Page 1


JOI SÃPTÃMÂNA A II-A DIN ADVENT Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi cu toþi sã ne-nchinãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi cu toþi sã ne-nchinãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Fiule nãscut din Tatãl, cel de toate mai presus, Tu, Luminã din Luminã, care nu cunoºti apus, Când s-a împlinit sorocul hotãrât de Creator Ai luat dintr-o femeie chip smerit de slujitor. Sufletul ni-l lumineazã cu cereasca ta luminã ªi-l aprinde cu cãldura ºi iubirea ta divinã. Vestea bunã ce-ai adus-o, neatinsã-n noi rãmânã, În primejdii de tot felul ocroteascã-ne-a ta mânã. Dupã-a ta fãgãduinþã vei veni din nou o datã Cu putere ºi mãrire spre a þine judecatã; Recompensã sau pedeapsã fiecãrui vei împarte Dupã cele fãptuite cum sunt scrise-n marea carte.


Oficiul lecturilor

3

Noi acuma recunoaºtem ale noastre fapte rele ªi rugãm a ta-ndurare sã le ierte, sã le spele, Ca sã fim în ziua-aceea puºi în ceata celor sfinþi, Nu la stânga unde-i plânsul, unde-i scrâºnetul din dinþi. Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie, Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie. Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminã Care-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 2


4

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

8

ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Ant. 2 Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. II Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. 10

III Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 18


Oficiul lecturilor

5

20

Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. V. Ascultaþi, popoare, cuvântul Domnului. R. Vestiþi-l pânã la marginile pãmântului. LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia

26,7-21

Cântecul celor drepþi ºi promisiunea învierii Cãile celui drept sunt drepte, tu netezeºti drumul celui drept. 8 Da, pe calea poruncilor tale, Doamne, noi sperãm în tine. Dorinþa sufletului nostru se îndreaptã spre numele tãu ºi spre amintirea ta. 9 Sufletul meu te doreºte pe tine în timpul nopþii; duhul meu te cautã pe tine de dimineaþã. Când pronunþi judecãþile tale pe pãmânt, locuitorii lumii învaþã dreptatea. 10 Chiar dacã eºti milostiv cu cel rãu, 7


6

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

el totuºi nu învaþã neprihãnirea, sãvârºeºte rãul în þara în care domneºte neprihãnirea ºi nu vede mãreþia Domnului. 11 Doamne, mâna ta este puternicã, dar ei n-o zãresc! Vor vedea râvna ta pentru poporul tãu ºi vor fi ruºinaþi; ºi focul îi va arde pe duºmanii tãi. 12 Doamne, dã-ne nouã pacea, cãci tu dai împlinire tuturor lucrãrilor noastre. 13 Doamne, Dumnezeul nostru, alþi stãpâni în afarã de tine au stãpânit peste noi, dar acum, numai de tine ºi numai de numele tãu ne aducem aminte. 14 Morþii nu mai revin la viaþã, sunt niºte umbre, ºi nu se vor mai scula; cãci tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit ºi le-ai ºters amintirea. 15 Înmulþeºte poporul, Doamne! Înmulþeºte poporul, aratã-þi mãrirea; dã înapoi toate hotarele þãrii. 16 Doamne, am alergat la tine în strâmtorare, la tine am strigat în încercarea cu care ne-ai pedepsit. 17 Ca o femeie însãrcinatã, care se zvârcoleºte ºi strigã de durere, când i-a sosit ceasul, aºa am fost noi, Doamne, în faþa ta. 18 Am zãmislit, am fost în dureri, dar n-am nãscut altceva decât vânt. Noi nu am adus þãrii mântuirea ºi de aceea nu s-au nãscut locuitori ai pãmântului. 19 Morþii tãi se vor întoarce la viaþã, cadavrele lor vor învia. Cei care zac în pulberea pãmântului se vor trezi ºi vor tresãlta de bucurie, cãci roua ta, Doamne, este viaþã ºi luminã, iar pãmântul îi va scoate pe cei morþi la luminã. 20 „Du-te, poporul meu, intrã în odaia ta ºi încuie uºa dupã tine; ascunde-te câteva clipe, pânã va trece mânia! 21 Cãci iatã, Domnul iese din locuinþa lui sã pedepseascã nelegiuirile locuitorilor pãmântului;


