Aureliu Busuioc-plimbător de nostalgii

Aureliu Busuioc promotor al literaturii române autentice Orice prezent va fi neapărat un ieri, iar orice viitor se va lăsa scris în filele trecutului, şi doar trecutul rămâne constant, negrăbinduse să aibă o cale reversivă: el ia forma unui ieri mai mult sau mai puţin apropiat de prezent, care se grăbeşte să se topească în infinitatea clipelor. Dorinţa fierbinte de a reţine în loc timpul este zadarnică: blestemul lui Cronos nu cruţă pe nimeni: „Dar glasul meu se prinde-n glasul masei...”.

La 26 octombrie sărbătorim ziua de naştere a poetului, prozatorului, dramaturgului şi traducătorului Aureliu Busuioc. În această zi în familia lui Alexandru şi a Olgăi Busuioc, în comuna Cobâlca (azi Codreanca), judeţul Orhei, se naşte fiul Aureliu, viitorul literat. A urmat liceul „T. Boga” din Timișoara. A învățat la Școala Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu, pe care a abandonat-o în timpul examenelor finale pentru a fi "repatriat". Revine în Moldova în 1949. Studiază la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creanga” din Chișinău. Publica epigrame, parodii, poezii umoristice în ziarul „Tinerimea Moldovei” și revista „Chipăruș”. Are un debut dublu – placheta pentru copii „La pădure” (1955) și volumul de versuri satirice „Prafuri amare” (1955). Editează ulterior plachetele: „Piatra de încercare” (1958), „Firicel de floare rară” (1961) și „Aventurile lui Nătăfleață” (1961), „Cizmele cocostârcului” (1967), „Marele rățoi Max” (1968). În 1966 publică romanul „Singur în fața dragostei”, manifestându-se și ca romancier. A fost sef de sector la ziarul „Moldova socialistă”, redactor-șef adjunct la revista „Chipăruș”, redactor-șef la ziarul „Tinerimea Moldovei”, consultant literar, iar în 1977-1987 secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Traduce din literatura rusă și universală, din operele scriitorilor Alexandru Blok, Anton Cehov, Nicolai Gogol, Alexandr Pușkin, Alexandr Griboedov, Maxim Gorki, Mihail Șolohov, Sándor Petőfi, O. Henry, Byron, ... . S-a stins din viața pe 8 octombrie 2012, în locuința sa.

Romanul sau „Singur in fata dragostei” (1966) a fost ecranizat la Moldovafilm. A fost de asemenea autor al mai multor scenarii de film.

Cărţile lui Aureliu Busuioc au forţă de descoperire atât prin poezie, fie ele epigrame sau meditaţii, cât şi prin proză, fie romane, eseuri sau jurnal.

El a reprezentat întotdeauna imaginea scriitorului liber și emancipat, sincronizat în toate cu spiritul literar general românesc și care niciodată nu a avut complexul limbii moldovenești. S-a impus în literatură ca poet, fiind semnatarul unor importante cărți de poezie, pline de vervă umoristică, cu bogate inserții culturale și meditații filozofice. Aureliu Busuioc va rămâne în conștiința noastră ca un scriitor cu o ținută aparte, un scriitor cu o deosebită ținută intelectuală, plină de ironie și vervă, un personaj de neuitat al vieții literare.

Aureliu Busuioc, care s-a născut în Regatul României, s-a format în spiritul marii literaturi interbelice. Am avut noroc să-l avem alături de noi, cei din generația postbelică, și ne-a servit ca un model de cultură literară și civică.

Generații întregi au învățat de la el. A fost un model de verticalitate, de curaj demn de urmat. A promovat și susținut literatura generației mele. După destrămarea imperiului sovietic a dat mai multe cărți de mare valoare. A fost un promotor al literaturii române autentice, a limbii literare pe care a promovat-o la toate forurile.

Vlad Pohilă Îi sunt şi-i voi rămâne fiu, Mi-e cântecul ei casă.

