Poetul pătimirii noastre

Născut la 1 aprilie 1881 în Mărginimea Sibiului, la Răsinari, pe Ulita popilor, la numărul 778, „poetul pătimirii noastre”, Octavian Goga reprezintă una dintre personalitătile de seamă ale României. Deopotrivă poet, dramaturg, publicist (debutant în „Tribuna” pe când era elev, în 1897, cu poezia „Atunci şi acum”) şi politician (fost deputat, ministru de Interne şi chiar prim-ministru al României.

O. Goga s-a născut într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind preot ortodox iar mama învăţătoare. A urmat şcoala primară în satul natal, după care în 1990 se înscrie la liceul de stat din Sibiu (actualmente Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”) ale cărui cursuri le absolvă în 1899. Un an mai târziu se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, studii superioare continuate la Berlin şi încheiate în 1904. În capitala Ungariei, alături de alţi studenţi români, Goga fondează revista „Luceafărul” care, în anul 1906 este mutată la Sibiu, oraş unde acesta va deveni secretar al ASTREI şi primul custode al Muzeului Asociaţiunii. Apariţia, în 1905 a volumului de debut al lui Goga, intitulat „Poezii”, avea să beneficieze de o presă extrem de favorabilă, consacrându-l repede drept unul dintre marii lirici ai timpului.

Frecventele articole politice publicate de acesta îl va impune atenţiei generale, astfel că politicienii vremii vor încearca să-l convingă pe Goga să se înregimenteze politic. În 1907 va intra în rândurile Partidul Naţional Român, însă doi ani mai târziu, din cauza convingerilor sale politice, va fi întemniţat la Budapesta de către regimul austro-ungar. Ales membru al Academiei în 1920, poetul începe să scrie tot mai puţin dedicându-se aproape exclusiv politicii de dreapta. Şi totusi, în 1932 Universitatea din Cluj avea să-i acorde titlul de „doctor honoris causa” pentru întreaga sa activitate publicistică, incluzând şi două piese de teatru: „Domnul notar” si „Meşterul Manole”.

Octavian Goga s-a stins din viată la vârsta de 57 de ani, în data de 7 mai 1938, după ce a suferit un atac cerebral în timp ce se afla în parcul Castelului de la Ciucea (jud.

Bihor).

Bustul din bronz al lui Octavian Goga, realizat în 1973 de sculptoriţa Ada Geo Medrea a fost amplasat în Parcul Astra, în galeria personalităţilor sibiene şi îl înfăţsează pe poetul, publicistul şi luptătorul pentru libertate naţională. Pe lângă Casa Memorială de la Răşinari care reuneşte piese de mobilier, bibliotecă şi alte amintiri de familie, locul unde poetul s-a stins din

viaţă, respectiv palatul Ciucea, proprietate a poetului şi a soţiei sale, Veturia, a fost transformat în Muzeul Memorial „Octavian Goga”, o adevărată ctitorie a poeziei, aşa cum mai sunt Ipoteşti, Mirceşti sau Lancrăm, localităti ce îi reprezintă pe Eminescu, Alecsandri sau Blaga.

Dragi cititori, Vă propunem atenţiei D-stră o expoziţie de documente care are scopul de a pune în evidenţă valoarea şi rolul incontestabil al Poetului Octavian Goga, poet al neamului, de un prestigiu literar remarcabil.

Vă invităm la lectură!

.... aceiași luptă: Budapesta-București / Octavian Goga. – Cluj-Napoca : Casa de editură Sedan, 1997. – 446 p.

Inițiativa scrierii acestei cărți a lui Octavian Goga a fost dorința de a readuce în atenția cititorilor a operei publicistice a uneia dintre cele mai controversate personalități ale vieții culturale și politice românești.

Corespondența primită. Vol. III 11.IV.1932 – mai 1938 / Octavian Goga. – ClujNapoca : Limes, 2004. – 262 p.

Cele peste 350 de documente inedite, de corespondență particulară constituie o sursă primordială pentru studierea științifică, nepărtinitoare, adevărată a personalității politice a lui Octavian Goga, despre rolul și responsabilitatea sa în viața politică interbelică a României și nu numai. Prin cercetarea și valorificarea acestor documente, se poate corija imaginea falsă a marelui Om (slujitor al Artelor, dar deopotrivă

și Homo politicus Vates, nemaiîntâlnit în panopila politică românească și nici europeană în perioada interbelică).

Florile tăcerii / Octavian Goga. – Alba Iulia : Ed. „Bălgrad”, 1998. – 357 p.

