Vasile A. Mitită

CUVÂNTARE

ţinută la 16 Octombrie ziua încoronării

de D-l profesor T. lordănescu

Aceasta este \iuape care afăcuta D-l să ne bucurăm si să ue veselim nitr’cinsa.

Rari au fost zilele de bucurie ale poporului Românesc! Cercetând izvoadele bătrâne vedem că Românul n a avut parte de multe bucurii. Nori groşi s’au ridicat la orizont încă de când divinul Traian ne-a lăsat pe acest pământ, cari au devenit din ce în ce mai ameniţători, pana ce se deslăntui furtuna urgiei barbare care^ ne ţinu 1000 . „ de ani în întunerec şi în neştiinţa. Dar sămânţa divina nu piere. Zorile apărură mai strălucitoare în ziua cân după vârful munţilor, din peşterile neumblate de cat de fiare si din ascunzişurile pădurilor se coborau sfioşi, P JJ dind să nu fie surprinşi, descendenţii legionarilor fără frică si ai cuceritorilor lumei de odinioară. In vai, langa a dulci, în câmpiile argintate de flori ^se formară sate Ş oraşe, cari se întinseră continuu pana Ia râul ce. mare şi la marea albastră. O veselie se încinse intre: ce. ce: aveau aceiaşi limbă şi aceleaşi cântece şi m curand începu _ ganizaţiunea de stat, care^numai putea fi m „ , ce nu'o cunoşteau. Puşi însă ca n. ‘?ţe , ltJ „P £car‘j pe unde trebuiau să intre cele mai criF P > priveau cu lăcomie şi invidie Ia traiul p , gat al strămoşilor noştri. Cate nu a şi acum d durat! Dar Rom— - - >“fp'“TJS cu ' suSS2 faruntHeiuiP se opune deci dârz şi nu cade de cât uoarea minţii iui, 3 H.iQirmne Câte lupte grozave nu ne povesfesc câitecele niastre,' câte descrieri de acte de ne Povestesc can jcarij sj câtc (aude nu ne aduc scSii scriiţorn "streini streini din acele „jefantimpuri, dar şicel Mare pe câte suferinţe, un timp ploios, n",Cn pim del ae noroi noroi si rănit, . urmărit ca unând !a mama animal sa, care sălbatic, nu vrea pe să r«cunoască°dflu pe un învins. Câtă suferinţă dar şi câtă