Page 1


13.02.2010 …cum spunea Cotescu în “…Monstrul”: “…eu când am 5 minute, Imediat la British Museum, în Rusia - Hermitajul, Italia…Aaahh! Boticelli”..., așa ne-am planificat și noi să nu lăsăm Muzeul Național de Artă Modernă din zona Roppongi, Tokyo, necucerit. Mic dejun la Ryokanul nostru, o cafea înainte și una după, să ne energizeze ieșirea prin ploaia măruntă de primăvară. Deja metroul nu mai e un necunoscut labirint încâlcit, ci o rețea logică și clară de transport ultramodern… poate de la cele doua cafele ce-mi zbărnâie atențiile sau poate chiar ne-am prins cum stă treaba cu cele ‘nșpe linii colorate.

3


4


5


Ieșim la stația Roppongi și depistăm ruta către muzeu. Străduțele din traseu ne mai fură atenția pt. câteva poze trase pe sub umbrelele transparente ce o conving pe Andreea să-și dorească să nu plece din Japonia fără o pereche.

6


7


La intrarea de la muzeu ne parcăm scuturile transparente la un imens garaj umbrelistic. Introducem mânerele, scoatem cheia, gata parcarea.

8


9


Urmează dezinfectarea cu alcool pulverizat pe mâini de la fâsul pus la dispoziția vizitatorilor. Operațiunea ne curăță de orice virus intergalactic și pășim purificați în spațiul futuristic al muzeului. Dimensiunea construcției de sticlă-oțellemn ne face să ne simțim două particule sosite să se reconecteze la Nava Mamă, la Space Ship-ul spiritelor ce asced la lumină, cunoaștere, bucuria senzorilor optici bombardați de noutate, biluțe muzicale, gaze verzi de pe Krypton și proiecții video cu ultimele animații trăznite.

10


11


12


13


14


Înăuntru ne interesăm ce expoziții se pot vizita și alegem la unison la MULTIMEDIA ARTS FESTIVAL, un imens spațiu ce colcăie de fire electrice, ecrane și plasme TV, instalații video, senzori optici, aparatură electronică combinată cu desene manga, jocuri Play Station expuse spre testare ( bucuria celor mici, aflați în număr mare), calculatoare, roboței în spatele fiecărui ansamblu mecanic ce se mișcă după muzică. Înainte să intrăm suntem rugați politicos să nu facem poze sau să înregistrăm vreun film. Urmăm îndemnul, așa că descrierea a ceea ce am văzut înăuntru nu beneficiază de suportul nostru fotografic, dar atașăm linkul pt. remember și pt. cine e interesat să vadă pe net rezumatul expoziției si câteva fotografii de la adresa web: http://www.flickr.com/photos/jmediaartsfes/ http://plaza.bunka.go.jp/english/festival/2009/winner.php De cum intrăm, rămânem fascinați urmărind un film dat pe repede despre construcția unui avion din hârtie. Suntem înconjurați de ecrane interactive unde ne selectăm filmulețele experimentale ce ne poartă dincolo de barierele a ce nu se poate realiza visual. Suntem într-un vis informațional continuu. Ne învârtim independent unul de celălalt și când ne regăsim ne întrebăm reciproc: “da’ p-aia ai văzut-o?...aaa, hai s-o vezi!!!”

15


“Nemo Observatorium”

este un

imens cilindru ce găzduiește pe rând un vizitator să stea în mijlocul unei furtuni de polistiren viscolit centrifugal. http://plaza.bunka.go.jp/english/ festival/2009/art/001223/ Un dispozitiv optic ne cheamă hipnotizant să ne jucăm cu o luminiță roșie ce “trăiește” în spațiul alb-negru al unei suprafețe orizontale. Luminița citește zona de contrast dintre alb și negru și se mișcă continuu, citind desenele geometrice de pe niște plăcuțe aflate în zona de proiecție. Se mișcă până ne pică fisa că putem interacționa cu traseul punctulețului roșu ce ne trezește cele mai năstrușnice soluții de cum să obosim luminița. Brusc dăm în mintea copiilor și ne luăm la întrecere cu o fetiță, cine ține luminița mai mult în teritoriul său, ajungând să ne luptăm cot la cot cine e mai tare. Râdem și ne dăm bătuți, lăsându-i fetiței satisfacția deținerii fasciculului roșu. http://www.k2.t.u-tokyo.ac.jp/perception/scoreLight/

