Carlo Collodi

Tatăl lui Pinocchio „Aventurile lui Pinocchio” a fost definită drept o elocventă descriere simbolică a drumului dificil pe care îl parcurge fiecare dintre noi de la magica libertate infantilă la responsabilităţile vieţii adulte. Povestea lui Pinocchio e tradusă în peste 260 de limbi, iar primul film care i-a fost dedicat datează din 1910!

Când Pinocchio - păpuşa lui Geppetto - prins-a viaţă, înlemnit-au criticii. (N. Petrescu-Redi)

Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini, a fost un scriitor şi ziarist italian, autor al unor unor cărţi didactice pentru copii. S-a născut la 24 noiembrie 1826 în Florenţa, Italia şi tot acolo a decedat la data de 26 octombrie. El este autorul celebrului roman Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino. Numele pseudonimului său vine la satul Collodi, unde s-a născut mama sa Angela Orzali, şi unde şi-a petrecut şi el o bună parte din copilăria vieţii lui.

Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani, prin recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Ca jurnalist, a crescut în faimă în doar câţiva ani, contribuind la o mare varietate de periodice de pe întreg întinsul Italiei şi prin conducerea sau chiar fondarea unor ziare importante. În anii 1850, Carlo Lorenzini îşi extinde preocupările de jurnalist cu cele de autor dramatic şi scriitor, dând o atenţie deosebită dezvoltării operei şi dramei. A început să scrie cărţi pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii „Povestirile zânelor”. Această carte a fost urmată de o serie de cărţi special concepute pentru uz şcolar, în care basmul se împletea cu prezentarea cunoştinţelor, o formulă care era destul de populară în acele vremuri.

Este celebru pentru povestea lui Pinocchio, păpușa de lemn care a prins viață și a încântat copiii din toată lumea. În 1881, Carlo încearcă să publice primele pagini din Pinocchio la secțiunea pentru copii a ziarului unui prieten.

Povestea are succes și este publicată în foileton pînă în 1882. În 1883, apare în volum prima ediție a aventurilor lui Pinocchio, iar în 1892, prima traducere în limba engleză. În 1940 apare prima versiune animată, un film Disney devenit repede celebru. În tot acest timp, Collodi a continuat să scrie piese de teatru și povestiri și a fondat un ziar de satiră, Il Lampione, iar cărțile lui pentru copii au fost folosite ca material didactic. Moare în 1890, la Florenţa.

Aventurile lui Pinocchio: Povestea unei păpuşi de lemn / Carlo Collodi.

– Chişinău: Prut Internaţional, 2005. – 188 p.

Această carte e un îndemn pentru copii, ca să asculte de părinţi şi să iubească şcoala şi învăţătura. Are multe glume în ea, de aceea se citeşte repede. Şi nici măcar nu are multe pagini!!!

Vă îndemnăm să citiţi această carte, iar cine a uitat-o, recitiţi-o! Este captivantă şi cu multe învăţăminte!

Cartea face parte din seria Biblioteca pentru toţi copiii.

Aventurile sunt publicate pentru prima dată în 1881 într-o revistă pentru copii. Cartea povesteşte aventurile unui personaj numit Pinocchio, o marionetă care a prins viaţă, şi ale săracului său tată, un tâmplar pe nume Geppetto. Romanul este considerat un clasic al literaturii pentru copii şi stă la baza multor opere de artă derivate, cum ar fi filmul casei Disney cu titlul Pinocchio.

Pinocchio / Carlo Collodi. – Bucureşti: Herra, 2008. – 160 p.

A fost odată...

Un împărat! se vor grăbi să mă întrerupă micuţii mei cititori.

Nu, dragii mei copii, v-aţi înşelat. A fost odată o bucată de lemn.

Nu era un lemn de mare preţ, ci un lemn ca toate lemnele, din cele pe care iarna le punem în sobă, ca să facem focul şi să încălzim odăile.

