, despre situaţia României. Regele rectifică unele neadevăruri ale presei străine şi .exprimă încrederea in soluţiunea. împăciuitoarei pentru greaua chestiune agrara.

29 Mai. — Şedinţa furtunoasă în Camera Maghiară din pricina de-putatului Vaida. Dep. Mania numeşte parlamentul ungar, «o caricatură de parlament», din cauza refuzului majorităţii de a admite ca deputatul român Vaida să mai intre în Cameră. împăratul Franfcz Iosef pleacă mâhnit din Budapesta.

30 Mai. — Românii de pretutindeni felicită pe deputatul Vaida, de peste munţi, pentru atitudinea lui naţională.

7 Iunie. — Terminându-se alegerile, Corpurile legiuitoare liberale,, in majoritate, sunt convocate într’o «scurtă sesiune extra-ordinară» pentru a se constitui. Mesagiul, către sfârşit, zice : «Asigurând bunul traiu al ţărănimii şi aşezând relaţiunile dintre proprietarii mari şi să­ teni, spre mulţumirea ambelor părţi, veţi desăvârşi prin buna înţele­ gere şi conlucrarea tuturor o mare şi binefăcătoare reforma, care va. rămâne trainică».

I

.■ 1

;

î

65

CALENDARUL «MINERVEI»

12 Iunie.— Xiţescu, un colaborator al «Tribunei» clin Arad. e con­ damnat la 2 luni temniţă de stat.

14 Iunie. — închiderea Corpurilor legiuitoare. Plecarea familiei Re­ gale la Sinaia.

28 Iunie. — Se restabilesc bunele relaţii cu Grecia, prin revocarea ordinului de prohibire a mărfurilor greceşti.

7 Iulie.

Sultanul primeşte în audienţă pe d-1 Papiniu, care i-a remis o scrisoare autografă a M. Sale Regelui cu mulţumiri pentru acordarea ordinului Imtiaz în briliante.

14 Iulie. — Campanie violentă a Croaţilor înpotriva Maghiarilor, în parlament ca şi în cercurile electorale din Croaţia.

16 Iulie. — Generalul Averescu, Ministru de războiu, remite Sulta-

M. S. Regele .şi Prinţul Ferdinanrt, împreună cu D-nii ataşaţi militari In «li\il:;rea (le 10 Mm

nului însemnele ordinului Carol I* Sultanul a însărcinat pe d-1 Ave­ rescu să exprime mulţumiri Regelui Carol. Vizita delcgaţiunei romane la Constantinopol e considerată ca importantă din punctul de vedere al politicei române în Balcani.

Calendarul «Mi nor vei». 1908.

/

o

*

66

CALENDARUL «MINERVEI»

22 Iulie. — Moartea lui Grigorescu, marele nostru pictor. (Articol special).

1 August. — Moartea lui Ştefan Şendrea, profesor universitar ri fost ministru liberal.

3 August. — Doctorul Racovsky din Constanţa, este expulzat din ţara pentru agitaţii între muncitori.

9 August. — Convorbire intre d-nii Aelirenthal, Ministru de Externe austriac şi D. A. Sturdza la Viena, asupra chestiunei Macedonene.

10 August. - înaltul decret al M. Sale Regelui, prin care se dă

Tribuna regala, eu micul Principe Nicolae*

amnestie generală tuturor răsculaţilor întemniţaţi astă primăvară.

Excepţie se face cu primarii, preoţii şi învăţătorii şi cu cei condamnaţi pentru omoruri.

9 August. -Cu prilejul celei de-a 42-a aniversare dela naşterea A. S. Regale Principelui Ferdinand un Te-Deum la Mitropolie.

14 August. -- Presa de peste munţi triumfează pentru alegerea d-rului Lucaciu deputat al Beiuşului. — Suveranii pleacă în străinătate.

15 August. — Moartea savantului B, P. Haşdeu. (Articol special).

26 August. — Deschiderea oficială a Congresului internaţional do petrol, Preşedinte Al. Saligny. Congresul, la care iau parte ropre-

CALENDARUL «MINERVEI»

67

sentanţii străini ai celor mai îndepărtate ţări, ţine mai multe zile şi are un succes mare pentru România.

28 August. — înmormântarea lui Iosif Vulcan la Oradea Mare.

Regretatul publicist are meritul de-â fi condus timp de 41 de ani revista săptămânală «Familia», unde au debutat mulţi scriitori. A scris volume de poezii, comedioare şi un roman. Pentru hărnicia lui «Academia Română» îl nu­ măra printre membrii săi. Ear Ardelenii îi rămân recunoscători mai cu seamă pentru activitatea lui ca preşedinte al unei «So­ cietăţi pentru crearea unui fond de teatru român».

3 Septembrie.—Bjornson Bjornslerne, celebrul scriitor norvegian, -într’o scri­ soare adresată Congresului de pace dela Munchen, protestează în contra contelui Apponyi, ministrul de Culte al Ungariei, care persecută naţionalităţile ne-maghiare.

11 Septembrie—Serbări bulgaro-ruseşti la Poradim, în amintirea luptei dela Plevna. f Iosif Vulcan.

Marele Duce Vladimir şi Prinţul Ferdinand al Bulgariei trimit M. S. Regelui Carol telegrame omagiale.

12 Septembrie. — Societatea corală «Carmen» se întoarce din Cernăuţi unde a făcut un turneu artistic cu frumoase succese.

14 Septembrie. — In drumul său spre România, M. Sa Regele se opreşte în Viena şi .are o importantă şi lungă convorbire politică cu împăratul, ■ cu ministrul Aehrenthal şi Isvolsky, ministrul de externe al Rusiei.

15 Septembrie. — Mare adunare culturală la Bistriţa (Ardeal). Presa ungurească născoceşte un complot al miniştrilor români Sfcurdza şi Bră- * tianu în potriva Statului Ungar.

28 Septembrie.—Vizita la Bucureşti aMareluiDuce Vladimir al Rusiei.

3 Octombrie.—D-l VasileMacrea, redactorul resp. al ziarului «Lupta» din Budapesta a fost osândit la 3 luni temniţă şi 800 lei amendă.

De ce se trag 101 tunuri.

Dacă trebue să credem tradiţia germană, atunci la Augsburg s’a tras în­ tâia salvă de o sută unu tunuri. Pentruca să primească pe un împărat ce se întorcea victorios dintr’un războiu, consiliul oraşului Augsburg hotărî să se tragă o sută lovituri de tun. Ofiţerul de serviciu, nefiind sigur de nu­ mărul loviturilor trase, adăogă una, pentruca în orice caz suta să fie îm­ plinită. Un oraş vecin, ţinând să nu pară mai puţin entuziast, ordonă să se tragă acelaş număr de lovituri; şi cum o asemenea recomandaţie trecu din oraş în oraş, se zice că astfel s’a întemeiat, tradiţia.

MINIŞTRII ŢĂRII Cabinetul Sturdza, format la 12 Martie 1907 Dlm. Sturdza, preşedinte al Consiliului şi min. de externe. Ioan C. BrâTIANU, min. de internei Em. Costinescu, min. de finanţe. Spiru IIaret, min. de culte şi instr. publ. Anton Carp, min. de domenii. Toma Stelian, min. de justiţie. Vasile G. MORŢUN, min. Iucr. publ General Averescu, min.de răsboi. r

ANULUI NOU. □ □ /

In ciocnet de cupe, £/Vz şoapte Ce vesel vuiesc în urechi, De grabă intra-vei în noapte In ciocnet de cupe şi’n şoapte O anule vechi! Şi moartea, cu neagra-i aripă Te-o luă, să te ’nşire la rând:; O clipă, mai ai, doar o clipă Şi moartea cu neagra-i aripă Va bate curând!

Tovarăşul tău o să 'nvie îndată al clipei ecou, La viaţă chemând o vecie Şi anul cel vechili o să ’nvie In anul cel nou! Şi-aceleaşi nădejdi ne’mplinite — Din umbră pândi-vor la fel, Cu paterni, chemări şi ispite, Şi-aceleaşi nădejdi ne ’mplinite Veni-vor cu el.

n■ Vor creşte din nou trandafirii, Alţi nuferi pe lac voni zări, Spre lauda veşnic’a firii Vor creşte din nou trandafirii Şi iar vor muri. Şi inima noastră sărmană, Hrănită cu chin şi amar Şi ’ntreagâ, un ţipăt şi-o rană, O inima noastră sărmană Va bate mai rar.

Dar tot vom râvni cu durere O viaţă mai lungă, chiar rea, Şi’n rugă fierbinte-o vom cere Dar tot vom râvni cu durere Ca anul să stea. Şi treacă toţi anii — ce-mi pasă?

In azi tot pe eri îl găseşti, Nu frica de moarte ni apasă, Şi treacă toţi anii, ce-mi pasă, Când tu mă iubeşti!

ClNCINAT PAVELESCU.

GRIGORESCU I. In figura uscăţivă şi luminoasă a maestrului, doi ochi scânlcetori. Puterea lor e uimitoare. Cunosc prieteni, cari se întorc răsuciţi de această privire. L’am văzut pictând. Inchipuiţi-vă, două focare pe două rotocoale de catifea neagră. Razele scăpărate din amân­ două focarele, plămădesc formele în baia atmosferei, scormonesc conţi­ nutul lor şi prind ce e pe dinafară, tocmai cu ceeace vibrează pe dină­ untru. Modelele suferă, şi nu ar răbda 20 de minute să nu se mişte. Se resimt de ascuţişul care le turbură întregul sistem nervos. Ochii lui ex­ traordinari ţin de o caracteristică a poporului român. Poezia populară, cântă viaţa şi farmecul ochilor, şi nu e străin observator, care să nu fi simţit frumuseţea privirilor femeilor noastre. Maestrul a glorificat pe pân­ zele Iui, aceşti’ ochi cu gene lungi şi umede, cu priviri cari se perd în de­ părtări, şi a isbutit să îmbine scânteerea lor cu o umbră de melancolie.

GRIGORESCU.

ŢĂRANCĂ.

Mi se pare că amicul meu Caragiale a zis : «e cel mai mare liric al României». Fireşte, că nu e nimic de scăzut din această imagine. E însă de adăogat: Grigorescu este şi un profund psicholog, în aceeaşi măsură cum s'a susţinut că Rubens, poate figură printre cei mai însemnaţi fiziologi. Circulă sângele, — şi se vede cum circulă, — pe sub pieliţa subţire a fla­ mandelor grase, în tablourile lui Rubens. în ţăranii şi ţărancele şui, ale lui Grigorescu, sufletul îndurător, naiv şi melancolic al

—

1

CALENDA RUL « MINERVEI >•

73

unui neam întreg. Isvorăsc carăle din genunile albastre sau fu­ murii. Dupăce v’aţi desfătat în poezia imensităţii,'opriţi-vă la cel diniâi: boii blânzi merg alene, ţinând cuminte drumul bătut,

<3BIG OBESCU.

A LENE

■GRI G OiiESC U

VARA.

iar sus, pe fânul din car, stă pe brânci un ţăran, cu o pălărie neagră, cât roata carului, cu pletele răsfirate pe umeri. Priveşte, lisează, a uitat necazurile.

T ?\

74

CALENDARUL «>1 INERVEI»

II. Charles Blanc, susţine că, cine ar vedea câteva tablouri de Metsu, de Terburg sau de Gaspar Netscher, ar cunoaşte mai bine viaţa întreagă a burgheziei olandeze, depe vremea Stathuderilor, decât ar puteâ să o înveţe din nenumărate volume de geo­ grafic, de voia­ juri,' de des cri pţiuni şi de istorie.

Cu siguranţă că viitorimea va studiâ istoria ţărănilor, din operile marelui ma­ estru. Şi de se va încurca în discursurile, în polemicele, în le­ gile şi reformele noastre, în afir­ maţi uni le con­ tradictorii ale partidelor poli­ tice, în aspiraţiunile vagi şi în vicleşugurile ne­ trebnice ale cla­ selor conducă-' toare, pânzele 1 u i Grigorescu vor fi paginele luminoase, din care vor apăreâ, limpede, viaţa, O LAE. GRIGORESCU. obiceiurile, vest­ mintele, felul muncii, gradul de cultură şi sufletul ţăranilor, ba chiar problemele de existenţă naţională peste cari noi am trecut, cu uşurinţă, sau le-am tratat cu uşurinţă.

Strălucirea operilor lui e de o durere reală şi evidentă ; poezia scenelor nu ascunde mizeria. Boii, minunaţi de frumoşi, dar /.

'] 3 f

.

CAKEND A HUI# « M1NHKVEI»

7.">

slabi, întind din greu, că sc aştern la pământ; omul se apleacă, apăsând să trosnească, pe coarnele plugului. E noapte, abia se mai vede o dungă de sânge în apusul posomorit, şi bietul creştin, uscat şi trist, ca şi boii Iui, despică brazdă lângă brazdă, altfel, din bogăţia pă­ mântului negru şi lucios, nu s’ar alege nici cu mămăliga de toate zilele. Soarele arde; în aerul de cuptor pomii rari se topesc şi tremură în conturul lor vag, iar muncitorul c’o cămăşuţă săracă pe dânsul, strâns încins cu un curmei subţire, c’o căciulă groasă şi mare în cap, fără şolduri, costeliv şi prăjit se

GRIGORESCU. PORTRET.

GRIGORESCU.

TOAMNĂ.

frământă fără odihnă. Pe drumul greu, desfundat de ploi, roata a intrat pânâ’n bucia; boii se nă- • pustesc în jur; le. numeri coas­ tele; sus, Ia spata de dinapoi, o groapă,, o pată închisă sub şoldul lumincat; trage şi cel care îi mână, în pornirea lui disperată; ţi se pare că’i auzi răcnetul: un ble­ stem înfiorător. Intr’o cârciumă, — cârciumă dela Bacău, — un ţăran stă pe o laviţă cu capul rezemat în mâni; picioarele des­ făcute; ochii închişi; pe sub oblonul ridicat bate lumina în clondirile cu alcool-vitriol verde, gălbui şi roşu. Intr’un bâlciu ţă­ ranii îşi aduc viţeii plăpânzi; un evreu leşesc, cu ochii vâscoşi, şi sângeraţi, priveşte şiret, tocmeşte.

76

CALENDARUL «MINERVEI»

Dar aceeaşi ţărani au lepădat sucmanul şi au luat mantaua cenuşie închisă. Ţara le cere şi Domnitorul îi conduce în focul luptelor. Grigorescu a plecat cu ei. Alexandri îi cântă dela Mir-

GRIGORESCU.

EFECT DE TOAMNĂ.

*4 ■ $

....

N

Ml

"

.

GRIGORESCU.

• V»>

•>;;

.

CAR CU BOI.

ceşti în versuri, admirabile, duioase şi mucalite. Peneş^ Curcanul şi Hora Griviţei. Grigorescu îi vede slabi şi negri, scrâşnind din ^ fălci, învălmăşiţi jn fumul fioros al bătăliilor. Sunt aceiaşi ţărani aprinşi în faţa primejdiei. Avântul unui popor necăjit, nervos şi

CALENDARUL «MIXERVKI»

77

bray. La Opancz, tunarii, plecaţi pe caii lor, se duc ca o vi­ jelie, târând după ei prin clisa şi zloata drumului, tunurile grele.

Iuţeală vertiginoasă. Nicăeri pictorii cei mari, n’au izbutit să 'exprime atâta mândrie, atâta avânt, o masă aşa de vie într’o por­ nire aşa de eroică.

Nu execută o- co­ mandă, ci furiile antice i-a azvârlit ca pe valu­ rile unui torent preci­ pitat într’o prăpastie.

Vestita bătălie dela Pisa a lui Leonardo da Vinci, cât ne-a mai ră­ mas după desenul lui Rubens, n’are atâta mişcare cu toată cru­ zimea zugrăvită în fi­ gura călăreţilor. Chiar marea bătălie a lui Sal­ vator Roşa, care te’nfioară când o priveşti în Louvre, cu mulţimea cadavrelor rostogolite unele peste altele, nu are mai multă viaţă, mai mult eroism. Şi luptele dela Austerlitz de Gerard, dela Pira­ mide şi Eylau de Gros, dela Marengo de Carie Vernet şi dela Fontenoy PĂSTOR. GRIGORESCU. de Herace Vernet, sunt, cu toată splendoarea lor, mai mult nişte parade, pe lângă atacurile lui Grigorescu.

Pânze enorme, cortine festivale, în care apar, mândri şi senini, împodobiţi cu uniforme, cordoane şi fireturi, ofiţerii de stat major, generali şi Suverani.

Monocromia maestrului nostru îţi reprezintă exact atmosfera plumburie a războiului. El vede masa, iar nu detaliile, soldaţii iar nu ofiţerii; şi în năpraznica pornire a maselor nu are timp să caute o poză academică pentru vre-un erou de atelier. Figura Regelui a caracterizat’o printr’o privire gânditoare ca a unui vic-

,78

CALENDARUL «MINERVEI»

torios îndurerat care văzuse cât sânge cursese pentru Ţară şi Coroană.

Marele nostru maestru va transmite viitorimei sinteza sufle­ tului ţărănimei noastre: în pace şi în războiu. Şi dacă oamenii; de pe vremuri, Par fi înţeles, ca pe cel mai puternic istoric ai războiului, şi ca pe o adevărată glorie a României, de sigur că am fi avut întreaga istorie a Independentei. I s’au cerut ilus­ traţii pentru un ziar cotidian,— ca şi cum-s’ar fi cerut unui Homer să facă madrigale, — şi el văzuse o epopee crâncenă şi

•

-mm"'-

■

V;. i.:

.C*-

/.

'«w» M . -i • •

•. -

(JHIG OR ESC U.

m

;• ii1 r„ -

3

HARNICĂ.

eroică, din care avem numai câteva pagini geniale şi o sumă de documente de o nepreţuită valoare.

Dar viziunea lui în notele esenţiale ale vietei s’a manifestat cu o elocinfă uimitoare.

Perspectiva lineară şi perspectiva aeriană se întrunesc cu un farmec nepomenit, la toate orele din zi, în toate scenele şi toate coifurile pitoreşti, ilustrate de acest om extraordinar.

Carele, mulţimea, înăltimele, turmele, pădurile, se duc sau se apropie, nu numai prin intensitatea şi stângerea cromatică a tonurilor, dela vigoarea din primele planuri şi până la visul ae­ rian din fundul transparent, adeseori misterios ca o poartă a infinitului. Şi cum în lume nu e nimic care să nu fie şi banal si poetic, adevărat şi în banalitate, adevărat şi în partea poetica, *erâ1 firesc ca cel mai nobil artist al României sa privească rea-

1 a

-ii

CALEXDARUt «MIXBRVEL»

7Î)

litatea în frumuseţea şi farmecul ei, în acea lumină care pune în relief caracterele esenţiale şi in acea mişcare care o însufle­ ţeşte de cea mai intensă poezie. Şi ne-.a făcut să înţelegem ceea ce noi vedeam numai, îniiăl-

GRIGORESCU.

GRIGORESCU.

PE GÂNDURI.

STUDIU.

ţând cerul, depărtând munţii, adâncind văile, eterizând zarea, uşurând formele în fluiditatea atmosferei, ritmând mişcările, simfonizând colorile.

El a definit sufletul poporului şi a glorificat natura patriei.

80

CALENDAKUL «M1NERVEI»>

III. Câteva momente din această admirabilă vieaţă. Sa născut la 1838 pe moşia Pitaru, a familiei Lenş. Părintele său eră arendaş.

(Peste câţi-va ani a scăpătat). Copilul a deschis ochii în mijlocul acelei naturi, din care mai târziu au pornit strălucitele lui inspi­ ra {iu ni. Dum­ brăvi, drumuri cu pulbere arsă, brâi albăstrii de dealuri şi pe de­ asupra Carpa{ii stingându-şi zig­ zagul în lumina cerului. Aci, pri­ mele vise de copil naiv, cu ochi iluminaţi.

Pe la 6 ani ve­ nise în capitală, în Cărămidari, orfan de tată, cu familie nume­ roasă şi strâmtorată. O plă­ cere înnăscută a lui; dregea icoa­ nele vechi. La 10 ani, trecând prin Dudescu, văzu nişte sfinţi la geamul unui zugrav. O impulsiune nestă­ pânită îl hotărî să se apuce de GRIGORESCU. FLORI DE PRIMĂVARĂ. acest meşteşug. Şi intră ucenic la un zugrav, prieten al familiei. Doi ani învăţă, frecând la început colorile între două pietre netezi, lucrând mai pe urmă, şi de multe ori legănând în bra{ele sale delicate o copilă în faşe a patronului.

Intr’o zi i se păru şi nu se înşelase, că nu mai are ce învăţă, îşi părăsi dascălul şi se duse acasă. Acasă greutăţi, sărăcie, mumă văduvă. De unde pensule şi vopsele? Era primăvară. In desperarea Iui de copil sfânt, eşi pe una din barierilc Capitalei. In-

Ţ,\LHNDARL'L «MINEliVEI»

SI

cotro ? Nu’şi da seama. Un gând îi fulgeră prin minte. Atâta untişor risipit prin iarbă şi flori ! Îşi umplu basmaoa cu untişor.

Se întoarse în piaţă şi’l vându. In câteva zile, după un comerţ sârguitor, inima i se băteâ de bucurie. Avea cu ce să’şi cum­ pere colori şi pensule. «Primăvara a jucat un mare rol în viaţa mea!» L’am auzit adesea ori. Fireşte, i-a procurat primele, mij­ loace. In schimb el a divinizat’o în lumina şi frăgezimea ei, în ver­ deaţa gălbue încă, în florile şi mai ales în po­ doaba florilor ei de măr.

Ce mare rol a jucat Grigorescu în primăverile României.

Cele dintâiu icoane, făcute din amintire, le vându la obor. Unii evlavioşi se grăbiră să aibă icoane din «mânele nevinovate» ale co­ pilului. La 14 ani erâ tovarăş, la parte, cu zu­ gravi vestiţi. în contrac­ tele unora figură clauza: «chipurile dela catapeteazmă să fie de meşterul Nicu». Prinţesa Trubetzkoi îi porunci o «iWaică a Domnului», şi nu crezu ochilor văzând opera tânărului. I-o arătă lui Alexandru Ghica GÂNDURI TBISTK.'s GRIGORESCU. şi-i prezentă pe autor.

Alexandru Ghica zise mirat: — «adevărat, are mână uşoară». Tânărul auzise, erâ cât p’aci să-i răspundă:—«aş fi fost bun de bărbier». — Neapărat el simţea, ceva mai sus de umeri, chemarea lui. în 1854 se ţinu de către Eforia şcoalelor un concurs pentru o bursă de desen şi pictură. Grigorescu învăţă limba-franceză: idealul lui erâ deja Parisul. Se prezentă la concurs. Dar nu în­ deplinea condiţiunile: i se cereau «umaniorile» şi el nu termi­ nase nici clasele primare. Le îndeplini d. C. Stăncescu. Grigo­ rescu se întoarse trist la icoanele sale. Să nu meargă la Paris?

Cali-mlarul «Mîucrvei», 190S.

82

CALENDA RUL «MIXERVEI»

Se aşternu pe lucru şi în două săptămâni isprăvi o pânză de un metru pătrat: «Mihaiu scapă stindardul». Acest prim tablou, prin ce întâmplare nu ştiu, îl văzu aga, beizadea Mitică. Prinţul îl prezentă lui Vodă Barbu Stirbeiu. Domnitorul admiră pânza, o reţinu şi-i dete 100 de galbeni, zicând Beizadelei: «E prea tânăr, să mai înveţe la şcoala noastră». Iar la sfinţi. Zugrăvi câteva icoane la Căldăruşaniv * Prima lucrare mare ce i se încredinţă fu mănăstirea Zamfira din Prahova. Aci lucră doi ani, şi făcu cunoştinţa unui călugăr

Gli 1G ORESC V.

IX BRETANIA.

Isaia, după metanie de la mănăstirea Neamţului. Un călugăr umblat, cărturar, şi vioiu în povestirile lui.

Văzuse Sf. Munte şi Ierusalimul. Nopţi întregi povesti minu­ nile de pe unde colindase. O adevărată amiciţie se legă între ei. Isaia, înţelese talentul zugravului şi se hotărî să plece îm­ preună la Paris, cum or puteâ, după sfârşirea mânăstirei. Că­ lugărul trebuia să se întoarcă mai întăi la urma lui, şi pentru economiile ce lăsase acolo, şi pentru motivele disciplinare. Porniră spre mănăstirea Neamţului. Pe drum călugărul căzu greu bolnav.

Grigorescu îl îngriji ca pe un frate. După o lună se făcu ceva mai bine. Luară drumul la mănăstirea Neamţului. Acolo boala iarăşi îl trânti la pat. Grigorescu lucră câteva icoane. Una din ele i se trimese dar maichii Ursachi. stariţa Agapiei, femee cultă şi deşteaptă. Maica Ursachi vroia de mult să zugrăvească din nou mănăstirea. Cum văzu icoana, chemă pe zugrav. 11 privi

CALKXDAKUL «MIXERYEI •>

83

vam lung. nu-i venea să crează. Grigorescu abia eră de 20 de ani. Se învoi să lucreze, icoane şi ziduri, pe preţ de 3.000 de galbeni. Trei ani a muncit la mănăstirea Agapia care e mai . toată de mâna lui. In acest timp Miliail Kogălniceanu, în plim­ bare pe la frumoasele mănăstiri ale Neamţului. îl cunoscu.

Se impresionă serios de aşa talent, şi făgădui că-i va îtiscri o bursă în'budgetul .Moldovei. La 1861 sfârşi mă- | năstirea Agapia. Şi cu e- . conomiile ce depuse la * Spiridonia din Iaşi, plecă singur la Galaţi, —călu­ gărul se dusese iar la Sf. Munte, — luă va­ porul spre Viena. Parisul îl atrăgea, şi el, de astă dată, îl studiase bine după un «guide» dela actualul Mitropolit Pri­ mat. pe atunci arhidiaconul mitropolitului Mi­ ci eseu.

La Paris se duse d’adreptul la atelierul lui .

Cornu. Orele libere Ie petrecea în muzee. După câteva luni uită Luxem­ burgul şi se extaziă de capo-d’Operile marilor l’ORTRETGRIGORESCU. maeştri din Louvre. Ziua lucra în atelierul lui Cornu, seara în atelierele de noapte. Somn puţin, odihnă de loc. Idealul după care goniâ, ca o fatalitate care-1 prigoniâ.

In curând la şcoala de Bele-Arte se ţinu un concurs între studenţi, fără deosebire de naţionalitate. Recompensa, o sumă de bani. Prima lucrare eră o schiţă de admisibilitate. Grigorescu fu primit după cei zece care după 8 zile trebuiau să intre în loji. Şi acum râde cu poftă de condiţiunile concursului : o luptă an­ tică sub nişte arbori bătrâni, o apă şi în fund munţi. Nimic nu lipsiâ din tot cuprinsul artei. Tânărul, care şi în mănăstiri , lucrase după modele, — Tzoni îi pozase pentru un sfânt — nu pricepea cum ar fi pictat acei copaci din fantezie. Se duse în parcul se­ cular dela Fontainebleau să studieze în cele 8 zile. Când văzu natura în toată măreţia şi splendoarea ei, când începu să stu­ dieze desenul, structura, înrămurirea, umbrile şi luminile unui

81

CALENDARUL «MINERVEI»

stejar, înţelese că marele învăţător în artă este ea, natura, mai presus de toate sistemele, de toate şcolile şi de toate geniile. Şi o admiră şi lucră fără să ţie socoteala zilelor. Când şi-aduse aminte de concurs, trecuse o săptămână peste cele 8 zile. Patru luni nu se mişcă din întunecimile şi luminişurile dela Fontainebleau.

La al treilea an se instala în satul Barbizon, cuibul celebru al celor mai geniali peisagişti francezi: Rousseau, Trovon, Diaz, Millct. Corrot.

Mi h al ac h e Kogă 1 n i cea n u se ţinuse de cuvânt. 1 se trimetea bursa din Iaşi. Dar după trei ani nu mai putu răbda străinătatea. Arta gă­ sise o rivală : Patria. Prins de nostalgie. în 18(54 se în­ toarse în România. Două luni le trecu la Căidâruşani.

Am un studiu cu data de 64. O chilie. Pe două paturi cu cergi vărgate stau de vorbă, faţă în faţă, călugării.

In fund o fereastră deschisă.

Lumina năvăleşte. Perspec­ tiva ce se deschide prin acel dreptunghiu de câteva ceniimetre este infinită.

După trei luni se reîn­ toarse în Paris. La 1869 fu rechemat în ţară. Se pre­ zintă ministerului de ins­ trucţiune publică. Ceru o catedră la şcoala de BcllcArte. De astă dată avea ti­ GRIGORESC U. PIAŢETĂ IN BR ETA NI A. tlurile,—eră un artist în toată puterea cuvântului, dar de astă dată locurile erau ocupate. Eată motivul serios pentru care şcoala noastră naţională n’a avut un astfel de profesor.

Primul lui succes fu «o floare între flori». O tânără fata cu capul rezemat de un zid, priveşte înaintea ei ramuri, flori, verdeaţă, şi lumina se cerne ca o fină pulbere de aur. Menelas Ghermani n’a tocmit şi a plecat fericit «cu cea mai frumoasă fată pe care o văzuse în viaţă».' La 1870 produce acel capd’operă, cunoscut şi celor cari au văzut-o şi celor cari n au

:

r

a

CALENDARUL «MINERVEI»

85

văzut-o; «ţiganca» lui Ion-Ghica. Nu are dată, dar crez după manieră, că şi «ţiganca» de o fineţe extraordinară, cu o privire

GRICrORESCU.

\iR KTONA.

GRIG ORESCU.

LA CĂ LDĂRUŞA XI.

galeşă, melancolică, pe care am văzut-o astăvară la d. Carp, e tot cam de la acea epocă.

8G

CALENDA RUL « M1XERVEI»

Războiul franco-germân îl zgudui puternic. Franţa era învinsă.

Se retrase mâhnit la Rucăr. Acolo lucră 2 ani. La 1873 plecă în Italia, din Italia în Franţa.

Se. stabili în Paris îşi făcu un atelier. Cei mai talentaţi pic­ tori francezi, văzură în el o mare reputaţiune care începea 'a’şi luă avânt. Războiul cu Turcia se declară, şi Ion Brătianu îl chemă în ţară prin generalul Davila. Lăsă tot în urma sa şi veni să’şi expue viaţa şi să'şi dea toi talentul lui Patriei. Şi acest om care nici odată nu studiase genul militar, urmări cu dragoste, cu milă, cu emoţiune şi entuzi­ asm, pe soldaţii noştri, îi văzu în cele mai crâncene lupte şi le fixă de vecie suferinţele, jertfele şi eroizmul.

După războiu se retrase la .

Câmpina şi îşi continuă opera lui colosală. Atăzi]) lucrează ca şi acum două zeci de ani: în cele mai proaspete opere LA GEAM. GRIGORESCU. aceiaşi vibraţiune, aceiaşi căldură, aceiaşi lumină, aceiaşi dorinţă.

E cea mai curată glorie a României.

Delavrancea.

Fiecare la ce se pricepe.

Marele pictor grec, Apel, era, se zice foarte aspru cu operile lui. El le arăta uneori publicului, ţinându-se ascuns după o perdea pentru a auzi observaţiile fiecăruia Un cizmar găsind o meteahnă la sandala unui per­ sonaj din tablou. Apel o îndreptă îndată. A doua zi, ciubotarului nu-i plăcu însă o altă parte a tabloului, şi o critică. Atunci pictorul, înfuriat, eşi din ascunzătoarea sa, şi-i strigă: «Ciubotare, rămâi numai la ceiace te pricepi».

i) Articolul acesta e publicat în Ianuarie 1902.

i

■■

■■ H

IN

MUNŢI

Voi munjilor mândri, moşnegi cununaţi Cu stelele bolţii albastre, Jr\ leagănul Yostru de codrii şi stânci porm toate poveştile noastre. ^Mături de şoimii cu ochii aprinşi, j)ii\ tainica voastră dumbravă, Se ’nalţă ’ndrăzneţe ’n lumina diq cer Şi Yisele noastre de slavă.

3i\ Yoi îşi deşteaptă plânsorile ei frumoasa mea ţară săracă Cu braţe lipsite de-al luptei fior Şi buze ursite să tacă. £a voi vine jalea-i, când vi/or păgâq purcede strigarea să-i Jrângă, 3r\ cântec o schimbă pădurea de brazi Şi ’r\ lume-o trimite să plângă. «£a Yoi mă îndrumă’n cărările ei Şi biata mea soartă pribeagă, pădurea cea vecinie lipsită de somn jVîi-e s/ântă şi-atâta de dragă.

■ ■■

■H

B■

00

Cântarea măiastră din codrii cărunţi pă strunetor mele poYaţă, Şi-o mândră poveste striYită de Yremi Eruditul meu suflet înYaţă. pin culmea pleşuYă cu creştetul alb privirea mea zboară departe Şi \ mintea supusă tresare aprins porul măririlor moarte.

Ur\ Yaier amarnic se zbate ’q amurg Şi mo-are îq zvonuri de ape, jAl munţilor Yaier mă zbuciumă ’n piept Şi-mi tremură plânsu’n pleoape.

O Yitregă soartă cu patima ei pe ’ntinsele culmi şi poiene, Jn Yremuri pitice, iubirii de /raţi 2iditu-i-a graniţi Yiclene... )\ pus miezuine şi stăvili a pus pupându-Yă creştetu \ două, Când pomnul stăpâr\ pe pământ şi pe cer pe Yoi Y’a dat munţilor nouă !

Vă arde ruşinea diq creştet, — ades Voi aspră porniţi Yijelie — Şi su/letu-mi lacom Yă soarbe atunci jNăpraznica Yoastră mânie! pir\ urletul vostru sub ceriul aprins, ^ pir\ ploaia de trăznete grele S’a naşte odată, plutind peste vremi, Cântarea cântărilor mele!

OCTAVIAN GOG A.

□

B HI

fr1 -■ -

MOŞNEAGUL ...N’am uitat, îmi scrie un prieten, despre făgăduiala pe care ţi-am făcut-o în seara aceia melancolică şi liniştită, când ne plimbam pe un drum de ţară şi ne aduceam aminte de întâmplări vechi şi mai ales de rudeniile noa­ stre din satele în care am copilărit.

Cum m’am în­ tors la noi în sat, acasă, m’am dus să văd pe moş­ neagul nostru.

Acu îmi eră tare dor de el. Şi când am intrat în odaia curată, mirosind frumos a flori, bătrânul a rămas privind cu ochi mari la mine, aproape să nu mă mai cunoască: plecasem de mult din tară şi acuma mă întorceam cu mustaţă, tânăr fercheş de moda nouă.

Eu mă uitam zâmbind la dân­ sul, cu zâmbetul copilăriei de altă dată, şi Moşul mă cunoscu pe dată. I se lumină şi lui obrazul şi se bătu cu palma peste frunte :

uo

CALENDARUL «minervei>»

«Măăă !... bată-te să te bată ! nici că te mai cunoşteam, ne­ poate !» îi sărutai mâna, iar el îşi puse buzele şi mustăţile pe fruntea mea. Mă măsură după aceia înduioşat din creştet în tălpi, mă apucă de umeri şi mă aşeză lângă el. Prinse a mă întrebă multe şi mărunte. Eu îi vorbeam şi el îşi mângâia mustăţile pe gânduri. întrun târziu, pe când ii vorbeam de oraşele nemţeşti, mă opri : «Stai ! Lipsea? Am fost şi eu pe-acolo, pe vremuri, cu oştile împăratului... Mare războiu s’a mai dat pe acele locuri!

Este acolo un pod peste o apă, unde mulţi Nemţi au pierit, şi mulţi de-ai noştri, săracii! Mai este podul ăla?» Şi rămase gândindu-se şi zâmbind, cu ochii în gol. Apoi iar începu să mă’ntrebe, clipind de data asta dintr’un ochiu, despre rriîlerile de prin partea locului, care dau din cap mlădiindu-se, şi grăesc subţire, parcă ar avea nişte pisici în pântece. Şi amin­ tirile, deşteptate, prindeau să-l înfierbânte şi să-i întinerească privirile.

Eu cătam la el cu dragoste. Moşneagul nostru — îlie Aldea a lui Ion — erâ om vechiu. Trecuse prin crâncenele războaie de la începutul veacului trecut, prin viforul revoluţiei lui lancu, îşi aducea aminte şi de crunta răscoală a lui Horia, dar se ţinea bine încă. Mustăţile albe, pe care şi le răsfira cu degetele, pă­ reau adevărate Caere; părul, deşi zăpadă, îi băteâ în viţe dese şi aspre grumazul tare, — şi aveâ nişte ochi luminoşi cari pri­ veau cu linişte pe sub sprâncenele stufoase, şi un glas gros şi aşezat care se înăsprea în mormăiri câteodată şi părea că vine dintr’un adânc depărtat. Păşea îndesat cu cizmele-i grele, legănându-şi puţin trupul mare la dreapta şi la stânga, şi băţul lus­ truit, cu un şarpe lucios săpat în el şi rotit de jos în sus, îl purtă mai mult de fudulie. De altminteri moşul se lăuda încă cu voinicia-i care odată doborâ şapte oameni şi ţineâ ş’acum la petrecere cu băutorii cei mai vrednici. în tinereţe se războise, între cătanelc nemţeşti, cu oştile îm­ păratului Napoleon. Din acea vreme povestea el multe, când aveâ chef, despre drumuri lungi prin ţări străine, despre bă­ tălii sângeroase, cetăţi negre cu uliţi încurcate, despre femei albe şi despre petreceri mari. Intrase în munţi după aceia cu tur­ mele, — şi când coborâse, suna buciumul primejdiei şi răscoalei în ţară. Se bătuse în revoluţia dela 48, căzuse ; apoi iar intrase in singurătăţile codrilor, cântând cu tineretul : Munte, munte, piatră seacă.

Lasă voinicel să treacă, Să treacă la haiducie, ^ Să scape de cătănie...

CALEXDA IlUL «MINEUVEl)>

DL

Iar acuma, in lumina care intra împuţinată prin perdelele lă­ sate, în odaia bătrânească, îmi vorbea despre isprăvile mele de

:

r:

•

CilîIQORESCU.

v

■ %

:

PE GÂNDURI.

copil, despre bătăile cu puii de Ungur, despre călătoriile domoale dela baltă acasă, pe grumajii moi ai bivoliţelor, şi se uită la mine şi par’că nu-i venea să creadă că mă vede bărbat încheiat.

;i2

C A LI5X I) A uuL « AM NI5K V KI»

«Cc? tu eşti om întreg acuma, şi ai venit la noi de la şcoli in nalte, cu multă carte. Să mergem la târg, să-mi vadă lumea nepotul. — Aici se opri puţin.—Hei! păcat că nu mai trăeşte baba ! Ce-ar mai plânge ea acu şi sar bucura ! Ce s’ar mai mi­ nună şi ar sta cu mâna la gură ! Ei, vezi, mă? De asta-mi pare rău. Eu am trăit bine cu baba !...» Şi dădu supărat din cap, cu ochii întunecaţi de umbra unei supărări învechite.

Apoi, într’un târziu, îşi căută pălăria cea nouă şi cojocul cel cu flori, şi, pe când se găteâ, porunci slugilor să înhame caii la căruţa cea bună. După aceia trimise după tata şi după u nchiul...

Acu se învârtea prin casă, — şi descoperi într’un colţ fluerul lustruit din care cântă el odată la ciobănie, în alt colţ un chimir din tinereţe, — şi mormăia încet, foarte înduioşat.

Iar în căruţă mă âşeză lângă el, — şi pornirăm, petrecuţi de privirile celor ce ne întâlneau în ziua aceia de Duminică. Cei mai mulţi dădeau bineţe, iar Moşul se plecă Ia spatele mele şi strigă zâmbind : «Am şi eu o bucată de nepot, mă ! Şi ce mai învăţătură pe el! Ştie toate glasurile, — şi ale nemţeşti!» Şi bătrânul parcă întinerise cu zece ani. li scânteiau privirile în aerul luminos al verii şi îmbrăţişâ cu ele, ca pe nişte pămân­ turi ale lui, întinsele lanuri pe care aurea grâul, şi depărtatele păduri albastre şi întunecoase care se revărsau în zări de pe coastele munţilor. Şi caii mergeu repede, încordaţi; o boare uşoară ne mângâia obrajii, — şi Moşul, în răstimpuri, cercat de o amin­ tire, mă întrebă despre unele lucruri ale copilăriei, ori despre aptele tinereţei mele, acolo, prin cei străini. Apoi tăcea, furat de trecut, cu ochii aţintiţi în limpezimea zilei. în Braşov, dădurăm în furnicarea târgului. Boitele, şetrile îşi soreau mărfurile pestriţe. Negustori singuratici, cu toată averea în spinare, răzbateau ţipând prin mulţimea care căsca gura la comediile unde paiaţele chemau lumea dând din mâini şi din picioare, în bubuirilc tobelor şi răcnetele disperate ale trâmbiţelor.

Oameni în feldefel de porturi vorbeau limbi felurite, se încru­ cişau, se loveau, se certau, zâmbeau, ori se priveau chiorâş.

Erau Saşi înnalţi şi deşiraţi, păşind rar şi apăsat în cizmele lor dintr'o vacă, hodorogind şi mestecând cuvintele, cu buza de jos atârnând sub greutatea pipei; erau Săcui bălani cu limba răstită, cu capetele dârze, cu pantalonii strânşi pe vânăj erau Mocani dc-ai noştri, voinici şi rumeni, trecând liniştiţi cu glugile la şold, ca la dânşii acasă, printre certurile tuturor. Femeile de toate naţiile înfloreau, cu hainele şi cu feţele, învălmăşeala. Şi printre toţi făceau pete nelipsiţii Jidovi în caftane, hârâind, cu degetele

CALlCNDAUUr, "MlXEltYKl >

•<>:{

răşchirate. Iar poliţaii, gravi, ca nişte oameni carienii se gândesc la nimic, se plimbau ţanţoşi încolo şi ’ncoace, prin fierberea mul­ ţimii, cu mâna stângă pe straja tesacului. Din vreme în vreme se opreau, pătrundeau în îmbulzeli şi sfezi, ridicau mâna dreaptă cu arătătorul în sus şi rosteau câteva vorbe îndesaţe.

Prin mulţime, prin strigăte, tre­ curăm, şi traserăm la un han.

Apoi eşirăm: Moşul voia să-şi arate nepotul şi străinilor şi cu­ noscuţilor pe care întâmplarea i-ar fi scos în calea noastră. Şi ne întâlnirăm cu mulţi. Bătrânul le vorbeâcu taină, ca despre un lu­ cru rar. Pe rude le trăgea după el.

«Hai, frate!

Om cinsti câteceva ! •> Şi ne trezirăm, spre seară, la un birt dintre cele mai bune. Acesta . eră gustul buni­ cului.

«Ce crezi, mă!

Lucru fain! Aşa-mi place mie.

Să vie mâncare şi băutură!» ch ivută.

GIUGORESCU. Birtaşul şi chel­ nerii se uiiau cam ciudat la straele albe ale bătrânilor, dar redingota şi ţilindrul meu îi ţinură în respect.

«Porunceşte tu, nepoate !» strigă Moşul. După aceia se întoarse spre chelnerul care stătea lângă mine, drept, cu şervetul trecut prin stânga : " «Mă domnule ! da s’aduci vin bun şi mult! vin bun, mă !

94

CALENDA1ÎUL «MLNEKVEI»

Auzi ? — Mă ! ştii tu cine-i ăsta ? Nepotu-meu, — să-mi trăiască ! Ştie carte al dracului! Doboară din pilde pe-un popă săsesc!

Una, două, — ţi l-a dat gata! Şi pe limba lui, mă!»

Bătrânii ceilalţi prinseră a râde cu hohot. Iar chelnerul se ' aplecă spre mine, fără să zâmbească, şi întrebă : «Ce poftiţi, mă rog ?

— Ce poate să poftească nepotu-meu ? strigă bătrânul. Vin bun şi. mâncare. Asta !» * Când începurăm a îmbuca, seara venise. In foişor erâ răcoare şi miros de flori. Larma târgului se potolise, iar vinul gălbuiu sticlea în razele lumânării din sfeşnic, ce pâlpâia în mijlocul mesei.

«E întuneric, mă ! vorbi bătrânul, lăsându-se pe speteaza sca­ unului. Ia’n auzi, domnule chelner!

— Poftiţi! strigă Ovreiul, răsărind din umbră.

— Să vie câte o lumânare pentru fiecare, porunci bătrânul.

Opt suntem : opt lumânări. Trebuc să facem luminaţii nepotului.

E zi mare astăzi!»

După ce în faţa fiecăruia prinse a fâlfâi câte-o. limbă de foc, bătrânul se sculă şi închină: «Dumnezeu să te alduiască, nepoate ! Să te trăiască la mulţi ani în pace şi bucurie! De carte nu mai ai nevoe : eşti tobă, Ştii tu bine ce-ţi mai trebue !» Şi făcu din ochiu, şiret, cătră ceilalţi. Printre bătrâni trecu o undă de haz.

După moş, toţi se ridicară şi închinară. Iar bătrânul se în­ toarse din nou spre chelner : «Mă domnule ! noi avem chef! Să vie câte-o sticlă de fiecare lumânare !» Şi moşnegii înfierbântaţi începură â vorbi, peste masă, cu mine. întrebau câteceva. Unii, mai poznaşi, îmi zyârleau câte o glumă, şi, râzând în hohote mari, se răsturnau pe spetezele scau­ nelor şi se plecau unii spre alţii şoptindu-şi la ureche şi privindu-mă cu coada ochiului. Apoi întindeau mânile spre clondire şi-şi turnau vinul în pahare.

Iar într’un târziu, pe când în jurul mesei se desfăşura veselia gălăgioasă a celorlalţi bătrâni, Moşul, înduioşat puţin, începu, cu păharul in mână, să-mi spue una dintre «ale vechi».

«Ai fost, vorbi el întorcându-se spre mine, ai fost şi tu pe-acolo, * prin ţara aceia a Bursucului... Hei, nepoate, acolo mi s’a întâmplat mie mare lucru ! Ştii unde ? Nu ştii! Apoi vezi, acolo, la Lipsea aia, unde ai învăţat tu glasurile ale multe... Acolo se duc mulţi de-ai noştri pentru mărfuri... Dar eu am fost în mondir şi cu sabie, sub steagurile împăratului Franţ» !

CALENDAUl‘1. «M1NEUVK! •-

Şi graiul celorlalţi scăzu, conteni.

Iar povestirea bătrânului se lămuri în liniştea care se întinse. Şi o umbră mare a vremurilor .acelora viforoase, umbra lui Na­ poleon tresări deodată înainte-mi, peste zbuciumul şi spaima popoa­ relor. Oşti mari se tălăzuiau, pe care disciplina şi jurământul abia le mai ţineau înaintea vijeliei. Şi pe acel Napoleon l-a văzut bătrânul în acele vremuri... «daca, zicea Moşul, era aşa, un ■om mărunt, grămădit par’că asupra pântecelui rotund... Şi n’aveâ nici mustăţi, nici barbă, eră aşa, ca’n palmă... Am stat faţă cu el, — da’ cl eră ca un puiu de om pe lângă

f

05

n $!U V V m;.

■■■

i *»

it

■

i . t

Ir .

■

• • . * :

GRIGORESCU.

■

TORCÂND.

.1

a

ţ

GRIGORESCV.

' î

n

i

PE CĂRAIiE

mine... Noi am rămas toţi grăniţerii cu pajura împărătească, iar ceilalţi se duseseră la vale spulberaţi... Şi ne împresură oa­ stea lui Napoleon, şi ne batem noi, şi ne batem, şi cade unul, cade altul,—ş’odată ne repezim ca nişte mistreţi, cu mânie, şi rupem noi oastea lui... Pe urmă toţi au căzut şi singur am rămas cu steagul, — şi când au năvălit toţi peste mine, aiuncea n’am avut ce face... M’au prins şi m'au dus la împăratul lor cu steag cu tot... Şi încep să mă întrebe tălmaci. Da’ eu zic: «Ce, mă? eu nu ştiu limba voastră! Vorbiţi româneşte»! Şi se găseşte unul şi spune împăratului: «Ăsta-i

m

CALÂND A IUL « M1XK11VEI»

Valah, măria-ta! Român din munţii Ardealului» L Şi atunci aşa, uite, aşa a dat din cap Napoleon, — şi a zis: Hm! — Pe urmă m'a întrebat dacă sunt mulţi ca mine prin munţii noştri. «Toţi, zic, îs ca mine,—şi noi toţi, zic, suntem cu credinţă către îm- * păratul»... Atuncea împăratul acela mic m’a bătut pe umăr ş’a spus ceva, a zis: Bun! şi mi-a dat drumul să-mă duc... Iar eu mă socoteam : Ce pui de om, şi răstoarnă împărăţiile!.. E mic el, — da’ trebue să fie voinic... Da’ de temut nu mă temeam de el»...

Moşneagul tăcu şi zâmbi, iar păhărele pline sticleau în bătaia lumânărilor. Mă uitam la el, par’că se zugrăvea mai mare, cu faţa gânditoare, pe fundul de verdeaţă al foişorului.

Se întoarse spre mine : «Apoi am auzit că şi el a murit şi i s’au spulberat şi împă­ răţiile»...

Clătină din cap şi rămase o vreme tăcut. «Şi-rni pare rău de-un lucru, zise el deodată, că am rămas singur să mă bucur... îmi pare rău că nu-i şi baba mea să plângă de bucurie... Tot e bine când ai un nepot ca acesta Mă apucă de după cap şi-şi puse mustăţile aspre pe obrazul meu.

«Ce vrai, mă domnule ?» zise apoi către chelner. Chelnerul cşi."

Bătrânul începu să râdă: «Se teme al dracului de noi ! adăogi el, bătându-mă de două ori cu palma pe umăr.

Iar cu, cam ameţit şi înduioşat puţin, căzusem pe gânduri şi-mi aduceam aminte de copilăria mea din care bunicul răsărea tot aşa de voinic şi tot aşa de bătrân ca acuma, — mă gândeam şi la vremuri mai vechi pe care nu le apucasem, şi la Napoleonîmpăratul, şi simţirea veche a copilăriei mi se întoarse par’că şi-mi încălzi sufletul: atunci, în copilărie, aveam credinţa că moşneagul nostru, niciodată nu s’a născut, şi nu va muri nici­ odată... Eram.cu mustaţă şi simţeam iar în mine vechea admi­ raţie şi vechea sfială:..

Mihail Sadoveanu.

Cântecul lebedei.

Cei vechi avură ideia fabuloasă de a recunoaşte lebedei sălbatice darul melodiei. După Pytagora, sufletele poeţilor treceau în trupurile lebedelor, păstrând puterea armoniei pe care dânşii o aveau pe pământ. Lesne şe­ zătorii luară drept un adevăr ceia ce nu eră decât o închipuire glnbace. 1 ot Pvtagora zicea că melodia lebedei murinde era un cântec de veselie, prin care paserea lui Apolon, se bucură că trece la' o viaţă mai fericita. Astfel se face că după această legendă, cele din urmă opere ale scriitorilor, cete clin urmă discursuri ale oratorilor, ca şi cele din urmă cuvinte ale oricărui om de bine iau numirea de : -cântecul lebedei.

□ □00 E Q □

ISPRĂVI CORINEI.

■■■

Fusese masa gata, aşezată.

M'arn dus ca să poftesc la masă.

Mă ’ntorc!..., şervetele toate întinse pe jos, Pe fiecare O farfurie., şi-i gata să ia, tacticos, Şi din mâncare!...

Eu dau s’o cert: «eşti prea neastâmpărată /» Ea-mi. face semn să es din casă!..

nLl□ (3

II. Când cauţi prinde mâţa, o desmiardă, In braţe-o ia, /o/ ca una De mari, doar coada pisicei o’ntrece mai sus C'^/z /atf de mână, Iar capul i-atârnâ pe jos, şi-urmează supus Pe mica stăpână.

Cei doi căţei i-s dragi, din ochi sâ-i piardă Şi în căruţ îi plimbă ’ntr’una.

III. îmi sâmănaseni flori, s’avem grădină Cu maci, rozete şi zorele.

Mă mir! E linişte ’n casă! o fi-adormit?

Aş, da de unde!..

■ Calendarul «Miuervei», 190S.

E3

■ ■ Priviţii La flori cu grămada culege lignit. Şi cu/n s ascunde !

O prind cu buzunarul, mâna plină «Culeze Coca focicele».

IV.

■

n

Găsi o coajă de săpun, nu’ntreabă, S’a strecurat ca o suveică.

O prind: e până la coate muiată ’n clăbuc Şi tot zoleşte!

Tiptil, să nu mă simtă, pe la spate mă duc, Ea mă zăreşte, ŞTmi spune scurt că; «Coca are tleabă» ! Şi-i şorţiTntreg muiat în teică L.

□

n

E3 m

□ IES S

V.

H

Ii dau creion, că-i place mult să scrie. m «Ma fasi găini» mă roagă-ntr una..

Eu fac, i-arăt: «uite ochii,- şi creastă şi ciup Şi aripioare».. a «Ma fasi» —şi tare-i place, se ’nvârte ca ’n şurup.

Dă din picioare... Ş:am .desemnat pe coli găini o mie, Şi tot : «To log ma fasi una».

!

NATALIA IOSIF. i

1 ca Q Bl S 0 B B

Maamnnnffiis □ AA

E

„SĂMĂNĂTORUL“ — REVISTĂ LITERARĂ SĂPTĂMÂNALĂ —

Cu anul acesta se împlinesc şapte ani de când apare Sărnănătorul.

E singura revistă săptămânală care, fără subvenţii, fără re-

! \

M. Sadoveanu,

Redacţia revistei «Siimăniitovul»: Ion Scnrtu. G. Munteanu-Murgoci, C . Sr.ndu-A.ldea, St. O. losif, D. Angliei.

clamă zgomotoasă şi numai prin sacrificiile şi buna înţelegere a colaboratorilor a putut să dăinuiască şi va dăinui. Când atâtea reviste efemere cu multă vâlvă şEau anunţat apariţia ca să dis­ pară mai curând sau mai târziu fără urme, Să mănătorul singur şi-a urmat senin calea ce şi-a ales-o dela început, apărând din săptămână în săptămână, totdeauna la zi, cu o regularitate care

100

CALENDARUL «M1NERYL1».

a dezarmat indiferenţa publicului cililor. Şi multă lume văzând cum această revistă mândră, liniştită şi sigură de sine conti­ nuă să-şi facă loc prin îmbulzeala atâtor tovarăşe mai mult sau mai puţin zgomotoase, s’a întrebat: care să fie taina acestui succes ? — Răspundem : dragostea şi încrederea reciprocă între cei cari o conduc. Apărând supt îngrijirea d-lor D.Angliei, St. O. losif, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Ion Scurţii pentru partea literară, şi G. Munteanu-Murgoci pentru partea ştiinţifică, mănuchiul acesta de scriitori harnici şi independenţi, a ştiut s’o menţină la înălţime, cu toate pierderile — uneori considerabile ^~ce le-a încercat. Iar cititorii credincioşi şi-au oului da seama' de atitudinea totdeauna hotărîtă şî demnă a Sămănâtorului în haosul de certuri şi intrigi de tot felul care — din nenorocire — stăpânesc la noi în bună parte viaţa literară. Aceiaşi cititori au putut aprecia şi sacrificiile dela. cari Sămănătonil nu s'a dat înapoi, îmbrăcând scumpa haină de sărbătoare la zile mari, nu­ mai cu gândul de a face o bucurie sufletească acelora cari îl iubesc. Numerele festive de Crăciun 'şi de Paşti, ilustrate de cei mai buni pictori ai noştri, cu sumarele bogat alcătuite, în frunte cu versuri de George Coşbuc şi alte bucăţi iscălite de scriitori de seamă ca O. Carp, A. Staruri, G. Ranetti, 1. Adam, N. Dunăreană, Z. Bârseanu, etc., etc., au fost adevărate eve­ nimente. Trecutul deci este cea mai bună, chezăşie şi pentru viitor. Liniştit şi simplu, fără larmă zadarnică Sămănătonil va continuă să fie ceeace a fost şi până acum: cel mai leal prieten al cititorului, un înţelept sfătuitor al tinerelor talente, persistând să cultive frumosul şi binele în cercuri din ce în ce mai largi.

Amintim, ca încheere, acelora cari vor să-l aibă în casa lor, că abonamentul anual este de 10 lei în (ară şi 12 lei in străi­ nătate. Redacţia şi Administraţia sunt în B-dul Academiei No. 3

Un cuvânt de spirit.

Sub domnia lui Ludovic al XIV — supranumit Regele-Soare — un că­ lugăr ceru un ajutor părintelui La Chaise, duhovnicul regelui. — «Nu ţi-a venit încă ceasul» îi răspunse părintele La Chaise. «El va veni când veţi binevoi, răspunse călugărul, căci Sfinţia ta guvernează doar Soarele».

Care e origina cuvântului Eră.

Acest cuvânt vine dela latinescul aera, care s'a format din împreunarea iniţialelor cuvintelor: Ab Exordio Regni Augusti (Dela începutul domniei lui August; formulă întrebuinţată pentru a se însemnă, data pe actele aces­ tui împărat.

VEDENIA După masă stăpâna casei ne pofti să luăm cafeaua în balcon.

Eră într’o frumoasă seară de -pe Ia începutul lui Cireşar şi florile teilor muriau în cele mai de pe Urmă miresme.

Pe când sorbiam din cafele, unul din oaspeţi arătă înaintea lui, înspre un zid şi zise: — Ia uitaţi-vă colo. Nu-i aşa că e o femee ? Eu îi văd şi tulpanul de pe cap.

Ne uitarăm cu toţii într’acolo. Se vedea în adevăr ceva negru

GRIGORESCU.

întoarcerea de la hâlciu.

la poalele unui zid şi dacă te-ai fi uitat mai cu băgare de şeamă, ai fi putut deosebi cu înleznire forma unei femei.

O doamnă se apropie de marginea balconului, se plecă puţin peste ea şi se uită lung spre locul arătat. Apoi se întoarse spre oaspeţi: — E o tufă de burueni.

Trei domni se apropiară şi ei de marginea balconului şi pri­ viră câteva minute. Apoi, aproape într’un glas, izbucniră: — E o femee'!

102

CA MSN DA lv l; L « M1NERVEI »

Un funcţionar uscăţiv făcu pe Englezul: — AII rtghtî... Un napoleon că e o tufă.

Un moşneag cu favoritele cănite răspunse: — Un napoleon că e o femee.

Doi liceani fugiră din balcon cât ai zice «meiu» şi după vrc-o cinci minute sosiră cu răspunsul.

— Ei, ce-i ? întrebă grabnic funcţionarul cel. uscăţiv.

— O tufă de burueni!

— Dar tulpanul cel alb?

— întrebă moşneagul.

— O dungă de var pe zid, drept laînălţimeatufei.

Atunci toţi oaspeţii ve­ \ niră până la marginea bal­ conului şi priviră îndelung înspre locul arătat.

— Curios ! — zise o doamnă. Ai jura că este o biată femee din popor, care stă ghemuită acolo.

0 — Adevărat ! — răs­ punse gazdă. Eu o văd foarte bine.

— E o arătare ! —zise un domn.

O domnişoară se scu­ tură ca atinsă de un fior, de frig.

— E un renghiu pe care ni-1 joacă luna ! — zise un tânăr advocat. Nu vă uitaţi în ce lumină de vis e ’nvăluit oraşul?

Gazda spuse: PE GÂNDURI. GRIGORESCU. — Nu mai vorbiţi de arătări.

Dar advocatul răspunse: __Eu vream tocmai să vă povestesc cum mi s’a arătat mie o vedenie şi ce-arn simţit în momentele acelea. Dar dacă stăpâna casei nu-mi dă voe, tac şi-mi aprinz o ţigară.

— Ah ! Ma chere, dacă ai şti ce mult îmi place să ascult povestiri despre arătări!;—zise o doamnă. Şi de oarece toate doamnele stârniră, ca advocatul să povestiască, gazda răspunse râzând :

•

-

103

CAI, UN DARUL «M TXEKYEI»

Sunteţi nişte Dacă voi vreţi, eu vreau cea dintâi să ascult pe domnul cu vedenia. (Aci ea arată, şireatâ, spre advocat).

Advocatul trase de câteva ori din ţigară, apoi începu: r,

.1 ri

■; gH . i

tvS

.J* -

'cfM .«

*■.

-r ţ A7-

-■

■;

3

■

:: P

v» \

'•

P- ■ s-3

i5V 'Ti .vyv<H vg

■

JK*

fcj o y*

tb

«Acum şase ani eram atât de obosit. în cât doctorul mă opri să mai citesc şi-mi recomandă să fac duşuri scoţiene şi să plec din* Bucureşti. > Făcui vrc-o două zeci de duşuri şi în urmă plecai la un

104

CA LKX DA RUL «MI X L-foR VEI •>

prieten care ţinea cu arendă o moşie în ţinutul Teleormanului, pe malul Dunării. .

Cea dintâi grijă a mea a fost să găsesc o luntre şi chiar de a doua zi am început un tratament special, tratamentul meu, pentru întărirea nervilor. Aveam nestrămutata credinţă că miş­ carea în aerul curat şi liniştea acelor locuri potopite de lumina soarelui, mă vor face bine. tămâni nu mai tremuram, nu mai aveam nici dure­ rea în ciafă, nici durerea în şale.

Mâneam, mă căruţam cu luntrea, pescuiam cu unda şi-ţi dormiam ca un bursuc.

De unde mai înainte mă sculam trudit, frânt aproape, cu o mare silă de mine şi de toată lumea, acu mă deşteptam mai odihnit, mai vesel, mai... tânăr. Iar într'o bună di­ mineaţă mă pomenii cân­ tând... Şi din zf în zi tot mai mult iubiam locurile acelea. îmi plăcea satul acela de oameni coprinşi, ri­ CIOBĂNAŞ.

GRIGORESCU. sipit într’un cot al Du­ nărei, îmi plăcea conacul moşiei prietenului meu şi-mi plăcea apa, apa veşnic călătoare, veşnic schimbătoare ca şi sufletele noastre.

Cum simţeam luntrea plutind, deveniam altul... Poate nu mă veţi crede, dar e aşa. E aşa! Şi numai acei ce iubesc apa, mă vor înţelege.

Mie, unul mi-a plăcut în totdeauna apa: pe pământ te sgudui, pe apă aluneci. Şi când faţa apei e lină, atunci ea oglindeşte cerul în adâncul ei. Dar cerul oglindit în apă nu mai e cerul ce-1 vedem în fiecare zi ci un cer deosebit, tainic şi de-o nea­ semuită putere atrăgătoare.

Eram deci foarte fericit...

Dar într’o zi o turburare mare se ridică în sufletul meu.

Prietenul meu îmi povesti într’o seară că o fată din sat(;Js a aruncat pe vremuri în Dunăre, puţin mai la vale de unde legam

C ALENDAltl'L « M LNERVEI»

!().">

cu luntrea şi oamenii spuneau că din când în când umbra ci joacă noaptea pe apă. lată în câteva cuvinte, acea tristă poveste de iubire, căci o iubire fără noroc a răpus acel suflet de fată.

Ea s’a avut bine de copilă cu un băiat din sat şi se lega­ seră cu jurământ să se căsătorească. Dar băiatul, învăţând bine la şcoală, a fost trimis la seminar spre a se face popă.

In fie ce vacanţă ei se întâlneau şi’şi reînnoiau jurământul, schimbând inele împleiite din fire de iarbă.

Dar dela o vreme băiatul s’a răcit de fată şi nu mai veniâ

GRIG ORESCU.

ÎNTOARCEREA DIN ŢARINĂ.

în sat nici în vremea vacanţei. După opt ani, s’a întors în sat preot în toată legea, însurat şi cu doi copii. Şi ea a alergat la biserică şi a îngenuchiat frântă de durere la picioarele iubitului necredincios. Şi vreme de trei ani a fost nelipsită dela biserică Duminica şi sărbătoarea. Ingenunchia smerită în faţa altarului şi sta aşa j acolo până eşia preotul cu sfintele daruri. Atunci îi sărută odăjdiile şi se sculă în picioare.

Se zice că într’o zi ţârcovmcul, necăjit din pricina acestei ne­ norocite ce aşteptă în genuchi eşirea preotului din altar, ar fi spus: «de ce nu strânge cine-va de pe drumuri pe nebuna asta ?».

Spusele acestea au ajuns la urechile fetei, care ju Duminica ur­ mătoare a aşteptat pe preot la uşa bisericii şi la ieşire l’a întrebat: — E adevărat, părinte, c'a spus Domnul nostru Isus Hristos unei femei: «mult ai iubit, mult ţi se va ierta ?».

— Adevărat, femee !

10G

/ CA LEND ARUL « MIXER VEI»

Şi fata a plecat fără să zică nimic. Mai pc sub-scară s’a svonit în sat că s’a aruncat în Dunăre şi s’a înnecat.

Povestirea aceasta mă făcu să nu mai dorm liniştit. Mi se părea că văd înaintea mea arătarea acelei fecioare nenorocite şi mă deşteptam speriat, bolborosind cuvinte neînţelese. Şi într’o «oapte mă pomenesc atins pe frunte de ceva rece.

Tresar şi caut să-mi dau seama de acea atingere.

Un oftat slab îmi veni în auz. închisei ochii şi-mi ţinui răsuflarea. Nu mai auzii nimic. Inima îmi ba­ tea nebună. Bâjbâii prin întunerec sa dau de chibritelniţă. Când o atinsei, o şi răsturnai. Cu multă trudă isbutii să găsesc un băţ de chibrit care nu se aprinse.

Rămăsei încremenit. Şi în liniştea acelor clipe de groază, bătăile ciasornicului se auziau repezi, regulat, nespus de sgomotoase. Luai ciasornicul şi-l ascunsei supt căpătâi, apoi mă întorsei pe par­ tea dreaptă şi închisei iar ochii, strângându-i cu pu­ tere. Dar nu putui răbda mult asurzitoarea vâjâire a sângelui în urechi şi cu STUDIU. GRIGOEESCU. o mişcare de sălbatec sării jos din pat şi rămăsei în­ lemnit, cu ochii ţintă într’un colţ al odăei, unde văzui o pată de lumină foarte ciudată. Ştiţi cum lumina? întocmai ca chibri­ turile jilave pe cari le atiiigi pe întunerec.

Am stat aşa mult timp...

Apoi m’am dus de-am deschis fereastra... Eu nu pot spune prin vorbe fiorul neînţeles ce m’a coprins când toată frumuseţea tainică a acelei nopţi scăldată în lumina albă a lunii, năvăli în odaia mea. Era o lumină blândă care cădea ca o ninsoare, ca o pulbere argintie nespus de măruntă, aşezându-se pe lucruri, întocmai ca pulberea minunată de pe aripele fluturilor.

Copacii, curtea, îndepărtările tăcute, mi se părură de-odată

CALENDARUL «MINHIlVKI»

107

altele. Mă înbrăcai în pripă şi coborâi la Dunăre. Când am simţit luntrea plutind, am început să cânt cele dintâi versuri din Loreley. Lăsai lopeţile in strapazanele lor şi luând vâsla, mă aşezai în piscul din urmă al luntrii pe care o îndreptai la vale. Şi fără nici un sgomot, uşor ca o adiere, plutiam pe în­ tinderea apelor călătoare, alunecam peste scăpărările de aur ce jucau în unde, fără nici un gând, fără nici o durere.

Ostroavele răsăriau negre, tainice din limpezişul de ape, dar din când în când frunzele sălciilor, răsucite de câte-o gură de vânt, sclipiau ca şi cum un nesfârşit fir de argint s’ar fi des­ făşurat printre ele şi s’ar fi împletit apoi într’o peteală fantas­ tică ce pierea cât ai clipi din ochi. Şi apele cântau un cântec abia înţeles, care curgea din undă în undă, tremurând în răsfrângeri de lună.

In depărtare Dunărea, se învăluia într’un nor străveziu de scamă supţire iar pe lângă luntre, şoapte uşoare se topiau în armonia desăvârşitei linişti ce coprinsese toată firea. Şi deodată privirea îmi fu atrasă de ceva! La câţiva paşi de luntre, la dreapta, un sul supţire de aburi uşori plutia la vale.

Câteva clipe crezui că mă înşală vederile şi întorsei capul spre stânga. Apoi iar mă uitai spre dreapta şi de data asta înţelesei...

O fată înaltă, supţire, mlădioasă, tristă, se apropia de mine, abia atingând pânza de apă.

Părea că sboară. Când fu numai la doi paşi de mine, se opri şi mă privi lung. Scăpai vâsla din mână şi rămăsei mut, încre­ menit, aproape nebun. Mă căsnii să închid ochii dar nu isbutii.

Mi-aduc aminte foarte bine însă că de-odaiă îmi fulgeră prin cap să mă arunc în apă şi atunci vedenia mj.-a surâs cu milă şi a pierit. Ştiţi cum ? Cum se şterge un chip de om dintr’o oglindă aburită din ce în ce mai mult. Iar eu anj căzut grămadă în fundul luntrii şi am leşinat.

M’am deşteptat a doua zi pe sub-seară în odaia mea, cu un doctor şi cu prietenul meu la căpătâi. Şi abia după o lună de zile m’am întremat puţin şi am plecat la Bucureşti.» / Advocatul tăcu. Oaspeţii rămaseră câteva clipe pe gânduri.

Apoi, o drăgălaşă doamnă, zise : — Păcat că n'am văzut’o şi eu !

C. Sandu-Aldea.

Plopul „arborul libertăţii".

Plopul se ia drept arbor al libertăţii. Numele latin populus înseamnă tot­ odată şi plop şi popor; şi numele a fost dat arborelui pentrucă frunzişul lui. când e bătut de vânt, scoate foşneiul acela adânc, — gemătul — care se . ridică din pieptul mulţimei.

o

oo o •

/s u s FRAGMENT

Tu cştit tortura, temniţa adâncă In care blândul Christ e răstignit A ! chinurile lui nu s’a sfârşit, Şi fruntea-i albă tu o sângeri încă...

Tu pici gândeşti când patima te’nghitc Şi pumnii de mănie-i strângi cu sete.

Că gândurile tale prihănite Sunt fierea şi ufetu-i din burete

o o

Priueşte-I... mai răsuflă-o clipă zeul Pe frunte-o mână prinde-a-l mângâia...

Au cine-i mai alină astfel greul ?

Cum ? n’o cunoşti? E fapta bună-a ta !

O

o

Căci de-ai ucis, pe-altarul lui ispita Şi buzele-ţi o rugă tremurară Nu tu, ci el sărmanul biruit-a Şi heruvimii laude-i cântară!

Indură-te. şi curmă-i agonia Căci răstignit mereu va fi Isus, Va suferi şi jos. şi ’n ceruri sus.

Cât răul va avea in noi domnia.

A! vorba ta de ură ’nveninată E suliţa în coasta lui infiptă, Şi astăzi tu-l îngropi ca şi-altădată Şi paznic, stai de pândă lângă criptă !

Fii bun în lupta asta efemeră Doar cu Satan din tine tu fii rău, Striveşte-i bine fruntea de viperă Şi va ’nviâ din moarte zeul tău ....

D. Nanu.

O

10')

CALENDARUL «MINEllVEI» .

„VIAŢA ROMÂNEASCA" Simpatica revistă ce apare în Iaşi, sub direcţiunea profesorilor universitari C. Stere şidr. I. Cantacuzino, intră în al treilea an de viaţă. In acest scurt răstimp ea a isbutit să-şi cucerească locul de frunte între publicaţiunile noastre periodice, răspândindu-se, pe zi ce trece, tot mai mult in toate ţă­ rile locuite de Români, îmbrăţişată pretutindeni cu interes şi simpatie de intelectualii oraşelor şi satelor. Primită ia început cu indiferenţă, de către unii chiar cu neîncredere, şi plecând.dela tirajul modest, dar obişnuit, al .revistelor noastre mai bătrâne, ea a ajuns, în mai puţin de doi ani. să fie

• V

Dk. T. Cantacuzino Directorii revistei <Viaţa Românească* din Iaşi.

răspândită aproape în 4.000 exemplare, din care numai rari colecţiuni se mai pot găsi astăzi în comerţ.

Explicarea acestui succes constant, unic în ţara noastră, trebue căutată mai întâiu în spiritul modern şi cu desăvârşire democratic ce însufleţeşte această publicaţiune poporanistă; apoi în străduinţa urmată fără preget, şi adeseori cu jertfe însemnate, de a adună la un loc pe toţi cugetătorii neamului, redând astfel icoana sufletului nostru etnic, specific românesc;. înfine în munca stăruitoare a celor peste 80 colaboratori de a face din «Viaţa Românească» un izvor de informaţie, sigur şi bogat, pentru toţi acei cari urmăresc. în diversele ei direcţiuni, mişcarea culturală universală. Şi numai răsfoind cele 7 volume, apărute până acum, de 5—600 pagirii fiecare, ne putem da seamă cu câtă conştiinţă şi tenacitate acest întreit scop a fost urmărit.

O parte însemnată a revistei este fireşte consacrată beletristicei, nu numai fiindcă aceasta este până acum cea mai remarcabilă producţiune literară românească, ci şi pentru cuvântul că este şi cea mai accesibilă majorităţii cetitorilor. Aici -găsim aproape pe toţi scriitorii noştri de talent, începând cu decanul nuveliştilor români, Nicu Gane. Aici minunatul Mihail Sadoveanu şi-a publicat pentru prima oară o bună parte din coprinsul volumelor edi­ tate apoi în cursul anului; aici finul şi delicatul analist Brătescu-Voineşţi a

110

CALENDARUL «MINERVEI»

dat. între altele, frumoasa şi războinica sa nuvelă «In Lumea Dreptăţii» ; aici întâlnim pe Agârbiceanu, cel mai puternic nuvelist de peste munţi, şi tot aici şi-a publicat ultimele sale bucăţi Spiridon Popescu. unul din Cei mai buni cunoscători ai sufletului ţărănesc. Alături cu aceşti scriitori consacraţi, întâlnim aPoi numeroasele debuturi cari au surprins plăcut, chiar dela început, pe cetitorii revistei; şi între care menţionăm plasticele amintiri de călătorie ale lui Calistrat Hogaş: bucăţile semnate de N. D. Cocea, mucalitul Pâtrăşcanu,

G-. lbruileanu C. Stere AI. Pliilippide I-*. Bujor N. Ganc A. X. Gane I. Botez C. Botez O. Pascu G. Kcrnbacli O. Botez M. Carp I. Mivoneseu AI. B ratosc u - V o i n eş ti Redacţia revistei «Vieţii Româneşti» din Iaşi

iar mai ales pe «Sandu HurmuzeU, exuberanta nuvelă a lui I. I. Mironescu. un tânăr scriitor, care aduce aminte pe celebrul nostru ţăran dela Humuleşti.

Poezia figurează de asemenea prin cei mai de seamă reprezentanţi ai ei.

Poetul Vlahuţă publică acolo ultimele lui producţiuni, între care semnalăm poezia «1907», care a dat prilejul unei polemici pe cât de furtunoase, pe atât de nedrepte, precum şi acele pagini pline de căldură în amintirea pic­ torului Grigorescu, ilustrate cu splendidele opere ale maestrului, cari au stors lacrimile multora. Alături cu Goga, cântăreţul marilor suferinţi ale neamului, găsim pe Coşbuc, cântăreţul micilor lui bucurii, pe pesimistul O. Carp, pe delicatul ca o mimo'sa A. Slavri, pe spiritualul Gh. din Moldova, pe d-na Matilda Poni şi Ana Conta Kernbach, pe N. Volenti, «Legenda Funi­ geilor» sub semnătura căreia se ascund doi dintre cei mai talentaţi poeţi con­ temporani, precum şi între multe altele încercările timide ale câtorva cântăreţi din Bucovina şi Basarabia. Intre traducători întâlnim pe d. 1. R. Rădulescu,

CALENDARUL «MINERVEI»

111

care ne reda, cu o fidelitate rară, frumoasa poemă «Demonul» a genialului poet rus Lermontoff, pe Iosif care_ tălmăceşte minunat un act din Tannhâuser, pe d. Al. Vajda-Voevod din Banat, precum şi pe harnicul traducător buco­ vinean Iorgu Toma.

Partea ştiinţifică a revistei, ştiinţifică în înţelesul cel mai larg al cuvân­ tului, cuprinde deaseminea, în fiecare din ramurile ei, interesante studii df torite celor mai competenţi scriitori români. Găsim articole de vulgarizare a ştiinţelor fizice, naturale şi medicale semnate de profesorii Bogdan, Bujor.

Manicatide, Proca, Sion, Slătineanu. etc., studii de sociologie ca valoroasele cercetări ale doctorilor Cazacu şi Lupu asupra locuinţei şi hranei ţăranului român, precum şi acea însemnată,serie de articole a d-lui C. Stere, intitulată «Social democratism sau poporanism?», în care dacă cetitorul nu găseşte încă o expresie complectă a doctrinei celor grupaţi în jurul revistei, află însă lămurit poziţiunea luată de poporanişti faţă cu cele mai multe curente politice şi economice actuale, ca socialismul, naţionalismul, antisemitismul, protecţionismul, etc.

Istoria şi filologia încă îşi găsesc partea lor: cea dintâi în studiile d-lor Ion Nădejde, Octav Leca şi Radu Rosetti, iar cea de a doua în scrierile d-lor G. Pascu şi Al. Philippide, dintre care semnalăm «Specialistul român», lu­ crare remarcabilă, apărută mai târziu şi în broşură osebită, în care autorul du, cu o vervă neîntrecută, pagini critice asupra culturei româneşti din veacul XJX. Critica-polemică, mai bine nutrită în cele dintâi numere, devine cu atât mai rară cu cât revista izbuteşte să se impue opiniunii publice şi o găsim relegată acum aproape numai în rubrica Miscellanea.— O bună parte este insă consacrată, după cum şi firesc este, studiilor literare. Pe când d-nii G. Bogdan-Duică şi Constantin Botez reînvie pe scriitorii vechi ca Dimachî, Diamant, Conachi, ori adnotează scrisorile lui Gr. Alexandrescu, d-nii M. Carp şi C. Şărcăleanu analizează pe poeţii Oscar Wilde, Oct. Goga şi O. Carp. Apoi, alături cu articolele d-lor E. Lovinescu, S. Mândresc}* şi Victor C.^Rareş. care ne arată «Cum ne cunosc străinii», d. G Ibrăileanu publică o serie de studii fundamentale asupra literaturii noastre, dinire care relevăm pe acele întitulate «Spiritul critic în cultura română», precum şi analiza subtilă şi adâncă a nuvelistului loan Al. Bratescu-Voineşti, lucrări ce vor apărea în curând şi în volum. Şi nu trebue să uităm Muzeul nostru naţi­ onal despre care ne întreţine cu o fină ironie d. Al Tzigara-Samurcaş, precum nici studiile regretatului folklorist S. FI. Marian, sau amara critică a Expozifiei jubilare datorită d-lui George Kernbach. "s în afară însă de bogatele pagini consacrate.literaturei şi ştiinţei, în fiecare număr al revistei cetitorul găseşte aproape tot pe atâiea foi rezervate părţii informative care. prin alcătuirea ei, dă «Vieţei Româneşti» o fizionomie pe cât de originală, pe atât şi de interesantă pentru toţi acei care doresc să se ţie în curent cu problemele diverse ce chinuesc sufletul modern. în pri­ mul loc trebue să cităm aici contribuţiunile acelor scriitori, intre care figu­ rează bărbaţi ca Aurel Onciul, Aurel C. Popovici, I. cav. de Cuparencu, C. Morariu şi alţii, menite să ne facă mai deaproape cunoscute stările şi îm­ prejurările in care trăesc fraţii noştri din ţările subjugate, Ia care trebue să adăugăm apoi Corespondenţele prin care cetitorul este ţinut în curent cu nevoile şi luptele zilnice ale Românilor din Transilvania, Bucovina şi Basa­ rabia, de către scriitori cunoscuţi ca I. Rusu-Şirianul, S. Secula, sârguinciosul profesor bucovinean G. Tofan, ori tânărul ziarist basarabean Alexis Nour. In legătură cu această' parte stau şi bucăţile literare: «Cum era la noi în Bucovina» de N. Iorgovan. «în munţii şi văile Epirului» de N. Baţarîa, «Patru zile în Ardeal» de C. Stere şi «Românii şi Evreii din România în New-York» de St. Cihoski.

O alia parte interesantă, cu caracter osebit, sunt diferitele Cronici, câte 4-5 în fiecare număr, prin care cetitorul este informat, de specialişti, asupra ches-

m.

CAli;ndaIU L «mixsryki*

V liunilor mai înseninate la ordinea zilei. Revista a publicat in cele 6 volume aproape 90 cronici, dintre care semnalam pe cele literare, datorite d-lor G. Ibrâileanu. Octav Botez şi'd-nei Izabela Sadoveanu, ştiinţifice, scrise de d-nii Pompeiu şi Călugăreanu. pedagogice de d-na Ana Conta Kerrtbach, d-nii loan Botez şi dr. Simionescu,-medicale de d-nii Tatuşescu, Irimescu, Miron şi d-ra Arbore, economice, semnate de d-nii C Alimănişteanu, Vintilă !. Brătianu şi P. N. Panaitescu, istorice de d. Pârvan, militare de d-nii colonel Panaiiescu şi căpitan Alex. Sturdza, artistice, etc. şi în fine cunoscutele cro­ nici interne datorite d-lui C. Stere, acele externe, aşa de apreciate, ale d-Iui 1. G. Duca, precum şi fantasticele cronici bucureştene, în care viaţa capitalei apare prin prizma umoristului,G. Ranetli. O altă parte, cu caracter încă şi mai general, sunt Recenziile în- care cetitorul găseşte o părere temeinică şi obiectivă asupra iuturor noutăţilor mai însemnate apărute in librărie. Nu mai puţin de 185 volume şi broşuri au fost astfel analizate in «Viaţa Românească», din care 140 fuseseră publicate în limba română. Ca o complectarc a aces­ tei rubrici indispensabile ori cărui om cult, servesc pe de o parte Bibliografia în care se anunţă toate operele trimise redacţiunei, iar pe de altă parte, Miş­ carea intelectuală în străinătate, care semnalează, caracterizându-Ie, uliimile cărţi apărute în străinătate. In Revista Revistelor in fine, se fac dări de seamă' complecte asupra tuturor articolelor mai însemnate din revistele . ce apar în ţară, şi mai ales în străinătate, pentru ca cetitorul să poată fi mereu în curent cu mişcarea bogată a .culturii apusene. Peste 40 de reviste fac obiectul acestei rubrici.

Din această schiţare, desigur necomplectâ, cetitorul îşi va putea face to­ tuşi o ideie lămurită de rolul pe care revista ieşană îl are în cultura nea­ mului românesc şi va rămânea recunoscător acelora care, lucrând pentru a pune Ia îndămâna poporului, cu o cheltuială neînsemnată, revista aproape enciclopedică de care el are acum atâta nevoe, caută în acelaşi timp să creeze condiţiuni mai prielnice pentru munca literară şi ştiinţifică, precum şi pentru toată desvoltarea culturii naţionale. •

Care e origina cuvântului Gazetă.

Gazetele s’au introdus în Italia la începutul veacului al 17-lea, şi nu rămâne îndoială că din limba italiană le vine numele ce le dăm, dela mica monedă veneţiană numită gazza, în schimbul căreia puteai ceti sau cumpăra foaia.

Cuvântul italian gazza mai înseamnă de altmintrelea şi: gaiţă, pasere că­ reia, vorba românului, nu-i mai tace pliscul. „Mincinos ca luna“ Această zicătoare ne e/lăsată de către Romani. Ei spuneau că luna e min­ cinoasă pentrucă atunci'când dânsa e în creştere iea forma lui D, cea din­ tâi literă a cuvântului Decresco (descresc), in vreme ce când scade, şi ajunge la cel din urmă pătrar, are forma lui C, întâia, literă a lui Cresco (cresc).

Deci, luna minte, căci veşnic ne spune dinpolriva celor ce face.... ca şi unu oameni.

2

!

ş

s

î <5

: 5

:

! 3

a =8 8 5 *

-îi O !

CQ 5 ^ .§■

O s.

L.

*g ^ Cq

0§ tt!

- i 5 "

1 ~ .£ 5 J >2 £>

I* ?

■=

l Ş 5

£

•2 5 ■5

I

§■ •V-J

mau

.

..

1

Ciunpina, văzuta cir* pe colinele do sul» munoel, pe unde umbla pictorul Grigorescu.

DOI LUCEFERI Dintre orăşelele aşezate pe frumoasele noastre coline, lângă râuri ce curg sgomotos din apropiatele înălţimi ale Carpaţilor, Câmpina. avea două daruri de seamă. Mai .întâi- un climat dulce, cu aer curat, umezit şi ră­ corit de Bucegi. ce se scoboară pe un pământ uscat,şi permeabil, apărat de Crivăţ şi alintat, vara şi iarna, de razele aurii ale soarelui. încă din secolul al XVIII-lea eră recunoscută ca staţiune climaterică, cu deosebire, pentru «cei slabi de piept».

Colinele din jurul ei sunt acoperite cu îmbelşugate fâneţuri. care sunt adevărate covoare verzi, preserate des de flori mirositoare, ce 'şi arată, luminei zilei, voios, feţele lor ce resfrâng toate colorile curcubeului. în oraş. şi în jur. nuci seculari, dădeau o umbră liniştită şi inpunătoare, care ademenea la povestiri şi odihnă.

Al doilea mare avantaj, al Câmpinei, mai stătea, şi în acea. că din toate aceste localităţi, de vară. din colinele şi munţii noştri, ea era sin­ gura la porţile Bucureştiului. Două ore de tren, şi plecat din zăduful Bucureştiului, puteai să răsufli liniştit în răcoarea plăcută a acestei lo­ calităţi.

Iată de ce, sunt aproape 25 ani, de când acest orăşel, devenise, o.ma­ hala de vară a Capitalei.

Reputaţia ei de oraş liniştit, vesel şi sănătos, în care octogenarii sunt numeroşi şi robuşti, era aşa de bine stabilită, încât, cu încetul, ea de­ venise. un fel de Oratz românesc, un Pensionopolis, a tarei noastre, atât de binecuvântată în toate şi chiar în funcţionari şi mai ales în pen­ sionari voinici !

Orăşelul de fapt. fu decretat .ca astfel la 1866. ear la 1899 se vota o lege specială, graţie căreia împţoprietăriţii rurali, dela 1864. deveniţi ur­ banii, căpătară dreptul de a putea să-ţi vândă pământurile.

Numeroşi Bucureşteni. ca Miiller bătrânul, avocatul Panieleanu, Al. Cantacuzino, D-nu Em. Lahovarv. Carol Gobl, şi mulţi alţii, se stabi­ liră vara aici. Unii, între care şi ofiţeri pensionari, se stabiliră de-al binelea pe tot timpul anului. Cu sutele veneau vara familiile în viligiatură.

Se aduse apă. se făcură borduri do piatră la trotuare şi se spera şi în o administraţie prevăzătoare şi inteligentă, pe lângă onestitate, care să fe­ ricească localitatea Dar, vorba Românului, «nu e pentru cine se pregăteşte, dar pentru ciue se nimereşte!». de viligiatură. şi cu oameni, ce iubeau liniştea Se pregătise un oraş ' Calendarul «Minervei», 19<>8.

S

■M

114

CALENDARUL «MIXEltVEI»

si doreau a trăi fericiţi şi nesupăraţi, şi se potrivi pentru un oraş industrial, cu oxploataţie în mare do păcură. în care sgomot.nl devine tot mai puternic, activitatea febrilă, iar pagiştelc cele frumoase sunt pătate de păcura neagră, ce ţăşneşţe prin turie uri ci oase, care dacă. dau avuţie localitătei. strică tot farmecul, toată poezia, acestei admirabile regiuni.

Câmpina viligiatură a trăit. Câmpina Bacu şi Pittzsburg, s'a născut şi fiinţează în plin.

Progreseze şi fie. fericită şi utilă tarei, dar mulţi însă nu ne putem mângâia, tocmai uşor, de dorul scumpei dispărute.

Printre' cei ce apreciau, fără de seamă de mult. valoarea acestei loca­ lităţi. fură si doi luceferi, două geniuri, două din cele mai mari glorii ale neamului: X. 1. Grigorescu si B. P. Hasdeu.

Ambii s'au stins în vara acestui an.. Câmpina distrusă, colţul lor senin. _vesel si fermecător, dispărând, parc că si ei nu au putut a’i supraveţui "şi credincios; scumpei dispărute, s'au stins si ei. ducându-se odată cu dânsa.

Din fericire pentru tară. Cârnpiue sunt mai multe: din nenorocire pentru neamul Românesc, Grigorescu si Hasdeu. să o dorini din inimă cât de­ mult. dar cu greu se vor mai găsi.j VA sunt. nu numai geniali, şi genii sc vor mai naşte şi la noi. îu acest popor atât de binecuvântat de Dumnezeu, în*ce priveşte deşteptăciunea. dar ei au. în tot* timpul vieiei lor. o nota particulara, şi ceva special cure nu se va mai putea trăi şi făuri 7 le alţii, căci ambii au reflectat, «jupa ce s'au pătruns până în adâncul maduvei.de condiţiunile de viaţa, dintre1855 şi 1905, epoca in care au trăit şi lucrat ei, atât de înălţător şi d<seamă, jumătate de veac.

Iară. aceste vremuri ce ău fost trăite de neam. s'au dus; cu ele nu ie­ vom rnai întâlni, şi ceia ce au fost şi ce au făcut Grigorescu şi Hasdeu. şi mai ales cel dintâi ca pictor al timpului său. cu greu se va mai putea întâlni in aceaşi măsură, cu uceuşi notă caracteristică, şi îndeplinii c- ;i acelaşi avânt înflăcărat.

Căci perioada aceasta, e cea mai înălţătoare a neamului nostru. îu mersul său istoric, e şi ultima fază a vieţe.i sale, patriarhale, speciali-, caracteristice, admirabile şi poetice, a unui popor agricol şi mai ales în viaţa pastorală, cc-a dus el. şi cum a trăit si a fost acest popor, in decursul veacurilor trecute.

Viaţa nouă. schimbă totul, ţara va cată să aibă şi urinează chiar bi­ pede. soarta Câmpinei; portul, cântecele şi obiceiurile vechi se duc. o altă viaţă, cu alţi oameni, cu alte nevoi, griji, dorinţe, deprinderi, greu­ tăţi şi bucurii, se înjghebează, astfel că ce ' am mai văzut încă noi. nu se va mai vedea: ce am trăit nu seva mai trăi: ce .am cugetat, cum am lucrat, ce nevoi ne au înpins. ce farmec de renaştere a suflat în acest timp, nu se vor mai întâlni, şi epoca aceasta, unică in vieaţa poporului Român, nu se va mai putea crea. 0 epocă mai înălţătoare şi care cel puţin în liniile ei mari ar putea să-i asemene, nu ar putea fi decât atunci, când bunui Dumnezeu, ar face un nou 1856—1859, pentru unitatea nea­ mului întreg... Să o sperăm ! 0 urăm.

La aceasta ne--împing. nu numai dorinţele legitime ale neamului, dar mai ales nemernicia, ura şi persecuţia, unor vecini, care nu mai au frâu şi care ne silesc să facem lucruri., ce am lăsa de-opartc, ducă fraţii noştri ar putea trăi liberi şi. ar putea să se desvolte — cum au dreptul - ca Ro­ mâni, în linişte. în regiunile locuite de ei.

Cunosc Câmpina dela 1871. când am trecut prin ea ca elev al şc.oalei de ‘Medicină militară, cu băţul în mână şi cu raniţa în spate, plină de

CALENDARUL «’MINIÎRVEI»

1.15

minerale si cu tinicheaua de herborizaţie, Soseam din Sinaia, şi acolo, peste munţi, din Câmpu-Lung.

Grigorcscu a locuit o cu întrerupere vara, încă dela 1871, când stătu cu amicul său P-l Dr. Bernath-Lendway mai mult timp, făcând numeroase escursiuni în localităţile vecine şi până la Pucioasa în Dâmboviţa. i ot de acolo plecă în 1876. cu D-rul Grecescu de vizitară Bucegii, până la peştera Ialomiţei.

Acum în urmă o locuia de aproape 20 ani, iar Hasdeu de vre-o doisprezece.

Grigorescu stătu, după întoarcerea sa din străinătate, mai mult timp la Posada, unde‘1 văzui când, ca medic de vară al Sinaici. treceam pe acolo pe la 1879—1880 cu trăsura, de oarece se lucra încă linii calei ferate de la (_ am pi na în sus. Locuia o căsuţă mică şi era foarte mulţumit.

Casa Pictorului Gri^oi-escu la Câmjiinu.

Alai înainte petrecea vara. la Câinpu-Lung, pe la'mănăstiri si în restul ţârei. Pe la 1871 şi mai ales la 1874. Fam văzut astfel, mai mult timp, la Bacău, pe prundişul Bistriţei, sub podul cel vcchiu. Capcana. cum ziceam noi. de la Letea, unde cu o mare umbrelă albă do soare, şedea şi picta cireada de vite. ce se odihnea, in timpul .căldurilor mari pe prundişul gârlei de Jângâ pod şi la moara de mai sus unde luă şi băi.

La 1874, sezu mai mult timp la Bacău cu amicul său d-1 Grecescu. cu care calatori în urmă ia Agapia 1 >e la Bacău are multe schiţe, studii si lucrări.