Oficiul lecturilor

7

ºi pãmântul va da sângele pe faþã ºi nu va mai acoperi cadavrele. RESPONSORIUL Cf. Is 26,19; Dan 12,2 R. Voi, care zaceþi în pulberea pãmântului, treziþi-vã ºi tresãltaþi de bucurie * cãci roua Domnului este rouã de luminã. V. Mulþi dintre cei care dorm în pãmânt se vor trezi, * cãci roua. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop (Predica 147: PL 52, 594-595)

Iubirea doreºte sã-l vadã pe Dumnezeu Dumnezeu, vãzând lumea rãvãºitã de teamã, lucreazã fãrã încetare ca sã o cheme la sine cu dragoste, sã o invite cu harul, sã o susþinã cu iubirea, sã o îmbrãþiºeze cu afecþiunea. Iatã de ce a purificat pãmântul, care se învechea în rele, cu pedeapsa potopului; l-a chemat pe Noe sã fie pãrintele unei lumi noi, l-a îndemnat prin cuvinte afectuoase, i-a dat încredere prin familiaritatea sa, l-a instruit pãrinteºte prin evenimentele prezente, l-a mângâiat cu harul în vederea celor viitoare. Nu-i porunceºte, ci, fãcându-l sã participe la lucrarea sa, închide în arcã întregul viitor al lumii, pentru ca aceastã asociere bazatã pe iubire sã alunge teama servilã ºi pentru ca aceastã iubire comunã sã conserve ceea ce fusese salvat printr-o lucrare comunã. Iatã de ce îl cheamã pe Abraham sã iasã dintre pãgâni, îl înnobileazã cu un nume nou, îl face pãrintele credinþei, îl însoþeºte în cãlãtoria sa, îl apãrã de strãini, îl îmbogãþeºte cu bunuri, îl face sã triumfe asupra duºmanilor, îi dãruieºte garanþia promisiunilor sale, îl scapã de nedreptãþi, se face oaspetele sãu plãcut, îl surprinde dându-i un moºtenitor pe care nu-l mai spera, pentru ca, umplut de atâtea binefaceri, copleºit de atâta mãrinimie a iubirii divine, sã înveþe a-l iubi pe Dumnezeu,


8

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

nu sã se teamã de el; sã-l cinsteascã iubindu-l, nu sã se înspãimânte de el. Iatã de ce îl mângâie în vis pe Iacob pe când fugea de fratele sãu, îl provoacã la luptã pe când se întorcea, îl doboarã la pãmânt strângându-l în braþe aºa cum face un luptãtor, ca sã-l iubeascã pe tatãl care luptã cu el, nu sã se teamã de el. Iatã de ce îl cheamã pe Moise în limba sa maternã, îi vorbeºte cu o iubire pãrinteascã, îl invitã sã fie eliberatorul poporului sãu. Însã, cu toate aceste fapte pe care le-am amintit, în care flacãra iubirii divine aprinde inimile, în care euforia iubirii lui Dumnezeu pãtrunde toate sentimentele omului, unii, rãniþi în sufletul lor, au voit sã-l vadã pe Dumnezeu cu ochii trupului lor. Cum ar putea sã-l cuprindã pe Dumnezeu, pe care lumea nu poate sã-l cuprindã, vederea umanã, care este atât de îngustã? Însã exigenþa iubirii nu se preocupã de ceea ce va fi, de ceea ce ar trebui, sau de ceea ce ar fi posibil. Iubirea nu cunoaºte judecata, este lipsitã de raþiune, nu ºtie de mãsurã. Iubirea nu se opreºte în faþa imposibilului, nu dã înapoi înaintea dificultãþii. Iubirea, dacã nu ajunge la ceea ce doreºte, îl ucide pe cel care iubeºte; de aceea, merge acolo unde este atrasã, ºi nu acolo unde ar trebui sã meargã. Iubirea naºte dorinþa, se înflãcãreazã de ardoare, ardoarea o duce dincolo de ceea ce i se acordã. ªi ce sã mai spunem? Nu se poate ca iubirea sã nu vadã ceea ce iubeºte; iatã de ce toþi sfinþii au considerat ca fiind fãrã valoare ceea ce au obþinut dacã nu-l vedeau pe Domnul. Iatã de ce iubirea doreºte sã-l vadã pe Dumnezeu ºi, chiar dacã nu are judecatã, are totuºi ardoarea pietãþii. Iatã de ce Moise îndrãzneºte sã spunã: Dacã am aflat har în ochii tãi, aratã-mi faþa ta (Ex 33,13). Iar psalmistul: Aratã-mi faþa ta (Ps 79,4). Iatã, în sfârºit, de ce pãgânii ºi-au fãcut idoli: ca sã vadã cu ochii lor, în înseºi erorile lor, ceea ce adorau.


