Issuu on Google+

Sãgetãtorul Nr. 722 „ 21 iunie 2011 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Despre libertatea cu zurgălăi* ...O carte mai mult decât bine-venitã, în aceastã viaþã de subsol a românilor, al cãrei titlu sintetizeazã mãsura tuturor posibilitãþilor de trai în þara noastrã, în care promiscuitatea moralã ºi materialã a depãºit orice record. Poate cã i s-ar fi potrivit ca un calapod, ca titlu, chiar una dintre afirmaþiile autorului - Viaþa ne este violatã - pentru cã un aºa val de prostime de prim rang defileazã peste tot, încât nu mai trebuie sã ne mire jalnica faþã a României. Acest popor cu uriaºi intelectuali în toate timpurile ocupã acum locuri de frunte în recidivarea unor boli ºi a împãducherii, a cerºitului ca meserie, doar cã nu figureazã în înscrisuri, pe lângã prostituþia fizicã ºi intelectualã, cu bolnavi psihic ce umblã liberi, cu cãutãtori de hranã prin tomberoane. O carte scrisã cu multã responsabilitate de profesorul de excepþie David Ilina, un observator fin, specialistul rãmas în banca lui, de necorupt de “moºmoanele vieþii”. Vedem, ca într-un film despre lagãrele naziste, cum suntem exterminaþi, pentru cã totul e posibil, totul e permis, atunci când s-au pierdut criteriile evaluãrii corecte, ne facem cã “trãim”, fiindcã normalitatea nu mai este cea consacratã de tradiþie, de adevãrata noastrã ºcoalã româneascã, de raþiune sau de bun-simþ, ci este cea care þâºneºte din îngustimea omului analfabet ºi derutat, cea decisã de rating, pentru care “politeþea e o necuviinþã ºi decenþa e suprema indecenþã”. Printr-un limbaj suculent, descrieri mai mult decât picante ºi la obiect, eºti chemat sã savurezi aceastã submediocritate, acest timp

al banului murdar, al mahalagismului televizat, al delirului prostiei ºi nonvalorilor, a unei deºãnþãri ºi decadenþe spirituale, pe care profesorul de filosofie lea prins, le-a transmis cu un sarcasm cuplat cu o durere ºi o revoltã împinse la extrem. Este omul cultivat, inteligent, serios, obligat sã suporte aceastã obrãznicie ºi tutuialã egalizatoare, ca de altfel noi toþi cei care am rãmas cu adevãratele precepte morale. Eºti consternat, precum autorul, cã nu poþi face nimic pentru a ieºi din inerþie, vorbe ºi iar vorbe ce nu pot disloca stãrile de fapt ºi care îi împing ºi pe cei cu posibilitãþi decente de trai sã renunþe la demnitate pentru un covrig la cimitir, un pachet la înmormântãri, unde nu cunoºti decedatul... Totul e spoialã, într-o societate cu “vedete de doi bani, maºini de 100 de bani ºi dragoste ca o salatã”. Azi e mai comod sã fii imobil, sã te tragi de brãcinari cu oricine, sã insulþi marile personalitãþi. Suntem niºte maimuþe, care nesocotesc cele mai simple norme de comportament, nesocotesc vorbirea aleasã, calmã, preferând un limbaj vulgarizat, jegos, sãrãcit. Ne invidiem ºi ne bârfim, fiindcã aºa se poartã, nu mai avem credinþã, deºi umplem bisericile mai abitir ca altãdatã ºi ne închinãm precum cei mai evlavioºi. Dar pentru ce ºi pentru cine?! Totul demonstreazã lipsa de decenþã, de educaþie, de bun-gust ºi, cel mai grav, indiferenþã faþã de viitorul acestei naþii. Ce exemple le oferim copiilor care au o precocitate ieºitã din comun, îngropând sau dându-i uitãrii pe adevãraþii cãrturari din toate domeniile, pe oamenii de artã

Rememorãri

ION PILLAT (IV) (1891-1945) Acolo unde-n Argeº se varsã Râul Doamnei, ªi murmurã pe ape copilãria mea, Ca Negru Vodã, care descãlecând venea, Mi-am ctitorit viaþa pe dealurile toamnei. – Ion Pillat –

Debutul literar Intuind – în limitele opticii adolescentine – cã „a fi poet înseamnã a fi un om puþin serios ºi care poate aduce folos neamului sãu” ºi cã „poezia este un semn indiscutabil de copilãrie intelectualã, de infantilism prelungit”, luptându-se cu aversiunea cultivatã în aeropagul familial faþã de acea „otravã distilatã de literaturã: poezia”, Ion Pillat începu sã scrie, totuºi, versuri la Paris, în anul 1906, la vârsta de 15 ani. „–Ce m-a fãcut sã scriu versuri ?… Ce m-a fãcut, mai ales, sã perseverez în ale poeziei ?” se întreba, mai târziu, poetul, invocând destinul: „Vorba românului de ce þi-e fricã nu scapi, nici de licenþele în drept, nici de poezie cu licenþele ei”. Simþea în el, la vârsta pubertãþii sufletului, voluptatea organicã „a ce vice punissable”, ca o reacþie inconºtientã „contra rigidei formule de puritanism intelectual al unei familii cu un singur ºi acelaºi suflet colectiv, cu o singurã ºi aceeaºi ideologie esteticã ºi moralã”. O anume dualitate între aspiraþii ºi realizãrile involuntare este decelatã în opera sa poeticã:

„Când toatã orientarea mea ideologicã ºi esteticã mã îndemna spre simbolism, spre Mallarmé, Rimbaud ºi Valéry (cum o aratã cele mai multe dintre poeziile din «Grãdina între ziduri»), am scris, la Miorcani, în vara din 1918, o mare parte din «Bãtrânii», «Aci sosi pe vremuri», «Septembrie», iar mai târziu, la Cãlimãneºti ºi Câmpulung, prin 1920-1921, aproape tot ciclul «Florica», adicã tocmai o poezie total diferitã: tradiþionalã, autohtonã, simplã, sentimentalã – de ceea ce îmi propuneam sã scriu”. În „oraºul luminilor” se închegã statornica prietenie cu Horia Furtunã, în ambianþa cãminului deschis pentru studenþi, pe rue de Seine 40, din imensa generozitate a mamei sale, Maria Pillat. O comuniune spiritualã al cãrei liant l-a constituit predispoziþia liricã a amândurora motiveazã, în parte, preferinþele spre o poezie, uneori, evocativã, manifestate în creaþia lui Pillat ºi Horia Furtunã. Alegându-ºi ca

Muzica zilelor noastre

S-a întors Ciofică!

care ne-au dus faima în lumea largã? Cartea profesorului Ilina este o expunere temeinicã ºi de luat în seamã, de citit ºi de recitit, pentru a dezmorþi minþile care au încetat sã mai gândeascã ºi David Ilina care s-au lãsat drogate de acest absurd, din care numai Dumnezeu ne poate salva. Este aici revolta românului adevãrat, conºtient ºi nepervertit, lucid, a intelectualului de rasã, care îºi foloseºte singura armã – mintea ordonatã pe principii sacre, pentru a-ºi ajuta semenii sã audã clopotul trezirii la realitate, astfel încât sã aleagã adevãrul, sã nu se vândã pe o pungã de mãlai, un pix ºi o umbrelã, pentru cã altfel vom înceta sã mai fim oameni, vom fi o subspecie de mamifere, involuatã. Nimic nu este mai ruºinos decât sã laºi moºtenire generaþiilor viitoare distrugerea ºi ºtergerea a tot ceea ce a reprezentat România creatã de înaintaºi. Dezonoarea este cea mai cumplitã pedeapsã! Prof. Catrinel POPESCU * O carte de DAVID ILINA

sursã de inspiraþie figura lui Anton Pann, cei doi poeþi prilejuiesc lui Ion Pavelescu pretextul de a le dedica o epigramã, al cãrei context ideatic se menþine ºi în cazul inversãrii numelor acestora: „Poezia lui Furtunã, ca sã þi se parã bunã, / trebuie neapãrat s-o citeºti pe-a lui Pillat”. //// „Poezia lui Pillat, ca sã þi se parã bunã, / trebuie neapãrat s-o citeºti pe-a lui Furtunã”... Horia Furtunã este martorul primelor frãmântãri lirice ale compatriotului sãu, care-i recitã din poemul Centaurii – rod al unui vis, pentru ca, la rându-i, Furtunã sã-i dedice Balada lunii... În Parisul atâtor tentaþii, „Pillat se pãstra în întregime pentru poezie”, constata, în deplinã cunoºtinþã de cauzã, Horia Furtunã. Concomitent cu preocupãrile lirice tot mai obsedante, printr-o participare deloc formalã la prelegerile de istorie ºi geografie ale Facultãþii de Litere, dar ºi la cursurile Facultãþii de Drept, Ion Pillat va absolvi cu conºtiinciozitate examenele, devenind, în 1914, licenþiat în Litere ºi Drept la Sorbona. Anii de studiu la Paris constituie perioada cea mai fertilã în asimilarea unei solide culturi clasice. Frecventele excursii în Franþa, dar ºi în Italia, Elveþia, la Londra sau Constantinopol, spectacolele ºi expoziþiile vizitate ca, de altfel, ºi operele scriitorilor: Baudelaire, Verlaine, Mallarmé, Leconte de Lisle, Hérédia, Gide ºi alþii definesc preferinþe, dar contureazã noi orizonturi culturale. Debutul sãu liric poartã amprenta unor vizibile influenþe obiectivate prin cultura