16


În alt colț o proiecție dezvăluie imaginea din satelit a insulei Tuvalu, lăsândune să navigăm cu zoom-ul până ce vedem pozele la toți locuitorii surprinși de-a lungul și de-a latul insulei. Două săli mai încolo găzduiesc proiecția pe ecrane mari a ultimelor producții de desene animate japoneze. (Mică paranteză despre filmele de animație japoneze: Cine a văzut animațiile Castle in the Sky, Grave of the Fireflies, Porco Rosso, Princess Mononoke, Spirited Away, Howl’s Moving Castle, purtând amprenta maestrului Hayao MIAZAKI, un fel de “zeu” pt. japonezi, ce a creat GHIBLI STUDIO, poate să-și imagineze genul… Mi-aduc aminte cum am fost impresionat în copilărie de animația japoneză, începând cu HEIDI, apoi cu ecranizarea poveștilor orientale cu SINDBAD MARINARUL și ALI-BABA, mai apoi în adolescență de JACK și VREJUL de FASOLE și culminând cu SF-ul PASĂREA DE FOC SPAȚIALĂ. Am rămas un admirator al genului până în prezent, încercând să nu ratez vreo producție de la Ghibli Studio. Ar fi multe de spus aici, dar mai bine să ne întoarcem la expoziție, că mi-aduc aminte de Bălănel și Miaunel sau Bravo Pătrățel și nu vreau să...) Andreea mă cheamă emoționată să-mi arate un dispozitiv mecanic ce îmbină robotica cu muzica. Dispozitivul ghidează mici bile de rulment să cadă în cascade cu precizie pe dale de metal, producând o muzică asemănătoare xilofonului. Bilele

17


căzute sunt colectate de pâlnii plasate la punctele cheie, un mic lift le transportă la punctual de lansare și tot așa până mâine…De admirat precizia construcției la mițicoțo (un termen ce-mi place să-l împrumut de la Tibi, ce definește meticulozitatea dusă până-n pânzele albe). http://www.bearings-glocken.jp/en/

http://www.bearings-glocken.jp/en/ Pe alt ecran se poate urmări un film premiat pt. ingeniozitate, sincronizare, lucru în echipă cu 64 de camere video de calculator. Foarte fain! Unul din preferatele noastre: http://plaza.bunka.go.jp/english/festival/2009/entertainment/001227/

18


O cutie transparentă ține inchis un gaz verde, parcă adus de pe planeta lui Superman, Krypton. http://plaza.bunka.go.jp/english/festival/2009/recommend/win/ art/art_int06.html Un șir lung de vizitatori ce așteaptă să se uite la un mic microscop, ne face curioși și nu putem rezista tentației. Stăm la coadă și când ne vine rândul să privim în ocheanul misterios, descoperim un univers de liniuțe în mișcare aparent haotică. Un fel de microorganisme, numai că liniuțele sunt generate de un progrămel software.Un fel de microbi electronici. http://plaza.bunka.go.jp/english/festival/2009/ art/001226/ Mai vedem un dispozitiv ce copiază creșterea unei plante, prin citirea cu o undă laser a formei reale ce este reprodusă apoi prin turnarea strat cu strat a unei rășini albe. Un fel de copiator 3D al unei cepe încolțite. Ne bucurăm că cepele nu sunt degerate, și mergem la urmatoarea trăznaie. http://plaza.bunka.go.jp/english/festival/2009/art/001221/

19


Braun Tube Jazz Band O specie aparte de TV DJ a adunat vreo 20 de televizoare, conectate el știe cum, și prin lovirea cu palma a ecranului TV, sunetele din boxe se distorsionau specific. Dungile semnalului TV vibrau și ele conform cu indicațiile tactile ale performerului, producând un freamăt de excitație printre spectatorii înghesuiți să vadă minunea. Un fel de muzică electro-cosmică, cam cum făcea Jean Michel Jarre pe vremuri. Nebunie curată! Merită privit un pic: http://plaza.bunka.go.jp/english/festival/2009/art/001225/

Un şir de calculatoare prezinta paginile WEB ale mai multor artişti. Butonăm pe câteva siteuri, ne delectăm cu producțiile video muzicale ale lui Fredo Viola. Ritm bun, voce pe mai multe piste şi video colaje făcute la meserie!!!

