Page 1

Sãgetãtorul Nr. 717 „ 17 mai 2011 „ Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

România în eternitate şi oponenţii ei

În 1935 Mircea Eliade lansa o temã de reflecþie despre noi înºine, cerându-ne sã facem efortul de a identifica în trecutul ºi prezentul nostru istoric ºi spiritual ceea ce ar putea sã îndreptãþeascã vorbirea despre o „Românie în eternitate”. Adicã despre ceea ce din realitatea româneascã se poate ridica deasupra temporalitãþii istorice ºi poate deveni o prezenþã permanentã în viaþa omenirii, sau mãcar pentru o parte a ei, aºa cum au reuºit sã devinã (sunt exemplele reþinute de el) „vechea Grecie, Italia, Franþa, Anglia, Germania, Rusia”. Desigur, vom completa imediat lista cu Egiptul antic, Israelul creator al Vechiului Testament ºi leagãn al creºtinismului, Roma ºi India spre care a

Dan Zamfirescu

contribuit el însuºi atât de mult sã atragã privirile Europei ºi Americii, ºi nu în ultimul rând China atâtor invenþii ce au schimbat cursul civilizaþiei. Mircea Eliade recurgea la aceastã invitaþie pentru a demonstra cã România se va

Număr aniversar A apãrut, de sub tiparul SC „Argeºul Liber” SA, nr. 5(347) al revistei „Argeº”. Un numãr aniversar care, lângã rubricile tradiþionale, adunã impresii din rândul celor care au lucrat aici cu carte de muncã, dar ºi al celor care au fost aproape de aceastã „tribunã” culturalã. Remarcãm, între altele, articolele semnate de redactorul-ºef Augustin Doman, Marin Ioniþã, Jean Dumitraºcu, Mariana ªenilã, Ion Focºa, Mircea Bârsilã, Nicolae Oprea, dupã cum remarcãm ºi... absenþa din sumar a semnãturii primului ei redactor-ºef, scriitorul Mihail Diaconescu. Gânduri bune ºi frumoase pentru revistã, la ceas aniversar, au destui dintre foºtii redactori ºi actuali colaboratori, cãrora ne alãturãm ºi noi. („S”)

ridica în eternitate nu prin ceea ce ºi-au câºtigat-o cei amintiþi, ci prin… hoþia devenitã proverbialã. Noi – spunea el – vom trãi etern prin proverb, ºi-l cita pe cel mai recent, cules de Knickerbocker: „Quand quelqu’un vole, c’est la cleptomanie. Quand plusieurs volent, c’est une manie. Quand tout un peuple vole, c’est la Roumanie!”. Lãsând la o parte cã o þarã compusã numai din hoþi nu are cum sã reziste, dovadã cã acei care au provocat proverbul au ºi îngropat România Mare, creatã în urma câtorva sute de ani de strãdanii ce n-au fost ale unor hoþi, tema de reflecþie creatã ad hoc spre a-i servi pentru încã unul din textele cu care a þintuit la stâlpul infamiei clasa politicã interbelicã (cel mai virulent ºi din pãcate profetic fiind Piloþii orbi) nu ºi-a pierdut importanþa. Ea a devenit cu atât mai incitantã cu cât un an mai târziu Emil Cioran ne-a dat în Schimbarea la faþã a României cea mai radicalã negare a tot ceea ce ar fi putut îndreptãþi România sã aspire la un loc oricât de mic „în eternitate”. Dar faþã de

Rememorãri

ELENA PERTICARI – DAVILA 1865-1951 „Inima mea este un locaº închis al amintirilor trecutului.“

Spaþiul mirific al „Amintirilor” Ambianþa patriarhalã a Conacului Goleºtilor, dominatã de figura mamei, „scumpã, atât de frumoasã ºi dragã, cu pãrul ca aripa corbului, cu ochii mari ºi negri”, este dens coloratã imagistic prin prezenþa Babei Sia – cu pitorescul ei vestimentar, confidenta ºi sfãtuitoarea de bine a lui Lilicã: „Baba Sia – dãdaca bãtrânã, nu doicã (deoarece mama ne alãptase pe toþi) umbla legatã la cap cu un testimel înnodat într-o parte cu o fundã ce sta ridicatã în sus ca niºte coarne; se încãlþa cu ciorapi groºi de lânã ºi papuci care fãceau cleap-cleap când umbla... Baba Sia îl rãsfãþa mai mult chiar decât pãrinþii, istorisindu-i basme, snoave, învãþându-l tot felul de jocuri ºi cântece”. Se poate afirma, nu fãrã temei, cã, ºi de la acest izvor de înþelepciune popularã, s-a adãpat viitorul dramaturg în compunerea imnului de slavã pe care îl va închina strãmoºilor prin capodopera sa, „Vlaicu-Vodã”. Opera

memorialisticã a Elenei PerticariDavila este conceputã în spiritul inegalabilei creaþii a marelui povestitor al literaturii naþionale Ion Creangã. În afara titlului – „Amintiri din copilãrie”, preluat ad litteram, influenþa ilustrului scriitor moldovean este evidentã ºi în episoadele inserate în volum. Astfel, secvenþa „Câinii curþii” reproduce, într-o versiune proprie, povestirea „Ursul pãcãlit de vulpe”, sub pretextul motivãrii de ce unul dintre câini, Ursu, nu avea coadã. În „Jocuri copilãreºti”, autoarea surprinde aspecte specifice din procesul formãrii intelectuale a viitorului scriitor, racordarea sa spiritualã la o liricã popularã de amplã

Mircea Eliade, care în cele din urmã se oprea la un proverb, tânãrul Emil Cioran fãcea din pretinsul nostru neant de pânã atunci nu o condamnare iremediabilã, ci, dimpotrivã, motivul pentru o încordare prin care sã realizãm un salt a cãrui cotã o ºi fixa: hegemonia noastrã în spaþiul sud-est european! El voia sã facã din aceastã carte a sa un pinten sau un bici cu care sã ne oblige sã ne cucerim alt statut între þãrile ºi neamurile lumii decât acela de hoþi proverbiali. Era un nou profetism, era un proiect lansat într-un moment când vechiul profetism, de la Nicolae Bãlcescu la Nicolae Iorga, îºi dãduse roadele odatã cu realizarea României Mari de la 1 Decembrie 1918. ªi probabil cã, dacã cineva i-ar fi spus, în acel moment, cã saltul avea sã fie unul pe o orbitã mondialã ºi cã printre cei care-l vor înfãptui în plan spiritual se va afla chiar el, l-ar fi privit pe respectivul ca pe unul mai „zãltat” decât el însuºi. Deºi circulã anecdota cã atunci când a plecat la Paris, puþin dupã publicarea cãrþii, le-ar fi spus amicilor sãi cã „va

respiraþie patrioticã: „ªi câte poezii nu ºtiam noi, copiii, chiar înainte de a învãþa carte! – mãrturiseºte Elena Perticari-Davila – Visul lui Tudor Vladimirescu, Brumãrelu, Stejarul ºi cornul, ªoimul ºi floarea fragului ºi alte multe din minunatele poezii populare”. Largul diapazon educativ la care vibrau sufletele copiilor era constant sensibilizat de folclor ºi de creaþia cultã: „Mãicuþa atât de iubitã îi învãþase pe copii tot felul de cântece, unul de Vasile Alecsandri: «Mi-am pus flori la pãlãrie / Mi-am pus flori, mi-am pus mãrgele, / Ca sã cate cu mândrie / Puicuþa la ele»”… „Jocurile copilãriei” relevã, prin varietatea lor, modalitãþi diverse de realizare a unei educaþii complexe: „Într-un chioºc acoperit cu papurã – îºi aminteºte autoarea – construiam cu cãrãmizi mici cât palma, sub îndemnul ºi cu ajutorul tatei, case, cule, cetãþi, împrejmuite de ziduri ºi metereze, puþuri în miniaturã...”. Sunt evocate, de asemenea, jocuri specifice copilãriei: dovleci luminaþi în interior, imaginând duhuri rele; „bãtutul alviþei” la lãsatul secului, cu un scenariu prestabilit, presupunând o disputã aprigã între copiii care stãteau cu mâinile la spate ºi încercau sã muºte din alviþa legatã cu o sfoarã de tavan, joc continuat de cei maturi, spre hazul general [„Alviþa”], dar ºi obsesia permanentã a unor stafii în beciurile conacului [„Stafia”]. Se nareazã episoade în care Lilicã este un imaginativ în devenire, pus pe ºotii: când se preparã ºerbetul, ia fãcãleþul

