Graffiti, dincolo de ziduri (II) Dragoș Teodorescu

56 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

la aer și la soare se enerveazăși începe brusc săse scuture. Cutremurul de gradul opt pe scara demagnitudineRichterdărâmăla început casa tovarășilor închiriați, care de fapt e a lui, și pe urmă toată comuna, craterul având mai multe mii de pogoane în dia- metru și câteva în jos. În sus ţâșnesc pietre ponce albe, cele ușoare sunt aruncate mai departe de răsuflarea creaturii. Își agită pendunculul solzos doborând două tur- nuri gemene de apă de pe dealul Urlaţilor, pânăla Mizil. Președintele multicolor al Ţărilor Dependente crede că Ţarul Statelor Unite Siberiene, a izbit, undeva, o bombă ato- mică, în timp ce Ţarul crede, dimpotrivă, că Președintelenueopersoanădecuvânt și a ordonat deschiderea focului și-a FestivaluluiInternaţionaldeMuzicăde la Mamaia. Astfel se declanșează un război mondial, fiindcăi se năzare tovarășului Doru-din-Sectorul-Nouă să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala. În loc să-și umple geamantanele cu zarzavaturi, curci și pui hrăniţi natural în seră îl roade curiozitatea (și pantofii cu șiret în talpă). De vreo două ceasuri (pendule e prea vulgar!) se tot aude un ronţăit uniform. Astfel se explică dispariţia balenelor albastre, și a bocancilor ignifugi. Îi trebuia acestui tovarăș fruntaș în întrecerea soci- ală pe ramura siderurgică, dar hăbăuc de cap să știe cât e de lungă coada din fundul curţii! Îl mânca în fund să știe ce-i cu ea!

CRISTIAN OVIDIU DINICĂ

Cândva armata

înarmatăam debutat la gazeta de perete agarnizoanei, evenimenteleregimentului nostru le comentam pe tăcute noapteasubpăturile pecarelelegamdegrumazulnopțiicu sârme sănu ni le fure gradații învestițicuordineacuvintelorșiprecizia tăcerii, ne transformam în licurici săalergămgândurile deparcăamficăutatsăprindemposturistrăine înarmați cu galenăși sârmăca antenă,

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

celmairăsfățatpostceruterapostulsantineleiunu, lamiezulnopțiiascultammetronomlaradioeuropa liberăînroșiți de emoții ca în fața unei mari dileme oarenetoarnă cineva, dimineațane legănam casălciile,bătuțidevântprinarături tușeamcaanemoneleluiluchiannădușițidesperanțe, transpirați de urzeli infantile, căutamlinișteaînbocanciiuzi,înviorați pășeamsprecantinăsăneechilibrămenergeticcumurăturișiceaidezvirginat cu biscuiți rigizi precumcoajadecopac, lecțiideechilibristicăprimeamzilnic întredouăalergărișiorameseilafirulierbiiîncaregustareane indispunea cu pateu din resturi și așteptări prăjite, timpultreceacaunglonțînecatînosânză, lapoligonexercițiiledetragereneîmbogățeauimaginațiaculovituri risipite prin iarbă, cartușe și ținte virusate, alergamcapișcoturileînșampanieoricapătrunjelulîn oală, eram instruiți pentru ugerul viei și sticlele de pe rafturile alimentării în care conservele de pește dețineau recordul laînjurături, lacantinășlefuiamcuprivireapardosealarâncedășipescuiampe îndelete cartofii ori fasolea din cazan capecelemaitariofertepentrugurmanzi, cătredormitorbăteamcadențaînritmulstropilordenămoldelaunștrand improvizat și invizibil încaremembriidevazăerau comandanții, pe margini înfloreau magnoliile soarelenepăcăleacăaduceîntacâmurideluxploaia săoimortalizămpecimentulproaspătvopsitcutrupuri tinere, speranțele înfloreau ca ciupercile dupăploaie nedoreampermisiișielogiamamr-uldelajurământpânălalăsareala vatrăca pe cel mai important sfânt al tinereții noastre.