Pe atunci ‘i a rămas. între prieteni porecla de «Cuconu Nicu, de la Bacău:-., până in urmii, cu deosebire,în cercul’trkdtăţei, adecă a intimilor săi. cum vom vedeă mai în urmă.

Personal. îl cunoscui cam tot din acele timpuri, iarna de la 1871 în Bucureşti, prin bunul său prieten d-1 Dr. A. Bernath-Lendwav, şefu] meu la laboratorul de chimie de la spitalul Colţei. de pe vreme, şi’ care cu d-rul D. Grecescu. distinsul botanist, formau o trinitate strânsă, de amici devotaţi, până în prezent.

/ -

116

CA LENDARUL « MIXERVEI i>

•!

v ^

Doctorul Bernath-Lejîchvuy şi doctorul Grecescu. fură până la urmă cei. mai vechi, şi statornici prieteni ai săi. Colecţiunea de epistole şi de tot soiul de corespondenţe, ilustrate în mod admirabil, mai adesea hazlii, cu cerneală sau cu creionul, după împrejurări, din toate localităţile — de la.

Yârfu cu Dor şi până la Roma — e foarte importantă. Tot la Doctorul Bernath se mai află şi o colecţiune de caricaturi, care ne arată pe Gri­ gorescu, în un chip necunoscut încă publicului marc, şi despre care vom vorbi mai la urmă.

Tn ultimii timpi Grigorescu, lărgise cercul amicilor săi, în care pe rând luară loc, N. Pătraşcu, Vlahuţă, Doctorul Obreja, MarcelMontandon, .şi cu deosebire William Ritter şi Barbu Delavrancea.

Când la 1880, vizitând Câmpina, ca inspector general sanitar, căci avea şi un stabiliment de băi sărate şi sulfuroase, fă'cut de d-rul Garoflid, sus la Gahiţa, încă de la 1876, pentru care am trecut’o între staţiunile balneare, £pre a beneficia de scăderile acordate de căile ferate, mă deciseiu să cumpăr un loc acolo pentru a mi face în 1890, căsuţa actuală, Grigorescu, prin prietenul comun şi devotat.-fostul farmacist Kessler, voia a’şi cumpără şi j el un loc.

'De fapt a luat o căsuţă veche românească, — pe care a imortalizatY> pe o pânză — şi în curte ’şi-a făcut un atelier. hunişor, cu o odaie, din scân­ duri duble, umplute cu rumegătură de ferăstrău. Păcat că acesta mi a fost fotografiat.

Atelierul eră 'bunişor, dar cu deosebire eră vesel şi fermecător, prin impozantul aspect al păreţilor acoperiţi cu pânzele maestrului. Acolo, de i aveai posibilitatea a‘l întâlni, căci fugind — pe dreptul — de lume ’J vedeai | cu greutate, te găseai In faţa artistului, patriotului, sufletului ales .şi a profundului observator.

Vedeai îndată, că cel ce se numea Grigorescu, eră o fire superioară cu desăvârşire, celor ce întâlneşti de regulă.

De altfel, foarte simpatic, dar timid, ceva ce-ţi făcea impresiunea Intre sfiala unei fete mari, şi buna cuviinţă desăvârşită, a unui ofiţer supe­ rior francez — în retragere — căci avea cu totul silueta acestuia.

Vedeai imediat, un suflet nobil, o inimă aleasă si o fire. ce suferea uşor şi se scârbea cu grabă, la cele mai mici mizerii ale vieţei. Şi. totuşi câte a văzut el !... .

Mi făcea efectul unei Mimose pudice, unei Noii me tangere, atât eră el de curat, modest, susceptibil, nevinovat şi de ales.

• De vre-o trei ani, reuşise, cu greu, luptând cu toate neajunsurile, cu lipsa de exactitate, de cinste şi de ruşine a lucrătorilor ce avem la în­ demână, de regulă, să construiască şi să Iocuească în fine la el, căsuţa actuală.

Cu câtă bucurie şi cu ce îndelungă aşteptare, adăsta el momentul ca să fie în casa sa.

Când începu lucrarea la 1904, Iunie în 13 s. n.. Delavrancea 'i telegrafia din Craiova: «Unde ai pus mâna a pus Dumnezeu mila; unde pui astă-zi ţăruşul sa puie Dumnezeu temeiu. Să trăeşti ani mulţi, mulţi, pentru gloria nea­ mului nostru».

Nu. se bucură însă mult de fericirea sa.

Ziua de lo, ar zice cei cu ires, nu i-a fost de bună cumpăneală.

Casa sa? Un adevărat cuib de artist, un cuib drăguţ, vesel şi în plin soare. O grădină în dos şi acolo, în fund. o portiţă, în faţa a doi nuci maestosi şi seculari, prin care artistul, ’ne văzut de nimeni, se strecuia. pe frumoasa câmpie, şi pe colinele admirabile, pline do viaţa, şi cu pri­ veliştea încântătoare, ce duc la Voila. Ue acolo umbla el voios.. .. G’asa, nu‘numai că e nouă. dar e întreţinută şi aşezata cu un gust uiUn adevărat muzeu, mai just o adevărată oglindă a sufletului celui ce . o locuiă. v

!

I

/

i

CALESDARUL *MINBRVE1»

117

K situată la o întorsătură de drum, cu un etaj, nu departe de a lui Hasdeu, pe vechea şosea făcută de Bibescu după 1843, spre a merge la Braşov. Vederea de sus e admirabilă. Cerdacuri de jur împrejur, pe cari adesea se preumblă el în voie, cătră seară. înconjură o parte din catul de sus.

Jos atelierul. Fereastră mare la nord, uşă cu fereastră la miazăzi. Din el munţii se văd admirabil, dar e cam răcoros şi se crede că acolo a răcit şi a căpătat ultima pneumonie dreaptă, căci el mai avusese încă două.

Pereţii sunt acoperiţi cu pânzele artistului do sus până jos şi produc o impresiune deosebită prin varietatea lor şi orizontul larg ce dau privitorului.

Castelul «Iiilia Haslou» <iin Câmpina.

Pânze dela 1859. ca Hora de sus de fot. şi portretul său ca adolescent, se privesc cu cele din epoca puterii sale de lucru, cu cele admirabile dela Yitre. ce mai are. cu două admirabile bâlciuri şi cară cu boi şi cu ultuna sa pânză.la care a lucrat cu 10 zile înainte de a muri!

Fa stă pe şevalet ! Câtă frumuseţe, văzută la oarecare distanţă! Un călăreţ. în fruntea unor cară, şi în fund crâşma şi bâlciul (zborul, cum i <e zice aici) din regiunea aceasta.

Aproape 20 perechi ochelari stau atârnaţi pe pereţi, lângă toate cele necesare pentru a lucră. Mai multe dulapuri vechi, în lemn sculptat, din Nonnandia. conţin variate şi admirabile stoic, ce-i serveau la modeluri. Pe o masă. "o ramă masivă de marmoră albă, conţine gândiri de ale Maiestăţii Sale Regina, cu deeoraţiuni admirabile, cum ştie numai Carmen Svlva să facă, şi. cu a litografia. Li. 0 reproducem mai la vale.

Ar trebui un volum întreg ca cineva să descrie şi sa comenteze numai tablourile şi schiţele din această cameră. Căci el are încă aproape 200 pânze din toata gama lucrării sale. dela simpla schiţă, făcută pe fugă şi

118

("A LEX DA RUL «MIXERVEI»

cu atâta frumuseţe, caracter si adevăr, şi până la pânzele definitive, lu­ crate cu atâta niăestrie.

Pictorul a făcut, in viaţa sa aproape oOO'O tablouri, din cari multe sunt in străinătate, Ia Paris, şi în special la amicii săi W. Ritter şi mai ales la d-rul Brocijue. Totuşi, chiar numai din cele ce are acasă, se poate par­ curge întreaga sa viaţă artistică, atât de bine le-a ales şi păstrat. Delii pictura cu caracter bizantin, cum o făcea înainte, de 1846, până la pic­ tura dela Pontainebleau. în care Millet şi rnai ales Wattcau se reamintesc si până la ultima sa creaţi un e în technică, căci o absolut ceva nou. cum lucra el în urmă. toate se află acolo. Sunt. şi mai multe copii după ta­ i blouri clasice dela Paris, de când studia. ■ Pe un perete se află o mare pânză-*ţesută, nu însă un Gobeliu sau Aubusson, ştearsă acum cu totul, care fusese o admirabilă lucrare de pe tim­ pul lui Ludovic al XIV. reprezentând cu mult fast. o scenă din viaţa sa. Pânza era. avut ţesută Î11 aur şi argint. Ajunsese pe mâna Ovreilor, cari-i deseoseseră toate firele metalelor preţioase. Pa fu tăiată în două si Grigorescu găsi. o parte la Roma şi o parte la Paris. Eră aşa de fe­ ricit de norocul său. Ea are locul de onoare în atelier, deasupra patului românesc, pe a cărui spetează stau sprijinite atâtea frumuseţi.

Să mai adăogăm încă, albumurile. cârtoaneîe şi nenumăratele hârtii, cu studii, seliiţe, instantanee şi chiar acuarele, datorite lui Grigorescu. Sunt unele absolut admirabile.

Deasupra, suindu-te pe scară, dai într'o mică cameră, -în care adesea şedea gânditor, privind departe pe fereastră, şi în care se află marea pânză cu sălaşul de ţigani şi multe altele mai mărunte, dedicate soţiei sale, între care şi portretul său şi al fiului-său Gheorghe, când eră mic.

Camera de culcare, e alăturea. Ea e mică, simplă, ca a unei pensionare.

Oglinda e cu rama albastru deschis, lavoarul alb, pătuţul mic, covoare ro­ mâneşti şi o mobilă veche, cu mulli autori clasici de care ne vorbeşte Ritter.

Bine înţeles, că nu am a vorbi de restul camerilor, între care şi de atelierul fiului său, caro are mult talent şi care prubulueşte deja ceru­ rile. ca şi ilustrul său tată. Fio să-i samene, i-o urăm din inimă. .Măturea e intrarea cu scara de dus sus. In jurul acestei scări, obiecte vi covoare turceşti sunt aşezate cu atâta artă, că rămâi uimit şi privitor ca în faţa unui t.ablou. chiar de a maestrului, de oarece şi are unul ad­ mirabil început'în acest sens. Acesta nu a fost terminat, căci nu a găsit modelul necesar : un turc care să-i convină. Pereţii, şi aici, sunt acoperiţi până sus de nuci tablouri ce fac faţă marelui dorobanţ ce a fost expus. j’)e acolea. dai în sofragerie, o adevărată, bonbonîeră. Pânze mari, cu cio­ bani şi oi, scoboram! dela munţi şi o acuarelă reprezentând cireşi do .

Grant* îţi atrag atenţiunea/Acolea e scaunul, fotoliul, pe care adesea se ^ t? odihnea .şi gândea. Pe sus, înjur, poliţe frumoase, cu tot felul de farfurii J si cane româneşti, franceze, germane, vechi şi de mult gust. Pe- o masă. in colţ. se afla regulat un vas cu flori, din cari nu lipseau cu deosebire Jpj nalba frumoasă ce creşte aici si pe care el o iubiţi atât de mult. Adesea se uită orc* întregi la aceste cano. pecari le găsea mai frumoase ca multe tablouri. \le~erea Câmpinei de Hasdeu, se făcu în alte împrejurări. Trecuseră, sume "ani. dela moartea Lilicăi, geniala Iulie care, fură înconjur, e cel niai mare geniu ce Ia produs neamul nostru, dacă cugeţi, câte a învăţat, cât? a scris şi câte a frământat în aşa de puţin timp, în capul său de co­ pil. căci a murit înainte ele a fi împlinit .19 ani. ...... . n Hasdeu luase hotărârea de a nu mai paraşi Bucureştiul. până la moaitea sa. pe care odată o credea foarte apropiată.

4

CALENDARUL «MINEUVEI •>

119

Am profitat însă de legăturile mai strânse ce se stabilise între noi, graţie spiritismului Încă dela 1892. şi reuşii astfel, cu concursul .Doamnei Hasdeu. de a-1 luâ la noi la Câmpina, pentru câteva zile, uncie 'mi gă­ tisem Bordeiul meu de vară. El fu foarte fericit do frumuseţea regiunei.

Doamna Hasdeu cumpără un loc îndată, si cu începerea anului următor, dacă. nu mă înşel anul 1895, începu a zidi. Modul cum a făcut el cons­ trucţia. fără arhitect ca şi mauzoleul dela Belu, sunt cunoscute multora.

Uşa de piatră o adevărat foarte ingenioasă: Mai în urmă. după '1900. adaogă pe rând cele două căsuţe, ce a mai zidit în dosul Castelului, iar în localul vechii bucătării, făcu două odăiţe .şi o sală de intrare curate; în una din care el şi muri, căci fusese .dus

Locuinţa <le vară a d-lui doctor JTstruti din Câni pinii.

3

■

acolo, dc oarece eră locul mai călduros, cum si mai puţin zgomotos.

Muri în bucătăria vejhe. îngrijii de o bucătăreasă!

Hasdeu nu mergea mai nicăeri, si cel mult*se suia în turnul său, mai înainte când era bine. de unde avea o privelişte încântătoare. De şi acesta nu e pus tocmai central pe platoul Câmpinci, dar toţi munţii, co’linele, şi oraşul Câmpina, se prezintă ca o admirabilă panoramă. UI ducea o viaţă sedentară, iubea şi prim iu prietenii, fuma mult, bea ceaiu şi oră — cum îl ştiu prietenii — admirabil şi desăvârşit «causeur». scân­ teind de- spirit, plin de învăţăminte, plăcut pentru cei ce momentan 'i erau amici, straşnic eu acei cu care avea vre-o discuţie sau vreun diferend.

Din contra Grigorescu primea puţin, fugea de lume. şi alegea cu. greu prietenii, dar atunci ’i păstra, mai ales că erau puţini şi vechi.

UI nu era de loc cuzanier. din contra îl întâlneam foarte des. pe co­ linele din Nord-Estul Câmpinci. fără băţ. cu o haină scurtă, cu ghetre si eu o caschetă pe cap. cu o mână în buzunarul stâng şi cu dreapta între nasturii peptului, uşurel, trecând iute c;i o umbră, oprindu-se numai unde

•« / -t

12(T

CALENDAfttJL «MtNERYEI»

era o vedere frumoasă, şi adesea ducând şi cele necesare pentru a picta, pe valea Câmpiniţei, atât de frumoasă, sau pe încântătoarea vale a Bu­ zatului. Pe colinele Voilei. ’1 am găsit, adesea, cu dosul la drum, aco­ perit de o umbrelă albă şi lucrând în linişte, ne dând nici o atenţie tră­ surilor, şi fericit de a fi lăsat în pace.

Oamenii aceştia nu se asemănau deloc, având totuşi multe calităţi co­ mune. Nu se vedeau. Ştiu că Hasdcu, avea o mare admiraţie pentru Grigorescu.

Amândoi iubeau ţara şi neamul lor, cu pasiune. Hasdeu, cu deosebire, avea o încredere oarbă în marele destine ale neamului său şi în viitorul României.

Amândoi erau desăvârşiţi în lucrarea ce făceau. Grigorescu fixă, cu penelul său, poetiza şi lăsa urmaşilor nemuritoare pânze în care se va vedea pe viitor, cum a fost neamul nostru înainte şi la finele secolului al XIX şi cum erau. câmpii, colinele, satele şi bâlciurile noastre, pe timpul lui.

Hasdeu. fixă graiul poporului, arăta în Cuvinte din Bătnăni şi în lu­ crările sale de filologie, cu deosebire în grandioasa sa Etymologicum magnum, toate ascunzătorile graiului, toate legăturile lui cu latina, slava, ele., şi mai ales, varietatea mare a nuanţelor şi poezia vorbirii poporului nostru.

El a lăsat pentru viitor, dovezi de latinitatea noastră, de superioritatea neamului, de gloria trecutului, şi, prin el însuşi, de puterea geniului rasei şi de încrederea ce trebue să avem în viitor.

Grigorescu, cu talentul său, şi cu cele ce făcu atât de nemuritor ia Vitre, in Franţa sa iubită, a arătat, ce poate românul pe drumul artelor.

Hasdeu. prin Iul ia sa, care a scris în limba soră, prin puterea muticei şi concepţiunei sale, ne-a câştigat dreptul de cetăţenie pe terenul inter naţional al literelor.

Amândoi însă se îngrijeau, în primul rând, de cele trăite ale neamului: ciobanii şi turmele, sau, carele cu boi ale lui Grigorescu, sunt caracte­ ristice neamului: Ioan Vodă cel cumplit, Răzvan şi Vidra şi Cuvinte din neam. bătrâni, sunt fapte trăite de acelaş — Fiecare, deşi în mod diferit, au întărit credinţa şi au prea mărit slava trecutului şi viitorului aceluiaşi neam, pe care 1 au iubit cu căldura şi din tot sufletul.

Ca oameni, amândoi erau poeţi.

Grigorescu cântând frumosul, viaţa câmpenească română, şi vechea viată a Normandului; suav, dulce, discret, ca o privighetoare, încântă­ toare, plină de farmec, dar gata a se ascunde, la cel mai mic sgomot. iu­ bind natura, urmărind numai idealul său curat şi fugind de rest.

Lui se poate atribui în mod desăvârşit, gândirea a doi mari cugetători : «Au somniei' des idees on vit-, solitaire.» (H. Taijie). Şi: «înaltele ca­ lităţi sufleteşti ne izolează, şi oauţenii în adevăr superiori au trăit tot­ deauna departe de mulţimea vulgară.» (Schopenliauer).

Intre ai săi însă. eră nepreţuit; «când te puneai la vorbă cu cl — spune P-rul Grecescu — era o grădină». Da, eră ales, vesel, fin şi niciodată banal: artist desăvârşii. în simţirile sale. _ Hasdeu, întrebuinţând versul sau scrierea simpla pentru a ceiccta ade­ vărul. căutând lupta, ne fugind de pasiunile vieţei, de ciocămtul armelor m de virulenţa luptelor, gata ca un vultur de a se înalţă sus, rădicând o,4fc| -privirea contemporanilor spre ţeluri de tot înalte, şi de a se rape/i furie - putere asipra adversarului, care nu avea a lupta m gluma ‘au uşorii care totdeauna eşua strivit, şi str.v.t do optam sau sarcasmul ;; ,blS! pe care Hasdeu avea darul a le atrage, pnn scnerc. m partea sa.

Privighetoare şi vultur, iată caracteristica lor.

CALEXDARUL «MIXERVEI»

121

Am avut fericirea a-i cunoaşte şi iubi, a-i vedea ades şi chiar, avui şi nenorocirea de a le închide ochii şi a-i depune în mormânt.

Nu voi face o biografie a acestor doi luceferi, voi spune numai ceia ce ştiu de ei, cum au murit, şi ce cred în inima mea de aceşti mari Ro­ mâni. Alţii facă mai bine. Voi fi fericit să-i citesc.

N. I. GRIGORESCU. Sunt mulţi, mai ales critici de artă, care au scris asupra lui A". I. Gri­ gorescu. După mine din tot ce s a scris asupra sa, nu am găsit nimic mai bine ca o descriere, ca o instantaneu, făcută de D-l Wîlliam J^itter.

\ Veik'i-oa panoramicii spre iiiuuu'. di* pi; i.-ulmcn rle sul» Muiieel.

după moartea sa. în «Gazette de Lausanne» No....şi reprodusă îndată în «La Roumanîe». Acolo se vede sufletul lui Grigorescu, In toată puterea cu­ vântului. ]j. D-l Ritter l'a cunoscut bine, a fost îndelungată vreme, după corespondenţa găsită, în relaţiuni cu el : l’a văzut in mai multe rânduri în străinătate. spre exemplu, la Viena şi la Durnstein şi a fost în 1890, 1896. 1897, 1899, 1900 în ţară, când în anii 1890 şi 1899 a şi locuit la Oâmpina în casa artistului.

William Ritter, alături cu Marcel Montandon, este cel mai sincer admi­ rator al lui Grigorescu şi biograful său cel mai ales. Necontenit în cro­ nicele sale. făcute în diferite limbi, vorbeşte de maestrul său iubit.

După Al. Ghica, admirator al artistului, dela care am aceste date, Gri­ gorescu a cunoscut pe Ritter Ja Stur/eni, lângă Rucăr, în casa lui X. Blaremberg, unde se afla în anul 1887—1888, ca guvernor al copiilor.

9 Nirohu- Ion Grigorescu. par Williiun Ritter. «Ln Roniuiiiii [•* . Xo.2542.JemU !) (22) Aont 1907.

'

1522

CALENDA KUL «MJNBRVK1..

I>au aci cuprinsul al.itura.tci epistole. a lui Alexandru Ghica. Din ea se va vedea cum Grigorescu îsi petrecea vacantele, clici de sigur, ca, la un om superior, ca Blaremberg. unde era. aşa. de bine primit, se duceasa. se odihnească de munca continua, din timpul anului.

Sunt si unele particularităţi ale maestrului, bine puse în evidentă. ...«îmi aduc aminte că Grigorescu venea Foarte des la unchiul meu Xicolae Blaremberg la Sturzeni (lângă Rucăr) şi că stă acolo mai multe zile şi chiar săptămâni în anii 1SS1--S2. până în 188S (ultima dată când 1 am văzut acolo) dar se afundă mai des în discuţiuni artistice foarte aprinse cu unchiul meu, decât se punea pe lucru.

«A început acolo multe schiţe şi impresii de natură abia indicate (pe care nu le mai continuă în urmă) şi plăcerea lui cea mai mare eră să. stea ceasuri întregi intr'o pădure de mesteacăni; lungit pe iarbă la un loc ce se chinină «dealu feciorului», cu paleta lângă el, cu pânza întinsă pe şevalet:., şi să. nu lucreze nimic, şi să. privească, la vederea panora­ mică. care de acolo e îţitr’adcvăr admirabilă. Prinsese o dragoste extraor­ dinară acolo pentru anume locuri şi anume copaci. Cele mai multe schiţe cari le începuse acolo erau dedicate studiului mesteacănilor si a prunilor (de care sunt livezi multe pe acolo). Nu-mi aduc aminte să Fi cercat o singură dată să facă acolo vre-un■ bou. un car, sau un cioban cu oile.

A făcut însă mai multe schiţe de figură, băeţi tineri, fete şi chiar un portret mic al unei doamne care era destul de frumoasă pe atunci. «lini mai aduc aminte că entuziasmul lui Grigorescu pentru localitate eră aşa de mare încât unchiul meu îi oferise un loc pe. o stâncă, îm­ prejurată de ienuperi şi de mcsteacăni. pentru a-şi face atelier şi casă acolo. Iar ia .masă pornea conversaţia cu proiecte de tablouri mari si aproape epice, inspirate de localitate şi pentru cari Rar l'i trebuit Fel de fel de material, dintre care chiar şi costume (unchiul meu i-a adus anume acolo diferite costume de lăutari bătrfmi: caftan, anteriuri, etc. si mai ales un splendid costum de surugiu care există acolo). Acest ma­ terial de altfel a rămas neîntrebuinţat de maestru, care îşi schimba mai în fiecare zi proiectele picturale: aşa în cât subiectul diferitelor tablouri, proectate de Grigorescu. au rămas enigme peptru noi; cred însă, după Jelui materialului cerut de el că a vroit (lucru excepţional la dânsul) sâj execute acolo un tablou cu subiect şi de imaginaţie: un fel de evocare a trecutului (fiind dat îmbrăcămintea de lăutari şi costumele de surugiu).

E regretabil că n'a început măcar a-şi preciza gândul acolo. Iutr<> zi, conform cu spiritul lui cam schimbător si fantasc. Grigorescu a dispărut ilin Sturzeni pentru a nu mai călca pe acolo. In 1887 şi 88 eră Kitter (ca preceptor ăl fiului' unchiului meu) la Sturzeni. Acolo caiar i-a făcut, cred, cunoştinţa».

De atunci Ritter. iubeşte mult România şi are un cult desăvârşit pentru artist. Corespondenţa lor e foarte urmată.

El scrise asupra lui Grigorescu cel puţin următoarele, ce cunosc: _ ^ Un poete pour petits et yrands. Walter Crane. Gând. 189.">. Tvpograpliie A. Siffer. . . , .

Nicoulae Ion Grigoresco în «La Normandie Artistiquc et htteraire».

No. 8. A vrii 1897. v ■A Roumanian Puinter. Niculae Ion Grigoresco!). XV. No. os. november. 1$9S. _ ' _ , ri, .

Grigoresco: Les Bmufs. — Les Tzigai.es - Lcs Bergercs. — l/işane. __Etude. — Portrait. «L’Art et les Artistes», l-re annee. No. 11. rcvrier 1906. ’i, Cuverturii acestei iio|mtnnt.“ |ml»li«!utiuni lips.-şn-.

CALENDARUL «M1NERVEI»

123

Eiiides d'Arl eiranger. Paris, 1006. 471 pages. Socicte du Mercure de France. Rue de Oonde, 26.

Mai multe din acestea sunt însoţite de admirabile fotografii după cele mai alese pânze ale maestrului.

S;i citez cu deosebire, un admirabil studiu, din Emporium, Genaio MCMY. Jl ivista mensilc mustrata d’arte. letteralura. scienze. varietd. Volume XXI. Numero 121. 1905,in care primul articol, cu.admirabile ilustraţiuni.

Artişti contemporanei : Niculae fon Grigorescu. datorit lui Marcel Montandon, marele admirator şi amic al maestrului, conţin şi .o fotografie a lui Grigorescu. făcută cu ocazia exposiţiei sale din 1901—1905.

Studii asupra lui Grigorescu se mai află în publicaţiunile.: Les Gaudes, Magasin Litteraire, La se mâine litteraire, etc.

O altă biografie, admirabilă ca scriere, se datoreşte D-lui Jîelavrancea. Ea a fost scrisă şi pu­ blicată in Epoca din 10 Ianuarie 1902 şi reprodusă în ace laş ziar cu ocazia morţei sale, in Xo. 176 din 26 Iulie. 1907.

Pe acestea două le recomand cu tot dinadinsul căci din ele, pe scurt, dar aproape complect, va putea cineva să-şi dea seamă de cine a fost acest mare suflet, ar­ tist superior şi Român ales.

Afară de acestea mai sunt nu­ meroase altele ; vă citez cu deo­ sebire pe următoarele care 'mi sunt cunoscute, şi care se datoresc amicului devotat şi marelui său admirator N. Petraşcu : Pictorul Grigorescu de N. .Pe­ traşcu. 1895. Bucureşti 51 pagini..

Expoziţia Grigorescu. de acela.ş, cu multe admirabile repro­ duceri de tablouri do ale maes­ Portiţa «lin finului grădiuei.Pictorului trului, în Literatură si artă ro­ Grigorescu. mână. No. 1 anul al XV. 1899.

Cu oeaziuneamorţei sale, afară . de cele publicate în ziarele, zilnice, ţiu a menţiona următoarele: Niculae Grigorescu. de C. T. O. în Şezătoarea Săteanului anul IX. Xo. 7 şi 8. 1907.

Grigorescu si Tlasdeu de Miliail Dragomirescu, Convorbiri, anul I No. 18. 15 Sept. 1907.

Niculae I. Grigorescu de Constantin CihanJn Moldova de sus. Xo. 1 (19) Botoşani 1 Sept. 1907.

La noi atât!!.. înainte si pe urmă !!..

Doresc să mi • se arate că am uitat să citez si alte studii!... Aşi fi fericit. \).

Există un studiu, cu reproduceri, ale principalelor pânze în Luceafărul de '> La 1 Octombrie, primesc < Viata Românească».Septemvrie No. !). 1007 In cure se află, . mi studiu cu 20 ilustraţii, datorit D-lui A VI uluiţii.

124-

CA LENDA KUL «MINEllVEI»

peste munţi - din , 1905. v . No. 1 cu doUiVl articole: Din viaţa, lui Grigorescu <le Delavrancea, (părţi din articolul, publicat în Epoca la 1902) si Pictorul Grigorescu de H. P. P. Din toate acestea voi spicui, ce este adevărat, căci multe pun date ne­ exacte, sau pomenesc fapte ce nu corespund adevărului, cum de-o pildă că Grigorescu s’a apucat de pictură după ce a terminat liceul, şi altele. .La noi se crede că nimic nu se poate face fără liceu, care adesea e o nimica toată el însuşi, şi adesea biografii, sau amintitorii, cam pun ce vor şi lasă prea mult curs voinţei şi părerei lor. cari le servesc chiar ca mijloc şi pentru personalităţi, Marele merit al lui Grigorescu e, de a fi fost un autodidact, poate că în aceasta stă şi secretul originalităţii sale. Iubesc pe toţi cei ce prin munca şi originalitatea lor, contribue la răspândirea adevărului şi fru­ mosului. sau, a înlesni progresul omenirei şi buna ei stare morală Vi ma­ terială, dar am o adevărată pasiune pentru autodidacţi. La noi sunt ei numeroşi şi ţara le datoreşte foarte mult. Cu altă împrejurare am spus ceia ce credem despre ei.J).

La noi cei mai mari oameni, au fost autodidacţi: Alexandri, Bolintineanu, Heliade-Rădulescu, Hasdeu, Grigorescu, St. Marian, Al. Odobescu.

Porcius şi până la St. Mihailescu şi Vermont, pentru a nu cită decât pe morţi, toţi aceştia s’au făcut prin propria lor muncă.

Grigorescu se născu la 15 Maiu 1838. Despre el se poate spune caşi despre România, din secolul XlX-lea, că plecă din întunerec, pentru a ajunge la lumină.

FII se născu pe moşia Pitaru, a familiei Lensch, depe lângă Ti tu. 1838 fu anul cutremurului mare, în care ţara fu brăzdată cu largi crăpături prin care adesea au ieşit, până şi în Ilfov, petrol în mare cantitate, astfel că o pădure din Ilfov, fu distrusă.

Se naşte în anul când petrolul se manifestă mai sgomotos în.ţară şi moare, când la noi şi în special la Câmpina, se întrunea, cel mai mare congres internaţional, relativ tot la petrol. E curioasă această coincidenţă pentru firea lui artistică, care consideră cu ochi răi, petele negre ale păcurei pe verzile colnice ale frumoasei Câmpine.

S a scris că Grigorescu ar fi de origină grec. D-l W. Ritter, a spus aceasta şi nu ştiu de unde a luat’o. «•'Familia sa, după tată, eră de ori­ gină greacă. El nu iubea ca aceasta să i se reamintească».2). După in­ form aţiuni sigure ce am, chiar dela familie, pot afirmă că, tatăl său loan Grigorescu, a fost logofăt la moşii, fiind fiu de ţăran. El sa însurat cu Ruxanda. o fată mai bogată de sătean, şi cu banii aceştia a luat în arendă moşii. Nu ştiu dacă a ţinut moşia Pitaru, unde s’a născut artistul ţării, sau dacă acolo a fost numai ca logofăt. Unii cred că a ţinut în arendă Potlogii, din apropiere. . , _ .

Ceiace e pozitiv, e că tatăl său eră foarte iubitor de sexul frumos, ale­ gea feciori boereşti, tot din cei cn femei frumoase, şi-a sacrificat atât de mult pe altarul iubirei sexului frumos, în cât şi-a perdut şi averea şi viaţa.

De altfel această ciudată versiune se născu în modul următor: La o întrunire de prietini, Carageali, plin de vervă, şi deştept cul n este, lăudă pe Grigorescu. La un moment dat. el zise: «Ha prind că aie sânge grecesc în el. căci prea e deştept!». ...

Conmesenii făcură haz, de această năzbâtie a alesului scriitor, căruia i se poate spune că dacă este ceia ce este, e tocmai fiindcă are şi sânge ') Vezi : Cuvântare la înmormântarea lui Vermout şi cele scrise Iu moartea lui Mn> nun din Suceava.

-) «La Hounmme*. 9 (-- Aout) 1-M<*

CALENDARUL «MINEltVIil*

125

român în vine!... Dar gluma e glumit-, şi când vine de la un hazliu de puterea lui Carageali, o primeşti cu înzecită plăcere. ' haptul fu transmis, lui Grigorescu, mi se pare de Vlahuţă, care luase parte la acea agapă. Grigorescu, eră furios, şi acasă spuse la ai săi: «Dacă aşi şti că în mine se află o bucăţică grecească, cât de mică. în­ dată a-şi tuia-o şi a-şi da-o la câni !.. Sunt fecior de ţăran şi mă mân­ dresc cu aceasta». v Ce dovadă mai mare şi mai sigură.

Sosi el primăvara, în 1838, când câmpiile noastre, aveau încă bărăga­ nurile mari acoperite cu flori. El iubea primăvara şi lui Delavrancea îi zicea odată: «Primăvara a jucat un mare rol în viaţa mea!» Da. aşa de mare, în cât sufletul său a fost toată viaţa sa o primăvară de sim­ ţiri alese.

Cum să nu fi iubit el primăverile noastre, atât de poetice, pe cât de scurte, el care era închinat cu totul, sufleteşte, frumosului şi plăcutului !

La 1838, în Moldova, Asaki, care făcuse pictura dela 180U-1812 la Roma, cu oarecare succes, era în floarea activităţii. Dela el a rămas, cu deosebire, câteVa copii după Rafael. Pictorul Levaditi. dela care sunt numeroase portrete, bine reuşite, făcute tot pe atunci la laşi, lasă, între altele, pe acel al lui K. Negruţi, în un costum şi poză «â la Lamartine», făcut la Î8331). Tot atunci muri în Mol­ dova,valorosul pictor italian Schiavoni care venise Ia prietenul său Asaki, şi dela care există o bunii pânză, aceia a soţiei lui Asaki, ce se află acum la prof. Tanoviceanu. în Muntenia, se ridica C. Lecca-).

Piciorul Grigorescu la vârsta <lt* 20 ani. dela Craiova, dela care avem mai după un autoportret. multe lucrări de seamă, cu subiect românesc, între care Doamna Mari a Bibescu, în haine albe de nuntă, lucrare admirabilă, ce se afla la lml sau d. avocat 0. Lecca. făcută la Focşani în 1843.

Lecca a vopsit şi el bisericile Sfântul Gheorghe şi Curtea Veche din r Bucureşti. Dela el a rămas şi: Moartea lui Mihai Viteazul.

Tot pe atunci se gătea a merge în sţreinătatc Panaitescu dela care _ a iii portretul inginerului Harţei, făcut bine, la Munich, la 1843.

Nu vom uita de asemenea pe Negul ici, dela care a rămas portretul m creion a lui C. Rosetti din anul 1831. . i i î Atât. încolo, zugravi, mai mult sau mai puţin trecuţi prin şcoala dela Sf. Atos, de erau călugări, şi cari cu o techmcă speciala, in care intra si gălbenuşul de ou, zugrăviau. adesea bine, bisericile strămoşilor noştri. ’) Această pânză o la fiul său <1. Tncob Negruţi. ~ , r>.......

-) Născut la Braşov la 1810. Stiuliă pictura la Vn-mi cu Miam.v .şi m m n a ■'.‘“om-i; ha 1835 fii numit profesor do desornn la Sf. Savn. IJioodor Aman fu olt \ ui »an. \ ezi «Epoca» No. 175, Sâmbătă 28 Iulie 1907.

1 26

CA LRXI >A R l'L «.M IN EH VEI »

In ISOil. în o inspecţie ce făceam,în Moldova., prin judeţul Suceava, am mai găsit un bătrân moşule ţ-, care mai zugrăvea astfel, bisericile de lemn de pe acolo, cam pe lângă comuna Pipirig, ale sătenilor noştri. De sigur acesta eră ultimul, din şcoala acelora la care învăţase în ţară şi Grigorescu.

Pe altfel si aceştia făceau adesea portrete. Ca dovadă, că şi astăzi se păs­ trează unele. Inginerul Zossima. are câteva în coleeţiUnea sa de portrete, din care unul chiar al zugravului, necunoscut ca nume. de pe la finele seco­ lului al XVIII. Mai eră şi Szatmari. care a făcut multe vederi din ţară, cu oarecare talent, între care tot pe d-na Mana Bibescu, pe ivoriu, pe când era doamnă, pictură admirabilă, aproape miniatură, de o rară frumuseţii în costum na­ ţional. .şi care se află în posesiunea mea.

Ca pictor străin, ce a făcut lucruri din ţară, mai trebue reamintit Scbreier, dela care, la 1862 (după d-rul Grecescul se află la tatăl lui Al. Lahovari. un tablou reprezentând, o sanie cu opt cai, spulberată dc puterea crivă­ ţului. Grigorescu. care o văzu. lăudă mult frumuseţa ci.

Asta eră starea artelor in Jlomânia ! Abia no văzusem la viaţă proprio, abia întrevedeam zorii culturei occidentale şi renaşterei noastre, când totul eră de făcut şi când timpul şi împrejurările zoreau, iar puterile noastre erau aşâ de mici ! Nu ştiai unde să-ţi dai cu capul, atât eră de făcut. Şi totuşi în această perioadă, dela’1820—1860. la început, datorindu-se mult lui Gb. Asaki în Mohlova si lui P. Poenaru. în Muntenia, s a pus multă inimă, s'au făcut sacrificii, şi s'au trimes Iu străinătate mulţi bursieri.

Primii au fost buni, în urmă câte «uscături». ..Nu se uitase nici artele frumoase. In această privinţă s’â procedat adesea greşit. Grigorescu nu a fost trimis, şi în orce caz nu am avut noroc, căci unii din bursieri, sau întors artişti numai «in. spe» 1 E curios dc a constată, că adesea, alaiuri de îndrumările oficiale, de regulă sterile, căci se alegeau rău candidaţii si mulţi bursieri urmau mai mult la Bullier şi mai ales la Mabile. alături cu feciorii de bani gata, s.c rădicau, cu de la sine puteri, alţi tineri, sărmani, adesea uneori nernâncaţi si părăsiţi, şi cari totuşi călăuziţi numai de focul sfânt al iabirei adevărului, .frumosului şi dorului de aşi înălţă neamul, au ajuns să fie adevărate glorii naţionale.

Printre aceştia Grigorescu se află în frunte.

Lui. i-a fost hărăzită, lucrarea cea mai de seamă, căci corn zice Delavrancea : «El a definit sufletul poporului şi a glorificat natura patriei >. Începuturile lui Grigorescu. sunt puţin cunoscute. De odată, ca. acele frumoase brânduşe de primăvară, ne trezim cil el «cineva», fără să ştii cum şi de unde a eşit.

Se pare că pe la 6 ani. veni (lela ţară la Bucureşti, şi mama sa. văduvă cu 7 copii. între 4 si 12 ani', lipsită de mijloace, se stabili în Cărămidari. .De aci se vede, pe lângă cele ce urmează şi sărăcia în care se aflau.

Mama sa fu o feniee vrednică. E foarte curios: majoritatea oamenilor mari. au luat bune însuşiri de la mamelelor. Grigorescu spunea lui Vlahuţă: «Cu acul ne-a crescut pe toţi biata mamă. Şi odată n’am auzit-o plân­ gând u-fee, ori blestemând, ori spuind vre-o vorbă rea. S‘a trudit sărăcuţa de ea, şi a Învăţat singură să citească şi să scrie, ca să ne poată învăţa si pe noi puţină carte! Că ce şcoli erau pe vremea aia? De dimineaţă până ’n noapte munciâ şi ne îngrijiâ «‘avem de toate. Surorile începeau s;i coasă si ele. Cn frate mai mare intrase ucenic la un uncliiu al mamei, zugrav de biserici. Se vede că era ‘n neamul nostru, că mult îmi mai plăceau şi inie icoanele când eram mic». l) ) Loc. eiţnt. |>yp-

('AI .ENI > A1ÎUI. «MINER VEI •>

,

*'

127

Bucureştiul şi mai ales mahalaua Cărămidarilor, la 1844, nu se deosibeu mult de un sat. K1 copilări deci pe stradele pline de noroi sau praf. nepavate, neregulate, între curţi mari cu case, scunde, primitive, dar adesea înconjurate de pomi roditori, şi in apropierea maidanelor, ce formau atâtea ocoale pentru copii ce se jucau. A şa-.si petrecu el copilăria lui nevinovată şi nenorocită, fără parte de atâtea împrejurări, care o fac fericită la aţâţi alţii, cari nu ştiau’să profite de ele. decât pentru a deveni molatici si trântori. întâmplarea făcu, ca familia să aibă un prieten zugrav, la care puse ca ucenic pe Nicu, la vârsta de zece ani, de oarece se hotă­ râse la aceasta, după ce văzu, nişte icoane la geamul unui zugrav din Dudescu. vechea şi importanta mahala, a ade­ văratei boerirai aBucurestiului vechiu. care păstră încă carac­ terul său de altă dată. la acea epoca.

Grigorescu, spunea voi o s, cum la acest zii grav. începu prin a frecă între două pietre, netezi, văpselele de care avea «meşterul» nevoie. El începu să înveţe cu multă dragoste «meşteşugul», iar în orele în care îl mai slăbeă cu frecatul văpselelor, mai mătură casa şi legănă în braţe, o fetiţă a stă­ pânului.

Iată un subiect de realizat pentru pictorii actuali: Grigorescu, copil. în dugheana meş­ terului zugrav, ţinând în braţe o copilită în faşă!

Meşterul acesta oră posac, nu vorbea voios şi eră greu ca cineva să-i intre In voie. El plecă, sc vede, prin sate de desfâceă icoanele sale. Atunci luă cu el ucenicul. Astfel Gri­ gorescu trebui să-l însoţească l’ietornl (îrîgoroHeu. când s'n întors In ţară. prin Ialomiţa. Călătorie, cu că­ ruţa, cu un cal. acum 60 ani în Bărăgan!... Se făcu noapte. Trebuiră să se oprească. .Deshămă calul .şi pentru ca să fie sigur că nu va fugi, îl legă, spre a păşună, cu o frânghie mai lungă, de mijlocul copilului! Bietul Grigorescu, mult în urmă când îşi aducea aminte, aveâ fiori, şi zicea: «din ce foc a in scăpat eu. de se speriă calul*!., soarta lui Mazeppa!.. i Şi când mă gândesc câţi copii mici. ucenici şi calfe, sufăr adesea mar­ tiriul si acum, la brute, ce au câte un mic comerţ sau meşteşug!... Dai’ avem societatea de protecţie a animalelor!

Acesta şedea, după cât îşi aduce aminte Doctorul Grecescu. din spu­ sele amicului său, in Oăldărari. El aveâ.mai mulţi ucenici, şi adesea când eră bine dispus făcea, elogiul ucenicilor săi: «Bine face ochii... cutare: Bine lucrează hainele... un altul: dar când o

128

CA LEX DARUL «MIXERVEI»

vorba de pământuri — eră deja peisagist — Nicu. le-a... (urma o îniurăl|mi'nteia!?niCa^ U t0^L * Grigorescu, fâceâ mare haz când îşi aducea

*

El era deja cel mai cu talent, recunoscut de toţi colegii sâi.

Dupâ, doi, mult trei ani, de ucenicie, el învăţase tot ce putea del i meşterul său zugrav.

Iubitor de lucruri nouă. la vârsta In care sângele începe a ferbc. si la care vreme mulţi copii timpurii, cum era el. simt acea trecere fermecă­ toare, plină- de iluzii şi de nădejdi şi doruri necunoscute, ce constituesc tranziţia între copilărie şi adolescenţă, Grigorescu, începu a cunoaşte îm­ prejmuirile Bucureşti ului. Era primăvara, primăvara lui iubită, primăvara ce a cântat’o el în atâtea chipuri î Dorind a-şi cumpăra pensule şi văpselc şi lipsit cum eră da mijloace, el care era atât de observator, începu a culege în expediţiile sale primă­ văratece. în jurul Capitalei, untişor cu frunza grasă, şi-l aducea în piaţă unde-1 vindea cu înlesnire.

Micul său comerţ îi permise a-şi procura cele necesare şi astfel ajunse el a zugrăvi pe seama lui, şi din munca lui. primele icoane, pe cari le vându între 18—14 ani la obor! Avea acum. cu ce să-şi cumpere cele ne­ cesare. De altfel primăvara trecuse şi untişorul, nu mai înverziâ în jurul Capitalei!...

El a spus fiului său. că în acest timp, văpseâ şi uşi şi fereşti, fiind plătit un sfanţ pe zi. Ţin a cita, după Vlăliuţă. şi următoarea mărturisire a lui Grigorescu, după cum voiu cită tot ce se reaminteşte, ca spus de el : «După doi ani m'am întors acasă, şi an^început să fac singur iconiţe.

Era vară. Dumineca mă duceam la obor. îmi aşterneam hăinuţa jos, îmi întindeâm marfa'pe ea, şi-mi aşteptam muşterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni (lela ţară, mă întrebau că cine le-au zugrăvit. Ic spuneai# că eu... şi cumpărau, bieţii oameni. — ziceau că-s cu noroc, câ-s deîa copil nevinovat.

«Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea d’inţăiu afacere a mea ! Făcusem vreo zece sorocoveţi — şi când i-am pus mamei în mână, s a uitat la bani, apoi la mine, şi ra’a întrebat îngrijată, de undc-s.—- că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus. m*a sărutat, a dat să zică ceva, şi s'a întors repede cu faţa spre fereastră, că-i venea să plângă.

Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viaţa mea. Eram mare, aduceam parale in casă, bucurie la ai moi, eu, cu munca rnâinelor mele... cine mai eră ca mine !» 1) Şi cu dreptate Ylahuţa spune despre el: «0 mână de om eră, însă vrednic şi inimos lucru mare, şi iute la treaba. şi toate le făcea cu acel farmec al puterii ascunse, care dă precizia şi eleganţa mişcării». . . r, Prietenul său intim, Doctorul Grecescu, membru al Academiei lvomâne,~îoarte talentat în desemn, a început tot aşa de greu Poate ca alături de alte împrejurări a contribuit mult şi ceea ce voiu spune a-i apropia aşa de mult. , ... rvi f, ■ La 1850, fiind la Severin, copil fără mijloace, zugrăvea şi firme. Udata i s‘a cerut de un cizmar, să-i facă o cizmă şi să scrie Niţă Cisinarul. ^ dată un ovreiu, croitor, Aizic, a cerut să-i facă o firmă cu o io ar eca ş o tunică, pe cure să scrie: milri. tailir (maiţre tailleur !). 0 scnSe asţlei căci copilul neştiind, pe atunci franceza, nu ştia ce voia să spue ovreiul.

Doctorul Grecescu. râde cu mult haz, si acum când istoriseşte aceste înceJ) Ibidern.

365.

CALENDARUL “MINEI*VEI■>

129

puţuri ale sale! Câtă cinste pentru ei de a fi ajuns, unde sunt, cu înce­ puturi aşa de grele. Ce lecţie pentru mulţi avuţi!!

Fapt o că de la 14 ani in sus, Grigorescu lucra la parte cu meşteri zugravi, mai în vârstă ca el, şi că. avea atât talent, încât, în contractele acestora se punea adesea clauza: «Chipurile dela catapeteazmă să fie lucrate de meşterul Nicu.» —Nicu''şi semna el iconiţele lui.

Ce biserici, ce fericiţi credincioşi vor fi având încă, icoane, făcute de mâinele lui fragede, în această vrâstă plină de iluzii.de poezii si de visuri aurii şi năzdrăvane.

Cunosc o singură icoană, ce a fost expusă la 1906 şi care e în păstrarea unui nepot al său d. Ghigorţ, destul de mare, făcută între 16 —18 ani, şi care are un cap, cu deosebire a lui 1 )umnezeu, făcut în mod admi­ rabil. Nu poţi crede că un copil a putut face astfel de lucruri.

Copil, da, dar însemnat deja cu degetul de soartă, de a fi cineva, cu şi nemuritoarea Iul ia' ITasdeu! Copii mari. copii fe­ riciţi ! oameni îngeri!

Se pare însă că artistul nu-şi aducea aminte când a făcut această icoană şi ar fi negat că e făcută de el. Cine doreşte însă a vedea care era forţa pictorului Grigorescu, înainte de a plecă la Paris, şi eră de forţă, nu are decât a privi hora făcută, de el la vrâsta de nouă­ sprezece ani, precum şi propriul său portret, ce se află în coleeţiunea sa. In acea bora este atâta viaţă şi e aşa de bine întocmit tabloul. în totalul său, cu crâşma, împrejmuirea şi oamenii, încât te întrebi, unde u putut e-, la noi, pe acele vremi Pictorul Ongoresen in puterea vârstei. mai ales. să înveţe arta de a poză subiectul şi a-1 ezecutâ cu un colorit atât. de reuşit. Dar, se vede că talentele se nasc, mai ales în artele frumoase, căci altfel cum ne-am explică aţâţi copii fenomenali, ca artişti, cu deosebire printre muzicanţi.

Se pare că Prinţesa Trubetzkoi, care eră o femeie cultă şi deşteaptă, şi care a locuit multa vreme la Băicoi în Prahova, i-a comandat o «Maica " Domnului» şi cum zice Delavrancea «nu crezu ochilor văzând opera tână­ rului».

Alexandru Ghica căruia '1 prezintă Prinţesa, exclamă văzând icoana: «adevărat are mâna uşoară». La această reflexiune tânărul artist, abea se reţinu a nu-i răspunde : «da. aş fi fost bun de bărbier!». Darul zugrăvitului nu stă in mână! nici chiar în ce priveşte pe cel al bărbierilor, cu totul!..

La 1854, se ţinu un concurs la Bucureşti, de Eforia şcoalelor. pentru Calendarul «Minervei». 1908.

9

i:':o

CALENDARUL «MIXERVEI»

un stipendiu de desen şi pictura la Paris. Se cereau umanioarele. cum se zicea pe atunci liceului. Reuşi un altul. Grigorescu, care se prezenta cu l\n tablou istoric naţional, care reprezenta pe «Mihai scăpând drapelul* nu lu recomandat, lipsindu-i şcoala, de oarece în Cărămidari, unde copi­ lărise el. nu se află şcoală şi apoi. nici nu ar fi avut. cine să-l ţină. Abcu învăţase singur şi cu muma sa a scrie şi citi şi se pare că la şcoală nu a făcut decât două clase primare. în urmă însă citi pe alese aşa de mult şi bine încât cei cu umanioarele. şi atât. ar fi avut multe de învăţat de la el. Biblioteca sa de la Câmpina, alcătuită de clasici francezi, mai ales. şi din ediţiile prime, multe veclirşi scumpe, chiar rari. dovedesc ce a citit el ! Par ce să-i faci formei ! si biurocraţîei !

In privinţa culturei sale, Ritter. care l-a studiat de aproape, zice: «Grigorescu simţise necesitatea de a-şi dă oarecare cultură literarii: el cetise loale capetele-de-operâ clasice. Pe de alia parte el. avea ţoale de­ licatele de inimă si acea educatiune tradiţională a vedici Românii, aşa de delicioasă jxhul'şi la ţărani- Capetele-de-operă ironice, comice si sarcastice cu deosebire plăcură mai mult mizantropiei sale. Bl revenea neîncetat la Aristophane. la Moliere si cu deosebire la Pon Quie.bote. din care ’şi reamintea adesea ori.» 1).

Pe altfel citirea, pe lângă primblări, constitxieă singura sa distracţie.

Gravurile comice, dar numai cele artistice '1 pasionau şi. I delectau, şi seara, când nu lucră, el răsfooă numeroase alb uimiri ' >L publicaţi uni, ce aveă la îndemână. Ca dovadă, cât eră 'le cunoscător, şi cât iubea dej mult aceste ilustraţiuni. inteligent făcute, eată un pasaj din Kit-ter, din o broşură scrisă, tocmai din cauza lui Grigorescu.

«Walter Crane este poate primul să-mănător de idealitate artistică in bunul pământ al sufletelor copiilor.ee exista aştazi în lume. Oliear când ilustrează canţonete vesele şi liumoristice în care e vorba de personagii ridicole şi de întâmplările lor cu măgarii, boii şi porcii, el rămâne ioldauna^de bun gust: cuvântul de ras la el nu e niciodată vulgar. «în Bucureşti, fin atelierul lui Grigorescu. am învăţat a cunoaşte pe Walter Crane... Grigorescu ini vorbea ca despre Mesia micilor copii: cu toate acestea conviucliunea maestrului mă lăsă puţin sceptic. Admiteain bucuros că Walter Crane fit un adevărat artist, din momenl/tl ce Grigorescu ’mi-o afirmă, si că eu stimez pe Grigorescu mare ca şi scumpa mea Românie, dar*de acolo şi până a crede că Walter Crane ar fi un însămănţător de ideal artistic, de primul educator de artă a micilor copii englezi, eră încă departe. Astăzi însă sunt aşa de convins încât, intonez, din toată inima mea, cântări gloriei sale* 2).

Mai clar nu se poate.

Pe altfel, pe lângă foarte numeroase desemne şi albume. CU deosebire japoneze, pentru care aveă o adevărată slăbiciune şi le admiră cu nesaţiu. eată, cărţile ce găsiiu că le aveă mai la îndemână, căci nu mă gândesc, cât de puţin, a face inventariul variatei sale biblioteci. ° Auguste Rodin et son Oeuvre, editions de la Plume. 31 Rue BonaiaL’art du rire et de la Caricature. par Arse ne Alexandre. Paris. Librairies imprimeries Keunies.

Raffet el son Oeuvre, în care semnalez: Bl. 33. Infanterie valaque defilant au pas de coursc. lGJuillet. 1S3/.— 9.1: , . , PI. 37: Familie Tzigane, en voyage (Moldavie). In apropierea câmpiei care defila infanteria, se vede Capitala Bucureşti «).

Pe

i

porturi militar»* români*.

P1' vreim1.

/

......

CALENDARUL «MINERVEI»

131

John Grand-Carteref. .L'uctualite cn images. Les caricaturcs sur 1‘alliance Franco-Russe. Paris. Librairies-impriraeries reimi.es: One of ti. Galdecolt's Picture Books.

Some of Aesop’s fah les witli Modern lnstanc.es Sliewn in design's by. .Randolph Caldecott. London Macmillan and Co. 1887.

77/ Babes. ti. C-aldecolVs. Picture Book. London: Freţderick Warnc and Co . and New-York.

The Three Jovial Hundsman. One of JR. Caldecott’s Picture Books.

George Rontledge et sons.

The Panjahdrum Picture Book. R. Oaldecott, Frcderick Warne et Co. London.

Mikulâs Ales I)il I. II. III. Poci a nakladem spolkn «Manes» v. Prazc, lSi)0 La care voi adăogit: Cyclopele tristei figure Tăndolina sau Tăndală shi, Pacala, Poemă R eroică. 1851.

Adăogaţi la acestea operile lui Gavarni. pe care ’1 iubea mult şi veţi avea o idee de preţul ce punea pe lucrările cu ilustra ţiu ni h umo­ -! ristice. FI preţuia mult după D-nii .Bernatb şi Grecescu. pe Plutarc (viaţa oamenilor celebri), pe Jean -JacquesKousseau.care l a influenţat mult. pe Lamartine si mai ales pe Alfred de Musset (La vie de Bolieme). *.

Avea o adevărată slăbiciune însă . . pentru romanele lui Balzac, dar mai ales pentru : Les contes drolatiques, si cu deosebire pentru Rabelais.

I )ar să reluăm firul vieţeî sale, şi să ne întoarcem la timpul depărtat.

In care el concură, fără succes, pen­ î-.— tru un stipendiu, la eforia şcoalelor.

Li. J prezentând o pânză cu subiect is­ toric. Respins, el plecă descurajat.

Noroc, că un om de ispravă.

Pictorul- Grigorescu la IDOL .

Prinţul .Dimitrîe Chica.'pe atunci agă la Poliţie- şi care Fa iubit si ajutat şi în urmă. cum văzu. din întâmplare, pânza cu Mibai Viteazul. 1 şi prezintă lui Vodă Barba Şlirbey. 'care-i o cumpără dându-i 100 galbeni.

Pe atunci, si pentru el, această sumă era o avere ! Văzând pe acest copil se pare că Vodă a zis: «K prea tânăr, să mai înveţe la şcoala noastră!»

Această pânză, la 1856. era expusă la Eforia şcoalelor unde a văzut'o Doctorul Grecescu. Familia Ştirbey, nu o are, deci ea trebue să se afle la Pinacotecă. Pânza nu era mare. şi reprezintă pe Mihai Viteazul, cu steagul în mână. trecând prin o apă. cu siguranţă în lupta dekf Călugăreni.

Bietul Grigorescu se apucă iar do icoane şi zugrăvi câteva la Căldăruşani. între care «Izvorul Tămăduirei» dela aghezmâtarul din 6urte, iar în urmă zugrăvi în timp de doi ani, mănăstirea Zamfira» din Prahpva. care fu prima mare lucrai-© cu care fii însărcinat şi unde lucră timp de doi ani.

Iată descrierea ce o face Delavrancea. despre ceia.ce făcu îri urmă Gri­ gorescu, după spusa sa : * Aci — la Zamfira — lucră doi ani, şi .făcu cunoştinţa, unui călugăr Isaia. după metanie dela mănăstirea Neamţului. Un călugăr umblat, căr­ turar şi vioi în povestirile lui. -Văzuse Sf. Munte şi Ierusalimul. Nopţi !■:

«i

i:

' 1SS®"

' 132

OALEN DAKUL « MINERVEI»

întregi povesti minunile de pe unde colindase. O adevărată amiciţie se legă între ei. Isaia, înţelese talentul zugravului şi se hotărî, să plece îm­ preuna la Paris, cum or putea, după sfârşirea mânăstirei. Călugărul tre­ buia să se întoarcă mai întâiu la urma lui, şi pentru economiile ce lăsase acolo şi. pentru motive disciplinare. Porniră spre mănăstirea Neamţului.

Pe drum călugărul căzu greu bolnav. Grigorescu îl îngriji ca pe un frate.

După o lună se făcu ceva mai bine. Luară drumul la mănăstirea Neam­ ţului. Acolo boala iarăşi 11 trânti la pat. Grigorescu lucră câteva icoane.

1 na din ele i se trimise dar ipaichi Ursachi. stariţa Agapîei. femee culta şi deşteaptă. Maica Ursachi vroia de mult să zugrăvească clin nou mă­ năstirea. Cura văzu icoana, chemă pe zugrav. II privi cam lung, nu-i venea să crează. Grigorescu abia eră de 20 de ani. Se învoi să lucreze, icoane şi ziduri, pe preţ. de 3000 de galbeni. Trei ani a muncit la mă­ năstirea Agapia care e mai toată de mâna Iui. In acest timp MihailKogălnicennu, în plimbare pe Ja frumoasele mănăstiri ale Neamţului, îl cu: noscu. Se impresiona, serios de aşa talent, şi făgădui că-i vă înscri o bursă in budgetul Moldovei. La 1861 sfârşi mănăstirea Agapia. Şi cu economiile puse la Spiridonia din laşi, plecă singur la Galaţi, — călugărul •‘se dusese iar la S-tul Munte — luă vaporul spre Viena. Parisul îl atrăgea, ,şi el, de astă dată, îl studiase bine după un «guide» dela actualul Mi­ tropolit Primat, pe atunci arhidiaconul mitropolitului Miclescu1)-Pot adaogă că, Mănăstirea Agapia a luat-o în tovărăşie cu fratele său mai mare, pentru suina de trei mii galbeni, cu condiţie de a o face cel mult in trei uni. A lucrat cu- mult zel. După. cum îmi spuse înalt Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit, care pe atunci se află la Mănăstirea Neamţului, el eră Insă totul, de oarece fratele său îl ajută numai la facerea vopse­ lelor, câre pe atunci se făceau cu greutate, frecându-se între pietre, iar nu ca. acum în tuburi de-a gata şi după toate nuanţele şi condiţiunele dorite.

De pe atunci el lucră după modele: dovadă propriul său portret şi o horă după natură, ce cunosc. Tot atunci, Miltiade Tzoni, fostul profesor de Matemateci de. la Iaşi, tânăr, frumos, îi servi de model pentru un Sfântul Gheorghe de la Altar. La urmă. s'a ales el, cât şi fratele, cu câte zece mii lei fiecare. El a depus banii la Epitropia SF. Spiridon în laşi. cu do­ bândă. Fiind însă la Paris, o rudă de aproape’i scrise să-i trimaţă o pro­ cură pentru a scoate banii, de oarece nu ar fi siguri acolo şi fiindcă în âltă parte s’ar putea obţine şi o dobândă mai bună. El, bun şi încrezător cum eră, consimţi la aceasta. Banii au fost scoşi, dar Gjrigorescu' nu se mai întâlni cu ei !

La Agapia fu el foarte bine îngrijit şi mult iubit de maici, şi cu deo­ sebire de superioara, stariţa Tavefta Ursachi, femeie cultă şi distinşii, apar­ ţinând unei bune şi vechi familii moldoveneşti. Această femeie, era vred­ nică. Grigorescu ziceâ de ea că eră «o femeie ce ar fi putut guvernă o ţară» 2). Adevărul e că Moldova a avut multe femei de acestea, atât între călugăriţe cât şi între mirene. Cunosc personal, mai multe, care remase văduve, după ce soţii lor compromisese averea, ca prin farmec, ştiură a da exemplul celei mai pricepute gospodării şi bune administraţiuni.

Stariţa Ursachi, eră dintre acestea. Grigorescu, câştigă mult din co­ merţul ales cu aceste călugăriţe culte, printre care se aflau reprezentante ale celor mai vechi şi mai alese familii din Moldova. Agapia, lu o adevă­ rată şcoală a lumei, pentru acest copil care deveneâ om. Putem afirma că acea epocă a vieţei sale, ca şi acea dela Fontainebleau şi Vitr6, a fost din cele mai fericite din vieaţa artistului. In urmă mai trai în w') «Epoca». Joi, 20 Iulie 390«.

Vlăbuţă! locul citat, pag 360.

! !

I

j

: 1i ! \ i

t

! : !

1

j

UU

< ai.i:ni>ahi i. «minkrvki»

nişte încă. la Câmpinu. in prima şa căsuţa, şi înainte de 1900. când re_ .ci un ea începu a pierde din pitorescul ei.

IV atunci găsind greu bolnav, pe actualul mitropolit primat, la Mănăs­ tirea Neamţului. căruia. în loc. de o măsea stricată, medicul. Lozinski ti scoase două măsele sănătoase, şi căpătase prin infecţiunc un flegmon care ta urma s'a rezolvit. în un abces cu o enormii pungă de puroiu, în partea laterală stângă a obrazului, din care cauză, nu mai putea nici mânca şi ajunsese a i ţine lumânarea.

Grigorescu văzându l în o stare aşa de gravă se duse în grabă la Aga- "\ pia si prin maîcele ce cunoştea obţinu trimiterea unei ştafete la I-aîti- . ceni de unde s'a telegrafiat. .Părinţilor ce sosiră în grabă, din Botoşani.

Mama Înalt. Prea Sfântului, femeie hotărâtă, '1 luă aşa muribund cum eră şi la .Botoşani, unde fu dus în grabă, fu operat. Infecţia colecţiei purulente fu atât de puternică, că ajunse până în stradă, iar marna,■ îne­ dicul .şi o altă persoană leşinară!.. .

De atunci înalt. Prea Sfântul, spunea lui Grigorescu. cu cart- <*râ prie­ ten intim, ca lui ’i datoreşie viaţa.

K curios, de asemenea, a se constata cum era Grigorescu'la fizic. Ia ! data sosirei sale la Agapia si in urmă când se duse la laşi.

In călătoriile sale pe la mănăstiri, şi duminicele având r:.-. distracţie po­ sibila numai acea a vânatului, pe atunci abundent în ţara.. Grigorescu. j ne apare în o poză de haiduc, cu puşca în mână. cu cânele alături—a j Iubit totdeauna câinii — şi în o poziţie stranie, pentru ei. dar comună i pentru toţi acei. ce pe la 1859 erau tineri şi făceau pe grozavii in mod nevinovatAşa crâ şi Grigorescu. întâmplarea făcu c-â ■> dag-.ereofcipie. care 1 reprezintă astfel, să. se găsească mai în urmă la «.• maică, care o ' păstra cu sfinţenie dela cel ce zugrăvise mănăstirea. IV a ••••do. prin un prieten, o recapătă în urmă Grigorescu. căruia-i făcu multă plăcere. După j trei ani. vârsta şi m'âicuţile 1 schimbară? Puşca fu lăsată pentru totda- j una. penelul ii luă definitiv locul! Copilul, hirsut, dela Cu!darusalii, se transformă în un tânăr frumos -si gingaş, cu chipul de artist, si în care se vede Sudată ochiul ager şi pătrunzător al maestrului. Aceasta se poate vedea după o fotografie dela Nestor Heck, din Iaşi. de pe la 1 Sul.-aflată la | 1 »-l IV. Grecescu.

Ce deosebire de dughereo tipia făcută cu doi ani mai înainte. > j In acest timp învăţase puţin şi limba franceză, şi astfel la lSbi. putu 1 pleca la Paris. _ . .j Plecarea sa la Paris, totuşi nu s’ar fi făcut, dacă o nenorocire nu lovea pe Grigorescu. Iu acest timp. muma sa. admirabila sa mumă. muri. Gri- | gorescu. spuse în urmă fiului său, că altfel cu greu ar fi părăsit <>. Ast­ fel remânând aproape singur, şi numai cu regretul de-a părăsi ţara, căci durerea scumpei pierdute, o ducea cu el, el putu plecă. . .

Pe atunci călătoriile se făceau cu multa greutate.-Ml plecă, pe la Galaţi,spre a se duce la Yiena. Pe Dunăre, călătoria se' făcea .încet, plăcut pen­ tru cei din clasa întâi, unde românii jucau mult cărţile si făceau curte si pe grozavii. Vaporul eră de cele cu roate, astfel cum se mai ,y» | pentru curse mici. chiar şi acum. la Constantinopol. La Yiena. şi în urma îa Municli. el vizită primele pinacotece clasice. Astfel ajunse la Păru?.

Acolo se duse mai întâi in atelierul lui Cornu. si sările pare că le Pe^ ■ trecea în ateliere de sc-ară. păstrând totuşi tot timpul necesar pentru^ studia şi admiri, pânzele celebre din muzeul •Luxemburgului >i mai a ^ ca petele-dc-bperă din mândrele colecţiuni ale Luvrului.

FI voia însă să intre. în şcoala de arte faimoase, mai ales ea aceas • idiţiune cerută pe*1 'i dădea un titlu oficial aşa de necesar în iară şi o coi tru bursieri.

< • AI.ENDARUL CC MIXER VEl:

\

135

Har. cum spune \Y. Rittfer 1), cu drept cuvânt: -Când în fine sosi la Paris, aceasta l’u pentru a căpăta deodată desgustul de şcoală şi spre a merge sil mânuiască (tripoter) culoarea fără dascăl în pădurea dela Fontainebleau.»

J_)e ce Ce se petrecuse, cu acest om care niciodată n a primit jugul, oricât de aurit si ademenitor ar fi fost. Şi din cele ce urmează se va vederi natura lui. nu numai independentă, notinând seamă de nici o formă, nici o convenţiune stabiliţii, dar ahtiată numai de frumos şi adevăr!

La şcoala de arte frumoase se ţinea un concurs internaţional, printre elevi, cu o răsplată bănească. El concură. Subiectul era: 0 luptă antică sub nisfc arbori bătrâni, aproape de o apă şi in fund vazăndu-se mantii.

anivoUESce.

PE 'XS ERATE.

Aceasta eră dată ca. lucrare de admitere la concurs, si ea se făcea în anumite odăiţe — loje — puse în lungul unui culoar.

101 fu admis. Ceiace nu se ştie c cit paza fiind slabă şi legătura între colegi serioasă, el care termină mai curând, făcu şi lucrarea prietenului, francez, de alăturea. Acesta cu mult mai slab, după cum spunea el fiului său, fu admis şi el. ✓ .

Cei admişi trebuiau. în opt zile, să pregătească o altă lucrare : Arborele istoric — după X. Pe traseu2) — lucrând fiecare după natură sau unde ar fi voit.

Grigorescu se duse în pădurea seculară şi încântătoare dela Fontainebleau. pentru a studia copacii. Când se văzu. în mijlocul încântătoarei na­ turi : când. la largul lui. putea admira frumosul, văzu artificialitatea con­ cursului, cu lucrări făcute pe închipuite, se puse pe lucru, şi se uită aşa de mult acolo, încât- când'se desmctici, dealbinele, trecuseră nu cele S zile. dar patru luni !

Colegul său de loje. fii admis, şi în urmă trecii : Prix de Rome ! 'i K: ii'li-* il'ari i'tranucr. Paris. MCM VI. pajj. -OT -) Piciorul Grigoroscu. Hucurc.'jli. IR95, •’>! [«ifriiM. — Padinii •">.

136

l ALENDA RLE < MINER VEI

Ş'apoi. acolo. în pacîure. nu se putu plânge de lipsii de maeştri, pe care-i întâlnea la fiecare loc mai de seamă, şi cum zice cu drept cuvânt Ritter acolo: «a primit influenţa lui Millet, Kousseau, Bodmer, ele...»1).

Devenise cu încetul prietenul lui ’Corot, Diaz, Rousseau, Bodmer, Daubignv şi alţii. Mai ales pe Millet'l cunoscu de aproape, în familia căruia era primit cu plăcere. în acest timp se întreţine cu o mică bursa pe care Mihail Oogălniceanu. Ministru si puternic în Moldova, şi care'l cunoscuse şi apreciase la Agapia, ii o făcuse la Iaşi. în urmă, cam pe la începutul lui ÎS64, se instala la Barbi/o'n, unde se opriseră şi celebrităţile citate mai sus. între care şi Trovon.

După cât se pure, espuse pentru prima dată în Franţa, tocmai la Barbizon, după N, Pătraşcu (pag. 8) la 1867, când espuse : «nişte flori de cireş • o singură ramură înflorită. Când intră împăratul Napoleon în expoziţie, se opri dinaintea pânzei tânărului român, o admiră ca frăgezime şi adevăr şi o cumpără»? Ce trebue să fi fost această ramură de cireş înflorit, zu­ grăvită de Grigorescu, tot în floarea vieţii sale, şi. ca artist desăvârşit ne-o putem închipui, de îndată ce am avut fericirea de a vedea şi admiră admirabilele flori de măr, tot numai rămurele înflorite, pe care pictorul le-a zugrăvit în primăvara ultimului an al vieţei sale. . anul acesta ! Aceste flori sunt de o frumuseţe neînchipuită şi în el<*transpirâ toată frumuseţa înăscută în floare şi în-sufletul acelui ce» le-a admirat.

După Vlahuţă, împăratul ar mai fi cumpărat şi un studiu (uu cap de femee)lucrat si expus tot de Grigorescu.

In fine cătră finele lui 1864, ne mai putând întârzia de a-si revedea ţara se întoarce în România, care acum făcuse loc Principatelor Unite, din care.plecase. Drumul îl făcu prin Galiţia si Lemberg, de oarece ca­ lea ferată se construia deja.

Călătoria aceasta fii o adevărată călătorie de exploraţiune: Tipuri muia şi unele cunoscute artistului, încă clin Moldova: ovrei, cari în Galiţia. se aflau în floare, cu costumele lor clasice, din care el imortaliza vreo doua pe pânzele sale: — Adăogaţi Ia acestea capete de polonezi, ulani şi dragorii, cu chivere germane, din care schiţe se pot vedea mai mu.lte.~Din epoca aceasta a lucrărei sale în Franţa se cunosc puţine pânze do ale sale, deoarece cum spune, pe dreptul, Montan don; «Operele sale din acea epocă sunt extrem de rarisime, sau că le-a distrus el îndată ce le făcea, sau că le-a „vândut si s'au înprăştiat; acele ce se pot încă vedea ne arată: interioare de boschete de' o verdeaţă opulentă, sau cărări în­ roşite de mulţimea frunzelor moarte, şi domnesc ele printre, cele mai frumoase studii ale maeştrilor din acea epocă (... reggono beniss'uno cil paragone de’pin belii studi dei maeştri di (juel periodo) 1»:!).

In adevăr, nu are cineva decât a observa, admirabila pânză, ce se afla. încă, în păstrarea familiei, şi care reprezintă, o vedere din pădurea dela Fontaineblcau. şi pe care Grigorescu o pusese,'in atelierul său..lângă lotoliul pe care se odihneâ.--F admirabilă, şi perspectiva cu luminişul din fund e ceva deosebit. Ea a fost expusă la mai multe expoziţiuni, ^ la care amatorii cunoscători, se izbeau regulat de însemnarea «reţinută» 1 Şi ce bine a făcut că a reţinut’0, căci cred că c reţinută pentru vii­ torul Grigoresceum, care va fi o podoabă a Capitalei României. # La sosire se prezintă ministerului pentru a se pune la dispoziţia ţârei ca profesor de pictură; dar nimic nu era încă înjghebat, mijloacele erau restrânse şi oamenii politici ocupaţi-, cu chestiuni de stat, de cea mai mare importanţă. Nu se făcu nimic pentru Grigorescu. cu toate că fusese ') Niculae Ion Grig&roscu. in «-Lu Gazetic du La uzau im» .-ji «Lu Iloumnuto» du '•» (22) A oăt 1907. Xo. 2543.

3) Locui citat. pag. 37(1. :I) Emporiuiii. citat. pag. ».

■»

.

CALENDARUL «MINERVEI»

137

bursierul ţârei câtva timp la Paris, ceia ce era mult pe atunci, şi mai ales că eră deja cineva. Bine că a rămas liber, zic eu !

După acestea se duse îndată la ţară, în jurul Bucureştiului şi stătu două luni la Căldăruşani. De acolo, şi din 186-i. Dclavrancea are o pânză măiastră de a le lui Grigorescu. «0 chilie. Pe două paturi cu cergi văr­ gate stau de vorbă, faţă în faţă, călugării. In fund o fereastră deschisă.

Lumina năvăleşte. Perspectiva ce se deschide prin acel dreptunghiu de câţiva centimetri este infinită».1) După trei luni de şed'cre în ţară. se reîntoarse la Paris. .După Vlahuţă, Grigorescu, s'ar fi întors din nou în ţară la 1867. unde căută din nou să vadă. dacă nu va fi numit profesor la şcoala de artefrumoaşe, dată fiind schimbarea ce se făcuse în mersul ţârei. Şi de astă dată nu răuşi.

Călători la Căldăruşani, Târgovişte şi Jxucăr şi se întoarse la Paris.

După Pâtra.şcu la 1868. expuse la salonul din Paris: Corturi «le ţigani 2) care Iu aşezat la unul din locurile de onoare.

La 1869. se întoarse în ţară, artist desăvârşit şi cunos’cut de mediul superior în care îşi complectase instrucţiunea sa. Dori să ocupe un loc de profesor la şcoala de arte'frumoase, dar locurile — eu zic tot din feri­ cire. cunoscând caracterul lui Grigorescu, şi mediul deprimant şi-egali/: itor al şcoalelor noastre — erau toate ocupate. Un altui, şi cu liceu ocu­ pase deja catedra ce ar fi trebuit să i se dea lui.

De altfel, mai mulţi, intre care şi Haret la 1898. doresc a-i oferi un loc. dar nu mai voi el. şi bine făcu! Chiar eu obţinusem aproape cousimtimântul său. pe când eram inspector general al învăţământului supe­ rior. la 189-1—1896, şi în urmă ca ministru la 1900, dar toate au căzut in baltă. Când credeam lucrul sigur, pentru prestigiul şcoalei noastre,atunci el făcu fciux bond. Se cunoştea mai bine, şi vedea că cu caracterul său. si cu mediul nou in care. ar fi trebuit să intre, orâ să se omoare şi să se îngroape.

Bine că a rămas liber, să facă ce voia, căci numai aşa putea să facă lu­ cruri desăvârşite. ') (>vifore.seu. «Epocii». -Joi 2l> Iulie I!)07. No. -) Lucru rea ••itUtn. Pag. S. f

!:■!*

l'Al.EXl'A IJl'I, AlIN El! VEI -<

4 ':*ci aşa oră ol, .şi Ritter cir maro dreptate zice: «Xu cunosc sălbutâcie nun nerăbdătoare de orice fel dejug;...»1).

I >e altfel, el poate fi cap de scoală, si este. dar nu ar fi putut fi pro­ fesor. 1 > i n acest punct de vedere ain avut .si o mică do vădii. In extrema sa amabilitate şi dorind a fi mai mult decât, afectuos cu un amic al său. ’i propuse a dâ câteva lecţiuni. onorifice bine înţeles, la două fete ale sale. care aveau bune dispoziţiuni la pictura. Se fixă ziua. Grigoreseu tri­ mite un sevaleu, căci şedea aproape. în Izvor—1000 -şi în line la ziua fixată, se prezintă cu mai multe ulcele frumoase* ce adusese din piaţa.

Leeţiunea — căci a doua nu mai avu loc — dură aproape două ore.

1 î iot ii 1 G rigorescu, eră mai emoţionat ca tinerele sale eleve: el era nervos, transpira, şi în fine, sa ostenit mai mult decât se poate crede! Rezul­ tatul V Au rămas două ulcele şi un mâr. admirabil văpsite de nemuritorul Grigoreseu, în singura lecţiune de desemn, ce a dat, afara de cele date fiului său!...

1 Jar câtă bunătate !

A fi venit, el regulat- Iu şcoală, a se chinui cu copii care s.i Iacii anual acelaş lucru, a fi supus la toate mizeriile si exacţii aţi le vieţui pro fes.. ral o. ar fi fost peste putinţă pentru el, sau sar fi omorit înainte de vreme.

I )e aceea, orice, comandă, sau alte însărcinări lixe ’l contrariau şi erai sigur că el nu va face nimic. I n tablou comandat de M. S. Regele, un car cu boi, l’a executat, mi se pare. in zece ani !

Nu putea dc asemenea să facă decât ceea ce voia, şi nici odaia nu a admis a i se impune subiectul. Tată do ce a făcut capete-de-opera.

«La soulement il a. dte lui-ineme ou toutesa liberte lui a ete aceordec- -)• «Acolo numai a arătat ce poate, când i s’a acordat întreaga lui libertate:-,, zice cu dreptul Ritter, care’l cunosc ii aşa dc bine. Şi lucrul se înţelege, asta nu se comandă după voie şi nu se măsoară cu metrul.

Fxcppţiunea nu o făcea nici pentru amici. Făcuse portretul doctorului * Marcovici, la care ţineri mult, care poza cu greutate şi avea oare care pretenţiune de frumuseţâ şi bărbăţie, cu toate că Latrina, ţiganca clasică ce a servit de model pânzei de la 1. Gliica 1 trată de «hodorogit•>, spre marea veselie a prietenilor. FI îşi permise să facă câteva observaţi» ni in ce priveşte detaliul. Grigoreseu se supăra, arătă cri el nu poate face altfel de cât, cum este lucrul si ca dovadă luă pe D-rul Grecescu ce se alia faţa. ’l puse pe un scaun, luă pensula, începu să-i facă lecţii lu/ Mar­ covici. spuiudu-i : «aşa ştiu eu să lucrez» şi după o oră, Grecescu avea uni splendid portret, iar Marcovici rămase cu al sau neschimbat.

Numai când lucrul ’l pasiona, lucră cu o extremii viteză, doritor de afixâ imediat ceeace vedea şî-i plăcea, în condiţiun-ilc în care se alia în acel moment.'

Frumoasa l'emee ce împleteşte, în o uşă dela Yitre, «In brelanul'' lângă uşa prin care inundă soarele, pânză inare si admirabilă, a fost lâcutâ în trei ore! lată de ce \Y. Ritter. zice: «.Je l’ai vu abattre cini] tableaux parjour. I ableaux ? Oui. ce que lui entendait par tableaux: des pocliades d une fougue. d'u11c bardiesse et d'un charme inoubliables, ou il y avaitlout.de la himiere roiuniaine. de la Tine couleur de ccs sols bizars dans la lumiere, de la grâce să os apprdts de cos inotifs ou ciel et torre ă lTiorizon se brouillent dans du mi rage et oii toutes clioses a 1 ava ut. plan se nuancent delicatoraent dans la poussiere0». __ i) «I/Art l>-s Ani-ipair. 170.

-) • KtmU-s «rar» i'-tnmie-r*. p:i}T. 211.

-l.il lîoiiin.-iilă--. :■

A..uf li'"7

/

CA I.ENI)ARi;I- « }\ INEUVE1

m

Adică : — ţin a păstra si textul franceş şi dau o traducere libera, sillyitra posibilă. «L'am văzut aşternAnd cinci tablouri pe zi. Tablouri ? Da, ceiace înţelegea el prin tablouri, -posade*) de o putere, de o îndrăzneala m de o d ragă laşa n ic, de ne uitat, in care erau deto’ate, lumina româneasca, culoarea fina a acelor pământuri ciudate în lumina zilei, drăgălăşia fura pretenţie a acelor, motive în care cerul şi pământul se înfrăţesc în zarea depărtată, şi in care toate, lucrurile din planul de faţa resar costelive in .praful drumului». De altfel a ceast; i li dă 6fi ll ii'6. dar cântare voită. a vieţei şi impresiunei româneşti, ce trebuia s:1 nască din pânzele sale, era ceva .căutat de, pictor, din cauza vederei sale presbite si în aceasta, mai mult ca in orice altă, se arata puterea mare a geniului, său.

-Eu. zicea el. nu reviu. Cât am putut prinde di ni rodată, atât rămâne. Dacă nu-mi place, şterg şi ncep din nou. Miri o înţeles. când e o lu­ crare de atelier, se schimbă vorbă. Dar acelea greu irdese !

Până să le isprăveşti fuge viaţa din ele.

Toate-ţi fug. Fuge expresia lucrurilor.ca s a unei figuri ome­ neşti — fuge lumina .şi. ceeace o mai im­ portant-. pentrucă c în adevăr ireparabil, fuge frăgezimea sen­ timentului tău. pri­ virea. dispoziţia, su­ (J HI G ORESCIJ. hucauea.xcA. fletul tău de atunci. cu care n’ai să te mai întâlneşti nicio dată De câte ori nu mi sa. întâmplat, când n'aveam colorile la mine, sa vad un colţ de naturii admirabil. Mă-uitam la ceas. ca să viu a doua' zi exact la aceeaşi oră. sil lucrez. Yeniarn şi'nu mai era nimic. Erau co­ pacii. era valea, ş aceeiaşi lumină era. dar... nu mai eram eu cel de ieri».

■ întrebat de un pictor tânăr dacă pentru'anume lucruri nu e mai bine să puc coloarea cu cuţitul. îi răspunde: ') C*L-Vi. intre «Huţa

inaz^ilituni

140

CALENDAR UL « M IN ERVEI >

— Pune-o nenisonde, şi cu tocul cizmei, numai s'o găseşti pe cea care trebuc şi s'o pui unde trebue Nu se poate ceva mai sublim!

«K1 fu un impresionist sincer şi încântător. Compoziţiunea sa era cu totul spontaneă şi crea în prezenţa chiar a motivului)» ne zice .Ritter -), şi mai departe. «Noţiunea sa de arta, exclude orice ştiinţa. Cuvântul «technicâ» '1 revoltă. Trebue să zugrăveşti • cum cântă pasărea, tot ce se prezintă plăcut ; să nu'ţi pui morţiş în cap de a căută un motif, când totul o plăcut în jurul, nostru. Composiţia V Cine nu o descopere spontaneu, în minutul chiar în care acopere pânza sa cu culoare, după el — şi cred că are mare dreptate (C. 1.) — acela nu e înzestrat cu darul pi etuvei. Şi o de mirat că un empirism aşa de absolut a putut produce minunatele şi absolut înspăimântătoarele tablouri militare, dintre care acel al primăriei Bucureşti. Asaltul Smârdanului, poate fi citat ca cel mai complect, cel mai puternic rezumat în arta notiunelor de răsboaie moderne. Ml nu are estetica bătăliilor d-lui,de la Sizernnne. Dar este focul şi este asaltul văzut, nu de un pictor, dar de un soldat, bătălia pictată în timpul luptei, unde soldatul opreşte de a vedea bătălia ca şi. casele în oraş»a).

Iată cine eră Grigorescu! Adevărul, sinceritatea, totdeauna, şi înainte de ori şi ce. Cum bine zice N. Iorga, în o dare de seamă a expoziţiunei pictorului din 1901.

«El manifestă, numai, sufletul său şi natura care l-a încântat» pentru a traduce liber fraza: «11 manifeste, lui. son âme seule et la nature tjui la reveillee» 4).

De altfel, dacă pictorul- nu a fost la Smârdan. şi a făcut tabloul sau, după izvoara căpătate direct, de la luptători, el a urmat toată campania de la Plevna, pentru care, prin Davila, fusese rugat de guvern, şi în special de J, Brătianu, să vie în ţară de la Paris. L’arn văzut şi acolo, cu că­ ruţa sa. un fel de brişcă, uşoară, cu un coperiş de pânză şi cil 3 cai mici In ea avea el tot ce-i trebuia, pentru a picta, mânca şi dormi. Astfel ‘1 am văzut la Griviţa, astfel T am întâlnit în mai multe rânduri, tot în acel costum simplu ce purta de regulă la Câmpina şi acoperit cu o haină lungă de pânză albă pentru âT apără de praf.

In cartoanele sale, aşa de numeroase şi aşa de importante şi fără preţ, se pot vedea, nenumărate schiţe, instantaneu, de case făcute în Bulgaria, .şi de militari şi trupe, în lanţuri sau în atac. Nici un Bus; altul ar li făcut mai întâiu pe împăratul! Ar trebui toate acestea fixate şi puse pe păreţi, în viitorul Grigoresceum. Şi apoi toată acea admirabilă serie, de litografii, datorite lui din timpul resbelului sunt făcute după natură.

Convoiul prizonierilor, pe cari l-am văzut la faţa locului, e tot absolut ca o fotografie. Se vede şi burtosul maior turc, şi căluţul săi! alb, tot, absolut tot. cum ue-a apărut, celor ceT am .văzut în momentul plecărci lor. Nici nu se poate închipui ceva mai adevărat. Dar carele cu merinde, cu proviant cum se zicea înainte, pentru armată!.. Dar cerul col de plumb al atacului de la Opanez !

Tot e trăit, e văzut, e rezultatul unei impresiuni de durere, a unui ar­ tist. care eră român, şi acolo eră şi combatant!., cu sufletul, cel puţin.

Dar el a fost totdeauna astfel, el a iubit şi simţit tot ce a făcut. In toata opera sa. e ceva din el. din firea lui. din cugetul lui. din suflarea, mai exact, din sufletul lui! Deaceia. ceiace a văzut şi pus pe pânză, e Jesne de înţeles si mişcă pe oricine; deaceia, el suferea şi eră retras, do ») Vîahuţă, pa£. 374.

-*) «La Roumanie». loc.'citat.

V, (:} A vrii) 1901.

....... . tnbli.'imx lli? M. N. Griîîm'osi’O, 21 Mai»

%

CALEX DA RUL « MIXER VEI»

141

aceia, a dat din viaţa sa în ceiace a făcut. Cu multă dreptate Edmond 11aroconrt, zicea în : Les deux chefs-d’ceuvre!): «Viaţa nu există. în opere decât în proporţie cu viaţa ce se pune. Ta­ lentul nu e decât o unealta de transfuziune. Suflet trebue să vâri în ma­ terie, pentru ca în ea siî se afle suflet...» !

Pentru aceia era el sincer şi. afectuos şi când iubeâ, iubea cu adevărat.

Orice lucru frumos îl încântă, orice faptă aleasă 1 emoţiona şi eră uşor, ca în o expunere duioasă, să vezi ochii săi în lacrimi.

«Yoltairianismul său lăsat de-o parte, nu e ridicol de a afirmă, că el avea un suflet prin oarecare părţi franciscan. L’arn văzut întins pe jos pentru a adoră flori; el se îndrăgostea de viţei mici care-i serveau rle model; făcea două zile cu trăsura şi vântură, de jos până sus, adminis-

GRIGORESCl’.

CÂRCIUMA

la- rucAr.

traţia penitenciarului regatului pentru a-şi procură un bou întâlnit din întâmplare în cale şi a- cărui frumuseţe îl sedusese ; pe urmă îl înapoia imediat, fără a-1 zugrăvi, casei de corecţiune ce i-1 împrumutase, fiindcă credeâ că a observat că vita căpătase «guturai» şi dc frică că ea nu va fi aşa bine îngrijită la el acasă» -). «Şi adoraţiunea la el se trădează îndată prin o improvizaţie (pochadef. «Femeia pe care aş iubi-o, aş picta-o tot timpul», ne zice el în o zi»:J).

De fapt, tipurile alese, adevărat frumoase, ce întâlni în viaţă, se văd în mai multe din pânzele sale. „Iată omul! Inimă de aur. Pasionat pentru tot ce făceâ; impresionabil la culme. / Deaceia cât a suferit el, adeseori, văzând cele ce se petrec la noi ; astfel mai ales când a văzut cum se restaurează monumentele noastre.

Eră amărât şi indignat în adâncul sufletului, şi ca artist şi- ca român, de vandalismele ce vedea că se petrec : raderea de pe faţa pământului ') «Le Journal», 19.3. 1907, Parii?.

-) Ritter. «La Roumanie», locul citat.

3) «Etudes d'Art 6trangcr», pag. 209.

.

——----

------ - ...-

__

142

, CALENDARUL «.MINER VEI»

a monumentului istoric, si înlocuirea, adesea, cu altul ce nu are a face nimic cu cel dispărut! * 1 >aca aşi putea i-aşi spânzura». îmi zicea el, care era incapabil de a ucide o muscă, atât era de supărat. .După el, nu se putea o crimă mai maro. decât- ceia ce s'a făcut cu monumentele noastre naţionale.

Când auzea de o nouă profaîiaţiune.' pare că'l văd exclamând : «Sălba1 icii» : asta arătă tot ce se petrecea. în sufletul său.

Când iubea, iubea curat, dezinteresat, şi din inimă. Ură, adică.despre- • l.uiâ. La fel! —Dar găsea puţini de iubit. Lui Vlăhuţă "i a spus odată: "Am avut şi eu un mare noroc in viaţa mea. ne spunea odată, un mare noroc. Oamenii pe cari n'am putut să-i sufăr, n'au putut nici ei să mă sufere, si mulţumesc lui Dumnezeu, m'au lăsat în pace». J); Aşa eră. Eră o lume ce. nu există, nu voia. să existe pentru el.

Când cineva însă căpătă .'încrederea sa. atunci iubea eu nevinovăţia primei iubiri. ...De aceea şi impresiufiea ce o făcea asupra prietinilor, eră profundă-: «Sună clopoţelul !—Grigorescu în persoană ! Ah ! scumpul maestru ! Tot da una gata de a face astfel de surprinderi.-—•Dumnezeul meu. Da! El părăsi acolo triumfala sa expoziţie şi vine să cumpere aici plăci, ce ar fi găsit tot aşa de bine la Bucureşti pentru a "mi da fotografiile bare• căror din tablourile sale pe care l*e reclam în toate chipurile de ani de •zile. Astfel e: când are dorul de a ne vedeă, cu toate că are 50 ani. mai tânăr decât mulţi tineri, acest veclriu amic a lui Corrot. Diaz; Millet, Rousseau. Jlodmer, Daubignv. cu care a împărtăşit el iubirea pentru padurea dela Fontainebleau. se suie în expres, face 24 ore ca să ne aducă lot pentru douăzeci şi patru alte ore scumpa sa prezenţă, si în alte 24 ore se întoarce la Bucureşti fără cea mai mică oboseală, afacere de. a eco-jiomisi — zice el—in a rea unei epistole şi greutatea de a o scrie.» ;J).

De altfel-eră foarte greoi la scris, nu au mulţi epistole de la ei. Spunea chiar: «Decât aşi semnă trei- pânze, mai curând aşi face o alta nouă».

De altfel ţinea mult să facă plăcere şi surprize alese, amicilor săi.

Dovezile sunt numeroase. Iată din o ‘epistolă : ...«Cât sunt de îngrijat de întoarcerea D-tale. cel puţin de nu v aţi. li răcit în crudul Durnstein. unde nu încetează de a plouă ! Şi cât vă suut de recunoscător, că aţi afrontat pentru mine acest climat uricios, aceasta displăcută temperatură. Mi se pare că o adevărată, minune sa făcut aci .

«Aproape nu pot crede că aţi fost într udevăr şi v.am văzut aici în aceste aspre regiuni, şi trebue ca ochii mei să se întoarcă' spre aceste doua juvaere, ce mi aţi adus, ca să pot crede realităţii. Ah cum te iubesc ciobănaşulc «tras prinţ run inel» — în româneşte — şi tu liniştita mea toamnă roză şi ceruleană. Niciodată nu voiu uită uimirea mea, când la fereastra acestei întunecoase camere de preot, mi ai pus în mâni aceste două drăgălaşe planşete»...

38 Maf Durustc-iii sur Damilm, Bussc Autriche.

WlLLIAM IvITTEK.

Şi avea el deja mai multe pânze date de Grigorescu. de oarece cată ce mai găsesc in alta : ...«Sunt atât de fericit si de mândru de -micul meu muzeu Grîgoreseu. acesta este în lume ceia la.ee ţiu mai mult»..

WilliAm Bitteil Vienne 3!i Marş 1S'.>7.