Cartea zilelor noastre

Despre compozitori, fascinant Monteverdi, „pionierul operei”. Bach, „transfigurarea barocului”. Haydn, „clasicism prin excelenþã”. Mozart, „miracolul de la Salzburg”. Beethoven, „revoluþionarul de la Bonn”. Schubert, „poetul muzicii”. Chopin, „apoteoza pianului”. Mendelssohn, „geniul burghez”. Verdi, „colosul din Italia”. Brahms, „purtãtorul fãcliei”. Ceaikovski, „emotivitatea supraîncãrcatã”. Debussy, „simbolism ºi impresionism”. Stravinski, „cameleonul”. Alãturi, fireºte, de Handel, Gluck, Berlioz. Schumann, Rossini, Bellini. Liszt, Donizetti ºi Wagner. Meyerbeer, Gounod ºi Saint Saens. Glinka, Faure, Puccini ºi Strauss. Bruckner, Mahler, Ravel. Rahmaninov, Prokofiev, ªostakovici. Copland, Schoenberg ºi Bartok. Pânã la serialiºti ºi minimaliºti. Cum au trãit ºi-au creat, subiect de carte fiind. Una consistentã. Interesantã foarte. Doldora de date. Deºtept comentate. Muncã imensãnglobând. Reper temeinic de vrei sã ºtii în domeniu. Sã te apropii de capodopere. Sã le cunoºti nimerit ºi sã doreºti cât mai des sã le-asculþi. Citind cu nesaþ despre-ai lor autori, mai sus pomeniþi întru slavã. Care mai de care mai ispititor cu muzica lui. În veci fascinantã nespus... Aº zice, pe drept, cã opul* acesta grozav le e pe mãsurã. El însuºi de preþ, categoric. Un unicat, îl socot. Documentat uimitor. Cu judecãþi una ºi-una. Evaluãri riguroase. Aprecieri pertinente. Consideraþii a-ntâia. Expuse convingãtor. Deopotrivã, interesant. Certã dovadã cã cin’ le-a iscat fuse doct, nu altminteri. Newyorkez sadea, a scris la gazetã. Mult ºi cu folos. A iubit ºi ºahul ºi golf a jucat. Da’ mai presus de orice într-ale muzicii nemuritoare cunoscãtor rafinat s-a vãdit. Harold Schonberg îi fu numele-n viaþã. Acuma, doar pe copertã. Însã mereu cu renumele unui cugetãtor de talent ºi elitã. Timpul, sporindu-l inevitabil ºi meritat... Adrian SIMEANU * Harold C. Schonberg, „Vieþile marilor compozitori“, Ed. LIDER, 2008

veni o zi când îmi veþi scrie pe adresa Emil Cioran – Paris ºi mã va gãsi scrisoarea”!

de ºerbet ºi-l învârte în pãrul Elenuþei [„ªerbet de zahãr ars”], despicã pãpuºa parizianã dãruitã Elenuþei de naºa ei, Doamna Elena Cuza, risipind tãrâþele din care fusese fãcutã [„Pãpuºa”]; încercând sã imite scãldatul vrãbiilor, se tãvãleºte „prin nisip gol-goluþ”, sau, ca sã scape de apelativele cu care, constant, mama i se adresa: „porumbelul”, „puiºorul”, se unge pe cap cu miere ºi se rostogoleºte prin fulgii unei perne, pentru a se prezenta, apoi, în posturã de „porumbel” pãrinþilor, care savureazã scena [„Lilicã”]. Când, însã, considerã cã sau depãºit limitele admise, tatãl, medic de profesie, prescrie ºi aplicã ferm fiului, în locul „clasicei” bãtãi, un tratament inedit, „cu efect imediat ºi uimitor” de disciplinare: îi aruncã în obraz conþinutul unui pahar cu apã rece [„Paharul cu apã”].

Excursiile orizonturi noi de viaþã Paleta diversã a registrului educativ este completatã prin intermediul excursiilor organizate la Mãnãstirea Brebu, unde Eforia Spitalelor Civile amenajase o colonie destinatã orfanelor de la Azilul „Elena Doamna”, de care se preocupa, cu o adevãratã dragoste maternã, Anica dr. Carol Davila. Cãlãtoriile suscitã interesul copiilor pentru viaþa oamenilor din popor, prilejuindu-le reflecþii care vor

(continuare în pagina 10) Dan ZAMFIRESCU

deveni atitudini existenþiale: „Cãsuþele frumoase de la munte – scrie Elena Perticari-Davila – cu bârne de lemn, acoperiºuri de ºiþã, temelii de piatrã ºi ziduri vãruite albe colilii dau farmec ºi poezie satelor... Având material trainic ºi frumos, ce artist e þãranul nostru, cum ºtie sã-ºi împodobeascã locuinþa ºi portul!”… Portul popular i se pare cu totul impresionant. „Fetiþele cu fote pânã în glezne, cu ia cusutã cu râuri, cu cosiþele împletite de la tâmple, lãsate peste urechi, de unde atârnau cercei cu mãrgele, cu coadã lãsatã pe spate împletitã cu panglici” – sunt imagini care se fixeazã în memoria ºi în sufletul sãu de copil. Dragostea pentru popor devine o constantã educaþionalã: „Mama nu rãmânea nicãieri strãinã de viaþa sãtenilor, de bucuriile ºi întristãrile lor... Când nu ne întovãrãºea ca sã împartã medicamente, ne trimitea cu pedagogele pe la casele þãranilor, ca sã ne dãm seama de traiul, munca ºi nevoile lor” [„O varã la Brebu”]. Efectul acestor vizite a fost spontan ºi extrem de relevant pentru eficienþa metodei educaþionale preconizate de mama sa, Anica dr. Carol Davila: „În urma cercetãrilor noastre, elevele mai mari înfiinþaserã ºezãtori ºi clacã în curtea mãnãstirii, unde lucrau scufiþe, scutece, faºe, pieptãraºe pentru copiii nãscuþi de curând...” (continuare în numãrul urmãtor) Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■


8

ARGEªUL

● săgetătorul

CONFESIUNI * Semãnai cu parfumul unei flori, dansând pe obrajii ruºinaþi ai nopþii îndrãgostite. * Aº fi vrut sã fiu nisipul din trupul tãu clepsidrã. * În fiecare vineri gustam anafura trupului tãu cu clinchet de post. * Inima ierbii murise pe buzele ciutei. Pãdurea sta ascunsã dupã draperia lunii. * Dimineaþa pãrea o femeie cu trupul umezit de roua culcatã-n poala cerului. * Oasele fluturilor lovesc florile cu perciunii strãzii, când dimineaþa se furiºeazã în patul tãu lipsit de maniere. * Eu am venit sã mã rog. Diavolul trage cu urechea, certând lacrima apusã pe trupul icoanei. * Un ciob al ecoului tãu, în mine spart, alerga proaspãt, fãrã glas, în snobismul propriei iluzii. * Aveai carnea aproape veselã, oasele roase de ierburi, trupul, fântânã fãrã ciuturã, pe buze o singurã lacrimã: eu. * Ascult psalmul mâinii cum curge pe umbra ta spânzuratã în mine. * Adorm pe pieptul tatuat al crucii, fãrã sã ºtiu cã ieri am murit. * Viaþa mea are coperþi mov. Fila în care eºti tu are pântecul rupt. * Fata cu ciorapi negri mã iubise, într-o noapte albã, rãtãcitã, pe furiº, în zãvoiul gândului. * Emoþia crucii surâde în trupul Evei ca o oglindã despuiatã de lutul lui Iisus. * Florile au scheletul alb. ªi peste el un adaos de vis cãzut din pleoapa ierbii. * Ploaia cade printre ulucile grãdinii ghemuitã într-un sfert de lunã. * Cu fiecare copac mort frunza e mai singurã, ca o fotografie dezlipitã din albumul toamnei. George BACIU *din volumul în curs de apariþie „În vestiarul inimii”