Florile tăcerii : poveste de dragoste narată de Octavian Goga şi Veturia Goga în scrisori, însemnări de jurnal, note, reconstituită de autor sub acest titlu.

Ideea națională. Discursuri, cuvântări, articole / Octavian Goga. – ClujNapoca : Casa de editură Sedan, 1997. – 176 p.

Cu acest volum dintr-un șir mai amplu de restituire a operei publicistice a lui Octavian Goga, a contribuit la o mai justă și deplină cunoaștere a laboratorului de creație și gândire a „poetului pătimirii noastre”, la mai dreapta lui înțelegere și judecare de către generațiile mai noi.

Opere / Octavian Goga. – Chișinău : „Știința”, 1994. – 749 p.

O bună parte a istoriei și criticii noastre literare a restrâns universul poeziei lui O. Goga sub cupola unei singure formule: „poetul pătimirii noastre”, care oricât ar fi de plastică și de sugestivă, nu poate cuprinde în toată amplarea ei, complexitatea și diversitatea unei personalități atât de originale și de repezentative a unui poet național în toată puterea cuvântului. Ca toți poeții mari, Octavian Goga nu încape într-o singură formulă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu putem scăpa din vedere caracterul complex al vieții și creației sale în totalitatea ei: poezie, publicistică, teatru, memoralistică.

Poezii / Octavian Goga. – ClujNapoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001.

– 126 p. „Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului.

După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui, să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totodată și pur ca și Eminescu.” (G. Calinescu)

Poezii / Octavian Goga. – Chișinău : Cartier, 1998. – 188 p.

Octavian Goga a intenționat să facă o adevarată monografie lirică a satului ardelean în poezia sa. Intenția sa avea la bază o cunoaștere directă și complexă a realităților satului din Transilvania de la sfârșitul secolului trecut și începutul celui actual, apăsat de subjugarea socială și națională.

Goga se deosebește, ca viziune totalizantă asupra satului, de unii predecesori. Acesta o marturiseste el însuși: „Eu am vazut în țăran un om chinuit al pământului; n-am putut să-l văd în acea atmosferă în care l-a vazut Alecsandri în pastelurile sale și nici n-am putut să-l văd încadrat în acea lumină și veselie a lui Coșbuc”. Goga a urmărit din fragedă copilărie viața satului în toată complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative.

Poezii / Octavian Goga. – București : Vestala, 1997. – 223 p.

Octavian Goga a fost martorul frământărilor țăranilor, de la botez pâna la coborârea în pământ. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind, în tot ce este mai temeinic în creatia poetului”, cântarea pătimirii noastre”, predominante în poeziile lui.

Poezii / Octavian Goga. – București : Gramar, 2009. – 263 p. În cadrul dezvoltătrii poeziei românești, Octavian Goga este cel mai autentic continuator al lui Eminescu, nu în sensul imaginației epigonice, de felul celei a lui Vlahuță și a altora din jurul său, ci în înțelesul profund al cuvântului. Prin excelența lirică, Goga este, ca și Eminescu, un exponent al poporului.

Ceea ce l-ar deosebi de înaintașul său ilustru ar fi mesianismul mai accentuat, mai vizibil în expresie, tendința de a striga ca un profet durerile celor de peste veacuri.

Poezii / Octavian Goga. – București.

– Garamond, [S.a.]. – 159 p.

Poezia lui Goga se definește, în primul rând, prin posibilitatea ei nețărmuită de a comunică experiențe profund omenești. Urmând dialectica dintre individual și general în poezia bardului transilvan, Tudor Vianu făcea o remarcă prețioasă: „Izvoarele unor astfel de cântece stau în afară de poet și glasul acestuia nu se împărtășește mulțimilor decât după ce le-a primit în sine, după ce le-a transformat în sânge și carne de-ale sale prin miracolul unei adevărate eucharistii poetice”.

Poezii / Octavian Goga. – TârguMureș : Veritas, 1993. – 136 p.

O. Goga a fost un poet militant, un poet social, care uita de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor mulți și oprimați. Figura bardului de la Rășinari se încheagă însă nu numai din aceste versuri, ci din întreaga lui operă. Deși în poezia lui își fac loc și unele sentimente intime, totusi, privită în ansamblu, creaţia în versuri a lui Goga reflectă atitudinea poetului cetățean, cum de altfel l-au apreciat și contemporanii: „trăind pe pământ și între semenii lui, lupta pentru idealurile acestora, cânta luptând și lupta cântând.” (Al. Vlăhuță).