Da, Florin ºi-a adus aminte de noi ºi-a revenit recent la Piteºti. Nu ca tubist, ca ’nainte. Ci ca dirijor. Al orchestrei simfonice de suflãtori a filarmonicii loco. O titulaturã cam exageratã, dar o prestaþie unanim pe plac. De la simfonic, la jazz. ªi de la operã, la rock. Chiar ºi muzicã de film. Într-un program potrivit de sezon. Cu haz ºi lipici prezentat de Florin. Pe care-l admir amical. Cã e hâtru foc. ªi cu voinþã, din plin. De-a rostui proiecte-n domeniu, util. Ansamblul acesta e unul. Promiþãtor, îl socot. Pare sudat ºi sper sã dureze. Sã progreseze vânjos. Sunã precis ºi convingãtor. Dvorak ºi Ravel ieºindu-i la fix. „Din lumea nouã” ºi „Bolero”. Nu la-ndemâna oricui. Ultimul, într-o transcripþie de milioane. Simfonic free jazz excelent. Cu modulaþii ingenioase. Pe gustu’ celor mai mulþi, rafinat. Aºa cã nimerit ar fi-n toamnã Cioficã ºi trupa sã vie iar sã ne cânte. Doar jazz, i-am propus, sã salte sala-n picioare, cum vrea. Clasic ºi el fiind sigur, cu ritmuri ºi teme nemuritoare... Adrian SIMEANU

asimilatã, în perioada studiilor, în bibliotecile pariziene. La 1 ianuarie 1912, îi apãrea, la Paris, în limba românã, placheta Povestea celui din urmã sfânt, incluzând poezie ºi prozã. Sub îndrumarea competentã a lui Titu Maiorescu – „cel dintâi cãruia am arãtat versurile mele”, precum mãrturiseºte – paºii poetului vor cãpãta siguranþã deplinã în ascensiunea sa spre Parnasul consacrãrii lirice. Rememorând momentul decisiv al întâlnirii, în toamna anului 1911, cu Titu Maiorescu, poetul este, literalmente, fascinat de personalitatea marelui critic, care „drapat în redingota lui neagrã, rigid ºi doctoral”, îl primi în biroul sãu „sever” din strada Mercur. Cu „afabilitatea proprie spiritelor superioare”, în ciuda unei atitudini „magistral de reci”, Titu Maiorescu, intuind cã poetul era de o timiditate ieºitã din comun, trecu cu abilitate, de la o conversaþie care ar fi eºuat, previzibil, în banal, la „un lung solilocviu, o admirabilã conferinþã despre poezie, þinutã de dragul poeziei însãºi”, „argumentând” modificãrile „operate” în caietul de versuri al poetului, prin „drepturile imprescriptibile ale formei”. Ca sã-i „liniºteascã emoþia în faþa unor refaceri atât de radicale”, întrucât unele versuri erau complet schimbate, celebrul critic i se destãinui: „Aºa fãceam ºi cu versurile lui Eminescu !” – confesiune ºocantã pentru cel care, în propriile Mãrturisiri – va consemna: „Bietul Eminescu !... dar fericitul Pillat !”. Scena este memorabilã pentru tânãrul debutant în vârstã de numai 19 ani care a fost preferat

primministrului Petre Carp – silit de ministrul sãu de externe sã aºtepte într-un salon alãturat, deºi îl atenþionase cã au de analizat unele chestiuni diplomatice presante, Titu Maiorescu invocând invariabil, la semnele de nervozitate ale ilustrului personaj politic, „primatul poeziei”. „Versurile mele plãcuserã lui Maiorescu”, nota cu satisfacþie Ion Pillat, consemnând: „Câteva zile mai târziu, apãreau corectate în «Convorbiri literare», la al cãror cenaclu participam câteodatã”. Revista „Convorbiri literare” din ianuarie 1912, publica poezia Pictor Ignotus: El însuºi, urmatã, în cursul aceluiaºi an, de: Cântec nocturn, Rugã budistã, Anotimpurile, În ritm antic ºi Cântec de dor, pentru ca, în toamnã, poetul sã-ºi reuneascã, în volumul Visãri pãgâne, întreaga creaþie liricã din perioada anilor 1910-1912. Recenzia tomului Visãri pãgâne – apãrutã în „Convorbiri literare” din decembrie 1912 – sub semnãtura lui Tr. D. Lãzãrescu – confirma înscrierea pe firmamentul liricii româneºti a unui talent autentic: „Am credinþa cã d. Ion Pillat a fãcut dovada talentului sãu într-o mãsurã neobicinuitã la vârsta sa”. Retrospectându-ºi, într-o analizã lucidã, opera poeticã de debut, Ion Pillat remarca: „Versurile mele din tinereþe nu au fost rodul pârguit al sufletului ºi al pãmântului autohton, ci fructul silit al creierului ºi al bibliotecilor strãine”… Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul

Ludicus 9 la Mioveni În perioada 10-12 iunie a.c., la Mioveni s-a desfãºurat Festivalul Naþional de Teatru pentru Copii ºi Tineret LUDICUS, ajuns deja la a noua ediþie. Sala mare a Casei de Culturã a Sindicatelor Dacia Mioveni a fost neîncãpãtoare pentru cele peste 20 de trupe ºi formaþii de teatru venite din toatã þara. Prima searã a fost rezervatã trupelor de teatru locale (Piteºti): Licuricii, Provincialii ºi Histrionii – din Mioveni; iar Jos Masca!, Punctul pe I, Clopoþel – din Piteºti. Juriul a remarcat interpretarea bãiatul din „Nãpasta” de I.L. Caragiale (ªcoala Nr. 6 „N. Bãlcescu” din Piteºti), iar Provincialii (Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu” din Mioveni) au adus un aer proaspãt prin redarea caricaturalã a personajelor din „Ion” (de Liviu Rebreanu). Sâmbãtã, 11 iunie, a fost ziua cea mai lungã ºi cea mai grea atât pentru juriu, cât ºi pentru participanþi. 11 trupe ºi patru interpreþi (la secþiunea monolog) au încântat publicul numeros cu un spectacol de cabaret (Bonsoir Margot! – trupa Maggio Aggosto din Ploieºti), cu Shakespeare (trupa Karisma din Horezu), cu nãzdrãvanul Nicã din „Pupãza din tei” (trupa ªcolii cu clasele I-VIII din Poieniþa-Bãlileºti), cu Five o’clock (trupa Nãzdrãvanii din Prahova), cu Moº Dima, cel care va lipi misteriosul vas... Chiupul sau... Vasul Dracului (Casa de Culturã din Plopeni), cu un spectacol contemporan fãrã „vorbire” (trupa Neghi-ro din Bacãu), cu o repetiþie (trupa Palatului Copiilor din Sibiu) a unei scene de teatru, cu o comedie tipicã, culeasã din lumea lui I.L. Caragiale (trupa Wannabes din Panciu) ºi cu... o cãutare a sensului pierdut (trupa Lyceum din Copºa Micã). Juriul a hotãrât acordarea urmãtoarelor premii: ● Marele Premiu a revenit trupei „Replici” a Casei de Culturã din Plopeni, cu spectacolul „Chiupul sau... Vasul Dracului”; ● Premiul I – trupa „NEGHI-RO” a Fundaþiei Teatrale „Neghiniþã”, din Bacãu, cu spectacolul „Fãrã Judecatã”; ● Premiul al II-lea – trupa „Karisma” a Grupului ªcolar „C. Brâncoveanu”, din Horezu, cu pasaje din opera lui Shakespeare; ● Premiul al III-lea – Buºiu Luiza, de la Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, din Mioveni, cu monologul „Vis cu tata”. În afarã de acestea au mai fost acordate urmãtoarele premii: ● Premiul juriului – lui Iordache ªtefan de la ªcoala „George Topîrceanu”, din Mioveni, cu monologul „Scrisoarea a III-a”; ● Premiul preºedintelui juriului – lui Popa Adelin-Costin, care a interpretat rolul împãratului din piesa „Hainele împãratului”, a trupei „Clopoþel” a ªcolii Nr. 20 „T. Vladimirescu” – structurã a ªcolii Nr. 8 din Piteºti; ● Premiul postului „Absolut” TV – Trupei „Provincialii” a Liceului Teoretic „Iulia Zamfirescu” din Mioveni, cu piesa „Ion”; ● Premiul „S.C. Reparaþii Construcþii” Mioveni lui Mic Octavian Gabriel de la ªcoala Nr. 6 din Piteºti – Monolog „Dacã ºi Anti Dacã”; ● Premiul „S.C. Servicii Edilitare” Mioveni – Iuliana Dorobanþu – rolul „Fraulein”, din piesa „Gaiþele”, a Trupei „Histrionii” (Casa de Culturã a Sindicatelor din Mioveni); ● Premiul oraºului Mioveni – lui Negescu Gabriel – Nicã din „Pupãza din tei” de la ªcoala Poieniþa, comuna Bãlileºti (judeþul Argeº).