20

http://theturn.tv/


Instalaţiile optice ne trezesc atenţia ori de câte ori percepem un beculeţ aprins în mişcare. Rămânem pironiţi un moment la un titirez de fibre luminoase ce-şi schimbă culorile rapid la atingerea cu mâna a fasciculelor. Trei lucrări mai încolo întâlnim o instalaţie similară, de data aceasta cu bile transparente aruncate ca la ruleta de la Casino într-un lighean imens ce reprezintă o porţiune din universul stelar. Bilele îşi schimă culorile în funcţie de sectorul optic prin care se rostogolesc.

21


Intrăm în baza de date a festivalului transferându-ne digital într-un portret 3D ce ne reproduce expresiile faciale, făcându-ne chiar să facem cu ochiul. Când ne vedem propriul cap îmbrăcat şi cu o căciuliţă de iepuraş, simţim că am intrat cuadevărat in Ţara Minunilor. Mai învârtim două rotiţe, mai apăsăm pe vreo câteva butoane şi părăsim în sfărşit teritoriul digital, îndreptându-ne către sălile următoare.

22


23


Expoziţia de caligrafie Japonezo-Chineză se întinde la nesfârşit într-un spaţiu alb, segmentat cu panouri verticale înţesate de caractere pictate după reguli şi standarde specifice acestui domeniu. Andreea, care a studiat cu pasiune şi perseverenţă caligrafia chineză, (participând chiar la o importantă competiţie din Changchun, sub îndrumarea profesorilor chinezi) poate descifra înţelesul multor caractere şi chiar compara stilurile prezente în expoziţie. Fiind de vreo doi ani jumate în China, n-am fost surprinşi sau uimiţi de această expoziţie cu mii de suluri verticale cu acelaşi stil caligrafic, repetitiv şi monoton. Ne găndim la cei din juriu şi îi compătimim un pic...

24


25


Ne luăm umbrelele din parcarea intrării în muzeu şi ne îndreptăm către „Galeria de Design 21-21”, cel de-al doilea punct din Triunghiul Artelor, zona AkasakaMinato-Ku. Clădirea observată de Andreea din satelitul Google Map cu mult înainte să venim în Japonia, a fost proiectată de arhitectul Tadao Ando şi se vrea a fi un loc special ce să redirecţioneze ochii către Artă. Spaţiul asemănător unui buncăr atomic, este întreţinut de nume mari ale designului mondial, Issey Miyake fiind unul din cei ce se ocupă de selecţia expoziţiilor. “21_21 DESIGN SIGHT“ este un loc de disecţie vizuală a ceea ce merită adus în vedere, numele provenind din limba engleză, definind vederea, viziunea perfectă.

26


Christo and Jeanne-Claude LIFE=WORKS=PROJECTS

este expoziţia

lunii. Pentru cei ce nu ştiu, Christo este un artist de origine bulgară, ce a devenit celebru prin împachetările multor clădiri, insule, monumente celebre, la scară reală, 1:1. Imaginaţi-vă că acoperiţi cu un imens cearşaf clădirea Reichstag (Parlamentul fostului Imperiu German) ca şi cum plecaţi într-o călătorie luuungă, legând apoi şi înnodând o reţea strânsă de sfoară, ca un pachet făcut cadou cuiva, sau un obiect ce se vrea trimis prin poştă. http://www.2121designsight.jp/candj/works-e.html Mărturisesc că înainte să intru la expoziţie, miam zis: “iar ăsta... care împachetează clădiri...” aflând de acest artist prin facultate şi fiind oarecum îndoielnic cu privire la opera lui. Am intrat încercând să fac abstracţie de ce ştiam dinainte şi după ce am parcurs cronologic exponatele şi explicaţiile, urmărind o parte din filmele documentare ale fraţilor Maysles, despre artist şi soţia lui, trebuie să spun că am fost impresionat, recunoscând că numele şi scopul galeriei „21_21DESIGN SIGHT” au fost bine alese… “Da’ dom’le…sigur… este, ce să mai...deci... da…n-am ce să mai zic, bine...foarte bine!”

