Meniuc George

George Meniuc - un spirit romantic, un visător și un căutător de esențe Cumpătarea e mai de preţ decât îndrăzneala.

Poet, dramaturg și eseist român, George Meniuc s-a născut pe 20 mai 1918 la Chișinău. Este absolvent al Liceului „M. Eminescu” din orașul natal și al Facultății de Litere și Filozofie din București.

A început să scrie versuri din 1932, urmând ca doi ani mai târziu sa-i fie publicată prima poezie în revista literarștiințifică „La țară”, a societății Mihai Eminescu din Chișinău. Colaborează cu versuri în revistele de liceu „Licurici”, „Armonia”, „Revista noastră”, precum și în „Pagini basarabene”. În anul 1939 îi apare primul volum de versuri, întitulat "Interior cosmic".

Placheta, ce conține 14 poezii selectate din versurile apărute în periodice, a fost apreciată de critici și consemnată, mai târziu, de G. Călinescu în monumentala sa „Istorie a literaturii”. Un an mai târziu publică volumul de eseuri "Imaginea în artă".

George Meniuc activează în cenacluri literare închise, fiind prezent la ședințele clandestine care au loc la Dumitru Corbea, Geo Dumitrescu și Miron Constantinescu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial devine colaborator la postul de radio în cadrul redacției emisiunilor în limbile naționale.

Pentru un timp lucrează la Secția de Limbă și Literatură a Institutului Moldovenesc de Cercetări științifice, perioada în care a scris poezii de inspirație folclorică și basme în versuri pentru copii: „Povesti” (1955), „La balul coțofenei” (1956) și „Prichindel” (1969).

De asemenea, traduce din opera unor mari scriitori, precum F. Dostoievski, A. N. Tolstoi, K. Simonov și N. V. Gogol. Și opera sa beneficiază de traduceri în mai multe limbi, în rusă, armeană, franceză, spaniolă ș.a.. În afară de poezii și eseuri, George Meniuc a scris și piese de teatru: „Vernisaj despre biografia de creație a lui V. Van Gog si Gauguin” și „Rața și rățuștele”. În anul 1972 George Meniuc este distins cu Premiul de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pentru literatură, iar în 1982 obține titlul de „Scriitor al poporului din Moldova”. George Meniuc s-a stins din viată la 8 februarie 1987.

Ne face o deosebită plăcere să vă prezentăm cărțile de pe rafturile bibliotecii, ce așteaptă a fi citite de către cei împătimiți de lectură. Iar cititorii, care nu-l cunosc încă, vor descoperi – suntem siguri, un mare poet.

Interior cosmic : versuri și proză.

– Ed. a 2-a / George Meniuc. – București: Litera Internațional, Chișinău: Litera, 2003. – 336 p. – (Biblioteca școlarului).

Interior cosmic astfel se numește volumul de debut al poetului, care prevestește înfiriparea unui nou stil în poezie. Deși debutul lui G. Meniuc anuntă apariţia unui poet post simbolist, tindea mai mult spre modelul blagian, pentru a cunoaşte spaţiile necuprinse ale lumii necunoscute.

O serie de poezii din acest volum vor susţine această afirmaţie, vor scoate în vileag dorinţa poetului de a accede la toate câte sunt pe lume.

Interior cosmic / George Meniuc.

– Chișinău: Litera, 1997. – 311 p.

Făcând o incursiune în opera poetică a lui George Meniuc observăm o predispoziţie nativă spre vis. Poetul e prin excelenţă un visător şi un meşter de visuri. Pentru poet, visul e mijlocul universal de transfigurare artistică.

Spirit romantic, dublat de luciditate, un visător şi un căutător de esenţe, receptiv la miracolele existenţei, Meniuc a trăit nostalgia idealităţii şi a transcris-o în poezie şi eseuri, fiind un inteligent cunoscător de poezie, cultivat cu lecturi substanţiale, capabil de a vedea frumos, de a simţi delicat, de a capta interesul.

George Meniuc: Pagini de corespondenţă / Muzeul Literaturii Române Mihail Kogălniceanu.

– Chișinău: Grafema Libris, 2010. – 520 p.