Fototext: Sorin Dãnuþ RADU, C.J.C.P.C.T. Argeº

21 iunie 2011

T omiţă, mer eu dr agul nos tr u T omiţă! Pe rãbojul sãu fãrã sfârºit, Vremea cea nemiloasã a înscris, neiertãtor, iatã, al ºaptelea semn în ani de când TOMA BIOLAN, „Tomiþã al nostru” – cum îi spuneam apropiaþii – ne pãrãsea pentru totdeauna ºi pleca Dincolo. Discret, aºa cum îºi ducea zilele, cum ºi trãia. Un diabet parºiv l-a smuls dintre noi. Lãsa în urmã o soþie simþitoare – prof. Virginia – care a slujit presa culturalã din municipiu (Revista „Argeº”), un urmaº, Tiberiu, dotat cu toate calitãþile, ºi o lume pe care a iubit-o cu patimã ºi dreaptã judecatã, o viaþã a cãrei luminã i-a cãlãuzit paºii – înspre aceeaºi prestigioasã publicaþie, apoi înspre Casa Creaþiei Populare ºi Teatrul „Al. Davila” din Piteºti. Era 18 iunie 2004 când ne lãsa mai singuri, mai triºti. ªi-a pus umãrul, cugetul, sufletul ºi pana în serviciul binelui, al frumosului închipuit pe hârtia nobilã, învrednicindu-ne fãrã istov cu probe delicate – versuri, cugetãri, povestiri umoristice, teatru pentru copii – mãiestre lucrãri pe care necontenit ar trebui sã le invocãm. Fiindcã le dãdea cititorilor cu delicateþe, niciodatã grãbit, pompos, artificial, „oricum ar fi”. Pe scurt, iatã-i opera la care fãceam referiri: Templul grec (Biblioteca Argeº, Piteºti, 1970), Pasãrea paradisului (versuri, Editura „Cartea Româneascã”, Bucureºti, 1979), Nuferi în somn (versuri, Editura „Eminescu”, Bucureºti, 1983), Test de fidelitate (schiþe satirice, Editura „Sport-Turism”, Bucureºti 1986), Cartea care zâmbeºte (versuri, Editura „Ion Creangã”, Bucureºti, 1987), Cu zâmbetul pe buze (coautor, culegere de schiþe ºi povestiri umoristice, Editura „Albatros”, 1989), Cu ºoimul pe umãr (versuri, Editura „Cartea Româneascã”, 1989), ªi pãsãrile învaþã sã cânte (povestiri, Editura „Ion Creangã”, 1991), Reþetã pentru greþuri (schiþe satirice, Editura „SportTurism”, 1991), Una pe faþã, una pe dos. Tricotaje în doi peri (aforisme, Editura „TIPNASTE”, Piteºti, 1998), Izvoare-n cer ºi pe pãmânt (versuri, Editura „Paralela 45”, Piteºti, 2001), Seducãtor, Tãnase (versuri, Editura Universitãþii din Piteºti, 2002), Idei cãzute pe gânduri (Editura „TIPNASTE”, Piteºti, 2004). Despre asemenea lucrãri aºterneau rânduri de

apreciere Alexandru Piru, Geo Dumitrescu, Laurenþiu Ulici, Val Condurache, Paul Everac, Petru Mihai Gorcea, Sergiu I. Nicolaescu... Toma Biolan vedea prima razã de soare în Frasin-Deal, comuna dâmboviþeanã Cobia, la 1 septembrie 1941. Învaþã la ºcoala din localitate, apoi în Târgoviºte (liceul). Îi eram cunoscut încã din facultate (Filologie, Bucureºti). Era mai mic decât mine, dar ceva ne-a unit pentru totdeauna, în ciuda celor trei ani pentru mine în plus, precum ºi a vocaþiei sale de preferat domn al slovei. Ne legau definitiv originea socialã, iubirea neºtirbitã pentru folclor, setea nepotolitã pentru ce are neamul nostru mai bun. ªi ne uneau gândurile de preþuire a statorniciei formând baza cugetului românesc, dar ºi cultul pentru omul simplu, nesofisticat, izvoditor ºi dãtãtor de

Adevãr, Dreptate, Senin, Curat ºi Veºnicie. Ne apropia credinþa în puterea fãrã oprire a Creaþiei zãmislite mereu ºi mereu de acest popor supus de istorie la câte ºi câte încercãri ºi umilinþe pe care avea tãria sã le treacã. Ne regãseam în Piteºtiul pornit categoric înspre azi. Toma era un ales al scrisului nemuritor – l-a primit în rândurile sale Uniunea Scriitorilor din România – eu, iubitor al rândurilor sale, cucerit de semnele superioare în stih ºi prozã pe care aveam bucuria ºi plãcerea sã i le citesc oricând, preþuindu-le cum se cuvenea, pe drept. Iar Tomiþã mi-a rãsplãtit prietenia cu prietenie. O prietenie rãmasã în sufletu-mi de-a pururi. Viaþa ne-a pus deseori în postura de parteneri loiali. N-am avut niciodatã controverse, opoziþii, pãreri divergente. Ne înþelegeam din priviri, nefiind nevoie de cine ºtie ce introduceri, explicaþii ori comentarii. „Ce mai faci, babo?” – obiºnuia sã ne întrebe – iar mie, de fiecare datã, îmi zicea: „Bã Costele, hai sã mai stãm o þârã de vorbã!”. Mã simþeam bine, tare bine, când ºi când sau cât mai des, interlocutor. Îi rãspundeam corect, franc. De boala pe care i-o ºtiam nu mi s-a plâns niciodatã. Era discret, ceremonios, gentil, respectuos. I-am apreciat aºa cum trebuie gândirea, obiceiurile – era un îndrãgostit al Pãdurii Trivale; avea un adevãrat Cult pentru Sfânta Naturã care îl împrospãta cu totul. Avea un mers mãsurat ºi nu ºtiu sã fi existat vreo zi în care sã nu caute copacii ºoptitori, curaþi la suflet, foºnindu-i fãrã contenire, favorizându-i, ba dictându-i, mai mult ca sigur, slova simþitã, zãmislitã cu talent ºi

rãspundere. Se concentra fãrã sã atragã atenþia, privea mereu sau când era cazul spre viitor, credea convins în ziua de mâine, dovedindu-se pe de-a-ntregul optimist, clipã de clipã cu speranþa în mai bine. Îl ajuta sã treacã peste vicisitudini creaþia, frumuseþea ei desãvârºitã, farmecul acestora ºi aparenþa la tot ce þine de marea dragoste pentru ceea ce meritã, aplecarea înspre orice lucru fãcut cum ºi când trebuie, de oricine ar fi – el sau alþii pe care îi servea cu toatã puterea ºi credinþa. Iar când nu putea sã mai rãspundã la telefon, sã mai primeascã acasã pe nimeni, sã mai serveascã scopul nobil, generos al scrisului care nu se uitã, când nu putea sã mai admire decorul verde pe care îl iubea cu nesaþ, doar el ºtia câtã suferinþã îndura. A fost ataºat, optimist, modest, blând, prietenos, vesel, tare glumeþ, exuberant, pus pe ºotii, calambururi ºi umor de calitate, respectuos, gata sã intervinã în sprijinul dreptãþii. Vestea încetãrii sale din viaþã ne-a cutremurat pe toþi aceia care îl cunoºteam ºi apreciam pe merit. Nu-i ºtiu toþi amicii ori apropiaþii în stare sã rãspundã la întrebãri privindu-i o calitate sau alta – ºi multe mai avea! M-am numãrat printre cei favorizaþi în aceastã raportare permanentã la mãreþia lumii, îi respectam din convingere, întru totul, opiniile, þineam cont de pãrerile sale, înseninându-i ºi trasându-i viaþa, luminându-i drumul propriei existenþe, calea spre viitor. Fiindcã avea o asemenea cale. Mereu.