17 mai 2011

Oameni de altãdatã

Ion şi Măriuca Matache Nu pot sã nu amintesc - ºi asta nu doar pentru motivul cã sunt argeºean - despre Ion ºi Mãriuca Matache, doi vestiþi cântãreþi de muzicã lãutãreascã, originari de pe meleagurile de poveste ale Argeºului. Cu siguranþã, cei de astãzi i-au uitat sau, mai rãu, nici nu au auzit de ei, ºi nu mã refer aici doar la tinerii care admirã cu totul alte genuri de muzicã, ci la cei de peste ºaizeci de ani care au avut ocazia sã-i asculte, sã-i admire ºi sã-i aplaude pe aceºti doi artiºti atât de cãutaþi prin anii ’50. Ion ºi Mãriuca Matache au desfãºurat, însoþiþi de taraful lor renumit, o intensã activitate muzicalã la clãci, nunþi, hore þãrãneºti ori în hanurile ºi cârciumioarele vremii. Ion Matache s-a nãscut la 1 august 1905, în satul Mielceºti, comuna Meriºani, în Argeº, ºi a murit în anul 1957. Este întâi þambalagiu, apoi învaþã sã cânte la lãutã (vioarã) de la Stan Taloº, un lãutar dintr-un sat vecin, Valea Mãrului. Începe de foarte tânãr sã-ºi desfãºoare activitatea de lãutar, devenind în scurt timp un foarte apreciat cântãreþ de muzicã lãutãreascã. Face parte, începând cu 1923, din taraful vestitului lãutar Costicã Boeru, din Stâlpeni. Prin 1927 începe sã cânte prin localuri bucureºtene, cum ar fi: „11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzeºti”, „Calul bãlan” etc. În anul 1934, Matache debuteazã la radio, într-o emisiune în direct. Dupã aceea, urmeazã succesul ºi cântã cu taraful lui la diverse restaurante sau dã concerte. În 1938, „privighetoarea Gorjului”, Maria Tãnase, debuteazã la radio acompaniatã de taraful lui Ion Matache. De-a lungul timpului, Matache mai concerteazã ºi cu alte glorii ale cântecului popular românesc: Grigoraº Dinicu, Maria Lãtãreþu, Ioana Radu, Marcel Budalã, Toni Iordache ºi mulþi alþii.

Tot în taraful lui a debutat, în anul 1939, ºi nepoata sa, Aurica Ion, nãscutã tot în Meriºani, satul Vâlcele. La cincisprezece ani, ea s-a prezentat în faþa publicului bucureºtean ºi talentul sãu i-a încântat pe toþi, devenind repede vestita solistã de muzicã lãutãreascã Mãriuca Matache, acesta fiind numele ei de scenã. Melodiile interpretate de ea erau preluate de la mama sa, de la care moºtenise ºi talentul, de altfel. A continuat sã

cânte ºi cu taraful unchiului ei, Ion Matache, dar ºi acompaniatã de Orchestra Societãþii de Radio, condusã de Victor Predescu, Nicu Stoenescu sau Ionel Banu. Cred cã unii români îºi aduc aminte ºi astãzi de fumoasele melodii cântate de ea: „Teiule, frunzã rotatã!”, „Intru-n luncã, tai nuiele”, „Uºor, puiule, uºor!”, „Când eram la Câmpulung”. Din pãcate, de la ea ne-au rãmas puþine înregistrãri pe bandã magneticã sau discuri.

Deopotrivã violonist ºi interpret vocal, Ion Matache are ºi el în repertoriu melodii pe care le-a fãcut celebre, unele interpretate de el, altele de Mãriuca: „Hora de la Meriºani”, „Cântec de nuntã din Argeº”, „Drumul dracului”, „Hora dreaptã”, „Hora lui Ciolacu ºi Jianu”, „Hora lui Costicã Tandim”, compoziþia lui, intitulatã „Hora lui Matache”, „Hora lui Ioniþã Bãdiþã”, „În pãdure la Stroieºti”, „Sârba lui 22”, „Sârba învãþãtorilor”, „Rindeaua”, „Ungurica din Argeº” (care se va numi mai târziu „Breaza lui Matache”) ºi multe altele. Numele lui a patronat mulþi ani concursul naþional de muzicã popularã „Ion Matache”, desfãºurat în multe comune argeºene ºi organizat de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Argeº. Ultima ediþie a acestui concurs a fost în anul 2008, la Mioveni.

Bibliografie 1. C. Stancu ºi Al. Fabian – „Interpreþi îndrãgiþi ai muzicii populare româneºti”, Editura „TipNaste”, Piteºti, 1995 Mãriuca ºi Ion Matache, alãturi de dr.Teja Papahagi

Prof. Ion C. HIRU

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●

Show

Biblionet

Astãzi, la ora 19, Teatrul „Al. Davila” Piteºti vã invitã la spectacolul muzical „Serafic show” de Ion Popa, în regia lui Emilian Cortea (dirijor, Dan Dimitriu, coregrafia, Dorin Oancea, scenografia, Miruna Varodi). În distribuþie: George Gentea, Mihai Nistor, Ionuþ Oanþã, Puiu Mãrgescu, Diana Nica, Armanca Serac, Claudia Zamfir, Constantin Nica, Nina Crulicovschi, Iulia Pupezescu, Claudia Zamfir, Marius Bãlan, Robert Chelmuº ºi Cristina Neacºu. Un bilet costã 10 lei. Elevii ºi studenþii beneficiazã de o reducere de 50%, iar pensionarii pot intra gratuit, în limita locurilor rãmase libere. (M.N.)

* Miercuri, 18.05.2011, la ora 17, la Centrul Cultural Piteºti, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, vor avea loc un recital de poezie ºi un concert de pian din „Anotimpurile”, de Antonio Vivaldi, în interpretarea prof. univ. dr. Camelia Pavlenco din Bucureºti. (A.A.)

Cursul Biblionet de iniþiere în IT-LIB a bibliotecarilor din localitãþile judeþului Argeº se organizeazã zilnic, în aceastã sãptãmânã, la Biblioteca Judeþeanã, în intervalul orar 9-17. (M.N.)

Franceză Cursul de limba francezã, organizat de Biblioteca Judeþeanã pentru categoria de vârstã 6-12 ani, se organizeazã astãzi, la ora 11, ºi joi, ora 17. (M.N.)

* Azi, 17.05.2011, la ora 18, la Casa de Culturã a Studenþilor, în cadrul programului „Tineri în România”, se va dezbate tema „Delincvenþa juvenilã”. (A.A.)

* Cu sfiiciune, Ilzi Sora ne aduce la redacþie un volum de prozã scurtã „Castele în Spania. Belgianca”, editat la Editura „Timpul”, Iaºi, 2011. Succes la debut! („S”)

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Adrian Oproiu (n. 2 mai 1980, Curtea de Argeº) Prozator, poet, eseist, redactor. Colegiul Naþional “Vlaicu Vodã”, Curtea de Argeº ; Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureºti ; masterat în filozofia religiei (2007), Universitatea din Bucureºti. Activitate profesionalã ºi literarã : redactor la cotidianul “Argeº expres ” din Curtea de Argeº ; membru al Atelierului literar (ªcoala de Poezie), Casa de Culturã “George Topârceanu”, Curtea de Argeº. „În scriitura sa este de remarcat înclinaþia spre tipul de scriere balcanic” (Dumitru M. Ion). Publicã, în “Sãgetãtorul”, supliment literar al ziarului “Argeºul”, “Tripticul Tãcerii” (1. “Restul e tãcere” , 2. “Fiul”, 3. “Râul Galben”) – prozã.