*) Lof. cir.. I’ng. CTM. I r) «.La Xorruamli*;1-. pat;. 50.

f

CALENEAlîl'I, « MINER VEI*

14:i

Tată si o alta de la bunul sau medic curant: ...«Cum să, descriu adânca si delicioasa surpriză ce"mi'ai făcut l In uiinutul ce am scos la iveală din cutia sa Tabloul, mi sa luminat inima de mulţumire. In mijlocul iernei geroase mi'ai trimes. Maestre draga, ade­ vărata primăvară, căci tabloul e încântător, ca o dulce zi de Mai. Cât farmec de luminii şi efecte în coloritul pe care numai muma Natura şi poetul ei. dulcele şi marele nostru Grigorcscu. le ştiu înfăţişa ochilor omeneşti!»,..

BtteufexU n>07 lan. a.

Dlt OuREGlA.

Şi pe urmă ...«Cum să'ţi mulţumesc, scumpe si iubite I)-le Grigorescu. pentru l'ru-

URIGORESCV.

DIMINEAŢA Di: VA Ii A.

moaşa, poetica si minunata pânză cerni trimeteti... Nu ştiu,. Xu pot să'ţi zic decât: sa trăeşti atâta cât doresc eu !

«Cu lucrarea asta. plină de vis şi de poesie, ai făcut un fericit pentru toată viaţa lui! «încă odată îţi mulţumesc cu lacrimile în ochi. îţi sărut mâna care a lucrat-o. şi-ţi rămân, pentru totdauna. ca şi mai înainte cel mai devotat * amic al D-tale» Bucii renii io Martie iwo.

N. Petra şt i .

Toate acestea, fac cinste memoriei lui şi-l arată, mai bine. ca orice, cine era, până în amănuntul vieţeî sale !

Cu deosebire din 18b9. se stabileşte o foarte strânsă legătură între Gri^orescu. P-rul Alfred Bernatli-Lendway şi D-rul Grccescu.

144

CALENDARUL «MINERVEI*

Kii e reprezentata prin un medalion, făcut de Grigorescu. unde în fată făcut J)-rul Bernath şi în lături el şi cu D-rul Grecescu. Bine înţeles că capetele sunt făcute... adevărate caricaturi şi ca şi multe altele, în creion, cărbune şi cu pana. o mulţime de parodii, farse, portrete şi câte-va epizode istorice. ^ Ei constituiseră o trinitate şi proclamase pe N. Grigorescu, tatăl, JDr. Grecescu, sfântul duh şi D-nul Bernath. fiul!

Ce timpuri fericite pentru* aceşti adevăraţi fraţi.

In timpul acesta se pregăteşte războiul între Franţa sa iubită şi Ger­ mania. Părăsi Parisul şi veni în Decembre 1869 în Bucureşti.

Suferi mult din cauza înfrângerii armatelor franceze, ca toţi Românii, de atunci.

La' 1870 produse nemuritoarea pânză: Ţiganca, pe care Toan Ghica. fin cunoscător, o cumpără îndată. Bucureştiul, tot, ‘mi aduc aminte, defila în faţa vitrinei lui Ghebauer, de lângă Pasaj, unde o expusese. Ţiganca Catarina, care servise de model, şi care avea o gură cu măr­ găritare, dar altfel nu era tocmai frumoasă, staţionâ adesea în faţa devanturei. Se înţelege de sine succesul ce l‘a avut, nenorocita, care în urmă pierdu dinţii şi nasul, din cauza zelului, cam impur, al unor ad­ miratori de ocazie.

După Delavrancea, o altă ţigancă «de o fineţă extraordinară, cu o pri­ vire galeşă, melancolică» ce se află la d. Carp, la Ţibănoşti, ar fi dela aceeaşi epocă.

De altfel, «ţigăncile» pe cari Grigorescu le făcu nemuritoare, si cari adesea apăreau pe pânzele sale, cu salbe frumoase, şi mândre,, devenise la modă în Bucureşti, la acea epocă, când se mai găseau încă tipuri fru­ moase, sau pe când Grigorescu, cu simţimântul său artistic, ştia aşa de bine să le aleagă.

Dela acea epocă expuneâ el regulat la Ghebauer, frumoasele sale pânze.

Acolo fură puse pe rând: Portretul D-nei Alexianu, zaraful, fratele me­ dicului, al cărui cap ciudat se găseşte adesea între caricaturile sale, aflate la d. -dr. Bernath.

Urmează: Zaraful, şi mai ales acel cap-de-operă: Banul. Năsturel Herescu, unul din cele mai admirabile portrete făcute de nemuritorul maestru. Tot acolo fu expus: Jidanul cu gâscă şi O floare intre flori.

Lumea nu mai discontinua la ferestrele lui Ghebauer.

Intr'o zi Grigorescu trecând pe acolo, se opri un minut pentru a ob­ serva dacă «Jidanul» erâ bine pus. Atunci auzi pe un vecin, care nu-1 cunoştea, manifestându-şi entuziasmul cu următoarea fraza: «Măi, da bine l'a mai făcut... (urmează o laudă â la Hiibsch...) !» Pictorul pufni de râs şi fu nevoit a părăsi îndată mulţimea, ‘ El se pasiona pentru subiectele sale. Acum doi ani, găsi un băiat din Comarnic, cu capul de înger, pe care-1 luă ca model, pentru o icoana ce voia să lucreze, făcându-i toate capriciile. Ln bătrân ce avea în curte, crezu că face operă de pietate creştinească, să spue băiatului ca de-i va scoate chipul va muri. Credinţa veche, perzistă, cu tărie, ca atatea altele, în poporul nostru. Copilul fugi. Grigorescu fu foarte amărât şi icoana rămase nesfârşită! .

O altă dovadă, o cunosc toţi, cei ce ştiau cu cută greutate şi cu cate sacrificii îşi căută, alegea şi-şi procura boii. Boii moldoveneşti mai ales îl pasionau. Adesea se ducea în Moldova sau la Buzău, pentru a şw ^ El nu a zugrăvit niciodată ceva banal, şi cu atât mai mult ceva urât.

Niciodată nu a pus el pe pânzele sale un măgar, un porc, un bivol, o oaie neagră, o capră, sau uu om urât. sau iarna, cu asprimea ei dela noi.

Xn privinţa aceasta, om mai friguros ca Alexandri şi Grigorescu nu

I

OJtIGOHESCV.

CIOBĂNAŞ.

10

146

CALENDARUL «MINEllVEIo

am văzut. Amândoi aveau oroare de frig şi de ierncle noastre. La ltşSl sau 1882, fiind la Sinaia, am dat o duşă lui Alexandri, nu tocmai rece. si i-a trebuit trei zile ca sâ se încălzească.

Kitter spune cu dreptate în privinţa subiectelor lui Grigorescu: ...«El nu a zugrăvit niciodată bivoli, păstra ndu-şi toată iubirea sa pentru boii cei mari albi cari poartă claritatea cerului pe grobenul lor şi schimbă pe drumurile pline de colb. reflectele blonde ale coastelor lor cu uşoara lor umbră lila sau albăstrue: în fine el nu admite nici o oaie care să fie neagră sau brună, nici o casă rămaşii în ruine, nici o fată greoaie, nici băieţi de ţigani (din contra, osclusiv numai pe surorile lor), nici nimic din ce ar putea da de România, o senzaţie alta decât lumi­ noasă. surâzătoare, fericită şi virgiliană Xici ţipete mari. nici gesturi forţate ; numai orizonturi largi, câmpii nesfârşite şi o populaţiune pasivă şi dulce, visătoare şi contemplativă de-a lungul marilor drumuri»1).

0 singură excepţie se cunoaşte iii mutra mvm beţivan zdravăn dela Câmpina. care era şi sergent de oraş! El se găseşte în colecţia sâ, cu nasul clasic !

Ca animal deose.bit, un prieten al său. posedă un şoricel in pivniţă, un adevărat cap de operă. Schiţele sale cu creionul conţin adesea pisici, capre, cai şi tot felul de boi si oi. admirabile ca poziţiune naturală.

De altfel Crigorescu. care iubiâ aşâ de mult pe garicat.uriştii artişti si de seamă, făcea şi el adesea caricaturile prietenilor săi.

In cartoanele sale şi mai ales în acelea ale unui bun prieten al său. d. dr' Bernatli, se află atâtea şi aşa.de reuşite, încât sar putea face un studiu întreg asupra sa din acest, punct de vedere.

La 1872 făcu prima sa expoziţie în Bucureşti. Calea Victoriei, colţul cu Stirbev-Yodă.

După Ylahuţă, ar fi încasat peste 15 000 lei.

Familia nu posedă toate cataloagele expoziţiilor ce a !Yicut dela în­ ceput, dar din datele ce am putut culege iată cât şi când a expus.

Pentru acestea, sunt cataloagcde şi pictorul avea si condicUtele sale. Se vede la cine si chiar cu cât sunt date. Şi câte a mai dat el degeaba !

Astfel: La unul 1887 a expus 222 tablouri ». » îsm » » •182 » » 18'-M » 160

»

»

>» 18117

» îyon »

2:57

180 192 » 901 » » * .1904—1905 207 In catalog fără dată 0872?) are însemnate 61 tablouri. Fac atenţi j»e cei ce au cataloage imprimate, ca numărul tipărit e totdeauna mai nuc. de oarece în timpul expoziţiei maestrul mai aducea altele.

Se pare că în ţară, la expoziţiile, ce inaugura, p-imul său succes fu. după .Delavranceu. o floare între llori : «O tânără fata. cu capul iezemat de un zid. priveşte înaintea ei : ramuri, flori, verdeaţă şi lumina se cerne ca o linii pulbere de aur. Menelas Ghermani n'a tocmit si a plecat fericit—«cu cea mai frumoasă fată pe care o văzuse în viaţa*.

Si Menelas se înţelegea la astfel de frumuseţi 1 % . i„ anii 1872 si 1879, el stătu mai mult în Bucureşti şi avea atelierul său în Pasagiul Român.

.» »

* : 11101 » » 1902 *

i) «Ktmîcs il'Art «.'iran^fr*. l*«g. -,l0. • -) Si n iiifasnt ion |.-j.

('Al.KNDAIiUI, «MIXEKYEl»

147

Purta la acea data. un mic «cioc». Doctorul Grecescu din cauza iuţelei sale. mâi ales cum se rădica şi se scoborâ iute pe o scară — căci lucra la'un tablou mare — '1 porecli «ciocârlan». Această poreclă rămasă mai ales pentru corespondenţa desenată. în locul aceleia de: Cuconu Nicu dela Bacâii. 4n albumul, aşa de important al doctorului Bernatb. există un desemn de d-rul Grecescu. unde '1 reprezintă ca «ciocârlan cu cioc» şi o epistolă a lui Grigorescu din Roma (1S74), în care. spre a arăta plecarea sa la Sud. face un cârd de cocoare cc si iau zborul, ear în urma lor «ciocârlanul cu cioc».

De. acestea caricaturi, vesele şi cu caracter amical, se găsesc mai multe.

La lSTo—1874. întreprinse o lungă călătorie în Italia şi Grecia, vizi­ tând cu deosebire Roma, Neapole şi în urmă Constanţi no polul. Acolo. în vechile bazaruri, căci actualele sunt decăzute cu totul, ‘şi făcu el o ad­ mirabilă colecţiune de arme şi velinţe vechi, mai ales persane, de ţesături şi obiecte orientale, de cel mai ales gust.

Mai înainte vizitase expoziţia din Londra şi muzeeledin Vienaşi Berlin.

La 1874. vizită şi frumoasa Veneziă, şi eală ce spunea el lui X. Petraşcu : ...«Văzu Venezia şi lucrările lui Verpnez din palatul Dogilor, dar mai cu seamă văzu şi aici natura desfă­ tătoare a locului. «Veroncz e colosal, ne spuned. Grigorescu povestindu-ne într'o zi călătoria sa do atunci, dar nopţile Veneţiei sunt de-o splendoare incomparabilă... Luam câte-o gon­ dolă şi intram in inima canalului Grande. Gondolierul care'mi străbăteâ gândul, abia mai mişca din lopăta... iar eu priveam ore întregi cerul al­ bastru si atmosfera scânteind par'câ ;s sub razele lunei Era aşa de frumos. GRIGORESCU. STUDIU, aşa de bine. că aşi fi rămas acolo multă vreme». Vizită apoi Florenţa şi'în line Roma, unde admiră frescele şi minunatul plafond al SLxtmei de Michel Angelo, «o lucrare ameţitoare», admiră desemnuj desăvârşit al şcoalei romane, dupăce observase mai înainte mişcarea şi umbrele Veneţienilor. coloritul şcoalei lombarde, gustul delicat al lui Coreggio, şi se înamora de Andrea del Sarto, «pictorul încântător» i).

Acest an a fost un uîi tic călătorii, pentru Grigorescu, nu numai în străinătate, dar şi în ţară.

El petrecu, multă vreme, vara acestui an la Bacău. De acolo, unde-1 întâlneam cu amicul său D-l Dr. Grecescu. la proverbialul. în localitate.

Hotel Georges (capul acestuia se află între caricaturile sale), plecară la Agapia. unde pictorul nu fusese dela 2881.

La Bacău, făcu multe studii asupra ovreilor. In cartoanele sale se află o schiţă admirabilii, reprezentând toate tipurile mai deosebite — şi. slavii Domnului sunt destule — de ovrei moldoveni. Voia să lucreze un mare tablou, pentru ca Europa să cunoască mai bine, pe cei ce voia a ni-i im■i Pietonii (îrijjoruâeu. Pti". IO şi 11.

•

•_

148

•

< \\ I.EN1 >A KIJIj « MIXER VEI»

pune ca cetăţeni Români. Ovreii aflară şi ei furii, afurisiţi prin sinagogi, a nu mai poza. nici imul. astfel ca Grigorescu nu mai găsi modele.

Tabloul nu mai putu fi făcut astfel.

Tot din Bacău. sunt mai multe caricaturi cu «oamenii, ce făceau po- ' litică prin cafenele şi în special la Georges».’. Acesta era un sârb. bun. muncitor, doritor a satisface pe clienţi, dar, cam prea prostul.. Mulţi 1 păcăleau.

Unul se abona cu luna, pe şase galbeni la masă, eu condiţie că atunci când va lipsi, fiind invitat in oraş, să-i scadă ceia ce era să ia, conform preţului listei zilei. Georges consimţi. -Prietenul, mancă '20 zile cu întreru­ pere, iar restul se duse pe la prieteni.

La finele lunei, se făcu socoteala şi din <5 galbeni, se scăzu., conform ' ' .preţului listelor pe care el le păstrase, ce eră mai scump si ce presupunea că ar fi cerut abonatul dacă mânca. .Rezultatul fu, că Georges în loc de a primi parale, rămase dator, ceia ce el nu Înţelegea, si ştiind rău româneşte, se plângeă la toţi, că clientul: Im mânea tu, Xu lu plâtitu.

Eu rămasu datorii şi Lu are şi dreptate !..

Vedeţi, din acestea, dacă Grigorescu, râdea adesea, el care. iubcâ s.-i se delecteze, de prostia omenească, chiar şi în scrieri.

De aici plecară la A ga pi a! Stariţa cea atât de bună pentru cl murise.

0 veche cunoştinţă, Maica Cerchez ’i luase locul. Mai trăia Maicii Miclescu, şi multe altele. în cât călătorii fură ţinuţi «ca în palme».

Arată amicului său biserica, zugrăvită de el şi îi atrase atenţiunea asupra: Plângerei Ierusalimului, de Uremia, lucrată după un model italian.

Tot în acest an, se făcu. cred, prima expoziţie a pictorilor noştri, iu etajul al doilea al' hotelului Herdan — actualmente hotel de Bouk-vurd.

La fu organizată şi aşezată de Grigorescu, Aman i), Tătărescu — cel care •J'ăeuse deşteptarea României între 1856—1858 — si alţii mai tineri..

La aceştia se asocia Esareu, care expuse, nişte copii, după clasici, aduse din Italia şi de care Grigorescu râdea. La aceştia se alipise, pentru a le da tot concursul, Grigri Cantacuzino, d-ral Bernath, d-rul Grece.şcu şi Laertiu — Alexandru Lăzărescu—acel care a scris admirabile critici în ce priveşte opera lui Grigorescu, în ziarele de pe vreme'.

Expoziţia avu. relativ, un mare succes. De astădată, Grigorescu se afirmă hotărât; chiar faţă cu Aman, care avea repiitaţiunea sa, ca cel mai mare pictor al ţărei.

La un moment dat, pe când se aşezau tablourile, Grigorescu, văzu. în un loc mai deoparte, o mică pânză cu nişte plopi‘admirabili. El întrebă pe d-rul Grecescu, că ciue e autorul. «Dacă nu m’ai întreba tu — răspunse acesta — aşi zice că e făcut de tine».

Autorul, .era un tânăr, un mare talent: Andriescu. Imediat acesta, ca­ pătă iubirea lui Grigorescu. Văzând ce talent.are tânărul, care ca şi Gri­ gorescu, şi mai în urină Alpar se.inspirâ numai din cele ce vedea in ţară, maestrul stărui a i se da o bursă. Andriescu plecă la Paris. După un an. bursa.... i se tăie! Grigorescu, luă îndată o serie din lucrările salo şi le puse, cil ajutorul prietenilor la lotărie, iar cu banii scoşi, se putu menţine încă puţin timp tânărul artist la Paris.

I.n atelierul lui Grigorescu, faţă cu fereastra la care lucra, şi alături cu portrete de ale sale, din diferite timpuri, se vede aşezat de el,\şi portretul, . întreg, a Iui Andriescu, cu bluză lungă albastră şi cu toate cele necesare pictatului, făcut de Grigorescu.

J) Vezi: Theodor Aman, biografie de'(lr. C. I. Istrati. 55 pagini. Bucureşti 1904.

i

.

i

(WLBNDAUUL «MIKBUVKI»

149

Se vede. figura palida si corpul slăbit al acestui aşa de talentat pictor, mort. cu mult înainte de vreme.

I.)e altfel Grigorescu. dădu adesea din tiibiourile.sale pentru bine-faceri.

Când shi făcut o lotăric pentru Da vila — statue la cure mulţi elevi ai săi, milionari, scoşi din nimic de el, nu au dat nici un ban — Grigorescu a dat mai multe pânze de ale sdeTRavila fuse un sincer prieten şi mare admi­ rator a lui Grigorescu.

Când se trase lotâria. la care se trimisese obiecte diferite de numeroşi negustori, un mare om dc stat ţS,)' a câştigat.. o scula.de bumbac, pentru noapte. «Nu face nimic, zise el, şi aceasta e un obiect util». Cred totuşi, că ar fi preferat o pânză de a lui Grigorescu.

La 1877. veni războiul Komâno-Ruso-Turc. Am văzut mai sus ce a făcut el. Nu pot, insă, să -nu reproduc, următoarea gândire adevărată, din VI al i u ţă : «Poetul liniştei. bunătăţii şi blândeţii, poetul luminii ş‘al cerului albastru.

MUGORESCU.

LA CÂMP.

e chemat să,-cânte Întunericul şi viforul morţii. — să găsească pe paleta lui colori pentru cea mai îngrozitoare privelişte pe care o poate hi făţişă neamul omenesc. Şi n'a fost pictor pe lume, care să le fi găsit mai bine ca el. Pare că toată viaţa lui nu făcuse de cât asta. In rând cu soldaţii, înfruntând moartea, a privit de-aproape toate atrocităţile războiului, ş'a înţeles cine sunt adevăraţii eroi, şi lor li-a închinat toată iubirea şi toată admiraţia sufletului lui.' pb ei, pe opincarii aceia uscaţi şi vânoşi cari se asvârleau cu frenezie.în braţele morţii, pe ci mai ales i-a nemurit în pu­ ternica lui operă — cea mai frumoasă şi mai mişcătoare epopee a vitejiei neamului nostru — Nu văd .ofiţerii, îi critică un general «Atacul ele la Smârdan», unde ‘n fumul şi ’nvălraăşagul unui iuruşi cu baionetă se desluşesc numai soldaţi.

— Sunt înainte; au eşit din cadrul pânzei mele, răspunde pictorul, în­ văluind eroii c'o privire duioasă ca pe nişte copii ai'lui!1)».

Da, el nu fu pictorul paradei, dar al luptei adevărate. El dădu,.coşarului. ce se cuvenea, prin mai multe pânze, în care Măria Sa Prinţul Caro!, de atuncea. era reprezentat în modul cel mai ales. iar în urmă arătă Rez­ belul. adevăratul, acela ce va interesă viitorul şi în care -se sărbătoreşte şi voinicia neamului 'nostru.

E bine să reamintesc aice, ceia ce s’a întâmplat pictorului cu tablouLoc. cit. Pag. 372.

ir,o

CA I.ENDA UUL « MIXERVET»

iilo sale relative la rcsbel. Lucră la ele la Paris, cheltui mulţi bani şi se întoarse cu ele în ţară. Admiraţie mare, la puţinii cumpărători. Numărul lor fu restrâns. In ace^t timp' casele, de sus până la cei do jos. sunt pline cu tot soiul de cromo şi de bazaconii străine.

Pictorul rămăsese cu un voluminos stoc de tablouri. Ele ‘1 Incomodau căci trebuia să lo mute când schimba do locuinţă şi trebuia şi o cameră anumită p.entru ele.

Dezgustat, văzând că Statul nu face nimic, el dădu ordin să vie .un camion şi să le ducă afară din oraş pentru a le arde.

Din fericire, Vlahuţfi auzi această, raportă ministrului, şi astfel Statul le cumpără, toate, pe 5000 lei, plătiţi în două rate /... Şi ne mai mirăm că artiştii sunt nemulţumiţi!

La 1880 se află iar în Paris, şi luă parte la Salon cu : Principesa Elisabeta a României în cabinetul său de lucru.

După Ritter. care l-a urmărit, aflăm că : «Un timp avea chiar la Paris un atelier fără ca cineva să şi-o fi închipuit, in mica şi liniştita stradă unde trăi şi muri Barbev d'Aurevilly, pictorul Normand iei ;■ acolo pictă el cele mai mari pânze, acelea pentru care trebuiau lungi şedinţe cu mo­ dele, la care nici un sătean din România nu ar fi consimţit să se supună •).

Jn acest timp călători în Britania si se opri cu deosebire la. Yitre, Gran•viile şi la Rinun.

Acolo complectă tocmai opera nemuritoare a pictorilor locali cei mai de seamă : Elaubert şi Barbev d'Aurevilley.

Lucrările sale de acolo sunt pur şi simplu minunate.

Ritter, făcu un studiu special în La Normandie-), cu picior normand asupra lui Grigorescu.

Acolo, mai ales la Yitre, eră el fericit: oameni buni şi curaţi, clădiri vecin, masă bună. regulă şi cinste’!.. Ceia ce ar fi dorit ol şi în ţara sa. aşa de mult!

Cu acestea nu s'a întâlnit el, nu ne vom întâlni nici noi. Vechea cinste s’a dus de mult, cea viitoare o vom aştepta încă!..

«Vezi ! — zicea el lui Ritter—dacă aş fi fost destul de avut. cred că «lin iubirea ce am pentru ele aş fi cumpărat toate căsuţele din două sau trei strade din Yitre, în fine de. a Ii bine asigurat că se va conservă, fără a se atinge întru nimic, toată partea rămasă intactă... A înlocui <> piatră cu alta. a repară un acoperiş, ar fi o profanaţie. Totul pare a. I’i făcut anume pentru fericirea artiştilor: nu e un detaliu care să fie o pată....Şi ce bună ospitalitate, ce cinste, ce oameni de omenie! Şi ce bună cuhni©!

Cum nu se ştie face decât în Franţa; de sigur tot o artă! Şi ce cură­ ţenie! Bunul, sănătosul confort de altădată din excelentele hoteluri pro­ vinciale după moda veche» a).„ şi pe urină : | ... «Şi acea mică poartă gotică, clin acea curte igrasioasă—zicea el lui Ritter la Bucureşti, arătându-i o pânză ce o aşeza—când o zugrăveam, un bătrân veni să'rni Spue că eram întâiul pictor care se gândise la aceasta...

Nu e ciudat, că e aşa de frumoasă?»4). Şi Ritter, cunoscător în materie, defineşte aceste pânze în modul ur­ mător: «Şi toate acestea, adevărate motive a micilor maeştri Iiolandezi, tratate cu o lărgime, care pe aici ar reaminti pe Chardin, pe colo p© murii spanioli, după cum oarecare colţuri de atelier şi câteva preumblări prin parcurile maestrului român sugerează, suvenirul lui \V atteau. alte peisagiuri pe acelea ale maeştrilor francezi, precum si pe Turner... căci ') ") 3) *)

«L’Ari et I«*s Artistei*»,' pag. 170.

Lucrarea, citaţii.

Lnc. <ât. Pag. 'ti Pag. 53.

i

I

CA LKXDA MJL " M LXEUVEI *

*

151

dacă cineva s’ar înfricoşa de atâtea comparaţiuni şi de acest fel. sa nu uitam cil Grigorescu a trebuit să ţie locul în România unei şcoli întregi a aduce o luciditate proprie tuturor maeştrilor1)».

La 1886-), făcu io expoziţie specială la Paris, pe Bulevardul Italienilor, la care expuse cu deosebire lucrările făcute în Norma ndia"^). Iată cele adunate de X. Petraşcu, relativ la această expoziţie: «laţii cum se exprimă Gil Blas din 3 Martie acelaş an, sub semnătura cunoscutului Paul de Katow.

«0. Grigorescu, un pictor român, expune la Martinet o colecţie de tablouri, de studii şi schiţe, foarte interesante atât, prin ceiace ele înfăţi­ şează, cât şi prin extraordinara lor originalitate. D-sa face parte din şcoala pictorilor, ce caută înainte de toate sâ dea impresia adâncă, ce simt în

GJUCOEF.SCU.

CĂTRE CASA.

laţa naturei.„ Pcisagele sunt o dovadă strălucită de eminentele sale ca- • lităţi de pictor şi de inteligenţa observaţiei sale... E în ele natura adevă­ rată, aievea. In tablourile sale cu figuri, e aceiaşi normă: cele mai multe din ele sunt pictate în aer liber şi sunt dc un surprinzător adevăr de valori. Dintre cele cari ne atrag atenţia mai mult, sunt între altele un ţăran român. care ţine'o gâscă la subţioară: «e lucrat cu o mână de maestru»...

«E vorba de evreul d-lui Grigorescu cu gâscă în mână.

«Evdnement din 27 Februarie, sub titlul: N. Grigoresco. şi sub semnă­ tura Arsene Alexandre, autorul preţioasei lucrări: Vâri du nre ei de la caricature. se exprimă astfel: «Publicul parizian şa oprit aste din.urină patru cinci zile, în colţul bulevardului Italienilor şi a uliţei Helder. din- , naintea unei expoziţii. în care se află un număr de tablouri, do o origi*) «La Normai) di o», pai?. 55.

-i După Bilter. La 1887 după Pe;ra-, \Y. Rit tor. «La Normaudie», p:i". 51. «'n 18815, o expoziţia ac* deschisa pe bulevardu I Pali. ailor "i procură laudei*- unanime a murelor quoiidinne ; D-l Arsene Alexandre cu *I*'i>sebire se deosibi.se In laudele-sale. in 1889 câteva tablouri ale maestrului împru­ mutate contra voinţei sale de proprietarii lor fură în dpnjuns pentru ca România să aibă secţiunea sa «I• * arr>- frumoase.- La Mlinielt. acelaş succes ori da calc ori con­ simţea a expune*.

152

CA LEX DA lîr L « MIX fi U VIS I >

n aii Ut te si de o virtuositate rarii. Aceste lucrări sunt semnate cu numele Grigorescu. Cunoaşteţi cineva pe acest artist? Fără îndoială nu. căci el e uu modest, un muncitor neobosit, un om ce nu ştie ce e reclama..,.

A ăzând nota sa viguroasă, lumina tablourilor sale şi fermitatea penelului cu care lucrează, îmi închipuiam că am atace cu un om tânăr, un cute­ zător de 25 de ani, căruia nu-i e teamă să spue tot ce gândeşte.... Mă găsii în faţa unui om blând", mai tânăr in privire ce c dreptul, o privire de o vioiciune pătrunzătoare, şi care vorbii de arta sa, cu o pasiune pe care mulţi tineri ar fi invidiat e şi cu un respect pe care puţini 11 cunosc.

«Ceeace te isbeşte în deosebitele sale studii e varietatea lor: dela cea » mai extremă delicateţă până la cea mai extremă vigoare. Sunt bucăţi do aer liber care au parcă freamătul vibraţiilor imperceptibile din atmosferă, .şi sunt altele Întunecoase, aproape brutale şi atât unele.cât .şi altele intr'o nota justă vrednică de admirat». "Şi continuă apoi descrierea bucăţilor comparând florile d-lui Grigorescu cu o «adevărată armonie», găsind marinele sale pictate «aşa de larg şi a.şâ de puternic că te înminuneazâ». interiorurile şi casele din Vitre «pline de sinceritate». .La urmă vine evreul analizat pe larg şi despre care zice, «că- el face parte din clasa figurilor ce nu se mai uită, când le-ai văzut odată». «în sfârşit Courrier du soir, din 28 Februarie, după ce vorbeşte ase­ menea în mod elogios de exposiţ-ia d-lui Grigorescu, termină cu urmă­ toarele cuvinte: «Grigorescu e un pictor impresionist de mare talent, mai puţin po- . pular de cât ar merită să fie. Capul magistral al omului din popor ţinând o gâscă In mână... e o bucată tratată cu vervă, cu energie şi c'o notă veselă»...

«Dacă voiţi să vă daţi osteneala, scrie criticul de bele-artc de la Figaro, de a căută într’un colţ al sălci G. o foarte mică pânză însemnată In catalog sub No. 123.1. nu vă veţi pierde de sigur timpul. Această mică pânza arc drept tjtlu: Un colt din atelierul meii si e semnată Grigo­ rescu. un adevărat artist, un poet, un visător... E. desinată numai abia, colorată numai puţin; dar ce delicateţă de desen, ce coloare adora­ bilă ! Cu adevărat a-i presupune pe d. Grigorescu că e un supravieţuitor din minunata şcoală a veacului al XVIII care avea de şef pe maistrul puternic şi încântător: Wateau». . ^ înainte de 1889. expusese «un colţ din • atelierul meu» — numai ca să am dreptul de intrare, zicea el». .

«Câţiva ani mai în urmă d. Grigorescu trimite la salon o pânza unea. «numai ca să am dreptul de intrare», ne mărturisea d-sa cu un amestec de delicateţă, de glumă şi de adevăr, pânză despre care Încă sa vorbit de bine» 1). ...

In fine mai expuse în Franţa Încă odată, la marea Expoziţie: din 1889. când în contra voinţei sale, i se luă cam cu de-asila o pânza : «In bâlciu la Ploeşti» şi care fu deosebit de artiştii cunoscători. . , .

Grigorescu, râmase în urmă în ţară. Câmpina. drăguţa, ui Cainpina i întinse braţele sale drăgălaşe si acolea în vechea sa instalat.iunc lucra şi eră mulţumit.

Mai avea câte-o supărare, nerăbdător şi grabnic cura eră. faţa cu tembelizmul nostru în genere. , îl supără de asemenea, când i se aducea biletul de alegator, sau n a ales, când primea câte-o invitaţiuiic la vre-o consfătuire sau mare în­ trunire politică... în Câmpina! ....

P. , .Nu numai că nu se ducea, «Iar nici nu lc prunca» mi spune nul -sau. i N. Pfttraşcn

1(>-

SE*'

<■ ALEN 1)AliUL «MIN’E11 VEI»

153

El putu să-şi dea seamă uşor. că numărul admiratorilor săi crescu mult.

Văzu chiar, ceia ce nu trebue uitat, că la expoziţiunile sale. clin ce în ce tablourile sale, erau mai căutate. In privinţa aceasta publicul nostru merită toată lauda, căci începu sii cumpere mai mult, tocmai când artistul schimbă, clin cauza vederei, technica sa, şi când se găsiră chiar mulţi să spue. că : «nu termină tablourile sale Nu termină tablourile sale. el care făcu pe Banul Năsturel Herescu şi atâtea capete de operă.

El putu vedea astfel că şi marele public se interesă de fiinţa sa şi că mulţi simţeau, o adevărată fericire, şi ca un sentiment de mândrie na-

grigorescc.

PIv COASTA

ţionalâ, când aveau la ei câte o pânză de-a lui Grigorescu. Şi sunt unii care au cu zecimele. Fericiţi muritori, fericiţi români!

El putu astfel, prin munca sa să adune In ultimii lo ani, o mică stare cu care să asigure familia sa.

Primii bani ce puse deoparte, fură din vânzarea locului, ce-i oferi pe lângă 10.000 lei Primăria, la facerea Sinărdanului. El '1 vând ii în urmă cu 80.000 lei. Totuşi Smărdanul, c relativ numai binişor plătit.

Maiestatea sa Regina l’a apreciat şi iubit foarte mult. încă din 1871 sau 1872, Maiestatea să poză. Grigorescu 7 oferi mi se pare ideia costumului naţional. Fapt- e. că la acea epocă, el găti. cil velinfe şi lucruri româneşti, pavilionul ce se afla în vechea grădină botanică, de sub'direcţia Doctorului Grecescu. în josul grădinei actuale a palatului si acolo poză Domniţa, în costum naţional.

Pe urmă începu costumul a fi admis, şi graţie M. Sale Regina, pentru care un popor întreg 'i este recunoscător, a ’1 impune la curte, mai ales la Sinaia.

Vai ce frumos, era cuibarul cel mic şi vesel, din vechea monâstire, pe 'când curtea '1 locuia şi când toată lumea venea şi era îmbrăcată în haine naţionale.

Graţie lui Grigorescu, începurăm a aprecia, şi a. iubi ceia ce avem în ţară şi* care trecea nevăzut şi adesea neiubit de nimeni.

i;>4

CA LEX D A IU :L <t MIN EK VEI »

J oate subiectele Sale sunt astăzi admirate de toţi şi mai ales de străini.

Pictori şi lotografi, se întrec a pune în relief ceia ce ne-a făcut el să admirăm şi să apreciem.

Pictorii noştrii se resimt de el, cu toate cil nu a fost profesor. El a fost ceva mai mult, a fost un cap de şcoală. Pictorii români, caută şi ar trebui sa caute şi mai mult. a'l imită; chiar artiştii străini, ştiu că a fost «un

Grigorescii»!

Las cuvântul unui cunoscător: -0 secţiune română a fost organizată pentru prima dată la a noua Expoziţiunc Internaţională a artelor frumoase din A'l unicii. Faptul e în­ deplinit. Şi iată că Grigorescu nu figurează altfel decât prin impresiunea ce-ti fac aceşti tineri de u-i datori exitenţa. Alegerea şi aşezarea motivelor, distincţiunea tonalităţei, gustul armoniilor delicate si june, se află mai tot dela» el la d. Pătraşcu care l’a urmărit până la Yitre şi la Fougeres, de unde maestrul a adus odinioară frumoasele note ale mu­ zeelor <lin Bucureşti şi dela Iaşi, şi chiar la d. Kimon Loghi, cu mult mai original ca d. Pătraşcu. dar a căror colţuri de apartamente drăguţe si îngrijite reamintesc câteva din micuţele tablouri mondeni' ale lucrărei iniţiatrice. Chiar şi la acei ce se depărtează, de predilectjuriile lui Grigorescii, d. Steriadi, care zugrăveşte pieţe de ale Parisului, şi d Popescu, care istoriseşte compatrioţilor săi Bre.tania crepusculului cu marele siluete de biserici întunecoase pe stâncile mărei; d. Artaclrino care, în mahalalele şi maidan urile largi ale Bucureştiului, descoperi motive dela care s’a depărtat marele întâietaş fiindcă erau triste; d. Aac'oîai Grant care are bogate interioruri de biserici bizantina şi frumoase capote de copii pe un fond de flori de aconit; d. Stămbulescu care revine la tema păstorilor In munţi; la toii, zic, un spectator cât de puţin in curent cu lucrurile din România va recunoaşte impulsiunea şi elanul singu­ rului mare artist pe care îi are timp de cincizeci ani această Iară cu soare fericit şi cu viaţă pastorală... M Pa, el a fost şi cu deosebire va rămânea, capul unei. scoale, româneşti, şi ca alegere de motive şi ca technică în executare şi ca poetizare în arta frumosului a ţârei sale şi a unei naţiuni vii şi încântătoare.

Spuneam că pe masa sa, din atelier, se află dat de Maiestatea. Sa Begina. un cadru mare de marmoră albă, cu gândiri scrise şi iluminate de augusta sa mânaşi cu un mic autograf. Le dau în limba francez:» astlel cum ele au fos.t făcute şi trimise. .

Ele fac o îndoită cinste, ilustrului cap încoronat şi nobleţei de suflet a scriitoarei Carmen Svlva: întâi, fiindcă a conceput aceste alese gândiri; Al doilea, fiindcă le-a trimis celui mai ales caracter şi artist, acelui ce a iubit mai mult patria şi neamul românesc, lată-le: ' t ., <'Le travail n’est jamais leger. II est assez fort pour soutenir le poicls de toute notre âme. Si c’etait un ami souple, il ne deviendrait pas un maître si envahisşant.

Le travail doit etre sup^rieur â nous mâmes:. c/est pour cela tjue nous le voulons plus fort mfime que notre volonte. Quand- nous nous retrouvons dans notre travail beau et grand, nous aspirons â faire cncorc plus beau et plusgrand, pour rendre â la perfection ce que nous crovons lui dovoiiOn inutile ce qui est idealernent beau: il lăut 1 inaccessiblo.

Le doutc n'est pas une lassitude, mais une inherence â notre âme...

Ce qui nous interesse humilie parfois notre âme, par ce qu on craint . de n’avoir pas saisi toute sa beaute. i) \Y. Rilter. «EU’.di-s d'nrl tânmtfor» — l-n^. J07-108.

(’ALENDAKUL «.MIN'ERVEJ»

155

Se sen tir petit <V cote des grands, c‘est unei action de grăee et de gratitude.

Le tres grund bonheur rend bon. Ies satisfactions exterieures apauvrissent l’âme.

Le sang de not.ro âmc est souvent un ocean.

11 a des vagiies infernales, et le feu en cede parfois au rcpos de Umile sainte.

Image de l’Eternite: L’eau de la nier n'est engloutie par au cu ne tern pe te.

Kous ne sommes pas Ies pretres de l’art, nous sommes Ies disciples de nos dieux.

L’art est l’absiraction ideale, riiommc veut la faeonner a ses propres sensations.

A force de donner on ne voit plus ce iju’on ne noiis rend pas. Cest le voile qu’on jette sur Ies fous sombres de 1’ingratitude.

(iJÎIGORESCU.

TORCÂND.

Ummot nous fait vivre. ţine tendresse noiis fait vibrer. et l’Art cristallise notre âme.

Souffrir n'est pas craindre. On craint plus d'avoir peur <|ue dc souffrir.

L'angoisse du travail no s'apaise que par nous mernes. Quand l’etincelle briile rnalgre tont, rien ne l'eteint.

Le talent glane, le genie seme.

Le travail fait pousser. La moisson riche ne revient qu'au laboureur intelljgent, , Le cceur laboure connait la pesertteur des roues de l'aversitd. Le glaneur a vu la fleure. devine le fruifc, et n'en prend que ce qui lui conte aucune peine.

Le genie connait Ies affres du doute.

La critique ne cultive que Ies ra&eontenteraents du travail insnffisant.

L'etre d ecou rage qui pencbe sa tete blemie sait qu’il a ete joie et parfum.

Celui qui pălit en se fletrissant, croit au reveil de repanouissemeut., Les tortures que uous nous irnposons sont bienfaisantes. et le bien qu’on nous v.eut est souvent un mefait.

i

156

OALEXDA Rl'L <: MIXER VEI»

Le genie est si fort, qu'il trăite le dccouragement en ennemi.

Celui qui veut s’amuser dans la vie. devient le jouet que Eon brise ou que Fon vide.

Ti va ut mieux etre une petitfe image recueillie. qui reste dans son recueillement et dans son rayonnement.

La souffrance engendre ia gratitude. La gratitude peuple le monde de sourires. La puissance de beaucoup souffrirest egale a celle de beaucoup jouir. Quand ou soufTre en silence, notre dignite est atteinte Quandl on rond la larme visible c’est la solennită de la douleur.

Met-tre sa plainte en vers ou en musique, c’est l'honorer: La reine doft avoir 1 liumble energie de la sainte. et la royale energie du grand sacri­ fice. On peut ajouter a la pourpre le manteau blanc des peines saintes Xul ne connait Ies larmes du poete, puisqu’elles ont noirci son encre.

Cest peut-etre de'tous Ies martyrs le plus grand. puisqu’il se met au dessus de toutes Ies noirceurs par son harmonie voulue et native.

I ne ceuvre de poete remuc le monde, une nouvelle decouvorteBse contente d’etonner. On donne tout en donnant si peu, c’est le tres peu qui nous manej ue. le plus. Devant nous-memes nous restons Ies eternellement timides».

«Pour mon cher Pcintre, qui a respire l’âme et îc parfum de notre doux pavsî 21 Janv. 1901».

Klisaiîktii.

Sa ne mirăm? Ce suflet eră mai bine pregătit a înţelege, o naturii de elită ca Grigorcscu. decât Carmen SylvaV Majestatea Sa pune de se reproduce în culori două din cele mai gin­ gaşe pânze ale măiestrului în o lucrare a Sa. Din aceste planşe trimise mai multe pictorului pe cartoane verzi, care ridicau încă mai mult far­ mecul lor.

Trimise şi volumul, pe. care se vede bine scris dc mâna Sa. următoarea frază : «Qui a mieux compris la Lunca que vous.»

Pusa beţii.

In der Lunca. Jhirnăniselie IdvLle von Carmen-Silva.

Regensburg, \Y. WunderlingsHofbuchhandlung 1904.

Ian, moi.

Când un artist-are astfel de dovezi, de jos până sus, poate muri fericit! în anii din urmă, Grigorescu, suferea adesea. El avusese două pneu­ monii şi In urmă suferea de stomac. Arteriile se cam îngroşase, şi ve­ derea sa. acea vedere, care a ştiut să aleagă, numai frumosul desăvârşit, slăbită. Asta ’1 afectă mult. Eră mâhnit că nu mai putea lucră, şi «sfârşi* cum ziceau unii.

I-'iului său zicea : «La ce bun că mi-a venit mijloacele, şi ca am cu ce trăi. tocmai când nu mai am sănătate». l'itându-se la acel admirabil tablou care reprezintă un interior turc, din care numai o mică parte e terminat, dar ca o lucrare finită, desă­ vârşită şi de necrezut, el zicea: «Las aceasta, ca o.palmă, pentru cei ce ziceau, că nu ştiu să termin». .. v , Pitter, zice în ultimul său articol, următoarele, care explica, numărul de ochelari din atelierul său: '/ ('ci de pe urmă zece ani ai vieţei sale, sănatatea sa se litera I resi)ilh sa 1 împiedecă de a vedeă ceeace zugrăvea. LI alerga la toţi oculi\tii Europei fără a reuşi să-şi confecţioneze cum dona parechea sa do

C’ALEXOA UUL €311XEliVEI»

157

ochelari, cu dublu focar, unul pentru a privi de departe şi altul de aproape, planşeta sa. El se resemna a picta aproape fără contur, de o •vedenie (Vi­ sion) decolorată şi exchiză: şi acestea simt poate operile sale cele mai extraordinare, cele mai adevărat româneşti. Totul se joacă m alb; rele mai adânci umbre sunt în albastru, un roza sau un cenuşiu foarte fin. Aceasta nu seamănă de loc cu ceeace vedeau ochii noştri, şi cu toate acestea noi nu cunoaştem nimic care să dea mai bine impresiunea României!> *).

Cred că nemulţumiţii (nenorociţii!...) vor fi mulţumiţi!...

Triumful lui din urmă fu expoziţiunea generală română din lOOG. Pe la început am pus chiar în primele circulari, că între altele, în secţiunea - artelor frumoase, vom instala un Griyoresceum.

«Dorim ca cu acest prilej să fie sărbătorit cu deosebire acel pictor român, care cu toate că a călătorit in ţări străine, s'a inspirat însă. în tot ce a făcut, de mediul în care a co­ pilărit, şi care, de fapt, alcâtueşte şi astăzi sâmburele vieţei noastre rurale.

«Nimeni, mai bine ca Grigorescu, nu a reprezentat câmpia şi colnicele ţârei noastre; nimeni, mai ales şLmai frumos ca dânsul, nu a făcut nemu­ ritoare românca cea sprintenă si mlă­ dioasă şi pe ciobanul dela ţară : ni­ meni, ca dânsul, nu a reprezentat mai bine plaiul cu flori şi cerul albastru şi plin de lumină al ţârei.

«Grigorescu este dintre puţinii Ro­ mâni, cari în specialitatea lor au făcut lucrări desăvârşite, cari au înţeles neamul în care au trăit şi ale căror opere nu sunt* numai o cinste pentru ţara unde s'au născut, dar constituesc o parte din gloria omenirei întregi. <•.0 secţiune «Grigorescu» va fi dar organizată cu acest prilej, în care ţara şi străinătatea or putea admiră prin­ cipalele pânze ale fericitului artist în a RiaoRESCU. viaţă» 2).

MONAHUL NECTARIIC VLAHUŢA. Cu această ocaziune îi trimiseiu şi următoarea adresă: Expoziţiunea Generală Română din 1906. Comisariatul General No. 1060.

Mult stimate domnule Grigorescu, Cu ocaziunea murei manifestaţiuni a neamului nostru, ce va avea loc cu inaugurarea Expoziţiunei dela 1900, ne-am gândit în primul rând. a pune în evidenţă şi. pe acel ce s'a inspirat mai mult în lucrarea sa de ') «La Roumanio. Jendi 9/22 noiir, 1907. :J Circulara No. 10; Artele Frumoase. Vezi: Circuhîrilc generale ale Comisariatului Ociieral, de Dr. C. I. Istrati. Bucureşti, 85 pagini 1907.

158

CALENIJARUL «.MINERVEI»

mediul Românesc în care trăeşte, şi care a făcut nemuritoare icoane a vieţei noastre romaneşti şi a colinelor şi câmpiilor noastre înflorite.

In palatul destinat «Trecutului nostru» partea de sus va fi special afec­ tata. în timpul Expoziţiunei, pentru artele frumoase. Principala parte o destinăm însă să cuprindă opera Domniei-Voastre. Vom avea astfel un fel.de G-rigorescmm în\care pentru prima dată sperăm a reuşi să se vadă adunate la un loc, fructul muncei Domniei-Voastre de peste 40 de ani.

Vom sărbători astfel pe’ cel ce pe terenul artelor a înălţat mai mult neamul nostru.

Permiteri-mi a ne adresă Domniei-Voastre cu caldă rugăminte de a consimţi la propunerea noastră ca să luaţi în mână organizarea acestei secţiuni pentru care veţi propune pe cine yeţi voi spre a vă ajută.

Domn ia-Voastră mai bine ea ori cine cunoaşteţi tot ce sa făcut în acest timp la noi, Domnia-Voastră sunteţi maestrul necontestat de nimeni, faţă de care toţi se vor înclină. Domnia-Voastră cunoaşteţi perfect opera Domniei-Voastre proprie, şi ne veţi indică ţmde vom puteă să ne adresăm spre a o adună şi cum să fie ea expusă pentru a nu pierde nimic din valoarea ei.

In nădejdea că vom primi un răspuns favorabil, vă rog, mult stimate domnule Grigorescu, să fiţi bun a primi asigurarea stimei mele celei mai alese si iubirea si respectul ce vă păstrez.

Coinism' Geuomi (ss) Di:. G. I. Ist»; a ti.

Din nenorocire mulţi, din cei ce au admirabile pânze de a iui Grigo­ rescu, si dela care mă aşteptam mai puţin, din multe împrejurări, mi au voit să expună nici unul din tablourile ce au.

Astfel Grig-oreşceum, care cum zice Ritter «fu ultimul său triumf» ’) nu fii totuşi ceia ce am fi dorit. Multe pânze lipseau.

Mulţunjese totuşi-aici. Majestăţilor Lor Regele şi Regina, Doamnei Alexandrina I. Ghica, D-nilor C. Boerescu, I. Lahovary, General .J. Lahovarv, Gh. Cantacuziuo, familiei Gochvin. cari are adevărate capuri-deoperă! D-lui Săceleanu şi D-lui Iliescu de la Buzău, otc., etc.. graţie că­ rora, totuşi s a putut face ceva.

Văduva lui I. Ghica, îmi trimise chiar la moartea artistului următoarea telegramă: «Rog transmiteţi familiei Grigorescu adâncele mele regrete pentru ire­ parabila perdere».

Câţi Români erau datori să facă aceasta, şi nu au dat nici. un semn de viaţă. Dar Grigorescu a lucrat mai mult pentru urmaşi şi numai pentru puţini dintre contimporanii care l-au înţeles şi cu adevărat l-au slăvit.

Totuşi impresiunea Grigoresceului nu a fost aşa de rea. Streinii sau ocupat pe larg în mai multe publicaţiuni ilustrate. Iată ce găsesc intro epistolă trimisă lui Grigorescu: ...«Cel puţin ne-am umplut ochii de frumoase visiuni in una din sălile Palatului Artelor, care plăteşte pentru multe altele! Ce plăcere de a regăsi cutare motiv familiar şj ce satisfacţie de a vedea în fine cutare Ini­ moasă pânză păstrată cu gelozie de vreun particular! Ah ! scumpe Maestre, revelaţia murei, Ţigan ce slabe cu ulciorul....

• J)a. puteţi fi fericit contemplând această sală, puteţi să vă uitaţi în­ dărăt cu încredere, opera D-tale spune şi cântă pe toate tonurile, admi­ rabil şi delicios, mândra deviză: «Românul nu piere.!», «Aşi fi voit să vă spun cu viu graiu fericirea şi beţia mea. Asta v ar li obosit de sigur. Această Expoziţie a trebuit să fie.pentru D-ta o corvada destul de obositoare, cât de puţin v'aţi fi ocupat. ii iL;i Koniimnn^. critnt.

CALBNDAIU.IL < MLNBUVKI

15V)

«Cu toate acestea ain a va, anunţa totuşi reproducţia a trei din tablou­ rile D-tale în Reviie de VArt ancien et moderne »...

MaItCEL MOXTAXIX )N.

Paris. 16 Octin» bre 1006.

Cu aceasta ocâziune. am admirat puterea voinţei sale şi talentul sau artistic.

Era bolnav, fugea mai mult ca ori când de lume căci avea oarecare greutăţi în vorbire şi lipsuri în memorie. Asta îl înfuria şi îl făcea să su­ fere grozav. In urma, adresei ce-i făcusem ne aduse restul de tablouri ce mai avea acasă. Un comitet se apucase să 'i le aşeze, -se plecă dela idea de a lăsă aer tablourilor, a le izola pe păreţi, ca să fixeze mai bine. să zicea, atenţiunea publicului—Personal, acasă la mine. aşezasem puţinele

GRIGORESCU.

ÎX EXCURSIE.

pânze ce aveam altfel. Le grupasem cu oarecare pricepere, dar. acoperind desăvârşit tot păretele, neţinând seamă de natura ramelor, decât cu totul in mod secundar, dar numai de legătura subiectelor. Jviscai obscrvaţiunea care natural nu prinse! Oare îmi fu însă satisfacerea morală, când venind la palatul artelor, în o dimineaţă, aflai că Grigorescu sanchis şi 'şi aşează singur, din nou, expoziţia. Când intrai, rămăsei uimit de admirabila lui aşezare. Totul se schimbase ca prin farmec, pereţii formau un adevărat mozaic, artistic, urzit cu nemuritoarele sale lucrări.

Publicul râmase încântat, şi erau români, mai-ales de peste hotar, care rămăsese în sala aceasta ca înmărmuriţi, ore întregi şi cu lacriniele în oohi.

Ce apoteoza mai mare pentru acest marc suflet, marc artist, mare patriot!.

Iată ce pai găsesc tot în această privinţă, şi care arată iarăşi senti­ mentul său artistic, până şi în chestiuni cu totul secundare. .. tflîa bine" că nu! dacă'mi aduc aminte! nu am putut eşi din acest nenorocit părete ! Trebuia să '1 acoperim cu vr’o treizeci de panouri mari şi mici cu cadre unele aurite, altele de pluş.. acestea nu mergeau îm­ preună. astfel jucau împreună, altfel unele omorau pe celelalte; de nu făceau rău altora: o adevărată partidă de şah. Şi când după o întreagă dimineaţa de combinări subtile pentru a resolvi această problemă mani

^i 1 160

CAI-F.XDARUL «.MlXEUVEI

cuv.ut sţilpcin a ti găsit mica mea mozaică rea, scumpe Maestre- fără mi ri ap amestecat totul. şi râzând de mine aii reînceput după mân' *ub munad-ooastră iotul se aşeză ca prin minune... Ah! cum aveţi drem taie sa ţineţi să păstraţi cea mai frumoasă lumină «campaniei do la ' iîre. evident fără a ţine seamă de frumoasele amintiri care se lou<*ă capo-u opera d-voastră ca pictor, ceeace a'ţi făcut mai clasic. l). . De altfel, tot în 1906, cu ocaziunea serbărei de deschidere a congre­ sului «Asociaţiunei Române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţclon?s‘a trimis trei telegrame: Majestăţei Sale Regelui, care răspunse Domnilor < Irigorescu si ţlasdeu. care fură numiţi membrii de onoare şi cari.... nu răspunseră. Grigorescu ştiu de ce, dacă răspundea,’ ar fi consimţit la laudele ce i se aduceau, la aceasta nu se invoiă el în ruptul capului.

Jată telegrama trimisă : « Prin munca şi iscusinţa ta te-ai făcut nemuritor, lăsând veşnice opere de artă care vor fi dovadă pe viitor de cum este în present frumoasa Românie. «Asociaţiunea Română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţei or», în şedinţa sa festivă de astăzi, v'a ales preşedinte de onoare.

Exposiiie îooa.

'

Preşedintele Congresului şi coiidsar *r««m'*ral.

Di:. Istrati.

Fui fericit a fi putut face aceasta, după ce cu puţin mai înainte, fu­ sesem dintre cei ce Iau propus ca membru de onoare ai Academiei Jîomâne.

Juriile au căutat a-î decerne diploma de HorS concours. cu medalia de aur, în înţelesul larg al cuvântului şi i s’a dat o diplomă specială,pe per­ gament, pe care şedea scris: Juriul recompenselor decerne marelui maestru Grigorcscu, diploma cu totul specială de «Hors concurs» ca Expozant.

Astfel de diplomă s’a dat aproape numai membrilor Curţci Regale, im­ primate special şi pe pergament.

In toate împrejurările căutam să cinstesc pe acest om. care ne fă ceă cunoscut şi ne. domină atat de luminos, cu toate calităţile sale artistice şi de suflet.

Grigorescu, despreţul aşa de mult orice laude, oricât do sincere ar li fost, în faţa sa, în cât, adesea eră revoltat, până a comite chiar o mica impo­ liteţi. De ar fi putut, ar fi bătut pe• cel ce. chiar cu bună credinţa, i adresă vre-o laudă de faţă cu el şl mai ales în public. „ .

Am păţit’o şi eu: Expansiv cum sunt, şi cu iubirea mea adevarata şt sinceră ce aveam pentru el, în vre-o două rânduri am văzut că am SC) antiVo spunându-i verde, şi de faţă cu alţii ceeace cugetam. în urmă mă. feream şi astfel câştigasem mai mult în afecţiunea saLa 1900, fiind Ministru al Instrucţiunei Publice, am căutat sa vizi ez ostentativ, de mai multe ori expoziţia sa, să cumpăr pentru multe pânze de ale sale, pe care le lăsă mult mai ieftine, şi sa il e 3 Am obţinut pentru D-sa Comanderia Coroanei, dacă »u nia nş . ^ voind a îl sărbători şi a-i o pune singur la gât, ’mi-am făcut o a «_ 1 ‘ plăcere a-1 invită cu câţi-va prieteni la prânz, unde-i^ închinai fl_ l‘est de vin. Am aflat in urmă că el nu a fost tocmai măgulit, n . ‘ten. procedeu, cura credeam eu. Orice laudă, orice atenţiune, ce\‘ m.\n felele tativă, jignea această fire aleasă, care desigur ca mii pu ea * celor fără şi discerne lauda sinceră, cinstită şi de/^nteresata. de pa c . a(ţesea credinţe şi scrupule şi care adesea 1 au înşelat şi i-« 1) «La Normandie», pag. 50.

.

C ALEXDAHLT. «MINEKVE1»

1(J1

multe tablouri, pe nimic, sau plătindu-le puţin de tot. si adesea uneia ca vai de om !

Acelaş lucru s'a întâmplat unui alt amic, cu ocaziunea aceleiaşi Expoziţiuni. D-l N. Pătraşcn, un sincer şi mare admirator, al pictorului, crezu bine faţă cu mai mulţi prieteni şi admiratori, să’i ţină o cuvântare, în sala sa de expoziţe. Grigorescu, fu teribil impresionat. A spus copilului său că: «Par’că 'i-a căzut Ateneul pe cap, când a văzut aceasta». Era aproape să fugă; a stat, dar vai de el, şi la urmă a plecat supărat şi fără să mulţumească.

Aceasta se mai vede şi din alăturatul răspuns la o epistolă în care Gri­ gorescu s’a plâns — la nişte laude meritate — că cele spuse seamănă cu bolovanii- ursului. ...«Acuma că mi-am căpătat intrările la Gazette des Beaux Arts şi la

f! RJGOIÎESCU.

LA MARGINEA SATULUI.

. câteva reviste importante, ţin să strig sus şi tare, şi admiraţia care o am pentru D-ta, şi aceiacc ţi se cuvine. Nu-i niciodată prea târziu pentru asta. Dacă laudele mele *sunt prea greoae si seamănă cu bolovanu ur­ sului» nu aşi fi crezut-o, voiu căută să fac mai bine. Dar a spune că eşti cel d'intâiu pictor român, mi se pare cel mal elementar adevăr şi singurul care a-ţi înţeles ţara D-voastră»...

VlLLJAM RlTTER Vienne I. Iohannesgasse 24 Avril 1804

Altfel, dacă niţel, puteai a’l face să-şi deschidă inima, cu cât foc îşi varsă el amarul vieţei! Câte regrete avea el, cât suferise pe drept şi adesea crud şi prin firea sa. extrem de sensibilă, poate şi bănuitoare.

Eră destul o întrebare nepotrivită ca să-l amărăşti pe ziua întreagă.

Cineva, văzându-1 retras, ’1 întrebă dacă nu i se urăşte singur. «Auzi, dobitocul, să mi se urască singur, şi eu abea am timp să fac ceiace voesc!» si de aceştia erau mulţi.

Altă dată, Grigorescu, se întorsese din* străinătate, după 6 luni de ab­ senţă. Un admirator al său de altfel, care ştia că Grigorescu eră să plece în streinătate, uitând însă când, întâlnindu-1 grăbit cum mergea, pe uliCalendarul «Miîiervei», 1908.

.

11

'

1G2

'

*

•

CA USX I >.-\ RUL «MIXEKVKI -o

ţ,cle Bucureşti ui ui, avu abia timpul să-i zică: «Dar când pleci D-le Cri».»rescu»!... Auzi! când pleci, când el abea sosise după sase luni de absenta Asta era o culme pentru el!... Şi nu putea de loc mistui astfel de între­ bări. nevinovate, din distracţie, dar care la el luau proporţii grozave !

Când îi căpătai încrederea, apoi ce mai «causeur» ales, ce farmec, ce eleganţă, ce observaţii profunde si ce fire aleasă, caro se trăda prin toată fiinţa sa. Nu te mai saturai să-l auzi, şi ce mult iubea el ţara şi pe să­ teni ! De orăşeni c'ani avea oroare!

Astă primăvară, prin Mai. m'ara dus la Câmpina să-i duc, medalia de aur şi diploma specială cu plachetă de colaborator, ce i s'a dat cu ocaz Lunea Expoziţiunei. Dusei cu aceiaşi ocaziune si avizul pentru marea cruce— căci nu am putut căpătă un cordon pentru cel mai mare picior româll—şi i-am făcut o lungă vizită. M'a primit în atelierul său. Eră cam bolnav şi '1 am găsit cu totul descurajat.

Mi se plânse,atunci pentru prima dată, de lipsa de atenţiune a conducăt torilor noştri. Se plângea chiar că nu a fost decorat, uitând pentru moment că '1 decorasem chiar eu în 1900. Intre altele ’mi spuse: «Nu ştiu cât san­ de nefericit, am înbătrânit. nu mai pot lucra, şi regret arnar timpul pre­ ţios ce am pierdut. Dacă statul 'mi ar fi făcut măcar un modest atelier acum câţiva ani, când abea aveam cu ce trăi. dar când eram în putere, câte pânze, de valoare pentru neamul nostru n'aş fi făcut! Ce aşi fi lăsat după mine! Aşa, a trebuit să fac. cum puteam pânze, pe o sută două de lei, ca să am ceva pentru bătrâneţă şi am pierdut un timp nepreţuit cu care nu mă voi întâlni. Şi cât• as fi putut să fac!». Ochii se umpluse de lacrimi, şi-văzui faţă mine, încă un martir al neamului meu, şi încă unul care ne-ar fi. făcut .şi mai nemuritori, dacă nu am fi aşa de prigoniţi de joasnicele lupte politice, aşa de uşori şi de juisori, şi a sa­ de lipsiţi de idealul naţional si de cultul ce trebue să avem pentru glo­ riile noastre!

Grigorescu avea dreptate, şi societatea în care a trăit, nu 1 a înţeles si conducătorii noştri a fost faţă de el în genere nişte îngânfaţi şi ne­ pricepuţi.

Dă-ne Doamne oameni politici, oameni cu inimă, cu vederi înaintate .şi largi, cu prevedere şi încredere ca să scăpăm de politiciani.

Atunci, se vor naşte mulţi Grigoreşti si vor produce mai mult. fiind şi ei mai fericiţi !

Văzui pe Grigorescu, când plecă la Govora. Eră mult mai bine cu anul trecut, memoria bună. vorbirea clară, dar se observa o profunda tristeţii si descurajare ; părea că avea cl presimţărnântul unui sfârşit apropiat.

Mă stabilisem de mult la Câmpina şi aşteptam să'l văd, după întoarcerea sa dela Govora, de unde ne aşteptam să vie cu mult mai bine.

In una din zile, când mă aşteptam mai puţin, fiul său veni să-mi spună că tatăl său doreşte a mă vedea şi că e grav bolnav. — Eră pe la 9 dimi­ neaţa. Aflai că eră întors de două săptămâni şi că de atunci eră bolnav. îl găsii în camera sa de culcare, de sus, îngrijit de fiul şi soţia sa. pe care se grăbi a mi-i recomandă: «soţia mea, fiul meu, doresc sa ma însor, să lămuresc situaţia mea, te rog a mi fi naş».

Spusei ce fericită va fi şi nevastă-rnea ca să-l cununăm, şi încrezător iu puterea sa.de rezistenţă, şi mai ales în dorinţa mea ca să scape i spusei că asta se va face ceva mai târziu şi că, cu toate că sunt convins ca se va face bine, dacă totuşi doreşte a lua vre-o dispoziţie sami comunice ce voeşte spre a'l ajută. Vroiam a-i spune de testament fără a-1 lacc sa creadă că e posibil să se pieardă. , , . rM . . r De altfel eră sosit la Câmpina un judecător dela IMoeşti. El tclegratiasc

CALENDARUL «MINERVEI»

1(>3

Iui Dclavrancea care fiind în Moldova nu putu veni, decât a doua zi a morţi sale. Telegrafie şi lui jVlăhuţă, care totuşi nu putu ' veni decât cu Delavrancea, şi lui D-rul Bernath care-i răspunse cu o lungă te­ legramă.

Făcui astfel testamentul său. Prevăzui în el, căci ţinea morţiş la aceasta, o danie ministerului de instrucţie, care făcuse aşa de puţin pentru ei. un legat dex 50 mii lei. spre a da burse «tinerilor Români de naţiona­ litate română !»

Testamentul fu terminat la ora 4 p. m.. când îl şi iscăli, cu o vigoare ce m’a surprins pentru un om ce nu mâncase, Fiind bolnav do multe zile.

Krâ fericit că în fine regulase situaţia soţiei şi copilului său. Propusesem ca in loc de 50.000 lei, să fi lăsat Statului câteva pânze. FI se revoltă si-mi spuse cu supărare : «Nu. nu Ie dau nici un tablou, căci am văzut în ce stare de ticăloşie so ţin pânzele mele dela Ateneu. Am găsit pân-

U1UUOJÎESCU.

zele [lepădate pe jos şi sunt puse pe un perete pe care plouă de mai mult timp».

Faptul acesta ’mi fu confirmat şi de tânărul Grigorescu. Mă gândii atunci la nemernicia cu care mă atacă, într'un pamflet, G. Sterian, care are curajul de a scrie ca erau toate perfect întreţinute. întors acasă, telefonai imediat d-lui dr. Gheorgbian la Bucureşti, care şi sosi cu trenul de 4 p. m. Fu foarte vesel şi bucuros când află că me­ dicul era nepotul I. P. S. Mitropolit Gheorghian, pe care-1 cunoştea de jumătate de secol, de când el era la Agapia şi pe când I. P. S. Sa se afla la mănăstirea Neamţului. Medicul prescrise cele necesare, dar nu-mi dădu multe speranţe.

Grigorescu, deşi nu credea,.în modul obicinuit, totuşi Mercuri spre Joi. seara, fiind mai rău şi suferind, zise: «Dumnezeule, sfârşeşte odată!» in urmă el nu se mai plânse deloc. Dojeni însă medicul curant, care-1 căutase, aşa de bine, fiindcă nu i-a .spus dela început că are pneumonie, lucru de care se ternei aşi de mult.

A doua zi. văzui pe Grigorescu dimineaţă de două ori. Krâ slăbit, în cepuse a crede că nu va mai duce-o.mult. Totuşi, nici un cuvânt de regret sau de disperare.. , Înainte de unsprezece, familia sa crezu .necesar a chema preotul, spre

■/

m

CA LE Pi I >A RUL * M LNEUVEI»

a-1 Împărtăşi. Grigorescu, care nu putea bea mai nimic’ luă Grijania -si o înghiţi fără nici o greutate.

Cred că-şi dădu seamă că totul eră finit.

Pe la 11 intră în somnolenţă, din care se deşteptă câte puţin Dreapta lui, cu care făcuse atâtea opere nemuritoare, eră ceva mai roşie şi caldă, căci eră frecată şi încălzită de soţia sa. Stânga, arătă, ca şi figura sa', cât eră de slăbit. Pulsul începeâ să fie foarte intermitent.

Dar îndată ce se deşteptă răspundea la întrebări şi cunoşteâ pe cei ce'l înconjurau. Astfel '1 am lăsat pe la 2 p. m. Imediat intră în agonie, după câte mi s*â spus; la patru când mă întorsei eră deja în complectă agonie, si pierduse cu totul cunoştinţa. Respiră totuşi liniştit. Pulsul foarte slab, si cu intermitenţă. Se stingea ca un copil nevinovat. Uşa de la iatacul său fiind deschisă, mă ui ta iu în acelaş timp la. unele tablouri, ce au fost la ICxpoziţie, ca sălaşul de ţigani pe drum. Câtă viaţă, cât adevăr, câtă mişcare şi alături de mine Grigorescu care intră în nemurire !...

La 4 şi zece minute, respiră odată însă puternic, şi totul fu finit.

Imediat petele cianotice .ce-i acopereau faţa, în timpul când asfixia făcoă progrese, dispăru,-şi'avurăm, earăşi, figura lui senină, fină şi aleasă, dar nvult slăbită.

Iată ce scriam in urmă lui W. Ritter: «Cum să-ţi mulţumesc pentru.studiul asupra lui Grigorescu, atât de a. devărat, atât de, el însuşi!... «.:. El nu mai este ! Pentru mine e unul din cei mai mari oameni ce au perdut Românii.

«Fiind unul din admiratorii săi şi locuind Câmpina în timpul verii, Fum asistat până la cele de pe urmă momente, i-arn închis pleoapele pentru a acoperi ochii săi strălucitori, pătrunzători şi vioi. «... A murit ca un copil..> Muri în o Sâmbătă, ca şi Haşdeu, la 21 Iulie.

Aslfeî se stinse, înainte de a împlini 70 ani, unul din cele mai mari genii ale Românismului, care în acelaş timp, f u tot atât de înalt prin ca­ racterul. său şi prin independenţa cugetărei şi faptelor sale.

Din ziua primă ce 4 văzui scrisei d-lui Haret, ca ministru al insbrucţiunii publice, în care-i anunţam şi legatul ce-1 făcuse ministerului.

In ziua raorţei telefonai imediat, precum şi la mai mulţi amici.

Luarăm dispoziţie a-1 înmormânta la Câmpina, conform cu dorinţa, sa. scrisă încă din 1903.

«Rog pe amicii mei să se opue ca înmormântarea mea să se facă cu dricul, ăst vicleim'ridicol. O căruţă oarecare şi un preot este destul».

1 Aşa şi făcurăm.

I n singur preot.

Nu puturăm obţine, fiind vacanţă, o companie de mici dorobanţi, cum doream.

• . ^ ■. .

Corpul fusese pus în atelier, în mijlocul operilor sale. El eră semn şi liniştit şi era pătrunzător să vezi această figură atât de fină, a unui om aşa ae superior, ce ştiai că-i pierdut pentru totdeauna, alături cu pro­ dusul muncei sale şi lângă pânza, pe care era încă umedă văpseaua ce pusese, cu puţin mai înainte, şi care va rămâne pe veci neterminată.

La înmormântare lume puţină. Din Bucureşti Haret', Delavrancea, N. Petrascu, Vlăhuţâ, sculptorul Bălăcescu, pictorul Strâmbulescu şi Geor"escu-Victoriau, Costin Petţescu, pictorul Marin Ionescu, doctorul Ruban. ce-1 căutase mai de aproape, Iuliu Dragomirescu, dr. Dragomir Hurmuzescu. dr. Obreja şi câteva notabilităţi din localitate.

Luni la 2 p. m/avu loc îngroparea.

Steaua Română, ne trimise un car cu patru boi frumoşi şi cu câţiva flăcăi curat îmbrăcaţi. Puseiu să taie din toate neamurile do brad, ce am

-

'

1

I

>

CA LENDARUL «MINERVE1>

16")

în grădină, ramuri, d'inpreună cu altele de stejar, şi ornamentai carul, iar pe sicriul său simplu,, puserăm flori multe, coroanele aduse şi... flori de nalbă, ce iubea aşa de mult, violete-roz, vesele, nalte şi drăgălaşe, ca o fetişcană de munte. fată şi cuvântarea ce am rostit:

întristată adunare, Suflet ales. artist In înţelesul larg al cuvântului, român neaoş şi de­ săvârşit, iată cine a fost Grigorescu.

Cu el se duce la nemurire, încă una dintre marile figuri, ale jumătăţei a 2-a a veacului trecut,' dintre puţinii ce se mai află in viaţă .şi cari au contribuit aşa de mult la buna vază a neamului ro­ mânesc.

Grigorescu ocupă un loc deo­ sebit între aceşti uriaşi ai nea­ mului.

Pe când- alţii luptau din răs­ puteri să recapete vechile drep­ turi ale ţărilor surori, subjugate şi neunite; pe când uneia dez­ gropau din viaţa Românilor, de pretutindeni, comori de frumu­ seţe literare, cari arătau firea aleasă a acestui popor; pe când alţii năzuiau rodnic în toate di­ recţiunile muncei omeneşti, spre a arătă priceperea Românului, atât de prigonit şi hulit de toţi. în cât ajunsese a se crede singur nedestoinic la multe făptuiri, el.

Grigorescu, avea o misiune no­ bilă de desăvârşit şi pe care a dus-o cu cinste la bun liman.

In artele frumoase, şi în spe­ cial în pictură, JRomânii avuse­ seră pictorii lor, zugravi cu deo­ sebire de lăcaşuri sfinte şi care se stânseseră cu încetul în faţa Mormântul piciorului Grigorescu Ja Câmpina. străinilor veniţi de pretutindeni si din care uneia, mai ales în vrernilc mai din urmă, erau numai nişte mâzgălitori.

Nemuritorul Gheorghe Asaki; către 1809, la Roma, făcu întâiul între altele, căci este încă singurul mare enciclopedist ce am avut, şi pictură.

Intr’un atelier din Roma cunoscu el pe divina lui Bianca Milesi, care-1 făcu mai patriot şi mai daco-roman, cum o spune el însuşi. întors în ţară. el care creă în Moldova şcolile, teatrul, opera, ingineria hoturnică. publicistica şi atâtea alte lucrări minpnate şi utile, făcu şi primele picturi cu subiect românesc. Plăeşii ţârei, domnii Moldovei, bisericele cele mândre. Trăiau şi Docliia, între multe altele, fură subiectele alese de el.

Aman, oţelit în luptele dela Sevastopol. se ridică în iubirea noastră, .

~_

.

1 1(31)

CAU5XDARUL «MINERVEI»

erei and şcoala artelor frumoase din Bucureşti şi făcând pânze do o ade­ vărată valoare artistică, din cari, numeroase relative la viaţa românească Acela insă, ce se ridică sus de tot, ca un şoim de munte, acela ce dovedi în mod desăvârşit firea artistică a Românului; acel ce diviniză plaiurile, câmpiile, florile şi pe românca cea gingaşă; acel ce fixă pe vecie, pe pânze nemuritoare, viaţa românească, portul si obiceiurile, cari din nefericire se dau aşa de iute uitării: acela, mai pe scurt, care a lăsat urmaşilor sa vada cum era pe timpul lui, omul, tara si cerul nostru fru­ mos şi plin de farmec, este el, cape până în prezente pictorul neîntrecut si admirat de toţi; este el, patriotul curat si sincer, ce .şi-a iubit cu căl­ dură neînchipuită ţara şi neamul, cărora le-a închinat cu drag toată pu­ terea geniului şi muncei sale.

• Ara spus-o si ciltă dată şi o repet din nou şi acum. cu mai adâncă convingere, ca dacă bunul Dumnezeu ar întrebă şi neamul românesc, cu ce a năzuit şi ce prinos a adus şi el în mersul înainte al omenirii, de sigur că între puţinele nume ce sar pune în faţa A-tot'-puternicului ar fi cu deosebire acel al lui Grigorescu.

El e o glorie a Rpmânizmului şi cineva în omenire.'

Iată de ce Academia Română în numele căreia rostesc aceste cuvinte, a fost fericită a-1 numi membru de onoare, neputând face altfel. în ac­ tuala ei organizare cam vitregă artelor frumoase, şi iată de ce prin vocea mea ţine ea să arate partea mare pe care o ia la pierderea Şa.

Grigorescu a trăit. Dar durerei pierderei sale să adăogăm cu recunoş­ tinţă mulţumirea sufletească ce simţim, prin aceea că, graţie tocmai acestei vieţi, ni s’a dat dovada de ce poate neamul nostru şi în lumi­ nosul câmp al artelor frumoase.

Să urăm acuma în faţa resturilor acelui ce duse o viaţă aleasă şi înăl­ ţătoare, ca în curând să se realiseze ceace floria el aşa de mult,, şi anume ca alţii să-l urmeze cu aceiaşi putere pe calea deschisă de el.

Fie-i ţărâna uşoară.

Iată. şi un rezumat al discursului d-lui Bălăcescu: «Am o grea şi penibilă însărcinare de a depune pe mormântul lui Gri­ gorescu împreună cu această, jerbă de flori lacrârnile şi durerea ce în­ cearcă şcoala de arte frumoase din* Iaşi.

«Maestrul Grigorescu nu numai pentru elevi dar şi pentru noi profesorii a fost un continuu îmbold de simţiri adânci, de atracţie către ideal, către frumos şi către românism. Acum când lupte de ură se dau elementului artistic românesc de duşmanii fireşti şi nefireşti, perderca lui Grigorescu ne dezolează.

• . ..

«Grigorescu în întreaga sa carieră a ştiut a da altiţelor româneşti si plu­ garului acea căldură a firei artistului şi a simţului românesc în întregime'). " Bălăcescu a depus 2 frumoase jerbe de flori, una a şcoalei de Kele-arte Iaşi şi una a Ateneului român.

Grigorescu, fii înmormântat în micul cimitir din localitate. în fondul aleiei principale, spre colnicele pe care de atâtea ori le-a calcat eu piC1 Va Vi"'lângă câmpul cu flori, pe care l-a iubit aşa do mult, şi nadăjduesc că în curând, mormântul său, coperit acum de flori de soţia şi copilul său, va fi înconjurat cu mesteacăn ii, pe care î iubea atat de mult.

• Eminescu teiul, Grigorescu mesteacănul; —ambii frumosul, ade\ ai ui, si neamul Românesc. Amintloi urau streinii ce ne speculează, ne înjosesc şi umilesc cu critica lor injustă. .

Să sperăm, sunt sigur, că în curând neamul pe care l-a înălţat, a a şw la rândul său să-i ridice in Bucureşti şi Câmpina. un monument demn do el.

CAI.EXDAItrL «MIMCRV EI •

1(57

BOGDAN PETRICEICU-HASDEU #

•

Iată un om despre care nu se va putea scrie uşor.

A îost atât de complex, prin firea sa, prin natura lucrărilor sale. prin credinţele şi prin modul său de a lucră, de a cugetă, de a iubi şi de a stimă, încât va trebui, ca ci­ neva. dintre cei — puţini de altfel — foarte erudiţi, cu deo­ sebire în curent ca variatele sale scrieri, de tot imparţial, şi ve­ chii» cunoscut al său, să se os­ tenească mult, pentru ca să poată sâ’l prezinte astfel cum eră. pu­ blicului cititor, şi mai ales ur­ maşilor noştri. In alt mod, el va fi cunoscut numai în parte.

El a fost cineva, in înţelesul larg al cuvântului Cineva, din toate punctele de vedere. Cineva, de care contimporanii au vor­ bit mult, l’au apreciat in deajuns, dar care va creşte, cu cât ne vom depărta mai mult de mo­ mentul morţei sale. care a pre- . cedat, de altfel, cu câţiva ani, moartea sa fizică, sau mai bine zis, pământească.

Cu cât Hasdeu, om. cunos­ cut de noi, se fra pierde în jnemoria semenilor, şi reamintirea acestui fel de a fi al omului, se pierde uşor, cu moartea pri­ mi ilor urmaşi, cu atât Hasdeu. scriitorul, Hasdeu învăţatul, Has­ R P. Has<lcu. deu patriotul, Hasdeu cugetă­ torul, Hasdeu cercetătorul în domeniul istoriei şi filosofici. Hasdeu scrutătorul. în cele neştiute şi ne­ văzute. Hasdeu, inteligenţă şi cultură, va creşte în stima şi consideraţia ur­ maşilor noştri.

El va străluci, tot mai viu. ca un focar de lumină, de pe care treptat iot rădici, pânzele împrejmuitoare, ce il întunecau.

La genii, pânzele împrejmuitoare, e substratul material, e 6orpul cu toate neajunsurile lui, e partea pământească a fiinţei noastre, care ne întunecă adeseaori şi care. rădicată prin moarte, face să apară mai bine conţinutul, lumina adevărată, produsul judecăţei şi cercetărei, partea de contribuţie, cu care omul bine înzestrat şi-a servil neamul şi adeseaori şi omenirea. Căci Hasdeu, este dintre aceştia!

Nu eu. dar. mă voi încumetă, să-i fac biografia. Am spus, de altfel, dela începutul acestui studiu, ceiace inii voi permite a face.

Opera sa e prea mare. lucrările sale de seamă prea speciale, pentru ca un admirator ca mine. fără pregătire anumită, să poată sâ'l prezinte maselor mări, şi mai ales sâ’i judece lucrarea sa.

Am cetit totuşi multe din scrierile sale. Pot zice, că în vieaţa mea. două

_

108

C'ALKNDAitl’L «.MIXEKVEl -

scrieri mau impresionat. La vârsta de 14 ani. ni’a sguduit enorm, şi influenţat mai mult decât se poate crede Misterele inquiziţiunei, — se înţelege uşor...— din care cauză devenisem şi ateu, mai ales că în urmă am primit o educaţiune cu totul materialistă, şi am rămas ateu pănă Ia vârsta de 42 de ani!...

A doua scriere, pe care am sorbit o cu nesaţiu, şi care aVorbit firei mele întregi, care a fost iarăşi mult zguduită, a fost loan Vodă cel cumplit!

Ce stil. ce erudiţie, ce artist, ce putere de concepţie şi expunere. :e frumuseţă!..

In Ungaria, o astfel de lucrare, ar fi pretutindeni, şi nu ar lipsi de la nici un premiu!...

Mărturisesc,' de asemenea, că atunci când eram mai necăjit, mai ocupat şi mai obosit, de chinurile vieţei şi de cercetările mele ştiinţifice, cetiam câte un cuvânt, două. din Etymologicum magnum Rumaniae. Astfel il am cetit aproape tot.

Nu-şi poate cineva închipui, cu ce deliciu '1 am cetit, şi câtă plăcere su­ fletească îmi făcea, câtă mulţumire simţeam în mine ca cugetător şi cercetâtor şi mai ales ca român, câtă mândrie simţiam, văzând iarăşi erudiţi uneai vastă, şi cu deosebire, ceia ce înţelegeam mai uşor, frumuseţa de neînchipuit a expunerei. Ce variaţie, ce legătura, ce dovadă de memorie, de judecată şi de uşurătate, chiar, în a scrie şi, a crea. Şi ce limpezime şi preciziune !

Sic Cogilo, e covârşitoare, dar simţi, mai mult voinţa, decât, rezultatul ■ desăvârşit şi sigur. E o operă măestrită. dar nu o operă de maestru ! Şi lucrul se înţelege : Firea lucrărei, însăşi, e de altă natură.

Am cetit, scrierile sale, cu deosebire polemicele, de vreo 25 ani!

Polemicele?! Fosta cineva încă la înălţimea lui? Se poate un mai puternic mânuitor de arme, care adesea te zdrobea cu puterea colosului, cu greu­ tatea muntelui, cu impetuozitatea vulcanului, şi nu arare ori. cu o răutate, fină. dar teribilă şi fără cruţare, care te uimea.

Cine a putut să-i reziste, cât de puţin? Când pornea, eră cumplit! Poate chiar că eră un bine. că îl mai zgândâreau. c<1ci astfel a mâi arătat puterea judecâţei sale, superioritatea sa. asupra tutulor celor ce sunt superiori pu­ terilor curente ale omului.

Ceeace caracteriza pe Hasdeu, sunt: inteligenţa, memoria, cultura, voinţa.

Pe aceste puteri de seamă şi rareori întrunite toate la un loc. le avea el îrî cel mai înalt grad.

Când îl observai şi-l studiai -de aproape, cum l am urmărit multa vreme foarte de aproape şi în o epocă în care eră în maximum puterilor sale, 1892—1900; când îl ascultai vorbind sau'discutând atât de variat, cum dis­ cută el totdeauna şi totdeauna cu o notă personală şi cu totul superioara, pe terenurile cele mai variate; când căutai chiar a-i întinde curse» pentru a-i da prilej de vorbă şi să poţi vedea de ce era capabil, atunci ramaneai absolut uimit .să vezi câte ştia, câte a cetit, câte-şi reamintea şi ce logica strânsă şi judecată clară avea el.

Te mirai de unde le mai scoate, te întrebai când le-a mai cetit, când le-a învăţat, când a putut să cugete şi cum putea să le mai păstreze în capul său cel mare, în care fruntea cea lată şi care făcea ridicătură, ca împinsă de creer, te făcea să înţelegi că de-abia putea rezistă la tensiunea cerebrala internă, organ care păreâ că creşte necontenit, ca şi muşchii atletului, cen face să muncească într’una pentru a deveni tot’ mai puternici.

Dacă funcţiunea crează organul, atunci desigur că şi creerul se măreşte.

Bosele — cucuele —ce se observă pe cap şi cari cresc cu vârsta şi, erudiţiunea, — Hasdeu aveâ cu nemiluita, — ar fi o dovadă sigură Cretinul, are capul mic şi osul tare. Cugetătorul, are capul mare şi osul fin! Ori câtă valoare s'ar pune numai pe natura- ţesutului, nu e mai puţin

CALENDA KUI, «MINEli VEI«

1<><)

adevărat, că dela Cuvier şi până, aşi putea zice la Hasdeu. şi volumul are un foaitc marc rol. Volumul, presupune mai mult. şi cînd multul e de

B. P. Hasdeu şi soţia sa lulia.

seama, e fibra la muschiu. şi celula multipolară la creer, organelp vor pro­ duce mai mult şi mai de seamă.

Cel ce crede că capul nu-i poate creşte, se înşeală, dar trebue cap : voinţă, muncă, cu alte cuvinte gimnastică raţională cerebrală, dusă la maximum, pentru ca fenomenul să se producă.

170

l'AI.L'NDAin'l, '• MINE.IÎVMI»

De geaba nu creşte nimic.

Observaţi!

Hasdeu. muncise, şi terenul eră preparat gata. căci descindea şi din o rasa aleasă ca creier............ .....

Avea dar şi elementul natal, ca să zic astfel, şi pe cel câştfgat prin p ro­ pria lui sforţare. ^ Despre tot ce citise, sau gândise el. avea caracteristica justă, adesea scurtă, precisă. Cu o frază, cu un cuvânt. îţi definea operilc clasice, sau publicaţiunile de seamă, ori apărute atunci.

Judecata lui eră extraordinar de puternică şi de clară şi exactă, pentru ori şi ce, când uită insă coeficientul personal al stărei sale sufleteşti.

Aci eră slăbiciunea acestui titan. Când judeca şi cu inima, atunci totuL se reducea la două extreme, care adesea nu erau tocmai nota justă: zei sau draci, superior sau ordinar de lot.

In numeroase întruniri intime, în care adesea se discută cum zice fran­ cezul «â baions rompus> el deodată îţi indică autorul, şi îţi cită pasajul.

De câte ori îl am văzut, căutând imediat în vasta sa bibliotecă, şi cartea căutată, îi dădea dreptate. Citea de toate, se interesă la tot.

Odată citisem, mai exact foiietasem. căutasem să citesc cu atenţiune,, dar îmi fuse imposibil, o lucrare din Bibliotheque scientifiquc, Sur la constitutiori de- la matiere.

Lucrarea, era greoaie şi cu ierna pusă, pe care o susţinea, cu hotărâre, şi nu în mod clar, cel puţin pentru capul meu. întâmplarea făcu să citez numele autorului de faţă cu Hasdeu, şi .el ime­ diat— citise deja lucrarea cu 3—4 ani mai înainte -ii făcu o critică admi­ rabilă. şi combătându-1 arată părerile autorului mai clar ca acesta.

Fapte, date, nume proprii, particularităţi, detalii, toate se. aflau adunate în capul său. ca în o cutie cu rafturi infinite, şi la necesitate mimai ie mi­ nunai cum le scoate, proaspete, exacte şi cu rostul lor.

Doi oameni am văzut, aşa de deştepţi şi erudiţi. Pe Hasdeu şi pe Grimaux..

Grimaux, fusese farmacist în coloniile franceze depărtate, şi în urmă far­ macist al Marinei.

Cunoscuse de aproape pe Gambeta şi mai ales pe Wurtz. şi astfel se stabili, deja mai în vârstă, la Paris pentrif a face chimie. Fu ales membru al Institutului., şi astfel putu trece, doctoratul în chimie — e.primul caz — fără n trece licenţa.

Eră colosală inteligenţa şi cultura lui! Eră superior lui Hasdeu, prin o parte, căci deşi pasionat povestitor, şi foarte vesel şi hazliu, totuşi nu era pornograf, ceia ce făcea mult rău lui Hasdeu, dar acesta însă era absolut superior prin varietatea, aproape enciclopedică, a cunoştinţelor sale şi prin o claritate fenomenală in scriere.

Acest Grimaux eră profesor la şcoala politechnică, şi a murit înainte de tim p, amarit, cu afacerea Dreyfus. pentru care cu Zola, luase parte, când fu scos din locul ce avea. —Era un filo-român !

Hasdeu, era adesea pornograf. Nu eră însă singuy.il vesel şi avea bum to­ varăşi la Academie. Cu deosebire — citez numai pe cei dispăruţi — Bacaloglu, seriosul, posacul, castul Bacaloglu. eră şi mai şi, cum se zice de regulă.

Eram numit membru corespondent. Mă duceam la şedinţă. Mi se dadea si mie ceaiul academician, cu zahăr şi lămâie şi fără rom.

Hram în ycchea locuinţă dela Universitate. După şedinţa, care deşi oficiala, de regulă nu avea nimic de deosebit, treceam la şedinţa intimă, adevărata, extrem dc interesantă. Acolo să fi auzit pe Bacaloglu şi pe Hasdeu !. Dum­ nezeule. cât spirit şi câte uşurătăţi, şi e curios, că mergeau la un loc şi asigur că adesea fondul discuţiei, cu toată forma mai mult ca uşoara, era de un interes deosebit.

.

CALEND A RUT. « M1XER VEI*

171

Am, dela Hasdeu, o epistolă, invitaţie la masă. ce-i a trimis Bacaloglu. Vă asigur că e nostimă...

Acolo aflai, prin Hasdeu. care învinse pe Bacaloglu, în istorisiri, afacerea ovreiului dela Rădăuţi, care învăţase dela un soldat, ce îngrijea de caii her­ gheliei, cum să facă, să capete un tărtănaş, căci. ovreiul avea numai patru fete!

Adesea, plecam cu capul, descongestionat, de pauza plăcută, dar cu durere in diafragm. din cauza râsului!

Noroc pentru Academie că ne-a mai rămas oameni, fericiţi, care ştiu să istorisească vesel, până ce ne va veni şi Caragiali.

Cu toate acestea, acest om su­ perior, acest critic serios şi deş­ tept, eră jucăria primului venit.

• Rar am văzut un om mai uşor de înşelat. Credea tot ce-i spu­ neau cei ce aveau inieres a-1 lin­ guşi, a-1 înşelă şi a-1 speculă.

Din această cauză, el, care a făcui atât de mult pentru spiri­ tism, ajunsese jucăria unor ne­ demni, cari multă vreme l’au spe­ culat fără milă. depârtându-1 şi de amicii săi.

Cel puţin a murit după ce s’a convins de multe fapte urâte ale câtorva faux bons Iiommes.

Câte odată rămâneam uimit şi-mi ziceam în mine: cum se poaie ca un om aşa de superior să ajungă în aşa hal ? Şi aceasta nu la urmă. când cu siguranţă puterile sale intelectuale slăbiseră mult.

Ceva mai mult, dacă-i vorbeai, dacă căutai a-i arătă adevărul, dacă-i prezentai chiar dovada, el se revolta, nu voia să creadă şi găsea mijlocul să-ţi dea un răs­ puns din care vedeai că el perzistă chiar a sc înşelă singur.

Nici odată proverbul : Mălin B. P. lliisiluu. cornme un enfant, naif comme un savant, nu a avut o demonstraţiune mai doveditoare.

Eră extrem şi astfel se explică şi pornirile sale: capabil de a face totul pentru un amic. sau mai adesea crezut astfel, şi tot astfel a face tot răul, unui inamic, sau unei persoane pe care o credea astfel, cele mai adesea ori. prin ochii şi patima un6ra ce găseau interes a-1 face să judece altfel, -.UI când atingeai puţin susceptibilitatea şi credinţa sau voinţa sa.

In genere, nu eră simpatic. La prima vedere eră, ori prea rece. ori prea glumeţ; perdeâ în ambele cazuri. Se legă cu greu la prietenie. Eră un amic devotat, dar fantasc şi cu multe colţuri. Trebuia ca cineva să’I iubească cu adevărat — şi sunt, din fericire, mulţi de aceştia —. să'l judece numai după faptele lui mari. să’l vadă mai rar. şi să nu aibă aface cu el prin nici un interes, pentru ca amiciţia să dureze, şi să nu fi fost la unele mo­ mente, cam greu de suportat.

172

( Al.EXI.»A lîI L «MINKliVEI -

Altfel ce om! câte aveai a învăţa dela el; ce patriot hotărât ţ?i încreză­ tor în viitorul neamului, şi ce vorbitor care te încântă şi te ţinea totdauna în aşteptare ca. să mai spună ceva nou, ce eşeâ din ordinar.

L’am cunoscut pe Hasdeu, cu mult înainte de ,1880. pe când bătrânul şi harnicul C. Porumbarii, începuse expoziţiile sale, industriale, prin Sfinţii Apostoli, cam pe la 1875? Atunci am cunoscut şi pe Doamna Hasdeu şi pe mica ţigăncuşă, cu ochii ca murele, rotundă la faţă. chiar cam dură, cam sălbatică la înfăţişare, ce se distinsese deja ca inteligenţă şi asiduitate la învăţătură, şi care în curând erâ să devie, îngerul frumos, mlădios, dulce, şi afectuos, de o inteligenţă uimitoare, de o stăruinţă la studii neînchipuită, şi care prin scrierile ce a lăsat, dovedeşte că erâ cu adevărat genială.

Scria pe' ascuns fără să o ştie nimeni. Ce a scris, erau destăinuirile inimei sale de copil, de adolescenţă, de suflet genial, faţă cu realitatea bru­ tală a vieţei, a societăţei, a cugetărei şi faptelor curente.

Ce gândiri, ce sentimente!

I-am cunoscut mai de aproape Ia 1882—1883, la Paris, cu deosebire pe Doamna şi Doipnişoara Hasdeu.

Atunci eram din nou student. Părăsisem medicina pentru a învăţa.chimia.

