Simbolul renașterii naționale în Basarabia

Simbolul renașterii naționale în Basarabia

Când mă voi trece-n umbră, Dar mă voi trece, știu Să nu-mi aduceți doctori În casă și-n pustiu.

Departe și de lume, Dar și de paradis, Lăsați-mă anume La masa mea de scris....

Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți Leonte și Eudochia. După studiile primare și secundare, în anul 1956, Dumitru Matcovschi devine student la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea „Istorie și Filologie”. Ultimul an de studiu (1960-1961) îl face la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău din cauza fuzionării acestor două instituții universitare. Și-a început activitatea în calitate de redactor în 1963 la ziarul „Moldova socialistă”; tot atunci apare prima sa plachetă de versuri, Macii în rouă. În anul 1964 devine membru PCUS. În anii 1966–1970 a fost

redactor-șef adjunct la săptămânalul „Cultura”, funcție pe care este forțat s-o părăsească din motive ideologice. În 1969 apare volumul de versuri Descântece de alb și negru, care imediat după apariție este interzis de cenzura sovietică, fiind considerat subversiv. Cartea, în varianta inițială, nu a mai văzut lumina tiparului. Între 1988-1997 este redactor-șef al revistei „Nistru” (redenumită în „Basarabia” în 1988). În această calitate, publică articolul Veșmântul ființei noastre de Valentin Mândâcanu, cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei. Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina Matcovschi. În 2012, au jucat nunta de aur.

Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de poezie, proză și piese de teatru Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană. Dumitru Matcovschi a scris, de asemenea, și piese de teatru, precum Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata, Troița, Bastarzii etc. Troița a fost ecranizată în 1993 prin premiera filmului televizat de lung metraj cu același nume. Multe din versurile lui Matcovschi au fost transpuse pe note de către compozitori ca Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mircea Oțel, Mihai Dolgan, Constantin Rusnac, Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Ion Enache, Eugen Doga, Bucurați-vă, prieteni fiind unul din cele mai recunoscute cântece din repertoriul muzicii ușoare autohtone. Poetul a prezentat un interes aparte pentru creația populară orală (poeziile Inimă de mamă, Cu numele tău) și probleme ale timpului (piesa Abecedarul). În anul 2011, scriitorul a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria A „Literatură”, de către președintele României, Traian Băsescu. În 2009, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere, Matcovschi a primit de la primarul orașului Chișinău titlul și panglica de Cetățean de Onoare al orașului. Printre altele, Matcovschi a primit următoarele distincții: 1989 — Scriitor al poporului 1996 — Cavaler al Ordinului Republicii Moldova Membru titular al Academiei de Științe din Republica Moldova 1997 — Laureat al Festivalului Internațional de poezie „Nichita Stănescu” 2000 —

Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor 2012 — Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural” A fost deținător al premiilor „Mihai Eminescu” și „Pentru distincție în muncă”. În mai 1989, poetul a fost implicat într-un grav accident rutier, în urma căreia a fost supus unei serii de operații la creier și a rămas în comă 5 sau 6luni. Incidentul, care se presupune că a fost organizat, a generat interes național, iar chirurgul care a condus operația declara atunci că supraviețuirea maestrului este o minune. În iunie 2013, poetul a fost supus unei intervenții chirurgicale repetate, după ce a fost internat cu diagnosticul proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatică, ca urmare a acumulării de sânge. A murit la data de 26 iunie 2013, în jurul orei 23:00. A fost înmormântat cu onoruri militare în satul său de baștină pe 29 iunie. Corpul neînsuflețit a fost transportat la Academia de Științe, după care a fost transportat în Vadul-Rașcov. Procesiunea a fost transmisă în direct de televiziunea națională. La propunerea scriitorului Ion Hadârcă, ziua de 29 iunie 2013 a fost declarată zi de doliu. Moartea poetului a fost urmată de numeroase declarații din partea oamenilor de artă, primelor persoane în stat, cât și din partea oamenilor politici.

Este recunoscut de critica literară pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia si unul dintre cei mai mari poeți ai limbii romane.

Dorința sa cea mare a fost, este și va fi, îndemnul să respectăm şi să ne iubim părinții, casa părintească, locul natal, baștina locul de unde se trag rădăcinile noastre.