Constantin CÂRSTOIU

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● ● La Editura Argeº-Press a apãrut, de sub tiparul S.C. „Argeºul liber” S.A., volumul de poezii, catrene, epigrame (partea I) „Zbor fãrã aripi”, semnat de Constantin Pãun. Aºa cum scrie, nu s-ar spune cã n-are aripi sã zboare în câmpul literelor. Dimpotrivã! ● Joi, 23 iunie, la ora 14,00, în sala „Ars Nova” a Centrului Cultural Piteºti, va avea loc lansarea volumului de prozã satiricã Mic tratat de prostologie cu anexe de George Rizescu, apãrut recent la Editura Pãmântul. Manifestarea este organizatã de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Piteºti, ºi Centrul Cultural Piteºti. (A.O.) ● Joi, 5.07.2011, la ora 17,30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, sub egida Fundaþiei

literare „Liviu Rebreanu”, va avea loc manifestarea artisticã „Reverberaþii eminesciene”. (A.S.) ● În perioada 23-26 iunie se va desfãºura, la Teatrul „Al. Davila” din Piteºti, pe scena Casei de Culturã a Sindicatelor Piteºti ºi la Mãnãstirea Curtea de Argeº, cea de-a XXIX-a ediþie a Festivalului Internaþional de Muzicã Coralã „D.G. Kiriac”. În faþa publicului din oraºele Piteºti ºi Curtea de Argeº vor evolua formaþii corale din þarã ºi din strãinãtate (Serbia ºi Republica Moldova). Deschiderea oficialã va avea loc joi, 23 iunie, ora 17.00, pe scena Casei de Culturã a Sindicatelor Piteºti, unde vor concerta grupuri corale din Alba-Iulia, Brãila, Târgoviºte ºi Piteºti: Corala „D.G. Kiriac” ºi Filarmonica, seara încheindu-se cu un Omagiu adus Mariei Callas. (S.D.R.) Top of Form

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Nicolae I. Brânzea (6.VI.1965, comuna Dobreºti, satul Fureºti, Argeº) Preot, cadru universitar doctor, consilier ºef la Inspectoratul Judeþean Argeº pentru Culturã, Secretar de Stat pentru Culte, consilier în Ministerul Culturii, vicar eparhial, publicist, istoric de literaturã creºtinã, vicepreºedinte în Colegiul de redacþie al „Buletinului ºtiinþific”, Facultatea de Teologie din Piteºti. Studii medii ºi universitare: Liceul „Ion Mihalache” din Topoloveni, clasele a IX-a ºi a X-a; Seminarul Teologic Ortodox din Bucureºti (1986); Facultatea de Teologie Ortodoxã, Bucureºti (1994); doctor în teologie (2002), cu teza „Libertate ºi datorie în structurile doctrinare ale marilor tradiþii contemporane” (conducãtori ºtiinþifici: academician prof. univ. Alexandru Boboc ºi prof. universitar Remus Rus de la Facultatea de Teologie din Bucureºti). Activitate de slujire ºi publicisticã: preot, bisericile Teleºti, judeþul Dâmboviþa (1988-1989), Fureºti (19891999), „Sfântul Ilie”, Piteºti; consilier ºef la Inspectoratul Judeþean Argeº pentru Culturã (19971999), secretar de Stat pentru Culte (1999-2001); consilier, Ministerul Culturii ºi Cultelor (2001); vicar eparhial, Episcopia/Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului (din 2001); cadru didactic universitar, Facultatea de Teologie Ortodoxã a Universitãþii din Piteºti (din 1999). A publicat numeroase articole, cursuri universitare ºi cãrþi. Amintim volumele reprezentative: „Dicþionarul

enciclopedic de literaturã creºtinã din primul mileniu” (Bucureºti, 2003, coautor); „Între libertate ºi datorie” (Bucureºti, 2004) etc. Distincþii: „Crucea patriarhalã” a Patriarhului Teoctist (2000); „Crucea Patriarhului ecumenic Bartolomeu” (2000); „Crucea Arhiepiscopului Hristodulos al Atenei”; „Steaua României în grad de ofiþer” (2000); „Cetãþean de Onoare” al oraºului Caracas din Venezuela º.a.

Constantin Gh. Cârstoiu (n. 7 iunie 1938, Sboghiþeºti, Nucºoara, jud. Argeº) Studiazã la ºcolile din Sboghiþeºti (1946-1950), Nucºoara (1950-1951), Corbi (1951-1953), la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung-Argeº, la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Bucureºti, Secþia teoria literaturii, criticã literarã ºi folclor (1961). Publicist, folclorist, om de culturã. Reporter la Studioul Regional de Radio din TârguMureº (1962-1966), redactor la ziarul „Secera ºi ciocanul” din Piteºti (1966-1968), la cotidianul „Oltul”, în Slatina-Olt (1968, ca secretar de redacþie). Colaboreazã la „Steaua roºie”, „Albina”, „Îndrumãtorul cultural”, „Argeºul”, „Oltul”, „Columna” etc. În perioada 1968-1978 este lector - împuternicit în cadrul Comitetului pentru Presã ºi Tipãrituri; inspector; metodist; ºef de birou; redactor, director al Întreprinderii Cinematografice a judeþului Argeº (19781997), referent - folclorist la Centrul Judeþean al Creaþiei Populare (din 1997 pânã în prezent). Este absolvent al cursurilor postuniversitare la

Facultatea de Ziaristicã (Academia „ªtefan Gheorghiu” - Bucureºti, 1974-1975); a fost secretar de redacþie la revista „Cultura” (1998-2003); este vicepreºedinte (din 1973) al Asociaþiei folcloriºtilor argeºeni „C. Rãdulescu – Codin”, redactor ºi corector la „Caiete folclorice – Argeº”, ziarist profesionist (din 1976). Debut editorial: „Drumul Piþulesei - Maria Cârstoiu - valoros rapsod al plaiurilor muscelene” (2003). A contribuit la redactarea ºi publicarea volumului „Piteºti - 600. Memento” (1983), „Mausoleul de la Valea Mare”, „Câmpulung – Muscel”, „Cartea Eroilor – Argeº” (1984), de prof. dr. Petre Popa. Este autorul studiului monografic „Cãluºul - rit, ceremonial, magie, ritual, dogmã” (2001).

George Miclãuº (n. 7 iunie 1943, Câmpina, Prahova) Profesor gradul I, francezã, inspector ºcolar, vicepreºedinte al „Alianþei Franceze” din Piteºti, traducãtor. Studii Superioare: Facultatea de Limbi Romanice, Clasice ºi Orientale, specialitatea românã-francezã, Universitatea din Bucureºti. Activitatea didacticã: profesor, ºcolile generale nr. 1 ºi nr. 4, Piteºti, transferat la ªcoala Generalã Nr. 1, ºcoalã-pilot pentru predarea limbii franceze la clasele IIV (1968-1978). Realizeazã primul cabinet-laborator pentru predarea limbii franceze în judeþul Argeº. Responsabil al Cercului Pedagogic al profesorilor de limba francezã din ºcolile generale ºi metodist al I.ª.J. Argeº. Inspector ºcolar de limbi strãine, profesor de francezã, C.N. „I.C. Brãtianu” Piteºti, membru în

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9 ● săgetătorul domnului Vicã, doar-doar i se va face milã de inima ei ºi o va lua de Domnul Vică omului nevastã. de George RIZESCU