Laudele

9

RESPONSORIUL Cf. Is 66,13; 1Rg 11,36; Is 66,14; 46,13 R. Cum îºi mângâie o mamã copiii sãi, aºa vã voi mângâia eu, spune Domnul, ºi din cetatea Ierusalimului, pe care eu am ales-o, vã va veni ajutorul. * Veþi vedea ºi se va bucura inima voastrã. V. Voi da Sionului mântuirea mea ºi Ierusalimului gloria mea. * Veþi vedea. Rugãciunea de încheiere Trezeºte, Doamne, inimile noastre pentru a pregãti calea Fiului tãu unul-nãscut, ca sã ne învrednicim, prin misterul venirii lui, sã-þi slujim cu inimã curatã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Rãsunã-acum un glas frumos Ce poarta zilei a deschis; Sã renunþãm la orice vis, Pe cer a strãlucit Cristos. Zâmbeºte soarele de sus Gonind ce-a fost urât în somn; În el vedem pe-al nostru Domn ªi bun Mântuitor Isus.


10

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

Isus, dumnezeiescul Miel, A fost jertfit pentru pãcat; Noi, cei cu sufletul pãtat, Iertare cerem de la el. Ca-n ziua mare de apoi, Când fi-va plânset ºi amar, Pãrtaºi l-al mântuirii har Sã fim aflaþi atunci ºi noi. Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aratã-þi, Doamne, puterea, ºi vino sã ne mântuieºti. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!


Laudele

11

9

Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aratã-þi, Doamne, puterea ºi vino sã ne mântuieºti. Ant. 2 Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Cântarea Bucuria poporului rãscumpãrat

Is 12,1-6

Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37).


12

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

1

Te preamãresc, Doamne, † fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, * mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat. 2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; * în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme. Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul * ºi el este mântuirea mea. 3 Veþi scoate apã cu bucurie * din izvoarele mântuirii. 4 ªi veþi spune în ziua aceea: * „Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui, vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; * amintiþi-le cã preaînalt este numele lui! 5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! * Sã ºtie aceasta tot pãmântul! 6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude, tu, care locuieºti în Sion, * cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!” Ant. Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Ant. 3 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. † Psalmul 80 (81) Reînnoirea solemnã a legãmântului Luaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimã înrãitã de necredinþã (Evr 3,12). 2 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * † strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob! 3 Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob!


Laudele

13

6

El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos. 8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba. 9 Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare. 13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele! 15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”. Ant. Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. LECTURA SCURTÃ Is 45,8 Coborâþi, cerurilor, roua de sus ºi norii sã plouã dreptatea! Sã se deschidã pãmântul, ºi sã odrãsleascã mântuirea ºi sã rãsarã totodatã dreptatea!


14

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

RESPONSORIUL SCURT R. Asupra ta, Ierusalime, * va rãsãri Domnul. Asupra ta. V. ªi gloria lui se va arãta în mijlocul tãu; * va rãsãri Domnul. Slavã Tatãlui. Asupra ta. Ant. la Benedictus: Eu þi-am venit în ajutor, spune Domnul, eu sunt rãscumpãrãtorul tãu, Sfântul lui Israel. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