Bucuraţi-vă / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Cartier, 2014. – 420 p. „Poet al mărgioarei de Est a românismului trecută prin foc și prin sabie, sacerdot al Basarabiei cu oameni care au chipul lui Isus, Dumitru Matcovschi s-a identificat mereu în poezie cu o voce colectivă. În profundele și inconfundabilele ei sonorități regăsim o afectivitate caldă față de lucrurile umile de acasă, chiotul baladesc de voinicie și rezistență identitară, bucuria simplei dăinuiri dublată de o nemărginită sete de credință, expresia mesianică a unui rost existențial și istoric comun deosebit. Odată cu trecerea anilor, inflexiunile acestei voci capătă accente tragice de litanii în genunchi pe ruinele stingerii unui neam, un gust amar al vidului şi zădărniciei, tonuri de blesteme biblice, vehemențe satirice țintind finalitatea unui efect de exorcizare. Iar peste toate, ca o boare vindecătoare, se insinuează un sentiment al infinitului vieţii, o râvnită intimitate cu verdele crud. Este simțirea unui aproape pe care toţi poeţii reprezentativi ai Basarabiei de azi l-au dorit cu o patimă ardentă. În pragul ultim al vieții, în faţa Providenţei, ei l-au invocat cu o nesfârşită sfială, într-o psalmodiere de rugă a inimii transmisă de tradiţia filocaliilor, dar cunoscută în spaţiul dintre Prut şi Nistru, prin amara experienţă a marginii, ca o experienţă a fatalităţii care numai cu ajutorul lui Dumnezeu poate fi îmblânzită.” (Andrei Țurcanu)

Toamna porumbeilor albi; Piesă pentru un teatru provincial / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Cartier, 2014.

– 480 p. Întreaga creaţie a scriitorului (…) pledează contra pierderii de suflet. Romanele sale ţintesc anume în această direcţie. Dacă am încerca să completăm o fișă a personajelor, ne-am convinge că cei mai mulţi sunt purtătorii unui mesaj etic bogat, în care grija pentru suflet ocupă un loc esenţial. Toate împreună, romanele (în continuarea poeziei) devin o veritabilă profesiune de credinţă a artistului şi cetăţeanului. Și romanele, și piesele scriitorului includ puternice elemente baladești, crâmpeie de cântec și de bocet, personajele fiind conturate cu un plus de pitoresc și de poezie. Tendinţa marcată spre proza de factură lirică se verifică în ritmurile rapsodice sau elegiac-baladeşti, în profilul muzical al frazelor, în poezia profund lirică a peisajelor, în imagistica cu accentuat caracter plasticizant, în digresiunile lirice cu caracter diferit. Prin toate autorul câştigă o modalitate în plus de a releva fiinţa lăuntrică a omului.” -- Stela LUCA „Mâine îmi cumpăr hulubi, revine badea Lisandru la vorba veche, am scăpat viu la Konigsberg numai datorita hulubilor, m-am jucat cu ei și am întârziat la masă, dacă nu întârziam, mă îngropa de tot mina ceea nemțească; am să-mi cumpăr o pereche de hulubi, să-i cresc frumos, să zboare toată ziua în jurul casei și să mă bucure."

Publicistica Domnului Matcovschi va rămâne în analele istoriei basarabene ca un document veridic şi dureros, totodată, fiind tot atât de combativă şi demascatoare ca acea a marelui nostru Poet, Eminescu.

Neamul Cain / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Ştiinţa, 2008. – 320 p.

Un volum ca un protest, un memoriu, o mărturisire. Poezia Sa rămâne a fi o ardere, o zbatere, o clipă unică, un dor de neam, de țară. Să încercăm să descoperim în Neamul Cain drumul regal al iubirii între Cain și Abel.

Morților, vă iubesc / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Profesional service, 2011. – 128 p.

Omul de cultură, Dumitru Matcovschi, se produce în diverse variante și ipostaze. În acest volum versurile vorbesc de individualitatea creatoare distinctă poetului.

Viața de lumină, de multă lumină are nevoie. Și stropul de apă are, și firul de iarbă.

Nimic n-a rămas până azi, dar nimic de la Noe. Se depărtează de țărm o corabie albă, Se apropie de țărm o corabie albă....

Eu sunt și fără harpă eu sunt în voie...

Cuvintele înșir ca mărgelele pe salbă...

Amarele confesiuni / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: MagnaPrinceps, 2011. – 248 p.