Nu ştiu cum s-a făcut, dar într-o bună zi, bucata asta de lemn s-a pomenit în prăvălia unui tâmplar bătrân, pe care-l chema, meşterul Anton, dar pe care lumea îl poreclise meşterul Cireaşă, din pricină că avea nasul roşu şi lustruit, ca o cireaşă coaptă.

Continuarea istorioarei o aflaţi din carte.

Pinocchio / Carlo Collodi. – Bucureşti: Editura Cartex 2000, 2006. – 128 p.

Ca multor baieți, lui Pinocchio îi place să facă numai trăsnăi, să nu-şi asculte părinţii, să chiulească de la scoală şi să nu muncească. Ca mulţi băieţi obişnuiţi, Pinocchio face doar ce-i place, fără a se gândi la consecinţe. Însă eroul acestei poveşti nu este un băieţel oarecare. Şi, cu siguranţă, nu este unul obişnuit. De fapt, nici nu este un băiat.

Având un cap făcut din lemn şi trupul lui fiind cioplit dintr-un buştean năzdrăvan, Pinocchio este o marionetă. Ba, mai mult, o marionetă neastâmpărată!

Pinocchio / Carlo Collodi. – Bucureşti: Regis, 2012. – 190 p.

Gepetto era un tâmplar care găsi în atelierul său o bucată de lemn. Se hotărî să facă o marionetă. Dar când aceasta fusese terminată, ca prin magie prinse viaţă. Astfel Gepetto se hotărî să numească băieţelul Pinocchio. Dorind să fie un tată bun, îşi vându haina pentru a-i cumpăra lui Pinocchio un abecedar ca să meargă la şcoală. Când toate acestea erau făcute, el văzu un circ la care participă desigur, uitând de şcoală.

Păpuşarul îl chinui în spectacol dar la sfârşit îi dădu 3 galbeni. Astfel băiatul se plimba, până dădu de nişte hoţi, şi tot aşa până când în cele din urma, după ce minţi şi i se făcu nasul mare, zâna avu milă de el, transformând-ul într-un băieţel. De atunci Pinocchio deveni un băieţel conştiincios.

Pinocchio / Carlo Collodi. – Bucureşti: Corint, 1997. – 160 p.

Autorul Carlo Collodi oferă cititorilor o călătorie extraordinară şi plină de imaginaţie cu această poveste clasică a unei marionete egoiste al cărei comportament necuviincios, o duce dintr-o nenorocire în alta - de la a-şi arde picioarele până la a fi spânzurată într-un copac, de la a fi legată cu lanţul de o cuşcă până la a fi inghiţită de un monstru marin. În final, ademenit de promisiunea de a deveni un băiat „adevărat”, cu condiţia să-şi schimbe năravurile, Pinocchio încearcă să devină cuminte. Dar, oare, faptele lui bune nu vin prea târziu?

Pinocchio / Carlo Collodi. – Bucuteşti: ERC PRESS, [S.a.]. – 16 p.

Această ediţie este pentru cei mai mci cititori. ...Abia ajuns acasă, Geppetto luă repede uneltele şi înepu să-şi facă păpuşa mult dorită.

- Ce nume să-i pun? se întreabă în sine Geppetto - Am să-i zic Pinocchio. Numele ăsta o să-i poarte noroc. Am cunoscut o familie întreagă care se numea aşa: Pinocchio tatăl, Pinocchioaia mama, Pinocchieii copiii, şi toţi o duceau destul de bine. Cel mai bogat dintre ei era cerşetor. Şi-acum că găsise numele păpuşii lui, începu să lucreze cu nădejde, şi îi făcu mai întâi părul, apoi fruntea, apoi ochii...

Continuarea povestioarei o aflaţi din cărticica lui Carlo Collodi de pe rafturile bibliotecii noastre.

Lectură plăcută!

Vă așteptăm cu drag, dragi cititori!!!