Laudele

15

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu þi-am venit în ajutor, spune Domnul, eu sunt rãscumpãrãtorul tãu, Sfântul lui Israel. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã-l implorãm pe Dumnezeu Tatãl, care l-a trimis pe Fiul sãu sã-i mântuiascã pe oameni, ºi sã-l implorãm cu stãruinþã: Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta! Pãrinte milostiv, noi îl recunoaºtem prin credinþã pe Isus ca Unsul tãu: – dã-ne harul ca niciodatã faptele noastre sã nu dezmintã ceea ce gura noastrã mãrturiseºte. Tu, care l-ai trimis pe Fiul tãu spre mântuire, – îndepãrteazã orice durere de pe faþa pãmântului ºi din locul acesta. Fã ca pãmântul nostru, peste care s-a revãrsat bucuria venirii Fiului tãu, – sã ajungã la fericirea desãvârºitã a plinãtãþii tale. Prin îndurarea ta, dã-ne harul sã trãim în aceastã lume cu evlavie ºi cumpãtare, – aºteptând speranþa fericitã ºi arãtarea slavei lui Cristos. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Trezeºte, Doamne, inimile noastre pentru a pregãti calea Fiului tãu unul-nãscut, ca sã ne învrednicim, prin misterul venirii lui, sã-þi slujim cu inimã curatã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

16

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Psalmul 118 (119),65-72 IX (Teth) 65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, * dupã cuvântul tãu. 66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, * pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale. 67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, * acum însã þin cuvântul tãu. 68 Tu eºti bun ºi faci binele, * învaþã-mã îndreptãrile tale.


Ora medie 69

17

Cei mândri mã calomniazã, * dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima. 70 S-a întãrit ca seul inima lor, * dar desfãtarea mea este legea ta. 71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, * ca sã învãþ poruncile tale. 72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale * decât mii de lucruri de aur ºi argint. Psalmul 55 (56),2-7b.9-14 Încrederea în cuvântul Domnului Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule,† cãci m-a cãlcat în picioare omul; * toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie. 3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt, * cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie. 4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, * eu îmi pun speranþa în tine. 5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, † în Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã * ºi toate gândurile lor rele sunt îndreptate împotriva mea. 7b Provoacã certuri, îmi întind curse, * îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa. 9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele, † strânge-mi lacrimile într-un urcior; * oare nu sunt ele numãrate în cartea ta? 10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, † în ziua în care te voi chema. * Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu.


18

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

11

În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, * în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud. 12 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, * îþi voi aduce jertfã de laudã, 14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, † mi-ai ferit picioarele de cãdere, * ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta.


Vesperele

19

Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Ag 2,6b.9 LECTURA SCURTÃ Încã puþin ºi voi cutremura cerul ºi pãmântul, marea ºi uscatul. Mai mare va fi slava de pe urmã a casei acesteia decât cea dintâi ºi voi da pace locului acestuia, spune Domnul oºtirilor. V. Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta. R. Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta. Rugãciunea de încheiere Trezeºte, Doamne, inimile noastre pentru a pregãti calea Fiului tãu unul-nãscut, ca sã ne învrednicim, prin misterul venirii lui, sã-þi slujim cu inimã curatã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


20

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

IMNUL Ziditor atotputernic de luminãtori cereºti, Celor care cred în tine veºnicã luminã eºti, Rãscumpãrãtorul nostru, tu, Cristoase, Doamne sfinte, Cãtre cei ce þi se-nchinã cu-ndurare ia aminte. Pe când greu zãcea tot omul în pãcate ºi dureri ªi vreo razã de speranþã nu venea de nicãieri, Ai vãzut de sus cã-n lume disperarea e stãpânã ªi n-ai vrut ca omenirea pradã morþii sã rãmânã. Iar când lumea muribundã greu putea sã mai respire, Ai ieºit atunci, Isuse, din iatacul tãu de mire; Buna Mamã ºi Fecioarã, sânul ei imaculat Þi-a fost nouã luni palatul ca ºi tronul de-mpãrat. Doamne, mare þi-e puterea, deºi zaci culcat pe paie! Doar în faþa ta se cade tot genunchiul sã se-ndoaie. Cerul, marea ºi pãmântul, toatã firea strigã-n cor: Singur tu eºti împãratul ºi stãpânul tuturor! Cum mereu ne pasc primejdii ºi ne zbatem în nevoi, Mâna ta cea milostivã þine-o pururi peste noi. ªtim cã la sfârºitul lumii tu vei mai veni o datã; Fii cu noi plin de-ndurare la obºteasca judecatã. Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie, Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie. Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminã Care-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Psalmul 71 (72) Puterea regalã a lui Mesia Deschizând tezaurele lor i-au oferit în dar: aur, tãmâie ºi smirnã (Mt 2,11). I