Am căutat chiar pe Iulia Hasdeu. care era. cam bolnavă de tuşă şi de ochi. fiind foarte mioapă. Ce gingăşie, ce suflet!

Atunci am auzit’o zicând (mamei sale. «Mai ocupă-te marnă dragă şi de sufletul meu, nu tot numai de carte*»!... Suflet, suflet, ea a fost sufletul desăvîrşit al nevinovăţiei, al credincioasei, al fiinţei ce doreşte numai binele,, frumosul şi adevărul!.. , .

A sclipit un moment,. numai. cu inteligenţa sa, în societatea noastră. în genere fără credinţă şi fără ideal, dar ce dungă de lumină, ce farmec, ce adâncimi întunecate a lăsat ea să se zărească!

Astea sunt calităţile geniului, şi ea a fost în adevăr genială.

In urmă, pentru cauze ce nu am a desluşi, relaţiunile noastre fură între­ rupte cu totul.

In acel timp avu el marea durere de a fi perdut steluţa lui iubită.

O văzui încă pe Iulia, palidă, fără nici o putere, ca o trestie căzutei de furtună, pe când în gara Bacăului, schimbă trenul de la Piatra-Neamţ, dusă pe braţe, spre a veni la Bucureşti, unde muri în curând.

Moartea ei fu o dureroasă lovitură pentru toţi cei ce-şi iubeau ţara, căci ea erâ o glorie, o glorie pură, de la care ne aşteptam atât.

Durerea părinţilor fu mare de tot. Mama. cu bunul simţ al omului real. a suferit, a trăit.

Hasdeu, impresionabil, lovit în ce avea el mai iubit, mai mândru, mai de viitor, suferi enorm, dar fu cu desăvîrşire nedrept, faţă cu bietul d-rul N. Kalenderu, ultimul medic curent al copilei, şi care nu avea nici o vină.— Dar aşa erâ el, când apucă în o parte nu se putea opri. — A scris contra acestuia până şi blestemuri, .ceia ce depăşea ori ce margini, şi slăbea chiar şi durerea, cu care mulţi, se făceau părtaşi Ia lovitura crudă a marelui învăţat.

După 1890, începurăm a ne vedea la Academie. La 1892 'mi ceru pe cineva ca să ’l înveţe fotografia, dorind a face. cu deosebire, fotografii spi­ ritiste. Recomandai pe Petricu, care în urmă ajunse colegul nostru de Uni­ versitate şi se perdîi aşa de tânăr.

Pe atunci râdeam de spiritism. Totdeauna râdem de ce nu cunoaştem.

Asta însă nu dovedeşte o calitate superioară.

Petricu, asistă astfel la câteva şedinţe ale lui Hasdeu, care locuea la MihaiVodă acolo unde fusese şcoala'de Medicină Militară, a lui Davila. la început.

In una din zile el veni să-mi spună, că ceia ce vede. erâ destul de nou pentru a atrage atenţiunea oamenilor de ştiinţă, şi că el doreşte a urmări • pe Hasdeu. în experienţele, mai bine zis, Ia şedinţele sale.

C'ALKNDAItUL «MINRKVEl*

173

Mă asociaiu şi eu. Devenisem astfel intim, până la 1900. Atunci, iar ră­ ceală. ce răceală, mai mult... iar foc şi pară contra mea. din cauză că vrând n scăpă archivelc. am căutat a'l înlocui, după ce ’1 am decorat şi-i am votat.

0 pensiune viajeră de 1500 lei lunar, fără reţineri şi reversibilă, cu 1000 lei, după moarte, asupra soţiei sale.

Asta e ultima recompensă naţională votată, şi încă în anul nenorocit de la 1899! Voi istorisi altă dată cum s’au petrecut lucrurile.

După puţini ani, reîncepurăm, a ne vorbi, tot la Academie. Curând, fiind că ’1 iubeam, ne văzurăm tot aşa de prieteneşte, dar numai la Academie!

Pierduse pe soţia sa, eră singur, ve­ deam ce viaţă duce. şi-mi eră tare milă de el. Nu putea însă nimeni să 1 ajute, pentru aceasta ar fi trebuit, poate în interesul său, pus sub in­ \ terdicţie.

Oameni, de condiţie cu totul joasă, cărora le-a făcut bine, a abuzat ne­ ruşinat de el. O văzu la urmă. dar cam târziu.

Aflând că e bolnav m’am dus să’l văd. L’am găsit culcat, în odaia sa de sus. de lângă turn. Avu, în rea­ litate. mare plăcere, şi '1 mai văzui încă. de câteva ori in timpul vereî.

La urmă, având necesitate de a fi operai il dusei la spitalul Brâncovenesc, unde ’i dădui o cameră sepa­ rată. Se făcu bine, de şi fuma. tot ca un turc !

Se apropiau ultimele momente.

L’am văzut atunci, în decursul ulti­ melor două luni dese ori. Une ori, de mai multe ori pe zi. Agonia sa. aşi putea zice că a durat două luni.

Odată '1 am lăsat seara isprăvit, mă aşteptam să mă deştepte noaptea spre a îmi anunţă sfârşitul său. şi a Lilica Hasdcu doua zi il găsii, cu mult mai bine, Portret de la 1887. privind nişte fotografii, pe care d-şoara Eşanu. româncă din Bucovina, foto­ grafă la Ploeşti i Ie adusese.

In urmă fu fotografiat Ia 19 August. Atunci pare că e foarte bine, cu toate că -el muri Sâmbătă Ia 25, Ia ora 11.45 dimineaţa.

De câtva timp nu mai fuma. Abea putea mânca şi bea, şi răspundea mai mult prin semne la întrebări.

Nici o grijă de moarte, nici un regret, nimic, nimic! Desigur, ştia, că pe povârnişul unde se află, nu mai eră posibilitatea de a se întoarce. Cu multă siguranţă — ştiind credinţa sa — erâ doritor de a vedea pe cele două Iulii, şi cu deosebire pe copila sa cea genială şi mult dorită.

Ultima seară, când plecai pe la 9, îmi strânse mâna. mai cu căldură, de sigur că simţea că e pentru ultima dată A doua zi dimineaţa, nu mai cu­ noştea. La urmă se înecă, cu un sughiţ, şi totul erâ finit !...

Lacrâmi am avut în ochi, văzând, că eram singur lângă el şi că persoane streine şi de altă condiţie îl schimbau şi pregăteau.

Noroc încă. de menagera, ce a avut în urmă, care, fie din milă, din con-

174

CAl.EN1 >A IU; L « MINER VEI»

pătimire sau interes, nu ştiu. dar îl a căutat şi îngrijit cum nu se poate mai bine.

Era teribil sa vezi, bălăbănind, măreţul său cap, în momentul îmbrăcărei ultime!... Ce frunte!!... Mort eră foarte frumos, şi barba sa, de regală, tot­ deauna în război, eră în fine bine peptănată.

Neavând o iconiţă, pînă Ia .aducerea de la biserică, făcui din o lumânare de ceara galbenă, o cruce ce-i puseiu în mână.

Au avut mai mult noroc prietenii săi. căci Hasdeu a fost fotografiat şi mort, în odaia în care muri şi unde fu aşezat, de oare ce turnul şi casa mare erau sigilate.

Păstrase totuşi până la urmă surâsul său maliţios, şi nu mai pot uită, cum râdeâ, după plecarea unor persoane, ce venise să pescuiască în apă tulbure şi cărora nu le-a zis nici un cuvânt, in timpul întreţinerea...

Când ’i am anunţat manifestul de graţiere al M. S. Regelui, el care abea vorbeă. apropie mâinele cu încetul, stânga frindu-i paralizată, şi aplaudă zicând încet: «Bravo, bine a făcut. Nici nu ştiu românii ce Rege bun au ei». Adevărul este, că omul acesta, care eră cam mauvais coucheur, şi care aveâ a se plânge poate, de modul cum i se luase publicarea Dicţionarului, nici odată nu 'I am auzit, vorbind, decât bine de Regele. Dar absolut tot­ deauna... Nu pot spune toţi la fel. Ia noi, din cei ce tocesc scările palatului şi care găseau că Hasdeu e cel puţin ciudai!...

Aeelaş fapt 'I am constatat şi în ce priveşte viitorul neamului Românesc.

Eră aşâ de convins că vom ajunge zile bune, şi că ceva se va. realiză odată! ...In curând chiar! Nici nu se putea altfel, din partea lui Hasdeu, care făcuse parte din falanga entuziaştilor dela 56—59 şi care eră din acei ce văzuse cum eră acum 50 ani! Ce diferenţă ! — Pe urmă el cunoştea isto­ ria. şi văzuse diii câte am scăpat şi ce minune, e aceea, de a fi supravie­ ţuit, ca poporul Român, Ia atâtea cataclisme, ce au schimbai faţa lumei, şi stins chiar, atâtea popoare mari.

•Nu degeaba, trebuia să-şi zică el, am fost păstraţi până acum! -- Aşâ să fie!... Ceva permanent şi hotărît mai eră la dânsul, ura în contra Rusiei, şi modul mai ales cum e guvernată.

Ar îi anormal a vorbi de Hasdeu, fără a vorbi de spiritism.

Spiritismul, va fi cu siguranţă, religiunea viitorului. Din acest punct de vedere, rolul lui Hasdeu, la noi, cu toate cele întâmplate în jurul său, este mare.

Dacă nu ar fi decât faptul că a căutat, a atrage atenţiunea tineretului spre puterea creatoare, spre Isus Chrislos, spre nemurirea sufletului şi spre misi un ea hotârâtâ a omului, în evoluţia lui pământească, către adevăr, bine şi frumos, şi încă trebue să-i rămânem recunoscători.

Punctul său de plecare, lipsa sa de control suficient, uşurătatea cu care el "a fost înşelat adesea, toate acestea nu au nimic aface cu miezul ches^Că* sunt oameni care nu cred, e fatal. Că sunt mulţi deştepţi, carii râd, e-natural. în lipsa de cultură şi de seriozitate, în care ne învârtim.

Ce e urât de constatat, e de a vedeâ oameni, cari se dau de creştini şi crezători in Dumnezeu, cari vorbesc în faţa mormintelor de sufletul celor dispăruţi, ce ne privesc de acolo de sus...., şi cari râdeau de Hasdeu !.

Asta e cu adevărat fenomenal! Spiritismul, admite un singur lucru, conti­ nuitatea vieţei şi că astfel sufletul e o forţă permanentă şi conştienta, putându-se revelă şi după moartea pământească. Şi cei, ce. ca creştini, sau prin credinţă,' de care nu-şi dau seamă, cred şi vorbesc astfel şi rad de spiritism. e demn de observat, pentru psihologia anumitelor capete. Sper, a reveni pe larg. cu altă ocaziune şi a arăta care e anumita parte a lui Ilaşdeu şi cceace s‘a putut observă în ţara Ia noi.

t A I,EX DAKll. « MIX MU VEI»

17:')

Şedinţele noastre, acelea ce se ţineau la Hasdeu, aveau loc în o sala lun­ găreaţă, dar foarte joasă de bagdadie. dela căsuţa ce formă aripa archivelor.

Pe această bagdadie, pusese el. să se zugrăvească mai multe semne ca­ balistice.

Nu voia să se mute de acolo, din cauză că în acea casă murise copila sa iubită. Se opunea la reparaţie, spunând, că atunci când va cădea acest plafond. va~muri şi el. Careu mi fu surprinderea, când la Academie, o săp­ tămână după moartea Iui, Onciul, directorul archivelor.'îmi făcu cunoscut, că în-realitate fără ştirea Iui. s'a dat plafonul jos. tocmai când murea el. Ce coincidenţă cu­ rioasă !

Sala in care şedea el. eră adevărata cameră a lui Faust.

O bibliotecă mare, şi absolut în neregulă pe un stelaj de lemn alb. Cu toate acestea- când îi treţmeâ ceva. găsea numai decât.

O masă mare. încărcată cu cărţi, note, manuscripte, ziare, sfeşnice, lampă şi chibritelniţă. în o neregulă astfel încât le întrebai cum de mai poate seri. Şi acolo scria el «MagnumEtymologicum» ! Se mai află şi o altă măsuţă ovală, pe care luă ceaiul, scaune şi o sobă de fier.

Peste tot mucuri de ţigări, scui­ paţi. şi un praf. care abia la 3—4 luni. dacă doamna Hasdeu ' reuşea, să pună să’l măture.

Tot acolo, între masă şi în lungul bibliotecei, se^aflâ patul său de dormit.

Am văzut adesea, cele mai neînchipuite lucruri, aruncate, amestecate cu cărţile : perii, far­ furii, oaia de noapte, cutia cu cocs. hârtii de maculatură, şi B. i\ Hiişdeu. corecturi lepădate, cutii vechi de Din ultimele solo fotografii. chibrituri sau de tutun, cutii de ceaiu cu zahăr, sau ceainicul, plăci fotografice, etc., ele., amestecate cu lucruri scumpe, cu manuscripte rari. cu cărţi alese, cu condica Mânăstirei din un lemn, sau cu condica Brâncoveanului. Eră o neregulă şi o necurăţenie ne­ închipuită. Acolo trăia el - trăia’, discută, cercetă, cugeta, concepea, scria, corecta, mânca adesea, şi producea ceeace a şi făcut, fumând întruna, lipsit de soare şi lumină, ceeace nu l’a oprit de a trăi 73 ani şi pune aproape 6 luni ca să moară!! în alte condiţiuni de viaţă Hasdeu ajungea secolul!

Extrem cum a fost în toate, a fost şi în spiritizm. Depăşise marginele şi credea, că tot ce face e sub influenţa spiritelor, până şi în cele mai neîn­ semnate lucruri. Şi credea adevărat, mani convins în mai multe rânduri.

Hasdeu muri în al 73-lea an al vieţei sale. După el nu mai rămâne nimeni.

O familie ce se stinge cu Hasdeu şi lulia. poate, istoriceşte, fi fericită, şi misiunea sa este larg îndeplinită pe pământ. Câţi ar preferă acest mod de succesiune pentru neamul lor. «

176

CA LENDA RI I. • MINE ii VEI »

Hasdeu eră foarte mândru de origina sa, şi avea de ce.

Numeroşi, dintre întâietaşii săi. au fost iluştri: războinici, hotărâţi, devo­ taţi. culţi şi patrioţi.

Cel mai vechiu membru al familiei, cunoscut istoriceşte, este Grigorceă Hasdău de pe timpul lui Petru Muşat.

Spătarul Ştefan Hasdău, (1457) a luptat sub Ştefan cel Mare şi a fost un viteaz, căruia Matei Corvin ii oferi o sabieu de onoare.

Pe timpul.lui Vasile Lupu. aflăm pe Efrem Hasdău, (1571 — 1664) a cărui portret se află in cavoul familiei, şi arată perfect tipul lui B. P.. Hasdeu. Bl eră pârcălabrul Hotinului şi a luptat alături cu Pretendentul şi în urmă Domnul Ştefan Gheorghe. El a dat dovadă dc eroism şi de, multă stator­ nicie în credinţele sale.

Dintre copiii, lui Efrem, se distinse logofătul Ştefan Hasdeu (1619 1673) care muri in urma rănilor căpătate in lupta dela Hotir., dintre Poloni -şi Turci.

El se însurase cu Roxanda sora lui Vodă Ştefan Petriceicu.

Acesta în urma morţii lui Ştefan, adoptă copiii şi de atunci familia poartă numele de: Petriceicu-Hasdeu.

Un fiu al lui Ştefan poartă numele de Gheorghe Lupascu Hasdău, (1663—1733) şi eră un mare patriot; — un altul Nicolae şi o soră Maria căsătorită cu Vasiliii Balş, a cărei copilă Ana, se mărita cu Constantin Brâncoveanu.

Acesia avu de fiu pe Ştefan, care între alţi copii avu pe loa/i Evanghe­ listul Hasdeu.

Din fiul acestui 7adeu (1769—1835) se născură trei copii; Tadeu, Boleslas şi Alexandru.

Alexandru Hasdău (1811 —1872) e talăi Iui B. P. Hasdeu. El locuia la Cristineşti în Basarabia. Era un mare învăţat şi scriitor, şi un bun patriot.

Fu ales şi membru al Academiei Române. Intre numeroasele sale scrieri, e de însemnat : Cuvântarea asupra vechei glorii a Moldovei şi Cuvânt către elevii şcoalei ţinutului Hotinului, Ruşi şi Moldoveni; Cântecele populare ale Moldovei sub raportul istoric şi Flora Basarabiei.

Aceste date le culeg din B. P. Hasdeu de Iuliu Dragomirescu 1) şi din : Genealogia şi Biografia d-lui B. P. Hasdeu publicată de cetăţenii Craioveni, Craiova 1884.

Cu ocaziunea morţei acestui mare bărbat, afară de cele spuse de Onciu.

Bianu şi Tocilescu, fie în numele, fie in şedinţele, academiei, nu avem de citat, afară de mici articole neînsemnate, în cotidiane, decât: B. P. Hasdeu, de Izabela Sadoveanu-Evan, în «Viaţa Românească», 1907.

Anul II. Septembrie No. 9, şi Grigorescu şi Hasdeu, de Mihail Dragomi­ rescu, în «Convorbiri». Anul I. No. 18 (voi. III). 15 Septembre 1907.

Se cunosc bine lucrările din urmă a lui Hasdeu. Geiace nu se cunoaşte bine sunt scrierile sale dela început. Profit cu plăcere, de o notă-epistolă ce îmi a trimis D-l Iuliu Dragomirescu care pregăteşte o lucrare, in linii mari. asupra lui Hasdeu. pentru a le indică pe acestea: «1. Prima lucrare a lui Hasdeu a fost alcătuită în Rusia, e intitulată 'da­ fini, Ebauche d'un Diagnostic de l’Astronomie par «Le Prince Dieu dorine Petreiceiko — Hizdeu», din care am tipărit un fragment în revista mea -Cuvântul*, încă de acum doi ani; ea poartă data 1854 şi se află in ins.

Tot din 1854 — 55 datează o altă lucrare: «Un mot inedit sur l'existcnce de Dieu». Lettre â M. C-g-n-o (Cogălniceanu?), şi un ciclu de 8 poeme şi sonete, sub titlul general de Dragoş (1352-1354). O parte din lucrarea sa Infini a fost înserată în foaea belgică Avancez, No. 9, 185b.

«2. Prima lucrare tipărită in Moldova a fost: Pent-au Dacii ? publicata «Revista idealiştii», anul aIV. Tomul I. No. 3. Martie 1907, - şi «Adevărul» No. 0471 G477 şi 8493 dy> Septembrie

2.

CALENDARUL -«MINERVEI»

177

în revista lui Hasdeu: România (1858); acest articol a şi fost viu atacat de Scriban şi Chrisoscoleos în Sieaua Dunării. Colecţiile ziarelor se află la Academie. <3. Foaca de Istoria română subt redapciunea lui Hasdeu. Din Moldova şi Lumina (Iaşi, 1862) au apărut iarăşi sub direcţia lui, publicând pentru prima oară. pe lângă scrieri private, documentele lembergiane.

«4. Trebuc să se adauge şi odisea procesului pentru scrieri pornografice

Portretul Liliecii Has<lcu, pe porţelan, In o scorburii (le nuc din curtea Castelului din Câmpina.

intentat după stăruinţa lui Maiorescu, care in 1864 a fost căzut înlr'o afa­ cere analogă,— scandalul cu doamna Rueckert,— despre care gazetele tim­ pului au vorbit foarte mult.

«5. In 1864 a fost trimis in Polonia unde a adunat marc parte din ma­ terialul publicat în Arhiva istorică, şi despre care vorbeşte pe larg jurnalul polonez Czas.

«6. Trebue urmărite toate variantele studiilor istorice: LucaStroici e pu­ blicat în 3 gazete, cu totul modificat: Lumina, Buciumul român şi în broşură ; Filozofia portretului lui Ţepeş iarăşMn 3 variante; Analize literare ex­ terne, idem.

«Calendarul Minervei», 1908.

12

178

CALENDA RUT. «MINERVEI»

'■1. Trebue extrase după articolele arzătoare asupra lui 2 Maiu 64 Şi asupra revenirei sale în «Românul». ;8. Teribila polemică ce a avut în 67, începută în 16 Noembrie în «Ro mânui» cu Nicolae Blaremberg, Aristid Pascal, P. Carp, Pantazi Ghika si General loan Ghika, î-au asigurat scaunul de deputat al Bolgradului (1867—1871).

«9. Trebuie urmărită activitatea lui uimitoare la Ateneul român 1S66 la Comisia Documentală şi la Ministerul de Instrucţie unde a ţinut faimoasele conferinţe antisemite: Talmudul, Trei ovrei şi Industria românească.

«10. Buciumul român. Reforma, Trompeta Carpaţilor, Familia, Ateneul român, şi mai ales Ţara, afară de afacerile lui Aghiuţă, Satirul şi Trai an (1869) conţin date informative de toată importanţa asupra Iui Hasdeu.

«11. Din articolele sale Hasdeu apare ca jurist: Jurisdicţiunea consulară in trecut (Românul, Decembre 1867), economist: Hârtia Brâtianu şi Hârtia Bla­ remberg, etc., etc. Spiritul lui desperase pe G. I. Ghika care îi adresează ameninţări.

«12. Şi o analiză a poeziilor Iui e foarte importantă, căci sunt cu totul modificate în volumul din 1873.

«13. Sâmbătă 2 Iulie 1864 începe publicarea în «Buciumul român» a unui roman «Copilăriile lui Iancu Motoc» care cuprinde pagini de o frumuseţe nespusă, şi care roman a fost uitat de biografii de până acum.

«O barbă neagră.— (zugrăveşte pe Postelnicul Şerpe) — tăiată rotund împrejur se îndoia pe zaua de .argint a postelnicului, împodobită cu flori ' sculptate; lungi plete cam creţe şi stufoase şerpuiau de supt o cămaşă de samur cu patru colţuri şi cu un fund de catifea roşie; vom adăogâ nişte ochi mici şi negri, un nas coroiat şi larg. o frunte pătrată şi zbârcită şi buze foarte subţiri ce abia se zăreau subt arcul mustăţilor». Şi sunt şi alte descrieri de o putere evocativă incomparabilă » Înmormântarea unui astfel de om nu se putea trece, fără a da loc por­ nirilor pătimaşe. Graţie unor vechi şi sinceri prieteni, ca Ciocazan, primarul Craiovei. T. Rădulescu, Directorul Casei de depuneri, Iuliu Dragomirescu, avocat şi om de litere şi Ştefănescu, profesor al Conservatorului, se putu face o înmormântare simplă, dar demnă.

Lipseau numai oficialii, şi cei ce trebuiau să ea parte.

Mulţi din aceştia sa mulţumit a spune, «că Hasdeu a^ fost secvestrat» sau. alţii, care găseau că s’a îngropat sărăcăcios! Bine că a fost îngropat şi aşa! Falşii prieteni au lipsit. Mai bine. Păcatul va fi a celor fără suflet şi fără... ruşine încă. , Hasdeu, a murit trupeşte. Hasdeu însă acum se naşte, pentru a fi priceput şi apreciat în colosala sa lucrare, ce a adus prinos, prin o vieaţă de munca destoinică şi harnică, neamului său, pe care 1 a iubii atât de mult.

Fie ca credinţa lui despre viitorul măreţ al neamului să se îndeplinească cât mai curând. j ;. « Finind, voi zice: Români, şi voi Bucureşteni, pe viitor, cunoşteţi-va, îubiţi-va şi cinstiţi mai mult, pe marii noştri morţi. Veţi câştigă!

Dr. C. I. ISTRATI. Io Octombrie 1307.

î

> 1 i

/

: ii ■:

;

ii

J

mmm :■

PANTUM n □ Vântul smulge frunza moartă Pe pustiile cărări.

Raza gândului mă poartă In albastre depărtări.

Pe pustiile cărări Toamna svântură nisipul.

In albastre depărtări Parcă-i văd şi astăzi chipul.

r

TocCnina zvăntură nisipul Presărat cu frunze•- d’aur.

Parcă-i văd şi astăzi chipul Subt al buclelor tezaur.

Presărat cu frunze, d’aur Crâingu plânge-al său noroc.

Subt al buclelor tezaur Ochii ei păreau de foc.

Crăngu plânge-al său noroc Plânge crângu-a pustiire....

Ochii ei păreau de foc Când citeau a mea iubire!

■ ■■:

si

■ Plânge crângu-a pustiire Vânturi aprige'l străpung, Când, citeau, a. mea iubire Mă strângea în braţe lung.

Vânturi aprige'l străpung Simte crângn c'o să moară.

Mă strângea în braţe lung Nestatornica fecioară.

Simte crăngu c’o să moară.

Pe când frunza-i plânge ’n vânt.

Nestatornica fecioară Mi-a făcut un jurământ.

Pe când frunza-i plânge ’n vânt Se 'ntristează văi şi lunci.

Mi-a făcut un jurământ....

Unde-i vremea de atunci?

Se ’ntristează văi şi lunci Suferind aceiaşi soartă....

Unde-i vremea de atunci?

— Vântul smulge frunza moartă !

C/NCINAT PAVELESCU.

■ f

La 27 Noembrie se aflase, de cu vreme, că din pricina lipsei de, hrană şi a nerăbdărei soldaţilor, Osman-Paşa va încercă o eşire; se şi băgase de seamă oarecare mişcare spre Vid, mai sus de Dolny-Dubnik; generalul Ganetzki, care se părea că va suferi atacul, îşi luase toate mă­ surile de. împotrivire.

Căpitanul Merişescu primise porunca să-şi ducă escadronul de călăraşi, la locul .însemnat pe hartă, ca să acopere drumul de cară, ce ducea spre DolnyEtropol. Mai nainte de a se lu­ mină era la locul arătat, ascuns, mai la oparte, după un dâmb.

O negură deasă învăluia totul; frigul străbăteâ hainele; caii tre­ murau; şi călăraşii descălecaseră, tropăiau din picioare, îşi suflau în mâini să şi Ie încălzească... încetul cu încetul lumina îm­ prăştie ceafa, dâmbul începu să se vadă, acoperit de brumă, cât şi drumul îngust, bătătorit. Că­ pitanul porunci încălecarea, tri­ mise o patrulă înainte, şi se uitâ GIUGORESCU. MUNTKANCĂ. la ceasornic. In aceiaşi clipă, din­ colo de Vid, bubui tunul turcesc; apoi bubuiturile se ’ndesiră, puternice, grozave, dintr’o parte şi dintr’alta, — linia de învestire răspundeâ. Patrula se întoarse în e'alon : de pe dealul din faţă luptă se puteâ urmări bine. Se

182

)

CALENDAUUL «M1XEKVKI»

părea că Turcii trecuseră Vidul, şi că se apropiaseră de cea dintâi linie de întăriri. Lupta se dâ grozavă; de departe se auzea un vuet nedesluşit, adânc uneori, ca al unei mări furtu­ noase, alteori ca al unui cutremur ce prăbuşea pământul. Iar salvele pârâiau neîntrerupt, cu sunetul sec al lemnelor uscate ce ard. Mm târziu, se auzi un tropot, şi încolo, pe la spa­ tele escadronului, spre Gorni-Etropol, trecea, grăbit, un regiment de Cazaci. Un ofiţer de ordonanţă se zăreâ departe, ca o vedenie, străbătând câmpul ; fără îndoială purtă un ordin către întăriri' Apoi călăreţii se încrucişară pe rând, câte mai mulţi sau singuri.

Călăraşii aşteptau tăcuţi, îngrijoraţi, Ai dârlogii cailor înfăşu­ raţi pe după pumnul mâinei stângi. Lupta ţinea de trei ceasuri, şi acuma urma parcă o clipă de linişte. Căpitanul Merişe SCll pierdu răbdarea. Dete pinteni calului, şi, urmat de un. cornist, sui dealul din faţă. In vârf se opri să se uite cu binoclu!. In apro­ piere câmpul era gol, spre dreapta lupta urma întărâtată, cruntă.

Pe frontul rusesc întăririle veneau mereu se vedeau sosind în pâlcuri, — fără să se deosebească de-s Ruşi sau Români—desfăşurându-se, grabnicNntr’o parte şi ’ntralta. Apoi se putu desluşi bine mişcarea de înapoiere a Turcilor : erau respinşi.

Căpitanul îşi dete seama că, fireşte, în frământarea luptei nu se mai gândise nimeni la escadronul său, dar înţelese că drumeacul Dolny-Etropolului nu mai aveâ de ce fi păzit. Pe că­ pitan nu-1 mai rabdă inima să steie locului; trimise cornistul cu porunca să rămâie în urmă o patrulă, iar restul escadronului să-l ajungă. Peste câteva clipe, înaintau cu toţii pe şesul din faţa Opanezului, pe malul stâng al Vidului. Se zăriâ bine înbul,zeala de pe malul râului; Turcii căutau să-l treacă înapoi. Sal­ vele îi urmăreau. Lupta aveâ să se încheie.

Un sublocotenent tânăr de cazaci, ajunse escadronul din urmă.

Purtase o poruncă şi acuma se ’ntorcea •; într’o franţuzească stricată dase desluşiri căpitanului : grosul cavaleriei unite, aştepta Ia spatele frontului de luptă între Dolny şi Gorny-Etropol. Că­ pitanul vroi atunci să ocolească, să. meargă spre gros, când,. în spre stânga, de după nişte spinării, departe, răsări un pâlc de călăreţi, vreo sută -poate. Ofiţerul de cazaci se ui.tâ bine, şi spuse: «Cerkezii!» Căpitanul Merişescu opri puţin escadronul. îşi închipui că aveâ în faţă o patrulă mai mare, dintre puţinii călăreţi ce erau în PIcvna, o patrulă pusă ,1a o aripă ca o flahco-ardă. Dar ri’a-vu vreme să se sfătuească mai mult cu ofiţerul rus, căci Cerkezii, ocolise, şi o luara în trap spre ei. Nu mai eră' nici o clipă de pierdut ; căpitanul îşi puse escadronul în marş, ondulând pe şes; apoi, ocoli şi el, ca să facă faţă duş­ manului, mai puţin numeros dar foarte iute. Când cele doua pâlcuri de călăreţi se zăriră bine unii pe alţii, căpitanul Meri-

CALENDARUL «MINERVEI»

183

' şcscu porunci ^Năvala». Călăraşii traseră repede săbiile, şi plecaţi pe coama calului, cu pulpele strânse, cu pumnul încleştat pe

fUimonEScu

•'P.IGOEESCC.

LA KG A T URME.

dârlogi, se repeziră strigând : «ura» în spre ceata Cerkczilor.

Aceştia într’o clipită de ochi se răriră unul de altul. Căpitanul

' 184

CALEN DA IÎUL « M1KEUVEI »

Merişescu şi sublocotenentul rus, galopau alături ; drept în spre ci, venea singur, un cerkez bărbos, acoperit de fireturi, pe un cal sur, mărunţel, ce alergă într’o goană nebună. Sublocotenentul de cazaci ridică sabia arcuită, să o avânte spre potrivnic, când, apropiindu-se, băgă de seamă că cerchezul venea dezarmat, cu mâna stângă în coama calului, cu dreapta în şold. Cazacul îl privi ţintă, apoi lăsă sabia în jos, nevrând să atace pe un om fără de arme. Calul Cerchezului trecu repede, ca o săgeată, atingând pe acel al cazacului ; şi ’n clipa ceia de apropiere, că­ pitanul Merişescu prinse, ca într’o sclipire, mişcarea Cerkezului, care întinse mâna, şi cu putere, trânti, din vânt, Cazacului, o palmă grozavă. Ofiţerul rus se lăsă pe spate, aproape să cadă, apoi se plecă înainte, trecu sabia în mâna stângă, în care ţinea şi dârlogii, iar cu dreapta îşi apăsă ochii orbiţi de lacrimi.

Escadronul se opri cu greutate din fugă. Cerkczii nu suferiseră nimic, se fntruniseră, şi ocolind se pierdură spre Vid. Trei că­ lăraşi fuseseră răniţi. Sublocotenentul îşi apăsă mereu faţa, cu mâna. Căpitanul se apropie de dânsul, să se uite; pe obrazul ofiţerului rămăseseră trei dungi roşii, urmele degetelor Cerkezului.

Sublocotenentul de abia putu îngâna, de furie : «Ticălosul!»

Apoi, la pas, o luară înapoi... < Turcii trecuseră înapoi Vidul, cu pierderi grozave; Osman, fusese rănit; după prânz se dădură învinşi. A doua zi birui­ torii intrau în Plevna. Ofiţerii turci, descinşi, se ’ntâlneau, vor­ beau şi se salutau cu ofiţerii români şi ruşi. Mâncau la un loc chiar. Căpitanul Merişescu şi sublocotenentul de cazaci nu se mai despărţiră. Spre seară, intrară într’un birt mic, cu tavanul jos, înnecat de fum. Se aşezară la o masă, şi porunciră două ciaiuri, când cazacul se uita în fund, apoi, apucând pe căpitan de mână, şi arătând spre un colţ, întrebă cu glasul tremurat: * — Acela nu-i Cerkezul ?

Căpitanul se sculă în picioare-şi privi într’acolo. Printre mai mulţi ofiţeri turci, dimprejurul unei mese acoperite de pahare . şi ceşti, Cerchezul fumâ, liniştit.

Căpitanul răspunse ; — Da, el e.

Ofiţerul rus se stăpâni, apoi îi spuse : — Fiindcă soarta mi-1 scoate iar în cale, du-te şi provoaca-l din partea mea. , , , -, Căpitanul Merişescu sorbi odată din paharul care aburea ni faţa lui, apoi se uită prin prejur. Nu mai erâ nici un alt ohţer Rus sau Român : — Mă duc singur, zise.

Se sculă, apoi păşi încet spre masa ofiţerilor Turci. Ajuns

180

C ALENDARUL «MINERVEI»

■acolo, se opri,.salută, şi îndreptându-se spre Cerkez îl întrebă dacă îi poate vorbi în franţuzeşte. Cerkezul nu ştia, dar un alt camarad de alături primi să le slujească de tălmaciu. Căpitanul vorbi rar, dând vreme tălmaciului să spuie, în turceşte, ce auzea: — Vin din partea sublocotenentului de cazaci Smirnoff, în­ cepu căpitanul, acela care, dimpreună cu mine, a avut cinstea a vă şarjă eri... In faţa faptei lui de om de inimă, căci văzându-vă fără arme n’a vrut să vă lo­ vească.. d-voastră aţi răspuns, din ' fugă, c’o palmă, a căreia urme se văd încă pe obrazul ofiţerului.

EI vă cere o luptă cu armele, spre a spălă insulta ce i-aţi adus.

Căpitanul tăcu; Cerkezul după ce află din gura tăl­ maciului cele de pe urmă cuvinte, ■ : se sculă în pi­ ; cioare : — Atunci când am şarjat, zise ' dânsul, şi tălma­ ciul vorbi după el, ştiam că Gaziul e rănit... înţelegeam că vom fi învinşi...

In pistol nu-mi / mai rămăsese nici GR1GORESCU. STUDIU. o încărcătură, sabia îmi eră frântă..^Traşi deoparte ne odihneam caii purtaţi până atunci, când v'am zărit; v’am atacat... N’aveam nevoe de arme, am înfruntat moartea... Am văzut pe camaradul d-tale că pleacă sabia, şi-am înţeles de ce... Aceasta însă era un dispreţ: pe care mi-1 arunca, şi pe care, ca soldat, nu-1 puteam primi...

Iertarea e milă şi eu nu mă dădusen| învins de vreme ce atacam... N’am făcut decât să pedepsesc dispreţul ce mi se arătase... Dar primesc duelul.

Ji

m

m

N

180

CALENDARUL « MINERVEI»

/ Când tălmaciul sfârşi, căpitanul Merişescu rămase locului, fără să mai adaoge ceva. Ofiţerii Turci se sculară, dădură mâna camaradului lor, şi doi dintre dânşii se duseră îndată lângă că­ pitan, ca să se ’nţeleagă asupra celor ce aveau să urmeze..: A doua zi, des de dimineaţă, pe câmpul acoperit încă de trupurile celor morţi în luptă, Cazacul şi Cerkezul se întâlniră.

Martorii măsurară zece paşi, şi în urmă le aduseră pistoalele.

Cei doi potrivnici ridicară braţul, -se uitară ţintă unul în ochii celuilalt, apoi, acelaş gând le străbătu mintea: mai nainte să li se comande «foc», lăsară, amândoi deodată, pistoalele în jos, se apropiară, şi-şi dcteră mâna.

F.m Gârleanu.

Pentru ce li se zice „Nemuritori'* membrilor Academiei franceze.

Această denumire le vine de la pecetea adoptată'de către această socie­ tate, după ce cardinalul de Richelieu ii aprobă statutele, şi pe care pecete era săpată o cunună de'lauri, întovărăşită de cuvintele: ><A l’immortalite* (Ncmurirei); pecetea a rămas să se întrebuinţeze, in urmă, numai de către Academia Franceză.

Pentru, ce inelul de logodnă se poartă la mâna stângă, pe degetul inelar. «Ştim, zice Aulu-Gelle (cartea X, cap. X) că vechii Greci purtau un inel la mâna stângă, în degetul vecin celui mic. Această întrebuinţare fu generală şi la Romani. Iată cum ne desluşeşte Apion în ale sale Egyptiace: «Disecând trupul omenesc, după obiceiul egiptean, se descoperi un nerv foarte subţire, care plecând de Ia acest deget, merge de se isprăveşte Ia inimă; şi se hărăzi o cinste deosebită degetului, care e unit prin această legătură cu partea, cea mai nobilă a omului».

Anatomiştii moderni au cuvântul.

Patima râsului.

Se ştie ce aplicare au Franţuzii a râde uşor de ori şi ce. Găsim însă şf în anticitate un popor întreg suferind de această patimă, şi care, trimise pe unul dintre ai lor la oracolul de la Delphis să întrebe ce leac ar găsi la. aceasta. Iată povestea: * «Locuitorii Tyrinthiei. un oraş din Argolida, îşi făcuse un obiceiu să râdă de orişice; aşa ‘că nu puteau vorbi serios nici despre afacerile lor ce-Lpriveau îndeaproape. Obosiţi ei singuri de această uşurinţă, cerură sfatul oracolului dc Ia Delphis. care îi încredinţa că vor scăpă de această boală, când, după ce vor sacrifică un taur lui Ncptun, îl vor putea aruncă în mare, fără ca «G râdă. încercarea eră grea, cu toate aceste taurul fu înjunghiat, şi locuitorii se adunară pe malul mării, după ce alungară pe copii. Pe când insă vroiau să mai îndepărteze pe uh copil ce se strecurase printre cei mari, apesta le strigă: «Ei! ce vă temeţj c'o să vă înghit taurul?».

• La aceste cuvinte un râs grozav izbucni, şi Tyrintienii, înţelegând ca boala, le eră fără de leac, se supuseră soartei lor.

t

■ ■■■ ■ ■

sm

n□ □b

u’.

■'

B

a

ggsR&l

DIN ,CÂNTAREA CÂNTĂRILOR" v XXIV. O CERCETARE A MIRELUI

Dormeam, — dar inima-mi veghea.... Şi iată glasul lui care-mi şopteşte: — O mândra mea, o căprioara mea. — Deschide-mi uşa ta şi mă primeşte!

m

Deschide-mi grabnic uşile-amândouă Căci capul meu e încă plin de rouă, Şi părul mi-este umed de ’mbrumare, De-a. nopţii picurări răcoritoare....

m

□

*

El bate ’n uşă iar şi mă zoreşte: — Deschide-mi- scumpa mea şi mă primeşte !

— Dar eu sunt fără albele vestminte, Sunt fără văl şi fără ’ncălţăminte, Şi dorm în umbra caldului iatac — O cum. voieşti ca iarăşi să mă ’mbrac ?

✓

■ ■ ■ ■ ■■■

Spălatu-mi-am tot trupul de cu seară, Cu lapte şi cu vin de tămăioară, — Pe marmoră cum pot să mai cobor Făptura legănăndu-mi-o uşor?....

O

> ca ca □ □ □ E2

■

■ ■■■ ■ ■ Şi pârul despletit l’âm parfumat Cu miruri şl ulei de chiparos, Cum vrei să curg’aromele pe jos — Pot eu să risipesc neîncetat?

Dorm singură în tainicul meu pat, Un vis frumos m'alintă, şi mi-e bine, Vedenii dulci prin somn mereu străbat — Pot eu visă alăturea, de tine?....

-V:

Prin ferăstruica uşei, de pe prag Iubitu ’ntinse mâna-i inelată, Şi-atuncia tot lăuntrul meu de-odată Mişcatu-s’a de spaima lui, cu drag....

□

*r-

■

Sculatu-m’am voioasă să deschid Acelui ce aşteaptă lângă zid, — . Şi smirnă din bielşug au picurat A mele mâni., pe aşternut şi pat, Şi pe covoarele de rege dăruite; Şi curse de pe degete-ascuţite Cea mai plăcută smirnă pe zăvor — Muiată în suspine-adânci de dor...

a

Deschis-am, dar iubitul meu fugise....

Când auzit-am glasu-i şoplitor, Toţ, trupul'meu înfierbântat de dor Vorbitu-mi-a atuncia pentru dânsul: Tot pentru el mi-e lacrima şi plânsul...

Corn Eli u

ZI □

Moldovanu.

, ■ ■

: SSS53S

ÎS

jl p»

Illlli£g33llllllr33âm

im&Bsmm

TEI-LEGANAT —POVESTE —

i

Zice. că a fost odată un om şi o muiere, buni la inimă, dar nu prea cir dare de mână; cu toate astea oricine era găzduit şi bine omenit în casa lor.

De câtăva vreme năcazurile se ţineau insă ca scaiul de bieţii oameni; azi le muriă o vită, mâine li să bolnăviâ un băiat, şi tot aşa urmau năcazuri peste, năcazuri: Căci vorba românului «când să leagă năcazurile de om, să ţin lanţ de el». Câte liturghii şi câte sărindare n'or îi mai dat sărmanii oa­ meni, dar, pare că eră un făcut, toate erau de geaba. Bietul om, de inimă rea. slăhiâ văzând cu ochii, până ce să beieji. Săraca nevastă, amărâtă şi ea

GRIGORESCU.

MIELUŞEL

de atâtea năcazuri, chemă toate babele meştere, 'i făcură câte şi mai câie. dar nu ’i putură da pe leac, şi aşa intr'o bună dimineaţă să culcă şi dormi somnul'cel lung.

Văduva rămase cu 4 băieţi cari erau mărişori şi cari de cari mai voinici.

Cel mai mic eră un drag de băiat frumos şi de toată isprava, că oricine î vedea i să scurgea ochii după el. Intr’o zi frumoasă de vară, văduva îşi tri­ mite băieţii în pădure, să’i aducă lemne de foc. Ei după ce îşi luară ceva merinde se porniră la drum, şi ajunseră până lângă un isvor cu apă ca la­ crima şi rece ca ghiaţa, aici să lungiră toţi patru pe iarba cea verde, îm-

100

CALENDARUL « M1NEHVEI»

pestriţată cu fel de fel de flori, cari de cari mai frumoase. După ce se odihniră cât se odihniră şi după ce ’şi potoliră setea, se sculară şi merseră mai departe pana ce ajunseră la locul do unde se obicinuiâ. să se taie lemne adecă în pădurea slobodă cum sar zice. Aici se mai dară puţin la odihnă şi apoi cel jnai mic dintre fraţi sculâhdu-se le zise: «Haideţi băieţi, să ne mai apucăm şi de lucru, căci ştii zi­ cala : «numai cu vor­ ba, nu faci ciorba».

Ei da, că bine zici frăţioare, ziseră cei. laiţi ridicări du - se.

Fiecare apucă topo­ rul în mână şi căi ai da în palme crosniile erau gata, să încroşniară dar şi porniră spre casă.

Acum putem po­ vesti, zise băiatul cel .mic, căci şi aşa n’avem ce face pe drum.

Ei începură deci a povesti, unul mai spunea una, altul alta şi aşa cum mer­ geau ei vorbind li st; păru foarte scurt drumul cel lung, care îl lăsară în urmă.

Dar tocmai când po• v e sti a u mai bine, numai ce s’aude deo­ dată un ţipet, care sămănâ cu ţipătul unui copil, se lăsară de vorbă şi mai as­ cultară, să vază de să mai aude, dar nu trecu o clipă şi ţipetul iar se auzi. Cel mai mic şi mai ini­ mos dintre fraţi,"nici una nici două, nu­ mai să descrosnie şi aleargă spre par­ LA LUCRUGRIGORESCU. tea de unde veniâ ţipătul. Destul '1 stri­ gară fraţii lui să vie îndărăpt, dar el nici că voia să’i auză, până ce nu ajunse la locul, de unde veniâ ţipetul. Şi aşa, dacă văzură ceilalţi fraţi, ca s’a depărtat prea mult, nu’l lăsară singur, ci să luară şi ei după urma Iui prin pădure. Dar numai ce să vezi; dând într’o poeniţă, văzură pe bă­ iatul suit într’un tei, unde era un leagăn. — Ce faci tu acolo? — Ce sa tac, veniţi numai şi voi şi vedeţi minunea minunilor, aici in leagănul asta c un

CALENDARUL

MIN'EUVEl *

191

băiat frumos de tot, alb ca spuma laptelui. Se suirii şi ci iu tei şi mare le fu mirarea când văzură in leagăn, aşa frumuseţe de băiat. Cu multă băgare de seamă scoborâră pe băiat cu leagăn cu tot. — Dar e frumos de minune.

— Nu v’am spus eu, că e frumos; ca uitaţi-vă numai cât e de alb. parcă e cu toiului tot de spumă; şi ştiţi voi, ce am să fac ? — Ce ai să faci ? — Am să-l duc acasă, să’l crească mama. — Aşa zău, că nu suntem noi destui, mama d’abia are cu ce ne ţine pe noi. — Da, bine măi. n’ar fi oare păcat de Dumnezeu, să lăsăm noi aşa frumuseţe de băiat, să moară de foame şi de frig. Eu îl iau într’un noroc, şi de cumva n'a voi mama să’l crească, o să'l aduc frumos de unde l’am adus^Cum zise aşa şi făcu, lăsă crosnia acolo şi luă pe băiat cu leagăn cu tot După ce că încrosniară ceilalţi, o luară la

G1UQORESCU.

CAR CU BOI.

drum şi acum mergeau mai bărbăteşte, ca si câştige vremea cc-o pierdură cu zăbavele cele multe.

Ajungând băieţii acasă, cel mai mic se duse deadreptul la mă-sa cu băiatul în braţe. — Al cui e băiatul ăsta? — Al cui?; Ştiu eu? — Dar de unde lai adus? Atunci băiatul ii spuse mă-si toate din fir în păr — Ean spune-mi mamă, îl ţii d-ta sau il duc de unde Fam adus? Mamă-sa femee săracă, dar de altfel bună la inimă şi harnică, cum am zice, muiere în legea vorbei, uitându-se la acea mândreţe de băiat 'i se făcu milă de el şi zise: «Acum dacă l'ai adus, lasă’l aici, oi face ce oi face de Foi creşte şi pe el». A doua zi ’1 botezară şi pentru că’l aflaseră într’un leagăn în vârful unui tei, i-au pus numele Tei legănat ^ Băiatul nostru Tei-legănat creştea văzând cu ochii, şi aşa nu trecu multă vreme şi ajunse, ba încă şi întrecu pe fraţii lui, căci de acum fraţi erau, cu mărimea, îndrăsneala şi cu isteţimea. Tei-legănat eră un băiat şi jumătate, lui nu'i păsa de nici un băiat din sat şi apoi de frumos, nici că mai era vorbă. Pe drum de se ’niâlniâ cu oameni mai bătrâni, ’i omenea cum se cuvine, nu ca alţii, să se ia după ei şi să-i batjocurească. Aşa că tot satul îl avea drag şi-î prorociâ mume-si, că are să iasă om din el.

Când ajunse la vârsta de 12 ani, el zise mume-si, să-i facă o cocă, să

/

L

192

CALENDARUL «JtlNEUVEI»

n^C " sa'şi caute slaPan- Mama, ca mania, nu voia. pentru că eră prea mic băiatu sa mearga singur in lume. şi de câteori Tei-legănat îi zicea -mama fa-mi o cocă să merg în lume», ea ii răspundea: -Ba nu. dragui manii, că eşti prea mic, şi nu ştii cât de amară e pâinea străinătăţii» si aşa cu vorba a ţinut pe băiat, până ce trecu de vârsta de 15 ani. Acum îi .făcu măsa o cociiţa, o puse în traistă şi după ce-şi luă ziua bună dela fraţi, Tei-Leganat zise: «Să ne vedem sănătoşi mamă. — Să te auză Dumnezeu, dar vezi numai dragul maniei de-ţi mai adă aminte, de sfaturile, ce ţi le-am dat.— Laşa pe mine mamă, zise Tei-legănat, şi mai uitându-se odată peste sat. se porni la drum cu un băţ în mână şi cu traista pe spate. Şi s’a dus, sa dus, sa dus, Pan ce soarele-a apus.

Trecut a peste munţi şi peste plaiuri, până ce a ajuns într'un oraş mare, mare, unde şedea împăratul. Aici cum ajunse, se duse chiar la curtea îm-

VRIGORESCU.

CĂŢRE CASA.

părătească şi se puse pe o laviţă, ce eră înaintea casei împăratului şi tot băteâ pietrile cu băţul, ce-1 avea în mână. Tocmai atunci spre norocul lui. se întâmpla că eşi o slugă dela împăratul şi-l întrebă ce caută. — De, ce să caut, ia umblu şi eu ca omul necăjit, să mă bag la stăpân. — Da ştii, că bine ai nimerit băiete, chiar noi avem lipsă de uri viţelar; vino înlâuntru şi vezi de păzeşte bine viţeii, curăţâ-i cum se cade, ingrijeşte-i cum trebue. ca să fie totdeauna frumoşi şi graşi. — De asta nu mi-e frică, că doar nu-s eu de geaba fecior de gazdă şi ştiu ce-i vita, dacă îngrijeşti cum se cade de ea, îi frumoasă de ţi-e mai mare dragu să te uiţi la ea, iar daca nu 1 urâtă şi slabă ca vai de ea. Tei-legănat intră dar în slujbă îşi vedea de treabă cum se cuvine, aşa că toţi viţeii erau graşi ca pepenii. Şi acum canei veni împăralu să-şi vază turma eră păci şă n'O/ mai cunoască; cum zic Tei-legănat îşi vedea de treabă, nu glumă şi mulţăinia pe împăratul cu slujba&lui. Implinindu-i-se anul, împăratul puse pe masa un taler cu galbuu S-r chemă, să-şi ia simbria. Dar Tei-Legănat îşi lua numai un galbin. îm­ păratul îi zise să-i ia pe toţi. dar el nu vru odată cu capu, să-i ia, ci zicea.

CALENDAUUJ. « MIN EIiVEI >

198

«Lasă să rămâe la înălţatu împărat». Apoi când eşi afară, toate slugile se adunară împrejurul lui şi-l bajocuriră cum le veniâ la gură. O slugă mai şireată şi mai lacomă îi zise: «Păi, bine măi prostule, nu-i puteai tu luă, şi să ni-i fi dat nouă, dacă tie nu-ţi trebuia?» — Ba nu. zicea Tei-Legănal cu blândeţe, lasă-i la înălţatul împărat. In al doilea an făcu toi aşa, în anul al treilea tot aşa în a! patrulea an făcu tot aşa. numai câ-şi luă patru galbîni.

Câtră sfârşitul anului al cincilea cum sta Tei-Legănat odată, răzimat in măciucă. uitându-se la turma lui de viţei, numai ce aude un plâns cu suspinuri. El se uită în toate păr­ ţile, dar nu vedea pe nimeni. Şi cum stă el aşa mirat, doi juncani negri şi urâţi apropiindu-se de el, cu lacrimile în ochi începură a-i vorbi zicându-i: «Stăpânaşule, stăpânaşule, noi vedem că numai anul ăsta o să mai stai la împăratu şi o să te duci în lumea largă». Să nu vă miraţi că aceşti juncani ştiau să vorbească ca_pmul, căci erau nesdraveni Tei-Legănat îi întrebă atunci de ce plâng şi de unde şiiu ei, că numai anul ăsta o să mai stea la împăratu.

— Cum n’om plânge noi, zi­ seră atunci juncii, cum n’om plânge şi nu ne-om tângui, când ştim că stâpânaşul nostru cel bun are să dea peste multe greu­ tăţi şi năcazuri. — Ei şi apoi ce' vă pasă vouă şi ce voiţi dela mine? — Nu vrem altceva, decât să ne iai şi pe noi în simbrie, că ţi-om fi de ajutor şi mult bine îţi vom face. — Bine. o să vă cer dela înălţatu împărat şi GR1GORESCU. RUCAREANCĂ. nădăjduiesc, să vă iau şi pe voi cu mine. Vremea trece ca gândul şi Tei-legănat se pomeni la sfârşitul anului. Împăratul îl chemă să-i dea simbria, care de astădată, după cum so­ cotise împăratul făcea două talere cu galbini. Tei-Legănai nu-şi luă din ei decât şease galbini şi ceru şi acea pereche de juncani negrii şi urâţi zicând: «înălţate împărate, te-aş rugă de ceva, numai să nu fie cu supărare, te-aş rugă, să-mi dai mie părechia ceia de juncani negrii şi urâţi, că numa îţi strică turma. — laţi alţii ihai frumoşi, zise împăratul, tocmai pe ăia i-ai ales? — Tei-Legănai ştia cum stă treaba şi zise: «'Tocmai înălţate împărate, căci înălţimii voastre, după cum v’am spus numai vă strică turma. — Apoi, dacă aşa-i vorba, ia-i, ia-i şi dute sănătos.

Tei-Legănat îşi luăjuneii şi după ce mai mulţămi încă odată împăratului zise: «rămâi cu bine înălţate împărate şi să ne vedem sănătoşi», apoi plecă cu juncii lui spre casă. Şi se duse: Gale lungă Să ne-ajungă, .

Că cuvântul din poveste De-aci ’ncolo mult mai este.

Calendarul «Minervei», 1908.

13

104

CALENDARUL .« MINERVEI»

Ajungând intr'o livada frumoasa, juncanii ziseră: «Stăpânaşulc, aici să ne odihnim puţine. Tei-Legănat ascultă, căci şi el eră obosit de-atăta drum • juncanii începură a paşte împrejurul lui, iar el se dădu la odihnă. îmbucă ceva şi apoi se puse şi trase un puiu de somn numai ca ăla. Tocmai când dormiâ mai bine, iată că veniră juncanii şi-l deşteptară zicând: «StăpânaŞu|e- stăpânaşule, ian, vezi, ce mă mănâncă în urechea asta» (un june îi arătă urechea stângă). Tei-Legănat băgă mâna în urechea juncului şi numai ce nu scoaşe un drag de paloş. împodobit tot cu pietre nestimate, cari strâluciau ca soarele. Tei-Legănat dă să taie cu el, dar boii nu-I lăsară, spunându-i că încă nu e vremea, şi să-l puie la Ioc. El făcu aşa cum ii povăţuiră juncanii, nu tăie cu el. ci îl puse de unde l'a fost luat Din ure-

GRIGORESCU.

PE DRUMUL MARE.

chea stângă a celuilalt june scoase un arc, ştii colea frumos şi sdravăn, că ai fi putut ucide şi cea mai vrăjmaşe fiară cu el. cum vedeţi eră arc nu glumă. Tei-Legănat puse a săgeta, dar juncii nu-1 lăsară, ci-i ziseră să-l puie la loc că încă nu-i vremea. Din urechea dreaptă a celuilalt june scoase un biciu frumos. Tei-Legănat dă să plesniască cu el, dar juncanii îl opriră zi­ când : «stai; stăpânaşule, încă nu e vremea, pune-1 la loc». Din urechea dreaptă a celuilalt june scoase o pânzăturâ albă ca zăpada şi aşa de fru­ moasă. încât ai fi fot mâncat pe ea. Tei-Legănat voi să o aştearnă să mă­ nânce pe ea, dar juncii îi ziseră : «dar iute mai eşti, stăpânaşule. ci stai puţin, omule, că încă nu e vremea,, ştii vorba ceea: «toate la vremea lor. iar graba strică treaba», pune-o de unde ai luat-o şi de-acum să plecăm, că iată, acum e seară şi o să înoptăm pe drum». Tei-Legănat ascultă de sfatul juncilor, puse pânzăturâ la Ioc şi porniră apoi la drum. După ce se duseră, cât se duseră, Tei-Legănat zări deodată turnul bisericii din satul lui. Ochii i se umplură de bucurie când văzu locurile pe unde se jucase acum câţiva ani cu alţi băieţi de seama lui d’a mălaiul, d’a baba-gaia şi altfel de jocuri. De aici nu mai eră mult până la mumă-sa, numai o palmă de loc. Colo cătră seară, pe când se întorc oamenii dela lucru ajunse acasă- mumă-sa tocmai torcea şi când îl zări, ieşi înaintea Iui, îl cuprinse în braţe şi plângând de bucurie, îl pupă de mai multe ori. «Dragul mamei

CALENDARUL «M1NERVEI-

195

Tei-Legănat. ia spune-mi tu pe unde-ai fost. cum ai petrecut şi ce-ai păţit.

El spuse mumă-sei toate din fir în păr. După aceea il strigară juncanii, să le scoată lucrurile din urechi, spunându-i că acum e vremea. Tei-Legănat scoase mai întâiu paloşul, pe care juncii cum îl văzură ziseră.: «Stăpânaşuie, când te-i învârti cu pa­ loşul ăsta într’o oaste, fie. ea câtă frunză şi iarbă, pe toată o vei ucide». Scoase după aceea arcul, pe care zărindu-1 juncii ziseră: «Stăpânaşule, oricând vei săgeta cu arcul ăsta, totdeauna vei inemeri*. Apoi scoase biciul şi juncii ziseră : «Când vei plesni cu biciul ăsta ţi se va face orice vei gândi». Tei-Legănat ples­ neşte odată şi se gândeşte la un palat de aur cu pietre nesti­ mate, şi mare minune, iată că deodată se vede ridicându-se înnaintea lui un palat marc şi frumos de-ţi luă vederile. La urma urmelor scoase şi pânzătura, pe care juncii cum o vă­ zură, ziseră : «stăpânaşule, de câte ori vei mânca pe pânzătura asta. să ştii că totdeauna vei fi vesel*. Tei-Legănat noroci acum şi pe cei patru fraţi ai săi, cari ii găsiră în pădure : la fiecare ii Cumpără casă, pământuri şi . vite; cu un cuvânt îi făcu pe toţi gazde mari ; iar pe mumă-sa o ţinu el în palatul său. într'o zi Tei-Legănat să îm­ brăcă frumos, îşi încinse pa­ loşul la brâu îşi luă arcul pe umăr şi plecă la vânat. El umblă toată ziua, de dimineaţă până seara şi nu vână decât numai GRIGORESCU. CIOBĂNAŞ. un porumbel sălbatic. Nu că doară arcul ar Ji fost pricina, ci nu i-a ieşit altceva înainte. Ostenii şi flămând cum eră de atâta drum intră într’o casă din apropiere. — Bună vremea, zise Tei-Legănat către bătrâna, care şedea lângă foc. — Bună să-ţi fie inima, zise bătrâna sculându-se de lângă foc. — Dar ce vânt te aduce pe la noi voinice ? — Iacă necazurile, am umblat toată ziulica şi n’am vânat decât acest porumbel, şi ’mi-e foame de numai văd cu ochii, de aceia am intrat şi eu la d-ta mă­ tuşe, ca să faci bine, să-mi găteşti porumbelul ăsta. că’s cu iotul sfârşit de foame.— Bucuros ţi-l’aş găti voinice, dar iacă n’am apă,— Cum n’âi apă?!

Când lacul este înaintea casei?! — Lacul este, dar nu cutează nimenia să ia apă din el, căci este o' hidră cu 7 capete şi ori pe cine să apropie îl înghite de viu. Uite dragul mătuşii şi eu am avut 7 feciori, ca nişte brazi şi de câte ori îmi aduc aminte de ei trebue să plâng. Cât nu s’or fi mai

i 196

CALENDARUL «JLINERVEI»

încercat ei să o ucidă spurcata ceia de hidră, dar bat’o faptele ei pe toţi mi-i-a înghiţit pe rând. Şi apoi să fi văzut, dragulmătuşii, fete ce aveam, cari de cari mai harnice şi mai frumoase, aşa că îmi eră drag să le pri­ vesc cum se întreceau ele la lucru. Şi pe toate dragele ; maichii, săracul de mine a trebuit să le dau hidrei, să le mănânce, ca apoi să lase pe oameni să scoată apă din lac. — Dar mătuşe, zise Tei-Legănat, numai d-ta erai datoare, să-ţi dai copii hidrei, pentru tot satul? — Ba nu, dragul bunichi, ci toţi oamenii de prin părţile noastre, toţi până şi împăratul. Chiar mâine îi

Ar -0^ ' -!■•••

•

~*r--

■

. :-S4?

ssi.ţşfc.

-■ iăE.

GRÎGOR'ESCU.

LÂNGĂ MARK.

e rândul împăratului, şi împăratul are numai o fată aşa de frumoasă de parcă e ruptă din soare, tocmai mâine are să o aducă cu cinste mare, să o arunce în gura hidrei. — Şi zi aşa, împăratul are o fată frumoasă ? — Da încă ce fată, voinice, cum îi vedea-o, cum ţi se aprind călcâiele după ea.— Apoi dacă aşa stă treaba, mă vei găzdui până mâine? — Dar cum nu ie-aş găzdui dragul bunichi. căci când te văd pe d-la, parcă îmi văd pe feciorul meu cel mijlociu, tocmai aşa erâ şi el chipeş şi voinic ca şi d-ta. Tei-Le­ gănat ceru bătrânei o vadră să aducă apă. — Ba vai de mine, nu te încercă, că te-o înghiţi bala cea de hidră, căci câţi Feţi-Logofeţi s’au încercat a scoate apă din lac, pe toţi i-a înghiţit spurcata de hidră.— Lasă, să mă înghiţă şi pe mine, nu-i treaba d-tale. Cu aceste vorbe se duse şi scoase apă. fără să-i se întâmple ceva. Bătrâna cum prinse vadra în mână o puse la <rură şi o goli de jumătate, iar cu cealaltă jumătate îi găti porumbelul. După ce Teţ-Legănat s’a ospătat bine, să dă în vorbă cu bătrâna, o întrebă mai -de una, mai de alta, şi ea îi spunea despre toate cu mare bucurie, căci din întâmplare, bătrâna asta nu erâ ca alte babe uricioasă, ci erâ un bun suflet de muiere şi îţi erâ mai mare dragu, să stai cu ea de vorbă.

A doua zi, cam pe la prânz se auziră deodată clopotele dela toate biseri­ cile din sat.— Ce o fi asta, zise Tei-Legănat. — Ce să fie dragul matuşn. acum are să îşi aducă împăratul fata cu alai, să o dea hidrei, şi vai săraca, mult e frumoasă, e ca o floare. Tei-Legănat să uită afară şi văzu ridicandu-se

CALENDARUL «MINERVEI*

197

un ‘praf marc şi prin el deabia puteai zări o mulţime mare de oameni ve­

nind spre lac. Cum văzu el aceasta, să îmbrăcă frumos ca de sărbătoare, să încinse cu paloşul său tăios şi împodobit cu pietre scumpe-îşi luă arcul în spate şi după ce îşi mai răsuci de câteva ori mustaţa sa cea neagră, ieşi afară. Lumea ajunse lângă lac şi fata eră gata să fie aruncată în gura spurcatei de hidre, care dacă ş'a simţit prada îşi şi scosese capul din apă. Atunci veni TeiLegănat şi se puse măreţ în marginea lacului înaintea fe­ tei împăratului. Oa­ menii se uitară în­ cremeniţi unii la alţi i, iar Tei-Legănat prinse a grăi cam aşa: «Ce îmi dai, înălţate împărate să-ţi scap eu fata ?

Faţa cea posomorâtă a împăratului sâ mai lumină întru câtva, când auzi vorbele lui Tei-Legănat şi desnădăjduit zise: ţi o dau pe ea de ne­ vastă şi jumătate îm­ părăţia». Când auzi Tei-Legănat vorbele împăratului, nici una, nici două, trase paloşul din teacă şi reteză capul hidrei, împăratul văzând una ca aceasta prinse a se înveseli, iar fata a se desmeteci din ameţeală. Dar jur se înfiorară cu toţii când văzură că hi­ dra se ridică cu o QRIUORESCU. CU OILK. furie şi mai mare şi cu un cap cât toate zilele, din gura căruia ieşiâ văpae de foc. Toată lumea să înspăimântă, chiar pe Tei-Legănat îl apucară nişte răcori, aşa că i se cam făcu părul mă­ ciucă, dar apoi iar prinse inimă şi reteză şi ăst cap al spurcatei de hidre.

După ce astfel ’i-a tăiat toate 7 capetele, împăratul plin de bucurie, că i-a scăpat fata chemă pe Tei-Legănat să se cunune cu ea. Tei-Legănat îi tri­ mise înainte la curtea împărătească, iar el rămase să scoată peatra nesti­ mată din inima hidrei.

După ce se depărta lumea, el se ridică de pe piatra pe care sâ pusese, sâ se odihniască, căci ostenise şi el de atâta luptă cu hidra. Tei-Legănat nu

■

'

11)8

(‘A I,ENI > A KIJL « MINERVEI s>

perdu multa vreme, căci nu eră vreme de perdul, ci se apucă numai decât de lucru, făcu un cârlig şi scoase trupul balei de hidre din apă şi apoi începu a 1 ctestace. Şt ţum sta el aşa plecat, numai ce se pomeni cu o lovitură de măciucă în cap. carc’l culcă la pământ. Eră un hoţ de cioban, ca vai dc capul lui. care fusese de faţă. când omorâse hidra.

Ciobanul după ce a ucis pe Tei-Legănat să îmbrăcă cu hainele lui. i luă paloşul şi arcul, scoase şi piatra nestimată din inima hidrei şi plecă la curtea împărătească, să se cunune el cu fata împăratului. Aci fu primit cu mare cinste, căci se făcură mari pregătiri, ca să întâmpine pe tinere după cum

-

'• 'ir.

■m g&t-r- -ot-rr-

anmonr.ycu.

IX SAT.

se cuvine unui ginere de împănai. La curtea împăratului se schimbase jalea in veselie, toate pregătirile de rmntă erau făcute, dar. mireasa, fata împăra­ tului. odată cu capul nu voia să. se cunune cu ciobanul, căci văzuse ea ce văzuse la Tei-Legănat. căci după cum vani mai spus Tei-Legănat era voinic în lege şi aveai la cine te uită: cum zic zărise fata ochii cei negrii şi fru­ moşi ai lui; pe când ciobanul parcă era un trunchi necioplit şi avea nişte ochi urâţi, urâţi, încât ai fi tot fugit de el. Dar cum ar fi fost, cum n’ar fi fost destul că ciobanul şedea în fruntea casei împăratului, şedea şi se umfla în pene.

Juncanii cum simţiră că a murit stăpânul lor. începură a sări în grajd, aşa că bătrâna, adecă muma lui Tei-Legănat, nu mai avea cap, să’i molcomiască cu nimic şi fu silită astfel să le deâ drumul din grajd. Ei, cum sa simţiră slobozi, veniră de-adreptul la Tei-Legănat, care zăcea mort în mar­ ginea lacului, unde ucisese hidra, suflară de trei ori asupra lui şi aşa il mviarâ. — Mâi, că mult am mai durmit! — Ehe, stăpânaşule, durmiai tu şi mai mult, de nu eram noi. Apoi începură juncanii a-i spune toate cate sa întâmplase din fir in păr şi-l sfătuiră să nu piardă vremea: să se îmbrace cii hainele ciobanului şi să meargă la curtea împărătească, să omoare pe cio-

( AI.Î'NDAKt l. OI1NKKVEI »

109

banul şi să se cunune el cu fata împăratului, să nu zăbovească prea mult pe drum. că împăratul silea pe lată să se cunune cu ciobanul. Tei-Legănîii plecă dar la curtea împărătească, iar juncanii-se întoarseră acasă Noroc, că tocmai acum. când fata împăratului vrând, nevrând trebuia să se cunune, veniâ şi Tei-Legănat. El cum intră in palat, merse deadreptul la cioban, care acum o băgase pe mânecă, şi-i trânti o mă­ ciucă sdravănâ la mir. de căzu mort pe loc. Curtenii cum văzură una-ca aceasta, recunoscându'l, nu cutezară nici unul a'i zice ceva, fiindcă ştiau ei cu cine au de a face Şi aşa Tei-Legănat după ce ucise pe vicleanul de cioban, să desbrăcă de hainele cio­ băneşti şi se îmbrăcă cu hai­ nele sale. sa încinse cu palo­ şul său. şi apoi începu a po­ vesti nuntaşilor şi curtenilor toate câte păţise. Tei-Legănat să însura deci cu fala îm­ păratului. pe care o scăpase din gura balei de hidre şi făcu o nuntă mare. mare. care ţinti un an încheiat ca de un fecior de împărat.

Tei-Legă hat ducându-se odată la socru-său, să vază ce.mai face. îl văzu că e tristşi îngândurat. Da' ce ai tată, de eşti cu faţa aşa de întu­ necată. parcă-ţi tot plouă şi ninge. — Dar cum să nu fiu trist şi amărât, dragul meu. când acum om bătrân, va trebui să mă duc în bătaie, căci iacă ce-mi scrie Por-înipârat. — Ei .şi apoi. de asta erai aşa de trist?! Nu ştiai că ai pe Tei-Legănat de gi­ nere? -7 Ba ştiam, dragul (UUGORESCU. STUDIU. meu. dar trebue să ştii şi tu, că Por-împărat are oaste nu glumă, câtă frunză şi iarbă; pe când eu săracul de mine ifam decât o oştire mică. că n'ar ajunge să se bată nici măcar cu căpeteniile oaslei lui Por-impărat. — Nu te teme. tată, lasă pe mine, voi merge eu în locul d-tale, căci aşa să şi cade. Mie nu-mi trebuie decât o ceată mică de vre-o cincizeci de voinici.

Tei-Legănat se pregăti dar să plece în război, ’şi luă un cal frumos de vărsă foc pe nări, 'şi luă arcul şi falnicul său paloş şi apoi sărutându-şi

__________

200

CA DEN DA IUI L c 51INERVEl»

nevasta pleca la bătaie in fruntea voinicilor săi. Dar precum vă mai spuneam. Por-împărat avea: O oaste mare, mare Cât năsip e într’o mare. , Cîl 1111 eră lucru de mirare, ca oştirea cea mică a lui Tei-Legănat sa ne zdrobită mai de lot, deşi să luptase destul de vitejeşte. Dar numai ce să vezi, Tei-Legănat ’şi trase atunci paloşul din teacă şi năvălind cu putere in oastea vrăjmaşului, făcea minuni de vitejie cu paloşul său. Cu sutele că deau când se învârtea Tei-Legănat prin duşmani. Şi bătu aşa de tare pe vrăjmaş, încât oastea cea mare a lui Por-împărat, înspăimântată o croi la

■

V.

GRIGORESCU.

•

.

I.A M WDiINKA SATITLI’1

fugă. Por-împărat văzând cum stă treaba, porunci oştirei sale, să nu .se mai bată şi se împăca numaidecât cu socrul lui Tei-Legănat. Cum zic. vă­ zuse Por-împărat, în ce-i Stă puterea lui Tei-Legănat şi pusese ochi răi pe paloşul lui.

Cum se întoarse acasă Por-împărat, dete sfoară în (ară, că cine-i va aduce paloşul lui Tei-Legănat, va căpătă drept plată-o ferdelă de galbini.

O sgribţuroaică bătrână, bătrână, se duse la Por-împărat şi-i spuse că-i va aduce ea paloşul lui Tei-Legănat. — Chiar d-ta te-ai ales, babo?! zise Porîmpărat. Ei bine, adumi-1 şi-ţi vei primi ferdela cu galbini. Bătrâna dracului, să şi puse la treabă, chiar dc-a doua zi se îmbrăcă ca o cerşetoare şi se porni Ia drum. Ajungând la curtea lui Tei-Legănat ceru sălaş până dimi­ neaţa. Nevasta lui Tei-Legănat. fără să-i dea în gând pentru ce venise baba şi făcându-i-se milă de ea ’i dete voie, ca să stea până a doua zi cu slu­ gile. Dar baba dracului, muiere afurisită, se rugă s’o lase în casă cu ei. căci cu slugile nu se va putea odihni, că sluga tot slugă. îşi va bate joc de ea. Şi aşa cu hâr cu mâr, nevasta lui Tei-Legănat, fără să bănuiască ceva, ’i dete voie să doarmă după sobă în casă cu ei; Afurisita de babă cum se văzu în casa Iui Tei-Legănat. ’şi primblă ochii, ca o şerpoaică, prin prejur şi apoi se aşeză după sobă, unde să făccâ că doarme. Iar când veni Tei-Legănat şi se descinse de paloş şi-l agăţă în cui, ea se uită cu nişte ochi mari, să vază unde-1 pune, şi încă de atunci plănuia cum şi pe unde ar putea să-l ia mai fără sgomot. După ce adormirăJoţi în casă, spurcata

CALENDARUL «M1NERVEI»

201

cea de baba se scula încetinel de după sobă şi tiptil, tiptil prin casă, până ce puse mâna pe paloş şi apoi, sfârc pe uşe, şi pe aci ţi-e drumul. Ea se duse deadrepiul Ia Por-împărat şi-i dete paloşul, iar Por-împărat se ţinu şi el de făgăduială ’i dete o ferdelă de galbini.

Cum apucă Por-împărat paloşul lui Tei-Legănăt, să şi puse de scrise lui Tei-Legănat carte, unde ’l poftiâ să se bată cu el. Văzând Tei-Legănat cum stă treaba, 'şi făcu toate pre­ gătirile de război, 'şi luă ar­ cuşul. dar când merse să’şi ia şi paloşul, ia-1 de unde nu e, parcă intrase in pământ. Şi aşa Tei-Legănat, ca să nu se lase mai pre jos de Por împărat, 'şi luă ziua bună de la nevastă-sa, -de la mumă-sa, de la socru său şi de la toate neamurile şi prietenii săi, căci ştia el, că fără paloşul său, nu se va mai întoarce viu din bătaie. Şi cum vă spuneam, Tei-Legănat să duse la bătaie şi fără paloşul său, nu-i vorbă, că ştiâ el luptă destul de vitejeşte, să nu credeţi, că să da doar Tei-Legănat cu una, cu două, căci cum v’am spus, eră voinic în lege, nu se codiâ la bătaie, ci să băgă unde eră lupta mai înfierbântată, căci el nu ştiâ ce’i frica. Dar de geaba, dacă n’aveâ el paloşul său, ce-i slujea lui toată vitejia, nu putea el să ţie piept cu \5 toată oastea Iui Por-împărat şf aşa Tei-Legănat slăbiâ din ce în ce până ce căzu, despicat ^ k ;:V :• '' ••V-’ chiar de paloşul său.

După ce Por-împărat bătu şi ucise în război pe Tei-Legănat, el se- întoarse cu mare alai şi in mare cinste, căci eră mândru şi mulţumit în inima lui. că GR IG ORESCU. STUDIU. bătii aşa de cumplit pe vrăj­ maşul său. EI luă şi trupul lui Tei-Legănat, ca să’l îngroape’ cu cinste după cum se cuveniâ unui crai mare şi viteaz. Şi auzind Por-împărat, că nevasta lui Tei-Legănat este fru­ moasă, de parcă ar fi ruptă din soare, când aduse el trupul lui Tei-Legănat, văzând’o ’i plăcu foarte mult şi se dete pe lângă ea cu gând, ca s’o ia de nevastă, căci Por împărat, uitasem să vă spun. eră fecior. Nevasta lui TeiLegănat, văzând trupul bărbatu-său, în loc să plângă şi să se jelească, după cum să cădea unei văduve, ea pe semne îndrăgostindu-se de Por-împărat, care eră tânăr şi frumos zise: Înălţate împărate, să nu crezi, că Tei-Legănat e mort; numai aşa le vei putea scăpă de el, dacă '1 vei tăia bucăţele şi ’l vei aruncă peste S) hotare de ţară. — Bine, aşa voi face, zise Por-împărat; şi apoi porunci să'I taie tot bucăţele şi să ’l arunce peste nouă hotare de ţară. Acum. dnpă ce să văzură scăpaţi de Tei-Legănat, să hotărî Por-îm■

: V

1

202

<’A1.EXL)ARUL «MINERVEI >

parat, sâ se însoare cu văduvă vrăjmaşului său şi porunci, să se facă toate pregătirile pentru treaba nunţii.

* Jimciî lui Tei-Legănat, simţind iar că a murit stăpânul lor, începură a mugi n sări prin grajd aşa că nu mai eră modru. de a’i ţine închişi. Bătrâna.

<j’IîlGOItEXCU.

PE GÂNDURI.

adecă muma lui Tei-Legănat, văzând neliniştea cea mare a juncilor, deschise uşa grajdului şi Ie dete drumul, de să duseră p'aci încolo. Juncii cum se văzură slobozi, alergară în toate părţile, dar nu găsiră nicăiri pe Tei-Le­ gănat, stăpânul lor. Şi dacă văzură şi văzură.

Vreme multă nu pierdură. ci dară în bătătură şi aici se făcură 2 porumbei. Şi aşa sburară ei peste

(îfîlGORESCL'.

CĂTRE CASĂ.

nouâ hotare de ţară şi adunară bucăţică lângă bucăţică din carnea lui TeiLegănat şi după ce adunară ei de ispravă toate bucăţelele de nu lipsea ni­ mica din trupul lui Tei-Legănat, porumbeii se făcură iar junei şi începură a linge, şi linseră, linseră, până ce se prinse bucăţică de bucăţică, aşa ca se făcu trupul lui Tei-Legănat iar precum fusese, ei suflară odată peste el şi Tei-Legănat înviind sâ deşteptă zicând : «Da lung somn am mai dormit».

( ALENDAHUI. -MINERVICl>■

2(Jo

Dormeai şi mai mult, dormeai somnul de veci, daca nu eram noi. să te înviâm. De acum păzeşle-te mai bine. stâpânaşule, că n’o să ie mai putem învia. Apoi începură juncanii a’i spune toate câte se întâmplase din fir in păr. După ce Tei-Legănat ascultase tot- ce-i spuseră juncii lui şi după ce’i trimise să se ducă acasă, să gândea fel şi chip cum ar putea şi cum ar trebui să pedepsească pe nelegiuita lui de nevastă şi pe Por-împărat, carc'i făcuseră lui atâta • rău. Şi cum mergea el pe drum, mâhnit şi îngân­ durat să întâlni cu un moş bătrân, bătrân. TeiI.egănatsădereîn vorbă cu el îl întrebă unde merge şi dacă tiu vrea să se îmbogăţească. — Cât pentru mine dragu moşului, nu mi-ar prea trebui bogăţie, căci iaca sunt bătrân şi de acum sapa şi lopata ; dar am şi euvre-o cinci nepoţi şi dacă aşi avea vre-o avere le-aş lăsa-o lor, sărmanii de 'ei. că n’au nici tată nici mamă.

Tocmai bine. zise TeiLegănat. ian ascultă mo­ şule. eu m'oi face im cal negru şi frumos, ca pana corbului şi d-ta mâ’i duce iii târg să m â. vinzi ; să ştii c’a veni Por împărat să mă cum­ pere. dar d-ta să nu mă dai. de cât numai pe aţâţi galbini, câţi vor în­ căpea în groapa ce-oi face-o cu piciorul. Şi cum zise aşa şi făcu.

Tei-Legănat numai ce se dele de-a peste capu şi se făcu un drag de STUDIU. cal frumos şi sprinten, G1UGORESCU. de nu’l mai încăpea lo­ cul. Bătrânul '1 luă de căpăstru, şi parcă iui ştiu cum ţi venea să vezi un cal aşa de frumos, şi de cu foc. sâ'l vezi cum zic, mergând după un moş bătrân, ca un mieluşel după un copil. Cum ajunse moşneagul cu calul în târg, 'i şi veniră cumpărători, dar care cum venea să şi îndepărtă, căci cui ’i dedea mâna să dea atâta amar de bani pentru un cal. fir'ar fi fost cât de fru­ mos. Intr'aceea iacă şi Por-împărat. venise şi el în târg sâ’şi cumpere ce’i mai trebuia pentru nuntă, căci cum eră mâne trebuia să se însoare cu văduva lui Tei-Legănat. de care după cum v’am mai spus să îndrăgise de mama focu­ lui. Sluga care eră cu Por-împărat cum zări calul moşului îl arătă împăratului şi’l îndemnă să'l cumpere, căci aşa un cal zicea el ar fi o podoabă la curtea împărătească. Por-împărat, văzând aşa frumuseţe .de cal nu mai putea de dragul lui, ’i rămase la inimă. El chibzuiâ că ar fi tocmai bun să’l încalece

^ . „.X.-

J —

'T

204

CALEN DA lîUL «.MINERVEI>•

ă s'g‘,s ba

pe ataţ] galbim, câţi vor încăpea în groapa ce-o face-o calul cu copita be invoiră. dar din prep căci împăratul putea sit dea şi de 3 ori atâta ’i dedea mana. caz doar el face banii. Por-împărat luă deci calul şi’] dete glugii sale sal duca acasă. Şi apoi când se întoarse împăratul din ţâra Să duse de chemă şi pe văduva lui Tei-Legănat, care acum avea să-i fie jJi mireasă, o chema ca să vază şi ea ce frumuseţă de cal cumpărase. Nevasta lui Tei-Legânat cum văzu calul se înfioră, şi aşa înspăimântată cum eră, grai către Por-impărat: -înălţate împărate să nu care cumva să încaleci pe

-

calul asia, căci uite vezi ochii ăştia ai calului, sunt curat ochii lui Tei-Le­ gănat, să nu încaleci împărate, c’a fi rău de tine». Dar ce ar trebui să fac ca să scap de el ? — Ce să faci ?! Mă mai întrebi, apoi pune să ardă cup­ torul o zi şi o noapte, să pui să-l tae bucăţi şi să’l arunce în cuptorul ferbinle, să se facă cenuşe, iar cenuşa s’o dai pe vale. Aşa am să fac, zise.

Por împărat înspăimântat. Şi dete poruncă numai de cât să arză cuptorul.

O slujnicuţă, care auzise tot ce se vorbise în casă, plângând se duse în grajd la' cal şi începu a’l tângui cu vorbele astea: Calule, calule cât eşti de frumos, dar ce’ţi foloseşte frumuseţea ta, că împăratul stăpânul nostru a pus de gând, să te laie bucăţi şi să te arză în cuptorul, care arde într’una de <. zi şi o noapte.—Numai plânge feţişoară draaă, zise calul, numai plânge, şi dacă vreai să’mi faci şi mie un bine, câncf o fi să mă taie, să ieşi şi tu afară,şi vei vedea înaintea ta pe o aschiuţă trei picături de sânge; această aschiuţă cu picături din sângele meu s’o bagi la tine în sân —Bucuros, am să fac aceasta pentru tine calule, dar ce are să’ţi folosească ţie?! Laşa că’i vedea tu mai târziu. Şi acum oamenii veniseră, scoaseră calul din grajd îl uciseră, îl tăiară bucăţi şi îl aruncară în cuptor, iar cenuşa o dară pe vale. Slujnicuţă ieşi şi ea afară, şi văzând înaintea ei 3 picături de sânge pe o aschiuţă, îşi aduse aminte de vorba calului, se plecă deci şi o ridica şi o băgă în sân.

■

w

(ALENEARUL « MINERVEI»

205

Nici capul nu 1 mai durea pe Por-impărat de Tei-Legănat, căci acum el eră cenuşc şi încă cenuşe aruncată pe apă. Mare eră veselia la curtea lui Por-impărat: vinurile cele mai bune şi apoi şi bucate bune şi destule. în­ cât ai fi putut sătura 5 sate în 5 ani. Cum vedeţi eră chef, nu glumă, căz doară odată eră nunta lui Por-impărat, a cărui împărăţie eră fără margini.

Slujnicuţa cea cu aschiuţa în sân, se duse la fântâniţa din grădina îm­ păratului, să spele paharele dela masă. Şi cum stă ea aşa plecată, îi căzu în fântână aschiuţa cu picăturile de sânge. Dar ce să vezi, minunea minunilor, în fântâniţă se ivi deodată o răţuică cu totul şi cu totul de aur. pe semne că ea se făcuse din aschiuţa

GRIGORESCC.

LV SAT.

cu picăturile de sânge. Cât s'o îi mai necăjit slujnicuţa, să prinză răţuica de aur, dar de geaba, parcă nu eră lucru curat, când voia să pună mâna pe ea, se dedea la fund.

Slujnicuţa se vede că pierdu multă vreme în zadar, căci unii dintre me­ seni mai nerăbdători, crezură că va fi căzut în fântână, se sculară deci dela masă şi veniră să vază ce se întâmplase. Dar. mult se mirară şi ei, când văzură răţuica numai şi numai de aur. Se încercară şi ei s'o prinză, dar de geaba. Ba scuipară, ba înjurară, dar nu puteau nici de cum s’o prinză.

Veniră apoi şi alţi meseni, îşi încercară şi ei norocul, dar nici ei nu isbutiră. Mai toţi mesenii nuntaşi veniră rânduri, rânduri aşa că masa împăra­ tului rămase aproape goală, căci care cum venea încerca să prinză răţuica şi astfel rămâneau ca fermecaţi împrejurul fântâniţei. La urma urmei auzind şi Por-impărat de această minune, veni şi el să vază şi se căzni el cât se căzni: dar de unde s’o prinză? Nu eră el doar mai breaz ca ceilalţi, împărat, împărat, dar pentru aceea iot om. Bl se făcu foc şi cătran şi făcu jurământ mare, că o va prinde. Să descinse 'dar, de paloşul, care fusese a lui Tei-Legănat şi’l puse pc marginea fântâniţei şi după ce să desbrăcă şi de haine, să băgă în fântână. Dar. toate erau de geaba. Cum zic, parcă eră lucrul dracului. Şi a şi fost ceva la mijloc, căci răţuica să uită odată lung la paloşul din marginea fântâniţei. Şi apoi, afundându-se deodată, când să ivi. nu mai eră răţuica de aur ca mai înainte.

A.

*206

CA LENDARUL « MINERVEI-

ci chiar Tei-Legănat în fiinţă, care puse numai decât mâna pe paloşul său şi ucise pe Por-împărat chiar în fântână. Ieşind apoi Tei-Legănat din fântâniţă. sâ duse deadreptul la nevastă-sa, muiere nelegiuită, pe care o scăpase el din gura hidrei şi care îi făcuse lui atâta rău, el o pedepsi cu moarte, după ce mai întâi o sluţise, tăindu’i nasul şi urechile, aşa cum se cuveniâ după răutatea şi fărădelegile ei. Tei-Legănat, după ce pedepsi astfel pe

*

■

'

G IU GOII ESC’C.

LA PĂŞUNE.

vrăjmaşii lui de moarte, să întoarse cu blândeţea lui obicinuită, la slujnicuţa, care luase aschiuţa cu picăturile de sânge, şi despre care uitasem să vă spui, că. eră frumoasă ca Ileana Cosinzeana. Tei-Legănat să însură dar cu această fetică, şi nunta lor a ţinut un an încheiat, ca de un fecior de împărat. El ajunse împărat şi peste împărăţia lur Por-împărat, stăpânind cu înţelepci une şi dreptate, mergându-i astfel vestea preste nouă ţări şi nouă mări. Şi acum Tei-Legănat să îngăduia foarte bine cu nevasta asia de a doua, ei duseră împreună o viaţă bună şi lungă, lungă, aşa că de n’or fi murit şi acum trăiesc.

Aceasta poveste mi-a fost spusa de maica mea, caro şi duns», a auzit-o de ia maiou r sa, românca diu Sulcelele Braşovului (Transilvania).

Z. C. P-

. CUGETĂRI. E tot atât de greu să găseşti un om «îngânfat», care să se creadă destul de fericit, pe cât e de greu să dai de unul «modest* care să se creadă prea nefericit.

La Bruykuk.

1

CÂNTEC DE LEAGĂN

Hai odor, hai păsărică.

Dormi frumos, dormi fără frică, Să te-alinte Moş cuminte Şi să’ţi cânte ’ncetinel: .Mugur, mugur, mugurel..." îngeri vin tiptil, alene.

Să te mângăe pe gene Şi iţi leagă ’n Dulce leagăn Fraged trupuşor de crin Ca să dormi uşor şi lin.

Ce tresari?... Nu-i nime, nime...

Linişte şi ’ntunecime...

Doar zefirul Musafirul Cel şăgalnic şi pribeag A trecut pe. lâtigă prag.. Şi-a trimes o gâză mică Să'ţi aduc’o scrisorică Şi să ‘ţi spună Noapte bună, Că şi el, sătul de drum.

Merge să se culce-acum,..'

St.

o. iosif.

208

calendarul

«minervei»

MÎHAIL SADOVEANU Mihail Sadoveanu este destul de cunoscut cititorilor de literatură românească, ca să mai încercăm noi acuma, intr’o notiţă . informativă, sa-i relevăm marile merite literare. Ţinem să amintim* numai că, în editura Minervei, domnia-sa a tipărit o seric de volume care fac cinste literaturei româneşti.

După o activitate aşa de rodnică, cu drept cuvânt domnia-sa este unul din cei mai preţuiţi dintre scriitorii noştri, în toate ţi­ nuturile locuite de români.

Volumele sale tipărite până acuma în editura Minervei sunt: Povestiri, Şoimii (roman istoric), Dureri înăbuşite, Crâşma lui Moş-Precu, Povestiri clin Râzboiu, Floare ofilită (roman), Amintirile că­ prarului Gheorghiţâ, Mormântul unui copil, La noi în Viişoara, Vremuri de bejenie.—Dintre acestea Academia Ro­ mână a premiat Povestiri, Şoimii. Du­ reri înăbuşite, încununând un debut distins, după care a urmat un aşa de strălucit succes. în cele mai multe din aceste volume vedem zugrăvită viaţa ţăranului nostru cu necazurile şi bucuriile ei. Natura pă­ mântului nostru plină de farmec e des­ crisă cu avânturi pline de poezie. în Povestiri, în Şoimii, în Vremuri de be­ jenie găsim scene şi oameni din trecut, M. Sadovi-njm. în pagini de epopee. Pretutindeni viaţa intimă a poporului românesc; pretutin­ deni o literatură care este a noastră, cu totul a noastră. Nu mai vorbim de limba aleasă şi bogată, despre care s’a vorbit atâta.

In vremea din urmă Mihail Sadoveanu a tipărit un roman menit să mişte în minţile şi sufletele cititorilor multe sentimente şi probleme. însemnările lui Neculai Manea, e un roman de fină analiză, istorisind viaţa şi turburările unui om cu calităţi, eşit din popor.

Această carte cuprinde observări nouă asupra vieţii noastre so­ ciale, şi cititorul va găsi scene zguduitoare în pagini de o măreţie şi de o durere nespusă. „ . .

Cartea e frumos şi cu multă simţire ilustrată de pictorul Stoica.

Ultimul volum al domnului Mihail Sadoveanu va apărea în curând : e o culegere de nuvele cu titlul : O istorie dedemult '________________Alfa.

GRIGORESCU W eaciil trecut a dat neamului nostru, în domeniul artelor, pe Eminescu şi pe Grigorescu. doi oameni de geniu gi; Amândoi s’au strecurat în tăcere, aproape necunoscuţi printre noi. Moartea numai — pentru unul amarnică şi viforoasă, ca şi viaţa, ca şi cântecul lui, pentru altul senină şi măreţ: liniştită ca un frumos asfinţit de toamnă — moartea singură a rostit mai tare şi mai în larg numele lor. de cari mulţi atunci, vor fi auzit pentru întâia oară. Şi cătând bine, acesta e drumul cel adevărat care duce la nemurire, — drumul cel sfânt, la capătul căruia stă scris: «Intre ai tăi ai fost şi ai tăi nu te-au cunoscut.»

Nicolai Grigorescu s'a născut la 15 Mai 1858, în satul Pitaru din judeţul Dâmboviţa. Părinţii lui, Ion şi Ruxanda Grigorescu. din Bucureşti de locul lor, ţineau moşia Pitaru în arendă. Pe vremea aceea se făcea uşor avere din arendăşie. Ei însă, cu toată viaţa lor simplă de gospodari cuminţi şi fără pretenţii, cu toată munca şi stăruinţa ce-au pus, n’au ştiut eşi deasupra ne­ voilor. — Poate că n’or fi avut nici noroc; dar ce oameni deireabă şi cu milă de bietul ţăran trebue să fi fost, pentru ca în zilele acelea de aur, când mii de străini se îmbogăţeau în jurul lor, ei să nu-şi fi căutat mântuirea pe nici una din căilp, care şi pe orbi îi ducea la izbândă.

Gurile se ’nmulţiau, şi bucăturile începeau să se numere. Ne­ norocul, ca de obiceiu, intrând lăsase uşa deschisă. După un şir de ani răi, muri pe neaşteptate cel care-aduceâ pâine ’n casă.

Rămâneau şapte copii mici, între patru şi doisprezece ani. In Cărămidari, la marginea Bucureştilor, trăia o mătuş’a Ruxandei, săracă şi bună. Ii primi la ea, în căsuţa ei veche şi curată, îi primi cu drag, aşa cum numai săracii ştiu să primească.

De-aici porneau cele dintâi amintiri ale pictorului.

w

«Cu acul ne-a crescut pe toţi biata mama. Ş’o daiă n’am auzit-o plângându-se, ori blestemând, ori spunând vr’o vorbă rea.