Frumoasă-i limba care-o ştiu, E tragic de frumoasă.

Aureliu Busuioc

În căutarea pierderii de timp: Jurnal cubanez ş.a. / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2011. – 244 p. „În căutarea pierderii de timp” include „Jurnalul cubanez” (tipărit, în foileton, în România literară) şi o serie de eseuri, pamflete şi pastile publicate la Editura Prut Internaţional. „Oricât de bine se conjugă cu scrisul dintotdeauna al lui Busuioc, eseistica lui este (în sens editorial) o paletă inedită.

Cărţile din genul literaturii de frontieră îmbogăţesc peisajul literar basarabean”.

Mircea V. Ciobanu

Spune-mi Gioni! sau Învăţăturile veteranului KGB Verdikurov către nepotul său: roman în 3 părţi / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2003. – 238 p.

Aureliu Busuioc realizează şi în acest roman o scriitură transparentă, cursivă, plăcută, dar nu mai puţin înşelătoare prin ambiguităţile ei.

Poţi să crezi că romanul este expresia unui nostalgic al comunismului. Dar acesta este, indubitabil, mesajul din autobiografia enkavedistului, încărcată de eroism senzaţional, evoluţie spectaculoasă, militantism revoluţionar şi intransigenţă comunistă

Hronicul Găinarilor / Aureliu Busuioc.

– Chişinău: Prut Internaţional, 2006. – 196 p.

Scriitorul fabulează istoria Moldovei dintre Prut și Nistru prin prisma satului Găinari, fondat de hoțul Panteleu Avădanei care, datorită vigorii masculine ieșite din comun (probabil singura lui calitate), își perpetuează neamul. Urmașii lui sunt promovați la funcții de conducere în perioada comunistă.

Dinastia Avădanei nu a renunțat însă la profesia strămoșului, ci au exercitat-o deja sub drapelul lui Stalin. Narațiunea este condimentată de ironia necruțătoare a autorului care nu-l menajează nici pe cititor.

D'ale vânătorii: Întâmplări vânătoreşti şi nu numai / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2005. – 189 p.

Prozele vânătoreşti ale lui Aureliu Busuioc sunt scrise în cel mai graţios spirit al genului.

Pădurea, un colţ paradisiac al deltei – pe care o schiţeză cu ochi de expert – sunt cadrul natural în care se consumă drama cinegetică, acestea din urmă fiind mai mult un prilej de scruta omul – care demn de specia umană, cănd nepermis de aproape de regnul pe care pretinde că l-a părăsit.

Uneori de o ironie incisivă, alteori de o tulburătoare tandreţe, naratorul îşi tratează personajele în funcţie de locul pe care acestea – cuvântătoare sau ba – tind să-l ocupe în ierarhia celor două regnuri. -- Eugen Lungu

Şi a fost noapte... / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Cartier, 2012. – 128 p. Şi a fost noapte…, povestea a doi tineri a căror iubire supravieţuieşte războiului şi distanţelor (în timp, în spaţiu). Ultimii îndrăgostiţi ai lui Aureliu Busuioc sunt Lenţa, o tânără bulgăroaică din oraşul B – aşezare aflată la graniţa Basarabiei cu Ucraina şi Werner Storch, austriac cu origini bănăţene: războiul l-a prins student la Graz, a fost înrolat la finele primului an de studii şi-acum conduce o unitate militară nemţească, stabilită în urbe.

Germanii se retrag din faţa ruşilor şi sunt întrun moment de răgaz.

Lenţa e fiica tuşei Veceva (vânzătoare) şi a unui profesor de muzică arestat de NKDV în ajunul războiului; despre el lumea crede că ar fi murit pe front, iar cei apropiaţi – că ar fi fost deportat.

Punct / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Știința, 2017. – 140 p.

