Terapia enzimatică în inflamațiile acute și cronice

Inflamaţia reprezintă o măsură protectivă a sistemului imunitar în lupta cu leziunile şi infecţiile, prin activarea celulelor albe şi a altor mediatori inflamatori cu scop de curăţare şi eliminare a factorilor pertubatori. Aceasta poate fi acută sau cronică, în baza semnalului extern: virusuri, bacterii, accidentări şi traumatisme, respectiv intern, de tipul tulburărilor autoimune: artrita reumatoidă, tiroidita autoimună Hashimoto, boala Crohn.

Cum se produce inflamaţia

Inflamaţia este un răspuns fiziologic, imun, la traumatisme sau factori patogeni. Traumatismul reprezintă o presiune bruscă la care este supus ţesutul, ce duce la ruptura vaselor sangvine şi limfatice, la apariţia hematoamelor, a durerii şi temperaturii mai crescute, ca urmare a procesului de vindecare.

Alte tipuri de inflamaţii acute sunt întâlnite ca urmare a infecţiilor virale sau bacteriene: sinuzită, otită, infecţii ale căilor respiratorii. Medicina alopată tratează inflamaţiile cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi alte tipuri de medicamente.

Cel mai frecvent, inflamaţia cronică are la bază activitatea sistemului imunitar împotriva celulelor proprii corpului, pe care nu le mai recunoaşte, atacându-le. Efectul este de durere, alterarea funcţiilor glandelor hormonale, deformări osteoarticulare. În cazul inflamaţiei cronice tratamentul devine mult mai dificil şi de durată.

Rolul enzimelor în inflamaţii

Enzimele au fost utilizate pentru prima dată ca antiinflamatoare în medicina modernă în anii 1950, când s-a descoperit în Statele Unite că tripsina intravenoasă poate ameliora inflamația cauzată de artrita reumatoidă, colita ulcerativă și pneumonia virală atipică, precum și de edemul post-chirurgical și vânătăile cauzate de leziuni sportive.

Alte enzime utilizate în tratarea inflamaţiilor prin administrare orală sunt tripsina, chimotripsina, bromelina, dar şi serapeptaza, pentru capacitatea lor de a descompune proteinele şi de a reduce inflamaţia.

Preparatele pe bază de enzime sistemice combinate sunt utilizate în osteoartrită, pentru capacitatea de a ameliora simptomele: scad durerea şi rigiditatea articulaţiilor, îmbunăţăţesc capacitatea de mişcare, fiind mai bine tolerate de organism şi fără a prezenta efectele adverse ale AINS.

Atenţionări

Suplimentele alimentare cu enzime prezintă o serie întreagă de avantaje, nefiind medicamente. Totuşi, ele pot prezenta interacţiuni nedorite cu alte tratamente alopate, reacţii alergice sau disconfort abdominal, în funcţie de dozaj.

Femeile însărcinate și care alăptează sunt sfătuite să consulte medicul înainte de a începe terapia enzimatică.