Calendarul «Minervei», iîK)8.

14

210

CALENDA Rl:i. «AIIXKHVEIA

Sa trudit, sărăcuţa de ca, ş’a ’nvăţat singură să citească şi să scrie, ca să ne poată învăţă şi pe noi putină carte. Că ce şcoli erau pe vremea aia? De dimineaţă până ’n noapte munciâ şi ne ’ngrijeâ s’avem de toate. Surorile ’ncepeau să coasă şi ele.

Un frate mai mare intrase ucenic la un unchiu al mamei, zugrav de biserici... Se vede că eră ’n neamul nostru, că mult îmi mai plăceau şi mic icoanele când eram mic. Pentru mine sfinţii v erau vii; stăm cu sfială înaintea lor, şi eram încredinţat că se uită la mine, m'aşteptam să-i aud vorbind, să-i văd mişcându-se, ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat şi eu la un iconar. Da eră un om sucit, şi rar auziai o vorbă cum se cade din gura lui. Mă punea să mătur, să-i legăn copilul, şi, când vroiam să mă uit şi eu cum zugrăveşte, mă luă la goană.

Numai câteodată, când îi frecam colorile, mă lăsă pe.lângă el.

— atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbiâ blând, îmi arătă cum se fac sfinţii — mă uitam la el ca la un •Dumnezeu. După. doi ani m’am întorS acasă, ş’am început să fac singur iconiţe.

Eră vară. Duminica mă duceam la obor. îmi aşterneam hăinuţa jos; îmi întindeam marfa pe ea, şi-mi aşteptam muşterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la ţară, mă ’ntrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... şi cumpărau, bieţii oameni, ziceau că-s cu noroc, că-s de la copil nevinovat..— Doamne, cu' ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere-a mea.

Făcusem vr’o zece' sorocoveţi — şi când i-am pus mamei în mână, s’a uitat la bani, apoi la mine, şi m’a întrebat îngrijată de unde-s, — că eu lucrasem pe- ascuns icoanele. Când i-am spus, m’a să­ rutat, a dat să zică ceva; şi s’a întors repede cu faţa spre fe­ reastră, câ-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fe­ ricită zi din viaţa mea. Eram mare, — aduceam parale ’n casă. bucurie la ai mei, eu, cu munca mâinilor mele... Cine mai era ca mine!»

Din umbra aceasta, din cuibuşorul acesta bătut de vânturi, sbi ridicat marele Grigorescu. Singur s’a 'ridicat. Erâ un copilaş plă­ pând, naiv, sfios, care se uita la lucruri şi la oameni cu nişte ochi mari, boldiţi, pururea întrebători. Şi aşa fraged şi puţintel cum erâ, ardea de dorinţa de a plecă, de a luptă, de a ispiti necunos­ cutul, farmecul şi primejdiile depărtărilor, — tăcut şi ’ncrezător în el, ca prâslea cel năzdrăvan din poveşti. Cine ştie dacă nu au într’adevăr presimţirea puterii şi chemării lor copiii aceştia pre­ destinaţi, în sufletul cărora se pregăteşte să ’nflorească— aşa de rar _ sufletul unui întreg popor! Altfel cum să ’nţelegi liniştea şi siguranţa cu care se duc năzdrăvanii aceştia drept la ţinta lor, cu toate şi peste toate greutăţile ce li se pun in cale !

Copil sărac, fără nici un sprijin, cu două clase primare, la

i

I

(îJUGORESCr DE FA. iNSfŞi:

211i

/

cal!•:xi>a 1:ul «mixi'kvroi»

vârsta dc paisprezece ani, Grigorescu îşi propune să plece la Paris.

Lucrează de zor Ia icoane, pe cari acum Ie iscăleşte. într’un col- , tişor, cu litere dc tipar NICO. începe să pue bine din produsul micilor vânzări. învaţă franţuzeşte. îşi atrage, c’o icoană frumoasă, înalta luare aminte a Domnului. Se prezintă la un concurs al Eforiei Şcoalelor pentr'o bursă de pictură în străinătate: i se re­ cunoaşte talentul; dar e respins, pentru că n’aveâ .nu ştiu câte clase umanioare. pe care le-a avut un altul... mai fericit. Se mângâe cu gândul că «toată piedica-i spre bine», şi munceşte’nainte. cu mai multă ’nsuflcţire. Face un tablou mare, «Mihai scăpând stindardul», pe carc-1 pune ’n fereastra unui zugrav, unde văzându-1 Aga de pe atunci, beizadea Mitică (Ghica), se minunează şi-I duce Domnullii, Barbu Ştirbei, care-I cumpără c’o sută de galbeni. Un şir de isbânzi: Câte-va icoane la Căldăruşani, între 1 cari «Izvorul Tămăduirii» ce ’mpodobeşte Aghesmatarul din curtea ' mănăstirii pun pe «meşterul Nicu» printre cei mai căutaţi zugravi de biserici. Lucrează doi ani Ia mănăstirea Zamfira din Prahova.

Acolo cunoaşte pe călugărul Isaia, un bătrân foarte deştept, şi om purtat, care ştiâ multe şi povestea frumos tot felul de mi­ nunăţii de prin ţările pe unde umblase. Plănuesc să plece amândoi la Paris. Se .duc mai întâi la Mănăstirea Neamţului, locul dc mă­ tanie al călugărului Isaia. Bătrânul se ’nbolnăvi. Aştcptându-i vin­ decarea, meşterul zugrăvea icoane. Una din aceste minuni ajunse în mâinile stariţei de la Mănăstirea Agapia — Maica Tavefta Ursachi, «o fenice care ar fi putut guvernă o ţară», cum spunea pictorul. De mult căută Maica Ursachi un zugrav pentru biserica cea mare a mănăstirii. Locurile erau frumoase, călugărul nu se .mai îndreptă, şi trei mii de galbeni erau pe atunci o avere: Tâ­ nărul" zugrav îşi târgui din Iaşi ce-i trebuiâ, ridică schelele, şi s’apucă de lucru. Parisul eră din nou amânat. Norocul Agapiei!

Intr’adevăr, sfinţii lui Grigorescu sânt vii. De altfel, încă de pe atunci, el nu lucră de cât având înaintea lui un model care să-i deâ figura şi atitudinea cerută; pentru sfântul Ghcorghe de pe una din dverele altarului i-a pozat profesorul de la Iaşi Miltiade Ţoni — un tip de frumuseţă. Pentru Maica Domnului, cu­ tare fernee din Filioara, băiatul unui dulgher — pentru copilul Isus; iar cutare măicuţă uitată de vremi, slabă, cocoşată şi sbar-cită ca un hrib, cată cu jale la sfânta Varvara, îşi vede tinereţea ei, — aidoma gura şi ochii ei dc acum 50 de ani, şi zice oftând: Mare dar’ş* aista, Doamne. Eu am să fiu «oale şi ulcele, ş’aici... tot aşâ am să stau....

• După trei ani, Agapia’şi sfinţia podoaba, de care, cu drept cuvânt se poate mândri. Din câte biserici sânt în ţară, nici una nii -i aşa de frumos zugrăvită pe dinăuntru. Acolo rămâne un muzeu sfânt. Lucrarea c)e la Agapia, sfârşită în anul 1861, in­

( ALENJ>AKUL «M1NEUVE1»

213

chec prima perioadă din uriaşa activitate artistică a lui Grigorescu — primul capitol din istoria vieţii lui, care ar putea fi întitulat: <■Meşterul Nicu». Ş’acum. toate gândurile lui, ca scăpate din lanţuri, se ’ndreaptă spre Paris. E liber, e aproape bogat, — Cogălniceanu îl cunoscuse la Agapia, rămăsese uimit de talentul lui, şi-i înscrisese o bursă în bugetul Moldovii, — nimic nu-1 mai poate opri. Lasă familiei o parte din bani. Îşi regulează toate, cu acel spirit de ordine care a fost una din puterile de căpetenie ale fecundei lui vieţi, şi -— în sfârşit! pleacă. Fără tovarăş, — bătrânul Isaia, simţind că i s’apropie ceasul, se retrăsese la Sfântul Munte, — pleacă din Galaţi.

UBWOKESCC.

PE DRUMf MATÎE.

cu vaporul. E o dulce dimineaţă de toamnă. Satele de pe mal, cu smeritele lor căsuţe acoperite cu stuf, cumpenele de fântână, şirurile de care pe drumurile cenuşii, turmele de pe şesuri, pă­ durile rumenite, toate mândrele privelişti ale ţării lui parcă-1 strigă din urmă, parcă spun duios ochilor lui însetaţi de lumină şi 'licăr­ eaţi de visuri: «să nu ne: uitaţi»....

Si într’adcvăr că nu le-a uitat.

Parisul ! Parisul... pentru el e. o şcoală. Aici se poate învăţă.

Aici vechii dascăli spun taine adânci cui ştie să le asculte. Pân­ zele de la Luxemburg, minunile de la Luvru, atelierilc pictorilor, astea-s Parisul lui. Toate celelalte ademeniri ale marelui oraş îi rămân necunoscute. Şi e de douăzeci şi trei de ani. Lucrează câteva luni în atelierul lui Cornu. Un concurs la «Bele-Arte» : se prezintă şi el între cei mulţi chemaţi. Subiectul : — cu ce haz scanda pictorul acest juvaeral academismului în floare pe vremea

214

.

CALENDARUL OIIMSKVEl»

aceea! — «O luptă antică, sub umbra unui copac bătrân _ la dreapta o apă curgătoare, în fund munţii».... Reuşeşte printre cei zece cari, după opt zile, trebuiau să treacă, în loji separate, proba, hotărâtoare — «Le concours de Farbre». Pleacă să facă studii de copaci la'Fontainebleau ; şi nesfârşita, fermecata pădure seculară îl prinde şi-l ţine în lumea ei de mistere trei ani.

Aici sufletul tânărului zugrav de icoane primeşte marele botez al artei, aici, în mijlocul pădurii sfinte, care a fost şcoala şi templul celor dintâi peizagişti' şi celor mai glorioşi pictori ai Franţei. Pe vremea aceea de curată şi profundă adorare a Frumosului, se vedeau închinătorii artei pornind derhânecate, din satul Barbizon, cu sarcina la spinare, şi răznindu-se, fiecare pe cărăruia lui, pe subt urieşele bolţi de umbră, în căutarea clipei eterne. .Şi dru­ meţii aceia simpli, în bluză albastră de uvrier, se numeau: Troyon, Diaz, Rousseau, Corot, Millet, Daubigny, Courbet..... Seara numai se întâlneau Ia o pipă şi la un pahar de bere, îşi aveau colţul şi masa lor ştiută, schimbau impresii, discutau artă, aruncând uneori, în tunete de glas, cu gesturi largi, gânduri proaspete, repezi, aprinse — adevărate revelaţii — scăpărări de acelea ce nu se găsesc prin cărţi. Tânărul cu ochii scântcetori, necunoscutul ce se aşeză cu respeci, aproape cu teamă la mesuţa cea mai dosită, era Cirigorcscu. După admiraţia cu care se uită la înţe­ lepţii aceia, după evlavia cu care ascultă'fiecare vorbă, lesne s'ar fi putut vedcă în străinul acela neclintit, cel mai harnic, cel mai însetat de a învăţă, ucenic al lor.

Eată care a fost şcoala şi eatăcineau fost — fără ştirea lor cei mai buni dascăli de la care şi-a învăţat Grigorescu secretele artei lui. Ziua-i vorbeă natura—seara-i vorbiau interpreţii ei. Şi în sufletul lui pururea în friguri, noaptea, dospiau vedenii şi vorbe, şi tot alte înţelesuri, şi tot alte puteri izvorau în el, împinse din adâncimile necunoscute ale unei vieţi ce parca nu mai eră a lui, ce de bună scamă că nu eră numai a lui.

In zori, cel care porniâ înaintea tuturora la lucru era Grigorescu. De multe ori plecă pentru mai multe zile.

— Afurisit stăpân, cum îl încarcă pe bietul băiat !

II căină într’o zi un bătrân, uitându-se cu milă după el, cum duceâ în spate o sarcină prea mare pe seama unui trupşor micuţ şi delicat ca al lui.

•’ O mână .de om eră, însă vrednic şi inimos lucru mare, şi iute la treabă, şi toate le făceâ cu acel farmec al puterii ascunse, . care dă precizia şi eleganţa mişcării.

Trei ani — ce repede trec zilele când munceşti! — trei anina mai ştiut nimic din ce se petrece pe lume: Ca un pusme a trai acolo — şa lucrat, a lucrat cu toată aprinderea, cu toata fre­ nezia,. cu toată setea de a birui a celor douăzeci şi trei de c

CA LENDARUL « MINER VEI»

215

Au tăcut în el şi dragostea de ai lui, şi dorul de tară şi toate celelalte griji de vieaţa lui, de sănătatea lui, de ce viitor îl aşteaptă, toate au stat adormite sub frigurile celor trei ani de muncă.

La 1864 vine în ţară şi —dintr'un sentiment de datorie, căci fusese bursierul Statului, se pune la dispoziţia Ministerului de Culte. Ministrul îi spune: N’avem nevoe de d-ta.

— Atunci ?....

— Atunci nimic. Să^ţi vezi de treabă. Şi şi-a văzut de treabă. Şi-a luat pe pânză câte o fărâmă de suflet, de pământ şi de cer din patria care n’aveâ încă un locşor pentru el, şi s’a întors iar la şcoală şi la maiştrii lui de la Barbizon. lnterioruri de pădure, cu încremenirea aceea ca de vrajă, cu

r

GR IG OR ESC U.

.

SCOBORĂTUL OILOR.

aerul acela de sfinţenie al singurătăţii grandioase şi al lucrurilor eterne, cu răcoarea umedă a stâncilor acoperite de muşchiu şi cu nu ştiu ce amestec de basme, de duhuri ascunse, de tăcere care aşteaptă ceva ; Apusuri de soare, cu întunecări de codru în fund, sub dogoreala din ce în ce£mai scăzută a cerului, cu tăpşane ce se răvarsă în umbră de sub poalele codrului, cu păstori ce ’şi aduc oile la strungă şi cu pregătirea aceea de odihnă, cu învăluirea aceea dulce, în taina înserării, a tuturor formelor, ce parcă-s de abur şi se topesc ; Fagi bătrâni, urieşi, cu pete ca de păcură pe trunchiul vânăt închis, ce se înalţă dintre stânei drept şi puternic, despletindu-se in sus într’o pădure de ramuri; Şi văi larg deschise, luminoase, vesele, ce parcă te îmbie să te tăvăleşti, pe pajiştea moale, parfumată, încălzită de soare;

2i«;

i AI.EN DAU UI» « MIXERVEI»

Şi pale albe de nori pe ceruri albastre, şi dealuri fumurii în adâncimea zărilor ; Şi crânguri ruginite de toamnă...

Frumuseţi proaspete, nemai văzute parcă, minuni de linii şi de colori, una câte una sau desvălit ca din neguri sub pute­ rea privirii creatoare, şi, astfel pregătite pentru taina vieţii eterne, trecând prin sufletul mare şi curat al artistului, mari şi curate au înviat pe pânzele lui.

Dar Grigorescu, fireşte, nu-i mulţumit. Caută încă pururea, neliniştit, sorbind puteri nouă din însăşi izvoarele nemulţumirii lui. Prietenii, admiratorii lui, de abia-i pot smulge câteva bucăţi.pentru o expoziţie a tinerilor pictori dela Fontaineblcau, în toamna anului 1866. împăratul Napoleon III, vizitând expoziţia, cumpără din lucrările Iui Grigorescu o creangă de măr înflorit şi un studiu (un cap de femee). A doua zi toate bucăţile lui erau vândute. Lumea se ’ntrebâ: cinc-i? Cel care a aflat mai târziu noutatea asta, şi cel care a uitat-o mai curând, a fost Grigorescu.

In 1867 iar îl încinge dorul de ţară.

— Rămâi la noi. Aici ai să fii cunoscut, iubit, sărbătorit de toţi...

FI, visător, clatină din cap: «De-aţi şti voi ce frumoasă-i ţara mea!..» Şi pleacă. Vine prin Galiţia, se opreşte la Lcmberg. unde îl interesează străzile, casele, şi mai ales ovreii; străbate Mbldova, schiţând din fugă, din fuga vieţii lui vecinie grăbite, cârciumc la drum, chervane, vite Ia adăpat, bâlciuri, un călăreţ pe coama unui deal. o geană de lumină în spatele unui huceag — şi simte, de data asta simte lămurit că mai c ceva care se pogoară din sufletul lui în colorile pe cari le amestecă pe paletă...

Se înfăţişează iar Ministrului de Culte — căruia-i cerc un loc de profesor la şcoala de Belc-Arte.

Multe se schimbase în ţară în vremea asta: Domnitor nou, legi şi instituţii nouă, miniştrii noi,—numai răspunsul fu pen­ tru Grigorescu acelaşi: Nu-i nici un loc vacant.

O raită pe la Căldăruşani, pe la Târgovişte şi pe la Rucăr... îşi ia ţara în desagă şi pleacă. Se aşează la Marlotte, aproape de Barbizon. Acelaşi neastâmpăr, aceiaşi^ căutare pasionată, aceiaşi muncă de dimineaţă până în seară — aceleaşi friguri.

Vine războiul dela 70. în Franţa nu mai e loc decât sub steag.

F frumos, c nobil, e o glorie să moară cineva sub steagul Franţei. Dar Grigorescu prea e artist şi prea e Român. Viaţa lui nu-i a lui, şi nici n’o trăeştc pentru el.

Se întoarce în ţară. Acum e orii trecut de treizeci de am —

CAl.EX 1 >AKU1. «MIXKKVEI*»

217

in plină desvoliare a talentului, în plină putere. E stăpân pe arta lui. Dar arta lui e o cheltuitoare : călătorii, atelier, modele, colori... şi pictorul nare nimic din ceiace se chiamă simţul practic al vieţii. E nevoit să-şi puc pânzele în rame şi să facă o ex­ poziţie «să deschidă prăvălie» cum zicea el, scuturându-se ca de o băutură amară. Intr’o sală din Calea Victoriei colţ cu ’ Ştirbei-Vodă a fost în 1872 cea d’intâi expoziţie a lui Grigorescu. Un public cunoscător nu eră. cum nu e nici azi la noi.

Dar s’au găsit câţiva «amatori» — fericiţi amatori! Şi, unii

i

fSm

I

1i

■f

r.

5 ClilflORESCU

:^L;

PE MUN'CEL.

simţind, alţii presimţind adevărul şi viaţa, viaţa aceea pururea nouă a operei de artă, au cumpărat. Erau flori, flori de răsură si de inişor, mănunchiuri de flori de câmp în ulcele de lut; erau luminişuri de pădure, fagi şi mesteceni, casc, biserici şi tipuri din împrejurimile Parisului; erau ciobani din Moldova .şi ţărance deja Rucăr; erau vaste limpczişuri de câmp, târle de oi, vite la păşune, pluguri pe brazdă, bordee şi livezi sub poale dc^dealuri; erau ceruri minunate, strălucitoare dimineţi de primăvară şi dulci amurguri de toamnă... şi toate trăiau, în toate eră suflet, aer, lumină, şi o tinercţă care te înveselea, ceva curat şi proaspăt în fiecare strop de coloare.

Din vr’o sută şi ceva de bucăţi s’au vândut mai bine de jumătate. Acum pictorul are la dispoziţia artei lui, peste 15,000 de lei. t

—

■

—

v...

V

21S

CAI.ICXDAKUL » SlINEIi VEI»

^1 pleacă iar. Iif Franţa im-şi mai găseşte lumea lui. Nu mai sânt pictori la Fontaincbleau. In Barbizon, ca nişte lei bă­ trâni, apun, în umbra ce înyălue gloria Franţei, cei din urmă preoţi — păstrători sfintelor taine ale artei lor. La Paris, foştii lui camarazi au ajuns pictorii saloanelor, fac lucruri de şic, marfă de vânzare, tablouri de modă şi portrete pentru Ameri­ cani. «Boemii» de ieri au astăzi ateliere în «Parc Monceaux» echipaj şi lachei în livrea .. Nu, nu... mândrul, cinstitul Cirigorescu nu-şi mai cunoaşte, nu vrea să mai cunoască în şclîvisiţii aceştia pe bunii lui tovarăşi de lucru din pădurea Fontainebleâu.

Pleacă ’n Italia. îşi înseninează sufletul Ia marea, curata, cu­ cernica artă a Renaşterii. Admiră pe Leonardo da Vinci şi pe Michel-Angello. Se ’nchină lui Giotto şi Iui Botticelli. Înţelege de ce’s aşa de mândri 'n ţara asta până şi fcirnienţii. cari solemni, jn zdrenţele lor pline de pitoresc, au priviri şi atitudini de regi.

La Napoli tremură de frig. Pompei îl umple de melancolie. Pleacă la Atena, în calea primăverii întârziate. Vede Parţenonul, impu­ nător şi trist arta divină, opera zeilor, batjocorită de furia dis­ trugătoare a două religii, şi, ca şi cum din însuşi sufletul lui s’ar fi rupt ceva, un sprijin, o credinţă scumpă, simte, pentru întâia oară, urîtul, deşertul, minciuna şi zădărnicia vieţii omeneşti.

La Constantinopol, pictura ’n stradă nefiind îngăduită, îşi pe­ trece zilele mai mult în Bazar, căutând în fărmăturile vechilor podoabe adânca iubire de frumos şi nobila distincţie a gustului, «instinctul artei» pe care par’că l'au dus cu ei în mormânt oa­ menii de odinioară. Un petec de stofă brodată cu fir, poate din haina vr’unui Voivod, o fâşie de mătase, fină, uşoară, de un albastru de cer, o armă sculptată, un covor pe care vremea a topit colorile ca ’ntr’un tablou... în fiecare zi cumpără câte ceva.

Singura pasiune, care l’ar fi ruinat, cât de bogat să fi fost.

Simte nevoia de a se aşterne pe lucru, undeva, departe, în linişte, într’o atmosferă de cinste şi de bunătate, unde sufletul oamenilor, aspectul lucrurilor, lumina, cerul — toate să-i fie prie­ teni. A umblat, a căutai, ş’a găsit. A găsit în Bretania, orăşelul Vitre, — vechiu, tăcut, cu casele lui înalte ce par’că dorm în lu­ mina cenuşie a ulifilor strâmbe şi înguste; fără fabrici, fără drum de fier, retras din calea brutalei sălbătăcii moderne, care se chiamă civilizaţie, acest mic Niiremberg al Franţei a fost sin­ gurul colţişor de lume, în care sufletul delicat al luiGrigorescu n’a avut nici o clipă de nemulţumire. Şi cu ce drag a lucrat acolo !

Târziu încoace, la o expoziţie din sala Ateneului, erau gru­ pate pe-un singur carton mare vr’o zece bucăţi : o biserica, un colţ de stradă, o fetică pe drum împletind la ciorap, un cerşitor...

-N

(’A LEX DA nu L « M1XISUVE1»

211)

In catalog erau puse la un loc: «Vitre. lei 14.000». Stăm cu catalogu ’n mână şi mă uitam în fund, pe o ulicioară de-acelea întunecoase, cum cobora ’ncet un cal înhămat la o căruţă...

Intră pictorul.

— Tei fi întrebat de ce le-am pus aşa scumpe?... Nu Ie vând. îmi amintesc zile aşa de frumoase, când mă uit la ele. Şi ce oameni detreabă erau acolo !....

Apropierea iernei, ploile, groaznicele vânturi ale Breianiei îl hotărăsc să plece. îşi închiriează un atelier la Paris. Avea lucruri

stofe: GBIG OliESC U.

1

LA AGA PIA.

de artă: mobile vechi din Normandia, goblenuri, stofe orientale, covoare, arme, vase, — şi, cu darul lui de a însufleţi lucrurile prin felul cum ştia să le aşeze, să le armonizeze între ele, îşi făcu un interior cald, de pace şi de vis, unde toate vorbiau încet, cu glas din alte vremi. Acolo îl găsi chemarea lui Ion Brătianu Ia 1877. Poetul liniştii, bunătăţii şi blândeţii, poetul luminii ş’ai cerului albastru, e chemat să cânte întunericul şi viforul morţii.

— să găsească pe paleta lui colori pentru cea mai îngrozitoare privelişte pe care-o poate înfăţişa neamul omenesc. Şi n’a fost pictor pe lume, care să Ie' fi găsit mai bine ca el. Pare că toată viaţa Iui nu făcuse decât asta. In rând cu soldaţii, înfruntând moartea, a privit deaproape toate atrocităţile războiului, ş’a în­ ţeles cine sânt adevăraţii eroi, şi lor li-a închinat toată iubirea şi toată admiraţia sufletului Iui; pe ei, pe opincarii aceia uscaţi şi vânoşi cari se asvârliau cu frenezie în braţele morţii, pe ei

* *v 220

CALEŞI>ari:L "MINERvei >•

mai ales i-a nemurit în puternica lui operă — cea mai mişcă­ toare epopee a vitejiii neamului nostru.

— Nu văd ofiţerii, îi critică un general «Atacul dela Srnârdan», unde în fumul şi în vălmăşagul unui iuruş cu baioneta se desluşesc -numai soldaţii — Sunt înainte — au cşit din cadrul pânzei mele, răspunde pictorul, învăluindu-şi eroii cu o privire duioasă ca pe nişte copii ai Iui. Dela războiu, Grigorescu a rămas esclusiv pictorul ţării şi al ţăranului român. A rămas legat de pământul şi de poporul lui, cu legături de acelea pe cari moartea nu le mai desface.

Câţiva ani cutrieră satele, luncile şi plaiurile noastre, neavând altă aşezare, decât cea dela Paris, unde se ducea iarna două trei luni, ca să scape de frigul dela noi, de care vorbiâ întot­ deauna cu groază, şi ca să-şi termine unele lucrări de atelier.

Localităţile cărora Ii s’a deschis o poartă mai largă în opera lui sânt, în ordinea intrării: Căldăruşanii. Bacăul şi Valea Şi­ retului, Rucărul şi Dâmbovicioara, Posada şi Valea Prahovei, şi, în sfârşit, Câmpina, unde se statorniceşte pentru totdeauna.

N’a fost un «mizantrop», cum cred unii. Era în firea aceea tăcută, blândă, de o nobilă discreţie, un mare fond de simpatie ş'o adâncă nevoe de iubre. Pe oamenii buni, pe oamenii de treabă singur îi căută, se ducea sâ-i cunoască, îi plăcea să stea cu ei de vorbă..... Şi ce mângâere duioasă avea in vorbă, şi ce expresiv erâ în toate mişcările lui î Când se scutura de ceva urît şi rostiâ cuvântul «groaznic», simţeai în tine fiorul repulziunii lui.

Iar când vorbiâ de lucrurile gingaşe, glasul lui căpătă nu ştiu ce căldură particulară, de o fermecătoare mângâere, şi mâna lui dreaptă îşi împreună frumos degetul cel mare cu cel dela mijloc, într’un gest aşa de corespunzător sentimentului, eă parcă’u adevăr,. îţi crea lucrul de care-ţi vorbiâ. .Mâna lui sfântă!...

Mâna aceea mică, delicată, care parcă binecuvânta lucrurile pe care Ie atingea.... Ce lucruri mari a făcut mâna aceea !

«Am avut şi eu un noroc în viaţa mea, ne spunea odată, un mare noroc: Oamenii pe cari n’am putut să-i sufăr, n’au putut nici ei să mă sufere, şi, mulţumesc lui Dumnezeu, m’au lăsat în pace».

A trăit retras, s’a dat cu totul artei Iui, şi »arta lui toată a închinat-o ţării şi neamului lui. Ar fi putut fi bogat, sărbătorit, încărcat de glorie, dac’ar fi vrut — căci opera lui vorbeşte limba tuturor ţărilor, şi ce ţară nu s’ar fi mândrit cu el!

Dar. poate mai mult decât însăşi arta lui, i-a fost drag pă­ mântul acesta pe care a deschis ochii, i-au fost dragi oa­ menii aceştia, din mijlocul cărora s’a ridicat şi faţă de care se simţiâ dator cu toate puterile vieţii lui. Mai. ales pe ţărani i-a

/

— s

CALENDARUL «MINERVEI»

221

iubit. I-a iubit şi i-a admirat în blândeţea sufletului lor, în ex­ presia de putere domolită a chipului, a mersului, a mişcării lor ritmice, de o fermecătoare eleganţă, în vorba şi ’n cântecul lor duios, în îndurarea muncii şi ’n frumuseţea eroică a morţii lor.

Aşa i-a iubit, şi* aşa i-a nemurit pe pânzele lui.

Sol simţindu-sc al poporului acestuia înaintea veciniciei, a ştiut să-l înfăţişeze prin însuşirile lui fundamentate şi nestrămutate.

Nimic meşteşugit în arta lui : simplu, curat, larg şi prins răpede.

Eu, zicea, nu revin. Cât am putut prinde dintrodată, atât rămâne. Dacă nu-mi place, şterg — şi încep din nou. Bine în-

GRIGOEESCU.

LA PĂDURE.

ţeles, când e o lucrare de atelier, se schimbă vorba. Dar acelea greu trâesc. Până să le isprăveşti fuge viaţa din ele. — Toatc-ţi fug. Fuge expresia lucrurilor, ca ş’a unei figuri omeneşti,— fuge lumina şi, ceeacc e mai important, pentrucă în adevăr e ireparabil, fuge frăgezimea sentimentului tău, privirea, dispoziţia, sufletul tău deatunci, cu care n’ai să te mai întâlneşti niciodată.— De câteori nu mi s’a întâmplat, când n’aveam colorile la mine, să văd un colţ de natură admirabil. Mă uitam la ceas, ca să viu adouazi exact la aceiaşi oră, să lucrez. Veneam — şi nu mai eră nimic. Erau copacii, eră valea, ş’aceeaşi lumină eră, dar.... nu mai eram eu cel de ieri». întrebat de un pictor tânăr dacă pentru anume lucrări nu e mai bine să pue coloarea cu cuţitul, îi răspunde : — Pune-o nenişorule, şi cu tocul cizmei, numai s’o găseşti pe cea care trebue, şi s?o pui unde trebue.

222

CALFA'DARUL « MINER VEI»

Lecţii, în înţelesul obicinuit al cuvântului, na dat. Dar viata lui simplă, bunătatea, cinstea, singurătatea de sfânt în care a trăit, renunţarea la orice foloase personale şi mândrul dispreţ Pentru toate deşertăciunile omeneşti, iubirea de ţară, munca nea­ dormită şi adânca pasiune pentru bine, adevăr- şi frumos — nu sânt oare şi acestea, acestea mai ales, cea mai înaltă învăţă­ tură pe care poate s’o deâ un om urmaşilor lui, şi din acest punct de vedere, nu rămâne Grigorescu cel mai mare profesor al vremii lui ş’al celei viitoare?

Cu el, cu opera lui sănătoasă şi biruitoare, intră ţăranul şi bordeiul şi ţarina în arta orâşanului. Nu se poate spune ce mare importanţă arc acest lucru în viaţa neamului nostru.

«A la bonneheurc! Voilâ de lapoesieet de la majesîe populaire!»

Cu strigătul acesta de entuziasm a salutat Paul de Saint Victor pe muncitorii lui Millct din «Repas des Moissonneurs».

De 'ntreaga operă a lui Grigorescu putem spune- vorbele acestea. Noi mai ales.

In florile umede şi strălucitoare de pe. pânzele lui, in ciobă­ naşul tolănit a dor pe pajiştea unui plaiu, în coloana de fum cc se ridică ’ncet în pacea amurgului, dinaintea unui cori de lăeţi, în petele de lumină şi de cer albastru ce se strecoară printr’o rarişte de mesteceni, în mersul liniştit al boilor înjugaţi la car sau la plug — tovarăşi de muncă şi de îndurare a ţăranului, în ţinuta mândră şi portul curat, şi trupul zvelt şi gestul ele­ gant al ţărăncei care toarce şi paşte viţeii pe-o «gură de raiu», vedem icoana şi sufletul ţării noastre, — e o lume care ne aparţine nouă, şi pe care artistul, aşa cum ne-o arată, ne în­ vaţă s’o cunoaştem şi s’o iubim.

Eră de 69 de ani şi mai avea un vis : Să-şi fac un chervan şi să plece din Bucureşti, cu Delavrancea şi cu cel care scrie rândurile acestea, să mergem agale două-trei luni, cu popasuri lungi pe Valea Şiretului, să mergem pân’la Vatra Dornii, şi de acolo ’ndărăt pe Valea Bistriţii.

— în vara asta facem chervanu ! Şi ’n ochii lui eră o bucurie de copil. . . c în vara asta, s’a întors delâ Govora, şi-a aşezat toate rrumos. în casa nouă din Câmpina, şi, când â dat să lucreze, a simţit un iunehiu. A trebuit să se culce — el care nu putea suferi sa stea ’n pat. Asta a fost Luni, la 16 Iulie. Sâmbătă a vrut sa se scoale, dar nu-1 mai ajutau picioarele. Erâ cald, avea stenahorje — pe la două ceasuri din zi, după o lungă tăcere, a strigat din toată inima: «Sfârşeşte-1 odată, Dumnezeule»! A fost cea din urmă vorbă. Sufletul a strigat-o — nerăbdător de a plecă. Şi Dumnezeu l’a ascultat. într’un -ceas totul era sfârşit.

■

( A I.1A 1 >A lî UI. •< M IN i;i: VEI -

'22D

Luni a fost îngroparea, Luni pe la toacă. A fost simplă, aşa cum ii ccrut-o el, simplă şi liniştită, ca şi vieaţa lui. El dormiâ frumos între flori, pe masa lui de lucru, în atelier. Avea o fată senină, împă. cată, pătrunsă parcă de taina lucrurilor eterne care-1 înconjurau.

In fund, prin largul ferestrei deschise, se vedeau munfii suri.

Eră o lumină curată, un .cer albasiru şi nori de-aceia albi, uşori, puţin scămoşaţi, nori cum numai Dumnezeu şi El au făcut. Şi tot prin fereastra aceea veniâ, din ce în ce mai înteţit, uir vaci, o tânguire adâncă, de jale care nu poate vorbi : câinele pictorului, prietenul vechiu şi credincios, tovarăşul ciobanilor din atâtea tablouri, cerea să-şi vadă stăpânul şi se smânciâ din lanţ.

CliHJORESCU.

PE VALEA BUZĂULl'l.

şi plângea duios, rugător, cu glas omenesc. Un bulgăraş de smirnă înalţă din căţue un firişor albastru de mireasmă... Şi cum dormiâ de frumos, în prohodirea unui singur preot, doi ţărani ca pe un copil l'au luat binişor pe mâni şi l’au culcat într’un sicriu de brad. De undeva, dinir’un colţ al atelierului, a isbucnit un plâns ’n hohot sfâşietor. Apoi s’a potolit: Lumea s'a dat la o parte să facă loc celui ce plecă astfel dintre lucrişoarcle lui scumpe, din atelierul în care cea din urmă pânză — un car cu boi neisprăvit — miroseâ încă a uleiu.

Pe crengi de stejar l’au aşezat într’un car cu patru boi. Flori de câmp, de cele cari i-au fost lui dragi, flori sfinte i s’au pre­ sărat pe faţă şi pe piept, pe ochii lui, pe divinii lui ochi, închişi pentru totdeauna, pe mâinile lui, pe divinele lui mâini încreme­ nite pentru totdeauna.

Articol publicat în .Viaţa Românească

A. VlahuţA.

I

1 .

îs

a

£3 Q

□

e

;

SONET E3

Tu tainieă, curată Poezie, Biserieă eu porţi neîneuiate, Tu neamurile gândurilor toate Cu drag le laşi la pragul tău sâ vie.

s :■

I!

! !i

Tot sufletul la poarta ta eând bate Drumeţ slăbit puteri!e-şi învie, îşi spovedeşte patimile ţie Şi ele-adorm de tine alinate.

Păeate vin sub bolta-ţi milostivă Tu le asculţi pe toate deopotrivă Şi le opreşti neghina şi amarul.

Dar tu rămâi deapururea senină, Căci nU'-i pribeag ee'n faţa ta se'nehină r

G’o laerimă să nu-ţi spele altarul.

OCTAVIAN GOG A.

£2

VL VA

m ■ n

AURELÎA CIONCA Cine dintre- ai noştri, iubitori de neamul lor şi mândri de gloriile Iui, cine chiar dintre străinii cunoscători ai mişcării muzicale universale, — cine ar putea spune că nu i-ar fi auzit de nume cel puţin, dacă n'a fost fericii să-i audă jocul minunat pe clapele pianului?

D-şoara Aurelia Cionca. deşi foarte tânără incă — abia are astăzi optsprezece ani—. a de­ venit. prin genialitatea sa, prin jertfele uriaşe ale părinţilor,-prin zelul şi munca ei vrednică de admiraţie, o stea de măria ’ntâi în lumea muzicală cea mai innaltâ şi o glorie dintre cele mai strălucite ale poporului româ­ nesc, mărturie clasjcă a geniului nostru în faţa străinilor culţi de orişiunde. Născută în Bucureşti. "imde răsare soarele pentru toţi Românii», precum se exprimă d. I. Slavici, -- tânăra 'Aurelia Cionca văzu lumina zilei in fru­ moasa lună Mai, luna poeţilor şi cântăreţilor, anul 1889. Părinţii ei. profesorul Ion Cionca. vechiu şi preţuit dascăl şi cărturar ro­ mân. şi mama ei, un spirit ales ea însăşi, au înţeles din vreme comoara dumnezeiască ascunsă în sufletul fraged al co­ pilei şi de la vârsta de patru ani i-au remarcat înzestrarea muzicală fenomenală. Cultivând cu o dragoste fără pereche ap­ D-şoara Aurelia Cionca. titudinile copilei şi dându-o în ■ şcoala celor mai de seamă pro­ fesori ce puteau fi la îndemână (Gasser, Peters, d-na Margot. Staub, Lubicz, şi Mildej, ei izbutiră să deschidă încă de pe atunci zorile viitoarei Calendarul «Minr-rvci», IOOP.

15

226

i; CALEN 1)ARl'I. <£MINERVEI«

carieri de aur care se va desfăşura cu adevărat abia de acum încolo. In di­ ferite concerte, copila minune stârniâ entuziasmul şi admiraţia tuturor, prin darurile ci artistice. Piese clasice de maeştri vestiţi ca Bach, Chopin. Schumann, Liszt, Haydn, chiar Beethoven erau interpretate cu isteţime, avânt şi preciziune uimitoare. Aflând despre acest fenomen muzical, M. S. Re­ gina, gata întotdeauna să alerge în sprijinul artei şi al vestalelor ei. chemă la sine pe copilă, o luă supt aripele-i protectoare şi vreme de trei ani (1902—1905) o susţinu la studii în străinătate cu bursă din caseta regală.

Alegerea maestrului viitoarei maestre fu deasemenea fericită. In cursurile clasei de perfecţie a celebrului Alfred Reisenauer. pianistul cel mai mare al .timpului şi urmaşul şi chemat şi ales al lui Liszt, — Aurelia Cionca se dis­ tinse în curând şi întreg Conservatorul din Lipsea ştia că această Româncuţă . , este întâia între elevele şi elevii lui Reisenauer, ei înşişi admişi după grele probe. La examen, juriul a recunoscut iu unanimitate geniul muzical al copilei şi i-a profeţit un viilor mare. Iar însuşi Reisenauer s'a exprimat că Aurelia Cionca este «cea mai bună elevă pe care a avut'o vreodată».

Criticii şi publicul muzical, românesc şi străin, au avut repeţite ocazii să se pătrundă de adevărul reputaţiei glorioase pe care tânăra artistă şi-a câş­ tigat-o într’o serie de concerte splendide.

In vremea din urmă, două mari concerte — unul la Berlin, altul la Viena — au dus şi mai departe faima scumpei noastre artiste. Toate ziarele şi revistele muzicale vieneze şi berlineze au salutat în termeni elogioşi de­ butul ei fenomenal. Astfel «Neue Zeitschriît fur Musik» (Leipzig), «Berliner Tagblatl», «Musikalisches Woehenblatt», «Allgemeine Musikzeitung», «Vossische Zeitung». «Volkszeitung*, «Signale-. 1 llusrrieries Wiener Extrablatt», «Neues Wiener Tagblatt», >• Vaterlanu •, Die Zeii», «Deutsche Zeitung». etc.

Din lipsă de spaţiu, reproducem aici numai părerea vestitului critic mu­ zical vienez dr. Th. Helm. care trece drept prima autoritate pe acest teren în Austria: «Aurelia Cionca c socotită absolventa cea mai bună a măiestrei şcoale a profesorului lipscan Ali'red Reisenauer, celebru în toată lumea ca virtuos şi el însuşi elevul fericit a! lui Liszt. Această mare tradiţie a Iui Liszt se recunoştea limpede în jocul plin de temperament, cu variate şi fine nuanţe, al rapsodiei a 12-a a maestrului (Liszt), al studiilor lui Chopin şi altor piese executate de d-şoara Cionca cu o căldură sufletească deosebită. Intr’adevâr. dânsa are un talent adevărat, plin în aceiaşi vreme şi de pasiunea muzicală cea mai curată şi cea mai simpatică, astfel că se va vorbi încă despre dânsa în lumea largă».

I. SCURTU-

CUGETĂRI ŞI MAXIME. Cel mai îndrăzneţ dintre noi, nare, decât arare ori, îndrăzneala să spuie făţiş ceia ce crede intr’adevăr. * Formula fericirii mele: un da, un nu, o linie dreaptă, un ţel...

Aşa zisele paradoxe ale unui autor, de care cititorul se loveşte, adeseori nu-s de loc în cartea autorului, ci in capul cititorului.

•

Autorii cei mai de spirit produc acel surâs care de abia se zăreşte. în totdeauna e puţină nebunie in amor. în nebunie.

Dar totdeauna e puţină judecată Fu. Ncktzsche.

£

w RĂSĂRITUL SOARELUI Ne hotărâsem să vedem cum răsare soarele din mare.

Noaptea de dinainte am dus’o într'o tresărire şi într’o frân­ gere de visuri neterminate.

Ne-am sculat de-nfiorarea celei dintâi gene de ziuă.

Dimineaţa era liniştită şi rece. Am trecut grăbiţi prin stradele

PE GÂNDURI.

GR1G0RESCU.

strâmte şi întortocheate ale Constanţei şi ne-am coborît în port să vedem minunea.

Când ajungem la mare, ochiul strâmtorat un timp în per­ spectivele strâmbe şi îngrămădite ale oraşului, îşi iâ zborul îm­ prospătat şi liber pe zarea nemăsurată a mărei.

In dimineaţa timpurie şi împăcată, se simte aşa ca o prime­ nire continuă, boarea răcorită a apelor imense.

Atmosfera nu se limpezise încă şi negurile uşoare pluteau în făşii destrămate, topindu-se treptat în lumina care copleşeşte coprinsul.

Prietenul cu care venisem, se duce de scoboară scările dela debarcaderul bărcilor, şi trezeşte pe un turc bătrân, care dormiâ pe ultima treaptă.

—-■

y 228

CALENDARUL « MINKRVEI»

— Hei efendi... scoală că ai muşterei....

Am inţăles gândul tovarăşului meu şi m’am apropiat şi eu de barcă. .

El îmi zice râzând : — Fiindcă ne-am sculat înnaintea soarelui, hai să-l întâmpi­ năm mai la orizont.

Cu cât înaintam cu barca mai în larg, cu atât ne simţiam mai învăluiţi de răcoarea umedă a mărei. Negurile destrămate se lăsau pleoştite pe faţa apei, iar coprinsul limpezit deveniâ tot mai solemn, în muţenia lui majestoasă.

Barca înnaintâ încet în lo.păitul. vâslelor.

Marea imensă şi calmă, respiră dămol şi-şi undoiâ valurile ca un sin uriaş clătinat.

Barca noastră se ridică uşoară pe răsuflarea destinsă a câte unui val şi se lăsâ odată cu coborîrca respirărei.

Când ne treziam în câte două valuri involte, cari palpitau'în undoeri enorme, aveam amăgirea că ne legănam molatec pe pieptul imens al’unei gigante adormite.

Turcul nostru, bătrân şi mândru, cu rnânicile sumese, se ’ncordâ în mânuirea vâslelor, lăsaudu-se trufaş pe spate.

Coprinsul se limpezise bine. Negurile topite căzuse cu totul pe faţa mărei, fumegând numai ici şi colea, în câte-un pâlc destrămat.

Turcul lasă lopeţile uimit şi rămânem cu barca numai;în le­ gănarea dămoală a valurilor.

— Acuma vine şi soarele...

Pironisem cu toţii ochii în spre orizont.

Mărea ne'săltă în răsuflarea ei gigantică, trecându-ne uşor, când pe un sin de val, când pe un alt sin.

Zarea dinspre răsărit se luminează într’o înfiorare de fericire şi la un moment, orbita orizontului sc-’npurpurează ca- de-o geană ridicată pentru rugăciune.

Din explozia de raze resfirate pe boltă, răzbeşte treptat soa­ rele aprins, ca un cap de făt-frumos, ce s’ar ridică din seninul basmelor trecute. IsVorul de raze împroaşcă zarea într’o con-, tinuă sbucnire de foc şi scânteere, aprinzând orizontul într’o vâlvătae neaşteptată.

Soarele scapă pe grindul zărei, rotund şi încoronat de raze şi priveşte înbujorat şi darnic, la natura care-1 înconjură uimită şi supusă. Marea s’arată ca o faţă de opal, peste care se ridica si-si aşterne aprinderea soarele falnic.

Marea pare încinsă de foc şi incendiul se în nalţă şi copleşeşte tumultos orizontul.

(

•

CALENDARUL «MINERVEI»

229

Suspinile înnecate ale barcagiului nostru bătrân, ne smulg din admiraţiunea noastră...

Când ne întoarcem la turc, îl vedem' că stâ cu bărbia sprijinităîn mâna dreap­ tă şi cu cotul răzimat în genunchele apropiate.

Era palid ca un mort şi barba lui că­ runtă se încreţiâ în cârlionţi rari şi bă­ tuţi.

Se vedea plâns şi învins degânduri tăi­ nuite.

Ce-o fi trezit în el răsăritul soarelui ?

M’am pus bine pe lângă dânsul pentru ca să-i aflu gândurile.

— Răsare frumos soarele din mare... ce zici efendi ?...

— Nici aşa fru­ mos, nu-ipreabine... pentru că frumosul moae inima omului...

— Cum asta ?

— Vedeii... pe mine un răsărit de soare ca acesta, m’a adus tocmai pe lo­ curile de aici...

— De. mult?

—Tare de mult!— GRIGORESCD. TIP DE MAHALA eram tânăr atunci...

— Şr cum s’a făcut?

Turcul ridică din umeri şi dă trist din cap.

— Trec toate...

Pe noi ne încolţise curiozitatea.

— Hai spune întâmplarea efendi, că-Ji uşurezi inima...

Turcul clipeşte de câteva ori din gene, ca pentru a-şi limpezi ochii de lacrimi şi-’ncepe liniştit: — Eu din naşterea mea nu sunt turc, sunt creştin.

M’am trezii de mic cu mama la Stambul.

5

230

i

CALENDARUL «MINERVEI»

N am ştiut niciodată cum am ajuns acolo cu mama.

Am înţăies numai atâta, c’am fost luaţi robi într’o năvală prin Albania. Mama a murit curând şi pe mine m’a crescut un barcagiu turc.

A trecut vremea şi cu vremea am uitat pe mama şi n’am avut nici cum să aflu de neamul meu.

Toată lumea mă ţincâ de copilul barcagiului şi de-atunci am rămas turc.

Mă făcusem flăcău voinic şi pe tot Bosforul nu eră barcagiu mai îndrăsneţ decât mine.

A murit pe urmă şi tatăl meu care mă crescuse şi-am rămas singur.

Odată la o întrecere de bărci... m’a văzut un paşă din Stambul şi m’a luat barcagiu la el. Am slujit eu aşa ca la doi ani.

Primblam numai din când în când pe paşă pe Bosfor şi... duceam în largul mărei pe cei condamnaţi la moarte, de-i aruncam în valuri...

Tovarăşul meu de vâslă era un arab spurcat la suflet şi urât. El mergea cu vinovaţii ca ia o petrecere şi râdea când îi aruncam în marc.

Palatul paşei eră chiar pe malul Bosforului.

Intr’o noapte cu furtună şi groază, am simţit noi dcla coliba noastră, că se întâmplă ceva neobişnuit în palat. Mi se pare că s’auziau şi ţipete, care se înăbuşau însă repede.

Arabul cel rău la inimă şi urât, mi-a zis rânjind : — Avem muşterei noaptea asta...

Da marea urla jos ca o fiară prinsă şi întunericul gemea de furtună.

In curând s’aud paşi îndesaţi din spre palat. Ne uităm pe geam şi zărim prin noaptea grea pe paşă şi mai în urmă pe doi gelaţi, care aduceau ceva greu. Ne-ain sculat repede şi-am aşteptat. Paşa intră la noi încruntat şi galben la faţă : Vorbiâ răstit şi vorbele i se înnecau în gât: Acum să vă văd, zice el... nu vă uitaţi la furtună, că nu sunteţi bicisnici... Să-mi duceţi pachetul acesta cu carne spurcată departe de tot, ca să nu ne mai vină oaspete la mal... dar departe de tot, să mer­ geţi noaptea aceasta şi ziua de mâine toată... şi acolo unde-ţi ajunge, să scuipaţi ca pe un loc blestemat şi să aruncaţi sar­ cina aceasta... . • A , , » Am dus cu gealaţii pachetul acela varat mtr un sac, pana la Da*"ce mare înfuriată! Prin întuneric se vedeau valurile cu coama înspumată, cum se încălicau şi se prăvăliau ca un mnec.

Cu greu am răzbătut prin primele valuri dela mal, care ne

i

CALENDARUL «MINEU VEI»

231

ţineau pept şi ne repeziau înapoi, "de par’că ar fi vrut să ne fe-‘ rească.dela o nenorocire. \ Largul mărei vuia în clocot. Valurile mari ne ridicau pe spi­ narea lor sborşită, ca să ne coboare pe urmă în prăpăstii umede şi clăbucite.

Răzbiam cu greu prin frământarea aceia. împingeam în lopeţi • cu toată încordarea, pe când spuma împroşcată de valuri, ne răcoriâ feţele şi mâinele sumese.

GR IG ORESCU.

PE BUCEGJ.

La picioare mă ajungea căldura pachetului de carne vie şi simţiam cum se înfioară acolo două trupuri.

Arabul cel păcătos şi slut, se’nciudiâ de năcazul acesta dat peste noi în mijlocul nopţii şi înjură scârnav şi da cu piciorul în sarcina ceea caldă.

Noaptea aceea am îndurat multe.

Răzbiam prin valuri ca prin muiicile iadului.

Când se rupeau câteodată norii şi se iviâ luna o clipă, se vedea furia sălbatecă a apelor amestecate, cum ne hârţuiâ barca ca pe-o jucărie aruncată. împingeam la lopeţi ca la o muncă grea şi timpul treceâ pe nebăgate de samă.

Dinspre ziuă s’a potolit marea şi s’au împrăştiat norii ca la o poruncă.

:

232

.

CALENDARUL «MINERVEI»

S’a făcut linişţe şi s’a împăcat şi marea.

Valurile se mai clătinau numai aşa ca în căutarea unui loc de odihnă.

Noi eram frânţi de oboseală.. Arabul mai ales se muiase cu iotul. Mişcăm lopeţile dămol, mai mult pentru îndreptarea bărcei.

Lumina dimineţei pătrundea coprinsul, ca o dogorire venită de departe.

Barca se mişca tot mai agale.

Când mă întorc la arab, el adormise doborît, cu capul pe pupa bărceî.

Valurile ne săltau ca un leagăn mişcat.

In vremea aceasta corpurile legate în pachet tresar iarăşi ca înfiorate. Căldura lor vie mă înviora dela picioare.

Mă întorc cu ochii la arab şi-l văd murdar şi urât, cu buza de jos lăsată, de par’că rânjea cu răutate. îmi ridic ochii în zare şi văd şi marea cum s’aprinde de răsăritul soarelui.

Era un răsărit pe vreme senină ca azi...

Nu ştiu ce am simţit atunci...

Dar când m’ain uitat cum se ridică soarele de bun şi darnic şi m'am întors la arabul meu păcătos şi pocit, am văzut că oamenii sunt prea răi, pentru toată frumuseţea şi bunătatea cu care ne dărueşte Dumnezeu.

Trupurile calde din fundul bărcii tresăreau într’una în legătura lor.

Purtâhdu-mi ochii împrejur, zăresc sub scaunul arabului un vălătuc de frânghie încurcată.

M’am întins ca fermecat, am luat frânghia, am desfăcut-o şi am legat bine picioarele arabului.

Dintr’o opintire l'am răsturnat taval în mare.

L’am lăsat în urmă să se frământe cum o putea cu valurile şi eu am făcut vânt bărcei înainte.

La un timp am dat drumul lopeţilor şi am desfăcut pachetul cel cu corpurile vii încă.

Ce-am văzut n'am crezut ochilor.

Fata paşei cea mai mică lângă un ghiaur tânăr !

Amândoi erau sleiţi de puteri şi abia au deschis pleoapele.

Le-am dat tot ajutorul ca să-i înviorez.

Am aflat pe urmă că paşa i-a prins pe amândoi noaptea într'un iatac din palat.

Ce erâ să ne facem ?

Am pornit-o aşa în lungul malului mărei şi am trecut cum am, putut, până am ajuns aici la Constanţa.

Lor Ic-am dat drumul pe mal şi eu am rămas barcagiu aici.

Turcul surâde apoi cu lumină: __ Şi asta pentrucă răsare aşa de frumos soarele din mare...

s I

!

I i

î i

URIGORESCl .

0BIGORESCU

*

• 234

CALEXDA UUL «MIXERVEI» t

Când nc-am trezit din povestea turcului, dimineaţa era târzie şi soarele se ridicase mult pe boltă.

In vremea aceasta, barca noastră se apropiase de ţărm, în îndemnul dămol al vâslelor.

Pe mal ne-am uitat iarăşi la soarfcle înălţat, care aşterneâ pe apă o punte de raze sfărmate. • Marea se întindea imensă şi împăcată.

IoAN A DAM.

f .

■

□□□..- I

:

.. □□ □

• :□ Di

II

TEA MĂ - .

•i 'i

i

,' i i

— Surâs ceresc — s’a revărsat lumina Peste bolnava dragostei aripă, Căci, fluturând, zburdalnica risipă De visuri, iar, Însufleţit grădina.

i:

'

!;

□

Şi-atât de-adânc simt suffetu-mi cum zboară Spre larg de zări robit de-nfiorare, Că-mi pare lutul omenesc, o floare, Din care-aştept, să naşti, zâmbiţi du-mi, iară.

•i

;•

7

□

n|

iii O, vino, vin, Domniţa mea, şi-n şoapte S’ascult răpit cum creşte fericirea...

Dâ-mi mâna ta cât ţine strălucirea : Mă tem, mă tem, să nu se facă noapte!... <}

A. MÂNDRU.

1

•!

□III □□

i

CC

î

/

__

■

DIN VIAŢA PLANTELOR Viaţa plantelor e plina de interes, şi merita sa fio cunoscută, de toţi.

1. Plantele verzi se hrănesc numai cu câteva din sărurile minerale ce se află în pământ, • astfel că s’ar putea zice ca plantele dau viaţă pământului neînsufleţit.

Plantele verzi iau din atmosferă gazul acid carbonic, ce-1 dăm alura în actul respiraţiei ca pe un corp vătămător şi din el. opresc car­ bonul cu care ’ş-i alcătuesc jumătate din greutatea lor .uscată.

In acest chip plantele verzi, în tot timpul perioadei lor de .vege­ taţie, curăţa atmosfera, asanează aerul .şi de aci necesitatea de a face plantaţiuni împrejurul locuinţei, pe strade, ctc.

Asimilaţiunea carbonului o fac plantele verzi, numai cu ajutorul lu­ minii solare. Ele prind în zborul ei lumina ce inundă, pământul şi o înmagazinează în materiile organice sub formă de energie calorică. Astfel plantele din perioadele geologice au păstrat enorme cantităţi din energia solară de atunci în depozitele de cărbuni de pământ.

Dar sunt şi plante ca ciupercile, bacteriile, care au găsit mai comod ' ca să renunţe la acest fol. de nutriţiune minerală şi se nutresc unele cu materii organice în descompunere sau moarto, iar altele ca parazite po plante şi animale vii cauzândii-le boale grave. Culmea răutăţii acestor , paraziţi o ating microbii patogeni cari nu se mulţumesc că trăiesc perfect de bine în corpul gazdei lor, dar secretă otrăvuri (toxine) puternice ce omoară gazda şi îşi asigură astfel prada lor.

Câte victime omeneşti, cu deosebire dintre tinerele odrasle, n’au făcut şi nu fac aceşti infiniţi iniei până co să se descopere prezenţa lor şi sa se ia măsuri contra lor prin substanţe, bactericide!

2. Plantele cresc şi cresc mult mai repede decât animalele, căci ceiace le măreşte corpul lor este apa, care în corpul viu al plantei atinge 50—90 la sută din greutatea ei. Cu ajutorul apei planta creşte iute şi ieftin. Aşa se explică cum între giganţii fiinţelor vii plantele . ocupă locul întâiu şi cum unii arbori ating 100—150 metri înălţime, iar dintre algele care populează oceanele sunt unele cu o. lungime de .

200—400 de metri.

3. Plantele simt, şi deşi 'n’au sistem nervos, unele sunt tot aşa dacă nu mai sensibilo decât animalele. Aşa, ele simt dilerinţele de lumină şi se apleacă spre lumină sau întunerec după cum le convine mai bine.

Altele simt diferinţele de umiditate şi se îndreptează incotco e umidi­ tate mai multă. Sunt unele flori (lalea, etc.) care simt diferinţele de temperatură, se deschid la căldură şi se închid la rece.

Sunt dintre plante unele (Bnjonia clioica) ce au cârcei aşa de sen-

23G

CALENDxVIU'L «M INKRYEI»

sibiii ca se încolăcesc în urma unei uşoare gâdiliri. pentru a se des­ tinde din nou când sunt Însăţi în pace.

Cine n a auzit de sensibilitatea aşa de aleasa a unei Mimosci pudica care -şi închide frunzele şi le apleacă în jos la cea mai uşoară atingere şi chiar când se concentrează cu o lupă lumina pe una din frunzişoarele sale.

4. Plantele se mişcă. Sunt microbi, ca acela al putrefacţiunii (Bacterium termo), care te uimesc cu mişcările lor vii. Elementele sexuale mascule, zoosporii şi anterozoizii când caută elementele sexuale femele, ovulele, descriu ore şi zile întregi mişcări vii până ce se împărechiază.

Plantele superioare se mişcă activ în timpul creşterii lor sau pasiv prin acţiunea agenţilor fizici, lumină, gravitate, ori prin puterea imbibiţiunii sau osmozei din interiorul celulelor lor.

5. Plantele respiră exact ca şi animalele, adică absorb oxigen şi dau afară acid carbonic. în'această privinţă dormind noaptea in ca­ meră cu plantele, ne consumă oxigenul şi ne concurează viaţa. Această respiraţie sau ardere este urmată de pierdere de substanţă organică şi intr’adevăr că planta ca şi animalul nu câştigă în substanţă orga­ nică decât diferinţa dintre ceiace asimilează şi ceiaee pierde prin respiraţie.

6. în.timpul respiraţiei, ca şi in actul unei combustiuni, planta desvoltă căldură şi aceasta este deseori destul de însemnată pentru a putea fi măsurată cu termometrul.

7. Plantele se hrănesc şi cu materiile organice pe care şi l.e-au fa­ bricat şi depus în rezervă. Plantele digeră, aceste substanţe, adică le fac solubile şi difuzibile prin ajutorul unor substanţe ce le secretă şi care s’au numit diaslaze. Rezervele Făinoase, grăsimi, celuloză de re­ zervă, albuminoide, toate acesto sunt digerate şi utilizate de plante în epoea lor de creştere şi de des vo i taro.

8. Plantele îşi îngrijesc de corpul lor. Când sunt rănite ele secretă gume, reşine, care au de scop să astupe rănile şi sa le protejeze contra bacteriilor putrefacţiunii. Altoie produc ţesături noui numite calllis care caută a acoperi rana şi a o cicatriza.

9. Plantele secretă parfumuri sau mirodenii care se extrag şi se concentrează prin procedee industriale sub numele de esenţe. Esenţa de migdale, de violete, liliac, mărgăritărcle, fân cosit, heliotrop, cmşoare, etc*., s’au extras multă vreme din plante până ce chimia a reuşit să prepare o marc parte din ele pe cale sintetică.

10. Şi colori frumoase produc plantele. Unele cum e antocianul colorează în roşu frunzele şi fructele cum sunt strugurii roşii. Altele ca clorofila colorează în verde frunzele ierburilor şi arborilor.. Sunt unele colori ce se găsesc numai în anumite plante ca alizarina în roi bă, hematoxylina in băcan, safranina în şofran. Multe din colorile care fac podoaba florilor sunt.întrebuinţate de plante in mod inteligent ca mijloc de atracţie în polinizarea florilor de către insecte. ■ 11 'Nici otrăvurile cele mai violente, puternice arme de apărare, nu njlsif plantelor. Unele paralizează nervii cum c curara şi în genere otrăvurile microbilor patogeni; altele excită până la tetanus nervii Şi muşchii ce ei inervează, cum e stricnina din seminţele de turta lupului sau* toxinele ce secretă microbul falcariţci.

<

1

I

e

GRIGORESCU.

PE CÂMP.

GRIGORESCU.

LA TORS.

.

-

238

CALENDARUL «MINERVEI»

12. lâna şi lumină, produc unele plante. Sunt bacterii, numite fotogene din aceasta cauză, cârc dau o lumină slabă, un fel de fosfo­ rescenţă, suficientă a impresiona plăcile fotografice şi a putea foto­ grafia cu ca.

13., Plantele au »n actul reproducerii lor memoria materii, căci dmtr un ou de ferigă ese tot o ferigă, dintrun ou de garoafă se desvoltă tot o garoafă.

14. In viaţa plantelor se petrec aceleaşi fenomene ca şi în viaţa animalelor. Cauza este să plantele ca şi animalele, toate, au ca lăcaş al vieţci aceiaş materie: protoplasma. Animalele şi plantele sunt ca • doi fraţi buni, care purced din aceiaşi părinţi, dar unul (planta) duce viaţa din greu, îşi câştigă traiul prin munca lui, economiseşte mult şi se luptă cu toate greutăţile vieţei; iar altul are hrana d’a gata,, nu face decât să o consume, e risipitor şi în consecinţă desvoltă mai multă energie. Acesta e animalul.

15. Toate aceste chestiuni care privesc viaţa plantei sunt descrise metodic şi în chip uşor de înţeles în manualul de Fiziologie vegetală ale profesorului N. Moisescci, caro a apărut de curând îu editura in­ stitutului « Miner va ».

CUGETĂKi. Tâmpitul e Un prost care nu spune nici un cuvânt, şi în aceasta e mai de suferit ca prostul care vorbeşte.

Unul din semnele slăbiciunii de spirit e de a povesti mereu.

Prostul nu ştie cum să-şi poarte trupul; secătura pare liber şi stăpân pe sine; obraznicul e îndrăzneţ: meritul are pudoare.

Nu aprobăm pe alţii decât numai - prin apropierile ce simţim că le are cu noi; se pare că a preţui pe cineva e a-1 crede deopotrivă cu tine. *.

Dacă nobleţă e virtute, ca se pierde prin tot ce nu e virtuos ; şi dacă nu e virtute atunci e puţin lucru. * Un bun doctor e acela care-şi stăpâneşte mijloacele prin care poate lecui, sau dacă nu şi-le stăpâneşte, îşi lasă bolnavul pe mâna celor ce le are.

Cei mai mulţi oameni întrebuinţează cea mai bună parte din viaţa lor să şi-o facă pe ceealaltă nesuferită. în lume nu-s decât două mijloace prin care cineva să se poată ridica: sau prin el însuşi, sau prin prostia celorlalţi.

•if

De multe ori e mai uşor şi mai folositor să te iei tu după alţii, decât să faci pe alţii să se ieic după tine. .)

Amorul care se aprinde deodată, se vindecă mai cu greu.

L.v BiîUvftitK.

'

*

i

□

□ • I

FLOAREA BRADULUI □ ■"*!

iii

in . li

Colo ’n margine„ pe-o coastă.

Stă lin brad mai la o parte Un covor de iarbă verde De pădure mi-l desparte; Lunga lui singurătate Se vedea că parcă-1 doare...

Noaptea se plângeă la lună Ziua se plângeă la soare....

S’a ’ndurat in urmă ceriul De viaţa lui străină Şi-a făcut să-i crease’o floare, Floare albă la tulpină Şi când vântul printre ramuri S‘alintă ca o ispită.

Bradul s’aplecă molatic înspre floarea- lui iubită

.□

,acBE

i

C :

I

V

□

?===□ □

T □ D==r—

~DQ

□

□

Şi şoptea... şoptea voinicul Când vedea că vine vântul; — «Suflă vântule mai tare Fă-mă una cu pământul/» Dar trecut-a primăvara,• Vara iar cu lacrimi multe Şi ii zădar rugă el vântul, Vântul nu voia s’asculte...

;

. ;

i

p /

Doar odată... hei odată...

— Bubueă departe zarea — îndoit de-un vânt năpraznic Eră mai s’ajungă floarea^ O simţea c’o are în braţe, Se simţiă ’ntr’o lume nouă...

Dar veni din cer un trăznel Despicându-l drept in două...

i Zaharie BÂRSAN.

!

1

i

\

P; !

L:

. P I

II

□

P

■

......

AL ni-lea CONGRES INTERNAŢIONAL DE PETROL Bucureşti, August-Septembrie 1907 România şi petrolul ei.

Congresul internaţional de petrol, co s'a ţiiiut arm! acesta la Bu­ cureşti, trebue socotit printre faptele cele mai de seama ce s’an petrecut la noi în ultimul timp; printre faptele care având o importanţii mon­ diala, şi petrecându-se la Bucureşti a atras atenţiunea Europei şi în special a luwei ştiinţifice asupra noastră ca popor, şi mai ales a industriaşilor asupra petrolului şi produselor ţârei noastre.

Acest congres e primul congres in­ ternaţional ţinut la noi; şi că a fost un congres de o importanţă deosebită, se poate judecă după aceea, că el a adunat la Bucureşti peste 250 oameni de ştiinţă, financiari, industriaşi şi oameni de legi din 20 ţări diferite alo Europei şi Americei; Românii cari au participat au fost peste 500. Ca să vio clin Suedia, din Statele-Unite şi din Mexico delegaţi la un congres în Bucureşti, apoi se în­ ţelege că nu frumuseţea ţărei, ori curio­ zitatea de a vedea un popor din Orient, i-a adus; ci trebue să fi fost chestiuni Ing. A. Saltgny de acelea ce trag greu în cumpăna vieţei Preşedintele congresului, autorul podului Cnrol 1 şi al portului popoarelor, fapte care înseamnă un pro­ de petrol din Constanţa gres în istoria omeniroi. Şi aşa a fost obiectul congresului dela Bucureşti.

Petrolul e o substanţă absolut indispensabilă vieţei de azi; el e lumina celor mulţi şi \în condiţiile grele de trai din timpurile moderne nu ştim cum s’ar desfăşură viaţa fără petrol. Aplicaţiunib petro­ lului cresc din zi în zi; el e substanţa minerală care dă cea inai mare căldură ; el e izvorul a o mulţime de substanţe : nu numai gazul de iluminat, parafina (ceară), uleiuri minerale, cocs... se scot clin petrol; ci de mult se fabrică unt de mâncat şi mai ales un fel ele undelemn pentru cutiile de^ sardele, se fabrică explosibili, substanţe colorante şi câte şi mai câte. Ştiinţa şi industria petrolului a făcut mari progrese ”

Calendarul «MSncrvci >, 1908.

1G

?53 3.* IS b

*

3

s ! -f

t *7 I !*1

* - I

|

*

! I l

w IlEill i*

|

5

5^ o

!<§ v s-s, o

P- 5 ti *ţra = -;t;ii-s-8

tfJSfcî

^ ^ lI 8

^Igbl S ggla =■?■ r: fe = & Ş ŞŞ

M

ii I!l■* s ? ;

I I a

2.

CALENDARUL «M1KERVEI»

243

in cei 50 ani trecuţi ; congresul acesta a fost in sine şi o ariiversare, căci anul acesta s’a împlinit 50 ani do când d-1 Tli. Meliedinţeanu a instalat la R-âfov o fabrică. — prima în lume — pentru dis-. tilarea petrolului şi prepararea produsului lampant destinat capitalei.

Progrese mari se realizase în ches­ tiunile petrolului, dar disparat, în Rusia, America, Galiţia, România otc; nicăiri nu se încercase o armonizare a.lucrărilor şi o conlucrare a oamenilor cari îşi dau munca şi priceperea lor pe câmpul teo­ retic şi practic al petrolului.

Târziu de tot, tocmai la 1900, pe timpul V'iKExpoziţiei internaţionale de la Paris, cu ocazia căreia s’a ţinut peste 200 de Con­ grese, s’a ţinut şi prunul Congres de petrol. D-l Dvorkovitz, directorul lui « Pe­ troleum Review» din Londra, s’a gândit să convoace un congres al petroliştilor şi ideea a fost îmbrăţişată cu entusiazm.

Al doilea congres a fost la Liege in 1905.

Dar pentru prima data un congres de petrol se ţine într’o ţară petroliferă.

Pkop. Dit. L. Mrazec Atracţiuuea, ce o exercită puţurile şi Vi cc preş otl in te le con gresii lu i sondele de petrol, asupra acelora ce nu au văzut petrolul decât în lampă, era mare; dar mult mai mare era interesul ce a deşteptat problemele ce oferă petrolul nostru oamenilor de ştiinţă şi industriaşilor, Căci Ro­ mânia o ţara care ocupă al treilea loc în producţia mondială totală (14 V2 mii. va­ goane) iar azi cu producţia sa crescândă (în 1906, peste 90.000 vagoane faţă de 20.000 în 1900). vine iu al patrulea rând (cu 3.2% din producţia lumei întregi) printre ţările - petrolifere, îuainte-i fiind colosalele ţări: America (eu 57.5%), Rusia (cu 28.7%) şi Indiile olandeze (cu 4.8% din producţia anuală). Ţara noastră are multe şi variate regiuni pe­ trolifere virgine (numai 5-6 din cele 82 cunoscute sunt exploatate) cu numeroase puţuri şi sonde (azi peste 550 sunt pro­ ductive), dintre cari multe eruptive, caro au svârlit intr’o singură zi mii de vagoane de păcură. România prin poziţia ei geo­ grafică e favorizată eeonomiceşte, fiind Ing. C. Alimăneştianu în inima Europei, pe Dunăre şi la Marea Secretar general al Congresului Neagră. In această ţară sunt 53 societăţi petrolifere, dintre cari 35 străine, cu un capital băgat în afaceri petrolifere de 190 milioane, dintre cari numai 15- sunt româneşti. In ţara noastră Statul, ca cel mai mare proprietar

.

244

CALENDARUL «MINBRVBI»

dc terenuri petrolifere, şi ca stăpân al mijloacelor de comunicaţie ş transport, e direct interesat în. afacerile do petrol şi în industria pe­ trolului. Şi în fine. dacă in capital şi în industrie elementul românesc nu predomina, apoi in domeniul ştiinţific ţara noastră numără o sumă dc oameni ele ştiinţa, adevăraţi savanţi în ale petro­ lului, cari au studiat serios şi competent toate chestiunile ce privesc petrolul nostru. în special vorbind dc studiile acestea, ; •v ele sunt aşa de importante încât au făcut pe Prof. C. Engler şi H. lioefer, aceia cari prin lucrările lor au alcătuit teoria cea mai acreditată în privinţa originei petrolului, să se exprime în şedinţa so­ lemnă de deschiderea congresului la Ateneu: «Dintre toate izvoarele diferi­ telor ţări din lume, petrolurilc româneşti sunt cele mai bine studiate în ce priveşte natura lor hi mică şi proprietăţile lor» (Engler)... «Din aceste sforţări au cşit ING. VlNTJLĂ BrĂTJANU două opere ce fac epocă: una n D-lui Primriruî Capitule!, membru în Comisii', «.i»; Petrol, Vicepre­ Dr. Edeleanu (în colaborare cu D-nii Ing. şedintei..’ Congresului Tănăsescu şi Petroni) asupra proprietă­ ţilor fizice şi himice ale petrolului; alta a D-lui Atrazcc, cu D-l Teisseyre şi eu geologii ţârei, asupra geologiei terenurilor petrolifere. Prin aceste lucrări .România s’a pus ştiinţificeşte în capul ţărilor productoarc de petrol; nici o altă ţară din lume n’a produs opere aşa fundamentale ca acestea despre care vorbiiu» (Hoefer). Tar Da vid Day, di­ rectorul serviciului minelor şi reprezen­ tantul Statelor Unite, spunea tot atunci într’un limbaj înflorit, dar conform ade­ vărului după obiceiul şi educaţia en­ gleză : «Deşi viu dintr’o ţară unde pe­ trolul curge ca fluviu continuu prin con­ ducte de mai bine de 2000 km., in care curge fără a so opri ani întregi, chiar venind din această ţară a minimelor, trebue să declar că amfiteatrul ce am ales pentru acest congres e demn de cel mai mare interes şi complectă aten­ ţiune, din ori ce punct de vedere al in­ Dr. L. Edeleanu dustriei petrolului. Şi voi vorbi în special Vicepreşedintele Congresului de al ştiinţei, căci nu e ţară civilizată, unde chimia şi geologia petrolului să fi fost mai bine studiate, cu mai multă atenţiune şi cu mai multe re­ zultate pentru lumea întreagă, ca aci la Bucureşti». Din aceste cuvinte so vede turn stă partea -ştiinţifică a petrolului nostru.

I

i ■

>'■

• '

I

V

.

r

CALENDARUL « MIXERVEI»

245

' Eu sunt sigur, cu nici o alţii chestiune nu va deştepta interesul aşa do mult în străini, ca petrolul nostru, şi la nici un alt congres internaţional in Bucureşti, nu se vor aduna aşa mulţi străini şi din aşa multe ţari, ca la acest al Hl-lea Congres de petrol, primul ţinut la noi.

Intrând pe acest drum, am făcut un pas bun şi Dumnezeu ne-a ajutat, de am dus la un bun sfârşit acest prim congres internaţional în România.

Istoricul congreselor de petrol.

«E curios, zicea David Day în alocu­ ţiunea din şedinţa de deschidere, câ pânâ la acest congres de la Bucureşti n’au fost de cât 2 congrese de petrol, cu toata vechimea şi importanţa chestiunilor ce comporta petrolul şi industria Iui. E curios dar faptul e aşa, şi explicabil. In chestiunea petrolului se întâlnesc multe ştiinţe şi multe ramuri de tehnică şi Pkof. Du. O. Kxgler până acum fiecare parte specială căută să se desfacă, în loc să se lege mai mult: aşa se trimetea la congresele de geologie lucrările geologice relative la petrol; la congresele de himio cele relative la himia petrolului; la congresele de fizică sau industrie me­ canică cele relative la sonde şi metode de sondaj; cât priveşte chestiunile de transport şi comerţ erau. tratate cu com­ plectă indiferenţă».

Colo dintâi două congrese au fost fără \ importanţă deosebită pentru ţara undo aveau loc, ci numai ocazional, în timpul unor expoziţii internaţionale, s’au întrunit la Paris în 1900 şi la Liegc în 1905 cei ce se interesau de chestiunile teoretice ori practice ale petrolului. De altfel aceste prime congrese nici n’au fost cu % multe pretenţii; fiecare a adus ce avea r' A gata, iar în ţara de gazdă nefiind o in­ dustrie petroliferă ci numai 2—3 finan­ ciari ori savanţi teoreticiani interesaţi în petrol, so înţelege, după cura zicea Prof. II. TIoefer un inginer polonez ce asistase la toate, că «nu putea fi. mare lucru».

Acest al IU-lea Congres însă urmă a se ţine anume pentru petrol, din interesul ce deşteptase petrolul nostru şi diferitele chestiuni, care se aduseseră în discuţie în congresele precedente. Din partea noastră se cerea dar, nu numai de a înlesni ţinerea şi desfăşurarea congresului, ci şi a alcătui o programă de lucru şi a gândi chestiuni generale

246

CALENDAltUL «MINERVEI»

care să fie prezentate şi puse în discuţie la congres. Mulţumită lu­ crărilor savanţilor noştrii, cari au dat la lumină opere fundamentale în privinţa petrolului, şi mulţumită muncei şi pricoperei comitetului organizator s a alcătuit o aşa programă de lucru a congresului şi totul s’a organizat aşa, că congresul s’a înălţat la importanţa mondială a obiec­ tului său şi e un punct de plecare în ac­ tivitatea congreselor petrolifere viitoare.

Printr’o ultimă comunicare comitetul făcea cunoscut, că pe lângă scopul general «de a contribui printr’o conlucrare co­ mună a diferiţilor specialişti din toate părţile lumei la progresul industriei pe-x trolului, atât din punct de vedere tehnic şi ştiinţific cât şi economic: acest al treilea congres, fiind primul congres in­ ternaţional de petrol ce se ţine într’o ţară producătoare de petrol, unde se poate vedea dcsvoltarea luată de in­ el (istria petrolului din punct de vedere practic, îşi mai propune de a rezolvă câteva chestiuni speciale de un deosebit Punj\ Dr. F. Beysciilag interes practic, cum sunt: Fixarea nomenclaturei produselor petrolifere şi Stabilirea unor norme uniforme pentru analiza petrolului şi a produselor sale, ca astfel să se înlăture confuziunea ce domneşte».* Chiar la primul congres dela Paris fusese vorba ca al Il-lea congres să se ţie la Bucureşti. Produsele petrolului român erau expuse într-un pavilion anume la Vincennes; în acel pavilion s’a ţinut şi o şedinţă în care D-nii Alimăneştianu, Edeleanu, Cucu etc. au făcut interesante comunicări. Interesul pentru petrolul român erâ aşâ de viu, în cât congresişţii au decis, ca al doilea congres să se ţie la Bucureşti, şi în aceeaşi zi dorinţa lor s’a făcut cunoscută M. S. .Regelui şi gu­ vernului român.

Dar pe atunci producţia petrolului român erâ modestă, nici 20.000 de va­ goane pe an; Societatea Steaua Româna, cea mai mare întreprindere de petrol în ţara românească, nu mergea tocmai bine, Dr. C. I. Trtrati şi în guvernul liberal, .ce a urmat atunci celui conservator, erau persoane ce aveau oarecare motive contra„ţinerei congresului la o dată apropiată; de aceea data ţinerei acelui congres s’a tot amânat şi bine s’a făcut. Căci noi atunci rdam fi organizat şi nu ne-am fi putut prezenta la un congres de petrol, aşa cum ne-am prezentat acum.

i

f

I

CA LEN DA R UI. « M l N E Ii V H1 •>

247

Pe atunci insa s a numit o eomisiune de petrol compusa din D-nii C. Alimăneştianu, L. Mrazec şi Vint. Brătianu, pentru a studia regiunile petrolifere ale ţârei în vederea construeţiunei unei conducte dela dea­ luri la Constanţa, unde se construia portul de petrol. La Expoziţia dela Licge s’au prezentat lucrările şti­ inţifice şi statistice foarte interesante ale Comisiunii de petrol, lucrările Labora­ torului de himie, al. Serviciului minelor, condus de .D-l Dr. Edeleanu, precum şi produsele industriei noastre do petrol re­ prezentaţii prin cele' mai de seama so­ cietăţi petrolifere. Totul a impus mult străinilor şi congresiştilor. Partea ce au luat delegaţii români la al IJ-lea congres se poate judeca după aceea, că d-nii Mrazec, Alimăneştianu şi Edeleanu au fost aleşi în unele şedinţe pe secţiuni ca preşedinţi pentru a conduce dezbaterile congresului.

In şedinţa comitetului şi delegaţilor străini, în care eră vorba să se decidă locul ţinerei Congresului al IU-lea, de­ Prof. I\ Ponj legaţii români au făcut propunerea în numele guvernului român ca acela să aibă Joc la Bucureşti. Propunerea a fost primită cu entusiazm; iar numărul mare de congresişti, ce au venit la Bucureşti, arată că ca a fost conform interesului şi dorinţei tu­ telor. .D-l 1. Lahovari, atunci ministru de domenii şi industrii, a prevăzut sumele necesare pentru ţinerea congresului şi a numit încă din 1.906 un comitet de ac­ ţiune, compus din D-nii C. Alimăneştianu, L. Edeleanu şi L. Mrazec, cari chiar diu iarna 1906 au răspândit informaţiuni şi invitaţiuni în munelc guvernului român.

A. S. R. Principele Fordinand acordând & ' înaltul Său patronaj congresului, totul se prezentă serios şi sub frumoase aus­ .

• .. ■ picii. Când cu schimbarea guvernului, în y.4- • .

Martie 1907, guvernul liberal a menţinut toate dispoziţiile relative la congresul de petrol, ce se fixase pentru sfârşitul lui August 1907.

Intre acestea se constitue un mare Prof. I. Zaloziecky comitet de organizare, clin care se alege un Comitet provizor al congresului: .Pre­ şedinte, D-l Ing. insp. general A. Salignv; Vico-preşedinţi: D-nii Brătianu, L. Edeleanu şi L. Mrazec ;Secretar general: D-l C. Alimă­ neştianu ; Secretari de secţiuni: D-nii G. Murgoci. ing. G. Osiceanu

248

CALENDARUL «MINERVEl»

şi ing. I. Tănăsescu. Acest biurou a condus toate lucrării© de pregă­ tirea, organizarea şi programa congresului.

Pe lângă lucrările personale ce membrii comitetului preparau şi aveau să prezinte congresului, comi­ tetul a publicat o mulţime de lucrări, ghiduri şi albume de dat congresiştilor.

Aşa s’a publicat o descriere economică a României cu multe ilustraţiuni, două prea frumoase albume de vederi din Bucureşti şi din ţară, un ghid pentru escursiunile ce se plănuise la regiunile petrolifere, o monografie himică a pe­ trolului român (de Dr. Edeleanu) şi peste 20 memorii trimise de congresişti romani şi streini. •Comitetul german a publicat şi el sub redacţia d-lui Dr. P. Schwartz, un prea frumos Festschrift, coprinzând lucrări de ale savanţilor germani în mare parte asupra industrii şi petrolului român.

Revista «Petroleum» a publicat şi ea Prof. Im. D. Holde un număr festiv consacrat petrolului român şi congresului.

Membrii marcanţi ai Congresului.

Invitaţiunile, ce a făcut comitetul de organizare, s'aii trimes tutulor acelora cari prin lucrări'sau prin ocupaţiune vin în atingere cu petrolul; iar la congres in Bucureşti au venit, ____________ ceea ce nu se întâmplase la congresele precedente, rnai toţi aceia cari stau în fruntea ştiinţei petrolului şi cari prin lucrările lor au deschis drumuri noi şi orizonturi largi in această parte a şti­ inţei, încă obscură din multe puncte de vedere. Aşa bună oară, cu ocazia con­ gresului au fost în Bucureşti următoarele somităţi ale ştiinţei: Geheimrat Dr. C. Engler, profesor de chimie la Politehnicul din Ttarlsrulic, cel caro prin lucrări de sinteză a obţinut din materii organice (grăsimi animale) substanţe înrudite cu petrolul şi a dat astfel un sprijin ipotezei originei organice a petrolului: Hofrat II. Hoefer, profesor de geo­ Prof. Gr. Ştefănescu logie la Academia de mine din Leoben, cel care a precizat teoria anticlinalelor în ceea ce priveşte zăcămintele do petrol, şi a adus date geologice în susţinerea ipotezei originei animale a petrolului, care azi sc nu­ meşte ipoteza lui Engler-Hoefer.

'

S'

r

-

CALENDARUL «MINERVEI»

m

Ing. Rakusin, director de laborator, care prin studiile sale asupra proprietăţilor petrolului, în special polarizaţia. a publicat o operă do .mare valoare. Lui se datoresc şi inte­ resante monografii asupra petrolului ru­ sesc. gali ţi an, român, etc.

Dr. David Day, directorul serviciului minelor din Statele-Unito. cel care a făcut foarte interesante experienţe pentru a demoustrâ migraţinnea petrolului dintr’un loc într'altul prin diferite straie geologice.

N. Andrusov, profesor de geologie la Universitatea din Kiev, cel care a studiat geologia regiunilor petrolifere din Crimea şi Caucaz de N. precum şi regiunile Caspice, unde are loc formarea petro­ lului actual. El a creat etajele geologice meotic şi chimeric (corespunzător da­ cianului) în care la noi se găsesc bogate zăcăminte de petrol.

Du. W. Teisseyre Geheimrat Holde. profesor de chimie Gcoloy i»o lungit Comisia ele petrol la Politehnicul dela Charlottenburg (.Ber­ lin), unul dintre cei mai bine cunoscă­ tori ai chimici petrolului, având studii relative la calităţile practice ale uleiurilor minerale.

Geheimrat Beyschlag, directorul ştiinţific al institutului .geologic al Prusiei, care a publicat împreună cu (l-ral Monke o valoroasă monografie asupra petrolului.

Zaloziecky, profesor de chimie la Po­ litehnicul din Lemberg, care a dat splendide lucrări şi interesante ipoteze asupra petrolului şi hidroeărburelor fo­ sile, susţinând ipoteza originei vegetale a petrolului.

Tietze, directorul institutului geologic dela Vicna, care a scris între cei dintâiu despre regiunile petrolifere ale Prahovei.

D'Aquilera, directorul institutului ge­ ologic din Mexico.

Dintre profesorii ele şcoli superioare au fost: Louis (Londra), Niedzwidcki (Lemberg), Loczy (Budapesta), Scliafa'rzilt (Budapesta), Laskaref (Odesa), Du. Paul Schwartz Tanfiliew (Odesa), Oebbcke (Mlinchen).

Reductoral revistei Petroleum Charitschkof (Charkov), ■ Draguovitsch (Baku), Lablukow (Moscva), Grzibowski (Cracovia), Zlatarski (Sofia), Cvijic (Belgrad), Radovanovic (Belgrad).

Stutzer (Freiberg), Ubbelohde (Karlsruhe), Syroczinski (Lemberg) Szajnocka (Cracovia), Demaret (Bruxelles), Tassilly (Paris), Villavechia

L .

-

.

250

CALENDARUI> «AULN ERVE1»

(Roma), Magnanini (Modena), Lugcon (Elveţia), Wichelhaus (Berlin) etc.

Anglia. Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, La Plata, Mexico* Olanda, Rusia, Serbia, Statele-Unite, Suedia şi Ungaria au trimes de­ legaţi oficiali.

Excursiunea dinainte de Congres.

Congresul a avut trei părţi: excursiuni în regiuni petrolifere, şe­ dinţe în Bucureşti şi o expoziţie ştiinţifica şi tehnica în parcul «Carol» dela Fi la ret.

Excursiuni au fost organizate înainte de congres, pe timpul con­ gresului şi după congres. Cu excur­ siunea dinainte de congres am putea zice ca a început al Jll-Iea congres de petrol din România.

Această, excursiuno s’a făcut în zilele de 5. 6 şi 7 Septembrie st. n., la Băicoi, Recea, Buştonari, Câmpina, Urăgăneasa, Moroni etc.

Peste tot şantierele au fost împodo­ bite cu verdeaţă, cu steaguri şi cu arcuri de triumf; iar comitetul şi societăţile de petrol mai mari au îngrijit ca ex­ cursioniştii să aibă tot confortul şi în­ lesnirile de drum... • Timpul în primele două zile a fost- foarte frumos.

Jn această excursiuno, condusă de d-nii L. Mrazeeşi W. Teisseyre, s’a că­ pătat o idee generală de constituţia geo­ Du*. Sa va Aţii a nas iu logică a subearpaţilor şi a celor mai im­ Conducătorul uxeursiunoi din Moldova portante regiuni petrolifere acum în exr ploataţie. Au fost 90 excursionişti între cari şi mai multe doamne.

Străinii au fost foarte încântaţi de priveliştile carpatine, de abondenţa şi bogăţia regiunilor noastre, de ospitalitatea petroliştilor1)— împovărătoare prin prea multe banchete— de originalitatea locuitorilor ]) D-l H. Schlawe, directorul-general al întreprinderilor grupului .Disconto & Bleichroder, a spui într'un discurs (la banchetul dela Buştenari) următoarele cuvinte demne de amintit: «Nimenea aicea nu a întrebat pe lucrător sau societate de unde vine şi cărei naţiuni aparţine: toţi găsesc locul lor alături de român, numai dacă sunt conştiincioşi şi muncitori; România îmbrăţişează toate naţiunile cu aceiaş bună voinţă. Şi colaboraţiunea aceasta a atâtor capitaluri di­ ferite, a atâtor bune voinţi, dă roadele cele mai preţioase şi susţine cu putere marea sforţare către care ţinteşte secolul nostru: «Pacea printre popoare!». ' 1 .

«Veţi putea oare să vă închipuiţi ce ar simţi toato aceste capitaluri, toată această lume muncitoare la vestea unui iminent răsboiu ; putca-vcţi oare să vă închipuiţi sforţările ce-ar încerca pentru a asigura pacea, p de ajuns de a sc gândi o clipă, spre a se convinge, că mijlocul cel mai hun pentru a preîntâmpina răsboiu] este strângerea intereselor economice, contactul personal şi munca comună, care apropie pc oameni şi pe naţiuni».

CALENDARUL «MINERVEI»

251

şi de nivelul ştiinţific în care se ţin exploataţi uni le noastre petrolifere.

David Day — care în timpul excursiunilor şi al congresului a vorbit de foarte multe ori şi totdeauna spre lauda noastră — a mai spus la un banchet dat la Câmpina de Steaua Română : «în tot cuprinsul Statelor-Unite e im­ posibil a găsi o uzină în care douăzeci / de oameni să fie ocupaţi exclusiv cu ştiinţa pură. cum e cazul multor rafi­ nării din România. Foarte rar mi s’a * întâmplat, să văd instalaţiuni atât do . perfecţionate şi mai ales aşa de me­ r •*; vV*. todic construite ca în această ţară.»

Pentru această excursiune, ca şi pentru celelalte, comitetul a publicat un ghid luxos, complect, dând descrierea geo­ logica, statistice, calitatea petrolului / / precum şi alte informaţiuni tehnice si ă Vv/ ştiinţifice.

In seara de Sâmbătă 7 Septembre toţi congresiştii s au adunat la o recepţiuno i;~ V'_’; la Ministerul de Externe ; D-l prim-mi­ nistru Sturdza a făcut onorurile casei, Inc:. E. Baum întreţinându-se cu foarte mulţi congrc- unul din primii petrolişti ui României rare n prezis viitorul multor regiuni sişti. ceiace a măgulit pe mulţi dintre străini. încă după mai multe zile prie­ tenii mei nemţi şi unguri îmi spuneau ce au vorbit cu d-l Sturdza.

Seara a trecut în momente foarte plăcute: Enescu, Dinicu şi Elinescu au cântat bucăţi din muzica clasică şi naţională; animaţia şi buna dispoziţie a stăpânit pe toţi. Şedinţa solemnă de deschiderea Congresului Duminică 8 Sopt. la 10V2 dim, s’a făcut deschiderea oficială a congresului în sala Ateneului, fiind de faţă ci. Primministru D. Sturdza, d. Ministru al Agriculturei şi Industrii A. Carp, d. Mi­ nistru al Lucrărilor publice G. Morfim, delegaţii oficiali a 14 State, comitetul organizator şi un public numeros, congresişti şi particulari. Şedinţa s’a condus de d-l. Ingincr-inspector A. Saligny, ca pre­ şedinte provizoriu.

Dr. G. Murgoci Primul care a luat cuvântul a fost Secretar de redacţie al d-l Carp, care în numele M. S. Regelui Congresului şi A. S. .R. Principelui Moştenitor ex­ primă mulţumire şi spune cuvintele de bună venire congresiştilor; apoi face o interesantă dare do seamă asupra dezvoltărei industriei petro-

252

CA LENDA RU L « M1NERVEI»

iuiui în ţara noastră, arătând că ea datează din timpuri foarte vecin­ ia 1832 erau puţuri de petrol, la 18G6 din 5900 tone România a ex­ portat 2712. toarte însemnat faţă de exportul Rusiei de 255 tone si al Americei de 8196. După un timp de stagnare industria aceasta se deşteaptă in 1882 şi ia un mare avânt de la 1898; apoi arată starea înfloritoare de azi a acestei industrii, dând date foarte inte­ resante asupra producţiei, capitalului în­ vestit în petrol, fabrice lor- şi mijloacelor de transport etc.

D-l D. Slurdza într’un discurs documontat arată care a fost partea statului în dezvoltarea industrii petrolului la noi, expunând programul executat şi un v' program ce va urma a se executa. Amin ­ teşte cu această ocaziune lucrările Comi misiunii de petrol instituită iu 1903, ■ " legea şi regulamentul dela 1904 (precum şi acele ce sunt a se mai face), descrie portul maritim dela Constanţa, datorit . I. TAnăsescu inginerilor români, porturile şi navigaţia SecretarIng de redacţie al Congresului pe Dunăre, Căile ferate asupra cărora face o expunere foarte amănunţită, ară­ tând ce trebue să se mai facă în această privinţa, şi fineşte cu de­ clararea principiilor ce trebue să aibă statui în supravegherea şi aju­ torai dat industrii de petrol: 1° de a nu risipi bogăţia reprezentată de petrol.

