600 Iei; 1 dentist 6.000 lei; 5 ajutori de chirurgi

SĂNĂTĂŢII 7

se depărteze de regulile ce le sunt prescrise, să denunţe Comitetului fără părtinire pe cei împotrivă următori.

Protomedicul, când nu avea îndeletniciri în sesiile Comitetului sânătăţei, va fi dator a presida Comisia doftorilor. Va priveghea pentru întinderea hultuitului, în Capitală şi în tot Principatul. Va îngriji ca Spitalele civile şi ostăşeşti să’ fie ţinute in bună stare. Ca spiţeriile să fie asemenea în bună stare.

Va îngriji ca îndatoririle doftorilor să fie bine lămurite.

Protomedicul, ca şef al tutulor doftorilor, este dator ca în tot ce priveşte partea medicală în Principat să raporteze Comitetului sănătăţei, iar pentru cercetarea diplomelor, lucrarea o va face prin Comisia doftorilor.

El mai este dator a propune Comitetului toate măsurile de îmbunătăţirea stărei sănătăţei (art. 92, 93).

In oraşul Iaşi vor fi un protomedic, 4 alţi doftori şi un doftor moşitor, alcătuind toţi aceştia un număr de şease şi osebit încă vor fi 4 moaşe (art. 94).

Comisia doftorească va fi pe rând presidată de fiecare doftor, când Protomedicul nu o va putea presida.

Ei se vor întruni, împreună cu chirurgul, de două ori pe săptămână la Casa Eforiei.

Comisia doftorească se va sfătui asupra firei boalelor în fiinţă, asupra simptomelor, asupra noilor mijloace de vindecare.

Ea va fi însărcinată, după poftfrea Comitetului, cu cercetarea diplomelor doftorilor, spiţerilor şi moaşelor.

In bugetul pe anul 1864, după unirea de fapt a Principaţelor-Române, se găseşte o nouă organizare a serviciului sanitar: 1 director general al serviciului sanitar, 1 inspector, 1 contabil pentru spitale, 1 veterinar şef, 1 chimist, 1 taxator al ordonanţelor medicale, 3 şefi de birou, 4 sub-şefi de birou, 1 registrator, 7 copişti ; 7 membri ai consiliului medical superior şi un secretar al acestui consiliu.

Serviciul medical de judeţe. Câte un medic primar de judeţ la cele 33 judeţe, câte un medic de arondisment, câte un sub-chirurg şi 7 veterinari.

Astfel a rămas organizaţiunea serviciului sanitar până la anul 1874, cu mici modificări făcute mai în fiecare an, adăugându-se sau reducându-se câte un post.

8

ALMANACHUL

O organizare nouă s’a dat acestui serviciu prin legea sanitară din anul 1874, când.s’au determinat atribuţiunile administraţiunei sanitare centrale şi a organelor sale locale, trecându-se medicii primari de judeţe, medicii de plăşi şi veterinarii, la judeţe.

Prin această lege Va prevăzut ca personal în Direcţiunea generală a serviciului sanitar: 1 director general, 1 cap de cancelarie, 2 capi de oficiu, 1 referend al statisticei medicale, cu un ajutor, 2 ajutoare de corespondenţă, 1 arhivar şi un registrator; un consiliu medical superior, compus din 9 membri, un secretar al acestui consiliu şi două comisiuni de câte 3 membri, una de farmacişti şi alta de veterinari.

Această organizaţiune s’a menţinut numai până la 1876 inclusiv.

In anul 1877, personalul Dirccţiunei s’a restrâns foarte mult, pentru motive de economie, resursele Statului urmând a întâmpina necesităţile răsboiului.

Starea aceasta de lucruri a durat până la 1881. când s’au modificat art. 10 şi 131 din legea dela 1874.

Prin această lege, pe lângă cererea mai multor posturi găsite necesare în vederea unei mai mari desvoltări a serviciului, s’a creat postul de subdirector, căruia i s’au dat şi atribuţiunile de şef al serviciului medical şi de secretar al consiliului sanitar superior; s’au înfiinţat două *posluri de inspectori veterinari şi cinci carantine de vite la fruntariile despre Rusia.