Nimeni nu ºtie ce vârstã are domnul Vicã. Unii spun cã ar avea vreo sutã cincizeci de ani. Alþii spun cã n-ar fi depãºit nouãzeci... Important este cã toatã lumea din blocul nostru îl ºtie, îl salutã ºi-l respectã aºa cum ai respecta un sfânt. Nici domnul Vicã nu mai ºtie ce vârstã are. La orice întrebare pe acestã temã, domnul Vicã are acelaºi rãspuns: - Anii? Ce mai conteazã anii? Sunt ai mei ºi ai lui Dumnezeu! Important este sã ne miºcãm, mai zice râzând domnul Vicã ºi, la vârsta asta aºa de nedefinitã, bãtrânul aleargã prin centru oraºului de zici cã s-a luat moartea dupã el. De câteva zile domnul Vicã n-a mai apãrut prin oraº. Pãrerile sunt deja formate. Unii spun cã domnul Vicã a cãzut la pat, cã ar avea o boalã grea, molipsitoare, din care nu prea mai are ºanse sã scape... Alþii sunt de pãrere cã domnul Vicã ar fi plecat din oraº la bãiatul din California... Noi, cei mai apropiaþi de domnul Vicã, ºtim foarte bine cã bãtrânul n-a fost însurat niciodatã, cã nu are niciun copil ºi cu atât mai mult nu are pe cineva în California. Dar asta este deja altã poveste... Doamna Saveta de la trei, fostã menajerã la domnul Vicã acum mai bine de cincizeci de ani, ºopteºte numai pentru cine este curios sã ºtie cã domnul Vicã ar fi dat în damblaua preacurviei, acuma la bãtrâneþe, cã ar fi cunoscut o doamnã venitã de prin Vaslui ºi s-ar fi însurat. „A înnebunit, s-a cãsãtorit ºi cred cã acuma se pregãteºte sã-i facã ºi copii”, mai zice doamna Saveta cu oarecare necaz în suflet. Noi nu-i dãm crezare nici doamnei Saveta pentru cã-i ºtim oful. A vrut ani de zile sã-i aºeze pirostriile domnului Vicã ºi nu s-a putut. Dragoste ca între doamna Saveta de la trei ºi domnul Vicã nu s-a mai pomenit în oraºul nostru. A fost o vreme în care fosta menajerã umbla pe la toate forurile de stat ºi de partid cu reclamaþii duioase ºi unele chiar greu compromiþãtoare la adresa

Vremurile acelea s-au dus aºa cum se duce apa pe Argeº... Doamna Saveta a rãmas cu aceleaºi doruri greu ostoite în suflet ºi cu veºnica impresie cã domnul Vicã tot o s-o ia de nevastã într-o bunã zi! Dispariþia asta intempestivã o face sã vorbeascã nechibzuit. Doamna Ilinca de la cinci, fostã ºefã de cadre, la tineretul utecist al judeþului, are presimþirile cele mai sumbre. „Domnul Vicã s-a supãrat pe cineva din oraº ºi nu vrea sã mai aparã!” ªtie ea precis cã domnul Vicã a fost deunãzi la Primãrie, ar fi vorbit cu portarul de la etajul doi ºi, nervos pe omul administraþiei locale, domnul Vicã s-ar fi supãrat pe toatã comunitatea ºi refuzã sã mai iasã din casã... Noi ºtim cã ºi doamna Ilinca are ceva de împãrþit cu domnul Vicã... Pe vremea legionarilor, doamna Ilinca era fatã de casã la una din moºiile domnului Vicã... Domnul Vicã s-ar fi întreþinut cu doamna Ilinca ºi, dacã nu l-ar fi luat comuniºtii la canal pe domnul Vicã pe motiv de participant activ la conducerea marelui cuib legionar din localitate, ea cu siguranþã i-ar fi devenit soþie. A fost iubire mare între cei doi. La câþiva ani dupã eliberarea domnului Vicã, doamna Ilinca ajunsese deja mare activistã de partid, adusese mari servicii patriei prin faptul cã-i dãduse în gât pe legionari ºi ocupase deja un loc de frunte în conducerea regiunii. Când l-a vãzut din nou pe domnul Vicã, spun gurile rele, doamna Ilinca ar fi vrut sã se otrãveascã de necaz ºi de furie cã iubitul ei cel mai drag, în loc sã revinã alãturi de ea, s-a dus dupã doamna Saveta... Oamenii din cercul nostru apropiat spun cã de atunci - de la revenirea domnului Vicã printre cei vii - era deja considerat mort la canal, doamna Ilinca ar fi vrut s-o scoatã definitiv din oraº pe doamna Saveta, numai cã Partidul, aºa cum era el construit pe relaþii de mândrie naþionalã ºi perfecþiune a caracterelor, le-a dat la amândouã apartamente în acelaºi bloc, una sub alta... ªi ca sã nu fie povestea fãrã sare, tot Partidul, dupã ce ar fi analizat comportamentul domnului Vicã, ar fi tras concluzia cã

comisiile naþionale la olimpiadele naþionale de limbã francezã, cadru didactic la Universitatea din Piteºti (cursul de metodicã a predãrii limbii ºi literaturii franceze, în perioada 1991-1998). În 1993 parcurge stagiul de perfecþionare la Centrul Internaþional de Formare a Personalului de Inspecþie ºi de Direcþie a Institutelor ªcolare „Condorcet” - Franþa, participã la cea de treia reuniune pentru „Elaborarea de programe ºi certificate pentru limba francezã”, organizatã de Centrul de Cooperare Culturalã a Consiliului Europei (Braºov, noiembrie 1996). În 1997 este numit de cãtre M.Î. în Comisia Naþionalã de evaluare a manualelor alternative de limba francezã pentru clasa a V-a. Vicepreºedinte al „Alianþei Franceze”, Piteºti. Preocupãri literare: a tradus „Memorial Antonesco” de G. Barbul. Distincþii: Gradaþia de merit, conferitã în 2000.

Sorin Burete (n. 9 iunie 1971, Piteºti, Argeº) Studii: ªcoala Nr. 11 „Mihai Eminescu” ºi Liceul „Ion Barbu” din Piteºti. Activitate literarã: debuteazã editorial cu volumul „Mireasa albã”, cuprinzând 55 de poezii organizate în trei capitole, închinate iubirii, naturii ºi lui Dumnezeu, scrise între anii 1992-2007 (Editura ºi Tipografia Europroduct, Piteºti, 2008). În 2009 îi apare placheta de versuri „Mireasa de mir”, Editura „Tiparg”, iar în 2010, la aceeaºi editurã, volumul de versuri „Mireasa zorilor”. Referinþe critice: Cristina Duran, „Un nou nume în poezia româneascã” (Prefaþã, „Mireasa albã”, p. 3-7): „Versurile pe care ni le propune domnul Sorin Burete în acest volum „Mireasa albã” fac parte, cu precãdere, din preocupãrile sale concretizate într-o exprimare poeticã serioasã, clarã, ajutatã de un talent deosebit”.

ARGEªUL 21 iunie 2011

fostul aviator din trupa de ºoc a nebunului de Garmecea, adicã domnul Vicã, nu se face vinovat de nicio apartenenþã la legionari ºi, drept recunoºtinþã pentru anii grei petrecuþi la canal, i-a dat ºi lui apartament tot în blocul cu pricina, mai precis sub apartamentul doamnei Ilinca! Ce sã faci, Dumnezeu le aranjeazã pe toate! Aºa se face cã noi ºtim exact niºte relaþii aºa de speciale dintre cei trei bãtrâni ai blocului nostru încât, fãrã sã vrem, istoria lor ne captiveazã simþurile ºi ne þine într-o continuã efervescenþã creatoare în domeniul celor mai elegante ºi nevinovate bârfe locale. În sfârºit, domnul secretar Piþigã, fost ºi preºedinte al asociaþiei de locatari, zece ani la rând, pe vremea când aceastã onorabilã muncã nu se plãtea, ne spune cã dispariþia domnului Vicã ar trebui pusã neapãrat pe ºtirea datã de domnul Mãrmureanu de la Institutul de Geofizicã ºi miºcarea aiuritã a pãmântului, ºtire din care rezultã cã un cutremur de gradul ºapte pe scara Richter ar avea darul numai sã ne zdruncine sãnãtos, dar fãrã sã ne omoare sigur, motiv de falsã înfricoºare a unei populaþii ºi aºa speriate ºi intrate într-o pasã proastã de sorginte credulo-politicoeconomicã... „Este precaut omul, nu crede în domnul Mãrmureanu ºi nu vrea sã moarã, asta e...”, a mai zis domnul Piþigã ºi a trecut pe lângã noi ca trenul de Piteºti prin gara Florica... - Bãã, fraþii mei, zice domnul Fleancã de la parter, dupã ce i-a tras o înjurãturã scurtã domnului Piþigã, pe motiv de comunist prost-crescut ºi îmbãtrânit prematur, eu am auzit cã domnul Vicã nu ne mai vrea... Ascultaþi ici la mine... Pleacã mai devreme în Trivale, îºi face alergãrile, flotãrile, aruncãrile la þintã ºi vine acasã înainte sã ieºim noi... I s-o fi luat ºi lui de trãncãneala noastrã... De la înmormântarea lui Pascalopol se pare cã ºi-a schimbat regimul... Vrea sã fie singur. - Pãi, atunci sã-l lãsãm sã fie singur, zise domnul Pomete, vecinul meu ºi poate cel mai apropiat prieten al domnului Vicã. Vrea omul sã stea o perioadã singur, aºa sã fie, mai zise domnul Pomete ºi ne fãcu semn sã ne aºezãm pe banca de lângã Primãrie. Exact în faþa noastrã, la nici ºapte metri, un convoi mortuar trecea ca de