Robert B. Turcescu (n. 3 mai 1975, Piteºti, Argeº) Scriitor, ziarist, realizator Tv. ªcoala Superioarã de Jurnalisticã, Bucureºti (1997); Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii, Universitatea din Bucureºti (1998). Activitate profesionalã: “Curierul naþional”, “Viaþa studenþeascã”, “Ziua”, revistele “Adam”, “Evenimentul zilei”, “Dilema”; reporter, redactor-ºef la radio “Total”, realizator de emisiuni (din 1993); prof. asociat la ªcoala Superioarã de Jurnalism, Bucureºti (1998-2003) etc.

Volume importante: “Dincolo”, roman (2000); “Dans în Bragadiru” (2004). Premii oferite de CAN (2002, pentru “România în direct”), Clubul Român de Presã (pentru reportaj, radio, 2001), Primãria Municipiului Bucureºti (pentru jurnalism civic, 1997) etc.

Gheorghe Zarafu (n. 5 mai 1949, comuna Oarja, Argeº) Membru al U.S.R., 1991, ºi al Uniunii Epigramiºtilor din România. Studii: Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureºti, licenþiat în litere (1958). Redactor, Editura pentru Literaturã (19581969), Editura „Ion Creangã” (1969-1993, anul pensionãrii); fost membru în Comitetul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti ºi în Comitetul Secþiei pentru copii ºi tineret; a îngrijit numeroase ediþii (apãrute la EPL, „Ion Creangã”, „Minerva”, „Albatros”, Sprot-Turism, „Eminescu”, 1966-1990). Volume reprezentative de versuri pentru copii: „Ham, aventurile un cãþel nãzdrãvan” (1974, debut editorial), „De la cucurigul la tic-tac” (1981, trofeul „Micul cititor”, 1982), „Dialog fãrã catalog”, epigrame ºcolare (1985), „Mac la margine de lac” (1990). În colaborare cu D.C. Mazilu: „Umor pe ogor” – antologie de epigrame agricole (1986); împreunã cu G. Navara: „Bolduri ºi imbolduri” (1975), „Þinte cu învãþãminte” (1975 – epigrame ºcolare ); împreunã cu graficianul Jean Udrescu: „Moº Bãrbuþã la Zoo” (1987), „Moº Bãrbuþã, doctor în gaze” (1991).

Publicã versuri pentru adulþi ºi epigrame (1971-1979), în numeroase angologii: „Epigramiºtii români de ieri ºi de azi”, „Epigrame ºi fabule”. Colaborãri: „Albina”, „Arici pogonici”, „Gazeta literarã”, „România literarã”, „Contemporanul”, „Urzica”, „Universul copiilor”, „Magazin”. Este autorul portretelor literare: „Laurenþiu Ulici” („România literarã”, 1975), „ªerban Cioculescu” (idem, 1976), „Gheorghe Chirilã” („Contemporanul”, 1981), „Eugen Nistor”(revista „Steaua”, 1989).

Ionuţ Gh. Radu (n. 5 mai 1979, Cãlineºti, Argeº) Liceul (Grupul ªcolar Industrial Colibaºi, Argeº, 2000), Universitatea din Piteºti, Facultatea de ªtiinþe Socio-Umane, Secþia psihologie. Poet, obþine 44 de premii naþionale la concursurile de poezie (1998-2007). Publicã poezii în revistele „Dacia literarã”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literarã”, „Argeº”, „Steaua”, „Juventus”, în vol. de grup (1996-2006). Debut editorial: volumul „Secvenþe ale intrãrii în viaþã” - versuri (2007). Participã în taberele de creaþie literarã organizate de poetul Marian Stoica, prin Fundaþia Românã „Casa ªcoalelor”, Argeº, (Buºteni, 1997; Nucºoara, 1998), în etapa finalã a Festivalului „Prometheus” (Sfântu-Gheorghe, 2004), la reuniunile cenaclurilor studenþeºti de la Corbeni, Stoeneºti-Argeº, 2005-2006.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


9

ARGEªUL

● săgetătorul

17 mai 2011

Consemnãri

Atitudini

Tudor Gheorghe, în al cincilea anotimp...

Scriitori la pachet

Spun ceva foarte ºtiut. Sunt oameni care prin destinul lor influenþeazã lumea. Unii dintre ei o fac în bine ºi de cele mai multe ori ajung în calendarele cu sfinþi. Alþii, în rãu, dar lumea le este ºi lor recunoscãtoare ºi-i aºazã în cãrþile de istorie. Important este cã ºi unii, ºi alþii, în felul lor, duc lumea mai departe... Am sã vã spun douã vorbe despre un Om al timpului nostru pe care, din neºtiinþã, din prostie, din rãutate, din invidie, din pãcatele noastre multe ºi grele ºi de neiertat, ne facem cã nu-l vedem, cã nu ne intereseazã, cã nu existã... Un astfel de Om, un uriaº, unul dintre cei care au influenþat a doua jumãtate a secolului XX ºi continuã sã perpeleascã în focul sacrului sãu talent ºi primul pãtrar al acestui secol nebun ºi sãlbatic, este domnul Tudor Gheorghe. Al doilea este Gheorghe Zamfir. Pe Domnul Tudor ni l-a trimis Dumnezeu într-o perioadã când ne era poate cel mai greu, în perioada izolãrii noastre de lume prin scufundarea neamului ºi a þãrii în mocirla comunismului. Poezia sufletului, glasul special fixat de îngeri pe o muzicã venitã din alte lumi s-au întrupat în chipul acestui Om ºi, dintr-odatã, viaþa noastrã grea ºi prãfuitã, uitatã de lumea bunã a început sã se mai schimbe. I-am ascultat atunci baladele, celebrele 7 Balade ºi tot ascultându-le nici nu mai ºtiam care este gustul zilei trãite. Am sperat atunci cã va veni o zi în care Þara îi va fi recunoscãtoare ºi, pentru cã ne-a ajutat sã fim mai buni atunci când ne era foarte greu, Ea, Þara, îl va chema sã-ºi ocupe postul de

Dascãl al Neamului... Ziua aceea n-a venit încã. Dupã douãzeci de ani de la schimbarea Þãrii, noua conducere, indiferent de culoarea ei politicã, n-a fãcut nimic pentru acest Uriaº... Nimic. Am fost la spectacolul sãu, numit al cincilea anotimp, ºi pentru douã ore, douã ore fantastice, m-am simþit alt om. M-am simþit fericit cã trãiesc, cã sunt român, cã am o istorie a neamului meu, cã mã numesc ºi eu un Gheorghe, un Ion, un Vasile, un om... Timp de douã ore, Domnul Tudor ne-a scos sufletele la parada frumosului ºi ne-a plimbat prin splendorile poeziei domnilor Arghezi, Macedonski, Pillat, Horea, Vulpescu, Topârceanu, Labiº, Goga, Vieru, Sorescu... Ne-a vorbit despre cultura neamului din care facem parte, ne-a predat o lecþie de demnitate naþionalã ºi ne-a fãcut sã simþim din nou româneºte. L-am privit atent în toatã gestica lui artisticã ºi am vrut sã-l cobor de pe scenã, alãturi de noi, în salã ºi recunosc, jenat, cã, deºi Domnul Tudor este unul de-al nostru, poate cel mai de-al nostru din câþi artiºti avem la ora actualã, n-am putut sã-l cobor printre noi... Acolo, pe scenã, Domnul Tudor numai ni se pare cã este ca noi, dar nu e... Nu e deloc ca noi... O superbã fiinþã, în alb ºi negru, a unui Om venit din altã lume, a stat în faþa noastrã timp de douã ore ºi ne-a vrãjit sufletele aºa cum numai vraja sfântã a rugãciunii mai poate s-o facã. Domnul Tudor, colo pe scenã, era întruchiparea unei