Tot în anul 1881 s’a votat şi legea pentru înfiinţarea de spitale rurale, adaptându-se chiar în acelaş an 4 mănăstiri: Floreşli, Horezu, Nifon şi Slatina, în localuri de spitale rurale.

De atunci nu s’au mai făcut decât modificări neînsemnate, până la l Aprilie 1885.

Aceste modificări n’au adus alte schimbări în alcătuirea serviciilor din Direcţiune, decât adăogirea de 4 membri în consiliul sanitar superior, dintre care unul chimist şi unul veterinar şi câte 2 membri în consiliile farmaceutică şi veterinară.

In acest interval de timp s’au mai înfiinţat treptat spitale rurale, în judeţele în cari necesitatea lor era mai urgentă.

In anul 1886 s’a înfiinţat consiliul superioi de epi-

SĂNĂTĂŢII 9

zootii şi 3 laboratorii de chimie : în Bucureşti, Iaşi şi

Craiova' şi ospiciul de infirmi la Brâncoveni (Romanaţi).

In anul 1888 s’a suprimat laboratorul de chimie din

Craiova, laboratorul-de chimie din Bucureşti s’a'trecut V, la ministerul - instrucţiunei publice, iar Institutul de patologie şi de bacteriologic s’a adăogat la Direcţiunea generală a'serviciului sanitar.

In anul 1891 s’a înfiinţat pe lângă Direcţiune şi un institut de vaccin animal.

In anul 1893 s’a-modificat din nou legea sanitară şi pe lângă alte posturi mai mici, s’au creat şi 4 posturi de inspectori sanitari, s’a înfiinţat un institut antirabic la Iaşi, iar spitalele rurale s’au trecut în administraţiunea judeţelor, acordându-se câte o subvenţiune pentru întreţinerea lor.

STOMACUL BUCUREŞTILOR Tn)ăm aci numărul bietelor animale jertfite pentru hrana zilnică a bucureştenilor, în 1907 :

lloi Tăiaţi în abator: Ia total

Bivo- Vitei si Vaci Bivoli Jîţc malaci Kgr. de came Tăiaţi în oraş :

Berbeci Porci şlcapre Mici 45.99-2 30.933 415 57G 24.367 1 2.442.749 2®» 4.114 171.162

Douăsprezece milioane şi jumătate de carne, tăiată în abator şi trei milioanejumătate carne, provenită dela animale tăiate în oraş, consumată numai în interval de un an ! Dacă am mai adăoga şi carnea importată în oraş, atât în stare proaspătă cât şi afumată, precum şipeştele ce se. consumă în cantităţi destul de respectabile,—dar pentru care nu se maLţine socoteală dela 1903 decând s’au desfiinţat accisele,^ne-am îngrozi de colosala carne ce devorează populaţia Bucureştilor!

Un semn îmbucurător însă: dela 1898 se taie în abatorul din Capitală din an în an mai puţină carne. Astfel dela 17 milioane de kgr. carne (1898) a scăzut la 12 milioane jum., în 1907. De asemeni şi numărul anima. lelor tăiate în oraş s’a redus la mai puţin de jumătate în ultimii 10 ani. Bucuria vegetarienilor!

10

ALMANACHUL

NOUA LEGE SANITARA -

^ea mai largă şi mai generoasă modificare .a legei ^ sanitare a fost rezervată actualei admiriistraţiuni a serv. sanitar, care, după serioase studii, a alcătuit proiectul definitiv al nouei legi sanitare. El a şi fost depus pe biurourile corpurilor legiuitoare încă din se- ' siunea trecută şi odată cu începerea noului an financiar 1910—1911, va avea fiinţă.

