Page 1

Dezvoltă-ți inteligența! Joacă șah! Dragi cititori, la 20 iulie este celebrată Ziua mondială a șahului, instituită în 1966, la inițiativa Federației Internaționale a Jocului de Șah (FIDE). Ziua marchează data fondării organizației în 1924.

Șahul este un fenomen la nivel mondial, care nu cunoaște bariere lingvistice. Oricine poate învăța cum să joace folosind mișcările de bază, pentru strategie este, însă, nevoie de ani de exercițiu. Popularitatea jocului a crescut în timp, ajungând, în prezent, la milioane de jucători din întreaga lume. Se poate considera însă, că șahul a apărut în India cu mai bine de 2.000 de ani în urmă. Legenda spune că un înțelept indian, Sessaibn Dahar, ar fi inventat jocul de șah, pentru a-l instrui și distra pe împăratul perșilor, Seram. Jocul se numea atunci „ciaturanga”. Prin figurile sale și poziționarea acestora, șahul căuta să reprezinte componența și ordinea de luptă a armatei indiene din vremea aceea. Ulterior, șahul s-a răspândit din India în toată Asia centrală și de răsărit, iar la sfârșitul secolului al V-lea a pătruns în Iran, unde s-a bucurat de o mare popularitate. În secolul al VII-lea, șahul a fost cunoscut de arabi. Ei au numit acest joc — nou pentru ei - „satrandj” (de la cuvântul persan „satrang”). La vremea aceea, regulile jocului de șah se deosebeau în mare măsură de cele actuale. Arabii au dezvoltat și au desăvârșit în oarecare măsură vechiul joc de șah. Odată cu răspândirea „satrandjului” în Europa, cultura jocului de șah, care atinsese o dezvoltare destul de mare la arabi, a decăzut simțitor. Perioada dintre secolele al X-lea și al XV-lea a fost o perioadă de decădere a artei șahului. Atmosfera deprimantă din perioada Evului Mediu nu putea favoriza dezvoltarea liberă a artelor. Șahul a devenit un joc al hazardului. Se juca pe bani, la fel ca și zarurile, triktrak și alte jocuri asemănătoare. La sfârșitul secolului al XIII-lea, Biserica Catolică l-a trecut în rândul jocurilor interzise, șahul fiind considerat o pierdere de vreme, un joc nedemn de un creștin. Această interdicție a fost înlăturată la mijlocul secolului al XIV-lea. Regulile actuale ale jocului de șah au fost create, în cea mai mare parte, în epoca Renașterii (secolele al XV-lea și al XVI-lea), deși unitatea lor deplină a fost realizată abia în 1854, prin publicarea de către K.A. Ianis a unui excelent studiu privind analiza logică și istorică a regulilor jocului de șah. „Șahul este piatra de încercare a inteligenței”, definea, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, acest joc al minții, Johann Wolfgang von Goethe, cel mai important reprezentant al clasicismului german.


Printre campionii mondiali ai jocului de șah consemnați în palmaresul FIDE se află americanul Wilhelm Steinitz, germanul Emanuel Lasker, care era nu doar șahist, ci și matematician și filosof, cubanezul Raul Jose Capablanca, diplomat de profesie, dar și jucător de șah genial, rușii Alexander Alehin, Mihail Botvinnik, Vasili Smislov, Mihail Tal, Tigran Petrosian, Boris Spasski, ultimul fiind detronat de americanul Robert Fischer (supranumit un Mozart al șahului) în „meciul secolului” disputat în septembrie 1972, la Reykjavyk, capitala Islandei. În 1975, FIDE l-a declarat campion mondial pe marele maestru rus Anatoli Karpov, care, în 1985, a fost învins de tânărul mare maestru Garry Kasparov. În 1993, Kasparov, care urma să joace pentru titlu cu englezul Nigel Short, a intrat în conflict cu FIDE, formând o federație separată a jucătorilor profesioniști. Începând cu ediția din 1998, Campionatul Mondial s-a disputat în sistem eliminatoriu cu peste 100 de participanți. Între cei mai recenți campioni mondiali îi amintim pe rusul Alexander Halifman, marele maestru indian Wisvanthan Anand, ucraineanul Ruslan Ponumareh, Rustam Kasimdzhanov din Uzbekistan, bulgarul Veselin Topalov, care a cunoscut consacrarea deplină în 2005, la Campionatul Mondial de șah de la San Louis (Argentina) și rusul Vladimir Kramnik, care deține titlul de mare maestru internațional de șah, fiind și campion mondial în versiunea de șah clasic înființată de Kasparov (2000-2006) și apoi campion mondial al versiunilor unificate (2006-2007).