Iulia Gabriela Popa (n. Piteºti, Argeº, 10.06.1984) Profesor de filozofie, masterat în teologie ortodoxã, publicistã. Studii: Colegiul Liceal „Zinca Golescu”, Piteºti (2003); Universitatea din Piteºti, Facultatea de ªtiinþe Socio-Umane, Secþia filozofie (2007); masterat în teologie Ortodoxã, Universitatea din Piteºti (2009). Activitate profesionalã: profesoarã de filozofie la Liceul Teoretic din Costeºti, Argeº (din 2007). Debut publicistic: la sãptãmânalul teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului (2009). Debut editorial: „Transcendenþa între plãsmuire ºi realitate obiectivã”, Editura „Tiparg”, Piteºti, 2010 (Studiu teologic ºi filozofic; prefaþã – pr.prof.dr. Ion Popescu). Colaborãri: „Argeºul Ortodox” (din 2009). Referinþe critice: pr.prof.univ.dr. Ion Popescu. In memoriam

Ion Popa-Argeºanu (5 iunie 1941, Verneºti, Argeº – 29 decembrie 2001, Piteºti) Liceul „Vlaicu Vodã”, Curtea de Argeº, Institutul Pedagogic de 3 ani din Piteºti (1972). Redactor, Staþia de Radioficare, Costeºti, revista „Argeº” (perioada Tomozei), bibliotecar la Casa

Poezie Sonete la Solstiþiul de varã* de Traian Gãrduº

So(u)net pe Argeº în jos D-lui G.B. – eternul primar de Topoloveni

George Rizescu

obicei spre drumul de veci al cimitirului „Sfântul Gheorghe”. Ne ridicarãm cu toþii în picioare, ne luarãm ºepcile de pe cap ºi-i fãcurãm un ultim semn celui care a scãpat de lumea asta ºi merge în lumea cea liniºtitã a fericirii veºnice. Domnul Fleancã citi mai mult silabisit pe crucea þinutã în faþa cortegiului ºi, fãcându-ºi cruce cu ambele mâini, abia murmurã spre noi: - E Vicã, Vicã ªoimul, de ani... - Vicã? Care Vicã, mã? Bããã, domnule Fleancã...bããã fraþilor... Speriaþi, ne-am aºezat cu toþii în ºir indian în faþa celui care plecase dintre noi fãrã sã ne spunã nimic... ªi fãrã sã mai scoatem o vorbã am plecat încet-încet dupã cortegiu, sã-l ducem pe domnul Vicã acolo unde nimeni n-o sã-i mai spunã ce sã facã bine, ce sã facã rãu, pe cine sã iubeascã, pe cine sã urascã, în cine sã aibã încredere ºi în cine sã nu aibã... Undeva, aproape de coºciug, douã femei frumoase, dar frumoase nu glumã, plângeau cu suspine adânci... Cine sã fi fost? ªi de ce-l plângeau cu atâta credinþã? În spatele lor, la micã distanþã mergeau încruntate, ºontâc-ºontâc, doamna Saveta ºi doamna Ilinca... Privindu-le mai bine am avut impresia cã acolo, în cortegiul funerar, le este locul dintotdeauna... La prima intersecþie din oraº cortegiul se opri pentru una din slujbele necesare înmormântãrii. Nu se auzea nimic din cele spuse de preot. Numai un murmur lung ºi apãsat de „Dumnezeu sã-l ierte” ne cuprinse pe toþi ºi iarãºi ne urnirãm cu valul mulþimii spre locul acela de unde, cel puþin pânã la momentul când am finalizat aceastã scriere, n-am aflat sã se fi mai întors cineva vreodatã, cu excepþia lui Iisus...

Corpului Didactic Argeº. Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debuteazã în revista „Argeº”, 1969 („Fresce” - versuri). Volume de versuri reprezentative: „Subþire trecere” (Edit. „Cartea româneascã”, Bucureºti, 1977, debut editorial, cu o prezentare de Nichita Stãnescu), „Zãpada umbrelor” (Edit. „Eminescu”, Bucureºti, 1979, cu o prezentare de Gheorghe Tomozei), „Una sutã poeme de dragoste” (Edit. „Pan-Arcadia”, Bucureºti, 1993, cu note critice de Gheorghe Pituþ, Gh. Tomozei, Nichita Stãnescu), „Citire de psalm” (Bucureºti, 2000, cu poezia „Sentiment”, de Nichita Stãnescu, dedicatã lui Ion Popa Argeºanu), „Sub roþile Ursei” (Edit. „Paralela 45”, Piteºti, 2001, Colecþia Scriitorii oraºului Piteºti; Al. Piru: „Poet armonios ºi cu o pronunþatã undã afectivã…, op. citatã, p. 60). De acelaºi autor: „Versuri” (1971), „Mirabile ninsori” (1985), „Apocalipsa iubirii” (1994), „Clepsidra câºtigului” (1996), „Tranziþie romanticã” (1998). Premiul pentru Poezie al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, 1977. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

NOTÃ: Recent, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

ªi iar se-aºterne toamna pe colnice Cu struguri graºi, cu nuci ºi cu gutui – Mã pomenesc cum povârniºuri sui Hoinar etern, cum Eminescu zice. În vale, câmpul plânge dupã varã, Livezile brumate creanga-nclinã, Din cer, lumina e tot mai puþinã – Curând, rugina fi-va tutelarã. La ªtefãneºti, pe sfintele coline, Se aromesc fardatele podgorii Râvnite de poeþi ºi de prigorii, Cum fiºtecare vrea a fi ferice – Îl vãd ºi pe Amicul I. cã vine La braþ cu Cici ºi Euridice (Probabil, vin moralul sã ridice!) P.S. În colþ de cramã, azi, neanturatã, Zãresc pe Afrodita... îmbufnatã!

Sonet nostalgic Voi, strãzi cu lampagii ºi felinare, Din parfumatul târg provincial Cu þuicã, must, fripturã de batal – De nostalgii ºi versuri creatoare. ªi mustãrii cu stuf, dovleci, porumb Sporind un apetit cãtre gustare – Pastrame cu arome legendare Stropite cu molanul cel mai scump. ªi voi, cochete chioºcuri de fanfarã ªi muzichii venind în altã vreme; Doar gândul face pana sã-mi tresarã, Decis, spre-acele timpuri sã mã cheme... De ce, mã rog, s-a întâmplat sã moarã Strãvechiul zigurat de piatrã rarã (ªi chioºcul cu nostalgica-i fanfarã?...)

Bãtrânul Bard - Reîntoarcerea – In memoriam Fãnuº Neagu Coltucul de pâine ºi-o canã cu vin, Conduri de mãtase, halat de velur, În preajmã, verzii pini cu sunetul pur – Byron romantic, oh, ce moment divin. ªi viaþa mea, au cine sã-nþeleagã, De peregrin etern îndrãgostit Atras de tot ce nu s-a pomenit; Hoinar avid prin Balcani-ntreagã. Cam obosit ºi filosof ratat, Acuma, iatã, mã întorc la vatrã; Cãþeii depãrtãrii nu mã latrã ªi câte, Doamne, n-am de descântat!... (Din cele þãri, prin care m-am plimbat) – Bãtrânul bard, cu buzunare pline, La masa de miracole revine.