2° De a feri această bogăţie de specu­ laţi uni nesănătoase; 3° A da oxploataţiei .\ şi comerţului nostru de petrol o direcţie tehnică metodică; 4° De a nu amesteca • chestiunea petrolului în interesele per­ sonale sau de partid.

D-l Preşedinte Saligny după ce salută în cuvinte călduroase pe congresiştii pre­ zenţi, îşi exprima recunoştinţa către cei • ce au alcătuit congresele precedente şi către preşedinţii lor: Ing. Lippmaim şi Jng. Dejardin. Da citire telegramelor de omagii către M. S. Regele şi A. S. RPrincipele Moştenitor şi apoi arată ideile cari au condus organizarea acestui con­ gres, precum şi alcătuirea programei de Inc.. C. Osiceanu lucru, în care sunt multe şi grele chestiuni Secretar de redacţie al Congresului de ordin general, dar care graţie atâtor somităţi adunate la acest congres vor o-ăsi cel puţin in parte rezolvarea lor. g ° In trăsături generale indică, problemele mai importante do luat m discuţie ca: închiderea apelor străbătute de sonde, mijloacele de a

"

■

■\

m

-■ PW

•v

■

2ăo

CALEN DARUL '<MINERVEI»

evită incendiile în şantiere, determinarea proprietăţilor co dau valoarea comercială petrolului, unificarea metodelor de-analiză şi nomenclatura produselor petrolului, unificarea măsurilor întrebuinţate în industria şi comerţul petrolului etc. probleme a căror rezolvare cât de cât va re-

mm

i

•!

|PP ■ G: 7 7 77.7-

■■■■■•:

8i

-77:77; GR1G0RESCU.

ÎN SAT.

;■

:!

7-

GRIGORESCU.

. LA ŢARĂ.

prezentă un mare progres în industria petrolului şi o maro onoare pentru Congresul de petrol dela Bucureşti.

Explică importanţa expoziţiei alăturate la congres şi fineşte prin a mulţumi guvernului, societăţilor de petrol şi tutui or acelora cari au contribuit la organizarea congresului.

După aceste discursuri se dă cuvântul delegaţilor Statelor străine, • fiecare exprimând în numele guvernelor lor admiraţia pentru Romania.

254

CALENDAUUL «MINERVEI»

aducând elogii oamenilor noştri de ştiinţa pentru lucrările lor şi modul admirabil in care au organizat congresul. Aşa bunăoară: Prof. C. Engler (Germania), intre altele spune: «am venit cu plăcere la acest congres, căci de mult România e cunoscută ca o ţară de progres intelectual şi de avânt economic, ca o ţară care prin inteligenţa M. S. Re­ gelui Carol I şi consilie­ rilor săi, prin ardoarea de muncă a locuitorilor săi şi eroismul fiilor săi şi-a câş­ tigat un loc de onoare printre naţiuni... Aci nu se ocupă numai de a ex­ trage petrolul din pământ şi de a-1 prelucra în ra­ finării admirabil instalate, dar in special de a’i studia ştiinţificeşte de geologii şi lvimiştii eminenţi ai ţârei... b'acă cerul ca acest Con­ gres să dea un nou avânt ştiinţei şi profit în special industrii petrolului român la cârc Germania are in­ teres...»

Prof. H. Hoefer (Aus­ tria) face o comparaţie de ce esto acum şi ce se cu­ noştea acum 20 ani, când a venit pentru prima oară în România,şi aduce elogii guvernului şi în special oamenilor noştri de ştiinţă (cum am arătat mâi sus) pentru munca desfăşurată în progresul realizat.

1 ng. L. Dejardin (Bel­ gia) ...«Din primul moment aţi câştigat simpatia gu­ PE GÂNDURI. GRIGORESCU. vernului meu la opera voastră. Şi oare se putea altfel ? Ţările noastre, eşite ambele din voinţa poporului, nu posedă ele locuri asemenea printre naţiuni'? Familiile noastre domnitoare nu sânt ele unite prin legături strânse ?..»

Dr. David Day (Statele Unite) vorbind de importanţa congreselor de petrol a avut la adresa noastră multe cuvinte de laudă şi accentele călduroase ce am reprodus mai sus.

Ing. Alexis Aron (Franţa) arată poziţia Franţei, ca ţară consumatoare de petrol, faţă de acest congres ; exprimând chestiunile ce o interesează

CALENDARUL «MINERVEI»

îu special, arată ideile grupului francez de la congres. Vorbeşte apoi foarte măgulitor despre afinitatea de rasă între francezi şi români, care rezultă dintr’o comună origină: «Sânt sigur că toţi colegii mei aci prezenţi şi concetăţenii mei, cari au cunoscut frumoasa ţara voastră, vor fi la rândul for măguliţi de porecla frumoasă «Români din oc­ cident», care e pentru ei sinonim mândriei, generozităţei, rnuncei şi ospitalităţei cordiale».

D. A. Malachowsky (deputat, Galiţia). «Noi, polonezii, venim ca vecini, şi aducem salutul nostru şi expresiunca amiciţiei petroliştilor noştri. Străbunii noştri au vărsat sângele lor împreună pentru a apără patriele şi credinţa contra inami­ cului comun. Acum noi luptăm să

-Jf.

-

■

.

GRJOOBESCU

- GRIGORESLU.

BRETONA.

255

ils BUKTAN1A.

apărăiu industrii 1 e noastre analoage...

Pentru progresul repede şi imens ce aţi îndeplinit, primiţi admiraţia şi felicitările noastre... Crescat, Ho­ reaţi» Dr. P. Dvorkovitz (Director al Petroleum Revieuw-ului, Anglia).

«In Anglia noi n’avem un soare aşa radios ca aci şi de aceea mai mult ca oricare avem nevoe. de lumină artificială ; şi cu toate că Anglia nu posedă petrol, ea a introdus cea dintâi acest combustibil pe vasele sale de război. Anglia e cel mai mare consumator al petrolului ro­ mânesc (28% din exportul Româ­ niei). Dar noi avem şi cea mai marc confienţă îu dezvoltarea industriei petrolului în România, şi in special .apreciem lucrările oamenilor ei de ştiinţă ca Edeleanu, Mrazec, otc.

Eu susţin că acest congres poate fi de exemplu la multe altele...»

25G

CALENDARUL «MINERVEI»

D-l G. Gulişambarof (Rusia) aduce salutul guvernului rusesc şi exprimă speranţa pentru buna reuşita a Congresului.

- Prof. L. de Loczy (Ungaria). «Lucrările acestui congres vor servinu numai la progresul ştiinţei pure şi aplicn.te. dar încă la oonsoli-

i i

i

GR IG ORESCU.

LA ŢARA.

I

I

GRIGORESCU.

ÎN MARŞ.

darea relaţiunilor amicale dintre regatele noastre, cele mai apropiate1 printre acele destinate a merge mână ’n mâna pentru fericirea şi pros­ peritatea popoarelor».

Cav. de Camerana (Italia) arătând interesul co Italia poartă acestui congres (la care a trimes trei delegaţi oficiali) adaogă : «Dar • simpatia pentru acest congres se datoreşte faptului că el se ţine la

! \

257

CA LEN DA UCU « MIXE11VEI »

Bucureşti, că el e organizat tic oamenii cei mai eminenţi ai Romanici, ai acestei naţiuni care este unită indisolubil cu Italia, a cărei nume arată origina sa. un nume scump oricărei inimi italiene.» . .

D-l A. Louclon (Olanda) aducând omagiile guvernului şi Reginei olandei, conchide: «Sper ca acest al Ill-lea congres, ce se ţine la Bucureşti, va forma o dată in istoria petrolului, şi rezultatele lui v or fi durabile şi de folos tutulor naţiunilor ce se interesează de aceasta La finele şedinţei. în urma propunerei d-lui Dcjardin, preşedintele Congresului al II-lea, se aciuiează comitetul provizoriu ca comitet definitiv al Congresului- al Ill-lea, şi şedinţa se ridică.

;'

Expoziţa Congresului de petrol.

Wmmâ I ■

Duminică după'amiază-con \ greşi ştii au vizitat Expoziţia, făcută eu ocazia congresului 4 şi aranjată de d-nii’: Prof. Gr. Pfeifer. Ing. Henncnvogel şi I Elias. Din ţară so prezintase hărţile, profilele, reliefuril.e, —'X ■ • -• V vederile, monografii, colecţii . • -! v ' de roce şi minerale, produsele : petroleului. instalaţii de sonde, • ■}■ etc., ale Comisiunei de petrol I .; ale- diferitelor Societăţi, ale • V Şcoalei de maiştri sondori, : ale inginerilor etc., cum se >• Vv expusese anul ţrecuţ la Ex• poziţia generală română. Din /• străinătate s-au expus mai ales sisteme. de sonde, de pompe, . funii de trac'ţiune, tuburi, ozockerita clela Borislav, şi o STUDIU. hartă petroliferă a Galiţiei, GRIGORESCU. miniature de rafinării, apa­ rate de laboratorii pentru studiul petrolului, produse fabricate din petrol şi multe alte lucruri ce privesc petrolul. Comisia noastră de petrol aranjase o colecţie complectă de roce şi fosile din terenurile petro­ lifere. Regia monopolurilor a dat o idee clară de bogăţia în sare a ţârei noastre şi studiile ce s’au făcut, iar serviciul hidraulic expusese în miniatură portul Constanţei etc. Societăţile Steaua Română şi Buşrenari au impus mult străinilor prin frumoasele lucrări ştiinţifico (în special reliefurile şi profilele rcgiunei Buştcnari) şi miniaturile de in­ stalaţii tehnice ce ce expusese. Profilul unui sondaj dc 780 m., trimes de Soc. Salago-Tarjâuer dola Pctroşeni, făcut în bazinul aquitanian in tracarpatin şi în care sa dat de un strat bituminos, a atras dc ase­ menea atenţiunea geologilor. D-l Polacec mecanic din Bucureşti arată .••v

I/

1

.

r

Calendarul «Minervei», 1008.

9

17

V --..........

>

-■

I. .

I

r

258

/

CA LE N DA RUL' «M IXEIj VEI »

o pompă bazaţii pe un nou principiu şi proprie de a ridică', petrolul dela .adâncimi foarte mari... Intr’uu cuvânt expoziţia oră foarte iuteresantă şi bine aranjată şi în tot timpul congresului a fost vizitată de cogresişti şi ,un numeros' public bucureşteaii.

«

Şedinţele ordinare.

Luni au început în sălile palatului Universitarei, care cu aceasta ocaziune a fost splendid ornată, şedinţele po secţiuni: Secţiunea I in- ’

5; .y; _

, . .... :__

£----- :------ 'jS...............-

\ A MA

GBIGORESOV.

.

..L

\ !! ■ ;

t

I

GIÎIGORESCU.

* trama mai ales pe geologi şi exploatatori; în ea. se discutau, chestiuni de geologia, explorarea* şi exploatarea' petrolului. SecţiuneaII întruniâ 'pe hiraişti şi tehnologi', ocupându-se de himia. şi tehnologia -petrolulub de procedeurile şi aparatele de destilaro' etc. Secţiunea III se ocupă cu chestiuni de legislaţia şi comerciul petrolului. .

Cu greu. ne-ar fi să facem o dare de scamă amănunţită, şi'nici nu 1

V

/

■

259

GALEN DĂRUI. - MIX EH VEI *

o locul, de luate lucrările co s’uu prezentat si discutat în cele trei secţiuni şi în cele 4 zile cât a durat‘congresul : Luni, Mcrcuri, .Joi şi Vineri dimineaţa şi după prânz.

■ La secţia întâi au fost doua chestiuni co s’au discutat mai cu temeiu : originea petrolului şi migraţiunea lui. Şi în secţiunea II-a s a discutat origina petrolului, dar au fost şi alte chestiuni tot: aşa de importante, daca nu chiar mai mult, pentru tehnică. Partea, care au avut-o Romanii în lucrările .şi comunicările făcute, a fost de o treime, şi trobue să amintim că liimiştii şi geologii clela Iaşi n’au luat parte la congres: in special s'a simţit golul, şi toată lumea a regretat, că D-l P. Foni. vale cărui lucrări asupra petrolului român sunt socotite printre cele mai fundamentale, n’a luat parte la lucrările congresului. D-l Dr.Istrati, care împreună cu A. Saligny şi D-l lng. Cucu, a făcut primul studiu % himic al petrolului român, şi de atunci l’a reluat adesea, şi în special a studiat ozoCherita, şi cliihlibarul, a fost împedicat prin moartea bu­ nului său prieten ’Hasdeu de a urma £fKv '& .

■de aproape lucrările congresului şi a da scânteetoarea sa contribuţie la ; îij . ! : succesul acestui congres. Pe cât am , impus noi străinilor ca organizatori ' : • *: ai congresului şi cultivatori ai şti­ ii inţei pure, pe atât am fi strălucit W.b '■-i prin aceşti doi savanţi, recunoscuţi ai în toată lumea prin lucrările şi di concepţiile lor originale.

Asupra originei petrolului l)-nii: i1 Engler, ‘ Rakiisin, Day, Zaloziecki. .. AIrazec, Andrusov, Guiselin şi alţii* au făcut’(Luni şi Mcrcuri) foarte frumoase comunicări şi conferinţe, CU FURCA. GRIGORESCU. din care a reeşit că teoria originei organice (animale şi vegetale) e cea mai acreditată de savanţi: consideraţiuiri noi şi rezultatele corcetă. iilor prin metode optice, asupra petrolului s’au expus pentru prima dată intr’un congres şi prin discuţiile urmate s’a adus un marc sprijin ipotezei organice “â petrolului.

Discuţie vie a fost între D-nii Zaloziecki şi Engler, primul înclinând mai mult către origina vegetală a petrolului, pe când Engler înclina mai mult către origina animală. Au fost mulţi însă şi aceia co âu luat cuvântul pentru origina anorganică (eruptivă) a petrolului.

Relativ la migraţiunea petrolului dintr’un loc întreitul au fost in­ teresante comunicări, discuţii şi experienţe de D-nii : Hocfer, Day,

s

■

260

CALEXDAUUI. «MIXEKVEl»

JVFrazee,-Mircea, Guiselin etc. Şi intr’o chestiune şi într'alta ideile re­ prezentate «ie Români au fost acelea pentru cari ştiinţa vorbeşte mai

v

- . ....... xJZXkţi GRIGORESCU.

GRIGORESCU.

r..\r -

! !

.

i„a .marginea sa ti: lui

IN SAT.

inult, iar observaţiunile şi lucrările Românilor au ‘‘fost la înălţimea chestiunilor.

Relativ la chestiunile propuse de Comitetul congresului : unificarea metodelor de analiză şi numirea produselor petrolului, după o vie dis­ cuţie s’a ales o comisiune internaţională care să studieze chestiunea şi să o aducă la congresul viitor. .De asemenea după propunerea d-lui

—'—'-- ---

'

' CALENDARUL «MLNEKVEIk

1

261

L. Mrazec s’a admis că la congresul viitor «Comitetul să fixeze ches­ tiuni ştiinţifice şi tehnico, cari să fie tratate de raportori în conferinţe, iar In şedinţe să se prezinte numai comunicări originale şi de fapte ori observaţiuni cu totul noi. Restul să se depue la birou şi să se publice în memoriu».

In secţiunea IlI-a chestiunile fiind de un ordin mai general şi practic, discuţiunile au fost şi mai interesante, d-1 prim ministru Sturdza a luat parte mâi la toate şedinţele urmând cu interes discuţiile, punând cu­ vântul şi experienţa sa în cele mai multe chestiuni.

Aci s\i discutat şi s’â dat \ indicaţii cum s’ar uşura trans­ portul petrolului, cum s’ar \ evita incediul, imificarea mă­ W: ..:■■■ surilor uzitate in petrol etc. în urma vorbirii şi propu­ nerii d-lui Sturdza se admite ca orice deciziune a congre­ sului pentru a fi transformată de un guvern în faptă trebue să fie însoţită de o expunere <le -motive. Congresul admite în principiu unificarea măsu­ rilor uzitate in petrol, iar d-1 Sturdza a propus, pentru 'ca i această decizie să fie cât de !' cât eficace, să se intervie de • ocamdată pe lângă diferitele \ state, de a exprimă statisti­ cele şi în unităţi ale siste­ mului metric alăturea de cele ale ţârei respective.

Vineri după prânz la ora .. , .

3 s’a făcut, la Ateneu, în şe‘ , dinţa plenară darea de seamă XV-, ; a lucrărilor congresului, la . .. care au azistat d-nii miniştrii Sturdza, Carp, Morţun şi Cos- GRIGORESCU. SENTINELA. tinescu, fostul ministru I. Laliovari, comitetul delegaţiei etc. Are loc o discuţie, unde să se ţie viitorul congres: Prof. Engler susţine America, iar grupul galiţian Lembergul, pentru care face o invitaţie călduroasă: «Dacă după congresele dola Paris şi Lioge eră ori cbi uşor de a invită un congres, nu mai e acelaş lucru acum după splendidul congres dela Bucureşti. Noi n’avom această treime: Mrazec, Edeleanu, Alimăneştianu şi ştim ce sarcine ne asumăm, dar sperăm că prin munca şi bunăvoinţă să facem viitorul congres into-

, /Jm,

J&p&ş A

liii

mm

!

:

■ •■i

.

.

—

- - - -—•-

•262

CALENDARUL «MINERVHI»

resant şi folositor -şi va invitam la Lemberg». cl-1 Davicl Day a făcut, invitarea pentru America numai în numele său.

Congresiştii în urina unei cuvântări mai înfocate a Prof. Zaloziecki, se exprima pentru Lemberg.

1 n urma cuvintelor D-lui Loudon de mulţumire şi laudă pentru ţara şi poporul român, d-l Saligny declară congresul închis.

Excuysiuni şi banchete în timpul şi după congres.

In timpul congresului s'au făcut: Marţi o plăcută excursiune la Sinaia Câmpina, Buşteni; Mercuri- după prânz, la ocna dela Slănic; iar în cercuri mai răstrânse s’au făcut excursiuni în munţi, la Porţile de fer.

GRIGORESCU.

iN Aşteptare.

în Mehedinţi, Gorj, şi în regiunea dealurilor la Vâlcea precum şi în Câmpia română, conduse de subsemnatul. După congres, Sâmbătă, s’a făcut cea mai plăcută şi frumoasă excursiune: cu trenul la Giurgiu, pe Dunăre cu două vapoare ale Serviciului Navigaţiunii fluviale dela.

Giurgiu la Cernavodă şi au trecut la Constanţa. S’a vizitat portul de petrol şi băile, iar unii congresişti au prelungit excursia până la Constanţinopol pe vasele româneşti Dacia şi Traian. Peste tot cu­ vintele de admiraţie şi lauda au fost în profuziune. ;• O altă grupa, în special geologi, au făcut după congres o excursiune ştiinţifică sub conducerea d-lui dr. Sava Atlranasiu în regiunile

r

.v i

268

(’Al.KNl>AHl.'L •>MIN'EItVEI» V.

f*

petrolifere ale Bacăului, .studiate în cele mai mici amănunta, de către Jn timpul congresului şi în excursiuni '9 au oferit cori'gresîştilor mai .multe banchete, la cari sau spus multe* vorbe frumoase la adresa î ’Ţârei, poporului şi organi­ zatorilor congresului. Ar fi . să dau .acestui articol o în­ t:"; tindere peste 'măsură, .când aş reproduce toate cuvintele r • f măgulitoare spuse despre, r." noi. in; âeeste plăcute oca* *r.

1 ' , .

■ V. ziuni; şi ori cât-ani căută *£s să reducem pe' seama cur­ .:••• -.a. toaziei şi gentileţei .tot au • fost destule accentele sincere; : . j cari .vor rămâne deapururi.

După un discurs ţinut de d-1 V. ferătianu, la banchetul ■ dat de municipalitate în seara Sş, tfe Luni' 9 Sept. la. Teatru Naţional, d-1 Daireaux dele- ; 1 t , gatul republice! Argentina, a v pronunţat unul dintre cele ! ii mai frumoase discursuri c'e i Vau auzit la acest Congres.

■>

,

:

'

! „ V

-

i ' D-l V. Brăiiami, spunea că Petrolul prezintă- pentru noi v nu numai un interes im.ej.liat. . i. ' \\} dar mai ales* posibilitatea de / { a mări rolul nostru economic internaţional -face ca ches- « i tiu nea petrolului în .României să fie nu numai o chestiune v>. ,\ pur economică,; dar 6 clies- tîune politică, ăş putea zice-' . f;0 naţională... Această, industrie cafrl&V'. .... a petrolului trebue să fa*că să *061 participe la dezvoltarea sa toţi factorii naţionali disponibili, GRIGORESCU. STumr. sub toate formele posibile, să *.

-facem ca ea să devie-nu'o industrie închisă şi numai în serviciul unui 'interes străin ţârei, ci im. factor important al economiei naţionale a acestei ţări ?»... ' La acestea cbl Daireaux răspunde : / .. «Multora li .se va părea ştraniu’şi se vor mira fără îndoială, că dintre ţară atât de depărtată ca republica Românm . publica Argentina se aude o voce în România. i|'*Y înnx?îfoKîl ___ ■ Nu eraT oare inevitabil rt-• ca iMui.u într’o r,!zi ba să ne ne'.îuţaimm, întâlnim . . natural :—.. şi nu era voi care descindeţi ’ ‘ .............. .. din Roma, şi noi care ne tragem din Vechia Castiliei' ' «Şi ce ocazie ar Ti fost mai potrivita ca aceja ce ni sa prezentat de a vom să luam învăţături în momentul când în Republica Argentina in­ dustria petrolului începe să crească. Pentru astfel de motive n’ar fi venit \

’

\'

i

o-,

v V

\

/ '

t.

•264

1

CALKNDAKUL <' MINER VEI»

cineva chiar de mai departe de cât La Plata, dacă în definitiv n’ar fi fost prea greii Să vii mai departe decât.din Antipozi?

«Pentru a face această călătorie, n’am Întreprins-O aşa după cum aceasta

GRIGORESCU.

CASA L V Ţ.\R.

/*

H* j : ’

m

'

GRI G ORESpL'.

■

'

.

Vi

LA HAN.

părea indicat, n'am străbătut pământul prin puţuri de petrol, ele nu sunt încă destul de adâncii... de partea noastră cel puţin.

«A m’venty să căpătăm învăţături, .pe care le-am găsit mai mult decât aşteptările noastre, mulţumită d-lui Mrazec, care ni le-a dat că atât talent, cu atâta claritate şi bunătate. Dar pe lângă aceste foloase mai ducem

/

/

CALENDARUL «MINERVEI»

S*~

26o

încă si o nepreţuită comoară, ceva măreţ, şi mişcător, ceva nedefinit.. . sunt sentimentele ce aţi ştiut, să faceţi să se nască în noi pentru frumoasa voastră ţară: mai mult decât o afecţiune profundă, noi purtam o amiciţie duioasă si serioasă. Geniul d-voastrâ de organizaţie şi sentimentul cu care ne-aţi primit au fost astfel că ne-aţi făcut să înţelegem mea un adevăr, pe caro noi il repetăm inconştient, ca ozicătoare: Romanul e născut poet!... Şi cum n’ar fi? Am văzut în ----------------—------------------------------------ marii ochi liniştiţi şi visători ni ţaranilor voştri reflectăndu-se seninătatea cerului vostru; am * văzut întinzându-se pe câmpiile voastre melancolia dulce şi in­ tensă a serilor voastre şi ceţele albastre înconjoară pe nesimţite Oarpaţii cu mantia lor de vise. ' am simţit palpitând în crepuscul strălucirea şi mândria marilor inimi singuratice şi am cunoscut sufletul vostru pătruns de du­ rere, de iubire, de tăcere şi de reculegere... şi iată poezia. Şi pe urmă, d-lor, am dat peste regiu­ nile mai vioaie ale ţinuturilor petrolifere şi aceasta fu ca spec­ tacolul unui om tânăr care fixându-şi idealul definitiv, părăseşte melancolia visurilor pastorale şi , w £ se întoarce cu hotărâre către rea­ lităţile mai puternice. Şi nu-i o probă clară de individualismul d-voastră superb şi triumfător această primire ce ne-aţi făcut-o la congresul internaţional al unei industrii pe care într’un timp destul de scurtaţi ştiut s’o faceţi industria d-voastră naţională şi care. urmărind evoluţia naturală a tuturor industriilor noi, ar de­ veni mai mare, prin întorsătura pe care, ar face-o concesiunile numai în rnânele Românilor. Căci e drept că bogăţiile unei ţări să GRIGORESCU. ADUCÂND APA. fie de folos mai întâi copiilor săi.. Şi e frumos ca'exploatatorii să simtă nu numai satisfacţia năzuinţei de a se îmbogăţi,(dar şi sentimentul patriotic de a-şi servi ţară lor. «Şi vă rog a goli paharul vostru, de vin bun de România, aurit de un soare mai tânăr pe dealuri mai verzi, spre mărirea ţării, a prosperităţii şi pentru cea mai largă naţionalizare a industriei voastre şi mai ales pentru _ generaţiile eroice cure doi a 48 au făcut să renască o nouă ţară latină: România».

Cu ocazia banchetului dela Expoziţie, d. inginer Mircea a avut de asemenea un toast nemerit, pentru ţăranul român petrolist: «Ţăranului român datorim în primul loc descoperirea la noi a princi­ palelor straturi de petrol'. Dânsul a fost cel dintâru exploatator şi cea mai bună călăuză'. La îndeplinirea acestei opere, pe care negreşit aţi admirat-o,

:

L

<r '■

2G6

CALENDARUL «MIXEllVEl •>

'• V

meşterul, cel mai bun a fost ţăranul român.«Ţăranul român ne-a dat pe cel mai bun lucrător sondorşi tot printre ţărani ne-um dus să căutăm pe cei mai buni maeştri sondori.

«Ueşteptăciunealui. puterea lui do asimilare, cumpătarea lui. .precum

:

' ■

■‘Vr'-

GR JG CRESCU.

j

LAN Ci A DRUM.

■

t GR1G0RESCU.

ÎN SAT.

si oţelirea lui în cele mai grele lucrări, sunt cauzele marelui succes pe care l-aţi constatat. El merită toată admiraţiunea ca.şi toacă recunoştinţa

/

.

a.

H CALENDARUL - MINICRVEI»

2G7

noastră; tic aceia. v;i rog sil ridicaţi paharele cl-voastre într un călduros j si afectuos toast, pentru ţăranul român.

'

Da vid .Day zicea nu ştiu pentru a câfcea oară la banchetul de la Expoziţie: «Nu pot exprima în de ajuns mulţumirile inele pentru modul cum au fost primiţi congresiştii. în România şi pentru splendida organizaţie a celui de al IIT-lea Congres internaţional do petrol, care va rămâne ca un suvenir măreţ în inima tuturor cari au participat».

Iar d-1 Oebbeke la Constanţa, după o apreciere adusă re-' giunilor noastre pe­ trolifere «rezervo­ rul natural de pe­ trol al Euro{ ) e i» adaogă: «1 m p u t e r n i c 11 fiind de delegaţii imperiului German, simtnecesitat-ea vie de a mulţumi căl­ duros guvernului român de primirea ce ni s’a făcut, atâţ­ ia congres, unde am învăţat foarte mult, cât şi peste tot în cxcursiuni, primire extraordinar de simpatică şi unică în felul ei».

A fost o adevă­ rată sărbătoare, «o sărbătoare a nea­ mului nostru cum zicea d-1 Aîimăneştianu : dacă merit este, cl c al tuturor GRIGORESCU. BRETONA LUCRÂND. celor care au lucrat în această ţară. Pe­ trolul a fost*numai prilejul de a se arăta de cc suntem şi noi capa­ bili, când ne Inhămăm serios la muncă...

Se pare însă că suntem numai la Griviţa industriei noastre: mai o încă Plevna şi multe altele de câştigat».

După ce congresiştii âu părăsit ţara, au continuat totuşi prin,scrisori şi diverse scrieri să preamărească congresul, să mulţumească şi să laude pe organizatorii lui. Prof. Engler a scris M. S. .Regelui şi co­ mitetului cuvinte de o nemărginită simpatie şi mulţumire ; spunea că din câte congrese a frecuentat nici unul n’a fost aşa de bine reuşit.

. 268

CALENDARUL «MINEIÎVEI ■

şi aşa do bine organizat ca acesta al II 1-lea Congres de petrol; ca un vis nespus de frumos i so parc timpul ce a petrecut în Bucureşti.'

Dar voiu isprăvi aceasta dare de seama a congresului cu nemeritelo vorbe ale d-lui Prim-ministru Sturdza dela un bancliet de la Constanţa:

«Congresele internaţionale reprezintă munca comună a oamenilor inteligenţi ai fiecărei ţări. Ele au de rezultat de a întări legăturile .între naţiuni printr’o colaborare comună la aceeaşi munca. Prin con­ gresul internaţional de Petrol, România intră definitiv în concertul şti­ inţei naţiunilor europene»; iar după congres avea impresia că «fiecare congresist va fi de acum, în ţara* lor, lin trâmbiţaş al Românilor şi al ştiinţei 'noastre».

Dk. G. Murgoci Secretar al. Congresului.

Cele dintâi mărci poştale.

Se poate zice că invenţia mărcilor poştale se datoreşte francezilor. In 1653 ' fu publicat în Paris, spunând locuitorilor acestui oraş că : «persoa­ un aviz nele cari vreau să scrie dela un cartier la altul, vor avea siguranţa că scri­ sorile lor au fost bine înmânate numai dacă vor avea grija de a lipi pe lângă scrisoare un bilet de plata portului.. Astfel de bilete se găseau de vânzare în mai multe părţi, şi avizul arăta că ele nu costau decât un ban. şi că fie­ care eră poftit să-şi cumpere pentru întrebuinţarea lui mai multe: «pentru că atunci când vrei să scrii, să nu-ţi zădărniceşti afacerile pentru un aşa de ieftin lucru».

-Biblioteca Naţională» din Paris, posedă un astfel de bilet alăturat la scrisoarea adresată. de către academicianul Pelisson vestitei domnişoare de Scudery.

*

□ □ 0

E

m METAMORFOZĂ Vroind să uii, pe-o scară dulce lăsasem să m'adoarmă crinii... Şi se făcea că fără voie trăiam acum o viaţă nouă : Eram şi eu un crin ca dânşii, şi'n desmierdările luminii îmi întindeam voios potirul să prind o lacrimă de rouă.

Visând, trăiam cu ei acuma, şi-atât de alb eram sub lună, în cât abia scriam o umbră, când nialintă şăgalnic vântul Dar"mare eră tihna'n mine. şi inima îmi eră bună.

Că reveneam sub altă formă, să ’mpodobesc şi eu pământul.

m

r

\ Când făr'de veste-o mână pală, mişcăndu-şi umbra pe grămadă.

Ca sub imboldul unei forţe necunoscute şi fatale, S'a ’ntins vrăjmaşă să mă frângă, — şi-acuma alb ca o zăpadă Muriam tihnit de-adoua oară în liniştea odăii tale.

Muriapi din nou, dar când trudită ţi-ai adus braţele'n cunună, Ş’a fost s’adormi zâmbind la mine ctifaia calmă intre perne, Eu ca o pulbere de aur niam ridicat uşor sub lună In căutarea altei forme desăvârşite şi'eterne.

D. ANGHEL.

■

*

mmm

V ‘270

(’AI.HNDAJîri, < MIXI3KV121»

1 PĂZIŢI OCHII COPIILOR! Din an în an creşte numărul tinerilor cari sunt nevoiţi să recurgă la ochelari. La. noi în ţară mai puţin, dar Toarte mult în ţările streine. Slă­ birea această a vederei — miopia sau vederea scurtă'—se întâlneşte mai al os la oamenii cari citesc mult, cari '.şi au petrecut un mare număr de ani prin şcoli. Eră. deci firesc ca medicii cari îşi dedeau seamă de creş­ terea din ce în ce mai mare ii slăbirei vederei să o pue în legătură cu lumina rea şi neîndestulătoare care se găseşte în multe odăi de clasă, în scoale primare ca şi în scoale secundare. Ministerele şi autorităţile co­ munale. informate asupra acestor lipsuri, au căutat ca în clădirile cele noi. pe cari le-au făcut pentru şcoală, toate odăillc să fie bine luminate.

Făcând acestea, autorităţile aveau nădejdea ca într'un răstimp de mai mulţi ani să scape de miopia cărturarilor.

Prevenirea boalei, de care vorbim, a început în străinătate cil 30—40 ani înainte. Medicii, în deosebi’cei însărcinaţi cu inspecţiunea şcolarilor si a şcoalelor, au fost însă miraţi, ca numărul miopilor nu numai că nu scade, dar creşte fără întrerupere. Odăile de clasă cran acuma mai mari, lumina mai bogată, şi cu toate acestea starea nu vroieâ să se îndrepte.

S’a cercetat în dreapta şi în stânga, s’a căutat caro ar fi adevărata pricinii a răspândirei miopiei, şi iată că într’o zi doctorul Just a descoperit origina oi: nu atâta şcoala cât casa părintească pricinueşto ivirea miopiei: copiii, făcându-şi lecţiile acasă în orele de seară, înainte de a înnopta, lucrează la lumină slabă a zilei care vrea să apună — astfel sa dovedit adevărata legătură dintre carte şi miopia. Că aşa stau lucrurile,* s’a stabilit în modul următor : s'au numărat-elevele mioape aflate în gimnazii şi în şeoalele pro­ fesionale; cele dintâi, având părinţi cu dare de mână şi locuinţe mai spaţioase, cari îşi făceau lecţiile de vreme fără a rnai ajută prin gospo­ dărie. prezintau numai puţină miopie: în schimb fetele sărace, cari locuiau în case strâmte si întunecoase, cari mai ajutau prin casă şi deabia pe înserate îşi făceau lecţiile, dădeau un număr mai mare de mioape.

De aicea a porni! ide ia modicilor si a pedagogilor pricepuţi, cil igiena ochilor im pune,'..ca elevii şi elevele să aibă cât mai puţine lecţiuni de făcut acasă.

De curând un medic olandez, D-r E. D. Struben, a întreprins un număr de încercări în această privinţă; rezultatul acestor cercetări, făcute supt privigherea Profesorului D-r Salter, directorul Laboratorului de igienă şi de bacteriologic, l'a publicat în, «Revista de Igienă» din Berlin. Doc­ torul Struben a vizitat 55 copii în casele unor oameni cu dare de mână şi 46 în casele unor muncitori; şi pe unii şi pe alţii a căutat să-i găsească seara, lucrând la lumina lămpii. La cei dintâi a găsit 14 caso luminate cu electricitate şi 40 cu gaz aerian, la cei din-urmă 19 case luminate cu lămpi de petrol şi 27 cu gaz'aerian. La amândouă categoriile a găsit că în cea mai mare parte lumina n’a corespuns cerinţelor igienice: în loc să vie dela stânga, venea dela dreapta, aşa că mâna care scria aruncă umbră pe hârtie: lumina n’a fost totdeauna potrivită; de multe ori lumina care lovea ochiul era mai mare de cât aceea care cădeă pe carte sau pe caiet.

Xu mâi e nevoie să adăogăm, că lucrurile la noi stau mult mai . rău decât la Amsterdam, căci trebue şă ne mulţumim cu lumina lămpei de petrol. Este prin urmare de datoria părinţilor, de a se interesă şi de această parte a igienei copiilor,'căci miopia nu este numai o boală -ne­ plăcută. dar poate cu timpul să devie foarte primejdioasă.

■

I

I

:

U-"

i

I

:

iH

i

NICOLAE VASCHIDE

Mi-a murit cel mai bun şi cel mai vechiu prieten. Ruda, legătura jele .sânge, o face întâmplarea; amiciţia, legătura de suflet. ţ;-o alegi. '. .De aceea e poate mai trainică...

Pe Nicolae Vaschido l’am ales dintre.toţi, acum vreo optsprezece ani.' dintre colegii dela internatul Sf. Sava. ' Ne-a legănat copilăria împreună, crăcile bătrânului salcâm din curtea . . internatului, în care ne suiam în splen­ vr-.r didele zori de Maiu, chipurile să preparăm > examenele, dar în realitate sa citim pe . . Lucreţiu. clasieţil nostru favorit: împreună am admirat. în amurg, de pe coperişul aceluiaşi internat, pe când ceilalţi colegi jucau rişca prin grădina, melancolicele, apusuri de soare din cetatea lui Bucur, câud cupolele vechilor biserici par aprinse \ ’ uf bătaia soarelui; împreună am petrecut în urină multe vacanţii, la Buzău, lângă «tuşica» de o sută de ani, caro ne isto­ risii, râzând de frica noastră copilărească, l .cum a mâncat ea la Constantinopol plă­ cintă de.carne de om...

«Vremuri, Aii...!» cum suspinam .nu mai departe decât acuni un an, în artis. ti.cpl lui apartament clin Notro-Damo.-desf XICOLAE YASCHID3*:.

Cfiamps 56, dela Paris, în care se însta• lase dc aproape şease ani. Ne.botezasem / n n n 1 pe altul Aii; probabil fiindcă ’aşa-l chi.emâ .pe bragagiul fur. -ni zor al liceului. Şi aşa ne-am numit totdeauna.

Salcâmul din grădina internatului se uscase, coperişul modest al casei generalului El oreseu se înălţase,, tuşica şe stinsese de mult, numai .prietenia noastră rămăsese aceiaşi, trainică şi dezinteresată.

Când a ieşit- clin liceu, totdeauna premiant I, nc-am mutat împreună in fundul unei curţi din strada Berzei. Ce «ceaiuri literare» în sără.. căcioasa noastră mansardă, prea mică să incapă po toţi musafirii cari • îşi acluceau paharele şi linguriţele in buzunar, ce vise ! ce do discuţii în jurul mpsei, p£ care pesimismul nostru aşezase un craniu, deasupra căruia Vasehide scrisese , cu un creion .roşu: «A fi sau a nu'fi» al eroului lui Shakespe are ;

!

r

27 2

CALENDARUL « MIXERVEI»

.întâiul şi în facultate, a trecut licenţa în litere «Mpina cum laujlae>>. De pe scările Universităţii sa coborât şi cu o tovarăşe de viată la oiaţ: d-şoara Victoriţa Zamfirescu, fiica profesorului universitar din Iaşi. vecina lui de bancă la cursul do filosofic al d-lui Ti t-u Maioreseu.

Tocmai venise în ţară celebrul psiholog Binet, adus Ia noi de d.

Take Ionescu, pe atunci ministru al şcoalei', să predea câteva loctiuni la Facultate.

După două-trei convorbiri cu Vaschide, savantul a fost cucerit de

URI GORESCV.

CONACUL.

inteligenţa tânărului, licenţiat, şi iată-3 pe acosta decis să plece la Paris să-şi ia doctoratul.

Bursa Hillel, pentru un sarguitor ca. el, oră indicată.

Revăd seara din ajunul plecării. Aud şi-acum nobila lui aspiraţiune: «Aici e uşor să fii întâiul... Acolo să vezi ce pot eu, Aii!» . Şi am văzut, şi cu mine toţi colegii lui. cari-1 preţuiau, deşi-1 porc- . eliseră, amintindu-i origina, «grec ambiţios».

A speriat Parisul, dacă se poate zice astfel. Profesorii au rămas înmărmuriţi de erudiţia omului acestuia; revistele ştiinţifice mondiale s’au îritrgcut să-i ceară articole de psihologie ; un miliardar american i-a propus să înfiinţeze la New-York o catedră specială pentru dânsul, — Binet, faimosul Binet s’a simţit onorat să publice cărţi sub iscălitura «Vaschide et Binet».

Individualitatea lui ştiinţifică se complectează apoi din ce în ce, porneşte pe calea cercetărilor personale; Visul şi Somnul, prima-j lucrare mai voluminoasă, apare numai sub iscălitura lui, îl proclamă mProfesorii dela Sorbonna îi citează in conferinţe lucrările, societăţile . ştiinţifice îl deleagă să le reprezinte în congresele din străinătate, decorat cu Bene-Merenti şi Palmele Academice (m aşteptarea Legumei de onoare) sar părea că şi-a ajuns apogeul, şi cu toate acestea

i i

1

—

CALENDARUL «MINERViii■>-

,

278

Văschide nu vrea să-şi. treacă încă doctoralul! S’a convins ca pentru a pătrunde misterele inimei, pentru a răzbi în tainele psihologiei ex­ perimentale, trebue sa cunoască mai întâi corpul omului, şi studentul acesta-«burduf de carte» care ar fi avut tot dreptul sâ fie ostenit, are energia s'o în­ ec a pa apoi: î nscriindu-se in facultatea de medicina.

De acum începe pentru el o adevă­ rată luptă titanică.

Ziua cot la cot cu profesorii de psiho­ logie, — conducând chiar laborat orul de psihologie patolo­ gică al şcoalei de Haute-Etudes —ajunsese ajutorul d-rului Toulouse, la azilul dela Viile* juif î— noaptea Vaschide citeşte me­ dicină, şi zorile ’l găsesc isprăvind un articol de literaturisau răspunzând nuă meroaselor scrisor ce-i veneau de pre­ tutindeni.

Bursa i s’a tăiat: dar el iiu cunoaşte piedicile, munbeşte înainte ; foiletoa­ nele din «Indepen­ denţa» iscăliteloan <: Măr/ură şi publicaţiunile-i nume­ PĂZITORUL. roase, i-au asigurat GRIGORESCU. existenţa.

A citit La vie intense de Roosewelt,—«Nici o minută pierdută»— Times is money — şi printre picături găseşte timp să asiste la un vernisaj, să meargă la o premieră, să prezideze o asociaţie, să asculte o conferinţă, sa citească ultima noutate literară sau ştiinţifică, — să facă bine unui compatriot.

Tânăr, frumos, (ah! frumoşii lui ochi albaştri, cine.ar fi crezut‘c’o să-i cânt aşa de iute, într’un necrolog ! ?) de comerţ agreabil, nu neglijează nici viaţa mondenă a Parisului ; e în vizită cu toată, elita Cetăţii Lumină; peste tot e primit cu braţele deschise ; are chiar el o zi de primire.

Calendarul «'Minervei>, 1008.

18

*

ir7 274

CALENDARUL «MINERVEI»

Atâta energie, putere şi activitate radiază împrejurul lui, că şi tânăra-i soţie se antrenează şi-şi trece doctoratul in litere la Sorbonna, — ba o face în acelaşi chip strălucit şi cumnata sa, d-na Elvira Barr, atrăgând atenţia întregei prese franceze. Cum putea fiul său Dan_ bietul «Bubu» rămas orfan de tată — să nu ia exemple frumoase?

Dascălii se întrec să aducă laude inteligenţei acestui copil precoce.

Deşi nu ne văzusem de câţiva ani, ne scrieam regulat. In graba să aduc prinosul meu de recunoştinţă pentru statornicia iubirii fratelui acestuia de alegere, nu găsesc în vraful meu de amintiri decât o biată

i

te.,

■m

Ipg&fc .... ;

jp

r -

....

■

Mî: ■: v

•

fte

- ’ '

i

■

■

m

i

(V..

• i'l

v.Trw-'-

iii

•>

.. .

i

y;v.

i

GRIGORESCU.

J.A ŢARA.

foaie prăfuită. 0 transcriu toată, fiindcă oglindeşte o parte din sufletul de elită al amicului pierdut. E din 1904, cu «antetul» Revue de Psychiatrie:

r

1

i

Dragă AU, De când nu ne-am mai scris! M’ai ocărit, degeaba că nu ţi-am mulţumit pentru cartea ta, căci chiar şi la străini le trimet o vorbă de mulţumire după un bun obiceiu, dar cum te-aşi fi uitat pe tine?!

Probabil că adresa ţi-a fost scrisă greşit sau indescifrabil. îţi sunt recunoscător pentru aducerea aminte de Paşti. Eu eram la Roma. Ce frUmos oraş şi cât farmec în ruinele câmpiilor romane! Tu cunoşti Roma! De-aşi avea bani, m’aşi ascunde întrun colţ al Campaniei romane şi-aşi stâ acolo o vară întreagă, ca să pot lucra acolo la Psi­ hologia muribunzilor... Tu ce mai faci? Eu tot cum mă ştii: păstrez cu gelozie acelaş suflet răzvrătitor şi senin. Mi-o mintea plină de me-

.. !

,

—

1

•

Jancolia de odinioară, şi cfmd vremea şi viaţa îmi dau răgaz, mă gândese cu drag la zilele din internat, la prie­ " ' tenia noastră, la ve­ chea noastră legă­ -s tură. Nu ştiu dacă voiumai veni în ţară; -> ? deşi inima mi-a ră­ ...

• •• :i mas tot de român, m’au înstrăinat ne­ >4 !/■:::(, ' voile şi preocupările mintale... încă puţină ■ muncă, şi nădăjduesc . • 'V să pot ajunge şi ma■ terialmente acolo • /O unde am ajuns mo­ . ' ralmente. De-ai şti tu cât de departe îmi , j pare* 'atmosfera ţării . • noastre şi micile lupte 1 de bisericuţe de pe,».v acolo L. j ...Iţi am fotografia pe biurou, şi’n- fie­ ; • : care seară îmi arunc ochii do nenumărate ori pe ea. Scrie-mi des şi dă-mi noutăţi despre amicii de acolo. Ţi-aşi scrie mai mult, dar sunt obo­ sit — îţi răspund in zori — ceasul meu de GRIGORESCU. ■ PEISAGIU. corespondenţă — şi am lucrat ca un ha­ mal. Nu poţi să-ţi închipueşti cu cată trudă,se câştigă laurii aci, dragă Aii. Te sărut pe amândoi obrajii şi mă iscălesc cu drag, cu mult drag, scumpe Aii. N. Vascuide. *"•,

>\

■

.

275

CALENDARUL «MINERVEI»

'

■

ţ w-

i

mm

După' ani de despărţire, ne-am văzut toamna trecută la Paris. Aii al meu era maitre Vaschide, căruia savanţii îi făceau anticameră.

Băiatul modestului arendaş din Buzău, cucerise Parisul!

A lăsat toate afacerile baltă, şi o săptămână întreagă, ca doui amo­ rezaţi cari nu s’au văzut de mult şi au să-şi spună multe, am cântat toată poezia zilelor trecute: «Ţi-acluci aminte ?...» M’a purtat peste tot, dela cabareurile din Montmartre până la Academia franceză, aicea. . jucând raaşişa ca un copil sglobiu în vacanţă, dincolo discutând grav cu luceferii gândirii. Seara ne-am făcut iar planuri, . căci cu toate -că

JK>

^2

1^-

i

M f

;

1 276

CA LENDARUL « MINERVEI»

cercul • luijle activitate ar fi fost prea îngust la noi, ţinta lui era să se întoarcă tot în ţara, unde-1 aştepta o catedra universitară. Toată discuţia rămăsese la crearea unui laborator in care să poată să ex­ perimenteze.

1 11 atrăgea în România nostalgia ţării, amintirile, patriotismul chiar, fiindcă «tandrul» acesta, deşt a fost judecat- altfel, îşi iubea cuibul la.. nebunie, — probă tablourile lui Grigorescu din toate colţurile odăiţei lui de lucru, cari-i vorbeau de pă­ mântul in caro a văzut lumina zi­ lei ; probă frunzele veştede şi us- cate din crângul. Buzăului, pe cari Ie ţinea pe masă. probă cruciuliţa de Ia icoana Maicii Brecistli, pe care, deşi om al ştiinţei, o purtăca pe-o moaşte, fiind-că i-o dăduse preotul din mahalaua lui, să’i aducă noroc; — probă articolele căldu­ roase pe cari !e scria facându-ne cunoscuţi.•- . ; Când. norsim despărţit pentru ul­ tima oară. amândoi aveam lacrimi ' - «Oi în -ochi... Roate , o presimţire...' iut vre-o câteva zile, am. vorbit, de Vaschi<Io - cu d-naAristîţa Romanescu şi cu câţiva cuuosenii rol ucorşi o o curând din .

Paris, foţi mim» cu; ţi do inteligenţa, c ibura şi puterea lui de muncă: «Roşie câteva luni îşi trece ulti­ mul examen de medicină!».

«E. prietenul meu cel mai bun!» am avut mândria să le spun. Şi GRIGORESCU. ţeranca. pâna noaptea târziu, le-am istorisit • episoade din copilăria noastră, le-am arătat diferite fotografii cu dedicaţii iscălite Ah. A doua zi, sub impresia celor vorbite, m’ain sculat mai de dimineaţă, şi până să nu înceapă prozaicele oeupaţiuni alo vieţii, i-am scris o scrisoare lungă, — caldă şi încurajatoare cum ne scriam noi. In aş­ teptarea servitoarei, pe care a trimesesem să cumpero o marcă, am deschis Dimineaţa. Pe prima pagină citesc: Moartea lui N. Vaschide! :

%

! :

!

■

■

-

'

■

Nu, «Cârmuitoru 1 1 urnei acesteia nu e drept». In momente de acestea, simţi că ţi se duce «pan’ şi drojdia credinţei» cum a zis aşa de frumos camion; când sunt poetul Vlăhuţă. Curie moare sub roata unui.... ... atâţia 4. trântori nefolositori omenirei, atâţia suferinzi şi atâţia nenorociţi, pentru cari scăparea c numai mormântul, întâmplarea idioată îndreaptă coasa morţii spre un om ca Vaschide, tăindu-i firul vieţei la 33 de am.

Radu D. Rosetti.

.

, . j

-

£ q

o ta

>.

o 7-

x H *3 C

t

:

'

I

CEAS DE DRAGOSTE I Catnna ţiganca, veche dădaca la curtea din Lozieni, răsări ca o satană in faţa boeri naşul ui sprinten, puţin cam ofilit, care tocmai descălecase lângă cerdac,. şi-i spuse şoptit-, cninos, ca intrăm şucrat: ^.Rop^de, conaşule că o singură.

Acu plecară şi boerii 1a Ghindăuani». i i Tânărul. întâi tresări, ca înfiorat I de o toarnă si de o bucurie prea mare. Apoi, ca târât, de o pornire năzdrăvană, se săltă să.uree scările, dar se opri, sucindu-se temător cat: *5 ţiganca co nu se mişcase încă din loc, şi aspru,, innecat-, ca să audă. singură ea: «Tu, Catrino! Ia seama. Să iTâud...»

Catnna se oţărî, şi odată cu două fulgere straşnice în privire, muteşte repezi grabnic o, mană. înaiitte. trîmiţându-şi stăpânul; să meargă numaidecât; prinse cu alta mână pe negrul de frâu, şi hondrăni, ca pentru cine s’ar fi putut întâmpla pe-aproape: «Las’, conaşule. Grija mea . îl duc eu la grajd».

Din cerdac, Mihăiţă mai aruncă o privire împrejur, ca nu cineva din curte să-l zărească, şi se furişă cu paiji de umbră în tinda racoMAHALAGIOAICĂ roasă, fără sfârşit de lungă’, a casei GRIGORESCU. boereşti.

La cea din urmă uşă. fără voe se opri. Ln glas de dojana îi strigă aspru în urechi, genunchii îi tremurau nevolnici, o- răvăşire ^ de vifor ii spulbera îndrăsneala, şi o clipă nu ştiu bine ce are do făcut. -Nu i se părea omenesc Lucru să năvălească aşa, orbiş. In capul său ceva

' i

f

i' ~

CALENDARUL «MINBRVEr»

279

aprindea şi sc învălmăşea, pe când tâmplele şi le simţea umede .şi îngheţate. Dar o clipă ţinu. In spinare simţi iar cele două fulgere neindurate, străpungătoare, care’l îndemnau, îl împingeau tot înainte.

Iar aci, în cămara ce ar fi putut, o deschide cu o isbitură, ceva tăgă­ duitor, ceva ca un farmec de vis şi tinereţe fragedă, îl îmbiâ, îl raş; . teptîi, îl chemă «parcă. Inima lui avu ca o sbucnire cutremurătoare, o mânie de patimă îi umplu pieptul, înzccindu-i fur­ tuna pornirei Care’l adu­ cea ; mâna lui se trânti pe ivăr apăsându-1, şi ca o spaima năvăli Mihăiţă in cămară.

Un ţipet îl întâmpină, şi repede, ceva alb, se ridică drept in faţa lui, şi doi ochi do intunerec. plini de groază îl ţintuiră, odată cu două braţe rotungioare şi rumene ce se întindeau; rugătoare.

Un glas tremură printre lacrimi, ca de o frică ne­ stăpânită şi neaşteptată: «Conaşulc, fie-ţi milă...

Xu veni la mine... Dom­ nule Mihăiţă, te rog... Din tot sufletul te rog. Lasă-mu... Fii bun!...»

Cu un zâmbet nefiresc, şi străin, fără să rostească un cuvânt, căutând ţintă în ochii aceia fermecători, fără să le înţeleagă graiul dureros, Mihăiţă prinse cele două braţe fără pu­ teri şi le ţinu departe în laturi, căutând mereu să-şi apropie gura, de altă LUCRÂND, gură care mereu fugea, GRIGORESCU. mereu se ferea.

Pe urmă, o rătăcire nebuna, oarbă, de stâncă ce se rostogoleşte stri­ vitoare... Şi de odată Mihăiţă se pomeni in picioare, uimit şi schimbat dintr’o dată, în faţa fetei care plângea fără sbucium, cu o mână la obraz, nemişcată, cu două râuleţe de Iacremi. ce parcă de multă vreme izvorau, şi nici odată n'aveau să mai contenească.

Mişcat, Mihăiţă privi lung la căpuşorul frumos, care tremură frânt, aplecat; la umerii care tresăreau odată cu izbucnirile mute de plâns înăbuşit; şi la întreaga făptură a fetii, atât de cu grijă în toate ale

__________________

—

280

CALENDAUU’Ij «MINERVEI»

ei, atât de vrednica la fcrebi, şi atât de curăţel îmbrăcata. Abia acum înţelegea el, că a săvârşit o nelegiuire...

I se părea' că a deschis ochii asupra unei fapte săvârşite de un nebun, şi se îngrozea. Totuşi, ar fi vrut să fie mai bărbat, mai cum­ pănit, ca din pilda lui, însăşi fata să aibă mai multă tărie. Şi cum ea plângea, cu o mână la obraz, şi alta într’alo lui, Mihăiţă, potolit, bi­ ruit şi cu adâncă mâhnire, cu glas înduioşat, o chemă, o mângâiă. cum stătea în lumina de zăpadă a perdelelor: «Ilinco, Ilinco, e de prisos că mai plângi. Iartă-mă. A fost să fie aşa!»

Apoi nu mai găsi niciun cuvânt. Fălcile i se încleştară. în capul său .era un gol. Simţea că patima care-1 adusese până aci, cărase din cugetul său tot-tot-tot, ca un şuvoiu năvalnic şi păgubitor.

GlilGORESCU.

PE DRUM.

Când, deodată, ceva neaşteptat, un zornct do zurgălăi în curte, gla­ surile vesele ale surorilor, ale părinţilor, cari cu toţii se întorceau dela Ghindăuani, îl făcură să sară îu sus, căutându-se buimac şi pripit, ca nu cumva să fi lăsat ceva, în acest loc, şi să se dea de gol.

Buimacă se repezi şi Ilinca afară. Şi în larma din curte, Catrina, cu fusta ridicată îu brâu dintr’o parte, cu ochii la cerdac, păru ca pe dânsa o aştepta. Un rânjet de batjocură îi spintecă gura, faţa i se lumină ca de o bucurie, şi cu spaima Ilinca o văzu grămădindu-se jos, şi bătând mătănii cu fruntea în pământ.

II. Să-l»urască? Nu ! Ea nu-l putea urî. I-a fost el drag? Nu ştie, şi nici nu vrea să ştie. Dar nenorocirea este că s’a întâmplat ca ea să-i fie lui dragă. De ce s’a gândit el tocmai la dânsa?

Căci, înţelegea bine, că nici iubirea foarte adâncă, nici pornirea răutăcioasă a bărbatului batjocoritor, nu împinsese inima tânărului. O izbire aproape nevinovată, o îndrăzneală trecătoare, din îndempul.duş­ mănos al Catrinei, şi atât. De asta a şi plecat el numai decât din Lo-

.

CA Ui'X DA RL'Ij * M IN* Eli VEI >

*281

zieni, cine ştie pe câtă vreme. Dar Tljncăi ee-i foloseşte că le ştie toate astea, că le înţelege, când, iată, nimic nu so mai poate îndrepta.

Nevinovat a fost sufletul ei, şi acum o mare vină i-1 striveşte; curat, a fost trupul ei, şi acum Se. îngrozeşte-singură de dânsa. Iar lumea întreagă ii face rău. Sunt priviri pe cari trebue să le ocolească, şi cuvinte de caro trebue să roşească. Şi nimenea n’o apără. Tar această duşmănie încă mută, ameninţă să izbucnească vijelioasă. Ceva grozav mocneşte în jurul ei. iar din ochii femeilor mai tinere, cât de aprinsă •ţâşneşte furia care destăiuueşte necazul.

Dai- cum de mai stă în locul acesta care se clatină să se scufunde.

Trebue să plece! Va pleca, şi cât de curând ! Acum! dacă se poate.

Dar undo? Tată la ce nu s’a gândit încă. In casa asta a copilărit, şi nici odată nu săi întrebat unde aiurea ar putea să aibă un rost.

Niciodată na privit mai departe de zidurile* curţeb care acum parcă se tot strinitează, o tot cu­ prind. şi eres o tot mai năpraznice în sus, încât nu va mai putea scăpa.

Cum de n’a luat seama până acum in ce gro-i zăvieşi-a încuiaţi zilele. Şi totuşi încă atâtea lu­ cruri pare eă i-ar fi încă dragi. Lu­ mea de aci care ORIGORESCi'.

POARTĂ. s'a înduşmănit. însăşi, lumea aceasta rea, parcă ar vrea s’o ia, ca s’o aibă mereu lângă sine, acolo departe, între străini, între alţi străini. Şi nimeni până acum nu s’a lipit de sufletul ei, să-i dea un sfat, să-i arate un drurn.

Atunci şi-a :adus-.aminte că este cineva, care adese a .privit’o cu drag. Se zvârli in sus, ca să alerge acolo. Apoi îngrijată, fără pic de inimă, şi mereu ferindu-so, aluneca printre viile răzăşeşti, până ce scobori o livada la căsuţa dărăpănată, sub crengile merilor. Mama Axinta, la vârsta aceea când nici o patimă nu-ţi tulbură cugetul, a înţeles numai decât tot, dintr’un singur suspin,’a mângăiat-o .pe obraz şi s’a uitat lung în ochii ei, lung şi cu’ duioşie.

După un timp,. rar şi bătrâneşte grăi Mama Axinta : «Ei, puica maichii, câte şi câte fete nu cunosc eu, care s’au veş­ tejit iaca aşa, de pe urma stăpânilor. Da’ care a fost vrednică şi fără păcat a bucurat’o şi Dumnezeu, eă el toate le vede. Se găseşte câte un om a-c-ătării, care iartă tot. Pentru-că bărbatul, dacă -are minte, nu te cere de fată, ci de vrednică,- maica, şi. de cuminte...»

i

:

1

î I

f;

1

!;

1

f

i ]

li

• 41

1

282

*ţ i f.

w, ■

OALEN DA RUL «MIXERVEI»

Pe urma, au contenit amândouă. Şi nu după multă vreme sa dus fata la curte, şi-a adunat lucruşoarele, le-a luat cu sine şi a rămas peste noapte în sat la babă.

III. Buni cai are Năjeru. Cu pasul mărunt, şoricăresc, dar spornici . nevoe mare. Şi [linca, oarecum împăcată, ia seama la coamele negre, rete­ zate neted, cum se încovoae şi se coboară ca două râuri de păcură.

Nici na bănuit până acum că i-s aşa de dragi caii. Ce păcat că .Nă­ jeru. c om posac. Greu scoţi o vorbă de la dânsul. Şi ea se simte oarecum înviorată, încât i-ar plăcea parcă să stea de vorbă cu toată lumea.

«Aceştia sânt Vărdărcştii ?

«MM a!» ...Om sucit. Şi ce mândreţe e lumea asia Doamne! Ce tinere sânt

câmpurile în lumina asta de primăvară, şi cum îţi vine parcă să sai din căruţă, să te lungeşti îngropat în bogăţia mătăsoasă a pajiştei, şi să uiţi totul, dar totul.

Lung drum ! Dar cu cât. mai departe, cu atât mai bine. Mama Axinta, de bună seamă a sfătuit’o ca o bătrână. Şi cum a căutat s’o liniştească şi să-i strecoare în suflet, cuvinte de acelea caro te îm­ bărbătează, şi stai tare ca o putere neînfrîntă în faţa vijeliilor şi amarului. Cu duioşie spusese bătrâna, la despărţire, mângâind’o ca pe un copil.

«Aşa, fata maichii. Te duci la boeri, acolo în Vorniceni, că sânt oameni buni, bătrâni amândoi, şi cu frica lui D-zeu. Că şi feţişoara mea. de la dânşii sa norocit. Tu n’ai alta să le spui, decât că n’ai avut trai bun cu bărbatu şi v’aţi lăsat. Că, de, poate să faci Copilu, şi să nu le fie de-a mirare».

CALENDARUL «MINERVEI»

Şi cu durere spusese bătrână, sfârşită parcă: «Mergi, maică».

Pe Hincâ, grămădită în căruţă, o şi năpădise o undă de plâns. Chi­ rigiul învârtise biciul, caii porniseră, şi mama Axinta, cât era de bă­ trână, cum ridicase mâna, streaşină la ochi, scuturase din cap şi atunci lacrimile i se risipiseră dintr’odată, toate. Târziu, se pomenise Ilinca hăt departe, de nici că se mai vedeau Lozienii,' cu căsuţa bătrânei dincoace şi curtea boerească dincolo.

Dar acolo în Vorniceni, unde merge acum, cine ştie ce alte dureri se pot ivi, şi mama Axinta nu va mai fi colea, la doi paşi, ca un reazim alinător.

Cu nemângâerea omului ce nu vede capătul unde are să ajungă.

Ilinca rămase, apoi lung pe gânduri, şi se pomeni că au poposit la han.

i-

IV. Minunat lucru e un han gospodăresc la drumul mare. când soarele arde, când eşti atât de flămând şi zdruncinat, dorit de o îmbucătură meşter pregătită, şi’ de 'puţină umbră şi odihnă ! Parcă ie şi bucuri când mai vezi si lume, drumeţi ca tine, vorbindu-xi. râza-iuiu-şi, ea să-ţi aminteşti că nu eşti numai un călător prin sin­ gurătăţi, dar om care mergi la anumite trebi, cu anumit rost. ca să-ţi duci îrfsfârşit viaţa pe caro singur ţi-o pre­ găteşti .larii i n ca parcă se şi mi­ nuna ca vede şi feţe care te pri­ vesc altfel, care 'vorbesc altfel, LA MAHALA. pentru-că nu au GRIGOJiESCU. de ce să-ţi arate numai decât duşmănie — din cutare sau cutare pricină.

Dar la han se opresc chiar şi trăsuri cu boerime, care vin sau se duc, şi Ilinca nu-şi poate luâ ochii dela o caleaşcă sprintenă, cu două cuconiţe tinere, şi vesele, mişcându-şi încoace şi încolo umbreluţele de mătase, într’o ciripire domoală.

Pe cine aşteaptă oare ţinerile astea, oarecum fiuşturafcece ? Una clin ele, nerăbdătoare, mereu întoarce capul, ca şi cum cineva întârzie înlăuntru prea mult. Şi deodată Ilinca* ghemuită faţă în faţă cu chirigiul, jos, pe vclinţa întinsă anume, lângă şervetul cu de ale mâncărei, simţi ca un fior, şi scăpă din mână felioara de azimă.

Mihăiţă, sprinten si năltuţ, eşise din han, şi din 'treacăt aruncase în-

_

________________________________________■

—— -

?

••'•--'tv ^

284

y

CALEN DA RUL « MI NERVEI»

coace o privire, ochii lui so opriseră cu răceala în ochii Jlincăi, apoi cu graba se urcase în caleaşca. Odată cu cele două umbreluţe care se ridicaseră do vânt, caleaşca mişcasc înainte, şi se perduse într’un nor de pulbere, spre Eozieniîs7ici nu inai ştie Ilinca dacă a mâncat sau ba, şi cum a plecat ea. în urma dela ban. Se vede iar în căruţ,ă, ducându-se mereu, străină de omul acesta care ţine hăţurile, şi stă mut cu spatele la ea. 0 ne­ gura i se coboară în suflet, parcă din înserarea ce întunecă văzduhul, câmpiile şi ar­ borii de pe lângă drum. Toate îi par acum stră­ ine, mute, mărindu-i groaza. f Aşa dar, atât era dânsa pen­ iţi;. tru Mihăiţă, aCum când el a înţeles de sigur 8 că ea n’a luat drumul ca să se mai întoarcă.

Atât era dânsa: ; o fiinţă de care tot una ’ţi este,' d a că vi n e de undeva, sau mai daca se ^ : degrabă duce pe totdea­ una undeva; dacă trăeşte, sau mai degrabă, dacă a murit.

Nici o părere de • rău în ochii lui, nici un cuvântpe buzele lui, o "iGRIGORESCU. CASĂ DE ŢARĂ întrebare, care n’ar fi avut de ce să pară ne la locul ei, pentru alte urechi.

Nimic! Ei doi, care în faţa lui Dumnezeu ar avea de-împărţit, se văd acum. la o răscruce a vieţii, şi nici un cuvânt, nici un semn grăitor.

Alta este lumea, lui, lumea în care dragostea lui s’ar deschide în­ ţelegătoare ; şi de sigur că oricare diu cele două 'tinere, în locul Uincai, ar fi avut mai fericit ceas, de cât acesta prin care a trecut ca.

Dar nu! Mâi bine aşa! Căci numai aşa, va putea ramane tare, va uita totul, şi cu mai multă dreptate va uita. .

«Mai bine aşa!» îşi. ziccâ singură, încredinţată ca acest gând i-ai fi de folos; îşi zicea mereu, cu ochii la rotundul delicat şi luminos ce se ridică departe, din întunecimi dc codrii. Dar, în liniştea grea ce se tot cobora din înnaltul înserării, inima i so strânse la amintirea

■

m

mm

■■

.

J

N

28.'»

(.'ALEXDAKl'L «MINERVEI >

unui glas tânăr. înduioşat, care o chemă, o mângâia’ îiifcr'o lumină de zăpadă. Auzise glasul acela, odată, într’un ceas- do dragoste şi ar fi vrut parcă Să ’1 auză mereu. Dar .glasul acela.se depărta slăbea şi se simţi singură şi nemângâiată. Ceva i se stârni în piept, ca o vânzolire necunoscută încă: un dor,-un dor prelung, de care-ţi dai seama şi simţi bine că niciodată, niciodată nu se va alină.., Ion BâiîSEANn.

De unde a rămas expresia: Nimic nou supt soare. în capitolul 1, versetul al 9, din Eclesiastal, carte ce se crede, că e a lui Solomon, găsim : «Ceia ce â fost e ceia ce va fi. şi ceia ce s’a făcut sc va mai face. Nimic nu e nou supt soare» „La mijloc măgarii!"

Se ştie că in vestita expediţie din Egipt, supt Bonaparle, încă general pe atunci, un oarecare număr dintre cei mai mari nivăţaji.întovărăşi armata fran­ ceză pentru a studia depărtata ţară. Pe urma lor rămase o mulţime de lucrări de mare însemnătate, care aruncă cele dintâi lumini asupra adevăratei anti­ chităţi egiptene. «Nepăsarea învăţaţilor în faţa primejdiei, spune un istoric, şi mai cu seamă consideraţia pe care lc-o arătă comandantul do căpetenie, le atrase respectul şi iubirea soldaţilor, caro îşi arătau aceste simţirnime, într’un chip foarte pitoresc. In timpul marşului. învăţaţii mergeau călări ne măgari.- Când, Ia apropierea vrăjmaşului, batalioanele se formau iii careu, soldaţii, plini de consideraţie pentru oamenii dc ştiinţă ce-i întovărăşeau, şi glorioşi de a-i apără, strigau într’un glas: «La mijloc măgarii h- şi savanţii se duceau', zâmbind.'în mijlocul acelor cetâţui omeneşti.

Rânduială în viaţă.

Filosoful Pytagora, pentru a arătă că trebue pusă rânduralâ in cele. mai mici fapte, ale vieţei omeneşti, obişnuia să zică discipolilor săi: "Băgaţi de seamă, încălţaţi-vă mai întâi piciorul drept; şi apoi pe cel stâng».

Cum se poate stăpâni mulţimea.Intr’o zi, Demostene, se încercă, din înălţimea tribunei, să atragă băga­ rea de seamă a poporului Atenian asupra unor însemnate chestiuni ; dar nu isbuteâ să se facă ascultat. Atunci îi veni idei-a-să umple discursul cu po­ vestirea unei întâmplări petrecute între un călător şi un cioban dela care. cel d’intâi, închiriase măgarul pe care călărea, şi de umbra căruia căută să se folosească la amiază, când soarele ardea cu pară.— «Ţi-am închiriat mă­ garul, rtu umbra lui, > ţipa ciobanul. — «Ba ţi l’am plătit cu totul,» răspundcâ călătorul. Dela cele d’întâi cuvinte ale povestirei mulţimea fu prinsă; Demostene se prefăcu apoi că pleacă dela tribună, clar poporul îl rugă să urmeze cu povestea. «Cum, răcni Demostene, umbra unui măgar vă priveşte mai de aproape decât interesele voastre?» Exclamaţia avu izbândă şi Atenienii ascultară pe orator, fără să ştie niciodată sfârşitul certei dintre călător şi cioban.

___

EOM

FURTUNA De un ceas se frământa Zina în balcon.

Jos, marea întinsa cu luciri întunecate se pornise să fiarbă, izbindu-şi valurile de stâlpii balconului; cum do cutează zidul să i se pună în cale ? în sufletul femeei patima clocotea asemenea, neîncăpatoaro in strâm­ tul piept.

— Unde poate să întârzie atâta?

«In amurgul inserării, înainte de aprinsul luminilor, voiu fi la tine» — îi şoptise. Şi acum, de un ceas s’au aprins luminile în pori. ?L la ferestrele palatelor de pe malul mării, şi dânsul tot .uu mai veneaTâmplele i se bateau, dornici se deschideau ochii arzători şi negri ea noaptea, şi braţele se întindeau, ca doua aripi albe, gata să. se desprindă de pe pământ spre largul mării. 0 umbră se zăreşte departe : e barca lui! Şi desperarea sfâşietoare o cuprindea când barca trecea nepăsătoare în dâra albă a luminelor, fără răspuns la Întinderea braţelor.

— Nu viue ! N’o să mai vină, niciodată!

Se îngroapă fruntea aprinsă în perna jeţului şi' o clipă mintea zdrobită refuză gândirea.

Care din multele piedici s’au pus îu calea lui şi nu-1 lasă să vină, nici.la chemarea ei duioasă: Leon— .Leon !... Şi nici la ţipătul ei desnădăjduii;: Ah, moartea, moartea ar fi mai dulce decât acest chin al îndoelii!

Fără-de-legile se pedepsesc. Şi amorul lor aşa a fost dola început: neertat, o crimă!

Unghiile trandafirii se înfig în rădăcina părului bogat şi luciu ca unda neagră. Zina se porneşte să râză. Nebună! El are o soţie. Şi-i ,zice chiar: soţie! Blânda, alintată şi plăpândă ca un copil, li zâmbeşte eu nevinovăţie şi se alipeşte cu atâta încredere de braţul Ini!.. Ea are un sdţ. Bun bogat şi darnic. 0 îmbracă în mătăsuri, dan­ tele şi bijuterii... A luat-o din amor.

Buzele arse ale Zinei se deschid iar într’o zimbire dispreţuitoare.

Ce neştiutoare e tinereţa! Dacă ar fi amorul aşa îu toate unghiurile, de ce ai* mai fi cântat şi plâns, ar pricinui nenorociri şi ar seceră atâtea vieţi ?

Nu. Amorul e încleştarea rara a două suflete alese, create anume uuul pentru altul, suflete cari s’au căutat multă vreme şi. s’au găsit, chiar dupăco au încercat gingăşia altor simţiri şi deziluzia lor. Bucu-

’— •

CALENDARUL «MINERVEI*

I

•

287

ria unui tovarăş adevărat, puterea pontru zborul deasupra deşertului plin do primejdii, gând in gând, aripă lângă aripă.... < Triumful vieţei e amorul! Triumful cel din urmă, triumful cel ade­ vărat. după care nimic nu poate să vină, fără de care nimic nu poate să mai fie!

— Al meu iubit Leon...

Un val mai puternic se sparge de zid, o tresărire şi un ţipăt de bucurie, dezrobitor.

— E el! E el!... Ah, vino... vino...

0 barcă mică întunecată se arăta de departe, dinspre port, tăind încet râurile de lumină, se luptă cu valurile negre, şerpi uriaşi, răz. vrătiţi... Nu poate să fie altul decât.el!

Marea din clipă în clipă se agită mai tare... Cine altul ş’ar pune viaţa aşa în primejdie ?

Zina se frânge în două peste balustradă... ■ — Dumnezeule!

Barca nu se mai vede. Un val puternic a trecut peste ea, a rasturnat-o, a înghiţit-o. şi nu se mai vede decât rostogolirea apei. nebună, şi nu se mai aude decât urletul ei fioros. — Leon!... Leon !...

Gata-i să se arunce în fierberea iadului, să-l caute, să-l prindă dintre valuri, o clipă să-l mai strângă la piept, şi în gândul ei stră­ bate o ironie crudă: ah, cine a cutezat să-l facă pe Dumnezeu, după chip de om! Ţipetele ei se pierd fără răspuns.

Vântul înfăşoară obrazul alb în părul umed de stropiturile apei sărate, ea îl muşcă între dinţi şi’l smulge, părul frumos, şi strâns între pumni îl apasă peste piept: Asurzitoare, ucigaşe furtună! .— Ah! — Zino, tu eşti? i — Leon!

In vâltoarea de sub balcon barca se leagănă plină de apă... înalt şi puternic el se ţine drept şi întinde mâinile'spre ea: — Aruncă-mi frânghia!

Peste o clipă se ţin îmbrăţişaţi. * a— De ce eşti aşa palidă azi? Şi ochii’ţi sunt mai strălucitori ca altă dată... Te uiţi 'la mine şi nu spui nimic?...

Ea îi zâmbeşte, culcată pe sofa, în lunga-i haină albă, îi strânge mâna şoptind: — Te iubesc...

— âfai aşteptat mult?.,. Credeai că nu mâi viu?... Ţi-a fost teamă că mă înghite marea?

Ea dă din cap; buzelo roşii cheamă şi ochii ard de un foc nepotolit, iii o desmiarda.

— Mai tare eşti ca datoria... Mai dulce ca viaţa... Mai scumpă decât toate comorile lumii.

Ea se ridică înaltă, aproape aşa de înaltă ca el, îşi desface din

2*8

CALENDARUL «MINERVEI»

nou braţele, aproape aşa de puternice ca ale lui, şi râde acum în hohot scurt, hohot de triumf şi nebuna îl strânge în braţe ca într’un cliiot de bucurie, şi se bate la pieptul lui, sub voluptatea sărută­ rilor fierbinţi. . .

— Scumpo, pasiunea mea oarbă, tu... Ş'apoi după ce ea iarăş a rămas gânditoare, cu ochii strălucitori, cu buzele arse şi mute, el s’a aşezat .lângă ea, pe un scăunel, a prins braţul ei alb, desfăcut din mâneca largă a hainei şi-i netezeşte pielea trandafirie : — Cine te-a învăţat arta seducţiunei?

Ea îl priveşte mai într’adins, cu un zimbet încremenit.

Cine te-a Învăţat şă iubeşti aşa?

Abia se aude şoptirea: — Tu! Nu rămâne nici un loc neatins de sărutări pe braţul alb.

— Nici ' odată nu te-am văzut Inimoasă ca in seara asta!.-. Nici odată n’am rămas- mai convins că nu, nu mă pot despărţi de tine. nici odată! . Zi na tresare, —- Te-ai gândit să te desparţi?

— Nu. Dar vezi, ne iubim do mult, cu ueoeaş patimă, de doi aui! Do cum te-am .văzut intrând pe sală, un farmec deosebit m’a atras spre tine... Şi te-am cucerit repede, .mi mi-ai rezistat mult, aşa-i ?

— M-ai cucerit, şopti ea. • Bărbatul tău, parcă simţise' primejdia şi no petrecea din coada ochiului. Am fost silit să sfârşesc vizitele mele de după amiazi. şi atunci au început acele de acum.

— Fără de sfârşit.

— - Fără...

Se auzi zgomot dinspre mare.

— Nu vine?

Ea rămase liniştită.

— Abia după miezul nopţei... fii liniştit, şi atunci nu vine din­ spre mare.

Se făcu o pauză lungă.

— Liliana mea nici azi nu banueşte nimic.

Zina tresare din nou. Se ridică şi îşi trage braţul sub mâneca hainei,.

— Liliana ta?

— 'Sufletul ei naiv şi curat n’ar putea sa bănuiască trădarea.

Parcă s’a cutremurat pământul.

— Crezi? Şi te bucuri ? Sufletul ei! II vezi tu, îl simţi, sufletul ei?

Rămase cu mâinile .încrucişate privind ţintă în ochii lui, aşteptând răspunsul. El ezită.

— Uneori... înfrigurată ea se încleştă de braţul lui şi gemu : — Nu., nu-mi spune...

El se speria de paloarea ei, căută din nou, cu mângâeri şi sărutări pătimaşe să-i. alunge gelozia.

— Tu ştii ce mult te iubesc... Nu pot să compar sufletul ei cu al

:■

CALENDAlîUIi «MIXERVEI»

28a

tau. Eft-i slaba, fura, voinţa, un copil pe caro dacă nu-1 duci de mână, piere... Tu eşti inteligentă, vie, puternică şi caldă, cum e raza de soare... _ Şi dacă ar trebui să te desparţi de una dintre noi s — De ce-mi pui aşa întrebări ? Tu ştii că nu se poate.

— Şi dacă eu n’aş mâi putea altfel ?

El începu iar-cu 'mângăeri.

— Nai zis tu că mă iubeşti, cu iubirea aceea mare, desinteresată. care jertfeşte tot şi nu cere în schimb nimic afară de iubire?

Iubirea ta toată, nu împărţită. Nu mai pot altfel. Nu mai pot.

Leon. nu mai pot. Tu nu ştii ce s'a petrecut cu mine azi, în clipele când credeam ca nu vii, că poate n’o să mai vii niciodată, că ziduri neînvinse, sau moartea ne-au despărţit pentru totdeauna.. Chin mai neîndurat nu pot să-mi închipui, Leon. Şi chinul gândului că peste câteva minute iar mu vei părăsi şi voiu aşteptă mult, cu îndoială, până să vii, e tot aşa do păgân.— păgân şi nu mai încape în inima mea ; o sfâşie !...

— Zino, fii cuminte şi erede-mă, trec şi eu prin sbneumtări grota pentru tine... Azi până m’am hotărit să vin. nici nu ştii ce lupte :•••. avut, ce remuşcuri am simţit...'

— Ah i remuşcări ?

— Nu te mira. Omul are şi conştiinţă... Dar tu ai învins. Am venit/ la tine cu primejdia vieţei mele... Nu-ţi ajunge? Lângă tine. uit «Is­ toria, conştiinţa, mă uit şi pe mine...

Ea îl privea înspăimântată.

— Şi când nu eşti lângă mine ?

Te doresc.

— - Stai mereu cu mine !

— De s’ar putea... Cine ar fi mai fericit?

— Tu? In adevăr?

— Eu, negreşit, iţi jur.

Cu un ţipăt sălbatic ea sări de gâtul lui.

- Se poate, se poate, Leon... Ce nu se poate când \Tei, când iu­ beşti ! Li liana o tânăra, fire blajină, fără nici o pasiune, crcde-mă, fiin­ ţele aceste se împacă uşor cu soarta... Bărbatul meu nu va fi surprins, ştie că nu-1 iubesc... Rămâi. .Peste un ceas plecăm împreună la Constantinopoi,- de acolo în Egipet... Ah, aripi, aripi! Ce frumoasă va fi lumea' Am aci at-ata, în cât no ajunge ani... la vezi, numără, cât e? . Ziua deschise sertare, rostogoli pungi pline de aur, bijutării, la pi­ cioarele lui. Şe întoarse repede, încuife uşa şi cheia o puse în buzunarul hainei, zâmbind cu mulţumire.

Va bato şi nu va intra, dacă e încuiat... Noi plecăm, prin bâlcon, cu mica ta barca, până la vapor... Aşa-i ? Furtuna s'a mai liniştit, se linişteşte... Vino, zi da. Să-mi schimb haina... începu sa se descheie, rămânând deodată înmărmurită de căutătura lui întunecată : — Liliana ar muri...

— larăş Liliana!

Calendarul «Minervei», 1908.

19

\

2U0 •

CALENDA KUL fe MlNEK \'KI v-

— Şi copilul meii... ’/Anii sări ca muşcată de şarpe.

— Copil V Ai un copil ?

- De trei ore. i ■ rină o tăcere lungă când ea eşi pe balcon culcăndu-şi capul fier- r binte pe balustrada rece. .

El se apropie încet netezi ridu-i. valurile de păr ondulat.

— Vezi tu. lupta mea. înţelege şi iartă-mă... De asta am întârziat.

Ea nu răspunse. .Un vultur cu aripa frântă Căzut într’o prăpastie adâncă, n’ar fi mai umilit. Cum nu putuse să fie mai taro decât stânca de .care s’*a zdrobit? Iu mersul ei falnic. încrezător, aşa pe sus. nu credea să mai poată, fi stânci. Şi • totuşi erâ aci. Odaia aceea" obscură, de departe, cu două paturi de nuc puse unul lângă altul, se lumină, eu leagănul micuţ*, Se desfăcu din mângâierea lui şi se sculă în picioare, ca şi când Tai- fi întrebat; De ce mai stai?

— Du-te!

El o privi galeş, netulburat, scoţând ceasornicul— j«adevăr, vremea.zboară... adio, scumpa mea... îi prinse mâinile amândouă. Ea se feri, dai nu fu chip. Strânsă d«* mijloc el o sărută pe buze; lung, apăsat, fierbinte... Ea gvmiî ca rănită.

— Câteva zile n-o să pot veni... Nu mă aşteptă,.

Ca şi scoasă clin minţi ea smulse scara din inâuiie lui. şi o as vâri i in barcă, lăsată acum pradă valurilor.

— Ce ai făcut?

Ea îşi netezi părul sălbatic şi se uită trinmfătoa’v. eu un râs si­ ni st ni în ochii lui.

— Zi no !

Eu fior rece trecu prin trupul lui.

— Ai. inebunit Vrei să es prin faţă. in primejdie sa mă întâl­ nesc pe scară- cu bărbatul tău ?

Drept răspuns ea scoase cluaa din buzunar şi o aruncă in mare.

El.se uită încremenit la ea.

— Ce'vrei ?

Zimbitoare ea clătină, din cap.

- Nimic!.. Mă iubeşti, to cred, şi te ţin la mine. Toată noaptea ! îşi strânse pletele rebele şi se aşeză la picioarele lui, îmbrăţ.işându-i genunchii. O lumină de nespusă fericire s.e resfrânse peste faţa ei albă.

— O noapte întreagă. Leon... N'a fost întotdeauna visul tău şi al meu? 0 noapte întreagă!..'. Cea din urmă! Nu vrei? Eu nu pot. să aştept, nu vreau să aştept... Azi e aci, viaţa toată, sfârşitul ! Nu vrei să dormi cu mine. pe puf. aşa cum spuneai, într’o nesfârşită legănare, să, nu ne mai deşteptăm...

- Nu sc poate. Zinc, nu: trebue să plec...

Ea îl ţinea strâns cu puternicele ei braţe, pe când el se uită rătăcit prin toate unghiurile., căutând un mijloc de scăpare.

— Ce nebunie ! Doamne, fugi. fugi... Parcă aud zgomot dincolo la uşa odăei... Bărbatul tău!... Sunt pierdut! Trebue. să plec....O scară!

O frânghie clă-ini! Sar în mare !

/

f

CA LENDA RUI, « M1NERVEI»

'

•291

Descleşţă braţele ei de pe genunchi, rănind-o cu unghiile... Dar ea îl prinse de gât.

— Nu fără mine, nu! Grozavă e aşteptarea, îndoiala... Siguranţa e dulce, bună, veşnică !... Te iubesc şi nu vreau să mai aştept, să mă despart, nu, nici o zi. nici o zi...

— Eştinebună!..., Câteva clipe şi căinţa va fi târzie! Lasă-mă !

Brutal o dă:lu la oparfce şi se apropie de balustradă.

Ea se ridică ca fulgerul si sări înaintea lui.

Luptă crâncenă, neegală. El strângea cu o mână amândouă, braţele ei peste piept, cu cealaltă se răzimă de balustradă gata să coboare, ea gemu, îl muşcă de mână. se zmnei repede, cu un ţipăt, şi se pră­ văli între valuri../ El stătu-aiurit.

Ea îi îndindea braţele chemându-l cu stăruinţă: — Vino... vino...

Dar glasul se pierdu in urletul undelor negr-'-. cmă duceau mugind corpul ei alb. magică pv.foro spre ca, dar in O clipa el se simţi atras ca do clipa următoare se gândi la lupta imposibilă, du-âlc şl se. prinse cu amânduoă manile do stâlp.

C fv.graw r.' I forKi.ş.

Porecla unei bucăţi de muzică.

Italienii poreclesc vestita cavatimi „Di tain: palpiţi' din opera Taur rad a lui Rossini: Aria pilafului.

Aceasta poreclă aminteşte cât de repede Rossini a compus această bucată de muzică. Bucata, în forma ei de la început, displăcu la întâia reprezentaţie.

Rossini, amărât, se întoarse acasă cu gândul să o refacă. Cum intră bucăcare în Lombardia se tarul il întreabă dacă vrea să-i servească pilaful pregăteşte cu o iuţeală nemai auzită în câteva clipe — Şi mai nainte ca pilaful sâ-i fie gata, aria «Di tanti palpiţi» eră compusă.

Ce vroia să-şi amintească mereu un Stăpânilor.

Regele Filip al Macedoniei, tatăl lui Alexandru-cel-Mare, poruncise unuia dintre senatorii lui, ca ’n fiecare dimineaţă să’ vie şi să-l trezească, spunându-i: «Aminteşte-ţi că eşti om !■< Acelaş servitor trebuia să-l întrebe seara : «Ţi-ai amintit că eşti om?».

R: literă «eroică».

«Vreau, zice Ronsard, în prefaţa volumului său «La Franciade», să ic pre­ vestesc cititorule ca să iai.seama la litere; şi îţi vei da cu mintea care din ele răsună mai tare şi care mai puţin. Căci A, O. V şi consoanele M. B şi S. ce sfârşesc cuvintele, şi mai cu seamă R, adevărata literă eroică, dau mi adevărat sunet de fanfară versurilor•>.

___

VINU L Preparare, îngrijire, conservare Relieful solului şi coristituţiunea lui geologică, precum şi clima, au făcut ca cultura vitei de vie să ia o mare dcsvol.âre în ţara noastră din timpurile cele mai vechi. Pe timpul Dacilor cultura viei ajunsese aşa de înfloritoare, încât poporul Dac începuse sa se moleşească din cauza viţiulni beţiei.

Românii au cultivat via în tot cursul timpurilor, producând un vin despre care se dusese faima până în ţările cele mai depărtate I'.râ natural ca cul­ tura viei să se desvolte în ţara noas.râ. când o regiune întreaga e acoperită eu dealuri. Începând cu dealurile Oreviia. Prisiceana şi Goiu! Drincei in Mehedinţi, Radovanul în Dolj, Drugăşunii în Vâlcea, Florieo. în Argeş. Dealul Mare în Prahova. Odobeşiii şi Panciu în Puma, Sarica, :u Dobrogea. Nicoreştii în Tecuci şi Cot nărui în laşi, acestea sv.nl podgorii!;., cari produceau vinurile cele mai căutate Fiecare din aceste ceaiuri producând vinuri în­ zestrate cu calităţi deosebite şi particulare regiune;.

Sunt vr’o 20 de ani de când în podgoriile româneşti sa ivit filoxera.

Acest flagel a distrus viţa românească, făcând ca dealurile cari erau altă dată împodobite cu verdeaţă, să devină islazuri do vite sau ianur; de grâu şi porumb. Pentrucâ vinul a fost şi este un isvor de bogăţie, s’au luat mă­ suri pentru replantareâ viilor cu viţe americane altoite cu viţa indigenă sau străină care rezistă filoxerei. Replamarea merge insă încet, din cauză că cerinţele, ca ştiinţă, muncă, cheltueli, sunt cu mult mai mari pentru plan­ tarea viţei americane decât pentru cea indigenă. Producţiunea vinului sa micşorat din an în an, treptat cu distrugerea viilor. Mai adâogând şi producţiunile slabe, cari se obţineau în anii în cari viile se mâneau sau sufe­ reau din cauza grindinei, ambele cauze ar fi făcut ca consumaţiunea vinului, mai ales in centrele mari. sâ scadă foarte mult, iar preţurile să fie urcate.

Vinurile bune se găsesc foarte rar. totuşi preţurile nu sunt aşa de urcate, aşa că podgorenii cari şi-au replantat viile şi cari produc vinuri bune, nu pot obţine preţuri favorabile. încât abia îşi scot cheltuelile. Cine a urmărit mişcarea podgorenilor din sudul Franţei, îşi poate explica uşor acest lucru.

Nu se pot obţine preţuri bune, pentrucă vinurile bune, atâta timp câL se va tolera vinderea vinurilor falşîficale, cari, prin faptul că prezintă în apa­ renţă aceiaşi calitate ca şi vinurile naturale, sunt mai căutate, fiind mai ief­ tine. de oarece producţiunea lor nu necesită atâtea cheltueli ca producţiunea vinurilor naturale. Fâlşificarea nu va dispărea decât atunci când toate viile vor li repiantate, când se va produce vin din belşug. Până atunci podgorenii trebuesc ajutaţi printr’un control sever, întins, prin pedepse mari contra falşificatorilor In ţara noastră, cunoştinţele vinicole sunt foarte limitate, din această cauză .multe din vinurile produse sunt mediocre sau rele şi râu conservate. Pentru îndreptarea lor, toţi cei ce se ocupă cu vinurile se dedau la fel de fel de manipulaţiuni, unele mai nepermise decât altele. Acolo unde nu e cultură, ideile rele pătrund mai repede ca cele bune.

/

\

CA LEN D A K L* L «MINERV EI»

25)3

Crezând că voiu aduce un serviciu viuicultorilor noştri, fie ei podgoreni „j comercianţi, m’am decis a scrie. în mod popular, pe cât posibil şi pe sau cât experienţa mea îmi va permite, despre manipulaţiuiiile permise şi ncpermise pentru prepararea, îngrijirea şi buna conservare a vinului. Nu am pretenţiunea a scrie ceva complect, rămâne ca alţii, mai competenţi decât mine, să Iacă un studiu complect asupra vinurilor. înainte de a intră in studiul mijloacelor ştiinţifice de viniîicare e necesar să aruncăm o scurtă privire asupra metodelor rudimentare întrebuinţate până în prezent pentru prepararea şi îngrijirea vinului de podgorenii noştri Vinurile albe să obţineau din struguri albi şi negri După ce să coceau, strugurii erau culeşi în copăiţe (postăvi) sau cofere (lTârdâeaşe mici cu coadă. sau ciubere). Cu acestea se transportau în hârdae unde erau mustiţi (ştircuiţi) cu mustitorul (ştirea) un lemn lung ca de un metru şi jumătate, ter­ minai la unul din capete cu trei sau patru crăci scurte. Muslirea se făcea chiar în vie. Apoi se transportau hârdaeje la cramă <şi să vărsa conţinutul în putini (tocitori) Din tocitori strugurii mustiţi erau luaţi cu coferul şi turnaţi în saci, cari se aşezau în linuri şi erau călcaţi cu picioarele. Mustul filtra din saci in lin, iar din lin se scurgea in hârdae, de unde eră apoi pus in butoae pentru a fermenta/Pentru vinurile roşii să introducea iu must tescovina rămasă dela mustire, pentru ca vinul să estrâgă materiile colo-ante din pelicule. După ce fermentă vinul eră (tocit) Iraoşvasat şi pus în consumaţiune. Aşa se practică în toate regiunile cu mici modificări dela una ia alta.

Dacă cu această metodă se obţineau vinuri bune se obţineau însă şi multe mediocre şi rele, aşa că dacă producătorul un putea să le desfacă imediat, ele erau supuse oţetirei sau altor boale precum : întinderea, amărealn, eic.

Atunci erau nevoiţi producătorii să le vândă cu preţ du nimic, sau să în­ trebuinţeze mijloace nepermise de îmbunătăţire Dela marele Pasteur ştiinţa a pătruns şi în domeniul pregătirei vinului, studiind cauzele diferitelor boale ale vinului şi introducând mijloace noi pentru o mai bună preparare. Pro­ gresele chimiei au avut încă un efect salutar în studiul vinului, a determinat cantitatea cu care diferite elemente constituante intră în compoziţiunea nor­ mală a vinului dând in acelaşi timp metodele ştiinţifice pentru buna Iui cui tură. Cunoscând elementele constitutive ale vinului se poale uşor ameliora calitatea Iui, mărind sau micşorând calitatea elementelor, cari din diferite împrejurări nu s’ar găsi normale în vin.