Ultima culegere de versuri a lui Aureliu Busuioc, apărută în seria „Antologia unui autor”, în 2007, se numește PUNCT. În prefață la culegere, Bătrânul Poet explică în felul următor alegerea acestui titlu după care nu mai urmează nimic, decât neagra veșnicie: „Am hotărât să-mi intitulez astfel volumul de față după ce mi-am examinat îndelung, meticulos și obiectiv resursele fizice și intelectuale și le-am găsit în declin. Iar în cazul acesta, mi-am zis, ce poate fi mai potrivit pe frontispiciul unei autoantologii cum este prezenta decât cuvântul care autentifică finalul unei fraze, al unei pasiuni, al unei existențe la urma urmei”. ..

Singur în faţa dragostei / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Cartier, 2012. – 157 p.

Aureliu Busuioc publică primul său roman, Singur în faţa dragostei, o carte cu un protagonist complet diferit de eroii înseriaţi din romanele basarabene – personaje-fantoşe care simţeau, acţionau, visau, trăiau după directivele Partidului.

Personajul lui Aureliu Busuioc era un tânăr profesor pragmatic, vindecat de iluzii, conştient de propria valoare, dovedind un acut spirit de conservare într-un mediu de submediocri. Acesta schimba, cu o carieră universitară, apostolatul muncii într-o şcoală de ţară; şi sacrifica o iubire, pentru o viaţă comodă. Singur în faţa dragostei va cunoaşte 7 (şapte!) ediţii.

Cea din urmă apare în 2012.

Bătrânul poet / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut, 2013. – 183 p.

Când trece pe stradă Bătrânul Poet, bătrânul, grozav de bătrânul Poet, se scurge și timpul atunci mai încet, ei bine, cu mult mai încet.

Bătrâni și bătrâne în scuaru-amurgit, pe scaune-n scuaru-amurgit, încep să-și declame cu glasul dogit, cu glasul extrem de dogit.

Când versuri știute demult pe de rost răsună și-acum pe de rost, se face și scuarul pădure ce-a fost, pădure, exact cum a fost.

Iar zgomotu-acestui oraș estival (auzi ce cuvânt : estival !)

Lătrând la lună / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Cartier, 2012. – 175 p.

Lătrând la lună este un roman unic în literatura autohtonă, Aureliu Busuioc își lasă inclusiv în acest text amprenta ironiei și a spiritului satiric. Cum adică? Romanul este scris din perspectiva unui câine, a șoricarului Enrique, patruped care știe să scrie (și chiar o face), depănându-și în jurnal toate sentimentele și frustrările privitoare la tot ce i se întâmplă în jur. Din acest punct de vedere, este un roman original și gata-gata să te surprindă, tocmai pentru că nu știi la ce să te aștepți. Șoricarul cu nume spaniol știe multemulte, vorbește cu intertexte din alți scriitori, recită versuri și cunoaște neologisme. Limba lui este mult peste nivelul oamenilor de rând, iar spiritul de observație – ascuțit mai ceva ca cuțitul din sertar.

Lătrând la lună / Aureliu Busuioc. – Chişinău: ARC, 1997. – 141 p.

Publicat în 2002, romanul vine să pună totuși niște probleme în fața cititorului, cea veșnică a intelectualului și a receptării lui în societate.

Adică – incertitudinea intelectualului în viața socială și deprecierea lui de către ceilalți. De aici abordăm raportul intelectual-societate și cum el se răsfrânge pe ambele părți ale baricadei.

Problema corupției (veșnica!) și cea a sărăciei sunt și ele vizate în roman, dar la un nivel subtil, acoperit cu ironie și sarcasm, un soi de non-conformism fatal care ascunde multe.

Când bunicul era nepot... / Aureliu Busuioc.

– Chişinău: Prut Internaţional, 2008. – 103 p.