* Din volumul „Arca lui Noe – poeme bahice”, în curs de apariþie

Ahoe, la sonet! Sonetul e copacul de iubire, Altar, popas de tainicã-nchinare, ªi multe alte farmece mai are, În viaþa care trece cu grãbire. Ahoe, Meºter fãrã de-ngâmfare, N-ai fost model, în dreapta ta slujire, ªi tuturor, aicea, dau de ºtire – Cã meriþi, în Olimp, statuie mare. Cu harul tãu, împrãºtiat prin crame, Un fel de Þuþea, întru Poezie, Urmaºii tãi, în cor, vor sã te-aclame Ca semn cã umbra ta mai este vie: ªi baladesc, un gest onest, pios – Propun, AHOE! – la cupa de Chios! P.S. Ca epilog, te informez, discret, Rãmâi, AHOE, Gentleman Sonet, Semnând cu girul de vãtaf - poet ªi vorbe fine, trase-n pluº, Cã Ego sum Traian GÃRDUª

Montreal, oct. 2010

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

ARGEªUL

● săgetătorul

21 iunie 2011

BADEA CÂRŢAN G

heorghe Cârþan, adicã Badea Cârþan, a fost un þãran român care a luptat pentru independenþa românilor din Transilvania, distribuind la sate cãrþi româneºti, aduse clandestin din România. A cãlãtorit pe jos pânã la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian ºi alte mãrturii despre originea latinã a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în Rãzboiul de Independenþã al României S-a nãscut în Cârþiºoara, Sibiu, la 24 ianuarie 1849, al doilea din cei ºapte copii ai lui Nicolae ºi Ludovica Cârþan. De la mãtuºa sa, Raºila, ascultã primele basme, iar legendele despre semnele lãsate de cei vechi pe pãmântul Þãrii Fãgãraºului au fost primele lui învãþãturi de istorie. Când, în 24 ianuarie 1859, împlinea 10 ani, românii din Moldova ºi Muntenia s-au unit sub domnia lui Cuza. Copilul ce auzise vorbindu-se de unirea cu þara nu înþelegea de ce românii au fost nevoiþi sã nu stea laolaltã ºi cum se face cã cei din Þara Fãgãraºului trebuie sã stea încã despãrþiþi de ceilalþi. În 1860, Gheorghe se tocmeºte cioban la stânã. Începe o viaþã asprã, o luptã cu adversitãþile naturii, cãreia trebuia sã-i pãtrundã tainele ºi pe care trebuie sã ºi-o apropie. În faþa lui se deschide o lume nouã, destinatã bãrbaþilor, pasionantã ºi emoþionantã, cu ademeniri ºi primejdii la tot pasul. iobãnaºul visa, de pe atunci, sã treacã dincolo, „în þarã”, ºi numea vama dintre Transilvania ºi Muntenia „graniþa drãceascã”. Se întreba el: „Cine a mai vãzut graniþã prin mijlocul þãrii? ”, graniþã care a separat românii doar politic ºi administrativ, pentru cã sufletul ºi conºtiinþa n-au avut graniþã. În vara anului 1865 are loc prima trecere a lui Cârþan în „þarã” prin „Vama cucului“, prin locul vegheat de cei doi soli ai pãmântului românesc trimiºi cãtre înãlþimi: Negoiul ºi Moldoveanul. Aude aici legenda lui Negru Vodã. Din 2 oct. 1865 rãmâne în fruntea familiei, cãci îºi pierde tatãl. În 1867 îi spune mamei sale: „Anul aista am sã plec dincolo”. ªi-o face în 22 mai, ajunge în Bãrãgan, unde, spre mirarea lui, câmpul se termina departe, acolo unde cerul se uneºte cu porumbul verde sau cu grâul galben. Aici, alãturi de ciobanul Cotigã, Cârþan aflã despre dacii cei drepþi ºi viteji, despre împãratul Traian, despre moartea lui Decebal. ªi întreabã: „- Cum aº face, bade Ioane, sã învãþ ºi eu a ceti? - Ai sã înveþi dacã vei voi. - D-apãi cum pãcate sã nu voiesc?” heorghe Cârþan, elevul, i-a relevat învãþãtorului sãu, ciobanul Cotigã Ion, o minte capabilã sã reþinã multe informaþii. Dupã câþiva ani a ajuns sã citeascã ºi sã scrie destul de bine. Întors în Þara Fãgãraºului, aflã cã l-au cãutat „jandarii” sã-l ia la oaste. Auzind, a rãspuns cã „ai noºtri de dincolo” se pregãtesc de rãzboi cu turcii. ªi pleacã voluntar pânã în 1881. Oile îi sunt „robite” ºi el atâta ºtie: „Trebe sã stau de vorbã cu împãratul ºi gata treaba”. A stat la

C

G

Viena douã zile pentru a intra la împãrat, 7 zile în „beciurile Vienei”, arestat ºi apoi trimis la Pesta. „Dumnezeu Viu Este!”. Cu aceste vorbe începe cererea lui Badea Cârþan, mai degrabã plângerea lui cãtre împãratul Franz Josef. Dupã ce aratã cã i-a slujit cu credinþã, îi spune cã a fost batjocorit de „aceºti satrapi deregãtori care m-au jefuit ºi mi-au robit oile de atâtea ori”. Scrie mai departe Badea Cârþan: „M-am rugat iarã de solgabirau sã-mi dea drept sã vânz cãrþi, sã-mi cãºtig pânia. De la Rusale m-am rugat, m-a respinsu. Aºa darã noi numai datorinte facem ºi avem (...). Mã rog deci Maestãþii tale sã fii judecãtoriu ºi sã fie traºi la rãspundere...”. Nu i-a fãcut dreptate împãratul, cãci n-avea cum sã fie de partea unui român aflat în judecatã cu ungurii, dar l-a eliberat din închisoare, mai ales cã însuºi regele Carol I a intervenit pentru eliberarea lui, miºcat profund de dragostea lui de þarã, de drumurile nenumãrate pe care le-a fãcut pentru a cãra cãrþi spre folosul neamului sãu asuprit din Ardeal. Ca sã ºtie cã au pãrinþi. Cine li-e „tatã ºi mamã”. e întoarce în þarã ºi se îngrijeºte de oi, dar doreºte sã facã negoþ cu cãrþi româneºti. I se refuzã aceastã cerere. Când împlinea 42 de ani, la 24 ianuarie 1891, la Bucureºti îºi începea activitatea „Liga pentru unitatea culturalã a tuturor românilor”, sub preºedinþia istoricului V.A. Urechia. Din iniþiativa ei, s-a publicat, în limba francezã, memoriul studenþilor universitari români, privitor la situaþia românilor din Transilvania ºi Ungaria, adresat opiniei publice din Apusul Europei, prin care se evidenþia politica de oprimare a celor peste trei milioane de români din Austro-Ungaria. Memoriul a avut un puternic ecou în lume. Aceleaºi simþãminte îl fãceau ºi pe Cârþan sã caute cãi noi prin care sã circule slova româneascã printre despicãturile munþilor Fãgãraº ºi Bucegi. Aºa cã, atunci când memorandiºtii din Cluj sunt întemniþaþi, el spune: „Eu, cioban George Cârþan./ Nici n-oi bea, nici n-oi mânca/ Pân-de Seghedin n-oi da,/ De iubiþii osândiþi/ Ce-s în temniþe zvârliþi.” ace drumuri la Vacz (lângã Budapesta), unde este închis Ion Slavici, ºi la Seghedin, unde erau închiºi memorandiºtii, ºi se plânge: „La grãdinã-n Seghedin/ Plâng florile de iasomin/ De rãsunã uliþa/ ªi tremura temniþa./ De la Seghedin la Vacz/ Numai drumuri de la fraþi/ Numai lacrimi, jale, dor/ Pe feþele tuturor”. Fiindcã cere din nou autorizaþie pentru a difuza cãrþi româneºti este arestat în 1895. itind în 1895 Cronica românilor a lui ªincai, cumpãratã la Viena, ºi recitind „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul” a lui N. Bãlcescu, doreºte sã vadã statuia marelui

voievod. ªi pleacã la Bucureºti. Ajuns la statuie îi mulþumeºte Domnului pentru reuºitã ºi-i cere realizarea Unirii. Este gãsit de Ion Grama ce-l slujea pe V. Alexandrescu Urechia. Istoricul îl gãzduieºte, îl plimbã prin muzeele Bucureºtiului, îl duce la Liga Culturalã unde cunoaºte personalitãþi cãrora le cere cãrþi pentru românii din Transilvania ºi ajunge personajul principal al unor articole din ziarele vremii1. Revine de multe ori ca sol al Transilvaniei la Bucureºti ºi ca militant al Ligii Culturale pe pãmântul Transilvaniei, trecând prin „Vama cucului” ziare ºi cãrþi româneºti. ovestea pe care Badea Cârþan o citea ºi o recitea este aceea relatatã de Titus Liviu despre întemeierea Romei ºi-i spune lui Urechia cã „e musai sã merg la Roma”. κi pregãteºte straiþa ºi pleacã