Bacteriologia a introdus fermenţii selecţionaţi, cu acest mijloc, fermenlaţiunile laterale sunt înlăturate sau micşorate, obţinându-se în acelaşi timp vinuri superioare. Ştiinţa este deci un auxiliar puternic în vinicultură. Nu se admite a se denumi vin decât băutura provenită din fermentaţiunea mustuhii_ de struguri. In ţara noastră, strugurii se coc în intervalul dela 15 August la 15 Septembrie, aceasta depinzând de clima anului, felul viţei şi alte *--împrej urări. , Culesul strugurilor nu se face decât după ce strugurii sunt bine copţi hi ţările mai înain.ate în cultură se întrebuinţează un densimetru gradat (mustometru) cu care se încearcă zilnic mustul obţinut din tescuirea unei mici cantităţi de struguri (1 kilogr.). Acolo nu se culeg strugurii decât atunci când mustometrul arată mai multe zile acelaşi grad. Aceasta dovedeşte că cantitatea de zahăr din s.ruguri a rămas staţionară.

Culesul strugurilor trebue să se. facă'fta timp frumos, cum însă pe timpul culesului sunt mai totdeauna ploi, se va alege timpul cel mai favorabil.

Se va evită ca strugurii să rămână în ploaie, câ:i apa micşorează calitatea mustului. Tăierea strugurilor trebueşte făcută cu foarfece speciale, bine ascuţite, căci lăindu-i cu briceagul, din cauza presiunei strugurii se. sfarmă şi boabele cad pe jos. Transportul strugurilor la teasc se poale face cu aju­ torul copăiţelor (postăvi mici) sau în coşuri. Se va evită de a se pune prea mulţi struguri în coş, căci s’ar musti şi sar scurge din coş. In Franţa sr\au

291 '

l ÎALEN DA HUI- « MI NE H VEI»

construit maşini, cari curăţă boabele de struguri de pe ciorchină aşa ca în teasc se introduc numai boabele fără ciorchini.

Acest procedeu prezintă o mare importanţă mai ales la-vinurile roşii, unde resturile tescuite se introduc în must pentru ca în timpul fermentaţiei să extragă culoarea din pelicule Introducând şi ciorchinele vinul ar pierde din buchetul său. căci ar extrage din ciorchine substanţe tunate şi acide, cari în unele cazuri sunt vătămă­ toare vinului. Ciorchinele ar mai absorbi o parte din alcool micşorând prin aceasta tăria alcoolică a vinului.

Sunt mai multe feluri de teascuri, mai bune sunt acelea cari sunt uşor de transportat, îndeplinind tot deodată condiţiunea de a exercită presiuni mari» întrebuinţând forţă mică.

Vinicultorii francezi întrebuinţează teascurile Mabille şi Piquet mobile.

Calitatea mustului.

Calitatea mustului depinde de calitatea strugurilor: nu totdeauna strugurii cei mai gustoşi dau vinul cel mai han Struguri vie masă nu pot servi la prepararea vinului. Mare parte din componentele strugurilor se găsesc şi în vin. alte componente dispar, pentru a se în demente esenţiale vinului. Astfel zahărul, care se gâscă iu. must > corodate de MO 170 de grame la litru, nu se mai găseşte ii: viu; căci ierracmaţuuu sc transformă în alcool care rămâne în vin şt bioxid de carbor, care ese sub formă de bule în aer. Aciditatea vinului nu se mdepăi zâ di aciditatea mustului care se găseşte în genere între 4 -o.gram.: ia liV-n. exprimată in acid sul­ furic (vitriol).

Aciditatea, in limitele specifica ie mai re*.-.uiva;Ci mersul fermentaţiunei. face ca culoarea să apară mai frumoasă'.- Acizi- din cm .e combină cu al­ coolii pentru a da eteri, componentele aromam:»: a ie vinului.

Cantitatea de must obţinută prin tcscuiiea sii ugur.ior este in mediu de 1000 litri pentru 1600 kgr. de struguri. .!>;t> care 800 litri obţinuţi din prima . presiune dau .un vin de calitate superioara, im restul de 200 litri obţinuţi în urmă, se adaogă musturilor mai • inferioare pentru- prepararea vinurilor obicinuite.

Fermenîaţiănea mustului.

Dacă voim a obţine vin alb, supunem ftnuenhiţiimei mustul provenit iie dela struguri albi fie de la struguri negri. Vasele cele mai bune pentru fer­ ul eu taţiunea vinului alb sm.it butoaiele de 200 decaliiri.

Vinul roşu se fermentează numai în zăcători mari După ce s'au tescuit boabele provenite de Ia strugurii roşii, se lasă peliculele 24 de ore pentru a suferi un început de fermentaţie, apoi se adaogă mustului pentru a fer­ mentă împreună. Procedând astfel mustul estrage o cantitate mai mare ele materii (pigmenţi) coloranţi din pelicule. Vinicultorii din sudul I-raneiei iau boabele strugurilor roşii înainte de tescuire şi le fierb înir un cazan în­ călzit cu apă pentru ca să nu se caramelizcze zahărul. Ambele metode în­ trebuinţate fac ca mustul să extragă o cantitate mai mare de culoare aşa ca vinul rezultat va fi mai bine colorat.

Butoaele în care se fermentează vinul alb trebuesc bine spălate cu apa de var, cu apă ferbinte şi afumate cu pucioasă. Afumarea sc face atarnand de o sârmă un băţ de pucioasă, care după aprindere se introduce in butoiSe arde cam o jumătate de bastonaş pentru un lniloi întreg' Vasele m care se fermentează vinul roşu nu se vor afumă cu pucioasă căci tumul ue

SwSsSSr «a. ■sără

-

r

t'ALliN DA UI L .« MIX li li VIOI

2<I5

ducerea pentru ca afuniarea sa se facă mai puternic, in cazul acesta fumul de pucioasă distruge bacteriile, cari produc fermentaţiunea mustului, aşa că putem păstra mustul până în Noemvrie dulce. Afuniarea puternică face ca . vinul să prindă miros de fum de pucioasă care se scoate cu greu' prin aerare şi transvasare repetată. Un alt inconvenient al aîumârei puternice este că fumul de pucioasă se oxidează în vin şi se transformă în vitriol care măreşte .aciditatea vinului.

Mai bine se păstrează musiul prin fierbere la o temperatură potrivită şi prin închiderea henuetică a vasului.

In ţările in .care vinul este foarte abundent, zăcătorile de lemn nu suni suficiente, de aceea vinicultorii au construit zâcători de zid. cu pereţi căp­ tuşiţi cu plăci de sticlă, întru cât cimentul e atacat de acizii vinului. Totuşi s’au găsit remedii şi cimentării zăcâtorilor, anume spălând pereţii cimentaţi * cu vin. Tarlraţii diii vin se combină cu calcea din pereţii zăculoarei formând tartrat de calciu insolubil. Acesta formează o crustă care împedecă atacarea mai departe a cimentului. Totuşi zăcătorile cu pereţi de sticla sunt mai <kpreferat. In aceste zăcători s'a păstrat vinul arii întregi fără c t să varieze in compoziţiune. Unele zăcători ating un volum de lO.GOt) hcvroti'.ri. .Mersul fermentaţiunei.

Pe boabele strugurilor se găseşte o pulbere, fină. Această pulbere vxami-nată la microscop arată o mică fiinţă "organizată numita micod,:rnta vini in formă' elipsoidală. Această • mîcodermă se nutreşte cu zahărul cm mus: pe care ’l elimină ca alcool şt bioxid de carbon.

Această transformare se numeşte fermenlaţiuiiu alcoolică.

Fermentaţiunea începe de la suprafaţă şi se continuă spre fundul'. âsoiui. temperatura se ridică. Bule de gaz (bioxid de carbon) se degaţe in tî.er făcând o spumă la suprafaţa vinului, care se umflă luând forma unei pălării. !?i butoae fermentaţiunea se face la fel, însă ele trebuesc lăsate goale, de oai e. ce spuma debordând âr duce. afară o cantitate de must, care ar fi o pagubă pentru vinicultor. Dacă spuma s'ar lăsă mai mult timp in .contact cu aerul s’ar depune pe ea bacteria care produce oţeţirea. Aceasta s'ar înmulţi prea mult, aşa că odată cu fermentaţiunea alcoolică s'ar produce şi fermentaţi unea acidă, şi vinul ar eşi acru. De aceia zilnic trebueşre amestecată spuma cu restul lichidului.

Vrana butoaelor se poate astupă cu o foae dc hârtie sau cu o frunză de viţă pe care trebue să se puc ceva greu. Cu acest mijloc se opreşte căderea prafului din aer şi nu se împedecă degajarea bulelor de bioxid de carbon.

'Temperatura camerei în care se face fermentaţiunea nu trebue să fie mai mare ca^ 1 o°—17° căci în timpul fermentaţiunei temperatura se mai ridică cu 5° —6b Solul, trebue păstrat uscat, iar camera ferită de curenţi. In nici un caz mustul nu va îi coborât în pivniţe, înainte de a încetă fermenlaţiunea.

Când musiul începe a fermentă se aud pocnituri in vas. Cu timpul se produce in vas un adevărat tumult. Atunci se produce cea mai mare de­ gajare de gaz. iar poporul zice că vinul e în toiul ferberii (fermentaţiunei).

Apoi degajarea începe să se micşoreze şi cu timpul încetează. Mustul, e Fer­ mentat- poporul zice .că s’a ostoiţ din fiert. Când din diferite împrejurări musiul nu are cantitatea de zahăr necesară pentru a da un vin care s:i conţină 9n/0 -10% alcool, atunci se adaogă zahăr în timpul fermentaţiunei.

Cantitatea de zahăr ce trebueşte adăogată unui decalitru de vin pentru ;i-i ridică tăria alcoolică cu un grad este ,dc 170 grame. Pentru a ridică tăria alcoolică a unui decalitru de vin'cu două grade vom adaogă 2>( 170= MO grame de zahăr. în loc dc zahăr se poate adaogă alcooî bine recti­ ficat. Se va adăogâ 10 litri de alcool pentru a ridică tăria alcoolică cu un

»

2%

CALEX DA RUIj « MIXER VEI»

grad la un vas de 100 de decalitri de vin. sau 1 litru Ia 10 decalitri de vin. Adaosul de zahăr e însă mai recomandabil căci prin adăogarea zahă­ rului se măresc materiile extractive din vin.

S’au preparat in ţările străine fermenţi selecţionaţi cu ajutorul cărora fermentaţiunea se face mai regulat, iar vinurile obţinute sunt mai superioare acelora fermentate cu fermenţii lor naturali din regiunea aceia.

Adăogând fosfatul de amoniu mustului în fermentaţiune. vinificarea se face mult mai regulat. Transformarea zahărului se face în mod complect iar cu­ loarea vinurilor apare mult mai frumoasă. Cantitatea de fosfat de amoniu ce trebuie adăogată este de 17 grame la decalitru. •

,

îngrijirea Vinului.

După ce. fermentaţiunea a încetat, vinul începe a se limpezi. EI depune la Fundul vasului drojdie, care îl făcea aspru la băut în timpul i'ermeutaţiunei. .

Unii vinicultori Iasă vinul pe drojdie până în primâ-vară — umplu însă vasul — care fusese lăsat gol în timpul fermenlaţiunei. Din aceasiâ cauză chiar vinurile bune câştigă defecte, pentru că în- timpul fermenlaţiunei - pe pe­ reţii goi ai vasului din cauza umplerei se proectează mici cumnaţi de must care în contact cu aerul să oţetesc sau prind miros carae-ei is.ic. La um­ plerea vasului aceste mici părticele se răspândesc în vin irâ ându-i bu■ " chelul — sau chiar îmbolnăvindu-1.

De aceia cu ajutorul pompelor sau sifoanelor (furîune) 1 rausvasează vinul de pe drojdie în afle vase curate şi afumate cu pucioa-â. Vasul trebueşte ţinut plin, dar pentru că fermentaţiunea tot mzu continuă dopul care* astupă vrana se va găuri şi astupă cu vată. Jn neom ca/., bulele de gaz se vor degajă, iar aerul va intră prin vată purificau Pentru că vasul nu ră­ mâne totdeauna plin. din cauză că vinul se evaporează, viuiculiorii trebnesc se aibă grija dc a umple din când în când vasul.

'Pentru a evită acest lucru, se răstoarnă in vasul cu vin o sticlă plină cu vin. al cării gat e vârât într'un dop, care astupă perfect vrana butoiului. în acest caz viiiul care se va evaporă din vas; se va înlocui cu vinul din sticlă iar când vinul din sticlă se termină se umpie sticla din nou. — Cu acest mijloc se poate feri vinul de floare şi de alte. boale.

Limpezirea Vinurilor.

Limpezirea vinurilor se face prin filtrare, batere cu clei de peşte, albuş de ou, sânge, şi prin amestecarea cu gips (sulfat de calciu). Filtrarea se face trecând vinul prin cărbune de lemn pisat. Vinul rezultat din filtrare e lim­ pede dar a perdut prin absorbire de către cărbune din buchetul sau Cărbunele animal reduce vinurile şi cu coloare. Se mai filtrează prin saci de pânză, asbest etc. Limpezirea prin clei se face în modul următor: Să înmoaie cu apă 50 grame de clei de peşte timp de 24 de ore. Apoi se varsă apa, iar cleiul se bate împreună cu 50 grame acid tartric în 10 litrii de vin. până ce se face o spumă. Totul se introduce într’un vas de 100 decalitrii de vin şi se agită puternic cu un băţ. După 10—20 zile vinul se limpezeşte căci cleiul face să precipite şi să se depună toţi corpii aflaţi în suspensiune în vin. Cleiul precipită însă taninul din vin, iar vinurile lipsite dc tanin sunt supuse boalei numită întindere sau întinsoare. De aceea înainte de a Ie supune baterei cu clei se va adaogă 40 grame tanin disolvat în alcool, unui vas de 100 decalitrii de vin. In acest caz vinul nu va fi sărăcit de tanin.

Vinurile roşii se vor limpezi prin batere cu albuş de ou, care convine mai bine ca cleiul de peşte Şase albuşuri de ou se bat cu 60 grame de sare de bucătărie într’un litru cu apă. Cu acest amestec se poate limpezi un vas cu'vin de 100 decalitrii. Laptele şi sângele absorb o parte din corn-

*

CALBN DA HUI. - MINBKVE1 -

2!iT

ponentele vinului, de aceea nu sunt recomandabile mai ales că întrebuin­ ţarea lor poate da naştere Ia îermentaţiuni laterale.

Gtpsarea vinului Adaogănd un gram de gips (sulfat de calciu) la litru, vinului, in timpul fermentaţiunei, sau după încetare, vinul se limpezeşte mult mai repede şi parvine mai repede la culoare. Sulfatul de calciu precipită, tartraţii din vin formând tartraţi de calciu care sunt insolubili şi se depun rămânând în vin dizolvat suliatul de potasiu. Gipsarea e mai puţin reco­ mandabilă de cât îosfatagiul despre care am vorbit la mersul fermentaţiunei prin faptul că prin gipsare se îniroduc elemente noi in vin pe când prin •fosfatare se introduce un corp care deja există în viu.

Boalele vinului.

Vinul e supus alteraţiunei din cauza intemperiilor exterioare. Aceste alteraţiuni sunt adevărate boale, care şi-au remedicle lor, de aceea studiul pre­ zintă importanţă si pentru vinicultori şi pentru consumatori.

Acreala (oţc-ţirea) vinului.

Se deosebesc două feluri de acreli ale vinului. Prima poate proveni din cauza că strugurii nu s'au cop!, din coma manei, sau a grindine).

In acest caz din cauza lipsei de zahăr şi-camilăţei mari de acizi, mustul şi vinul rezultat e acru Se remediază răul introducând zahăr in musr, şi neutralizând aciditatea prin introducerea tariraiului ueuhu de potasiu, care cu tartraţi acizi din vin. face bllartraţi. care se depun in drojdie. $';t propus introducerea pulberei de marmoră sau carbonar de sodiu, dai nu -mi re­ comandabile căci se introduc corpuri străine vinului pe când tartraţii se găsesc în vin.

Oţeţirea vinului provine din fermentaţi unea acidă a lui. Fxistă o bacterie care se nutreşte cu alcooiul din vin pe care "1 oxidează in corpul ei şi'l elimină ca acid acetic (oţet). Suni predispuse oţeţirei vinurile slabe in al­ cool, care sunt păsiraie în vase goale şi desfundate. Combaterea oţeţiivi se face prin adăogarea tartratului neutru de potasiu, apoi adăogi»ud alcool.

Când însă oţeţirea a mers prea departe singurul remediu e să se facă oţet.

Tulburarea vinului.

Poale proveni din cauza fermentaţiunei necomplecte sau din cauza iermentaţiunilor laterale. In ambele cazuri e suficientă o aerare şi transvasarc in vase bine afumate cu pucioasă Apoi supunându-se tanagiului şi limpe­ zire i cu clei. întinderea vinului (întinsoarea).

Sub influenţa unor bacterii, vinul devine mucilaginos şi se întinde. O aerare prin transvasarc, o filtrare sau batere cu clei sunt suficiente, dar mai ales amestecându-l cu un vin de calitate mai bună. Tanagiul vinului după cum s’a văzut la limpezire previne Întinderea vinului.

Floarea vinului.

Un amestec de bacterii, care produc fermentaţiunea alcoolică şi acidă a vi­ nului, constituind o pulbere albă la suprafaţa vinului, este boala numită floarea vinului. Pentru a o înlătură se ţine totdeauna vasul plin, iar dacă s'a format se toarnă uşor vin în vas — floarea fiind mai uşoară va eşi cu o mică porţiune de vin afară. Se poate adăogâ’şi puţin larlrat neutru de potasiu.

Floarea predispunând vinul la oţeţire se va observă totdeauna ca vasul să fie plin, întrebuinţând mijloacele prevăzute in cursul acestei lucrări.

298

<'AI.KN1)XlîliI. «.MlXKliVE1 •<

Manipulaţiuni permise, şi nepermise vinului de Regulamentul sanitar Pentru a înţelege mai uşor manipulaţiunile la care trebueşle supus vinul, e necesar să descriu în câteva cuvinte, principalele componente şi rolul lor in vin.

Tăria alcoolică a vinurilor româneşti e coprinsă intre 7% şi 13% în volum, depinzând de gradul de coacere al strugurilor. Pentru ca un vin să se poată păstra mâi mulţi ani, e necesar ca tăria sa alcoolică să nu fie inferioară de 10% în volum. Pentru "a obţine această tărie se poate supune vinul la una din manipulaţiunile următoare: •1) Amestecul cu vinuri mai superioare; 2) Adăogând zahăr sau alcool în timpul fermenlaţiunei; 3) îngheţând vinul şi trăgând restul lichid de sub ghiaţă.

Extractul vinurilor. Dacă evaporăm apa alcoltil şi eterii rămâne un rest compus din gonîe. glicerina,, acizi, materii colorante şi săruri care constitue extractul vinului. Extractul şi tăria alcoolică suni clementele esenţiale ale calităţei vinului..Gomele şi glicerina fac vinul slobod la băut, acizi ’! fac râcoritor, iar sărurile şi eteri îi măresc aroma.

Arzând extractul rămâne o cenuşe in greutate cam a îu-e parte din ex­ tract. Cenuşa ,e constituită din săruri cu baze de potasiu sodiu, calciu, mag­ neziu, fer, mangan, aluminiu, ei ev. combinate cu acizi foşţoric, clorhidric, • bromhidric, sulfuric, silicic, azotic, etc.

Un component important al vinului este aciditatea, am. văzu» în cursul acestei lucrări rolul ei în vinificâre.

Culoarea vinului se va lăsă pc .cât posibil cea natura Vi. căutând a o mari prin extragerea ei în cantitate-mai mare. din pelicule. Vinurile albe se pot coloră-cu Caramel. Pentru cele roşii nu e admisa nici o culoare afară de cea naturală. Aceasta şi din punct de vedere al sănăţâţei publice, şi din punct de vedere economic.

Este oprită deasemenea în trebui marea acidului saiicilic. boric, abrastolului pentru conservarea şi limpezirea vinului, precum şi amestecul vinurilor na­ turale cu altele care n’ar proveni din termentaţiunea mustului de struguri.

Acestea ar fi principalele manipulaţiuni permise şi nepermise la care se supune vinul.

M. Pomiseu (Muuiisi-Kxpcrt, -Aii*tii*'ipAI :11 răpii ulei.

CUGETĂRI. Linguşitorul nare părere bună nici despre dânsul, iiici despre alţii.

Nici un drum nu e prea lung pentru acel care merge încet şi fără să se grăbească: nu e nici un câştig prea depărtat pentru cel ce se pregăteşte cu răbdare.

Dinlr'un om rău rin se poate scoate un om mare. Lâudaţi-i vederile şi pla­ nurile : admiraţi-i purtarea ; preamăriţi-i ghibâcia cu care se slujeşte de mijloa­ cele cele mai curate şi inai scurte pentru a-şi ajunge scopul; dacă izbânzile ji sunt haine, înseamnă că prudenţa na avut nici-o parte în săvârşirea lor; şi unde nu-i prudenţă, căutaţi mărire dacă puteţi. l,\ Hi.tvkki..

■

-

\

(

TABLA DE MATERII Suplimente artistice: I. Familia Regală : MM. LL. Regele si Regina.

11. Familia Princiară: AA. LL. RR. Prinsul Ferdinand şi Principesa Mafia cu Auguştii Lor copii Prinsul Carul, Principesa Fdisabeta. Principesa Mari a şi Prinţul Nicolae.

111, Logofăteana : Cromotipie in trei culori, după Grigore.seu.

JV. Car cu boi: după Grigorescu.

V. Li păşune: după Grigorescu -VI. Primăvara : după Grigorescu.

Cronologia.pe' anul 11)08........................................................................... ....

Sărbătorile ce pin comercianţii de oraşe în genere alara de pose­ sorii de cârciumi, restaurante, cofetării, brutării, farmacii, teatre. concerte, menagefii, panorame si distracţii publice.....................

Sărbători naţionale şi domneşti...............................................................

Sărbătorile ce se 'ţin în Administraţia Centrală ;iC. F. R. . . . .

Sărbătorile prescrise do Si’. Sinod, ce se ţin de biserici, de autori­ tăţi şi dc şcoalclc, publice afară de judecătorii, tribunale şi curţi.

Sărbătorile legale ce se lin de instanţele judiciare afară de vacanţe şi.de iHiminici. ........................................................................................

Calendarul Românesc...................................................... ....

Posturile......................................................• .

JDeslegarea postului.................................

Compt eclesiastic .......................................................

Calendar Catolic..............................................................

Calendar Musulman..................................................

Calendar Lvreesc.................

Tarifele poştale, telegrafice si telefonice, actualmente in vigoare .

Tarifa cutiilor şi scrisorilor cu valoare declarată şi a cotatelor poş­ tale pentru străinătate ...........

I Taxele telegramelor simple destinate în’străinătate r- F. R. Noţiuni diverse relative la transp orturi Tariful pentru staţiunile balneare .

■

î-’.ig'.

o

-2

•)

V

’J

8 -1 28 •2S ■28 28

28 29

:;o ;î7

38 89 40

.

-*

300

CALENDARUL MINER VEI

Ray.

Tariful pentru călători..............................................................................

Tariful biletelor pentru trenuri de plăcere.......................................

Taxele pentru bagage şi pentru câini............................................

Tariful biletelor de ducere şi întoarcere în clasa IlJ-a................

Bâlciurile din România . . . ' . . . .. . . . . . ........

Tariful pentru călători pe căile ferate străine............................... ,.

Cuvântul de A. VLaliuţă..........................................................................

Cronica anului.........................................................................................

Miniştrii ţării.............................................................................................

Anului Nou de Cincinal Pavelescu................................................... ’ Grigorescu, de Delavrăncea..................................................................

In Munţi, de Oclavian Goga........................... ..................................

Moşneagul, de Mihail Sadoveanu......................................................

Isprăvi, de Naialia Iosif......................................................................

«Sâmănătorul»............................... ....................... ...................

Vedenia, de C. Sandu-Aldea.................................................. ....

Isus, de L). Nanu................................... ... ............................... . . .

Viaţa Românească..................................................................................

Doi Luceferi: N. I. Grigorescu, Bogdan Petricoieu-df.jsdeu, de Dr. C. I. Istrati............................................................................................. . Pantum, de Cincinal Pavelescu................'......................................

Palma, de Em. Gârleanu...................................................... ...............

Din cântarea cântărilor, de Cornelia M(>ldovo.nu...........................

Tei-Legănat, de Z. C. P. . . -..............................................................

Cântec de leagăn, -de St. 0. Iosif .......................................................

Mihail Sadoveanu............................ ...................................................

Grigorescu, de A. Vlahută......................................................................

Sonet, de Octaoian Goga......................................................................

Aurelia Cionca . . . . ... . ....................

Răsăritul soarelui, de Ion Adam..........................................................

Teamă, de, A. Mândru.......................................................................... .Din viaţa plantelor. ........ . •* . • .3 '• ,r. •< ■ y $ Floarea Bradului, de Zaharie Bârsan...............................................

Al 111-lea congres- internaţional de petrol, de G. Murgoci . . .

Metamorfoză (poezie), de D. Anghel..................................................

Păziţi ochii copiilor..................................................................................

Nicolae Vaschide, de Radu D. Roselti. ................................... ...

• Ceas de dragoste, de Ion Bârseanu..................................................

Furtuna, de Constanta Rodoş.............................................. * ■ * * Vinul, de M. Popescu............................................... ... • ....................

41 4(5 40 47 47 48 49 51 08 09 71 87 89 97 99 101 108 109 112 179 181 187 189 207 208 209 224 225 227 234 235 239 241 269 270 271 278 286 292

I

I

„Viaţa Românească" REVISTA LUNARA

Sub direcţia d-Ior Prof. Univ. C. STERE şi Dr. I. CANTACUZINO ====== Cu colaborarea d-lor: T. Agârbiceanu, C. Alimăneştianu, N. Baţaria, G. Bogdan-Duieă, dr. P. Bogdan (docent), C Rotor., I. Botez, Octavian Botez, I.A1 Brătescu-Voineşt i, Yintilă T. BriUianu.

M. Carp, dr. P. Cazacii, dr. I). Călugţreanu, I. CiocârPn. X I>.

Cocea, G. Coşbuc, prof. I cav. de Cupareucu, Ana Conta-Ki rnbacli, I. G. Duca, A. N. Gane, N. Gane, Octavian G’oga, C. Hoga.-.

G. Ibrăileanu, St. O. Iosif, dr. S Ir im eseu, V. Loichiţă, Jv. Lovinoscu, dr. J. Lupaş,dr. X. Lupu, prof. univ. dr. M. Mrv.ieatide, i Mironescu, S. Mândrescu, Gh. din Moldova, Oonsr., Mora!iu.. S\ Morărescu, V. G. Morţun. D Mumeanu-Râmuic. I. Nă.lohx*, Alexis Nour, dr. Aurel cav. dc Onciul, inginer X. P. PauuiA’.-xn, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D. Patrăşeanu, floria Petra-Petrcscu, prof univ A Philippide, prof. xiniv. dr. D. Pompciu, Matilda Poni, Sp Popcscu, dr. Sc. Popescu {docent) Aurel C. Popovici, D. Popovici-Bavreuth, prof. univ dr. G. Procu (0. Carp), dr. N. Quinez, loan R. Rădulescu, I. i’ai.ir., Georgo Ranetti, Radu 'Rosetti. L Russu Şirianu, Izabela Sadoveanu. - I. Sadoveunu, Sever Secu ly, prof. univ. dr, V. Sion, dr. Alex.

Slătineunu, A. Stavri, căpitan Alex Sturdza, dr. D. Ta tuşesc u, D. A. Teodoru, Genrge Tofan, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. Alex.

Vaida-Voevod, Al. Vlalmţă, N. Volenti şi alţii.

CONDIŢIILE DE ABONARE IN ŢARA : Pe an . . . . .

Pe jumătate de an Un număr . . .

18 lei 9 > 1 leu, 75.

Pentru învăţători, preoţi de sat, primari şi funcţionari săteşti, studenţi şi elevi, pe an 15 lei. — (Aceştia pot plăti în modul următor: la început trei lei, apoi câte un leu pe lună cel puţin, până Ia achitare).

IN AUSTRO-UNGARIA : Pe an . . . . 15 coroane

I

IN BASARABIA:Pe an . . . 8 ruble.

IN STRĂINĂTATE: Pe an

22 lei.

Administraţia : IAŞI, Str. Carp, No. 8

X

: ? ?

?

M <

COLECŢIUNEA GENERALA A LEGILOR ROMÂNIEI PE ANUL 1905 Coprinzând ■ legile, conversiunile, aranjamentele, decretele, regulamentele, cireularile. deriziunile si instrucţiunile ministeriale, etc. cd . întinse adnotări istorice şi de concordanţa de D-nii Dem. C. Bădulescu, Victor Raţiu şi Consfc. Ţunescu __ ___________________ avocaţi------------------------------— Onorată cu subscripţia Consiliului de disciplină al Baroului «c Ilfov

PREŢUL UNUI EXEMPLAR. ESTE DE 10 LEI

ii ;!

Comenzile se fac ia AdmiidstraLa. (.'oloeţiunii

Str. Melodiei. 3. - BUCUREŞTI ■n-—■JiMHMrn'i ~r~in

ii

i" i

i

îmi' iiiiim

.1

--------- ■—~—i!

MINER VA“ ÎS INSTI I UT DE ARTE GRAFiCH ŞI EDITl RÂ EDGAR OU IN ET. 4 B-DUL ACADEMIEI, 3. il --------------------- B ,U CUR H Ş T I

ATELIERE GRAFICE DE PRIMUL RANG PREŢURI MODERATE CEA MAI BOGATA EDITURA DE = SCRIERI NAŢIONALE =

- -it-jt- - .

I

f

R APĂRUT:

BIBLIOTECA MUZICALĂ

Conţinând cele mai frumoase romanţe şi cântece naţionale pentru voce şi piano

NUMERI LE APĂRUTE

O O O

1. Deşteaptă-to Române. j Cântec patriotic.

2. Luna doarme. .Romanţă j populară.

II 3. Aoleu ! Arie populară 4. Suspine crude. Romanţă populară.

5. Cât to-am iubit. Ro­ manţă populară.

6. Călugărul. Melodie po­ : pulară.

7. Pentru tine Jano. Cântec popular.

8.1)onă fetospii ă ână. Arie j populară.

9. Ce te legeni codrule? i Romanţă. i 10. Steluţa. Romanţă.

11 Cucuruz cu frunza’» sus. j , Câutet popular.

IVllţo din acei vai... Arie din Transilvania.

13. Popa zico «’.'i nu bea. Arie popula t ă 14. Inimioara moa. Arie po­ pulară.

Jî; Am un leu şi vreau să-I beau Cântec popular.

16. Pasăre galbenă’» cioc.

Cântec poj ular.

17. imn ui Regal de Hiibsch.

18. Latina Gintă. Cuvinte de V. Alexandri. lg. Tricolorul. Imn patriotic.

20. Steagul nostru. Imn pa­ triotic.

21. Muma lui Ştefan col M are.

22. Domnul Tndor. Cântec Naţional.

□ □ □ □ .

PREŢUL UNUI EXEMPLAR 20 BANI

0.

De vânzare Ia toate librăriile

J

E3BBS

33 E 0

j GATALOGIfT

S3BEE

Cărţilor apărute în editura In- ^ statutului de L Arte grafice şi edituraM I ® BUCUREŞTI. — B-dul Academiei, 3 — Edgar-Qiiinet, 4. ®

:a □

CEHE

JSinerva" y ihiseei

AUTORII CLASICI A Ipr-Qfmfî PÎ V Opere complete. Poezii. Bucureşti. EdiJAII/COCILIUII ' . ţja jj_a> i voi. 8° 844 p. cu o prefaţă de A. Vlahuţă.'

Pentru întâia oară toate versurile lui Alecsandri, scrise dela 1842 până la moartea sa, se prezintă într’un singur volum în ediţie eftină.

Răspândirea versurilor lui Alecsandri se impune mai ales astăzi când orice încercare de a ne înstrăina de o dezvoltare culturală naţională trebue combătută. Scrierile bardului dela Mirceşti au toate însuşirile, fie ca limbă, fie ca idei sănătoase, de a ne oţeli în conştiinţa noastră de Români şi în dragostea de ţară. «Dintre toţi scriitorii — zice d. Vlahuţă — Alecsandri a rămas cel mai aproape de popor, cu inima, cu gândirea, cu graiul limpede, :ald şi frumos», şi de aceia el trebue să străbată iarăşi în popor de unde s’a inspirat cu atâta putere.

Versurile lui lirice, cunoscute sub titlurile de « Doine şi lăcrămioare», «Mărgăritarele», apoi cântecele ostăşeşti, care au făcut educaţia ge­ neraţiei de astăzi, trebuesc cunoscute ca şi rugăciunile de toate zilele.

Ediţia de lux. . . Lei 3.— Preţul . . Lei 1.50

Alecsandri V.

Opere complete. Teatru. 5 volume sepa­ rate, de câte 400 p.

Ediţia noastră e cea mai eftină din câte au eşit până acum şi scopul ei este a face accesibilă poporului opera lui Alecsandri, a în­ lesni înfiinţarea teatrului la ţară şi a oferi muncitului ţăran momente de desfătare şi prilejuri de sărbătoare. Fiind o lectură uşoară, e de dorit ca literatura aceasta să străbată în straturile cele mai largi.

Teatru I coprinde scenetele comice, ca: Sol dan, Mama Angliei uşa, Kera Nastasia. etc. etc. cari au înveselit atât pe bătrânii noştri, şi au stârnit dorinţa de a se înfiinţa un teatru românesc.

Teatru II coprinde fermecătoarele comedioare şi vodeviluri, ca : Doi morţi vii, Cinel-Cinel, Arvinte şi Pepelea, Iorgu dela Sadagura, etc. lucrări de inspiraţie mai îndelungată.

Teatru III coprinde alte lucrări de teatru ale genialului scriitor, dintre care cităm: Iaşii în carnaval, Kir Zuliaridis, Conciua, Ginerile lui Hagi Petcu, Simziana şi Pepelea, etc.

Teatru IV coprinde comoara nemuritoarele opere, ca: Sgârcitul risipitor, Cetatea Neamţului, Lipitorile satelor, Boerii şi ciocoii ş. a.

Teatru V coprinde dramele cele mari, cari au încoronat strălucita operă literară şi teatrală a lui V. Alexandri. Acestea sunt: DespotVodă, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, etc.

Preţul . . Lei 1.50 Ediţia (ie lux . . Lei 3.— î

a:

2

CATALOGUL LIBRĂRIEI «M1NERVA»

Aîecsanclri V. (l^\ion^ele-Proză- Bucuhîti- 1 voi. într’un volum de 400 pagini s’a adunat la un loc aproape toată proza lui Aleesandri, fragmentele lui nuvelistice, descrierea călăto­ riilor făcute în străinătate, expunerea misiilor sale politice, critici şi dări de seamă despre diferiţi autori contimporani etc., etc. Proza limpede şi spirituală a lui Alecsandri e potrivită şi astăzi pentru lectura societăţii noastre, având calitatea de a instrui şi amuza, si ţine treaz gustul pentru o bună limbă românească.

Preţul Lei 1.50 Ediţia de lux . . . Lei 3.—

. Alexandrescu Gr.

Torsuri şi proză. Voi. I, din Opere complete. Cu o prefaţă de G. Coşbuc şi cu «Amintiri despre Grigore’Alexandrescu» de loan Ghica. Bucureşti, 1 voi. 8°. 280 pagini.

Conţine poeziile, epistolele, satirele, fabulele, epigramele, tradu­ cerile şi proza lui Gr. Alexandrescu, a unuia dintre scriitorii noştri clasici, care nu puţin a contribuit Ia renaşterea noastră literară şi politică. în frumoasa prefaţă iubitul nostru poet Coşbuc stărue asu­ pra stărei actuale a literaturei noastre şi asupra principiilor cu care se conduceau vechii noştri scriitori, luptând cu toţii pentru unitatea neamului şi a limbei româneşti. D-l Coşbuc închee astfel prefaţa sa : A fost un gând fericit dÂn partea Lnslitulului «Minerva» editarea în . ediţie eftină a scriitorilor noştri, cari au- trăit pe vremea marilor lupte naţio­ nale ale neamului român şi au întrupat idealurile si aspiraţiunile noastre.

Aceste, ediţii urmăresc îndoitul scop, dx-o parte să lumineze tot mai adânc gloatele poporului cu adevărată lumină românească, şi nu cu focul bengalic al scriitorilor bolnavi de frigurile moderne, iar pe de altă parte să ne ţie imiţi pe lângă biblia neamului. Să dea D-zeu ca editura scrierilor pe came «Minerva» şi le-a propus să le publice, să se înmul­ ţească ca nisipul mării, spre binele şi spre sănătatea noastră şi să ajungă cunoscute de toţi, ca să ne lumineze cu înţelepciune cără­ rile si să ne dea putere de luptă.

Preţul....................Lei 1.25 Ediţia de lux . . » 3.—

Băîcescu N.

Istoria Românilor sub Mihai-VodaYiteazul. Voi. I. Op. complete. Bucureşti.

Cu portretul autorului şi al lui Mihai Viteazul. 1 volum 8°. 412 pag. întâia ediţie a acestei monumentale opere în literatura noastră, a apărut la 1877, sub îngrijirea lui A. Odobescu, după,. 25 de ani dela moartea .autorului. S’au împlinit 50 de ani de când Băîcescu a murit pe pământul îndepărtat al Italiei, şi opera sa încă tot n’a stră­ bătut în masele poporului român după cum merită. Institutul «Mi­ nerva» răspunde unei Decesităţi adânc simţite când îşi propune a răspândi această preamărire a vitejiei române, această carte oţelitoare de suflet şi dădătoare de viaţa. Glorioşii ani de libertate şi de unitate naţională (1595—1600), cu luptele epocale dela Călugăreni şi Miroslău, până la căderea acelei stele strălucitoare care-a fost Mihai

t:

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MIXERVA»

3

Viteazul, trec pe dinaintea ochilor noştri sufleteşti, trezind în noi visuri frumoase şi nădejdi în viitor, de câte ori deschidem măiastră carte a lui Bălcescu. în alte volume vom publica şi alte opere ale acestui mare scriitor, lucrări apărute în parte prin diferite reviste la care a colaborat, parte însă nepublicate încă, ci păstrate între manuscrisele «Academiei Române». Preţul. . . . . Lei 1.50 Ediţia do lux ...» 3.—

Bolintineanu D. ţri

Un volum mare de 410 pp.

De astădată editura «Minervei» pune la dispoziţia cititorilor poe­ ziile complecte ale marelui poet Dimitrie Bolintineanu, cu preţul cel mai eftin posibil. Despre valoarea ior nu e nevoe să mai vorbim.

Ele au făcut epocă odată, au încântat, au exaltat sufletele părinţilor noştri. Au fost frumoasele poezii războinice ale lui Bolintineanu ca o prevestire a măreţelor evenimente care au urmat, care ne-au în nălţat în marele războiu de la 1877 deodată în ochii străinătăţii. Astăzi multe din cântecele glorioase ale poetului răsună din toate piepturile româneşti; şi de-aceia am considerat, ca o datorie naţională, ca un omagiu adus poetului mort, editarea operelor complecte, spre a 5 tot mai tare răspândite şi citite, după cum merită.

Preţul. . . . Bei 1.50 Ediţia de lux . » 3.~ Puao nO’n Taţi Opere complete. Cu o prefaţă de Ti. 'UI CctU^cl JLUII Chendi şi St. O. Iosif. Bucureşti. 1 voî.

8°. 386 pagini.

Marele scriitor moldovean, care aşa de mult a contribuit la desvoltarea gustului de cetit, şi-a creat un loc de frunte în litera­ tura noastră şi operele lui merită să figureze alăturea şi chiar în fruntea scrierilor autorilor noştri clasici. Ediţia «Minervei» a fost îngrijită cu foarte multă luare-aminte; s’au îndreptat o mulţime de erori strecurate în ediţiile de până aci; s’a adaus la sfârşit un indice ce cuprinde ex­ plicarea câtorva cuvinte mai puţin uzitate şi s’au publicat câteva bucăţi care nu existau în ediţiile anterioare. Se poate afirma că aceasta este prima ediţie critică a operelor lui Creangă şi că răs­ pândirea unei lucrări de felul acesta nu va rămânea fără resultate positive pe calea progresului nostru cultural. Creangă va fi pururea un dascăl meşter pe terenul limbei româneşti, şi admirabila lui proză Preţul. . . . Lei 1.50 ne va încânta totdeauna.

Ediţia de lux . » 3.—

Emil iese u M.

Poezii Postume. Ediţia IlI-a. Cu o prefaţă de II. Chendi. Bucureşti.

1 voi. 8°. 286 pagini.

Poeziile din acest volum sunt scoase din manuscrisele autografe ale poetului, dăruite Academiei Române de către d. Titu Maiorescu şi publicate acum pentru întâia oară. Deşi poetul însuşi n’a avut

4

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

timp de a-şi revizui versurile sale toate — căci moartea nemiloasă l-a răpit neamului—, multe din cele rămase nepublicate au o formă aproape desăvârşită şi unele se pot chiar compara cu tot ce-a scris Eminescu mai bun. Bucăţi ca «înviere», «Rugăciunea», «Dintre sute de catarge» rămân o podoabă a literaturii noastre.

Preţul Lei 1.50

Eminescu M.

Opere complete. Voi. I. Literatură po­ pulară. Scrieri inedite. Cu o pre­ faţă de II. Chendi. 1 voi. 219 pagini.

Această carte este întâiul volum din operele complete ale celui mai mare şi mai iubit poet român, opere care sunt acum în curs de publicaţie în Institutul nostru tipografic şi din care vor apare în cu­ rând şi celelalte două volume, al II-lea conţinând toate poeziile lui Eminescu, iar al III-lea scrieri diverse, proză, scrisori, fragmente dramatice, etc. în volumul de faţă s?au publicat poeziile populare şi poveştile în* versuri şi proză, adunate de Eminescu din toate provinciile Ro­ mâne ; apoi câteva poezii imitate după cele din popor, între care pen­ tru întâia oară se găseşte întreagă povestea frumoasă a lui Călin Nebunul, scrisă în versuri admirabile.’ Preţul.... Lei 1.50 » 3.— Ediţia, de lux .

Eminescu M.

Geniu pustiu. Ediţia Il-a. Roman inedit. Bucureşti. 1 voi. de 300 pag.

Această pân’acum necunoscută operă postumă a marelui poet, edi­ tată în mod critic de către d. I. Scurtu, care într’un studiu esplicativ ne dă informaţiile necesare asupra epocei în care s’a scris ro­ manul şi asupra importanţei lui istorico-literare, — merită a fi citită de ori-cine pretinde a se interesa de literatura noastră. Subiectul românului este luat în cea mai mare parte din revoluţia de la 1848 a Românilor din Ardeal ;• tiatarea lui este cât se poate de intere­ santă. Poarte preţioase sunt ÎDtre altele unele pasagii din roman cure ne lămuresc personalitatea lui Eminescu şi viaţa lui sufletească din acel timp. Un portret foarte bine reprodus ne înfăţişează pe poet în anii săi tineri, când a conceput romanul. Limba în genere e neaoş românească, iar stilul bine îngrijit.

Preţul Lei 2.—

Eminescu M.

Scrieri politice şi literare. Voi. I. (1870—1877); ediţie critică îngrijită de d. I. Scurtu, doctor în litere şi filosofie, cu colaborarea lui G. Teodorescu-Kirileanu, licenţiat în drept. Este întâiul, dintr’o ediţie de 3 volume, care vor cuprinde toate preţioasele documente ale activităţei marelui poet ca publicist al neamului său de pretutin­ deni. Şi cum astăzi e dovedit de către critică şi prin ineditele poe­ tului, că dânsul este nu numai un artist genial, ci şi un cuge­ tător dintre cei mai adânci ai noştri şi cel mai strălucit gazetar ormân al vremii sale, — publicaţia întreprinsă de Institutul «Minerva» este cât se poate de binevenită, şi pentru oamenii noştri de ştiinţă

5

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

o

şi politici, şi pentru toţi Românii culţi. Asta cu atât mai mult, cu cât o asemenea ediţie lipsea cu desăvârşire până acum ; numai foarte puţiDe din scrierile cu caracter politic şi critic-literar ale lui Eminescu se cunoşteau pe ici-colo şi erau re-publicate fără vre-o alegere sistematică. Acum avem, culese cu îngrijirea cerută, toate acele inedite şi articole risipite prin gazete şi reviste din care se va putea reconstrui puternica cetate a gândirii filosofice, politice şi estetice a lui Eminescu.

Volumul întâiu cuprinde cugetări filosofice, politice, sociale, este­ tice, apoi articole politice şi economice, critici teatrale, polemici şi alte lucrări de acestea, scrise ori publicate de poet între anii 1870— 1887. O introducere lămuritoare precede materialul atât de preţios ce oi se dă. Volumele celelalte două vor coprinde activitatea lui Emi­ nescu până la sfârşitul vieţei sale şi vor apare în curând.

Preţul. . . . Lei 2.— Ediţia do lux . » 3.50

Filimon Niculae

Ciocoii Vechi şi No!. Cu o prefaţă de N. Xorga. Bucureşti.

Un voi. 8°. 319 pagini.

«Nu se ştie nici când s’a născut, nici unde, nici din ce părinţi. Ce şcoală a făcut nu se poate spune, şi poate că nici n’a prea făcut multă. Nici data morţii lui nu s’a hotărât până a rum» — zme- d-i Iorga despre Filimon; şi totuşi romanul Iui de moravuri ■:Ciocoii vechi şi noi, sau ce naşte din pisică şoareci mănâncă», es'ie o scriere care îi face nemuritor, căci scenele de amor şi de umilinţă, lup­ tele şi frământările zilnice din viaţa boeriîor diu întâia jumătate a veacului trecut nimeni nu le-a zugrăvii mai bine ca dânsul. «Este o carte cinstită şi sănătoasă» zice autorul prefeţei, şi mtr’adevăr nu se poate caracteriza mai bine, având în vedere ţinta ei utilitară, limba în care este scrisă, şi oglinda fidelă a timpului zugrăvit.

Depinde de felul cum va fi primită de public această acum a treia ediţie a cărţii lui Filimon, pentru a putea continua cu editarea res­ tului scrierilor lui, între cari «Slujnicarii», un alt roman, este iarăşi Preţul .... Lei 1.50 vrednic de a fi răspândit.

Ediţia do lux . » 3.—

Ispirescu P.

Op. comp. Voi. I. Legendele sau Basmele Românilor. Cu o prefaţă de Alecsandri.

Ediţia Il-a, 488 pag. .

Aceste poveşti adunate din gura poporului şi redate întocmai după cum le-a auzit bătrânul «Unchiaş sfătos» —cum erâ supranumit Ispirescu,_nu puteau lipsi din colecţia Bibliotecei noastre. Sunt între ele adevărate capodopere de imaginaţie, cum e de pildă «Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte» una dintre creaţiunile geniale ale poporului nostru, şi care greu şi-ar putea găsi seamăn în literaturile celorlalte popoare» Iată ce spune bardul de la Mirceşti, în scrisoarea adresată autorului şi publicată şi aici în loc de prefaţă în fruntea volumului: «Ai făcut un bun serviciu neamului românesc, adunând

..........

—

—5-— i'. ■■■

6

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

într’un şirag mulţime de pietre scumpe din averea naţională, un şirag care nu mai este ameninţat a se pierde. Recunoştinţa noastră îţi este dar câştigată pentru totdeauna. Preţiosul d-tale volum trebue să se afle în fiecare casă; căci în el generaţiile nouă vor învăţă a cunoaşte valoarea inteligenţii şi a naturii poporului român».

Ediţia do lux . . Lei 3.— I#roţul . . Lei 1.50 TSY)1 1^ Poveştile unchiaşnlni sfătos, Voi. II. —In .Ir ^ B acest al doilea volum se tipăresc pentru întâia oară laolaltă scrierile mai puţin cunoscute ale lui Petre Ispirescu, • povestitorul şăgalnic şi nepretenţios, care ar trebui să slujească drept pildă multora dintre cei cari fac’astăzi literatură poporanistă.

Mai puţin artist de cât Creangă, dar cu o cultură mai întinsă şi mai variată, Ispirescu. clin simplu culegător tipograf—cum îi plăcea în mo­ destia lui să iscălească — s'a ridicat prin sine însuşi, prin cinstea, prin puterea de muncă şi marele său talent, eucerindu-şi un loc de samă între fruntaşii literaturii noastre. Dacă «basmele şi legendele Românilor» culese de dânsul sunt adevărate mărgăritare, de sigur cu nici /poves­ tirile Unchiaşului sfătos» nu meritau soarta nedreaptă de care au fost părtaşe până acum.

Volumul începe cu un şir de basme mitologice vechi, cari prin fru­ museţea limbii, prin umorul caracteristic cu care sunt înfăţişate, sună ca nişte adevărate poveşti de ale noastre. Partea a doua cuprinde vie­ ţile marilor, noştri voevozi, Şlefan-cd-Mare şi Mihaiu- Viteazul. Aceste două povestiri istorice rămân până astăzi cele mai potrivite scrieri de acest fel, fiind pe înţelesul tuturor şi chiar prin forma lor cea simplă au un farmec de epopee populară.'Partea de la urmă cu «snoavele» ne arată pe «uncheşul sfătos» aşa cum îl descriu cei cari l-au cunoscut un bătrân bun, blajin, care povesteâ bucuros de-ale lumii, pentru-că se ştia ascultat cu drag.

E,*însfârşit, o carte cu care nu ţi se urăşte niciodată. Mai ales în serile nesfârşite de iarnă n’ar trebui să lipsească din casa niciunui plugar român-, care vrea să’şi lumineze mintea si să’şi înveselească sufletul.

Preţul . . Lei 1.50 Ediţie de lux . . Loi 3.—

Negruzzi 0.

Opere complecte. Voi. I. Proză. Un volum format mare de peste 370 de pagini mă­ runt tipărite. Bucureşti, 1905.

Cine nu ştie astăzi că C. Negruzzi, bătrânul nuvelist moldovean, este părintele prozei române ? Timpul în cure a scris se socoteşte cu zeci de ani în urmă, şi totuşi minunatele lui nuvele şi astăzi pot servi de moclel scriitorilor moderni. Poate chiar nici n’a fost în­ trecut de nimeni. Marea lui nuvelă Alexandru Ltlpuşneanu şi poves­ tirea simplă Sobieschi şi plăeşii sunt nişte capodopere în toată pu­ terea cuvântului, atât în ceia ce priveşte arta, cât şi în ceia ce pri­ veşte limba. într’o vreme când în marea Franţă, patria cea mai stră­ lucită a nuvelei si romanului, se scriau nuvele istorice de un ro­ mantism cu totul' exagerat, dintr’un punct de vedere cu totul greşit, marele nostru Negruzzi dădea modele nepieritoare în acest gen, într’o vreme când era poate singurul şi întâiul prozator în Moldova si într’o vreme când limba eră departe de a fi formata şi framantata de atâţia scriitori ca în vremurile de faţă. Ar fi o ruşine astazi

CATALOGUL LIBRĂRIEI «M INERVA»

7

pentru un adevărat Român să nu aibă operele complecte ale acestui mare scriitor — mai ales acum, când pot fi puse în mâna oricui, pe un preţ aproape de nimic.

Ediţia (Ie lux .

.

Lei

3.—»

Preţul.

. Lei 1.50

Nicoleanu . N., Cârlova Vasile, şi proză, publicaţie îngrijită de d.

Stamati C. Poezii G. Bogdan-Duică, pp. 349 in-8°.

Trei din cei mai buni şi mai puţin cunoscuţi scriitori vechi ai noştri sunt înfăţişaţi publicului într’o ediţie critică excelentă. D. Bogdan-Duică, istoricul literar aşa de competent în ce priveşte lite­ ratura românească a veacului trecut, eră cel mai potrivit pentru această ediţie, ş; «Minerva - şi-a câştigat un nou titlu de glorie prin publicarea ei. Dulcele şi nobilul poet liric Nicoleanu, apoi Cârlova, înflăcăratul cântăreţ al oştirii române, stins din nefericire prea de vreme, şi în sfârşit bătrânul şi înţeleptul apostol al fraţilor basarabeni, C. Stamati, scriitorul nostru cel mai de frunte peste Prut, vor fi de acum citiţi şi gustaţi de toată lumea românească cititoare.

Frumoasele studii introductive ale d-lui Bogdan, pentru fiecare din aceşti trei scriitori, ne lămuresc temeinic despre viaţa şi operele lor.

Ni se dau şi chipurile interesante şi bine executate ale lui Cârlova şi Stamati.

Preţul.....................Lei 1.50 3.— Ediţia de lux . . ( i A 1 Opere complecte. vuUfJvOvU jtILx. Sunt mulţi ani de când scrierile marelui prozator Odobescu, unul din alcătuitorii limbei noastre li­ terare de astăzi, nu mai sunt accesibile cititorului din cauza ra­ rităţii lor. Institutul «Minerva* a răspuns prin urmare unei necesi­ tăţi adânc simţite, făcând să apară o ediţie populară pentru răspân­ direa acestor scrieri în obştea românească..

Voi. I, cu o prefaţă de II. Chendi şi E. Carcalechi, coprinde floarea producţiunilor lui Odobescu, nuvelele lui istorice, Pseudokynegeticos şi basmele, — bucăţile cele mai căutate, neîntrecute ca frumuseţe de limbă şi ca uşurinţă de povestire.

Voi. II, coprinde studiile şi criticile de literatură română şi străină, cercetări istorico-literare şi diferite articole din domeniul cui turei naţionale. Cu stilul cel limpede, cu verva şi fineţa cunoscută, pre­ cum şi cu multă competenţă ştiinţifică, aceste articole au avut şi vor avea încă o bună înrâurire asupra desvoltării noastre.

Voi. III, coprinde studii de istorie şi de archeologie, în cari Odo­ bescu, precum se ştie, eră un neîntrecut specialist, având şi o formă aşa de ademenitoare.

Preţul .... Lei 1.50 Ediţia de lux . » 3.—

.. ^

w 8

catalogul librăriei

pann

An ton

«minerva»

Opere complete. Bucureşti. 1 voi. 400

In acest volum de 400 pagini s’a adunat majoritatea scrierilor lui Pann, în primul rând lucrările mai mari: Povestea vorbei, O şe­ zătoare la ţară, Nastratin Hogea şi celelalte mai mărunte. Popularul scriitor e pus astfel în rândul autorilor români de valoare. Fără o concepţie originală, Pann, un bun cunoscător al literaturei populare, a reuşit totuşi să versifice poveşti, anecdote şi sentinţe, care multă vreme vor mai fi o lectură folositoare în clasa mijlocie a celor ştiu­ tori de carte. Cu mult umor şi ca, o mare bogăţie de apropouri, e foarte amuzant şi astăzi, neîntrecut chiar în acest gen. A-l citi şi cunoaşte e o datorie a tuturor câţi vor să fie exact informaţi despre o anume epocă literară.

Preţul......................... Lei 1.50 Ediţia de Lux. . . • » .3.— JgSgT’ Din toate scrierile autorilor clasici ca : V. Alecsandri, Or. Alexaudrescu, N. Bălcescu, ÎL Bolintiiicaiui, 1. Creangă, M. Eminescu, N. Filimon, V. Ispireseu, I. Ncgrazzi. N. Nicolennn, Al. Odobescu şi A. Pann, se găsesc volume elegant legate în pânză, atât din ediţiile obicinuite cât şi din cele de lux.

Aceste volume pot fi considerate ca cel mai frumos dar de sărbători şi în orice a'te ocaziuni. . . Lei 3.— Preţul unui volum obicinuit . . . . r> 4.50 » » » de lux . . .

De vânzare la Institutul de arte grafice şi editură MINERVA. B-dul Academiei, 3 — str. Edgar-Quinet, 4. — Bucureşti.

Cine nu ştie de numele ilustrului pictor Th. Aman, dela care ne-a rămas o adevărată comoară artistică, păs­ trată cu sfinţenie în chiar muzeul cu numele său!

Dintre tablourile sale, unul din cele mai sugestive şi mai lăudat de cunoscători este acela intitulat:

SFÂNTA ŞI MAREA VINERI A PATIMILOR adică ocolirea bisericei în seara acelei zile mari.

Editura Institutului «Minerva», a reprodus în^ culori acest tablou pe o mărime de 50/65 cm. şi l’apusîn vânzare.

E de dorit ca o asemenea operă de mare merit să se afle în casa oricărui român amator de frumos.

PREŢUL TABLOULUI LEI 2.—

CATALOGUL LIBRĂRIEI «AJINERVA»

9

AUTORII MODERNI

t

Jf.V 0x1111 I()cili deZ2«tpaS5reStiri)' BuCUre'ti 1907 1 voi.

Nuvelele d-lui Adam sunt pline de îndrăsnială şi avânt. S’ar părea că aceste povestiri, cari pulsează de încordare şi vâlvă, sunt numai nişte schiţări nervoase, a unor planuri de lucrări mai întinse.

Toată cartea îţi lasă impresiunea unui început de sbor şi a unor perspective îndepărtate de piscuri şi stânci, ascunse de ceaţă.

Cele două romane din urmă, «.Rătăcire şi Sybaris», erau un semn bun şi d. Adam părea că s’a ridicat mai în larg, dar împrejurările de viaţă de toate zilele, l’au oprit din drum pe neaşteptate.

Azi suntem mulţumiţi că putem să redăm publicului pe uitatul pro­ zator. care debutase sub nişte auspicii atât de norocoase.

Preţul . . . Lei 1.50

-"T* \ fi >1 I VI r{ V i VI Ve lângă vatră. (Pilde şi glume ţărăneşti). Bu -r.v\ACAjl.L.L JLwci LI cureşti 1907, un voi. de 252 pagini.’

Alături de frumoasa noastră poezie populară şi de poveştile pline de minuni, — ţăranul nestru mai are o neîntrecută literatură glumeaţă, o satiră a lui proprie, ţesută din ironie şi învăţături alese.

D-l Adam, care s’a ridicat din popor şi a trăit mai pe urmă tot în mijlocul poporului, a cunoscut în deaproape pe săteni si a cules cu multă îndemânare şi dragoste, o parte din glumele şi pildele, cu care ţăranii se înţapă şi fac haz la adunările lor.

Cartea «Pe lângă vatră» e o parte bogată din însuşi sufletul popo­ rului nostru şi e bine ca să se răspândească şi la oraşe, ca să se vadă că ţăranul nostru, are o literatură verbală variată şi de preţ, de care t-retiue să se ţină samă.

Preţul . . . Lei 1.50

Bârseanul Ion.

I)or Pustiu. Povestiii şi nuvele. Un voi. de aproape 250 pag. Buc. 1908.

Priceperea în alegerea şi tratarea unui subiect literar, aşa ca să apară într’o lumină cu totul nouă şi deosebită, este de sigur cel mai mare dar al unui scriitor. Prin povestirile şi nuvelele din acest al doilea volum, d-nul Ion Bârseanul dovedeşte că posedă acest dar într’un grad extraordinar. Iată un scriitor care nu are nimic de în' văţat dela alţii: nimeni nu ar putea să-i dea farmecul, pe care singur îl are şi strânsa legătură dintre formă şi fond : căci de aci vine puter­ nica impresie de adevăr pe care o fac aceste povestiri originale, eu acel romantism nou şi ales care le împodobeşte. Numai înde­ mânarea surprinzătoare cu care acest scriitor poate îmbrăţişa ori­ care gen literar, poate explică nedumerirea unor critici, care n’au ştiut cum să-l «catigorisească». Stăpân pe toate gamele sufletului, acest scriitor care cunoaşte atât de bine oamenii şi natura, în acest volum, pe lângă nuvele ca «Intunerecul», unde o puternică dramă plină de misterios şi poezie se pregăteşte şi se desfăşură într’un mediu dela ţară: ne mai du povestiri ca «Frumoasa Hanum» şi «Pe­ deapsa > unde umorul preţios al scriitorilor rari se uneşte cu frăge-

10

CATALOGUL LIBRĂRIEI

aMINERVA»

zia sentimentului şi cu poezia locurilor. In altele ca «Iorgu Haliţki», haoticul fantastic se îmbină cu superstiţiosul popular şi cu logica riguroasă a faptelor petrecute aevea. Dar ceia ce în adevăr trebue să ne uimească este dibăcia cu care autorul ne descrie tipuri şi situaţiuni caracteristice vieţei Bucureştene, care nu au nimic din vul­ garitatea cu care ne obişnuise unii scriitori.

Acestea precum şi alesul simţ pentru cea mai frumoasă limbă ro­ mânească, ne îndreptăţesc să recomandăm cartea acestui scriitor, cu adevărat complex.

Preţul . . Lei 1.50

Bârseanul Ion Ipn°|,asuri v'l,lătoreşti’

pp. 205

In pleiada harnică a tinerilor poeţi şi prozatori români de astăzi d.

Ion Bârseanul şi-a câştigat de mult, prin publicaţiile sale răspândite prin cele mai serioase reviste ale noastre, un loc de seamă. Scriitor îndrăzneţ şi cu totul original, prin forma nouă şi aleasă, şi prin subiectele şi tratarea lor de un romantism modern surprinzător şi fermecător, d. Bârseanul ne dă în acest volum o serie de schiţe foarte frumoase, printre cari unele — ca «Ivanuşca» — sunt chiar capodopere în genul lor. Observator fin al caracterelor şi a! feno­ menelor de viaţă, atras mai ales de ceea ce este misterios si bizar, dar şi interesant şi preţios în ele, povestitor plin de vioiciune şi de spirit, poet cu o imaginaţie bogată, stilist sprinten şi nou, presărând ici şi colo admirabile icoane şi comparaţii, umorist plin de vervă şi de natural deseori, acest tânăr scriitor, care ni se pare une-ori ciudat, ne uimeşte de multe-ori şi ne interesează totdeauna prin creaţiunile sale, cari nici-odata nu pun la îndoială talentul său real.

Preţul................... Lei 1.50

Bârsan Zaharie.

Poezii. IJn volum de peste 170 pag. Bucureşti 1907.

Unul din poeţii cei mai delicaţi ca simţire, posedând pe deplin măestria naturală a ritmului, ne dă în acest volum, quintesenţa ins­ piraţiilor sale de copil, veşnic înamorat şi rătăcitor.

Poeziile d-lui Zaharie Bârsan se citesc cu adâncă mulţumire su­ fletească, şi pentru forma lor atât de limpede, cât şi pentru duioasa lor filosofic quasi-împăcata, ce ne cucereşte clela cele dintâi versuri.

O limbă româneasă ce nu pacătueşte niciodată, imagini fidele şi delicate, unite cu armonia muzicală a versului, iată caracteristicile Preţul 1.50 acestui volum.

Bassarabescu I. A.

Vulturii, schiţe şi nuvele. Un volum elegant în 278 pagini.

Domnul I. A. Bassarabescu este cunoscut cititorilor români mai de multă vreme ca un scriitor plin de umor şi de observaţie fină. Vieaţa oamenilor mărunţi şi neînsemnaţi, cu ciudăţeniile ei, e zugrăvită cu o pricepere de adevărat artist înţelegător. Pe lângă aceasta autorul e un

CATALOGUL LIBRĂRIEI cMINERVA»

11

spirit foarte original, care priveşte lucrurile dintr’un punct deosebit şi nou de vedere; de aceia nici una dintre schiţele ori nuvelele sale n’are un desnodământ banal. Stilul său e elegant şi vioiu, sobru şi concentrat.

Cu aceste calităţi are deseori efecte surprinzătoare şi neaşteptate când, ■ ne povesteşte cu seriozitate, cu solemnitate, foarte impersonal, lucrurile mici şi de haz din vieaţa aşa de puţin pricepută şi înţeleasă a oame­ nilor mijlocii. ' Citirea acestui volum va produce oricui o adevărată plăcere artistică şi va fi şi o petrecere plină de haz, cartea domnului Bassarabescu fiind unică în genul ei, în literatura noastră Pro (ui . . Loi 1 —>0 la mahala. — Beldieeanu N. N. gaj*de1905.

Un voi™. de peste 220 pp. — în literatura noastră sunt puţine scrieri care să conţină un umor aşa de nesilit ca această carte, un umor izvorât din situaţii, din ciocnirea de caractere şi din verva povestitorului.— Armele cu care luută acest scriitor nu sunt nici silite jocuri de cu­ vinte, nici situaţii de gust îndoelnic. Corect şi decent dela început până la sfârşit, izbuteşte totuşi să te înveselească cu admirabile scene de moravuri, în care ridicolul unei populaţii vie care Capitala e plină, e scos în relief cu putere. Şi pe lângă aceste scene cu haz, se strecoară de multe ori pagini duioase, — care-ţi fac şi mai sim­ patice personagiile, şi simpatic mai ales decorul.

Autorul zugrăveşte colţuri foarte pitoreşti din vieaţa bucureşteană.

De câte ori aţi trecut prin aceste străzi pline de praf, cu căsuţele tupilate, printre care, în aerul liniştit al serilor de vară, răsună ţipătul pitpalacului sau fluerul unei mierle ! Aţi trecut şi n aţi băgat în seamă multe lucruri, — pe care iată, în frumoase p3gini, le gă­ seşti acum fixate, pe care le vei citi pe nerăsuflate, simţind cum tot mai mult lumea aceasta neînsemnată, lumea mahalalelor, îţi câş­ tigă simpatia, şi descoperind cum acest Bucureşti, pe care unii îl socot prozaic, are colţuri de adevărată poezie. în cele peste 220 de pagini ale acestei cărţi veţi întâlni tipuri curioase foarte bine prinse, veţi trece prin întâmplări grozave şi de haz, si veţi vedea minunate tablouri de mahala.

Preţul Lei 1.50 TRAii nao nnl Ţ?

Povestiri din copilărie. — Bucureşti JJU UI Ddll ui 1905. Un volum de 150 pp. Vieaţa unui copil de la ţeară cu toate peripeţiile ei pline de haz, cu bătăi, cu rătăciri pe câmpuri şi pe malurile pârăului, cu farse, cu râsete, cu lacrimi, cu toate comediile, se găseşte povestită cu vioiciune extraordinară în această carte.

Sunt lucruri scrise cu atâta haz, încât râzi de te prăpădeşti ; şi sunt scrise cu atâta căldură şi amănunţime încât parcă ieri s’ar fi întâmplat toate, şi azi vine scriitorul şi ţi le spune repede, — fie?-binţi am putea zice, încât treci dintrYn farmec de povestire în altul, şi când isprăveşti volumul, ţi se pare că ai părăsit o lume minunată în care un tfmp ai călătorit, ai râs şi ai petrecut bine.

Preţul Lei 1.50

riiT'î—'gn------ '

i 12

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Virgîl Caraivan

La şezătoare. Povestiri şi snoave.

Altă carte cu adânci rădăcini îu bo­ gata literatură a poporului nostru. Multele şi vitejeştile isprăvi ale eroului basmelor noastre, ale lui Făt-Frumos,’ se înlănţuesc aici într’o forma nouă. Domnul Caraivan este un meşter mânuitor al condeiului; a fost remarcat întâiu de d. N. Iorga, şi de-atunci s’a afirmat din ce în ce mai mult. Domnia-sa este fiu din popor şi are dragoste de literatura populară; domnia-sa are şi toate calităţile unui scriitor bun; Creangă şi Ispirescu l’ar privi azi, dacă ar mai ’fiinţâ printre noi, ca un discipol demn al lor; numai aşa ne putem explică de ce domnul Virgil Caraivan în acest volum nou de poveşti a repurtat o izbândă desăvârşită.

Preţul ... Lei 1.50

Oosbuc G.

Valuri alinate, poezii de Carmen Sylva, — traduceri. 142 pp. iu 8".

Elegantul volum, pe hârtie velină, cuprinde o culegere din cele mai frumoase şi mai duioase poezii ale strălucitei Regine-poete şi poete-Regine Carmen Sylva, în maiastra limba românească a genia­ lului Coşbuc. N’avem şi n’am avut niciodată un traducător artistic mai desăvârşit, ca interpretare n fondului şi ca înfăţişare a formei, precum este iubitul poet clasic al baladelor, idilelor şi cântecelor de vitejie.

D. Coşbuc şi-a măsurat puterea titanică de traducător cu cele mai grele probleme: cu operile nemuritoare ale unui Virgil ori Dante şi totdeauna a ieşit biruitor, acoperit de glorie. Traducerile sale din opera luminoasă a Carmen Sylvei sunt darul cel mai de preţ. şi cel mai duios pe care îl putea îmbia Reginei literatura românească. Cuge­ tarea înaltă şi larg omenească, simţirile delicate .şi profunde, le mamă şi de poetă, ale Reginei au fost înţelese şi tâlcuite pe româ­ neşte în chip fermecător de d. Coşbuc. Cu multă dreptate a spus un critic al nostru că, prin această operă a sa, marele poet a suflat aurul limbei româneşti şi geniului nostru poetic peste opera curată şi limpede ca argintul a seninei Regine-poete. Volumul nu poate lipsi din biblioteca nici-unui admirator al Carmen Sylvei şi al d-lui Coşbuc.

Preţul Lei 1.50 Naţionalitatea în artă. — Studiu.

Cuza.

A. 0.

Domnul A. C. Cuza, marele învăţat şi lup­ tător naţionalist din Iaşi, dovedeşte în această broşură că puterea şi statornicia unui popor 'stă în gradul lui de cultură, dar numai când această cultură e răsărită din însuşi sufletul, din gândurile, năzuinţele şi credinţa lui. Tot ce e străin, e vătămător ; şi când străinismul nă­ văleşte în sufletul unui neam, făcăndu-1 să se uite pe sine, atunci peirea lui nu va întârzia să sune. Prin luptă, prin iubirea poveştilor noastre, prin muzica si poeziea noastră populară, prin îndrăgirea a tot ce cu­ prinde sufletul românesc, putem să ălcătuim o artă românească. Să nu ne lăsăm ispitiţi de vorbele goale ale acelora cari se dau drept lup­ tători ai lumei' de pretutindeni, ci prin noi să luăm parte la marea operă de civilizaţie a omenirei îndeobşte.

Acest unic studiu în literatura noastră, trebue să-l avem drept că­ lăuză şi să-i amintim cât de-mai multe ori.

Lei 1.50 Preţul

------- -

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

13

( li ni1n.ll M n.rî n P007^* Bucureşti. 1 voi. 128 pp.

_ Iată în sfârşit un suflet ele femeie în poezii armonioase. Puţine scriitoare române au reuşit aşa de bine să ne arate cum şi ce simte o inimă aleasă de poetă. în acest vo­ lum descoperim multe colţuri de viaţă, multă sensibilitate femenină şi muzică duioasă şi delicată. Felul călduros cum au fost primite de presă întâiele versuri ale d-şoarei Maria Cunţan, este o garanţie su­ ficientă de valoarea lor. Sperăm că cititoarele var găsi multă mân­ gâiere în drăgălaşul volum ce le oferim.

Preţul Lei 1.25

Chendi Xlarie

Preludii. Bucureşti. Ediţia Il-a. 1 volum 209 pagini.

Coprinde articole critice şi material literar asupra următorilor scriitori : Eminescu, Creangă, Bodnărescu, Şerbănescu, Iuliu Săvescu, Radu Rosetti şi. alţii mai mărunţi. Tot aici s’au publicat articole mai lungi «Despre poveştile în versuri», «în cliestia limbei literare» ş. a.

Preţul Lei 2.50

Chendi Ilarie

Foiletoane. Bucureşti. 1 voi. 256 pagini.

Continuarea volumului «Preludii». Material critic de aceiaşi na­ tură informativă. Vorbeşte despre autorii moderni : St. O. Iosif, Ion Gorun, Delavrancea, S. FI. Marian, L Bianu, Lccca si Rosetti, Rina., Basarabescu. Schiţează câteva moravuri literare urâte, care împiedică mersul normal al desvoltării literaturei mai nouă. Termină după mai multe dări de seaină, cu o schiţă critică asupra «Ovreilor în literatura românească».

Preţul Lei 2.50 ' P î l ATI fi i TI ii PIA Fragmente. 1 voi. 256 pagini.

LOiJ.U.1 JL i cu L 1 q noug serie de foiletoane şi articole literare. Afară de câte-va profiluri: Alecsandri, C. Caragia e Constanţa Hodoş, Ştefan Petică etc., coprinde mai multe recenzii şi mo­ ravuri literare, precum şi alte iuformaţiuni folositoare cititorilor.

Preţul Lei 2.50.

Dans=> Ludovic.

Doamna Oltea, poem dramatic în versuri.

După un prolog în care Bardul Carpaiilor vorbeşte de trecutul ţărilor surori, care fac România de astăzi, şi Ecoul răspunde glori­ ficând faptele mari ale trecutului, — poetul pune în scenă cunoscuta legendă a mumei lui Ştefan cel Mare, — măreaţa şi viteaza Doamnă Oltea.

E în amurg... Vin veşti de nenorocire din lagărul lui Ştefan în care Moldova şi-a pus toată nădejdea ei de viaţă. Toţi sunt cuprinşi de spaimă, afară de Doamna Oltea, care, deşi femee, simte în su­ fletul ei puterea de a înfruntă toate nenorocirile. Şi iată că ea vede venind pe fiul ei învins şi rănit. Ea îşi înnăbuşe simţimântul ei de mamă şi alungă pe fiul ei, spunându-i că datoria lui este să moară pentru ţară.

' 14

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Aceasta-i legenda cunoscută tuturor, mai ales din balada lui Bolinteanu.

D-l Ludovic Dauş, reluând acelaş subiect, i-a dat o dezvoltare extra­ ordinară şi-i de o putere dramatică uimitoare. Versuri scânteitoare, admirabile ca formă, aci duioase, aci de un patriotism plin de băr­ băţie, aci tragice şi înfiorătoare.

Acest poem nu trebue să lipsească din casa nici unui român.

Preţul 1 leu l )llTl £I,VP£MTN IST Cliinniţii, schite şi nuvele din viaţa de UUCUI ^clilu - 1 • port. Un volum de 241 pagini.

Volumul umple un gol in literatura noastră. Vieaţa zgomotoasă a portului, cu bucuriile, cu durerile şi cu curiozităţile ei, încă nu-şi făcuse drum până la noi, în literatură. Acuma şi-a găsit, în d. N. Dunăreanu, observatorul credincios şi mişcat. Cu mijloace simple autorul totdeauna izbuteşte să ne intereseze pentru vieaţa umilită, de multe ori tragică, a chinuiţilor. Ca pe mulţi dintre scriitorii tinerei generaţii, vieaţa celor mici îl interesează, se pleacă cu iubire de frate spre ea’, o observă în amănuntele ei ; cu suflet de adânc pricepător sunt scrise dramele acestea necunoscute şi neguroase. Şi natura în care se mişcă aceşti oameni primitivi, cât de bine e înţeleasă şi cu ce suflet mişcat e zugrăvită!

Suntem siguri că volumul acesta al domnului Dunăreanu, venit ca o noutate neaşteptată, va interesa în chip deosebit pe cititorii de adevă­ rată literatură românească.

Preţul . . . . Lei 1.50 de Delatismana Cornelia Ioana 100 basme şi istorioare pentru copii. Bucureşti, 1905. Un volum de 320 j p.

Cât de dăunătoare a fost şi este citirea romanelor senzaţionale. proaste prin conţinutul lor, prost scrise şi prost traduse! Au fost * şi sunt o otravă care varsă încet-încet în sufletele plăpânde ale co­ piilor picătură cu picătură simţiminte josnice şi idei primejdioase.

Feriţi-vă de ele! N’avem cuvinte destule cu care să arătăm primej­ dia cea mare a lor! Daţi copiilor citiri care să le înnobileze inimile, care să le încălzească sufletele. Cartea aceasta de basme şi de isto­ rioare este una din cele mai nimerite, din cele mai folositoare; are menirea să aducă adevărate foloase; răspândiţi-o în toate părţile, puneţi-o în manile tuturor copiilor; ea va produce roade frumoase care vă vor bucura mai târziu !

Preţul Lei 2.50

Fia mm arion C.

Tainele cerului. Traducere de Ii. G. Lecca. Bucureşti. 210 pp. învăţatul francez Camilie Flammarion a reuşit, în formă de dialog, să popularizeze câteva noţiuni de ştiinţă despre pământ, soare şi stele şi fenomenele din natură, ce stau în legătură cu acele. Tradusă de toate popoarele, cartea asta a deşteptat un viu interes îi toată lumea. A fost tălmăcită şi în româneşte de mai mulţi. Fără îndoiala hisă traducerea d-lui Lecca e mai pre sus de toate cele anterioare.

Preţul Lei 1.50

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Gârleanu Em.

• 15

Bătrânii.—Schiţe din viaţa boerilor moldoveni. Bucureşti' 1906. Un 1

volum de 250 pp.

Boerimea moldovenească în declin n’a fost până acuma descrisă de nici-unul din scriitorii noştri. Cu dragoste şi cu o cunoştinţă a ei puternică d. Em. Gârleanu Emilgar a dat o serie de minunate tablouri, unele pline de lumină, idilice şi încântătoare, altele sfâşietor de dureroase, ale acestei boerimi simpatice de ţară, care se duce, care se topeşte in faţa înfriguratelor timpuri noi. Cartea aceasta constitue un document ales al acestei pături, altă dată aşa de însem­ nată, a neamului nostru. Scrisă într’o limbă mlădioasă şi caldă, cu o arfă; care pune pe autor între bunii nuvelişti ai tinerii generaţii, acest volum extrem de interesant ar trebui să intereseze pe oricare bun Român. în el este închegată o parte a sufletului românesc, şi cu dragoste, cu emoţiune citeşte oricine aceste povestiri simple care înfăţişează într’o lumină aşa de blândă pe bunii noştri boeri cari mâni nu vor mai fi!

Preţul Lei 1.50

Gârleanu Em.

«Cea dintâi durere»—Nuvele şi schiţe> cu ilustraţii de pictorul Baltazar. Cu aceleaşi rare calităţi de stil şi limbă, prin care s’a făcut cunoscut în «Bătrânii» şi în plus cu o cunoaştere adâncă a vieţei pline de dureri sau de bucurii, de înfrângeri sau de birninţi, ne apare în acest al doilea volum. Cu fraza scurtă, neîncărcată, preţuind cuvântul numai într’atâta întrucât el dă adevăratul şi singurul înţeles pentru care a fost creat în limbă, cu o gradaţie minunată a povestirei ce totdeauna îndreptăţeşte sfârşitul, autorul volumului «Cea dintâi durere-» îşi păs­ trează cu drept locul lângă cei dintâi scriitori ai tinerei generaţii.

Preţul . . . Lei 1.50

Genlis

/î An. Povestiri morale pentru tinerime. vi'311 cb UC — Bucureşti, 1905. Un volum de

peste 180 pp.

Titlul cărţii singur, arată cuprinsul. Această culegere de povestiri morale, pusă în manile tinerimii, nu poate aduce decât foloase reale şi durabile. în ţara noastră puţine cărţi de acest gen, aşa de bine scrise, au străbătut. Povestirile d-nei de Genlis umplu un gol simţitor.

Preţul Lei 1.50

Grigorovitza Em.

Chipuri şi Graiuri din Bu­ covina.

Douăsprezece nuvele originale publicate în ediţia a treia, sub deose­ bita îngrjire a stabilimentului grafic «Minerva», cu numeroase ilustraţiuni de artă, datorite manei măiestre a distinsului pictor-profesor I. Bran.

Excelenta primire ce au găsit-o aceste minunate schiţe din viaţa poporului bucovinean, atât în ţară cât şi peste hotar, este proba cea mai bună pentru talentul scriitorului, d. Em. Grigorovitza, pe care critica literară l-a numit un al doilea Ion Creangă. Limbagiul nespus

----- ----

16 *

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERYA

de dulce, în care sunt scrise nuvelele d-lui Grigorovitza, acel graiu simpatic, neîntrecut de armonios, al Moldovenilor, ce începe a deveni atât de rar şi pe care numai puţini scriitori români au avut darul să-l stăpânească pe deplin, face dir. povestirile autorului nişte ade­ vărate juvaeruii de plasticitate. Momentele şi scenele extrem de du­ ioase şi atrăgătoare, în care se mişcă incomparabilele Chipuri ade­ vărat româneşti luate din viaţa Bucovinenilor, obiceiurile vechi ce s’au mai păstrat în popor, precum şi cadrul hazliu în care sunt prinse toate aceste poveşti interesante, fac pe cititor să vază inaintea vitrinei sufleteşti Bucovina cum a fost şi este astăzi.

Ce dă însă acestor admirabile povestiri poporale un farmec şi mai mare, e partea morală a individualităţilor descrise. Colecţia de nuvele a d-lui Grigorovitza a trebuit fireşte să producă pretutindene impresie adâncă şi este cu atât mai interesantă, cu cât este unica de acest fel ieşită din pana unui autor bucovinean.

Preţul Lei 2.50.

Goga Octavian.

Poezii. Bucureşti 1907, un vo­ lum de peste 190 pagi Poetul recunoscut al Ardealului, ale cărui puternice versuri au avut un atât de mare răsunet în lumea cititoare româneasca, de aci înainte va putea fl apreciat până şi în straturile cele mai largi ale publicului românesc. Ediţinnea institutului Minerva, în afară că este cu mult mai bine îngrijită, fiind şi cea mai luxoasă, este şi foarte eftină.

Critica românească a primit cu bucurie poeziile d-lui Goga, din care răsar accentele de durere ale unui întreg popor îngenunchiat, şi Academia, cu aceiaşi caldă pornire de admiraţie a premiat această operă cu care literatura românească se poate mândri.® Poezii ca «Rugăciune», «Oltul», De la noi», <Solus Ero» sunt creaţiuni al căror bronz vibrează adânc şi ne cutremură prin fru­ museţea şi căldura cugetării, plină de avânt bărbătesc şi patriotic.

Ne facem o datorie să recomandăm această căite prin care încă odată vom înţelege că suntem români şi trebue să rămânem români.

Preţul 1 leu Frumos! Nuvele. Bucureşti 1 voi. de 200 pag.

La noi puţine femei s’au distins pe terenul literar. Dintre acestea, negreşit d-na Constanţa Hodoş stă în primul rând. Stil viu şi scân­ teietor de farmec, fantozie bogată şi o simţire adânc vibratoare de suferinţele si bucuriile vieţii, caracterizează toate operele acestei neîntrecute scriitoare. în noul volum Frumos! intitulat astfel după prima din nuvelele ce conţine, strălucesc în deosebire toate marile si rarele calităţi ale acestei autoare, care fără îndoială ar face cinste orcărei literaturi, iar literaturii noastre îi este o podoabă nediscutaiă.

Frumos! ne aduce cu adevărat ceva deosebit de frumos in btera. r0* tura românească.

Hodosb Constanta s

#

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

■ 17

Hocloş Constanţa

Martirii, roman, Bucureşli 1908.

Luptele şi suferinţele fraţilor noştri pentru limba şi fiinţa lor, au găsit în d-na Constanţa Hodos sunetul artistic, care se aprinde de o Jargft iubire de neam şi are accente adânci cari ating şi zgudue sufletul.

Romanul «Martirii» este istoria unei familii pornite din nordul pă­ mântului locuit de Români si trecând într’o pribegire fără răgaz, mâ­ nată de prigonirile duşmanilor, suferind şi îndurând totul, dar -mântuind de-apururea fiinţa şi conştiinţa de neam.

Peripeţiile romanului ne poartă prin timpurile cele mai furtunoase ale istoriei românilor de peste munţi. Avem aci icoana timpurilor eroice şi ale unor timpuri legendare din acele vremuri. Sfârşitul romanului se rezolvă în timpurile de speranţă de azi.

Totul este ţesut cu admirabile descrieri de viaţă sufletească. Este un roman care mişcă, interesează şi instrueste. l'reţiil . . . Lei 1.50 orcra • Lupta pentru limba roinâuească - - Acte- şi lămuriri •Lyj■LOcl,“ ' privitoare la faptele din Martie 1006.

Lupta pe care marele învăţat d. Nicolae Iorga, întovărăşit de cei mai aleşi scriitori ai noştri, a purtat-o p.entni izbânda limbei strămo­ şeşti, a dat naştere acestei broşuri, care cuprinde actele, conferinţele, articolele de presă şi câteva articole anume scrise, relative la acea epocă. In paginile acestei broşuri se găsesc, aşternute gândurile oame­ nilor mari şi de bine, a oamenilor cari mai înainte de orice sunt păs­ trătorii credinţei, ai graiului .şi ai năzuinţelor noastre. Broşura aceasta, in care se întâlneşte numele’ d-lor A. Iorga, l. Slavici, Al. Vlahuţă, Al. Sadoceanu. Km. Gârleanu, etc., nu poate lipsi din biblioteca mei unui român care e doritor a c moaşte împrejurările prin care s’a întemeiat dreptul limbei româneşti. ' Preţul iei 1.— Tm’O’O "\T Sate şi mănăstiri din România. Bucureşti 1 voi.

XUl wjCl ±1. s° 270 pp.

După «Drumuri şi Oraşe» — «acesta e al doilea volum clin lu­ crarea ce am plănuit asupra Românilor şi ţării lor întregi, libere şi supuse» — scrie autorul în prefaţa cărţii sale. «Prin el vreau sâ fac cunoscute ţinuturile României supt o îndoita înfăţişare : aceea a sa' telor de astăzi şi a naturii de care sunt înconjurate şi aceea a fru­ museţii istorice, întrupată în mănăstiri şi biserici, cea mai scumpă şi rara, cea mai adevărată şi originală a lor podoabă».

Volumul se împarte în trei părţi: I, Moldova; II, 7. ara Românească şiDobrogea ; M, Oltenia. E, prin urmare, întreaga Românie pitorească; o ţară mândra, bogată, cu un popor destul de sărac, dar harnic şi cu multe alte însuşiri bune. Nimeni nu era mai indicatele cât d-nul Iorga să scrie o carte atât de preţioasă şi cu mare nerăbdare s’a aşteptat realizarea făgăduinţei, dată tot în prefaţă: «în anul viitor voi în­ făţişa descrierea Ardealului, a părţilor unguteşti locuite de Români şi chiar a Bucovinei şi Basarabiei». Făgăcluiala aceasta a fost ma­ gistral îndeplinită.

Preţul Lei 2.50.

2

—____ _—

X

hbbb; B

:ac3 0a

K IORGA Istoria literaturii româneşti în sec. al XIMea

a

(de la 1821 încoace) în legătură cu dezvoltarea culturală a neamului. Voi. I. Epoca lui Asachi şi Eliad (1821 1840).

, am _ j ~j ra Ţ _

Nu este, cum spune titlul, numai o istorie a literaturii române, ci o istorie a întregii culturi române din epoca arătată, cum de altfel sunt şi opertle anterioare şi capitale in această materie ale învăţatului şi dis­ tinsului autor: Istoria literaturii religioase şi Istoria literaturii în sec. al XVIII-lea. Ca şi aceste deci, Istoria literaturii în sec. al XlX-lea e o operă de mare bogăţie ca informaţie şi de înaltă valoare ca judecată critică şi reconstituire istorică. Mai mult încă, prin felul cum e concepută şi prin chipul cum e lucrată, această Istorie a literaturii în sec. al XlX-lea este şi va rămâne cea mai de seamă operă de istorie a culturii noastre naţionale Căci ca lucrare de sinteză, ea va rămâne temeiul oricărei alte lucrări viitoare, dat fiind înalta competenţă şi deosebita pricepere a au­ torului întru a fi arătat valoarea scriitorilor, înrâurirea curentelor şi legătura evenimentelor literar-culturale într’un întreg atât de desăvârşit închegat şi' atât de limpede şi frumos expus.

Tuturor acelor cari vocsc şi doresc să cunoască şi înţeleagă, temeinic şi bine, istoria dezvoltării culturii române în întâia ei epocă de modernizare se recomandă deci de la sine această mai nouă operă a d-Iui N. lorga, a cărei cuprindere în liniamente mari se înfăţişează în următoarele capitole: Cartea intui (1821 830). I. Condiţii culturale premergătoare. Şcoala şi societatea. Dascălii de carte înaltă românească: Lazăr şi Asachi. Cei dintâi cântăreţi noi în ajunul anului 1821. - ii. Cel dintâi poet muntean: Iancu Văcărescu. Versurile lui Momuleanu. — III. Începutul poeziei mo­ derne în Moldova: Asachi. «Stihuitorii» mărunţi. — IV. Revoluţia de la 1821 şi şcoala cea nouă. Dascălii munteni ai vremii româneşti: Poteca şi Eliad. — V. Ion Eliad şi cele dintâi îndrumări ale sale. — Societatea literară munteană. Ideile lui Momuleanu despre prefacerea naţională. Un mare boer reformator: Dinicu Golescu. — VII. Ideile şi planurile Iui Dinicu Golescu. — VIII. Activitatea societăţii literare a boierimii muntene. Dez­ voltarea şcolilor noul. Creşterea sentimentului naţional în ele. Alte condiţii literare. — IX. învierea şcolilor moldoveneşti de Asachi.

Cartea a doua (1830—840). I. Ziarele cele nouă. Cele dintâi scrise literare ale lui Eliad — II. Ceaia traducătorilor Moldoveni: Stamati. Vârnav, Drăghici, Buzne. Traducătorii de peste munţi: Teodorovici, VaslciUngureanu. Vida. Traducătorii munteni. — III. Condiţiile culturale ale literaturii nouă. Şcoala regulamentului organic. Manualele ei. Cele dintâi cărţi de citire şi geografie. Traducerile lui Aristia. — IV. Condiţiile materiale nouă ale literaturii muntene. Teatrul. — V. Literatura munteană originală în era nouă. Scriitorii bătrâni. — VI. Literatura moldovenească din era nouă.

Scriitori bătrâni. — VII. Teatrul în Moldova.--VIII. Literatura nouă: poeţii tineri din Ţara Românească. — IX. Literatura nouă in Moldova. Coslache Negruzzi. — X. Scriitorii bătrâni faţă de noua literatură : Eliad. — XI. Foile moldoveneşti ale lui Asachi. — XII. Ivirea publicisticei Ardelene.

0 PREŢUL

anse:

....

5

^ sos □;

LEI.

B

CATALOGDL LIBRĂRIEI «MINERVA»

li)

Taim o \T Cuvinte adevărate. Bucureşti. 1 voi. 345 pag. 'v=}c*; * Scrise pentru a lămuri momentele cele mai importante din viaţa socială şi politică a Românilor ele pretutindeni, articolele acestea ale d-lui Iorga nu sunt studii de valoare trecă­ toare asupra situaţiei, ci vor rămânea izvoare istorice pentru toţi cei ce vor voi să aibă o oglindă credincioasă a vieţii noastre pu­ blice de astăzi. Moravurile presei şi ale un«»r bărbaţi cu primej­ dioase deprinderi pentru binele poporului sunt puse în adevărata lor lumină. Se arată, cu adânca pricepere a omului căruia trecutul nu-i este o taină, în ce situaţie se găsesc Românii din Bucovina, Ardeal şi Macedonia. Se face propagandă vie, logică şi convingătoare, pentru o schimbare în bine a noţiunilor de «românism» şi «politică latină».

Se pune un cuvânt serios în chestia atât de palpitantă a Evreilor.

Marele nostru scriitor face astfel un serviciu extraordinar neamului său. Ideile aceste ale sale trebue să străbată în mulţime pentru a produce schimbarea de mult aşteptată în opinia publică.

Preţul Lei 2.50. .

S APO'O

IV

Neamul românesc în Ardeal şi ţara ungurească.

• Bucureşti 1906, 2 volume.

Ardealul, leagănul românismului, cu durerile şi aspiraţiile unui po­ por cu suflet mare, şi-a găsit sufletul înţelegător şi pana măiastră care să-l descrie. îndrumătorul actualei culturi a neamului. 1. N. Iorga, după ce a colindat România strivită între Carpaţi, Prut şi Dunăre, după ce a văzut Bucovina cu măreţul mormânt al luî Ştefan-Yodă, cu un popor în primejdia stângerii, după ce a văzut fru­ moasa Basarabie cutropită de întunerecul despotismului, în mijlocul căreia îţi sângeră de durere inima, — astăzi a păşit în mijlocul po­ porului care a păstrat neatins sufletul său, poporul nostru care a suferit, a luptat. Şi acolo, în mijlocul lui,— în momentul când toată puterea sa de vieaţă se manifesta frumos prin marea expoziţiuue naţională dela Sibiiu — a umblat, a cercetat şi a înţeles. Cu simţul lui extraordinar .de fin, cu prevederea unui profet, cercetătorul, povestitorul şi istoricul a închegat în aceste două volume cele mai frumoase idei şi sentimente sincere care s’au scris în cuprinsul ţă­ rilor locuite de Români. Această carte mare, împreună cu cele pe care le pomenirăm, trebue să fie cea mai aleasă hrană sufletească a «Românilor din patru unghiuri».

Preţul Lei 2.50 TnrOM IV Negoţul şi meşteşugurile in trocului romaLUl^ct . lies(J) pp 063 in-8°.