Ilzi N. Sora (n. 5 mai 1961, Piteºti) Prozatoare, publicistã, traducãtoare, profesoarã. Liceul de Muzicã ºi Arte Plastice, specialitatea pian (1979), Facultatea de Limbi Strãine, Universitatea Piteºti (1985); profesor, grad didactic I (2005). Activitate profesionalã: profesoarã de pian la ªcoala Popularã de Artã, Casa de Culturã a Sindicatelor, Liceul de Artã ,,Dinu Lipatti”, Piteºti (1979-1995); profesoarã de limba francezã ºi englezã în mai multe ºcoli ºi licee din judeþele Gorj ºi Argeº (1985-2008); profesor-meditator la ”Prestarea”- Piteºti (1988-1990); profesor de francezã la Seminarul Teologic, Piteºti (1995-1996); redactor la postul de radio „Vocea Speranþei”, Piteºti (2000-2007); redactor-ºef al revistei „Crinul din vale” a Asociaþiei Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, Penitenciarul Colibaºi (2008); membrã a Fundaþiei Literare „Liviu Rebreanu”, Piteºti (din 1998); membru fondator al „Ligii Scriitorilor”, Filiala Piteºti (2007). Debut literar: poezie, revista „Arcade”, Piteºti, 1999. Activitate publicisticã: poezie, prozã ºi reportaj literar în revistele: „Arcade”, „Sãgetãtorul”, „Jar”, suplimentul cotidianului „Observator” (Piteºti, 19992005); „Amurg sentimental”, „Biblioteca sentimentelor literare” (Bucureºti, 20002002); traduceri din limba francezã ºi englezã, studii de specialitate ºi referate.

bucãþi din Coloana lui Brâncuºi, o bucatã sfântã de neam ºi cu astfel de simboluri noi, muritorii de rând, n-avem dreptul sã glumim. Acompaniat de Orchestra simfonicã a Olteniei, cântecele Domnului Tudor ne-au oblojit rãni deschise, ori cancerul zilei din suflet... ne-a mângâiat, ne-a dojenit cu înþelepciune ºi ne-a spus cã în lumea asta bezmeticã a unei tranziþii fãrã sfârºit avem obligaþia sã ne

amintim cã suntem ºi noi oameni, cã avem iubite, soþii, mame, copii. Am plecat de la spectacolul lui aºa cum plec din bisericã; cu sufletul mai curat, cu inima mai uºoarã, cu o speranþã de fericire pentru restul zilei. Sã ne trãieºti, Domnule Tudor Gheorghe, ºi sã ºtii cã aici, la Piteºti, în sufletele noastre ai deja o imensã statuie! George RIZESCU

● Agendã culturalã ●

Revista Argeş – 45 de ani de existenţă Joi, 19 mai, la ora 12, Sala Ars Nova a Centrului Cultural Piteºti va fi gazda unui adevãrat eveniment: aniversarea a 45 de ani de existenþã ai revistei de culturã Argeº. Invitaþii sunt foºti premianþi din anii trecuþi ai revistei, precum ºi foºti redactori ai trecutelor serii, ca ºi iubitori ai literaturii ºi artei. Dupã prezentarea oaspeþilor din þarã ºi din Piteºti, primarul Tudor Pendiuc va oferi diplome de excelenþã foºtilor redactori-ºefi ai revistei. Apoi se vor decerna premiile revistei pe anul 2010 scriitorilor Dumitru Radu Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Leo Butnaru, precum ºi Editurii TIPARG ºi Asociaþiei Culturale Literatura Modernã. Sãrbãtoarea se va încheia cu un recital al poeþilor prezenþi. Pauzele dintre aceste secþiuni vor fi umplute cu muzicã interpretatã de Cvartetul de coarde al Filarmonicii Piteºti. Aurelian OPRIªAN

Volume colective: Festivalul de Poezie „Mihai Eminescu”, ediþia I, Bucureºti, 2000 (poezie); „Cenaclul literar “Liviu Rebreanu” la 55 de ani”, Piteºti, 2004 (prozã). Premii ºi diplome: Premiul al II-lea, Concursul de Poezie Tânãrã, Facultatea de Filologie a Universitãþii din Piteºti (1984); Diplomã de Excelenþã pentru promovarea culturii argeºene, Centrul Cultural Piteºti (2002); Titlul de „Protector al Artelor”, Centrul Cultural Piteºti, 2007.

Gheorghe Frangulea (n. 8 mai 1954, Miloºeºti, Ialomiþa) Ziarist, eseist, publicist, poet, prozator, director general al SC Pãmântul ARG SRL, redactor-ºef al ziarului “Pãmântul” ºi director al Editurii “Pãmântul”. Domiciliul actual: Piteºti, Argeº. Studii: Facultatea de Ziaristicã (1981). Tipograf, Tipografia Slobozia (1973); redactor, ziarul “Tribuna Ialomiþei” (1981); activist, secþia Propagandã a Comitetului Judeþean Cãlãraºi al PCR; redactor de rubricã la ziarul “Vremuri noi”, Cãlãraºi (1986-1989); secretar general de redacþie ºi apoi redactor-ºef al

ziarului “Pãmântul liber” (1989-1990); redactor-ºef ºi acþionarul principal al SC “Pãmântul” Piteºti (1994); acþionar principal ºi director general al SC Pãmântul ARG SRL ºi al Editurii “Pãmântul” (din 1994 ºi pânã în prezent). Vicepreºedinte executiv al AZP din România, membru în comitetul director al UZP ºi în Comisia de atestare profesionalã; redactor-ºef al cotidianului “Pãmântul”, judeþul Cãlãraºi (din 1990 ºi pânã în prezent); colaborator al revistei “Cafeneaua literarã” ºi al Tv “Alpha” din Piteºti; organizatorul Concursului naþional “Literatura Modernã” (iniþiat în 2009). Lucrãri publicate: “Oraºul din sufletul meu” (amintiri); “Rânduri pentru majoritatea tãcutã” (eseuri); “La judecata presei” (critici de presã); “Elita mutã” (reportaje literare). A publicat peste 1000 de editoriale, eseuri ºi articole de presã. Premiul I la Concursul naþional de reportaj literar “Alexandru Sahia” (1983, 1985) pentru reportajele “Imperiul de la Gura Borcei” ºi “Caii liberi”; “Ordinul ziariºtilor”, clasa I, aur. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