P

S

F

C

dealurile sãpate în piatrã, pe sub pãdurile dese, pãºind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munþii lui de acasã. Sus, pe cer, Cloºca cu pui ºi Ursa Mare dovedeau cã ajunsese în Cârþiºoara, pe malul Balei, împreunã cu tot neamul sãu. Când s-a trezit a doua zi dimineaþa, în jurul lui erau strânºi o mulþime de gurã-cascã: poliþiºti, pompieri, mãturãtori, precupeþe... Presa din Roma a scris în ziua urmãtoare:„Un dac a coborât de pe Columnã: cu plete, cu cãmaºã ºi cuºmã, cu iþari ºi cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârþan a fãcut senzaþie la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie ºi prietenie, iar Duiliu Zamfirescu, secretarul reprezentanþei noastre la Roma, i-a fãcut cunoscut oraºul ºi l-a introdus la mari personalitãþi ale vremii. S-a mai abãtut apoi încã de douã ori la Roma, tot pe jos, ultima oarã fãcându-ºi intrarea triumfalã în mijlocul Congresului orientaliºtilor, care întrunea 700 de învãþaþi din 40 de þãri. I-a fost încredinþatã misiunea de a depune o coroanã de bronz la Columna lui Traian, din partea Congresului, moment consemnat de toate ziarele Europei. Cu vorba scurtã, ruptã din cremenea Fãgãraºilor, Gheorghe Cârþan a spus atunci doar atât: „Roma e mama noastrã!”. upã prima cãlãtorie la Roma, Badea Cârþan a fost imediat primit în lumea intelectualã a Capitalei. În cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende ºi se vorbea despre el ca despre cel mai exotic personaj al vremii. Dintr-odatã, ochii mai-marilor s-au aþintit asupra lui. Era în centrul atenþiei, era la modã, era „ºic” sã-l prezinþi invitaþilor. Iatã cum suna o invitaþie la un astfel de banchet: „Cred cã am plãcerea sã cunoaºteþi pe pãstorul român Cârþanu, care, plin de sentimente româneºti, s-a dus pe jos la Roma, sã sãrute Columna lui Traian. Sunteþi rugatã sã luaþi parte la ospãþul ce dau astãzi, marþi, 2 aprilie, 7 seara, 1896, în cinstea cãlãtorului reîntors din Roma. N. Th. Mandrea, str. Diaconeselor, 2”.

D

din Cârþiºoara la 3 ian. 1896 , a trecut prin Timiºoara, Budapesta, Tirol (Austria), Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna ºi dupã 45 de zile de drumeþie a ajuns la marginea oraºului etern pe care l-a salutat cu: „Bine te-am gãsit, maicã Romã”. A pãtruns în Roma prin Via Compana, a trecut pe lângã Terme, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu ºi Palatinul, Forul Roman ºi… deodatã - Columna. „- No cã asta este!”. ici, obosit ºi cu ochi înlãcrimaþi, ciobanul din Cârþiºoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaº pânã când a citit toatã istoria de pe el. ªi-abia apoi ºi-a adus aminte cã avea o misie, cã nu venise cu mâna goalã la Maica Roma. Din desaga lui din lânã vârstatã, mirosind a mãmãligã ºi caº, a scos un sãculeþ cu pãmânt luat din grãdina casei din Cârþiºoara ºi l-a vãrsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o nãframã legatã cu nod a scos ºi un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semãnat în þãrânã. ªi fiindcã venise noaptea ºi datoria era împlinitã, s-a întins pe cojocul lui ciobãnesc, visând, pe aripi de somn, cã intrase ºi el în mulþimea de pe Columnã, printre

A

H

aiducul cu cãrþi în desagã a fost hãituit de cãtre duºmanii neamului mai crâncen decât cei mai mari rãufãcãtori ai vremii. „Aici, pe vârfurile munþilor, nu trebuie sã fie graniþã cãci ºi dincolo de ei au locuit moºii ºi strãmoºii noºtri, dacii ºi romanii”, „Cine a mai vãzut graniþã prin mijlocul þãrii?” - spunea Badea Cârþan. În 1903 Badea Cârþan e arestat de autoritãþile maghiare, iar marele lui depozit de carte, cu sediul în mai multe locuri, confiscat. Inventarul era uluitor: 76.621 de volume s-au aflat numai în podul casei lui din Cârþiºoara. adea Gheorghe Cârþan a fost invitat ºi în Parlamentul Þãrii, de mai multe ori, ºi acolo, în preajma anului 1907 fiind, i-ar fi întrebat pe înalþii preoþi ºi parlamentari de ce are nevoie un þãran ca sã facã un gard. I s-a rãspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârþan i-a oprit pe toþi cu rãspunsul cel drept: „De pãmânt are nevoie, ca sã aibã unde-ºi pune gardul”. Era un înþelept fãrã astâmpãr, voia sã ºtie, sã cunoascã. Îl interesa mai ales începutul neamului ºi al tuturor lucrurilor, obârºia lor, rãdãcina istoricã dãtãtoare de nobleþe ºi demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul sãu, îi scria la 24 martie 1896: „Onor Domnule Preºedinte, astãzi am fost unde este Dunãrea aproape de obârºie.2 Am þinut mult sã vãz Mama noastrã Roma. Am vãzut-o. Apoi am dorit sã vãz Mama Regelui (Carol I, n.n.). N-am ajuns încã acolo. Fiþi sãnãtoºi George Cârþan”. n primãvarã anului 1911, Gheorghe Cârþan este surprins de o avalanºã pe crestele munþilor, cu desagii încãrcaþi de cãrþi în spinare. Vreo douã zile s-a chinuit pânã a putut sã iasã de-acolo. A rãmas bolnav ºi slãbit mult dupã acea întâmplare. N-a mai avut putere sã ajungã acasã ºi a fost adãpostit de familia Lahovary, la Sinaia. Simþindu-ºi sfârºitul, le-a cerut celor care-l îngrijeau sã-l îngroape acolo, în pãmântul liber al þãrii, unde sã poatã aºtepta împlinirea visului de-o viaþã întregirea neamului românesc. În august 1911 a murit, fiind înmormântat la Sinaia. La cãpãtâiul sãu stã scris: ,,Aici doarme Badea Cârþan, visând la întregirea neamului sãu”. ________________________ Bibliografie Ion Dianu, Pe urmele lui Badea Cârþan, Ed. Sport-Turism, Bucureºti, 1979 George BACIU

B

Î

1 „Mama trãieºte, tata e mort de trei ani, însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am pãzit pe Bãrãgan câte 3-4 sate de oi. În ’77 mã uitam cum se bat românii pe malurile Dunãrii. Acolo, pe câmpurile Bãrãganului, am citit „Istoria românilor“ ºi alte cãrþi. În ’78, am venit acasa, am tras sorþ ºi am jurat. Am cãtanit în Bosnia. În ’81, m-am liberat. Era tocmai conferinþã la Sibiu, cã se luase iarã pricinã între români ºi unguri. Pânã în ’93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus în þarã. Vine ’94, ºi cu el, Memorandul. Eu urmãream din doascã în doascã daravelile ºi eram necãjit cã, ziceau ei întruna, suntem neam rãu de oameni noi, românii. Ceteam eu, nu-i vorbã, multe bune ºi frumoase, da nu le prea credeam. Îs eu aºa, un fel de Toma. De-aceea mi-am zis: „Tu trebuie sã te duci la Roma, sã vezi: ai tu tatã, ai tu mamã?“. Si-apoi am vãzut, dragii mei... De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oarã, eu am dus coroana de bronz pânã la Columnã ºi mergeam în fruntea tuturor, aºa îmbrãcat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumpãrat un costum, da le-am spus sã nu cheltuiascã, cã ºi-aºa nu umblu cu sãrãcii de acelea nemtãºti. La Bucureºti am fost de peste o sutã ºaptezeci de ori. Bucureºtiul ºi Roma ar trebui sã le vadã tot românul, cã dacã nu ºtie de Moºu-sãu ºi de Tatã-sãu, zici de el cã-i orfan.“ (Fragment din interviul pe care Badea Cârþan l-a dat cu câþiva ani înainte de moarte, revistei „Poporul român”). 2 De-a lungul vieþii sale a cãlãtorit prin Ungaria, Austria, Italia, Elveþia, Egipt, Germania, Ierusalim.

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU


Sagetatorul Nr. 722