Natura

Am ales ca punct de plecare idealurile unei lumi, aparent, bizare, în care totul pare acaparat de diferitele feluri de a înțelege sensul firescului. Emoții, zâmbete și gânduri interminabile, cam așa aș putea defini anul în care am dat uitării orice eșec "naiv", pornind, astfel, pe un drum anevois și întortocheat spre performanță, care m-a adus astăzi aici, în postura de olimpic național. Știu, e o noțiune la superlativ! Limba română pare un subiect banal, uitat de lume, ascuns într-o lumină îndepărtată pentru nu știu ce motiv, însă pentru mine reprezintă un concept filosofic, în care totul este imprevizibil! Așa a fost și calificarea mea, o zi imprevizibilă, care a început ca oricare altă zi din viața mea, dar care s-a încheiat cu zeci de lacrimi de bucurie! Am avut șansa de a participa la această prestigioasă olimpiadă și să obțin Locul I la etapa municipală, mențiune la etapa națională la Olimpiada de Limba și Literatura Română urmând, ca mai apoi, să obțin mențiune la Concursul național transcurricular de lectură și interpretare „Ionel Teodoreanu”, dar și Premiul special „Costache Negruzzi” acordat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pentru „intuiția critică și sensibilitate artistică”. Toate acestea, cu sprijinul doamnei profesor de limba și literatura română, Ramona Gâță! Iar asta nu e tot! Doamna profesor de educație tehnologică, Simona Rusu, un profesor „cât o mie de cuvinte”, mi-a oferit șansa de a participa la Concursul județean „Pădurea, colț de rai”, secțiunea Creații literare, unde am obținut Premiul I. A fost un an uimitor, în care am avut parte și de eșecuri, dar și de clipe fantastice, care au schimbat câte ceva din mentalitatea mea, făcându-mă să mă simt cu adevărat împlinită! Oana Oanță Clasa a VIII-a B Natura reprezintă pentru ființa care alege ca mod de a fi existența solară un spațiu ocrotitor, un spațiu care îi oferă de fiecare dată prilejul de a evada din banalul cotidian și de a reflecta asupra unui univers paralel, ascuns sub semnul misterului. Natura, privită din orice perspectivă, este reprezentată prin elementele majore, simbolice, ființa reușind să își creeze propriul univers interior, prin inspirație continuă, realizând un liant între ea și universul exterior. Fiecare dintre noi trăim într-un univers umbrit de temeri, însă natura, prin simplitatea și farmecul său, reușește necontenit să ne redea liniștea sufletească.

Când mă gândesc la natură, mă gândesc, de fapt, la simbolistica verdelui, acesta fiind dispus în cercuri concentrice și creând arhitectura spațiului exterior. Altfel spus, spațiul natural are o arhitectură riguros alcătuită concentric, fiecare element ocrotind un alt element simbolic, inclus în el. Elementele astrale spre care tinde ființa însetată de cunoaștere sunt stelele, norii și cerul, cele trei elemente constituind trepte descendente pe care coboară sensibilitatea ființei stapânite de nebunia absolutului. Apa apare ca simbol al cunoașterii de sine și al creației, inducând ființei starea contemplativă, iluminând-o spre a aspira și mai mult la idealurile vieții. Oglindirea în valurile ce apar ca simbol al cercului, al perfecțiunii în continuă evoluție simbolizează permanenta dorință a ființei de a se redescoperi și de a-și (re)crea propria identitate. Pornind de la imaginea codrului cu verdeață, ca macrocosmos, continuând apoi cu toate celelate microspații incluse și aflate într-o strânsă legătură cu acesta, ființa fragilă poate să își construiască un întreg sistem de apărare față de lumea din jur ridicând prin izvoare, stânci, prăpăstii numeroase punți de protecție între sine și lumea exterioară. Așadar, natura simbolizează pentru fiecare ființă un univers unic, în care cronotopul terestru sau astral impune ființei condiția de aspirație eternă, dar și de meditație și ocrotire permanentă a naturii.