NOTÃ: Recent, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

În timp ce mã spãlam pe faþã cu apã rece, bineînþeles, ºi pe mâini, drãcuºorul din mine a scos la ivealã invidia ºi frustrarea faþã de cei frumoºi ºi cu succes. De data aceasta, ei sunt cinci la numãr. În frunte îl pun pe „regele” George Arion, cu pipa ºi tutunul tras ce greu s-aprinde, urmat, în ordinea de pe tricouri, de Bogdan Hrib, Lucia Verona, Monica Ramirez ºi nu în ultimul rând piteºteanca Oana StoicaMujea. Din grupul literaþilor a fãcut parte ºi eleva Andra Pavel, coautor al volumului „Sãrutul morþii”, apãrut recent la Editura „Tritonic”. Drãcuºorul sigur n-ar fi avut sorþi de izbândã dacã, zilele acestea, presa localã ar fi fost aºa cum trebuie sã fie. Adicã, pertinentã ºi realã. Din nefericire pentru cititori, jurnalele au prezentat, în doar câteva fraze, un eveniment cultural ce va avea rezonanþã cel puþin cinci ani de acum înainte. Aceastã apatie a lãsat loc liber exprimãrii bloggerilor, care, înþeleºi din timp, nu au fãcut altceva decât sã se laude între ei. Nu dau nume, cãci ei se ºtiu. Sã fiu clar înþeles, în aceastã înºiruire de ofuri nu fac trimitere sau aluzie la ideea sau stilul literar întâlnit la vreunul dintre scriitorii sus-vizaþi. Încerc sã atrag atenþia asupra urmãtoarelor aspecte. Primo: manelizarea literaturii poliþiste româneºti, respectiv reinventarea roþii de cãruþã, prin manipularea unui gen literar în care mulþi nu au nimic a spune. Secundo: marginalizarea ºi îndepãrtarea unor literaþi talentaþi. Aici îl am în vedere pe jurnalistul Denis Grigorescu, fost Meraru, câºtigãtorul concursului organizat de Romanian Crime Writers Club, ediþia 2010, al cãrui volum, „Criminali în paralel”, a reuºit sã devanseze pânã ºi manuscrisul celebrului scriitor Ion Ochinciuc. Organizatorii concursului, respectiv Denis Grigorescu George Arion ºi revista „Flacãra”, au oferit câºtigãtorului, drept premiu, editarea gratuitã a romanului poliþist „Criminali în paralel”. Profitând de absenþa lui Denis Grigorescu, neinvitat la evenimentul organizat zilele acestea de colegii sãi literaþi la „Librãria mea”, a omului de afaceri Alexandru ªtirbu, mi-am permis, printr-un gest de solidaritate localã, sã-l întreb public pe promotorul George Arion de ce nu l-a susþinut pe câºtigãtorul Denis atunci când acesta a fost disponibilizat de la Oficiul de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã Argeº. Înþelept, omul cu pipã a tãcut. Într-un final, dupã ce în douã-trei rânduri s-a ridicat de pe scaun, cu intenþia de a o ºterge englezeºte, ºi-a adus aminte, fãcându-i cu ochiul lui Bogdan Hrib, cã a primit un e-mail de la Denis prin care i se cerea un job la „Flacãra”. Generos cum este, va da un rãspuns favorabil jurnalistului-literat, care, vezi Doamne, nu are posibilitatea sã-ºi susþinã financiar triumful literar. Tot dumnealui, „regele”, a completat cã Denis Grigorescu a reuºit, în cadrul concursului RCWC, sã devanseze un numãr de unsprezece competitori. Bãºcãlie „de sine” a fãcut ºi Bogdan Hrib, editorul-minune. Domnia Sa a mãrturisit auditoriului cã, numai dupã cel de-al o sutãlea volum scos de editura sa, iatã, nu mai are emoþii, dar se simte obosit, pe de o parte, iar pe de altã parte, este plafonatoplictisit de manuscrisele pe care le primeºte în sacoºã care, spre greaua sa lecturã, nici diacritice nu au. Dându-se în stambã, crezând cã se adreseazã unor neaveniþi, Bogdan Hrib comenta forma, nu fondul. Ce se poate deduce de aici? Anume cã acest editor de succes ºi-a însuºit un criteriu de selecþie cam subþirel. Prin urmare, dacã la Domnia Sa vine, cu pantofii rupþi, economistul Jeffrey Franks, acesta nu va prezenta interes, deci nu vor avea nimic de discutat. În schimb, dacã diva Andreea Marin, jurnalistul milionar George Arion sau înaltul funcþionar public de stat Bogdan Teodorescu bat la uºa editurii sale, imediat „academia” lui de vedete ºi cãrþi se face luntre ºi punte, cã, vorba ceea, trebuie sã fim pe profit ºi haide-a maneaua! Brava, domnule dragã! O primã concluzie, pe care mi-am însuºit-o, este aceea cã nu toþi scriitorii de romane poliþiste sunt ºi justiþiari, aºa cum, de altfel, a declarat Lucia Verona, ºi cred cã Domniile Lor nu sunt un model perfect, demn de urmat de cãtre tinerii care-i venereazã, prezenþi ºi de aceastã datã în mica încãpere de la „Librãria mea”. Aceºti bucureºteni cu ºtaif, din dorinþa de a încheia cât mai repede întâlnirea cu cititorii pisãlogi ºi de a ajunge la scopul vizitei lor, acela de a-ºi vinde capodoperele la niºte preþuri ce sfideazã criza, au încheiat evenimentul în nici ºaizeci de minute. Tinerii, prezenþi în mica dependinþã, aveau de ales între a cumpãra cu 35 lei o carte, cu autograf, sau a nu deschide portofelul pentru a lua cu aceiaºi bani o cãmaºã de bumbac. Despre bonuri fiscale, la cãrþile vândute, nu mai discutãm, pentru cã aceastã procedurã nu concordã demnitãþii invitaþilor comercianþi cãtre „Tritonic”. Adaug observaþia unui prieten istoric, prezent la întâlnirea cu literaþii care, cu dezamãgire, a completat: „Au venit sã ne ia banii fiindcã ei sunt scriitori profesioniºti, nu amatori, ca cei din provincie!”. Punct ºi voi reveni. V. URUC P.S.: Agapa scriitoriceascã s-a încheiat cu ciorbã de burtã ºi escalop de viþel cu ciuperci la restaurantul „Zahara”, de pe malul drept al Argeºului.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■


10

ARGEªUL

● săgetătorul

17 mai 2011

România în eternitate şi oponenţii ei (urmare din pagina 7)

C

ã Mircea Eliade dãduse, din raþiuni polemice imediate, peste o temã de meditaþie cu bãtaie lungã ºi implicaþii mult mai profunde, sporind astfel repertoriul temelor majore ale efortului nostru de autocunoaºtere, avea sã se dovedeascã peste mai bine de o jumãtate de secol, atunci când în 1990 Nicolae Georgescu va alcãtui pentru Editura „Roza Vânturilor”, proaspãt înfiinþatã, volumul de eseuri cu titlul România în eternitate. Aici s-a reeditat pentru prima oarã ºi textul din 1935, împreunã cu cele conexe. Recent, în patru numere din „România literarã”, pe martie a fost iniþiatã pentru prima oarã, sub genericul „Tema lunii”, o dezbatere despre România în eternitate. La ea au participat domnii Gabriel Chifu ºi Nicolae Prelipceanu (nr. 9 din 4 martie), Varujan Vosganian (nr. 10 din 11 martie), Ion Bogdan Lefter (nr. 11 din 18 martie) ºi Andrei Cornea (nr. 12 din 25 martie). Fiind vorba de un demers literalmente insolit ºi venit într-un moment când aceastã temã era menitã sã se transforme într-o veritabilã provocare la adresa celor angajaþi în dezbatere, credem cã o dare de seamã este bine-venitã. ªi cum cel care o face se preocupã de aceeaºi temã de mai multã vreme decât toþi, fiind cel mai bãtrân dintre ei, se va adãuga celor citaþi ºi o va face în paginile singurei gazete unde este publicat fãrã opreliºti de câþiva ani încoace.

L

ansând „tema lunii”, domnul Gabriel Chifu ºi-a ales titlul Românii la anul 2011 ca ºi la anul 1935? Semnul întrebãrii îºi gãseºte explicaþia chiar din textul cules cu aldine în fruntea articolului: „Data trecutã, evocam întâmplarea dintr-o vamã româneascã (întâmplare regãsibilã, de altfel, ºi în altele) unde vameºii ºi poliþiºtii furau cot la cot cu infractorii ºi mã întrebam cum suntem ca popor dacã asemenea anomalii devin regulã”. Între timp, continua autorul, a apãrut ºtirea cã managerii strãini de la Uzinele Ford din Craiova au concediat muncitorii dovediþi cã furau piese ºi le vindeau în târg. a urmare, articolul în care se actualizeazã – cu ample citate – ideile ºi textul din 1935 al lui Mircea Eliade se concentreazã asupra acestui aspect, propus sub forma unei întrebãri esenþiale pe care ne-o punem cu toþii: „Acest remember din publicistica lui Mircea Eliade îmi lasã, desigur, un gust amar, dar el mi se pare un demers necesar. Numai scrutându-te cu onestitate, numai recunoscându-þi defectele ºi acceptând ameninþãrile, ai ºanse sã îndrepþi situaþia. Mã întreb, aºadar, cu sinceritate, care sunt, totuºi, cãile prin care putem ieºi din captivitatea proverbului de care pomenea Mircea Eliade? Cum sã ne punem în miºcare, ca popor, energiile pozitive, acelea în stare sã schimbe sensul evoluþiei noastre ºi imaginea noastrã? […] Care sunt vectorii românitãþii noastre, care sunt resursele noastre de regenerare ºi de triumf în istorie? ªi prin ce valori fundamentale ne putem câºtiga un loc onorabil în lume (cãci eternitate, astãzi, pare cam mult spus ºi vag, pe deasupra)?”. [Sublinierile, aici ºi în continuare, îmi aparþin]. În P.S: autorul dã ºtirea cã „un militar din Târgu Jiu a gãsit o geantã cu o sumã uriaºã de bani (cincizeci de mii de euro) ºi a înapoiat-o pãgubaºului. Slavã Domnului, mai existã speranþã!” Desigur, dar este o întrebare: cât va mai exista armata românã?