Neîntrecutul scriitor şi om de litere era fără îndoială cel mai indicat să întreprindă opera binecuvântată a popularizării istoriei noastre politice şi culturale, în formă limpede şi artistică. Acest volum este al treilea din nepreţuitele studii originale, ca fond şi ca stil, întrunite supt titlul suggestiv de Istoria Românilor în Chipuri şi icoane. învăţatul şi măestrul autor ne înfăţişează aicea pe rând desvoltarea şi diferite amănunte caracteristice, pline de farmec, ale

20

CATALOGUL LIBRĂRIEI - MINERVA»

negoţului şi meşteşugurilor artistice şi practice, apoi ale monezilor în trecutul nostru. E o comoară de cunoştinri cu totul nouă, pe care nu le găsim nicăeri şi pe care talentul mare al cl-lui Iorga le desfăşoară în chipul cel mai interesant şi plăcut. Orice cărturar român trebue să citească această operă minunată ; scriitorii, artiştii, şi meşterii noştri vor găsi în ea şi nenumărate lucruri de preţ pentru profesiunea lor.

Preţul....................Lei 2.50 TnrO’O

IV"

Pe drumuri depărtate. Note de călătorie. Bu. cureştj. 1 voi. 224 pp.

D. Iorga, călător pasionat, a adunat în volumul anunţat ar­ ticolele sale din «Vatra» şi din «Literatură şi arta română», în care îşi publicase Amintirile din Italia. Observator ager, autorul ne face cunoscute multe părţi din Italia; ne introduce în viaţa din Veneţia, Neapole, Florenţa şi din alte. centre, atât de bogate în amintiri is­ torice. La sfârşit adaugă impresiile din trei capitale nordice: Haga, Copenhaga şi Stockholm. «Scopul scrisului meu — zice d. Iorga în «Prefaţă»—nu e de cât să folosesc altora prin cunoştinţele ce pot avea şi prin experienţa ce am putut câştiga, să le spun lucruri care să poată fi de folos şi plăcute în înţelesul cel bun al cuvântului».

Cititorii se pot uşor convinge de adevărul celor spuse.

Preţul Lei 1.50.

Tapo’O

AT

Drumuri şi Oraşe din România. Bucureşti. 1 • voi. 8’’, 291 pagini.

Cuprinde impresiile şi descrierile de călătorie (prin Ţara Oltului, Ţara-Românească, Moldova şi peste Dunăre) ale unui scriitor stră-* • lucit, care-i în acelaş timp un mare istoric, un observator adânc străbătător al vieţii şi un suflet românesc din cele mai sincere. Scrisă îutr’un stil pe cât de vioiu, pe atât de original, cartea d-lui Iorga este nu numai o operă literară de înaltă valoare, ci şi o lucrare nepreţuită care instrueşte mintea şi contribue la educaţia sufletului.

Românii culţi şi acei ce vor să se cultive în chip serios nu se pot lipsi să o citiască, nu odată, ci cât mai des.

Preţul Lei 2.50 Tni'O n IST Ştefan-eel-Mare şi Mihai Viteazul, ca înlemeicUI ^Cl Li • tori ai bisericii Românilor din Ardeal. 1 br. 47 pp.

Prin broşura aceasta, care cuprinde o conferinţă ţinută de d. N. Iorga înaintea Academiei Române, cu ocazia prăznuirei lui Ştefan-cel-Mare în ziua de 2 Iulie 1904, autorul aduce lumina deplină în chestiunea mult controversată a înfiinţărei Mitropoliei române din Ardeal. Fio-urile măreţe ale eroilor Mihai şi Ştefan, domnitorii români de glo­ rioasă amintire, sunt schiţate din punctul de vedere al interesului ce au purtat bisericei străbune. Se arată legăturile lor cu Românii din Ardeal şi grija ce au. purtat binelui lor sufletesc. Nici un preot

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

21

n’ar trebui să întârzie a cunoaşte, clin rostul d-lui Iorga, adevărul asupra modului cum Ştefan şi Mihai au întemeiat Miiropolia Româ­ nilor de peste munţi.

Preţul 50 bani.

Iorga N.

Istoria Românilor in chipuri şi icoane. — Voi. I. Bucureşti. 1905. Un voi. ilustrat de 222 pp.

O adevărată comoară de cunoştiDţi este^ această carte a marelui istoric, aşa de vioiu şi de limpede scrisă. .în ea se vorbeşte despre mormintele voevozilor şi doamnelor acestora, despre obiceiurile tre­ cutului, despre multe lucruri scumpe inimii oricărui Român. Lucruri care stăteau până acum îngropate în cronici, hrisoave şi documente ale ţării noastre şi ale străinătăţii, au fost deodată scoase la lumină, cu o strălucire neobişnuită. Ca un poet mare, autorul «a suflat col­ bul de pe cronici», a înviat umbrele strămoşilor si vieaţa trecutului. Şi acest trecut care până mai eri era considerat ca barbar, plin de. întunerec şi ignoranţă, deodată ne apare în adevăvata-i lumină, cu o civilizaţie proprie, care nu poate să nu fie azi decât scumpă, strân­ gând legăturile întie. noi şi acei cari ne-au păstrat Moşia şi ne-au lăsat moştenire limbă şi suflet!

Preţui Lei 2.50 TnrO'-i IV Gânduri şi sluturi «le unui om ni oricare JLV_/ L _L^ . altul. — Bucureşti, 1905. Un volum de 255 pp.

Splendid tipărită, această rară şi preţioasă carte a marelui cuge­ tător al neamului nostru cuprinde minunate idei luminoase, scăpărări de gândire, care sunt pentru sufletele şi pentru minţele cititori­ lor ceia ce raza de soare este pentru mugurul florilor. Toate stă­ rile psihologice, sociale, naţionale, au găsit răsunet în mintea lu­ minată a d-lui Iorga, — şi astfel au eşit într’o formă perfectă acele preţioase fraze lapidare, care cuprind de multe ori în câteva rânduri idei care, dezvoltate, ar umplea un volum întreg. Celor ce le place să mediteze, celor ce simt nevoie de a împărtăşi idei fine şi alese, nu le putem recomanda’ altă carte mai bună decât această frumoasă culegere, această eflorescentă a unui suflet ales. Preţul Lei L50

Iorga N.

Neamul românesc în Bucovina. — Bucureşti, 1905. Un volum de peste 250 pp.

Este interesantă din toate punctele de vedere călătoria d-lui profe­ sor N. Iorga prin frumoasa grădină a Moldovei, prin «grădina cu pomi roditori şi mândri feciori» cum zice poetul. De mai bine de un veac, ruptă din pământul nostru vechiu prin intrigi politice, Bucovina sufere sub influenţa ‘"dăunătoare a străinismului. Te cuprinde jalea când citeşti rândurile puternice, de patriotism cald, care străbat paginile acestei cărţi. Ideile şi constatările făcute, consideraţiile eco­ nomice, politice şi naţionale, te fac să înţelegi sufletul acestor fraţi înstrăinaţi, te fac să te gândeşti la trecut şi la viitor, îţi inspiră cugetări puternice şi dureroase, şi te oţelese, te pregătesc pentru

22

CATALOGUL LIBRARI El «MINE.tVA»

vremuri mari care poate se pregătesc în necunoscutul viitor. în su­ fletul tuturor Românilor ar trebui să pătrundă ideile şi simţirile cuprinse în cartea aceasta, scrisă cum numai marele învăţat ştie s'a scrie.

Preţul Lei 2.50 Torcm

|\

Priu Bulgaria laConstauthiopoJ . un frumos volum • cu iiustraţii de pictorul Stoica.

Cine nu cunoaşte stilul plin de vervă al acestui mare cugetător şi mare călător al neamului nostru! Cărţile sale se află în casa fiecărui Român; ideile sale luminoase au avut o influenţă întinsă şi binefăcă­ toare asupra celor mai îndepărtate colţuri ale românimii. Dar cărţile sale de călătorii ce gol mare au umplut în literatura noastră ! Nu poate călători azi cineva prin ţările româneşti, fără cărţile domnului lorga în buzunar. Caşi Drumuri .şi Oraşe din Iiomdnia, caşi Sate şi Mănăstiri din România, caşi Neamul românesc în Bucovina., în Basarabia, in Ardeal şi tara ungureasca, caşi toate aceste 6 volume pline de observaţii judi­ cioase, de vervă satirică, de note istorice, — acest volum al călătoriei sale la Constantinopol, prin Bulgaria, este o comoară atât pentru că­ lătorul în aceste părţi ale Orientului, cât şi pentru cel care. neavâncl mijloace, se mulţămeşte să citească şi să viseze ia alte plaiuri.

Plin de observaţii care fac din d. lorga şi mi artist, plin de judecăţi asupra oamenilor, a societăţii, a ţării Bulgăreşti, si a acelui vechiu pă­ mânt al Turciei plin de amintiri istorice la flecare pas, - acest volum este o comoară nepreţuită, si n’avem îndestulătoare cuvinte pentru a-1 recomanda tuturor Românilor, cari în repeţi te rânduri au admirat scrierile domnului N. lorga.

Ilustraţiile sunt datorite unui tânăr pictor de real talent, care în curând va ilustra şi alte opere, pe care în curând institutul Minerita le va da la iveală.

Preţul .. . . Lei 2.50

lorga N.

Istoria Lumci de la Ludovic aj XlV-lea până astăzi. Un volum de peste 300 pagini, format mare şi cu ilustraţii. Bucureşti 1907.

Cunoscând trecutul, vom înţelege mai bine prezentul, şi vom aşteptă, mai pregătiţi viitorul Cartea d-lui lorga ocupându-se tocmai de cel mai apropiat trecut, este deci cu atât mai preţioasă. Marele istoric, cu darul său şi cunoştinţele sale uimitoare urmăreşte toate fazele prin care au trecut diferitele popoare: conflictele, războaele. prefacerile culturale etc. Ni se dau precise lămuriri asupra oamenilor iluştrii ai vremurilor, scriitori, pictori, filosofi, artişti de tot felul. Numeroase ilus­ traţii foarte reuşite, fac această carte şi mai atrăgătoare.

6 recomandăm călduros tuturor iubitorilor de cunoştinţe folositoare.

Preţul . . . Lei tf.— Zorile. Dramă istorică în două- acte şi'n ver­ losif St. O. suri. In această, cea mai nonă lucrare a sa. St. O. losif şi-a luat ca subiect un epizod din sângeroasa şi mă­ reaţa revoluţie ardeleană din 1848.

Dela început până la sfârşit poetul a fost la înălţimea subiectului, în versuri de cea mai desăvârşită armonie, e concentrată atâta putere, încât citind, interesul se şi deşteaptă dela primele versuri, şi lacrimi scumpe izvoresc cu ’mbelşugare însoţind bătăile inimei în care sunt trezite cele mai înalte sentimente şi aspiraţii româneşti.

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

23

E un epizod de la începutul revoluţiei; psihologia Românului din astfel de momente solemne e redata neîntrecut de puternic. Figurile marilor martiri ai neamului: Iioria, Cloşca, Crişan sunt evocate, cu atâta cucernicie încât avem atunci un zguduitor moment de înălţare sufletească.

Umbra lui Avram Iancu. măreţul erou al revoluţiei, se proectează asupra întregei piese, deşi nu intră în acţiune. vZorile» ne dau zorile revoluţiei, lăsând să se ’ntrevadă o altă dramă în care va fi tratată revoluţia însăşi.

Succesul deplin al operii dintâi, îndreptăţeşte pe poet să atace cu curaj subiectele cele mai grele.

Preţul . . . Lei 1.—

rnoif CHn Credinţe, poezii. Bucureşti, 1905. Un fru.JLL/oll kJL). \J o mog V0|U111 tie 120 pp.

Poetul aşa de gingaş şi de iubit, St. O Iosif, a dar. la iveală un nou volum. Calităţile acestui fin scriitor sunt prea bine cunoscute cititorilor de artă aleasă. în acest volum se găsesc înmănunehiate unele din cele mai frumoase poezii ale lui. Sunt icoauo aşa de lim­ pezi, simţiri aşa do duioase, un lirism aşa de tainic, încât oricine citeşte îşi simte sufletul plin de lumină. Mai ales minunatele icoane din Carpaţii noştri arată cât de bine înţelege poetul frumuseţile ţării noastre şi cât de bine ştie să ne strecoare în suflet fiorul mis­ terios, arta fără pereche a poeziei lui.

Credem că, după atâtea volume alese, această nouă culegere de poezii va fi o dovadă ultimă şi desăvârşită a acestui poet, oare-i va pune acolo unde merită. Şi cititorii de artă aleasă nu vor lipsi să pue la locul de onoare în biblioteca lor şi acest volum, care vine cu atâtea frumuseţi nouă.

Preţul Lei 1.50 XOSlf iSt

O

^*11

mar** bucureşti, 1905. Un volum

Serbările dela 2 Iulie 1901, pentru glorificarea memoriei lui Ştefancel-Mare după patru sute de ani dela moartea lui, s’au făcut pretu­ tindeni, în ţară şi peste hotar, la mănăstirea Putnei, cu o strălucire demnă de marile vremuri din trecut. S’au scris cu această ocazie multe lucruri pentru glorificarea marelui voevod; dar multe clin lu­ crurile care s’au scris au fost pagini ocazionale. Singurul care a înţeles cu pietate şi cu inimă de adevărat poet suflul de cucernicie şi de înnălţare războinică a anilor de glorie din trecut a fost d.

Iosif. El a înţeles şi a dat în pagini nemuritoare poezia trecutului, gloria marelui, voevod. Cartea aceasta-este înnainte de toate o carte naţională. Din palate până în cele mai umilite căsuţe ale ţării ea ar trebui să răzbată ca o evanghelie a neamului, să fie citită de mici şi de mari; ea ar trebui să fie o mângâiere sufletească a tuturor.

Preţul Lei 2.—

24

CATALOGUL LIBRĂRIEI « MINER VA»

Iosif St. 0.

Tălmăciri. Sub acest titlu, cunoscutul tra­ ducător al lui Heine, şi-a unit cea mai mare parte din «tălmăcirile» sale din diferiţi poeţi mari, risipite prin nenu­ mărate reviste. Volumul se deschide cu o serie de splendide poezii ale Carmen Sylvei, urmează apoi Goethe, Schiller, Heine, Uhland, Lenau, Mdril-e, Falke, Peio(i, SJie/lr//, Longfelhic etc. etc.

Calităţile de traducător ale poetului nostru sunt îndestul de cunoscute pentru a mai insistă asupra lor.

Preţul . . Lei l.JiO

Ionescu Danii!

Culegere de descânt cec. — Unvol.de 240 pag-. Buc. .1907, Ni se dau în aşi ALEXANDRU DANUL. ceastă carte adevărate bucăţi de po­ ezie populară, unde ni se desvălueşte întâiaşi dată comoara misterioasă a descântecelor cu care meşte­ rele satelor, babele şi vrăjitoarele, prin puterea superstiţiei adeseori au făcut minuni. Idolatria vremilor vechi, pare că luptă încă la sate, cu mântuitoarea lege a creştinismului, şi este interesantă această formă necunoscută încă a păgânismului plin de poezie care se află în descân­ tece. O prefaţă a d-lui Iorga laudă munca autorilor, aşa în cat cartea îşi are asigurat un drum deschis către iubitorii de literatură.

Preţul

.

.

.

Lei 1.50

Jules Brun şi N. Papa-Hagi Moşnea­ gul delii Munte. Bucureşti. Un volum de 312 pag.

Un roman din viaţa zgomotoasă şi plină de aventuri a Românilor macedoneni. Printre episodurile din cale afară romantice ale roma­ nului, autorii au întreţesut descrieri de părţi ale ţării, unde se pe­ trece acţiunea, credinţe şi obiceiuri ale populaţiunei, - ceea-ce o pu­ teau face cu atât mai exact, cu cât unul dintre, autori este Macedonean.

Povestiri de genul acesta sunt uşor de citit pentru partea lor sen­ zaţională şi sunt instructive prin tendinţa lor de a informa. Românii din Macedonia şi fazele vieţii lor ne sunt prea puţin cunoscute.

Romanul de faţă umple astfel un gol în literatură. Preţul Lei 1.50

Lecea Ilara! amb G.

Poezii. Bucureşti 1 voi.

233 pp.

D-l H. G. Lecca are destui aderenţi, pentru ca volumul acesta • — al noulea al operelor sale —să fie învrednicit din partea lor de atenţia meritată. Odinioară, Hasdeu a rostit cuvinte măgulitoare, despre versurile d-lui Lecca. De-atunci a secerat laurii Teatrului Naţional. Lira d-sole place. Spiritul poeziilor e potrivit mai cu seamă societăţei dela oraş. Tot ce a avut mai bun d-l Lecca a concentrat aici. Prin urinare volumul nu poate decât să. atragă pe cititorii iu­ bitori ai acestui fel de literatură.

Preţul Lei 1.50

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MIKERVA»

25

Nu so cuvine. Re­ Lives.cu Fierea Marin giile practice de bună cuviinţă între oameni. Bucureşti. 1905. Un volum de peste 140 pp.

Ar trebui sa nu lipsească nici unui tânăr această carte, nici unui tânăr care se pregăteşte să intre în această grea luptă a vieţii, în care se ciocnesc atâtea patimi şi interese. In vâltoarea de patimi şi interese este nevoe să poţi în adevăr cunoaşte oamenii, şi să ştii a străbate în calea ce urmăreşti, trecând liniştit printre oameni şi având norme sigure de conduită. Nici într’o carte nu se găseşte concentrată o mai complectă culegere de sfaturi practice ca în aceasta; în Anglia unde a apărut întâia oară a avut o influenţă co­ vârşitoare, şi se ştie bine că Englezii sunt poporul care a înţeles mai bine decât oricare filosofia practică a vieţii. Părinţii cari se îngrijesc în adevăr ' de viitorul copiilor lor se vor convinge mai bine decât oricine de însemnătatea ei.

Preţul Lei î.50

Manolache-Holda Ion Autorul nu mai trăeşte. Sunt câţiva ani de când, după o viaţă de zbucium şi nenorocire, a plecat pe calea cea neîntoarsâ, în lumea în care nu mai este durere. Cât a trăit a fost un artist iubit de toţi acei cari l-au cunoscut, şi apreciat de t.oţi cavi au putut să citească o pagină scrisă de el.

Acum, după moarte-i, scrierile lui, răspândite prin gazete şi re­ viste, au fost" înmănunchiate într’un frumos volum de peste 520 de pagini mărunt tipărite.0 lume întreabă se mişcă şi sufere în paginile cărţii. Dacă ar li să spunem numai despre cele mai mari nuvele : Moş-Gheban, Marin Magdalena, Tăria curţilor, ar trebui să umplem pagini întregi, vor­ bind despre puterea de analiză a acestui ales scriitor, despre măestria lui de a zugrăvi un caracter, despre chipul cum ştie să mişte în cititor cele mai ascunse coarde ale sufletului.

O lungea galerie de oameni cari simt şi sufăr trece pe dinaintea noastră. în toţi recunoşti pe adevăratul om : scriitorul n’a amplificat nimic; drumul cel mai scurt şi mai bun la inima noastră a fost adevărul. Prin acest adevăr a izbutit să închege o serie de nuvele care sunt unele dintre cele mai bune ce s’au scris în literatura noastră, şi care de sigur sunt cel mai frumos monument, care-i vor face nepieritor numele.

Preţul Lei 1.50

Mera I. T. .

Din lumea basmelor. Cu S7 ilustraţiuni originale, pp. 284 in-8°.

In ciuda, par’că, a bogăţiei fără de fund pe care poporul nostru o are în poveşti, nu sunt prea multe prelucrările lor literare, de către scriitori de seamă, înzestraţi cu toate darurile de lipsă pentru acest geâ uşor în aparenţă, greu în realitate. Genialul Moş Ion Creangă, sfătosul şi cumintele tipograf Tspirescu, răposatul Stăncescu

i

2«

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

şi alţi câţiva, — abia atâţia sunt pân’acum aceia cari sâ fi strâns şi să fi prelucrat poveştile în formă artistică îngrijită. D. I. T. Mera este un vechiu măiestru al genului acestuia în Ardeal şi cetitorii români îl ştiu şi-l preţuesc de mult, pe urma poveştilor frumoase publicate în Convorbiri literare, în I ribiina din Sibiiu a d-lui Slavici în fosta bibliotecă populară a «Tribunei», precum şi aiurea. E o faptă de mare folos şi de toată lauda că dânsul şi-a strâns laolaltă lucrările-i excelente. Scriitorii doritori de elemente nouă de limbă, cititorii lacomi de lectură românească veritabilă, folcloriştii şi milioanele de copii cu învăţătură ai pământului românesc vor avea în acest volum o carte de cea mai reală valoare şi ca fond şi ca formă. Ilustraţiile numeroase şi foarte reuşite contribue să facă din opera d-lui Mera un admirabil dar de sărbători pentru orice casă românească.

Preţul .... Lei 3.50

Morii 71

f)

i '

Ruşii şi Românii, p. 244în8°. Autorul

-ULUI LI/jL XJ• \J, acestei opere de mare valoare, şi ca studiu şi ca simţire românească, este un bătrân boier basarabean, care a ştiut să îndure toate loviturile sorţii şi să se ridice, totuşi, la înălţimea de înţelepciune şt de avânt naţional la care l-a săltat pentru totdeauna această operă a sa. El a trăit mare parte din cinereţa sa chiar în Basarabia şi cunoaşte perfect, viaţa basarabeană şi rusească supt toate feţele şi în toate tainele ei. Cartea sa este de sigur cea mai bogată şi mai conştienţioasă operă de informaţie pentru oricine dintre cititorii români. însuşi d. N. Iorg.i, istoricul şi. criticul fără rival, o apreciază cu elogii în prefaţa caldă pe care a pus-o în fruntea operii, socotind că «formează cea mai bună lucrare pe care a dat-o până astăzi un Român despre împărăţia vecină şi mai mult decât o pagină va trăi în literatura noastră chiar». Despre multele însuşiri literare preţioase ale autorului, tot d. Iorga scrie astfel: «Vioiu ca totdeauna — ca un tânăr, — umorist deseori, chiar spiritual mai mult decât odată, d. Moruzi cercetează deosebitele clase sociale, politice şi naţionale din Rusia, întruchipând din fiecare o fiinţă într'adevăr vie, botezată cu un nume caracteristic». După astfel de laude pe deplin meritate, cartea, d-lui Moruzi trebue să se găsească în biblioteca fiecărui Român, ca o scumpă, duioafă şi învăţată solie dela fraţii Basarabeni.

Preţul. . . . . Lei 1.50

Moisescu ÎST.

Fiziologia vegetală experimentală 1 voi- cu 240 pag. şi cu 192 figuri.

Pentru întâia oară apare în literatura noastră o carte de Fiziologie vegetală. Autorul o întitulează experimentală: pentru că experienţele au precădere asupra părţii teoretice. Prin experienţe se lasă natura să vorbească şi plantele să-şi arate părerea lor. Viaţa plantelor este în deob.şte puţin cunoscută şi aceasta pe nedrept, căci viaţa lor are multe puncte de asemănare cu a noastră, dese ori se pătrunde mai uşor în secretele vieţei plantelor de cât în acelea ale animalelor. Şi ceea ce e

; J «

CATALOGUL LIBRĂRIEI «M1NERVA»

•J7

mai curios e cu chiar cei ce se ocupă cu cultura plantelor de toate se interesează afară doar de viaţa lor intimă.

Autorul descrie pe rând puterile fizice din celula vegetală, circulaţiunea apei şi a aerului din plante, compoziţiunea minerală a plantei si a pământului care o hrăneşte, sinteza zahărului şi a albuminei. diâstazele care digeră materiile de rezervă, germinaţiunea seminţelor, respiraţiunea. fermentaţiunile, fenomenele de creştere şi de simţire ale plantelor.

Chestiunile sunt tratate în mod clar, concis, cu multă putere de con­ vingere, în cât nu lasă nici o urmă de îndoială în spiritul cititorului.

Faţă cu marea varietate de subiecte, ce conţine această carte şi cu fondul ştiinţific pe care îl are, ea devine un preţios auxiliar oricărei persoane cu o cultură reală şi o călăuză inteligentă şi indispensabilă oricărui bun agricultor.

Preţul . . . Loi 3.—

Maupassant Guy de

0 viaţă, Roman, traducere de Em. Gârleanu. Printre cei mai mari scriitori din veacul trecut, ai hunei, şi în deosebi de aceasta, prin­ tre cei mai adânci cunoscători ai sufletului omenesc, şi a împrejură­ rilor prin care viaţa se târăşte Sau se înalţă pe pământ, a fost Guy de Maupassant. Literaturile europene l-au tradus de mult, şi < Minerva găseşte ca o datorie de editură, a-1 face cunoscut şi cititorilor români.

Romanul «O viaţă» care dimpreună cu Bel-A mi, sunt romanele de că­ petenie ale acestui clasic scriitor, e povestirea tristă a unei vieţi care din lumină se prăbuşeşte cu încetul în pustiul şi întunerecul nefericirei.

In această scriere se găsesc pagini unice în literatura franceză şi cea universală. Romanul tradus de către d. Rin. Gârleanu, intro limbă curată, curgătoare, păstrează în totul înţelesul originalului, şi dă prin aceasta cea mai preţioasă tragucere de român» în limba românească. t> Preţul . , . Lei 1.50

Maupassant Guy de

Povestiri alese. Traduceri de Miha ii Sadoveanu. Un

volum de 250 pagini.

Nu mai e nevoe să vorbim noi aici despre Guy de Maupassant, care este unul din cei mai mari povestitori ai Frauciei, cu o reputaţie universală. Volumele lui de povestiri au fost traduse în toate limbile.

De spăimântătoarea lui putere de viziune, de puterea lui de a îngrozi, de a mişca sufletele, se vor convinge cititorii noştri numai citind acest volum, în care sunt adunate din întreaga operă a marelui scriitor unele din cele mai caracteristice bucăţi.

Traducerea a fost făcută de d. M. Sadoveanu, şi credem că aceasta spune tot. S’a spus că această traducere este o poslcreaţie. Autorul francez a fost simţit, a fost priceput în adevăr, şi, natural, şi scriitorul român a trebuit să-şi pue pecetea personalităţii sale pe această tâlcuire aleasă.

Iii româneşte nu avem o altă asemenea preţioasă traducere.

Preţul .... Lei 2.—

Pop Yasile

Domniţa Viorica. Roman din viaţa de azi.

Până aci eram obişnuiţi 'm acest scri­ itor să ne dea numai lucruri hazlii, scrise cu acel umor cald, particular scrierilor sale, care descreţeşte cele mai întunecate frunţi şi provoacă râsul cel mai neastâmpărat.

•><

CATALOGUL LIBRÂR1KL «MI NERV A »

în noua sa scriere care. de astă data, este un roman de 314 pagini, d. Vasile Pop ne da o nota cu totul nouă şi particulară pe care nimeni nu o bănuia la dânsul: nota duioasă până la tragic. Şi ' de unde până aci se râdea cu lacrimi citind hazliile sale schiţe, acuma cititorul dă în noul acesta volum peste scene oare îl fac să plângă de înduioşare şi de milă.

La fiece pas, râsul alternează cu plânsul: autorul şi-a concentrat în acest roman toată puterea pentru a face pe cititor să treacă dela veselie la tristeţe şi dela tristeţe la veselie.

Toate aceste descrieri, cârciumă, chefuri, viaţa de toate zilele, şezători, vizite la Domniţa, răscoala şi înlăturarea ei, scenele din cimitir, fie din romanul «Domniţa Viorica» una din cele mai emo­ ţionante scrieri din câte s’au publicat în ţara noastră.

Preţul Lei 2.—

Pop Vasile

Bas şi plâns, schiţe umoristice şi nacele.

Titlul arată conţinutul volumului. Sunt aci bucăţi hazlii, schiţe umoristice scrise cu verva plina de haz, particulară acestui umorist despre care maestrul Caragiaîe spunea în «Epoca literară» că are o mare înrudire cil M.nrk Twain, celebrul umorist american. în acest volum nou sunt ultimele sale bucăţi umoristice, menite să descreţească frunţile, să provoace râsul până la lacrimi, şi tot odată sunt şi câteva bucăţi în care nota duioasă şi situaţiile tragice, fac pe cititori să plângă de înduioşare. D-l Vasile Pop are puterea de a trece pe cei ce-1 citesc prin toate emoţiile. Uneori, cu aerul cel mai naiv, ne povesteşte o situaţie tragică în care deodată te cuprinde râsul, iar alteori, când nici nu te aştepţi, te simţi înduioşat. Volumul se prezintă cu o serie de schiţe noi, inedite, cari vor face pe mulţi să petreacă. Felul de a po­ vesti al d-lui Pop permite a se da scrierile sale, şi în special vo­ lumul «Râs şi plâns», în mâna oricui, şi fac din ele un excelent dar de sărbători. .

Preţul Lei 1.50 T>mv o oi 1 p Cum iubeşte o fată. Acest volum de nuvele X |J y CtOi IA/ al (ţ_iuj pop a fost primit cu o foarte mare căldură de către întreaga presă din ţară. Ziarele cele mai răspândite 1’au recomandat publicului cititor cu insistenţă; iar mare parte din ele. ca : Adevărul, Ţara, Acţiunea Conservatoare, Dimineaţa şi altele, au publicat lungi coloane de recenzii elogioase asupra acestei cărţi. Suc­ cesul de librărie obţinut de acest volum a întrecut orice aşteptări, căci o ediţie complectă a fost epuizată în mai puţin de două luni şi jumă­ tate. Vorbind de calităţile acestei curţi şi de dialogurile dintre erou nuvelelor d-lui Pop, criticul unui mare ziar a spus sub iscălitura sa: Dialogurile dintre ei sunt de o nathraleţă şi de o gingăşie la care nu .s’a ridicat până azi nici un alt nuvelist român». In toate aceste navele palpită o simţire de elită, un suflet delicat de poet susceptibil la orice dureri, dar mai ales la suferinţele celor iniei».

Cum iubeşte o fată a stârnit o foarte mare discuţie intr o revista pop ui ară care, sub presiunea cererei cititorilor săi, a fost nevoita sa pu-

CATALOGUL HBRĂRJEI «MINERVA»

20

blice, în fiecare număr, timp de mai multe săptămâni, lungi coloane de păreri ale cititorilor şi abonaţilor, care ţineau să-şi expună vede­ rile. asupra acestei lucrări.

Librăria editoare a pus sub tipar ediţia a doua a acestei scrieri.

Preţul . . . Lei 1.50 13 ai-\ V o oi Ia Prin vraja dragostei, e titlul unui volum X v |J v Clon v compus din 13 nuvele care au menirea să demonstreze, parcă, minunile pe cari caracterele nobile le pot săvârşi sub înrâurirea adică sub «vraja dragostei:. InCr'un stil eu totul deo­ sebit de stilul obişnuit al povestitorilor de aj; cu o originalitate scă­ părătoare ni se povestesc sub o forma artistică, doime şi conflicte cari par a li rupte deaintregul din viaţa pătimaşă şi atât de intensă a so­ cietarei noastre de azi. Volumul acesta conţine aproape în întregime nuvele inedite care pasionează într’un grad escepţional pe cititorul lor.

Prin vraja dragostei» pe lângă o bogăţie de situaţii escepţional de in­ teresante are darul de a captivă pe toţi câţi încep lectura acestui prea interesant volum de nuvele.

Preţul . . . Lei 1.50

Popovici Aurel 0.

p?sibiu.

tatea de a ceti toate operele de valoare din literatura naţiunilor culte. în această culegere, cetitorul găseşte peste o mie de maxime şi gânduri ale celor mai însemnaţi scriitori din lume. Nenumărate idei de ale lui Jlomer, Aristotel, Seneca, Horaţiu, Shakespeare, Victor llugo, Lamartine, Goel/ie, Schiller, Bismarck, Buclele ş. a., ş. a. sânt citate aci în traducere românească. Kant, '/hiers, Danie, Schopcnhauer, Voltaire, Roasseau, Diderot, La Brut/ere, La Rochefoucauld, Spencer, Macaulag, Humbo'.dt, Lessing, Cervanles, Aquilcra, Stuart MM, Tocqueville, ele., etc., etc.

Toate cestiunile înalte ale societăţei omeneşti, religiunea, politica, militarismul, arta, bogăţia, pauperismul, educaţtune.a, ştiinţa, etc., etc. sunt prezentate cititorului în opiniunile şi .sentinţele celor mai se­ rioşi gânditori.

Dintre autorii români, sunt citaţi: Miroii Coslîn, Veniamin Gostache, Eliade, Maioreseu, Gr. Alexandrescu, Nicoleanu, Eminescu, Vlăbuţă, Cofbuc, ş. a., ş. a.

E o carte care coprinde chintesenţa filosofici, a înţelepciunei în viaţă. 0 adevărată comoară pentru fiecare om.

Preţul Lei 1.50

Petrescu N. Petra «SKf ISS7»S Un volum de aproape 200 jpp. în toate literaturile rolul povestirei educative a fost apreciat după cuviinţă, şi cărţilor alese, ca aceasta de faţă, anume pentru tinerime, li s’a făcut o primire totdeauna bună. E şi poate natural, când7 ai în vedere scopul frumos pe eare-1 urmăresc.

30

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MiNERVA;.

Din parte-ne ne facem o adevărată datorie să recomandăm fami­ liilor această povestire educativă, bine scrisă şi interesantă «lin toate punctele de vedere, în care se dovedeşte că munca şi moralitatea trebue să fie principiile conducătoare în viaţă.

Preţul Lei 1.50 P.v ii| Aii O’IIqIi n îIltl*c Someş şi Prut. — Schiţe, imX ClLlL L4o Dl 11 presii, amintiri. Bucureşti, 1905.

Un volum de peste 300 pp.

Aceasta carte interesantă prin conţinutul ei, prin lucrurile văzute şi auzite, scrise într’un stil uşor şi comunicativ, formează pentru ori cine o distracţie plăcută în lungile ceasuri de plictiseală, când ne simţim adese-ori aşa de deprimaţi. Sunt descrise în acest volum excursiuni în ţara Ardealului şi în România, sunt zugrăvite perso­ nagii importante în mişcarea noastră culturală, sunt dezvoltate idei frumoase, — şi toate spuse simplu şi pe înţelesul tuturor. Volumul d-lui Augustin Paul formează una din lecturile plăcute pentru oricine.

Preţui Lei 1.50

Payot Jules.

Educaţia voinţei. Traducere de Nicolae Pandelea. Un volum de 2U0 pag. Buc. 1907.

Cartea aceasta care a avut un răsunet mare şi a fost tradusă încă de mult în toate limbile europene, trebuia să fie dată şi în româneşte.

Editura Minerim a considerat ca o datorie a sa să dea cititorilor săi o traducere bună a acestei scrieri epocale.

Titlul singur spune conţinutul cărţii. Este o carte de cel mai mare folos Educaţia Voinţei. E o carte de energie, .şi de încurajare sfătuitoare, în lupta traiului, în necontenitele furtuni .şi necazuri ale vieţei. Orice om, mai ales intelectualii şi studenţii ar trebui să aibă această carte şi să o citească ca o evanghelie. E un fel ele călăuză a omului care voeşte să devie tare şi stăpân pe sine.

E*o carte nepreţuită, şi scrisă uşor şi limpede cum numai scriitorii francezi pot scrie.

Preţul . . . Lei 1.50 fj

Ruteni zarea Bucovinei g0SA?popS: ruiui Român, (lupă date autentice, (le Un Bucovinean. Un volum 372 pp. în 8°.

Iată ce scrie în «Sămănatorul» a. III, No. 38 din 15 August 1904, d. prof. universitar N. Iorga relativ la apariţia acestei lucrări: Fără zgomot şi la o parte de luarea-aminte a tuturora, a apărut de câteva săptămâni o carte a cărei autor e un om de inimă. Cartea se rhiamă «Rutenizarea Bucovinei şi cauzele desnaţionalizării poporului român, după date autentice (fragment din lucrarea nepm blicată: Românii din Bucovina) de un Bucovinean». Ea tratează des­ pre una din cele mai însemnate întrebări din viaţa de astă-zi a poporu­ lui român : prin ce mijloace se poate păstra, întări, pregăti poate

CATALOGUL LIBRĂRIEI «M1NERVA»

m

pentru recucerirea celor pierdute populaţia româneasca a Bucovinei.

Se ştie ce se întâmplă astăzi cu dânsa: cu ştiinţa şi încurajarea unor anumiţi factori, ţărănimea trece la Ruteni, cari li se par mai buni la Dumnezeu, iar clasele culte se germanizează une ori şi în limbă, în limba de societate, în limba do familie cu deosebire, şi mai tot­ deauna în suflet. Autorul ştie din propria lui încercare — fiind el însuşi un Bucovinean — aceste împrejurări, şi le denunţă cu violenţă» .

Preţul Lei 3.50.

Bosetti I). Badu hârtie foarte bună, tipărit cu mult lux, având o copertă suggestivă, potrivită cuprinsului, cuprinde un mănunchiu de epigrame cari aleatuesc partea cea mai caracteristică, poate, şi cea mai spirituală din activitatea poetică a d-lui Rosetti. Unele din aceste epigrame, mai vechi, glorioase pentru poet, îl făcuseră tocmai ele popular în aşa de mare măsură, iar cele nouă se înşiră cu succes lângă cele vechi.

Epuizate cum erau cele dintâiu, autorul a ţinut să le sporiască nu­ mărul şi să arate, că nu-i secat isvorul glumelor, ironiilor şi obser­ vaţiilor sale satirice aşa de tăioase.

Aceste epigrame au şi meritul că îmbogăţesc un gen al literaturii noastre, care nu-i cel mai bine reprezentat. Câteva bucăţi din acest volum au şi un scop moral, altele sunt destul de literare spre a nu jigni, iar restul sunt spirituale şi uşoare, aşa că distrează şi ele.

Preţul Lei 1.50

Rosetti D. R. (Max)

Intre Capşa şi Paiul.

Impresiile unui trecător.

Bucureşti. 222 pp.

Literatura umoristică în ţara noastră are prea puţini reprezentanţi de seamă. D-l Rosotti-Max şi-a avut totdeauna un cerc frumos d*_cititori,.tocmai pentru însuşirea sa de cronicar hazliu. Noul volum cuprinde schiţe şi momente, pline de observaţii delicioase din viaţa bucureşteană. E un colţ din Bucureşti în paginile lui şi e vrednic deci de mulţi cititori.

Preţul Lei 2.-—

Sadoveanu Izabela Doamna Izabela Sadoveanu este cunoscută bine cititorilor cari ur­ măresc mişcarea noastră intelectuală. Este o scriitoare puternică şi originală, dotată cu o cultură aleasă, filosofică şi literară.

Impresiile sale literare rezumă mişcarea literaturii din ultimul timp.

Vorbeşte frumos şi cu convingere despre scriitorii din generaţia tânără, mai ales: despre' M. Sadoveanu, I. Brătescu- Vome şti, C. Sandu-Aldea, etc , etc. Vorbind despre creaţiile artistice, domniasa nu vorbeşte ca simplu cronicar rece,—ci creiază la rândul său. Caută să înţeleagu pe scriitor,— aşa cum acesta a căutat să înţeleagă şi să interpreteze natura. Din punctul acesta de vedere, Impresiile sunt şi nouă, şi preţioase.

Preţul . . . *. Lei 1.50

:j2

CATALOGUL L1BHĂR1EI «W1NERVA»

Sadoveanu M.

Povestiri. Bucureşti, 1906. Ediţia II, revăzută. Un volum de peste

260 pagini. în aceşti din urma doi ani, publicul nostru românesc a avut o plăcută surpriză : o pleiadă de scriitori aleşi a intrat deodată pe câmpul literelor şi a început să încânte şi să pasioneze pe cititorii cari începeau aproape să uite vremurile când se desfătau cu scrierile autorilor noştri fruntaşi. Ziarele, revistele, publicul au aplaudat cu bucurie acest eveniment şi, fără îndoială, întâiu pe cel mai bun po­ vestitor din generaţia tânără: pe d. Sadoveanu. Limba lui e fru­ moasă şi de o bogăţie deosebită, iar subiectele prin însuşi conţinutul lor sunt emoţionante şi captivante. In acest volum de Povestiri sunt adunate unele din cele mai bune bucăţi ale sale, unele din trecutul vieţii Doastre, unele din viaţa actuală, şi din ele. se pot vedea cali­ tăţile fundamentale şi temeinice ale acestui scriitor care merge şi prin producţia-i bogată şi prin arta lui, în fruntea generaţiei tine­ rilor scriitori.

Preţul Lei 1.50

Sadoveanu M.

Şoimii. Roman. Bucureşti, 1905.

304 pagini. Ediţia II. Acest roman, care cuprinde în paginile lui evocarea viforosului nostru trecut de pasiuni şi lupte uriaşe, este unul din cele mai bune din puţinele care s’au scris in literatura noastră. Subiectul e luat din epoca lui Ion-Yodă-cel-Cumplit, din luptele neîntrerupte şi gro­ zave care au făcut să curgă valuri de sânge pe pământul ţării noastre.

Autorul a ştiut să evoace frământările de-atunci, să fixeze şi să reconstitue o parte din viaţa boierească, viaţa boierului de ţară, şi viaţa adâncă, cea mai bine închegată, a ţărănimei noastre. Oricine va ceti-o, va rămâne uimit de scenele mişcătoare şi de peripeţiile dramatice cu atâta raăestrie şi foc povestite.

Academia Română, recunoscând cărţii calităţi nediscutabile, a acor­ dat autorului un premiu.

Preţui Lei 1.50

Sadoveanu M,

Dureri înnâbuşite. Bucureşti. 1 voi., de 286 pagini.

Operă premiată de Academia Română, distinsă deci din nenumă­ ratele cărţi care zilnic apar, de cătră adunarea cea mai luminată şi mai cultă a neamului nostru. în acest volum de povestiri cititorul va găsi adunate întâmplări şi icoane din viaţa de la ţară mai ales,, viaţă cuprinsă într’o sferă din ce în ce mai largă şi urmărită în manifestările ei cele mai caracteristice. Forţa volumului e consti­ tuită de câteva nuvele mari mai ales, din care durerea închisă şi înnăbuşită a poporului nostru, stă gata să izbucnească, şi oricine va. găsi în' paginile sale, emoţiuni adâDci şi durabile. Nu e nevoe să mai pomenim de minunatele pagini descriptive şi de limba armonioasă,, care sunt calităţile de căpetenie ale acestui scriitor. Trebue să adăogim însă că şi în acest volum, ca si în toate celelalte ale lui Sa-

CATALOGUL LIBRĂRIEI «M1NERVA»

38

doveanu, vibrează sufletul nostru naţional cu o intensitate' adâncă. Şi mai ales din punctul acesta de vedere scrierile acestui autor trebue să ne fie scumpe şi nelipsite în toate clipele vieţii, căci prin ele înţelegem sufletul deosebit şi ales al poporului nostru.

Preţul Lei 2.— ^ îrlnVA^nil 1VF Crâşma lui Moş-Precu. Bucureşti, CCL11LL .lY.IL. 1905. Un volum de peste 250 pag.

Cuprinde o povestire mare, un mic roman, de 170 de pagini, ur­ mate de alte câteva mai mici, foarte vioaie şi foarte sugestive. Din întâia povestire — Crâşma lui Moş-Precu — răsare cu o putere de sugestie neînchipuită un colţ din viaţa de la ţară, aşa cum este ea, cu amestecul ei de umbre şi de'lumini, cu hazul şi cu amarul ei.

Ca în tot ce a scris d. Sadoveanu, şi în acest volum caracterul şi cadrul se lămuresc cu o putere atât de mare încât ai iluzia desă­ vârşită a realităţii.

Nu ştii ce să admiri mai mult în acest volum al celui mai tânăr şi totuşi celui mai mare prozator al nostru: umorul neîntrecut, durerea adâncă ce izbucneşte ca un torent din unele pagini, tablou­ rile pline de pitoresc, ori limba atât de curată şi de armonioasă! Şi e nevoie să amintim că până acum nimeni n’a pus cu atât adevăr intr’o carte, ca în aceasta, viaţa socială a ţărănimii noastre.

Preţul X^ei 2.—

Sadoveanu M.

Povestiri din Xîăzboiu. Bucureşti.

1905, 1 voi. de 250 pagini.

Marea şi înnălţătoarea dramă din 77, când flăcăii neamului nostru au dovedit că n’a murit vechea virtute strămoşească, este fixată de d. Sadoveanu într’o serie de nuvele mişcătoare până îu cel mai înnalt grad. Dar în afară* de exterior, în afară de peripeţiile triste şi ade­ vărate ale războiului, autorul a fixat cu o putere aleasă, cu un suflet cald şi mişcat, psihologia ţăranului nostru, a flăcăului de la ţară în această măreaţă tragedie, a descris mai ales sufletul rmre al mulţimii, al eroilor necunoscuţi pi-ste mormântul mare al cărora au trecut cântările de glorie ale învingerii, şi cari au dat ţării Independenţa şi Regatul. Sunt scrise cu o putere mare de \iziune scenele măreţ6 ale luptelor, şi cu o pătrundere fără păreche sufletele fiinţelor care se miş'-ă şi trăeso in aceste momente de fiori, de teamă, de groază, de înnălţare sufletească: războiul. Cartea aceasta, o carte a neamului, n’ar trebui să lipseas* ă nici-unui Român.

Volumul este admirabil ilustrat de d-nii N. Mantu şi V. Rolla Piecarski.

Preţul XiOi 2.—

Sadoveanu M.

Floare-ofilită, Roman. Bucureşti, 1906. Un volum de peste 340 pp.

Acesta este al doilea roman al d-lui Sadoveanu. De astă-dată se descrie viaţa noastră actuală, viaţa unei părţi a societăţii noastre, 3

31

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

a micilor funcţionari de provincie. Chiar lor, acestor mici şi umili funcţionari de provincie închină autorul cartea. Despre ei, despre viaţa lor necăjită, despre sufletele lor slabe, despre micile lor patimi, vorbeşte autorul cu milă, cu ertare omenească, cu acea pătrundere de artist înţelegător al vieţii care este marea sa calitate şi putere.

O viiţă a unei tinere femei cu suflet curat este în amănunt des­ crisă, de la cele d’intăiu visuri limpezi de fecioară, până la dezas­ trul final, care-i pune pe toată viaţa o umbră de doliu şi melancolie.

Minunate şi fine sunt paginile acestea de psihologie discretă, scrise în limba cea mai desăvârşită şi mai aleasă. Cititorul trece ca printr’un farmec de la început până la sfârşit. Adăogim că romanul are o va­ loare morală puternică, care poate face să se pue fără teamă, cu folos real, cartea, chiar în mîna tinerelor domnişoare.

Preţul Lei 2.— n TVT Amintirile Căprarului Gheorghiţă. kJclLlU > L/Chl JL Lu Bucureşti, 1906. Un volum de 270 p.

Acest al şaptelea volum al minunatului povestitor care este d-l Mihail Sadoveanu are menirea de a interesa în cel mai înnalt grad pe cititori. După viaţa caracteristică a satelor, după evocarea trecu­ tului, după descrierea simplei vieţi a orăşelului, a micilor funcţionari, care au fost închegate în cele şase volume anterioare, aici avem descrise scene diu viaţa de cazarmă. Tristeţa alternează cu umorul; cele mai minunate chipuri ale oştirei noastre au fost fixate în pagini de o vioiciune, de o putere extraordinară. Şi părţile triste şi părţile bune ale vieţii de oştean au fost observate cu o atenţiune pe care numai acest scriitor mare o posedă. Şi viaţa aceasta este descrisă cu atâta bună credinţă, cu atâta cinste artistică, încât cartea este şi un argument social fără îndoială. N’avem. cuvipte destule cu care să recomandăm această carte unică în literatura noastră.

Preţul Lei 2.—

Sadoveanu M.

Mormântul unui copil, pp. 253.

E cel mai nou volum al spornicului scriitor, al cărui talent extraordinar şi a cărui muncă harnică sunt preţuite astăzi de toată Românimea cetitoare ; cuprinde o serie de povestiri admirabile din tainele, de atâtea feluri, ale sufletului ome­ nesc şi fiecare povestire îşi are noutatea şi farmecul ei deosebit.

Mormântul unui copil este o adevărată capodoperă, cu măiastră pătrun­ dere a tuturor clipelor şi fazelor psihice caracteristice din viaţa co­ piilor; originalitatea problemei şi deplinătatea isbândei în tratarea ei o fac un rar mărgăritar al literaturii noastre moderne, vred­ nic a fi cunoscut şi de streini. Celelalte povestiri: Păcat boeresc, Tu n’ai iubit, In noaptea Anului-Nou, O povestire de sărbători, Stră­ jerii, Cel întâia, Plopul şi Pustiul, ne arată supt feţe tot mai stră­ lucitoare bogăţia darurilor de scriitor ale lui Sadoveanu, care în

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

t

35

fineţea şi discreţia observaţiei psihologice, în sobrietatea stilului, în duioşia larg omenească a tonului fundamental, în obiectivitatea ex­ punerii caracterelor şi faptelor se desăvârşeşte mereu.

Preţul.....................Lei 2.—

M. Sagoveanu ^ deip"g™5oara’un TOh,m de peste In volumul acesta, Sadoveanu ne înfăţişează viaţa unui sat de răzeşi

din Moldova. Tată, în Sfaturi vechi, icoana unui bătrân drept şi tare: iată, în Ceai-ta, dragostea pentru pământul cel vechio, iată nelinişti sufleteşti în fiinţe furtunoase, iată suflete chinuite, iată figuri de filosofi, — o viaţă întreagă de sat cuprins în care se mişcă tot felul de oameni, în care au loc felurite întâmplări, o viaţă, cu nevoi, cu bu­ curii, cu iertare, o viaţă în mijlocul naturii mame, din bielşug trăită.

In niciunul din volumele sale de până acuma Sadoveanu nu ne-a dat numai povestiri din viaţa dela ţară. In volumul La noi în VUşoara se mişcă numai ţăranul, în mijlocul bogăţiei de lumini şi umbre a pămân­ tului românesc, şi pentru cititorii noştri cartea aceasta unică a scriito­ rului acestuia ales de sigur că va fi o mare plăcere intelectuală, precum şi un ajutor pentru înţelegerea deplină a părţii aceleia din poporul nostru care este mai puţin înţeleasă şi mai puţin cunoscută.

Preţul 2 Loi. ’

SnflnVPHPll TVT însemnările lui Xecnlai Manea, 228 pa uauu ' uclli u 1JJLe gini Ilustraţii frumoase de pictorul Stoica. [n acest roman autorul pune o problemă sufletească şi socială. Descrie viaţa unui tânăr ridicat din popor, un tânăr sărac cu mijloace intelec­ tuale mai deosebite, dar care sufere la fiecare pas în viaţă, din pricina lipsei de energie, a voinţei care îşi face, loc şi învinge.

Pentru viaţa noastră socială romanul aeesi.a este un document de trist adevăr. Câţi oameni ridicaţi de jos, oameni aleşi, nu se pierd din pricina vieţii nouă în care intră, din pricină că nu există la noi o tra­ diţie de civilizaţie, şi din pricină că civilizaţia pe care o avem a venit prea grabnic! Câte catastrofe sufleteşti, care. trec necunoscute!

Unul din aceste dureroase cazuri înfăţişează autorul în însemnările lui Neculai Manea. Cu putere dureroasă he descrie Sadoveanu chinu­ rile lăuntrice ale lui Neculai Manea şi ale lui Ion Radianţi! Asemenea pagini de tragedie credem că sunt fără pereche în literatura noastră.

Preţul 2 Loi.

Sadoveanu M.

0 istorie do demult. Un volum de peste 250 pagini.

Aproape toate povestirile din acest volum sunt nişte bucăţi fine, cu simţiri tainice ori gingaşe, ori dureroase, cu credinţă şi cu dragoste zugrăvite încă odată dovedeşte această colecţie de povestiri ce putere de pătrundere are Sadoveanu, ce ascuţiş de observator care intră în suflete, le cercetează, şi le î- ţeh-ge. Apoi suferinţi ascunse, pasiuni nedomolite, melancolii nehotărâte, toată gama neliniştilor omeneşti care vin ca adieri din necunoscut, —tresar Ja luniua vieţii şi se lămuresc în pagini de o bogăţie şi de o putere cum numai un’asemenea scriitor fără pereche posedă.

36

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Ca pretutindeni în scrierile sale Sadoveanu şi nici e neliniştitor. Pro­ blemele vieţii il chinuesc, şi ne înfăţişează stări sufleteşti şi conflicte care ne dau de cugetat la lucruri noui de multe ori.

Preţul .... Lei 2.—

Sandu Aldea C.

Doua Neamuri. Prin cea mai apropiată a sa operă, de-o mare valoare artistică şi naţională, d. Sandu-Aldea a cucerit o culme a evo­ luţiei talentului său, care se găseşte într’o desvoltare neîntreruptă, căci în zarea viitorului său, noi vedem răsărind alte culmi, tot mai măreţe, ale producţiunii acestui scriitor viguros care ştie făgădui şi poate împlini tot ceea ce făgădueşte. In literatura atât de săracă a romanului românesc, «Două Neamuri», încercarea cea mai nouă, este şi încercarea cea mai fericită poate, ca subiect şi ca execuţie deopotrivă.

Autorul se inspiră în opera sa din viaţa dela ţară a judeţului Brăila, pe care o cunoaşte în toate tainele ei de poezie şi de muncă. Cu hotărâre îndrăzneaţă, dar sigură de sine, el pune în lumina artei una din problemele noastre sociale cele mai grave : prăpastia mo­ rală între cele «Două neamuri» de stăpânitori ai pământului şi, în mare parte, ai. braţelor ţărăneşti: boierul român neaoş, cinstit, iubitor de moşie, dar lipsit de energia statornică a voinţei sale, şi arendaşul grec, lacom, hrăpăreţ, crud.

De altă parte, se desfăşoară înaintea noastră pntriarchala viaţă omenească, duioasă, dar plină de trudă a ţăranului român. Toate aceste sunt cuprinse în cadrul luminos al naturii româneşti, al câm­ pului cu florile, roadele şi şoaptele lui cu tâlc religios pentru cine le înţelege.

Cu toate că problema e socială, e actuală şi e sguduitoare pentru orice suflet românesc verde, autorul e un artist prea fin şi prea bine înzestrat decât să se lase purtat de valurile tendinţei neliterare.

Ceea ce ni se dă în «Două neamuri» este creaţiune artistică pură, căci este viaţă adevărată, prinsă plastic de un maestru al prozei româneşti. Caracterele operei trăiesc, acţiunea se desfăşoară firesc şi vioiu, descrierile poetice sunt admirabile, scene anumite au darul să te cutremure prin forţa lor sugestivă, prin simplitatea clasică a expresiei sobre, concentrate, destilnte. Limba aleasă a operelor lui Sandu este şi mai bogată în acest roman, iar stilul metalic, mlădios, poetic, individual prin toate bunele însuşiri şi prin nici o scădere, — toate fac din «Două neamuri» un eveniment literar al acestui an şi o biruinţă şi a scriitorului şi a prozei româneşti.

Preţul......................Lei 1.50

Sandu-Aldea C.

Drum şi Popas. Note de drum şi schiţe. Bucureşti.

Dorm ul C. Sandu a adunat aici o parte din povestirile lui dela ţară, schiţe de călătorie, prinse în fuga trenului şi impresii de om de temperament. £ viguros şi limpede şi cunoaşte mai cu seamă pe

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

37

ţăranul român şi viaţa lui; iubeşte cu entuziasm pământul strămo­ şesc. pentru care are cuvinte atât de frumoase. Noi am avea şi mai multe cuvinte pentru călduroasa recomandare a Notelor şi Schiţelor d-lui Sandu.

Preţul Lei 1.25

Sandii" Al dea C.

în urma plugului. Bucureşti, 1905. Un volum de 250 pp.

Domnul C. Sandu-Aldea cel mai vioi şi mai plin de impetuozitate scriitor al tinerei generaţii, cu o limbă de o lineţă desăvârşită, cu o adâncă înţelegere a naturii şi a vieţii dela ţară şi mai ales de pe molul dunărean, şi-a adunat în acest volum o serie de navele pline de pasiuni şi de dureri mari, cu caracteristica specifică ţărănimii noastre viguroase de pe. mulul Dunării, în mijlocul căreia autorul a trăit, şi pe care el a înţeles-o şi ca om .şi ca scriitor desăvârşit şi plin de putere. Şi nu numai pe ţărani îi descrie, dar şi,pe proprie­ tari cu aceiaşi putere, cu aceiaşi dragoste de adevăr. — In acest vo­ lum, care te ţine încordat dela început până la sfârşit, cititorul va găsi vieaţă adevărată perfect înţeleasă, mişcare, tablouri demne de un pictor mare naţional, şi va rămânea uimit de puterea cu care autorul a reuşit să fixeze tipuri şi întâmplări pline de o vieaţă in­ tensă şi de un adevăr artistic nediscutabil.

Preţul Lei 1.50 Â Irlpo (Pj P« (lnunul Bărăganului. Operile d-lui OCtLlUtl ...V.Va. ganc]u sunt aşteptate cu nerăbdare de publicul cetitor, care Pa îndrăgit dela întâiei n sale bucăţi, şi este o bucurie mare când apare un nou volum al d-snle. care însemnează la acest scriitor sigur de sine şi un progres real, în totdeauna. Vo­ lumul acesta coprinde o nuvelă îndrăzneaţă, plină de adevăr. «Fraţi de cruce», o schiţă minunată, «Radu Şaloparu", cu farmecul poeziei de noapte a Dunării, alte două schiţe interesante, «Datoria» şi «La goană», iar in fruntea volumului o nuvelă mai lungă, «Pe drumul Bărăganului», care este perla volumului. Această măiastră bucată arată un salt înnainte, cu totul fericit, în evoluţia literară a d-lui Sandu; ea va în­ semnă mult si, în istoria morală când ea se va scrie de un critic drept. Atâta poezie originală şi bogată uneşte autorul cu tratarea răsbită puternic a subiectului, în cât treime să i se recunoască me­ ritul de. a fi cântăreţul în proză al Bărăganului nostru, artistul fericit al stepei noastre. Cine n’a văzut şi nu cunoaşte minimele bărăganului va simţi că i răsare printre rânduri din lectura nuvelii, iar cine cu­ noaşte Bărăganul, va admiră cu atât mai mult talentul artistic al d-lui Sandu.

Sandu-Aldea 0.

neamuri» a scris această lucrare pentru plugarii noştri mici, pentru ţă­ ranii ştiutori de carte. Lucrarea a fost scrisă din ordinul Ministerului de agricultură pentru şcolile de ucenici agricoli.

38

CATALOGUL LIBRĂRIEI «Ml NERV A»

Cele mai de seamă chestiuni de piu gări e ca: pământul şi muncile lui, uneltele şi maşinile plugăreşti, facerea, îngrijirea şi strângerea celor mai obişnuite semănături, rânduirea acestora, etc. se găsesc expuse în această cărticică într’o limbă românească frumoasă, în curata şi bogata limbă vorbită de toţi cei ce muncesc ogoarele rodnice ale ţârei româneşti.

E o muncă ingrată munca de vulgarizator, dar Sandu-Aldea a izbutit să înfrângă toate piedicile şi să alăture «Cărticica plugarului» la cunos­ cutele lui «Scrisori către plugari».

Sandu-Aldea C.

Selocţiunca metodică a corcalelor şi bazele ştiinţifice ale solocţiunei. — Lucrarea aceasta se adresează publicului agricol luminat. Bogăţia şi felurimea materialului adunat în ea, fac din această scriere un eve­ niment. Cu o râvnă de admirat, Sandu-Aldea, agronomul, a strâns zi cu zi, timp de mai mulţi ani, toate datele pe care se bazează această lucrare. E o lucrare de ştiinţă în accepţiunea cea mai riguroasă a cu­ vântului. Ea ne dovedeşte bă autorul e familiarizat cu cele mai subtile chestiuni relative la hereditatea şi bastardarea în regnul vegetal şi mai dovedeşte că agricultura e astăzi o ştiinţă adâncă pentru a cărei stăpânire îţi trebue pregătirea temeinică şi stăruitoare.

Agricultorii noştri vor găsi în ea tot materialul privitor la selecţiunea cerealelor şi o vor citi cu un viu interes, iar studenţii şcoalelor de agricultură’vor câştigă multe cunoştinţe folositoare din citirea ei.

Scrob Caro]

^ Bruma. Poezii. Un drăgălaş volum Preţul Lei 1.50

Slavici ion

Din Bătrâni. Naraţiune istorică. Bucureşti 1 voi. 328 pag.

A fost, precum se ştie, premiat de Academia Română în sesiunea din anul 1903. D-l N. Quintescu încheie raportul adresat Academiei asupra acestei cărţi cu următoarea apreciere : «Incontestabil frumoasa concepţiune a d-l ui Slavici, întrupată în romanul său, într’un stil limpede, străvăzător şi plin de farmec în simplitatea lui, în felul aceluia— dar înnobilat prin cultură — în care se istorisesc lucruri din bătrâni, — această concepţiune asigură roma­ nului «Din Bătrâni», al d-lui Ion Slavici rangul unei scrieri de în­ semnată valoare. Această operă va rămâne în literatura română ca o producţiune intelectuală, care — pe lângă celelalte însuşiri puse în evidentă — e împodobită cu reflexiuni frumoase şi înuălţătoare, şi ne răcoreşte sufletul cu adieri curate de sănătate morală».

Preţul Lei 2.50

Ql H VI o\ TOII Nuvele. Voi. I, 320 pagini. «Popa Tanda», «ScorOi-Cb V Ivi Xv/Ll mon)>î «La Crucea din sat», «Gura satului», «Budulea taichii», «Bobocel», «Vecinii I şi II», iată povestirile admirabile ale maestrului nuvelei noastre cari se cuprind în acest volum. Ele

CATALOGUL LIBRĂRIEI «JI1NERVA»

:39

trebue să fie cunoscute oricărui cetitor de literatură românească bună, căci rar s’a scris la noi mai limpede, mai româneşte, mai frumos, mai moral şi mai interesant. Pentru atâtea calităţi, scrierile d-lui Slavici au servit şi mai servesc drept modeluri pentru prozatorii noştri tineri, iar critica şi publicul le-au consacrat de mult ca pe nişte opere cla­ sice, de cari nu se poate lipsi niciun cetitor român serios.

Preţul . . • Loi 1.50

Slavici Ion

Nuvele. Voi. II. Acest volum cuprinde splen­ dide povestiri «O viaţă pierdută» care este un adevărat mic roman, atât este de bogată şi complectă viaţa pe care ne-o înfăţişează, atât de puternice sunt persoanele puse în scenă.Povestirea aceasta are şi ea calitatea de-a ne arăta viaţa din Ar­ deal, în lumină reală, precum o au mai toate nuvelele d-lui Slavici. tO viaţă pierdută», «Norocul» şi «Comoară» complectează volumul; în ele găsim de asemenea prilejuri fericite de duioşie sufletească, şi de limpezire morală.

Preţul . . . Lei 1.50

Urechi a Nestor.

în Bucegi. Un volum în 285 pp., în 8°.

Autorul cunoscut al unor bine primite poveşti pentru copii, dă publicului nostru cetitor o nouă carte interesantă, distractivă şi educativă a căreia citire asigură mulţumire sufletească oricui. In povestiri, descrieri şi scrisori, autorul înfăţişează cu vioiciune, într’o limbă românească limpede şi într’un stil poetic şi colorat, fru­ museţile şi tainele munţilor noştri minunaţi, viaţa patriarchală a ciobanilor şi a excursioniştilor, precum şi legende încântătoare. Pretutindenea, autorul ştie să amestece ceiace este plăcut cu ceiace este folositor şi cetitorul se bucură mereu de informaţiile şi lămuririle asupra oamenilor, a locurilor, a vieţii de acum şi a vieţii istorice.

Cartea mai are şi meritul că este o lectură din cele mai reco­ mandabile pentru tineret şi pentru familii, şi urmăreşte cu isbândă scopuri educative naţionale, trezind iubire pentru pământul româ­ nesc şi pentru bogăţiile naturii noastre fermecătoare.

Preţul Loi 1.50 XI f fi fi i'i'j'O A ^ Clipe de Linişte. — Un elegant volum, coV ctil U. UCL -iri-JL. prinzând o culegere din cele mai puternice nuvele ale maestrului, atât de iubit, care este d. Al. Vlahuţă. Sunt în această carte pagini unde viaţa răsare cu o intensitate atât de mare, încât tipurile maestrului ne par vii şi ne rămîn adânc întipărite ca şi cum noi înşine le-am fi cunoscut şi studiat. Aşa se şi explică marea influenţă care a avut’o proza maestrului asupra literaturii mai nouă.

Lirismul său cald, cumpătat, ne stârneşte numai dect în suflete acea vrajă răpuitoare, care te apropie parcă şi mai mult de autor, încât trebue să-l citeşti până la cel din urmă rând.

De altfel, a mai recomandă această carte, a unui autor atât de cucunoscut şi preţuit de întreaga lume românească iubitoare de literatură, e de prisos as;azi.

Preţul . . . Lei 1.50

-10

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

V!alintă AL

România Pitoreasca. Ilustraţii după tablo­ urile victorului Grigorescu. — Iată o carte care şi-a făcut singură un răsunet de care tot românul trebue să rămâe pe deplin mulţumit. Pentru că nu numai publicul românesc, dar şi cel străin, pentru care a şi fost tradusă cartea în franţuzeşte, a fost cu­ cerit de către frumuseţea descrierilor pitoreşti ale maestrului. Cartea apare astăzi în editura Minervei, intr’o ediţie c\i mult mai bine îngrijită şi cu ilustraţii după tablourile marelui pictor Grigorescu aşa în cât ea va fi pentru orcare amator de ediţii luxoase o podoabă nepreţuită, aşa cum nu avem încă. Frumoase de sigur că sunt oraşele, plaiurile, văile şi munţii noştrii. Dar cât de puţini sunt acei care le cunosc, frumuseţea, căci nu se găsise cântăreţul care să ne-o desluşească într’un capod’operă.

Preţul ... Lei 1.50

Yerzea Zoe

lu lumea do azi. Comedie de moravuri în 4 acte. Este întâia operă a unei distinse femei din societatea noastră cultă şi dovedeşte un talent literar pre­ ţios în domeniul geniului dramatic. Scrisă într’o românească foarte bună, şi într’un stil ales, cu o cunoaştere excelentă a societăţii noastre «de sus», a moravruilor ei şi mai ales a femeilor ei strălucitoare prin lux, dar nu şi prin virtuţi, — opera d-nei Verzea este o lectură edu­ cativă din cele mai binevenite. Actualitatea piesei o face şi mai folo­ sitoare, iar calităţile ei artistice — vioiciunea dialogului, caracterizarea persoanelor şi mersul sprinten al acţiunii — au făcut să fie bine apre­ ciată şi în cercurile literare cele mai bune.

Preţul . . . Lei 1.50

Gorun Ion

Taina a şasea. Bucureşti, 1905. Un vo­ lum de peste 2S0 pp.

Acest volum ;care cuprinde taina a şasea, a căsniciei, în toatenuvelele, aproape 40 la număr, care-) formează, este prin conţinutul său filosofico-socia! menit să intereseze toate spiritele de elită ale cititorilor. Scriitor puternic, neliniştitor, d. Ion Gorun de multă vreme şi-a câştigat un loc de frunte în proza românească, şi volu­ mul acesta conţine aproape tot ce a scris mai de seamă d-sa în timpul activităţi sale literare. Interesant de la început până la sfârşit, scris într’un stil sobru şi puternic, piin multe probleme şi drame sufle­ teşti ce înfăţişează/ acest volum este fără îndoială unul dintre cele mâi de seamă ale literaturii actuale.

Preţul Lei 1.50

Gârleanu Em.

Suflolc. Schiţe şi nuvele.

O povestire sau nuvelă ca să ’ţi lase astăzi o desăvârşită impresie de adevărată artă, e necesar ca pe lângă calităţile obişnuite ale povestirei să mai aducă ceva nou, ceva ce nu s’a spus încă. Subiectele, luate în esenţă sânt atât de puţine, căci şi sentimentele oinem-sti nu sânt nici ele prea variate. Şi totuşi cât de o-reu de utilizat e acest material pentru un nepregătit. D-l. Em. Oarleanu. este unul din cei mai pregătiţi, şi noul său volum, va afirma de sigur si cu mai multă dreptate, numele bun ce şi l-a câştigat acest povestnoi. * în acest nou volum sunt pagini de adevăr şi duioşie, spuse cu acea preciziune şi siguranţă uimitoare, cum rar se pot găsi.

Preţul . . . . Lei 1.50

41

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MI NERV A»

S=3

JCT’S <P§|

©J

Cf©

|||[|j tină biblioMif tecă populară An —^----®tei romana.

fi (Ss=D

ss

as ©=$*3

io. 1-3.-lstoria Popoiară a Românildr 3

ed. II, f Voi, /, 1/ şi W, 3 broşuri. Adânc simţită era nevoia acestor cărticele care în mod sumar dar limpede şi pe înţelesul poporului, fac să ne treacă pe d’inaintea ochilor, ca întro panoramă, întreaga istorie a neamului, atât de bogată în pagini glorioase şi de restrişte, dela cele d’intâiu descălecări şi până în zilele noastre.

Voi. I, cuprinde câteva date despre bătrâna Dacie, luptele Dacilor cu Romanii, năvălirile Barbarilor etc., şi trece în revistă pe cei d’intâiu voivozi din amândouă tarile române până la moartea ma­ relui Ştefan în Moldova şi suirea pe tron a lui Mihaiu Viteazul în Muntenia.

Voi. II, se ocupă mai pe larg de .domnia lui Mihaiu Viteazul care ţinu numai 8 ani, unind sub cortul lui de războiu visurile neamului întreg. Apoi trece la epoca glorioasă a lui Matei Basarab şi Vasile Lupii, descrie viaţa şi tragicul sfârşit a lui Constantin Brâncoveanu

-

^-v

42

CATALOGUL LIBRĂRIEI cMINERVA»

şi continuă cu povestirea nenumăratelor dureri şi umilinţe ce au în­ durat Ţările surori până la revoluţia din 1821.

Voi. III, cuprinde Domniile pământene, Regulamentul Organic, Mişcarea culturală provocată de bărbaţi învăţaţi şi patrioţi ca Gheorghe Lazăr, Aron Plorian, Vasfie Fabian şi Hei iade Rădulescu, care înfiinţează Curierul românesc. Descrie revoluţia din 1848, în ţările române şi în-Ardeal, campania înrălţătoare pentru ideea Unirci, domnia lui Cuza, suirea pe tron a viteazului şi înţeleptului nostru dom­ nitor Carol I, răsboiul pentru neatârnare şi proclamarea regatului.

No. 4.-0ântarea României

ed. II, o broşură de 62 pag.

9 cu o prefaţă, în care se face istoricul acestui poem străbătut de un uriaş suflu poetic, atât de caracteristic pentru epoca redeşteptării noastre naţionale. Multă vreme Cântarea României, a fost atribuită marelui istoric Bălcescu, astăzi se ştie însă că e opera necontestată a lui Alecu Russo, unul dintre cei d’intâiu culegători şi admiratori ai poesiei noastre popu­ lare. Russo a scris-o întăiu în franţuzeşte, iar Bălcescu a tradus-o pentru întăia oară în dulcea limbă a păstorilor din Carpaţi.

Meritul Mincrvei, publicând acest poem într’o broşură ia îndemâna oricărui român, este cu atât mai mare, cu cât adevăratul text al Cân­ tăreţ României, cel tradus de însuşi autorul ei nu era de loc cunos­ cut, iar cel cunoscut nu era complet şi costa scump ca să-l citească oricine. c rJc

“Istoria Populară a Literaturei Române

9

o broşură de 63 pagini. Cuprinde o introducere în care se explică rostul literaturii la diferite popoare, un capitol despre literatura po­ pulara, cu figurile ei legendare şi tradiţii moştenite din bătrâni, apoi face istoria literaturii culte din sec. Xll-lea până în zilele noastre, în liniamente generale se redă şi aici întregul proces de desvoltare a culturii noastre şi este fără îndoială unica lucrare de felul acesta, care înlesneşte fiecăruia orientare desăvârşită, într’o materie destul de vastă.

No. 0.“ Revoluţia lui ToiSor Vladimirescu, VlVlf

în această broşură se restrânge epoca şi întreaga viaţă eroică a ma­ relui Tudor Vladimirescu, care a gonit din ţară pe Fanarioţi şi a adus pe tron domnii pământeni. Câţi români sânt pe lume care ştiu cât a luptat acest om pentru ţară ? Câţi îşi mai reamintesc eroicele fapte de la 1821 ? Doar câte un bătrân uitat de vremuri, ar mai putea să ne povestească crâmpee din tinereţea lui, de când cu Ipsilante şi fcteria.

«Minerva», singură s’a gândit întăia oară s’adune într’o cărticica ieftină toate isprăvile acelor vremuri când oameni?, erau gata să-şi

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

dee viaţa pentru ţară. In deosebi figura reese din cadrul acestor povestiri măreaţă huirea unui rapsod. Citească, cine vrea să rea Românilor din Muntenia, proclamaţiile

43

lui Tudor Vladimirescu şi tragică, demnă de stise reîmbărbăteze, mişca­ aprinse ale acestui erou.

No. 7.-Perderea Basarabiei

o broşură de 60 pagini.

9 Perderea Basarabiei cu lun­ gul martirolog a celor ce trebue să uite de ce li-e mai scump, să-şi uite limba şi obiceiurile, să renege graiul şi cântecele ce le-a legă­ nat copilăria, — pilda nedreptăţii şi samovolniciei acelor ce se cred tari, pentru că sunt mulţi, faţă de acei ce s’au crezut slabi, pentru că erau prea puţini şi au fost părăsiţi de toţi, deşi şi-au jertfit sân­ gele şi viaţa — iată ce găsim în acest volum. întâia pierdere a Basarabiei, războiul ruso-turc din 1806, întâlni­ rile de la Tilsit şi Erfurt, tratatul de la Paris şi toate peripeţiile diplomatice prin care a trecut această dureroasă parte a ţării noastre pierdută după războiul din 1877 şi după tratatul de la Berlin. Sfâr­ şitul cărţii e plin de jalea celor care cântă departe de suspinul fra­ ţilor noştri ce-şi doinesc dorul în cântecele lor populare, în care tot mai scânteiază încă speranţa unei reîntregiri viitoare.

No. 8.-0nirsa Principatelor şi Domnia iui Cuza o broşură de 62 pagini. E de datoria fiecărui creştin care-şi iu­ beşte neamul, să cunoască şi să proslăvească nu numai faptele ma­ rilor Voevozi din trecut, ci şi acele ale domnitorilor ce au trăit în vremea noastră. în această broşură trec vremurile pline de entu­ ziasm în care a trăit Cuza, domnia lui şi atâtea fapte mari legate de ea, unirea principatelor, secularizarea mănăstirilor, dezrobirea Ţiganilor, împroprietărirea ţăranilor, această idee care-1 frământase atâtea nopţi de insomnie, ca să vadă că ţăranul se bucură şi el cu femeia şi cu copiii lui de o părticică de pământ; apoi legea fai­ moasă a învăţământului obligator, care ne-a făcut şi pe noi în adevăr oameni, apoi declinul acestui mare domn şi renunţarea lui la tron.

Atâtea momente neperitoare vor aminti pe veci domnia rodnică a lui Vodă-Cuza cel ce-a pus piatra fundamentală a statului nostru modern.

No. 9.-Mihaii Kogălniceanu 5

scriitor şi bărbat de stat. O broşură de 68 de pag., cu un portret. Timpurile mari nasc oamenii mari. Unul dintre aceştia a fost Mihail Kogălniceanu, al cărui nume umple de lumină timpul plin de zbucium al acestor din urmă cincizeci de ani. Nu este faptă din domnia lui Cuza în care Kogălniceanu să nu fi jucat vr’un rol.

Viaţa lui cheltuită în mod atât de felurit, străluceşte încă din anii tineri; cu anii lui de studiu încep cele d’intăi scrieri. Alăuta Ro­ mânească, Dacia literară, unde în unire cu CMieorghe Asachi, fie cu

44

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Heliade Rădulescu, lucrează neobosit pentru reînvierea limbei noas­ tre. Ca profesor la Academia Mihâileană, ţine celebrul şi înflărăratul curs de introducere în Istoria Românilor, apoi publică comoara Letopiseţelor. ef0‘; Dar nu aceste câteva rânduri pot da seamă de uriaşa activitate a acestui om, de aceea menită este cartea «Minervei», să limpezească cea mai grandioasă figură de om politic din istoria noastră con­ temporană.

Io. lO.-Vasile Alecsandri 9

cel mai mare poet al Românilor, o broşură de 72 pagini cu portretul poetului. între atâtea mari figuri pe care «Minerva», le-a scos la lumină pentru mărirea neamului, Alecsandri nu putea să lip­ sească. Citiţi aceste pagini, unde renaşterea culturii noastre naţionale trăeşte în persoana şi în faptele marelui bard de la Mirceşti.

Cel ce nu cunoaşte pe Alexandri decât ca poet, vede aci pe pa­ triotul care a luat parte la toate actele mari ale redeşteptării noastre.

El a fost cel d’intâiu care a dat pildă, desrobind Ţiganii de pe moşia lui, în 1S38, el a fost unul dintre factorii principali ai «Unirii», el a organizat împreună eu Millo teatrul nostru naţional şi în sfârşit tot el, la bătrâneţe, a găsit cele mai puternice accente ca să cânte vitejiile unui Peneş Curcanul şi a Fraţilor Jderi. într’un cuvânt, Alecsandri se întrupează în aceste pagini aşa cum a fost el, cu toate nobilele lui sentimente de patriot, cu toată bogăţia imaginaţiunei lui de poet.

h. ll.-Ştefan-GebMare, copilăria şi soirea pe jnnn o broşură de 88 pag. Ce Român n’a auzit de Ştefan-celiii JSKj Mare şi cui nu-i tresaltă inima, gâijdindu-se c’o să mai ci­ tească ceva despre gloriosul Voevod ? In acest volumaş pentru cei ce au uitat să înfiripează din nou icoana marelui Ştefan, viaţa lui din copilărie plină de legende războinice până în ultimele zile ale sale, când încărcat de ani şi de izbânzi, lasă moştenire pământul Moldovei fiului său Bogdan, prin cunoscutul testament, care cuprinde atâta jale şi prevedere înţeleaptă pentru viitor. Rând pe rând reînvie faptele vitejeşti, Rahova, în care două zile şi două nopţi a ţinut lupta, Razboenii şi Dumbrava Roşie despre care Alecsandri a cântat aşa de frumos.

«Decât o viaţă moartă, mai bine-o moarte vie Decât Moldova ’n lanţuri, mai bine moartă fie.»

Apoi Valea-Albă, cu acel moment de îndoială în care Ştefan nu mai credea aproape în steaua lui şi câte clipe din care una singură ar fi fost de ajuns ca să ilustreze pe un Domn.

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

4rh

lo. 12-13."Istoria lui Mihai Viteazul pentru ponnnili nnniQIIPQP de N. Iorga. — Bucureşti.— O broşură de JJU1 UI I UlIlallUOUj 127 pag. Cel mai mare şi mai muncitor is­ toric român ce avem astăzi, d-l N. Iorga, a scris cea mai populară şi frumoasă istorie a lui Mihaiu Viteazul. Paginele superbe din căr­ ticica de faţă sunt scrise cu atâta avânt şi cu aşa putere de convin­ gere, încâi dela «Cântarea României»; a lui Alecu Russo încoace nu credem să se fi scris ceva mai înnălţător în genul acesta. Iată de ce nu vom greşi dacă vom socoti broşura d-lui Iorga ca una din cele mai potrivite cărţi de a deştepta şi creşte o generaţie tânără în sentimentele patriotice, ca un catechism, care să nu lipsească din mânile nici unui Român ştiutor de carte. «E biue ca unui popor să i se vorbiască de oamenii lui mari.»

Io. 14.-Revo!uţia iui Huria,

Iară a evenimentelor petrecute în viaţa Românilor din Ardeal la anul 1784 era necesară, căci marea monografie a d-lui Nicolae Densuşianu nu era accesibilă pentru popor. Prin paginile acestei bro­ şuri se săvârşeşte deci un lucru bun, dându-se în mâna poporului firul sigur care duce la cunoaşterea şi înţelegerea uşoară a uneia dintre cele mai triste epoce din istoria noastră. Este această epocă în care Românul din Ardeal, robit, chinuit şi batjocorit mai rău ca dobitoacele, a prins arma în mână pentru ca el singur să—i facă dreptate într’o patrie în care nimeni nu-i mai ascultă păsurile. Toată trâgedia dir. jurul eroului moţ Ho na se desfăşoară înaintea cetito­ rilor, toată soarta tristă a Românilor iobagi se întrevede din căldu­ roasa descriere din broşura noastră.

Io. 15.-Răpirea Bucovinei

Bucureşti. — O broşură de 9 60 pagini. Legăturile noastre cu fraţii noştri din Bucovina sunt din ce în ce mai puţine. Soarta lor ne preocupă tot mai puţin. Desnnţionalizării lor de către Nemţi şi Ruteni opunem prea puţine piedici. In asemenea împrejurări, ca un imperativ categoric, se impune căutarea oricărui mijloc de a deştepta şi ţinea viu interesul pentru acea parte a românismului ameninţat, cu care constituium odată un singur trup. Citirea istoriei, a acelei nemiloase istorii, care nu ascunde adevărul, ci vecinie ne povesteşte de ceeace a fost frumos şi măreţ, sau trist si doborîtor, ne pune în cunoştinţa faptului, că acea Bucovină a fost odată... până de curând, o parte a ţârei nostr*, şi că vremuri grele si împreju­ rări fatale ne-au răpit poate pentru mult timp «vesela grădină.»

Trebue ca fiecare Român să cunoască peripeţiile acestei 'răpiri si prin broşura de faţă are un călăuz lămurit şi instructiv.

46

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Ho. 16.-Cuni să ne creştem copiii. sB„Tdf i^0: Creşterea unui tineret iubitor de ţară, de Dumnezeu şi de omenire, iată ce tratează broşura aceasta. Autorul călăuzeşte pe băiat din cea mai fragedă copilărie, până la timpul când devine un membru util al ţării sale, vorbeşte despre prima îngrijire ce i-o dau doicile şi guvernantele, despre jocuri şi gimnastică, despre sentimentele ce trebue să le cultive părinţii, între care amorul de patrie trebue să ocupe întâiul loc. Mai ales partea din urmă e pe larg şi obiectiv desvoltată.

la. 17.-Păstrarea sănătăţii 0

Bucureşti. — O broşură de 64 pag. Cărţi de igienă populară, afară de broşurile eruditului şi regretatului doctor Felix, avem foarte puţine. Câte există sunt scrise de obiceiu de oamenii laici, şi traduse rău după cărţi străine. Broşura noastră, dato­ rită unui specialist remarcabil, tratează foarte popular şi în ace­ laşi timp foarte obiectiv, principiile cele mai trebuitoare de igienă precum sunt: îmbrăcămintea, hrana, alimentele, condimentele, apa, miş­ carea şi odihna etc. Ştiind cât de primejduită este sănătatea, mai ales în părţile de jos ale societăţii noastre, necesitatea răspândirii acestei broşuri o va recunoaşte ori-şi-cine.

fân 10 S-pi pitim 9 Bucureşti — O broşură de 48 pag.

S^Uo IU* yy uti ynllmil o Astăzi când ziarele zilnice nu ţin seamă de trebuinţele culturale cele mai arzătoare, când orice carte, fie bună fie rea, îşi găseşte apărători şi reclamagii, era ne­ cesar a preveni pe aceşti speculanţi şi a uşura orientarea citito­ rilor cari nu cunosc literatura complectă. în broşura noastră se expun câteva principii generale de cari trebue a se conduce cei ce vor să-şi îmbogăţească în mod serios cunoştinţele de limbă şi literatură românească; se caracterizează scrierile autorilor celor mai distinşi şi utili, şi, la sfârşit, se stărue asupra înfiinţărei de biblioteci po­ pulare.

lo. 11.-10 Maiu 9

revistă istorică naţională pentru şcolari, aranjată în -patru tablouri de Tiu Avr. Ăguletti. O broşură de 61 pag. Este o apoteosare a vitejiei armatei române şi a gloriosului nostru Rege Carol I-iu. Revista aceasta, care s’a jucat cu un deosebit succes pentru întâia oară la gimnaziul «Enăchiţâ Văcărescu» din Târgovişt?, îşi ocupă cu cinste locul. în «Bi­ blioteca Minervei» fiind menită să sădească şi să întreţie focul sacru al dragostei de patrie în inimile fragede ale tinerelor generaţii.

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

47

No. 20-22.-Războiul pentru neatârnare. de ani de câDd, prin bărbăţia oştenilor şi prin destoinicia Căpitanului lor România şi-a câştigat neatârnarea — visul după care atât au oftat părinţii şi strămoşii noştri. — Am crezut dar că a venit vremea ca acest însemnat eveniment al istorii noastre contimporane să de cu­ noscut în cercuri cât mai largi şi cat mai bine. Spre acest scop am dat în biblioteca noastră Populară o descriere cât mai amănunţită şi pe înţelesul tuturor a războiului dela 1877—1S7S, siăruind mai ales asupra părţii ce Românii au avut-o în acest războiu.

Cetitorii se vor încredinţa că prin această publicaţie am făcut un bun serviciu poporului nostru.

No. 23.-Viaţa şi faptele Mitropolitului Moidouei de N. lorgft : al 23-lea Veniamin Costachi (1768-1846) număr din biblioteca po­ pulară atât de folositoare, atât de ieftină a «Minervei», se alătură cu vrednicie la minunata istorie pe scurt a lui Mikai Viteazul, apărută în aceiaşi bibliotecă. Inspirat în chip sincer de frumoasa comemo­ rare centenară a Seminarului întemeiat de neuitatul Mitropolit, d.

Iorga ne înfăţişează cu neîntrecutele-i daruri de istoric şi scriitor, viaţa şi faptele marelui ora al bisericii noastre. Aici ca şi în toate celelalte opere ale sale, d. Iorga ştie să dea viaţă nouă trecutului, dânsul nu povesteşte ca istoricii obicinuiţi, ci desfăşoară înnaintea noastră faptele apostolului cultural care a fost Veniamin şi eveni­ mentele timpului de atunci, în toată vioiciunea şi complexitatea lor şi totuşi în cel mai curat şi mai înţeles stil popular. Broşura este prinosul cel mai nimerit ce se putea aduce memoriei lui Veniamin ca din sufletul oricărui Român, din orice pătura socială şi din ori­ ce ţară. Ea mai are şi însuşirea de a se întemeia pe cea mai de­ plină cunoaştere a isvoarelor şi pe cea mai conştiincioasă critică a lor, aduce deci foloase şi istoricilor literari, nu numai obştei pentru care e scrisă cu toată inima şi cu tot norocul.

No. 24.-Aritmetică.

O broşură de 90 pag. Bucureşti 1905. într’o ţară ca a noastră, în care numă­ rul analfabeţilor întrece cu mult pe al celor ce ştiu carte, nevoia unei astfel de lucrări a fost simţită.

Cu ajutorul ei poate oricine să înveţe uşor noţiunile elementare, absolut trebuincioase în viaţă, de aritmetică.

Numărarea, scrisul şi citirea numerilor, adunarea, scăderea, înmul­ ţirea şi împărţirea cu toate cazurile posibile, sunt tratate într’un mod cat se poate de uşor, limpede şi corect. . Ea este utilă pentru toată lumea, pentru tineri ca şi pentru bătrâni.

4S

CATALOGUL LIBRĂRIEI «MINERVA»

Ho. 25.-Fem8iSe în revoluţiunea din Rusia

rina Arboro-Ralli. pp. 9S în 16° mic. Este o conţi ibuire din cele mai bine venite spre a ne informa asupra frământărilor politice şi sociale, epocale din împărăţia Ţarilor, unde trăiesc greu şi snfer şi mai greu un milion şi jumătate de fraţi ai noştri. D-şoara Arbore este fiica venerabilului d-r Zamfir C. Arbore, 'luptătorul neobosit, martirul chinuit ani de zile în Siberia şi scriitorul foarte preţuitul Basarabenilor, aşezat acum la noi în ţară. Astfel, prin ereditate şi edu­ caţie, apoi prin studii proprii, dânsa cunoaşte foarte bine stările ruseşti şi este chemată a ne orienta asupra lor. Broşura schiţează caracterele cele mai ideale ale femeilor revoluţionare ruse şi toată mişcarea lor pe cât de îndrăsneaţă, pe atât de romantică şi de înduioşetoare. Este o lucrare foarte, interesantă şi educativă în cel mai moral înţeles. Pentru noi, care avem milioane de fraţi ce sufăr supt robie, politică sau economică şi socială, ea va fi şi un îndemn spre idealismul sfânt al iubirii de libertate şi de oameni.

Toate popoarele îşi iubesc trecutul; tradiţiile şi neamul.

Aceasta se poate observă desigur şi la noi, întrucâtva, dar nouă ne lipsesc semnele acestei evlavii. Mai cu seamă noi ro­ mânii pare că nu ştim că o măreaţă figură istorică, redată prin penelul unui pictor priceput, este un prilej de mângâere sufletească şi de mândrie patriotică.-în adevăr că ne şi lipsiau reproduceri bune după tablourile puţine care reprezintă figurile marilor voevozi. S’a făcut însă un început demn de toată lauda.

Institutul de Arte Grafice şi Editură Minerva a editat printre alte lucrări de acest gen un admirabil tablou reprezintând pe:

UN ADMIRABIL TABLOU COLORAT

după originalul marelui pictor Obedeanu. Cel mai războinic voevod al nostru, care a ţinut un moment în mână coroana a trei ţări surori, ne apare din acest tablou cu o putere de sugestie extraordinară. îndemnăm pe toţi .cei cu simţire adevărat românească să-şl procure acest tablou, care este o po­ doabă pentru orice casă.

Preţul tabloului Lei I 50

r

r■ Oficiul ■ ■ *

p

G C

r

u m

de vânzare de»□ hârtie produsă in farăl 4, STRADA ACADEMIEI. 4.

■-------------------:•>—

„La acest oiiciu se găsesc de vânzare, pre» dabile imediat sau după coiidiţiuniîe din co­ mande, următoarele hârtii:

! : * * ■* ■ g

H

m

«.Hârtie specială pentru documente, acţiuni şi titluri: hârtie specială de mână cil plicuri, cu şi fără filigrane, în cutii spe­ ciale; hârtie arabescuri şi imitaţie de pauză cu plicurile lor in cutii speciale .şi în pachete; hârtie specială pentru scrisori format cabinet» şi de poştă simple, liniate şi cadrilate cu sau rară filigrane.

Hârtie ministerială şi velină cu «Marca ţârei», Trei Stele», Ursul-, sau «Leul», simple si vărgate, liniate .sau cadrilate.

Hârtie sugătoare, albă şi colorată, groasă şi subţire; hârtie sugătoare gris pentru omorât muşte, hârtie sugătoare pentru filtrat şi steriotipic. Hârtie liniată pentru note musicale.

Hârtie specială de desemn şi registre; hârtie gălbuie pentru cărţi didactice şi reviste ilustrate. < Hârtii fine colorate; hârtie colorată zisă «natur».

Carton alb pentru cărţi dc vizită; carton pentru cărţi poştale; carton fin colorat, cavţpn^ile, iută, şi carton colorat pentru dosare. /să^. " ; •Hârtie ele tipar si de afi.sî^Sârti a r>' zisă v>.Federleicht>.

Hârtie pergaminată a 1 /s Ld?o1 brajitcvf)entru împachetarea materiilor grase, vată, artic\fi#\ll£d.p^uerie, şi comestibile.

•Hârtie albă de împachetâ^^M^e^hrună încleită şi neîncleită, satinată şi nesatinată de împachetat.

Hârtie rezistentă de împachetat; precum : Manilla (thauen) gris-îer, parchemint, hârtie de celuloză rezistentă satinată numai pe o parte, albă sau colorată. ^ Mucavale: gris. brune şi albe; mucava de pae. ^Hârtie pentru Watter-Closete, serpentine şi confeti. Hârtie cu dungi şi flori colorate pentru căptuşit cufere.

Hârtie zisă pelure albă şi colorată; hârtie subţire p. farmacii.

Primeşte comande de orî-ce iei de hârtie».

Modele şi catalogul se expediază franco după cerere.

* ® a n .

V

DEPOSITUL GENERAL: STRADA ACADEMIEI, No. 4. — BUCUREŞTI rn-B-m-

rm n a

b

a

j

-•

MARELE MAGAZIN de MUZI

Jean Feder l\

FURNISORUL CURŢII REGALE

BUCUREŞTI. — 54, CALEA VICTORIEI, 54. (lângă. «PIndependance Roumaine»)

:

Vinde în RATE MICI

PIANE-şi .

PIANINE* DIN CELE MAI BUNE FABRICI Bschsiein, Boesendorfer>s Roenîsclb, Kaps* A Schiedmayer-Pianoîorteîabrik, Hooî. m

GRAMOFOANE 'AMERICANE

•

JT

Marea „THE STAR” 3? M&RE QEPOZIT OE PLĂCI

î .< •

"+r‘ li

CEL MAI VAST DEP0S1T DE

Jfote şi instrumente CU MARE RABAT

.

i

CATALOGUL LA CERERE GRATIS

I

Rugăm a observa adresa: CALEA VICTORIEI, 3L