Proectul coprinde 48 articole în 7 mari diviziuni şi anume: 1. Autorităţile sanitare; 2. Serviciul exterior;. 3. Măsuri contra boalelor infecţioase; 4. Igiena publică : 5. Exerciţiul medicinei, al medicinei veterinare,, al farmaciei şi al moşitului; 6. Administraţiunile independente spitaliceşti; 7. Dispoziţiuni finale şi tranzitorii. 1. Legea creează 9 consilii pe lângă direcţiunea generală j a) consiliul sanitar superior, compus din 6 membri de drept şi 17 numiţi; b) consiliul superior de epizotii, din 10 membri de drept şi 3 numiţi; c} consiliul tecnic veterinar, cu 3 membri de drept şi 2 numiţi, d) consiliul mixt de igienă industrială din 7 membri, e) consiliul de medicină legală, având 6 membri f) comisia farmaceutică cu 5 membri, g) consiliile de igienică şi de salubritate publică (în fiecare reşedinţă de judeţ câte unul, mai mult unul în Bucureşti şi Iaşi,, în total 34), li) consiliul de disciplină, alcătuit din 5 membri, şi i) consiliul permanent (pentru a’şi da părerea la numiri), compus din 5 delegaţi (4 din consiliul sanitar şi 1 al ministrului, în persoana directorului).

Directorul general va ţine un stat personal pentrufiecare funcţionar, (cazier), cu însemnările relative. Toţi funcţionarii au drept la 2 luni concediu pe an şi la treipermisii de câte 8 zile. vSoţia şi copiii funcţionarului mort din cauza unei boale infecţioase sau a unui accident, în timpul şi din cauza serviciului, au dreptul la pensia întreagă, orcât ar fi servit. Funcţionarii sunt puşi la retragere din oficiu de minister, cu avizul motivat al consiliului şi pe temeiul notaţiunilor din cazier,, după vârsta de 58 ani şi dacă au 25 ani de serviciu.

SĂNĂTĂŢII

11

După etatea^de 60 ani, retragerea e obligatorie, afară de părerea contrarie a consiliului. Pensia cuvenită va fi cea prevăzută în legea pansiilor. 2. Medicii din serviciul exterior sunt : a) medicii sanitari (inspectorii regionali, medicii şeG de oraş şi medicii de circ. urbană sau rurală), b) medicii de spital şi c) medicii bacteriologi, şefi de laboratoare. Mediciisanitari şi cei de spitale mixte dau examen de capacitate, cei de spitale speciale sunt recrutaţi prin concurs, iar bacteriologii sunt recomandaţi de consiliul permanent, dintre doctorii distinşi cari au lucrat 3 ani' întrun laborator de bacteriologic, ori de igienă, din; ţară, sau străinătate. Numirea dată pe baza examenului, se face pe 3 ani, după care consiliul se pronunţă dacă stagiarul poate fi numit definitiv, sau se mai prelungeşte. or nu, provizoratul 2 ani. După acest timp medicul e numit definitiv, sau perde postul. Numirea pe baza concursului este din capul locului definitivă.

Din punctul de vedere al asistenţii sanitare, ţara se împarte în 18 regiuni: Botoşani (cu jud. Dorohoi şi Botoşani); Neamţu (cu Suceava şi Neamţu); laşi (cu Iaşi, Vaslui şi Fălciu) ; Bacău (cu Bacău şi Roman); Pntna (cu Putna şi Tecuci) ; Covurlui (cu Covurlui şi Tutova); Tulcea; Constanţa; Buzău (cu Buzău şi R.Sărat); Brăila (cu Brăila şi Ialomiţa); Prahova (cu Prahova şi Dâmboviţa); Ilfov; Argeş (cu Argeş şi Muscel); Waşca (cu Teleorman şi Vlaşca); Romanaţi (cu Romanaţi şi OII); Vâlcea (cu Vâlcea şi Gorj) ; Dolj,. şi infme Mehedinţi. Reşedinţa regiunii va fi în capitala judeţuluialcărui nume îlpoartă regiunea Regiunea se îm- în circumscripţii; cele rurale nu vor avea mai mult de 15.000 loc., iar cele urbane între 7—20.000. Medicul inspector regional e şeful tuturor serviciilor sanitare din regiune. Oraşele Bucureşti şi Iaşi constitue unităţi sanitare independente, iar medicii şefi ai oraşelor Craiova, Galaţi, Brăila şi Ploeşti sunt supuşi jurisdicţiunii de control al inspectorului regional respectiv.

O inovaţie a legii e înfiinţarea de laboratoare de igienăcentrale (în Bucureşti şi Iaşi) şi regionale (Craiova Piteşti, Constanţa, Galaţi şi Bacău), afară de mijloacele ce se vor pune la dispoziţia medicilor sanitari şi în