C

Întrebãrile, la care autorul nu rãspunde tocmai fiindcã ele erau avansate ca incitaþii la rãspunsurile pe care le aºtepta în calitate de iniþiator al dezbaterii (ºi care vor rãmâne pânã la urmã fãrã rãspunsuri!), au mobilizat pe cei care au venit alãturi ºi dupã dânsul. n acelaºi numãr, domnul Nicolae Prelipceanu, în articolul cu titlul Eternitatea pe fragmente, ne oferã spectacolul unei amãrãciuni funciare, chiar dacã nu ajunge „pe culmile disperãrii” ca ºi cei de care ne-am ocupat în articolul precedent. Ideea centralã este absenþa unui proiect, dar este atenuatã de faptul cã „existã astãzi, însã, în România, oameni ºi organizaþii nonguvernamentale care se mobilizeazã pentru salvarea patrimoniului naþional, cum sunt cele pentru satele transilvane, de care se ocupã ºi un prinþ britanic, dar ºi ONG-uri româneºti, care se mobilizeazã pentru scopuri superioare, cum e salvarea Roºiei Montane sau cele care încearcã sã opreascã distrugerile din zona Buzeºti. Dar aceºtia nu sunt niciodatã vãzuþi de cei care fac proverbe de tipul celui citat cândva de Mircea Eliade. Deoarece creatorii de proverbe ºi de prejudecãþi au acelaºi Dumnezeu ca ºi presa: ºtirile pozitive nu sunt ºtiri. Pentru cã nici lumea, publicul, nu vrea sã audã, de fapt, ºtiri pozitive. E un fel de masochism care îþi dã delicii în faþa ºtirii negative, chiar dacã negativul acesta e ºi contra ta, ºi te lasã rece la cea pozitivã”. Rãmâne ca fiecare sã cântãreascã pentru el câtã dreptate are autorul în aceastã privinþã ºi dacã nu cumva este vorba de o adevãratã politicã de „ecranare” (cum se spunea odatã) a tot ceea ce poate împiedica poporul român sã coboare, treaptã cu treaptã, în halul de disperare în care sã poatã fi convins de viitorul sãu sumbru ºi sã-i rãmânã doar „setea liniºtii eterne”. Cât priveºte tema în discuþie, avem în final declaraþia: „Nu ºtiu cum ar putea fi România în eternitate… Greu sã þi-o imaginezi fãrã sã fii tu însuþi nemuritor. Or, eu mai mult de zece minute de nemurire nu cred cã am trãit”.

Î

Î

i revine domnului Varujan Vosganian, probabil cel mai important scriitor armean de astãzi de la noi ºi unul foarte important de limbã românã, meritul de a rosti un adevãr exploziv ºi definitoriu pentru condiþia noastrã actualã. El este afiºat chiar în titlu: Teama de a fi patriot. Este semnificativ cã dumnealui, ca armean, nu-i este teamã sã fie patriot român ºi sã o declare. Ceea ce-l face sã abordeze esenþa problemei puse în dezbatere ºi sã încerce sã formuleze un rãspuns coerent ºi avizat. entru dânsul, pornind de la liniile orgolioase trasate la San Pietro spre a arãta cu cât este mai mare decât Notre Dame ºi decât catedrala din Köln ºi constatând cu cât mai insignifiante ar fi mânãstirile noastre astfel raportate, „statura unei culturi nu se mãsoarã în înãlþimi, ca munþii, nici în suprafeþe, precum continentele. Mãreþia unei culturi se mãsoarã în profunzimi, precum fântânile”. De altfel, scrisese înainte: „Iatã rãspunsul meu: nu cred cã existã culturi mari ºi culturi mici”, pentru a continua: „Eu cred cã ceea ce deosebeºte culturile este doar aceea cã unele sunt mai cunoscute decât altele. Iar asta nu are neapãrat legãturi cu valoarea lor”.

P

S

unt de reþinut ºi de meditat aceste consideraþiuni: „Din pãcate însã, istoria a avut întorsãturile ei care, ca un mãnunchi de ºerpi înnodat la un capãt, au creat epicentre. Iar epicentrele acestea ºi-au avut efectul lor în felul în care s-au aºezat plãcile tectonice ale culturii universale. Cel mai adesea, culturile aºa-zis mari sunt cele care s-au suprapus peste asemenea epicentre ale istoriei. Cultura s-a dovedit a fi, în percepþia ei, la fel de imperialã ca ºi harta miºcãtoare a lumii. Þinuturile noastre româneºti nu au fost niciodatã, poate cu excepþia legendelor hiperboreene, într-un astfel de epicentru al istoriei. Din contrã, au fost mai mereu þinta rãfuielilor imperiale. Cãlcate de copitele cailor, brãzdate de roþile carelor de rãzboi ºi de ºenilele tancurilor, pãmânturile noastre au avut rareori tihna de a se dezmeteci, au trãit în ceea ce numea Mihail Eminescu «o veºnicã neaºezare». Ca sã nu mai vorbim de faptul cã, atunci când nu ne procopseam cu vreun rãzboi, ne alegeam cu monitorizãri de tot felul. Astfel de monitorizãri au fost capitulaþiile, Regulamentele organice, trusturile strãine din perioada interbelicã, controlul economic din timpul rãzboiului, Sovromurile, acordurile cu Fondul Monetar Internaþional. Arareori domnitorii români au putut sã cãlãuzeascã un proiect naþional, fãrã ca vreo stãpânire strãinã sã se oploºeascã deasupra capetelor noastre. ã românii pot face culturã mare, dovada e folclorul nostru. În ce priveºte creaþia popularã, suntem la loc de frunte. Faptul cã, spre deosebire de cultura popularã, cultura civicã se aflã într-o stare atât de precarã aratã cã situaþia ingratã a românilor de care vorbeau Gabriel Chifu ºi Nicolae Prelipceanu, evocând un citat din Mircea Eliade, nu are cauze ce þin de registrul cultural, ci de cel instituþional. În ce priveºte performanþa instituþiilor societãþilor româneºti, lucrurile sunt, din pãcate, clare: suntem mult, uneori cu secole întregi, în urma altor naþiuni”. Astãzi „în România existã o teamã de a fi patriot. Ca nu cumva sã fii catalogat drept patetic, or, mai rãu, naþionalist-comunist. oi trebuie sã ne asumãm, fãrã complexe, condiþia de români. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nici mai grozavi decât suntem, povestind cum i-am bãtut mãr pe turci sute de ani ºi totuºi de tot atâtea ori le-am plãtit tribut. Dar nici mai umili decât suntem. Trebuie sã ne asumãm condiþia noastrã exact aºa cum suntem, un popor de la gurile Dunãrii, cu farmecul sau «tãmâiet» de ortodoxie ºi latinitate. ªi, fireºte, trebuie sã înþelegem în mod corect cã problema noastrã e, întâi de toate, de naturã instituþionalã. Construcþia instituþionalã trebuie umanizatã, iar statul trebuie sã coboare în mijlocul societãþii care l-a creat. Compatibilizarea dualitãþii dintre individ ºi persoanã, dintre culturã ºi dintre individ ºi persoanã, dintre culturã ºi piaþã, dintre competiþie ºi comunicare se poate, astfel, realiza mai lesne. omânia nu mai trebuie sã fie un spaþiu al dezamãgirilor ºi al resemnãrii. Þara noastrã nu trebuie sã