Volumul este asemeni unui roman epistolar. Cartea cuprinde scrisorile lui George Meniuc adresate unor oameni de cultură: Vladimir Beşleagă, Ion Druţă, Arcadie Suceveanu, Tatiana Găluşcă – dragostea vieţii sale, Ovidiu Bârlea şi alţii. Aceste scrisori reprezintă nişte dialoguri de suflet, care, confruntate cu istoria, exprimă adevăruri psihologice, uneori cutremurătoare, vizavi de creaţie, destin literar şi timp. Comunicarea epistolară reprezintă fundamental o convorbire, un schimb de păreri, eventual cu finalitate spirituală. Pentru G. Meniuc, dialogul ar fi un catalizator important al gândului, al energiilor spirituale.

Delfinul: povestiri / George Meniuc. – Chișinău: Cartea Moldovei, 2008. – 200 p.

Cartea împrumută titlul celebrei nuvele Delfinul, care împreună cu alte câteva nuvele, eseuri creează o lucrare care devine prilej de reflecţie asupra tainelor artei. În întrebările scrisului său, el caută sensul ordinar al fenomenelor, despică firul în patru pentru a releva legătura veşnicelor teme – arta, viaţa, moartea, dragostea.

George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca : Eseuri, memorii, corespondență, poezii inedite / Arcadie Suceveanu, Nicolae Romanenco. – Chișinău: Cartier, 1999. – 224 p.

George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca de Arcadie Suceveanu conţine eseuri, memorii, corespondenţă, poezii inedite ale unora dintre cei mai importanţi basarabeni ai perioadei postbelice. G. Meniuc avea o predilecţie deosebită pentru scriitorii tineri, le urmărea evoluţia, le recenza şi le prefaţa manuscrisele, îi ocrotea şi le lua apărarea atunci când era cazul. La rândul lor, poeţii tineri din toate generaţiile de după el l-au considerat drept un simbol al poeziei moderne în acest spaţiu, un poet care a cunoscut Itaca românească şi care a impus la noi o formulă poetică mult deosebită de celelalte, un limbaj cult, intelectual, filosofic.

Langa, Andrei. Destinul dramatic al poeziei lui George Meniuc // Literatura română postbelică: Integrări, valorificări, reconsiderări. – Chișinău, 1998. – P. 219–231.

E existenţa umană superioară, ridicată în treapta demnităţii. Prin vis realizezi o împlinire umană desăvârşită.

Mihai Cimpoi

Meniuc George (20.V.1918 – 8.II.1987, Chişinău) // Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia.

1812-2006. – Chișinău, 2007. – P. 309-311.

Rădăcinile creaţiei lui George Meniuc stau înfipte adânc în colinde şi balade, în reprezentările populare (adică în arhetipurile mitice), iar vârfurile ei le găsim de acum înainte semeţ în aerul distins al culturii universale … O predispoziţie nativă spre vis ne întâmpină de oriunde: poetul e prin excelenţă un visător şi un meşter de visuri. Visul nu e doar proiecţie a fanteziei: e chiar realitatea cea vie a artei. E mijlocul universal de transfigurare artistică.

Meniuc George (20.V.1918 – 8.II.1987, Chişinău) // Literatura română : Dicţionar de istorie şi teorie literară / alcăt. : Lora Bucătaru. – Ed. a 3-a. – Chișinău, 2003. – P. 339-343.

Baladescul, simbolica poeticii populare (mărul roşu, Lerul, Măiastra, şarpele casei), situează opera de maturitate a lui George Meniuc în spaţiul autentic autohton.

Eugen Lungu

Rachieru, Adrian Dinu. George Meniuc sau „Revenirea la sine” //Rachieru Adrian Dinu.

Poeţi din Basarabia. – Bucureşti; Chișinău, 2010. – P. 71-79.

Rădăcinile creaţiei lui George Meniuc stau înfipte adânc în colinde şi balade, în reprezentările populare (adică în arhetipurile mitice), iar vârfurile ei le găsim de acum înainte semeţ în aerul distins al culturii universale … O predispoziţie nativă spre vis ne întâmpină de oriunde: poetul e prin excelenţă un visător şi un meşter de visuri. Visul nu e doar proiecţie a fanteziei: e chiar realitatea cea vie a artei. E mijlocul universal de transfigurare artistică.

Lectură plăcută!

http://www.istoria.md/articol/547/George_Meniuc,_biografie