Cartea respectivă este o antologie în manieră eminesciană. Volumul cuprinde poezii din anii debutului (1962-1963) până în 2008, despre țară, limba română, mamă, femeie, grai, raiul casei părintești şi altele.

Pasărea nopții pe casă / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Prometeu, 2003. – 303 p. În acest volum versurile îl reprezintă pe poet ca un exponențial spontaneității românești, care gândește ca un om modern, iar tradiționalismul vine nu din ereditatea etnofolclorică, ci dintr-o poziție de viață și de creație adoptată în mod conștient.

Un bătrân și o bătrână Trec pe-alee cătinel, Ea-cu-n trandafir în mână, Cu o crizantemă el...

Teatru: Bastarzii; Cântec de leagăn pentru bunici; Abecedarul; Tata; Pomul vieţii; Troiţa; Vătămătorii; Destinul; Sperietoarea; Vine apa sau Nimfodora / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Prometeu, 2009. – 535 p.

Larisa Ungureanu: „Dumitru Matcovschi și-a început activitatea de dramaturg la mijlocul anilor 70 ai secolului trecut, în condițiile statului sovietic, a cenzurii, a diverselor interdicții din partea organelor comuniste de conducere.” […]

Majoritatea pieselor [lui Dumitru Matcovschi] au văzut lumina rampei pe scena Teatrului Academic „A.S. Pușkin” din Chișinău în anii 7080, apoi în 2000 pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (fostul academic) și a Teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca. […]

Volumul conține piesele de teatru: Președintele, Cântec de leagăn pentru bunici, Piesă pentru un teatru provincial, Pomul vieții, Abecedarul, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata, Troița, Bastarzii ș.a. au fost montate pe scenele teatrelor din Republica Moldova

Să mă iubeşti / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Prometeu, 2003. – 187 p. În acest volum găsim configurația specifică a poeziei intime, evidențiată şi prin cântec ca specie şi ca stare. Răsfoind-o ve-ţi găsi o frumoasă poezie de dragoste…

Eterna carte: Versuri / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Cartea Moldovei, 2013. – 95 p.

Volum de versuri, manuscrisul căruia a fost propus editurii de către autor, dar apărut după plecarea Sa în eternitate, grație suportului financiar al lui Valeriu Poia.

Cuvintele vin de departe Din moși-strămoși Sărut această carte Această eternă carte Cu oameni frumoși...

Crucea / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Concernul „Presa”, 1999. – 223 p.

Versurile înserate în acest volum sunt „trăite” de către poet, sunt scrise în perioada deșteptării naționale…

Limba maternă–ca floarea eternă, De busuioc și de dor.

Dor de țărâne, de doine bătrâne, De freamătul codrilor.

Ea ne adună cu soare și lună, Cu viitor și trecut: Frunză de laur bătută cu aur De-un meșter necunoscut...

Veşnica teamă: Versuri / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Cartea Moldovei, 2001. – 215 p.

Volumul de față cuprinde o materie neomogenă, dar bogată, continue procesul de căutare a semnificației unei lumi, a ființei umane și a unui rost.

Palma ta ne-a mângâiat, Vorba ta ne-legănat, Am crescut cu alți copii de-o seamă Lângă pomul cel rotat, Lângă spicul cel bogat, Lângă pragul casei noastre, mamă... (Mama)

Vremea pârgului... frântă, inima / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Complexul Editorial-Poligrafic ULIM, 1999. – 120 p.

Volumul de fată cuprinde versuri despre bunătate – axa acestei lumi, despre părinții care au rămas singuri, împovărați cu lacrimi pe obraz, cărunți, frumoși, evlavioși, inimoși…

Matcovschi, Dumitru. Vad / Dumitru Matcovschi – Chişinău: Ed. Litera, 1998. – 311 p.

Volum inclus în colecția „Biblioteca școlarului”, prin care poetul contribuie la procesul de educare a conștiinței naționale şi a misiunii ce ne revine pe acest pământ.

Blând se luminează.

Floarea ce-nfioară.

Pe oglinda apei Lebăda coboară. (Blând)

Imne şi blesteme / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Hyperion , 1991. – 270 p.