Vesperele

21

1

Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale * ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta, 2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate * ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire. 3 Munþii sã aducã pacea pentru popor * ºi dealurile dreptatea. 4 El va face dreptate celor sãraci din popor † ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, * dar pe asupritori îi va doborî. 5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, * din generaþie în generaþie. 6 Va coborî ca ploaia pe iarbã * ºi ca ropotul ce udã pãmântul. 7 În zilele lui va înflori dreptatea ºi belºug de pace, * pânã când va fi luna. 8 El va domni de la o mare la alta * ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului. 9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului, * iar vrãjmaºii lui vor linge þãrâna. 10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri, * regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri. 11 Toþi regii se vor închina înaintea lui, * toate popoarele îl vor sluji. Ant. Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Ant. 2 Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. II El îl va elibera pe sãracul care strigã * ºi pe sãrmanul care nu are ajutor. 13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit * ºi va mântui sufletele sãrmanilor. 14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã, * ºi sângele lor va fi preþios înaintea lui. 15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei. † Se vor ruga pentru el întotdeauna; * toatã ziua îl vor binecuvânta. 12


22 16

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

Va fi belºug de grâne pe pãmânt, * acestea vor undui pe culmile munþilor; roadele sale vor înflori precum Libanul * ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului. 17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci, * cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui. În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului * ºi toate popoarele îl vor preamãri. 18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu, † Dumnezeul lui Israel, * singurul care sãvârºeºte minuni! 19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios, * tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Amin. Ant. Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. Ant. 3 A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu 11,17 Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor;


Vesperele

23

ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Iac 5,7-8.9b LECTURA SCURTà Aºadar, fraþilor, fiþi îndelung rãbdãtori pânã la venirea Domnului. Iatã cã agricultorul aºteaptã rodul preþios al pãmântului, având rãbdare ca sã primeascã ploaia timpurie ºi cea târzie. Fiþi ºi voi îndelung rãbdãtori, întãriþi-vã inimile, pentru cã venirea Domnului este aproape. Iatã cã judecãtorul este la uºã. RESPONSORIUL SCURT R. Vino ºi ne elibereazã, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Vino. V. Aratã-ne faþa ta ºi vom fi mântuiþi, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Slavã Tatãlui. Vino. Ant. la Magnificat: Cel care vine dupã mine a ajuns înaintea mea. Nu sunt vrednic sã-i dezleg încãlþãmintea. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,


24

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

52

i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cel care vine dupã mine a ajuns înaintea mea. Nu sunt vrednic sã-i dezleg încãlþãmintea. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã-l chemãm pe Domnul Cristos, care pentru noi s-a umilit pe sine însuºi, spunându-i cu bucurie: Vino, Doamne Isuse! Doamne Isuse, care ai binevoit sã vii în lume spre a o ridica, – spalã de pãcat sufletele ºi trupurile noastre. Tu, care, în misterul întrupãrii tale, nu pregeþi sã ne numeºti fraþii tãi, – nu îngãdui sã ne îndepãrtãm de tine. Ajutã-ne sã primim cu suflet deschis darul mântuirii, – ca sã nu fim osândiþi în ziua judecãþii. Tu, care nu ne lipseºti nici o clipã de comorile bunãtãþii ºi îndurãrii tale, – ajutã-ne sã dobândim cununa neveºtejitã a gloriei. Îþi încredinþãm, Doamne, sufletele tuturor acelora care au fost dezlegaþi de legãturile trupului: – morþi pentru lume, sã trãiascã pentru tine în veci. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Trezeºte, Doamne, inimile noastre pentru a pregãti calea Fiului tãu unul-nãscut, ca sã ne învrednicim, prin


Completoriul

25

misterul venirii lui, sã-þi slujim cu inimã curatã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.


26

Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea. 11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.


Completoriul

27

LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.


Joi, sãptãmâna a II-a din Advent

28

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Joi, săptămâna a II-a din Advent  

Liturgia orelor

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you