La început de vacanţă, verişorii Nic şi Mădălin, după câteva dueluri verbale spectaculoase, constată că au să-şi spună unul altuia ceva important. Nic descoperă în podul casei, intr-un geamantan vechi, Jurnalul de bord ţinut de bunicul pe când era nepot şi visa sa ajungă mai repede la vârsta lui Robert Grant pentru ca să demonstreze că la paisprezece ani poţi fi un foarte bun căpitan de vas… Jurnalul povestea despre toate întâmplările prin care a trecut bunicul până când a devenit un adevărat marinar, apoi căpitan de cursă lungă…

Când bunicul era nepot... / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Cartier, 2017. – 112 p.

Mădălin găseşte în scorbura unui tei (unde credea că se ascunde o coţofană) o hartă cu nişte semne stranii (un cerculeţ, o săgeată spre satul Opăriţi, o fântână...), care, spera el, îi vor ajuta să dea lovitura, să devină celebri!

Doi tineri descoperă o reţea de spionaj! Un depozit de arme sau bani... Fascinaţi de adolescenţa plină de peripeţii a bunicului lor, cei doi verişori, însoţiţi de foxterierul Riki, pornesc în căutarea propriilor aventuri.

Culori / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2015. – 388 p.

Acest volum este o antologie de opere semnate de poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul, traducătorul, scenaristul Aureliu Busuioc. Cartea conţine versuri şi proză, scrieri destinate atâte atât copiilor, cât şi adulţilor.

Micii cititori vor găsi aici cunoscutele povestiri Când bunicul era nepot, Marele răţoi Max, nemuritoarele Întâmplări cu Nătăfleaţă şi scurtele povestiri despre necuvântătoare adunate sub titlul Cizmele cocostârcului. Volumul cuprinde şi Jurnalul cubanez, o serie de eseuri, pastile şi pamflete, care au format, în anul 2011, volumul intitulat În căutarea pierderii de timp.

O sumă de cuvinte: istorioare inte[r]grate / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Știința, 2008. – 78 p. „O Sumă de Cuvinte” este un volum pe care-l citeşti dintr-o răsuflare şi la care revii pentru a descoperi, de fiecare dată, noi şi noi adevăruri despre năravuri şi moravuri.

Un volum postmodernist, de o ironie dezarmantă, fără grad de comparaţie (pentru că, aşa cum spun francezii, comparaţia nu este raţiune şi nu poate fi invocată drept argument), scris de un autor care poate fi considerat el însuşi o istorie a literaturii româneşti în Basarabia.

Unchiul din Paris Singur în faţa dragostei: romane / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Litera, 1998. – 304 p.

Avem aici romanul despărţirii de obsedantul deceniu. În paralel cu drama unchiului, se desfăşoară povestea de dragoste a nepotului cu o colegă de la medicină, ca un fel de contrapunct tematic. E o povestire agreabilă în genul unui realism cotidian eliberat de convenţionalisme, un realism relaxat şi în bună măsură dezideologizat, dar numai pe partea poveştii de dragoste a medicinistului simpatic ca tânăr din lumea nouă, indiferent la trecut. Pe măsură ce unchiul înţelege ce s-a întâmplat în Basarabia după plecarea lui, descoperă şi nepotul rănile trecutului.”

Întâmplări cu Nătăfleaţă / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2003. – 30 p. Îl știți pe Nptpfleață?

Priviți la el, poftim Portretul e în față, hai să ni-l amintim.

Un nas cât o alună Era mai măricel Dar n-a umblat de-o lună Cu degetul pe el.

Marele răţoi Max / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2006. – 24 p.

Peripeţiile prin care trece Răţoiul Max, felul în care descoperă lumea înconjurătoare în toată diversitatea ei şi modalităţile la care recurge pentru a o schimba îl fac să se creadă Marele Răţoi Max, Max cel Mare, comandantul lumii, Max cel Mare şi Viteaz.