C

N

R

fie apreciatã doar pentru marii oameni de culturã din exil, pentru tinerii olimpici care aleg, invariabil, universitãþi din strãinãtate ºi pentru faimoºii noºtri sportivi. Mândria de a fi român începe odatã cu performanþa instituþiilor sale, a sistemului de guvernãmânt, cu modul în care cetãþenii sunt respectaþi, iar societatea oferã fiecãruia ºansa de a-ºi urma idealurile. Mândria de a fi român trebuie sã fie un sentiment care sã ne uneascã pe toþi care suntem parte a poporului român, din vecinãtatea graniþelor ºi de pretutindeni. i atunci se va dovedi cã maniile ºi cleptomaniile de care vorbea Eliade, ca precursoare ale condiþiei de a fi român, sunt mai degrabã forme conjuncturale de rezistenþã, decât secreþie endocrinã a poporului român”. Am reprodus in extenso acest articol nu numai pentru substanþa lui, ci ºi pentru tonul pe care este scris ºi pentru starea de spirit ºi de suflet a celui care-l semneazã. Nu avem a-i cere domnului Varujan Vosganian sã vadã în cultura românã ºi în istoria noastrã ceea ce noi înºine nu reuºim sã vedem, sau dacã unii precum Edgar Papu se aventureazã sã vadã, le trântim în nas porþile Academiei Române, grãbindu-le moartea de inimã rea. Dar trebuie sã reþinem mãrturia acestui ales contemporan al nostru, pe care politica l-a fãcut celebru, acoperindu-i în schimb adevãrata sa valoare, care va depãºi momentul. roarea pe care o comite însã Domnia Sa constã în a scoate pãmântul românesc din categoria celor care au constituit „epicentre” ale istoriei, deºi tocmai ceea ce spune despre nãpãºtile pe care le-a avut de îndurat demonstreazã contrariul. În anii din urmã ai regimului instaurat asupra noastrã de voinþa convergentã a Estului ºi Vestului (am citat deja definiþia datã de generalul De Gaulle regimului instaurat la 6 martie 1945 „de Averell Harriman [ambasadorul american de la Moscova, n.n.] cu mâna lui Andrei Ianuarevici Vâºinski”), Jean Pârvulescu i-a scris de la Paris lui Paul Anghel o scrisoare în care definea statutul geopolitic al României ca un spaþiu a cãrui stãpânire este decisivã pentru cine vrea sã domine

ª

E

Europa, iar spaþiul sud-estului european, în întregul lui, a fãcut obiectul unei cãrþi de 402 pagini, publicate în 1949 de Alexandru Randa (singurul român, de naþionalitate germanã, care a condus în RF Germanã o sintezã de istorie universalã în patru mari tomuri) cu titlul Der Balkan, Schlusselraum der Weltgeschichte (Balcanii, spaþiu cheie al istoriei universale), volum comentat de I.D. Coterlan în articolul În legãturã cu o nouã teorie a sud-estului din revista „Destin” a lui George Uscãtescu, 1951, nr. 1, p. 83-86. eparte de a fi o periferie, spaþiul în care ne aflãm noi nu este doar unul „în calea rãutãþilor” cum l-a vãzut cronicarul, ci ºi unul pe care s-au succedat, de la greci, romani, bizantini ºi slavi, câteva civilizaþii, ºi a fost realizatã, în cultura românã, prima „sintezã europeanã”, aºa cum am avut cutezanþa sã prezint aceastã culturã unor studenþi germani veniþi în vara anului 1973 de la Universitatea din Bochum (textul ei poate fi gãsit în volumul Cultura românã – sintezã europeanã, publicat de Editura Litera Internaþional din Chiºinãu în 2002). ultura noastrã este o „culturã mare” nu doar prin folclorul cu care ar contrasta „cultura civicã”, fie ºi pentru cã aceastã „culturã civicã” a deþinut peste trei secole primatul în partea de rãsãrit a continentului, de tradiþie bizantinã, întrucât a reuºit sã scape de calamitatea ce a lovit spaþiul sud-dunãrean ºi a reuºit sã fie sinteza celor douã arii culturale europene, în virtutea locului cu caracter de „epicentru” pe care suntem situaþi. Acest loc, cu tot ceea ce a însemnat pentru trecut, ne predestineazã azi la rolul major în configurarea unei „Europe a sufletului european” (dupã expresia lansatã de Louis Pauwels) care deocamdatã „încearcã în zadar din goluri a se naºte”. cest rol ne va lumina, retroactiv, tot ceea ce deocamdatã nu se vede decât de foarte puþini, dar explicã de ce suntem cei mai îndreptãþiþi sã ne apucãm de aceastã construcþie, fãrã de care UE nu este decât o fãcãturã cu sabia lui Damocles a destrãmãrii deasupra capului, mãcinatã de tensiuni interne ºi producãtoare de catastrofe de felul distrugerii învãþãmântului prin aberaþiile de la Bologna; un Adam de lut mai înainte de a-i sufla Creatorul Duhul Sfânt. (Va urma)

D

C

A

● Agendã culturalã ● ■ La Centrul de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” din municipiul Curtea de Argeº au avut loc vineri, 13 mai, festivitatea de premiere a lucrãrilor din cadrul Expoziþiei-concurs naþionale de icoane „Rugãmu-ne Þie”, ediþia a XIII-a, ºi Festivalul-concurs al filmului cu tematicã religioasã „Luminã din Luminã”, ediþia a XVIII-a. Juriul format din specialiºti în domeniul artei plastice sacre, în urma vizionãrii a 112 icoane pe lemn ºi sticlã, lucrãri aparþinând celor 55 de participanþi, a stabilit acordarea a 19 premii. Marele Premiu, oferit de Consiliul Judeþean Argeº, a revenit Aureliei Florentina Cãþoi din Bucureºti, pentru icoana Sfânþii Împãraþi Constantin ºi Elena. La Festivalul-concurs al filmului cu tematicã religioasã au participat 12 filme reprezentând studiouri de profil din toate judeþele þãrii. Juriul format din specialiºti a stabilit acordarea a ºase premii. Marele Premiu ºi Trofeul Festivalului, oferite de Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, au revenit Dianei Deleanu din Râmnicu-Vâlcea pentru filmul Bestiar. Premiul de excelenþã, oferit de Consiliul Judeþean Argeº, a fost acordat Mihaielei Ilea din Cluj, pentru filmul Osuarul de la Aiud. Premiul I, oferit de Primãria municipiului Curtea de Argeº – Gina Grigorescu, Romulus Creþu ºi Daniel Gligore, pentru filmul Curtea de Argeº – prima Mitropolie a Þãrii Româneºti. Premiul II, oferit de CJCPCT Argeº - Ioan T. Lazãr din Râmnicu-Vâlcea, pentru filmul Perpetua renaºtere: Aninoasa. Premiul III, oferit de Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Argeº, a revenit Margaretei Mihalache din Botoºani pentru filmul S.O.S. Coºula. Premiul III, oferit de Centrul de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” din Curtea de Argeº – Gheorghe Cristian din comuna Pietroºani, judeþul Argeº, pentru filmul Bãdeºti – satul Basarabilor. ■ Duminicã, 15 mai, în comuna Moºoaia, Ansamblul folcloric „Dorul” ºi Orchestra „Doina Argeºului” au susþinut un spectacol muzical-coregrafic. ■ Sâmbãtã, 21 mai, Ansamblul folcloric „Dorul” ºi Orchestra „Doina Argeºului” vor susþine un spectacol muzical-coregrafic în comuna Slobozia, iar duminicã, 22 mai, la ªtefan cel Mare.

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

S.D.R.

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU

Sagetatorul Nr. 717  

Sagetatorul Nr. 717

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you