Vedeți cărțile pe care merită să le citiți!

Alekhine, A. Deux cents parties d`echecs (1908-1927). T. 1 / A. Alekhine. – Sussex, 1973. – 250 p.


Elementele jocului de șah. – București : Ed. Cultura Fizică și Sport, 1950. – 190 p. Cartea de față este un plan de pregătire teoretică a șahiștilor, se adresează jucătorilor, dar și acelora care fac primii pași în șah, care n-au mai avut ocazia să cunoască teoria și pentru care publicațiile de șah sunt prea grele. Veți găsi în această carte elementele de bază ale teoriei șahului, exprimate într-o formă simplă și bine exemplificate.

Carol, Luiza. Șah. Aventuri în lumea de jucărie / Luiza Carol. – Cluj-Napoca : Clusium, 2000. – 31 p. Cartea include povești didactice pentru copii, despre regulile jocului de șah. O carte care merită citită chiar, Vă rugăm!


Ștefaniu, Constantin. Partide decisive în campionatele mondiale de șah / Constantin Ștefaniu. – București : Ed. Sport-Turism, 1989. – 479 p. Monografia de față și-a propus să prezinte iubitorilor șahului toate partidele cuprinse în cele 31 de meciuri și un turneu, organizate între anii 1886-1986, în scopul atribuirii titlului de campion mondial, la care au fost adăugate atât precampionatele din perioada 1851-1885, cât și întrecerile susținute în confruntările oficiale. Lucrarea cumulează astfel un număr de 803 partide, constituind un excelent material de studiu adresat celor care doresc să-și îmbunătățească măiestria șahistă.

Ursuianu, Teodor. De la Zero la Maestru. Vol. 1 / Teodor Ursuianu. – [S.L], 1996. – 114 p. Autorul acestei lucrări, maestru al sportului, Teodor Ursuianu, a căutat pe baza experienței proprii, să expună într-un ansamblu legat fără a avea pretenția, că acest adevărat manual de șah cuprinde totul, o inedită metodă de predare a șahului, plecând de la simplu la complex, într-


un mod gradat, progresiv, astfel ca tinerii jucători de șah, să poată urmări și însuși conținutul mai ușor.

Vrei să devii maiestru? : Culegere de combinaţii la şah (material de studiu pentru începători). – Chişinău : Iulian, [s. a]. – 200 p. : il. Culegerea dată este destinată elevilor pasionați de șah. Ea conține aproximativ 200 de exemple sistematizate conform sarcinilor propuse. Rezolvarea problemelor din carte, situate în grad crescând de dificultate, va contribui la dezvoltarea gândirii combinative a tinerilor șahmatiști.

Șah birmanez; Șah chinezesc; Șah circular (bizantin); Șah mobil; Șah thailandez; Șahul junglei / Păun, Gheorghe. Jocuri logice competitive. – București : Ed. SportTurism, 1990. – P. 90-93. Este o carte despre jocuri logice, unde sunt descrise și câteva tehnici de șah. E binecunoscut


faptul că jocurile logice formează un adevărat univers și sunt variate, precum aripile fluturilor. Jocurile sunt așezate în ordine alfabetică, pentru a se înlesni găsirea lor. Vă îndemnăm dragi cititori s-o lecturați, este o carte nemaipomenită!

Скрипченко, Фёдор. Эльмира штурмует шахматный Олимп / Фёдор Скрипченко. – Chişinău : [S.n.], 2003. – 226 c. Cartea este consacrată Elmirei Scripcenco, mare maestru în şah, campioană mondială la secţiunea fete până la 16 ani, campioană europeană la secţiunea femei. Este o relatare al tatălui şahistei, arbitrului de şah Fedor Scripcenco despre educaţia morală şi formarea profesională a unui campion mondial. Lucrarea conţine numeroase partide de şah jucate de Elmira Scripcenco la diverse competiţii internaţionale, precum şi poze de familie.

Скрипченко, Фёдор. Шахматная гордость Молдовы : (мемуары) / Фёдор Скрипченко. – Chişinău : „Tipografia Centrală”, 2005. – 272 c.

Cartea e despre originea și cum s-a stabilit în lume școala de șah din Moldova.


Profile for Biblioteca Transilvania

Dezvoltă-ți inteligența! Joacă șah!  

Dezvoltă-ți inteligența! Joacă șah!  

Advertisement