Marele Răţoi Max îşi cucereşte cititorii prin dialogurile vii şi antrenante cu unele personaje cu totul excepţionale - prietena Cocoşica, o găină plouată, duşmanul pe nume Oala, care crăpase de durere la auzul unor vorbe spuse de Max şi cu personajul Uliul - de care-i era cel mai tare frică, prin imaginile verbale plastice, ce pot fi uşor vizualizate de micii cititori. Pornit într-o călătorie neobişnuită pentru un răţoi abia ieşit din ou, Max îi face pe copii participanţi la şotiile sale.

Cizmele cocostârcului / Aureliu Busuioc.

– Chişinău: Prut Internaţional, 2010. – 20 p.

Cartea Cizmele Cocostârcului conține șase istorioare interesante pentru copii. Este viu colorată de pictorița Tatiana Cemis.

Dacă vreți să vedeți ce rochie și-a cusut coțofana, de ce cocostârcul Klamp a venit la onomastica vulpii încălțat într-o singură cizmă, care a fost răzbunarea găinușei și multe alte lucruri interesante vă invităm să lecturați cartea.

Vizavi de vizavarză / Aureliu Busuioc.

– Chişinău: Prut Internaţional, 2010. – 24 p.

Vizavi de vizavarză Stă un gândăcel să arză.

Foc și pară! Foc și pară! Și-atunci strig ăn faptul serii: Pompierii! Pompierii!

Dar el zice: fugi de-aici, Eu nu ard! Sunt licurici…

Sfredeluș / Aureliu Busuioc. – Chişinău: Prut Internaţional, 2010. – 24 p.

Este o carte o carte-surpriză a Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din 1-4 aprilie 2009.

Aventurile lui Niculiță la țară descries într-o maneră foarte captivantă. Citiși-o cu placere, împărtășiți-vă impresiile prietenilor și nu ezitați să o recitiți.

Aureliu Busuioc : poetul, prozatorul, dramaturgul / Mircea V. Ciobanu. – Chişinău: ARC, 2013. – 79 p. „Cu Aureliu Busuioc nu pleacă o epocă, ci toate epocile deodată. A fost prezent în toate deceniile și în toate deceniile a fost cel mai bun. Din păcate, se încheie veacul omului Busuioc. Dumnezeu va avea alături un narator, un declamator care îi va citi din Horațiu și din poeții antici”, Mircea V. Ciobanu. „Aureliu Busuioc a fost unul dintre ultimii mohicani ai literaturii, care a păstrat marca literaturii române. „În ultimele decenii a scris multe cărți, pe care urmează încă să le citim…”, Leo Butnaru.

Sunt norii albi, dar umbra lor e neagră... / Mircea V. Ciobanu. – Chişinău: Prut Internațional, 2016. – 340 p.

"Aureliu Busuioc era omul replicii.

Părea că o avea mereu gata, prinsă ca proiectilul în praștie de ascuțișul limbii, fără s-o mai caute undeva, printr-o cută a encefalului. Totul era improvizație..."

Eugen Lungu "...Dialogurile sunt și confesiuni care, în cazul unui artist cu biografie, completează perfect tabloul general al operei. Am spus corect: completează, nu explică. Niciodată nu poți fi sigur că ceea ce comentează autorul este o explicație. E valabil și (sau poate: mai ales) în cazul lui Busuioc".

Mircea V. Ciobanu

Pe data de 26 octombrie, poetul, prozatorul, dramaturgul, jurnalistul și romancierul Aureliu Busuioc ar fi împlinit vârsta de 90 de ani. Aureliu Busuioc rămâne un exemplu de intelectual cu verticalitate morală, care a știut să depășească, zâmbind, sau chiar râzând neprefăcut, încercările vieții. Pentru a menține vie în memorie lucrările lui Aureliu Busuioc, un nume impunător în literatura română contemporană, Biblioteca „Transilvania” a hotărât să vină cu o expoziție virtuală de carte.

Să-l omagiem pe Maestrul Aureliu Busuioc așa cum se cuvine – citindu-i cărțile.

Disponibilitatea titlurilor acestor volume poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii –

https://opac.hasdeu.md/