Poezii, proză / Octavian Goga. – București : Ed. Doina, [S.a.]. – 156 p.

Opera sa a avut un caracter mesianic, vizionar și profetic, anunțând un viitor în care poporul va fi izbăvit, vremea răzbunării va coincide cu ziua cea mare a bucuriei. Goga considera că menirea poetului este una istorică, iar formula sufletească trebuie să fie una bazată pe înțelegerea și lupta pentru îndependența națională. El va fi un poet cetățean, un artist ce a dat glas credințelor, idealurilor, durerilor și nădejdiilor unui popor greu încercat.

Teatru / Octavian Goga.

– București : Minerva, 1984. – 215 p.

Opera dramatică a lui Octavian Goga – afirmă Ion Dodu Bălan – nu e rodul unei simple ambiții literare; ea a izvorât din aceleași necesități sociale și naționale ca și în poezia sa.

Versuri / Octavian Goga. – București : Ed. Miracol, 1996. – 191 p.

Răscolitoare prin mesajul lor patriotic, versurile lui Octavian Goga sunt o patetică chemare la lupta pentru redeșteptarea la luptă a românilor din Transilvania, de la începutul acestui veac. Și aici, poetul vorbește ca un tribun, în numele tuturor. La scara timpului, în posteritate, ruga poetului a fost fără îndoială ascultată, iar O. Goga stă astăzi unic și inimitabil, pe „culmile înalte” ale poeziei românești.

Din Critice: Bălan, Ion Dodu. Octavian Goga / Ion Dodu Bălan. – București : Munerva, 1975. – 468 p.

Este o ediţie completă a lucrării monumentale intitulate „Octavian Goga“ scrisă de marele om de cultură, profesor universitar doctor Ion Dodu Bălan, fost şef de catedră de limba şi literatura română, critic literar binecunoscut şi autor al multor volume de acest gen.

Apariţia acestei lucrări un eveniment deosebit de actual şi necesar deoarece România de azi are nevoie de oameni care să lupte cântând şi să cânte luptând pentru naţiunea română precum Octavian Goga.

Bodea, Gheorge, I. Florile tăcerii / Gheorghe I. Bodea. – Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 1998. – 87 p.

Cele trei caiete întitulate „Florile tăcerii” se constituie într-un jurnal intim ce surprinde momentele cele mai importante trăite de cei doi protagoniști.

Scrise în miezul evenimentelor și simțurilor trăite, pe loc, însemnările din „Florile tăcerii”, ca și întreaga corespondență dintre O. Goga și Veturia, exclud orice urmă de paseism.

Goga la Ciucea. – Cluj-Napoca : [S.l.], 1975. – 111 p.

Pe Valea Crişului Repede, la 70 de kilometri de Cluj-Napoca, cocoţat pe o spinare de deal ce priveşte în jos către şosea, se întinde domeniul de la Ciucea, unde Octavian Goga şi soţia sa, Veturia Goga, şi-au petrecut ultimii ani din viaţă. Zidurile „castelului” ascund enigme ce par sortite a nu fi dezlegate vreodată, dar lasă la vedere un adevărat tezaur de artă şi istorie.

Lumina și cîntul / Octavian Goga. – Sibiu, 1981. – 46 p.

Cartea redă Ciucea – un simbol al unei comuniuni amoroase ce trece de dincolo de pragurile vieţii, care azi e o ctitorie a Poeziei, cum sunt Ipoteştii şi Mirceştii, cum e Lancrămul, cum e Mărţişorul. Ne plecăm fruntea în faţa tenacităţii iubirii. Fotografiile lui Ion Miclea-Mihale ne introduce în acest teritoriu unde s-au consumat dragostea, creaţia, visele şi suferinţele ultime ale Poetului.

Octavian Goga în corespondență.

Vol. II. – București : Ed. Minerva, 1983. – 549 p.

Volumul de faţă îşi propune să aducă noi şi utile precizări referitoare la corespondenţa poetului. Ele surprind mai ales începuturile activităţii literare a lui Octavian Goga, anii de studii şi de proiecte de viitor, relaţiile cu familia, strădaniile pentru formarea unei cariere, primele sale legături literare şi politice şi o suită întreagă de fapte şi amănunte care elucidează modalităţile prin care poetul s-a impus ca o proeminentă personalitate a vieţii naţionale de la începutul veacului.

Lectură plăcută!