Apărut în perioada deşteptării conştiinţei naţionale, volumul include versuri dedicate istoriei poporului român cu nerv politic, încărcat cu atitudini demascatoare. „Poezia trebuie să reprezinte universul „…iar poetul trebuie să fie mai degrabă un compozitor al unei intrigi, decât al versului”, spunea Aristotel în Poetica. Liceenii în exegezele prezentate s-au axat pe aceste calităţi care sunt prezente în poezia lui Matcovschi, gândirea poetului contopindu-se cu universul. Muza lui, înţeleasă ca epifanie nu este altceva decât Basarabia. Patria Poetului dintotdeauna a fost țara dorului. „Trecută prin foc și prin sabie, / furată, trădată mereu, / ești floare de dor, Basarabie, / ești lacrima neamului meu… Accentul exegezelor punându-se pe relaţia poetului cu lumea şi natura din care provine, e plămădită din lumină şi întuneric, din

suferinţă şi iubire, din revoltă şi disperare, dar mai ales din grija înfiorată pentru ziua de mâine a Basarabiei. A fost menționat că alături de Nicolae Dabija, Dumitru Matcovshi este unul dintre cei cei mai neînfricaţi luptători pentru triumful adevărului şi dreptăţii pe această palmă de pământ, care se numeşte Basarabia.

Aici departe / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Concernul "Presa", 1997. – 61 p.

Aici departe, dumnezeiește crescut din moarte nemuritor luceafar tânăr luceferestese daruieste veciilor.

Lumina sfanta, lumina blanda.

Si ingeri canta, si pajuri zbor, si neagra pandacutit implanta.

Zeus cuvanta mantuitor.

Aceeași teama: portret in rama.

Un om de seama?

Un om de ghips?

Maicuta-mama, striga-ma cheama ultima vama: apocalips.

Pomul materiei / Dumitru Matcovschi. – Chișinău: Uniunea Scriitorilor din Moldova, 1996. – 40 p. În această plachetă de versuri scriitorul şi-a conturat profilul poetului îndrăgostit de omul din preajmă, de meleagul natal, de graiul matern, de folclorul strămoșesc…

Greierașul Puiu / Dumitru Matcovschi – Chișinău, 2003. – 14 p.

Culegerea de poezii amuzante despre greieraşi şi furnicuţe, clopoţei şi albinuţe, despre micul ursuleţ Martinel cărora le fredonează cântece de leagăn păpuşa Drina, scrisă de Dumitru Matcovschi, şi intitulată Greieraşul Puiu. Cărţulia face parte din colecţia Poezii de seama voastră, apărută în anul 2003, la editura Prut Internaţional.

Cărticica este viu ilustrată de către Marcel Şendrea, astfel încât să captiveze atenţia micilor cititori.

Bună dimineaţa, mamă / Dumitru Matcovschi – Chişinău, 1999. – 15 p.

O primă apariţie pentru copii, versuri despre mamă, ursuleţul Martinel, păpuşa Drina, despre furnică, greieraş, melci, frunze etc.

Bate vântul, spicul sună: clopoţel, clopoţel.

Spicul sună şi ne-adună: clopoţel, clopoţel. („Clopoţel”) Două fete, două pui are tata…

Ah, fetele mele… Copilele mele”… („Ah, fetele mele”) Sunt şi cântece de leagân pentru fetiţe în această carte: „Nani-nani şi iar nani, uşurel, pe braţul mamei, că-i târziu şi luna-i nouă, şi cerul cu stele plouă. („Cântec de leagân pentru păpuşa Drina”)

Despre viaţa şi opera lui Dumitru Matcovschi Dumitru Matcovschi - poet şi om al cetății / Dumitru Matcovschi.

– Chișinău: Ştiinţa, 2009. – 327 p.

Volumul respectiv cuprinde analize literare a creației scriitorului, diversă ca gen literar – poezie, proză, publicistică, dramaturg, evocări, mărturii, dedicații poetice, referințe critice, interviuri oferite, viața în imagini.

Datorită simplității sale a fost omul cetății, al unei cetăți al cărei edificare a contribuit plenar şi la a cărei temelie a zidit, aducându-și pe altar viața, pentru a moșteni noi întreaga avere a literaturi, lăsate de domnia sa poporului nostru, având acum posibilitatea de a ai mulțumi pentru tot ceea ce a făcut pentru noi, comemorându-l prin valorificarea operei și personalității sale.

„Suntem ca niște frunze duse de valuri…”

Dumitru Matcovschi

Lectură plăcută!