27


28


Afară încă plouă, dar prin umbrelele transparente putem privi luminiţele blocurilor și ledurile picurătoare din copacii decorați ca de Crăciun. Vis-a vis ne aşteaptă SUNTORY Museum of Art. La intrare nu avem parcare de umbrele, dar avem gratuit un dispozitiv ingenios care ne îmbracă civilizat umbrelele într-o teacă de plastic ce reţine apa scursă, să nu fleşcăim pe jos atunci când ne plimbăm înăuntru…

29


30


31


Fiindcă fotografiatul e interzis, vizităm, privim, admirăm şi criticăm expoziţia de obiecte arhaice, rămânând în minte cu designul modern al casetelor de mers la picnic, pictate meticulos şi potrivite la miţi-coţo cu mult bun gust. Tendinţa japonezilor către decorativismul vaselor de ceai, sau de orice destinaţie, era atunci ca şi acum. Fiecare glazură a farfuriilor, vaselor, recipientelor de lut ars este concepută ca o pictură modernă. Vasele sunt învelite de o pată aparent scursă la întâmplare, straturile transparente izvorăsc din topirea a două sau mai multe culori difuzate-n glazură înainte de a se solidifica, iar textura variată din mai multe feluri de nisip îmbracă intim suprafeţele, transformând un simplu castron într-o încântare vizuală ce ne surprinde la fiecare obiect în parte. Atenţia detaliilor decorative combinată cu tehnica contopirii culorilor şi textura variată a suprafeţelor, emite un puls energetic către noi. Il acceptăm cu inima deschisă, oftăm a satisfacţie şi ne îndreptăm către ieşire.

32


Tocmai ce am admirat arta din trecut şi sărim brusc în magazinele moderne de design interior, unde Andreea îmi atrage atenţia asupra oricărui chichi-michi trăznit, dar şi asupra obiectelor cu forme spectaculoase ce nu le pot găsi nici un cusur. Pahare, scaune, obiecte de bucătarie, dormitor, baie, tot ce poţi aranja, depune, folosi într-o casă. Vânzătorii poartă mânuşi albe şi eu cu greu mă abţin să nu ating fiecare exponat spre verificare...:)) Anumite obiecte merită să “trăiască” în casă doar de dragul de a fi privite. Dar asta cere implicit să nu pui nimic în jur. Să laşi spaţiul să respire.

www.angers.jp

33


34


35


Alt magazin ne prinde în lumea gadgeturilor electronice, de la ceasuri bengoase cu lumini laser, până la ventilatoare fără elice, umidificatoare SF, mărunţitor de usturoi, ventuze, ace brice şi carice ce ne uimesc prin simplitate şi eficienţă. Tot învârtindu-ne prin departamentul ustensilelor de bucătărie, ne aducem aminte ce foame ne e şi ne îndreptăm antenele spre a mânca ceva. Coborâm la parter unde taverna OKAWARI.JP ne cheamă prin arome, luminițe, afișe și gălăgie de oameni aflați la masă. Dăm o raită să ne hotărâm ce comandăm și Andreea se decide la un orez cu fini fulgi transparenți din pește cu o supa de alge, Alexandru se aruncă însetat intr-o bere neagră Yebitsu și chiftele de crab cu carne de vită. Chelnerul japonez a încercat în engleză să-mi spună CLAB în loc de CRAB și am râs amândoi de înțelesul descifrat pân-la urmă. Comandăm și primim o pastilă turtită ce ne nedumerește și mergem să așteptăm. Cât timp mai dau o raită prin local, pastila comenzii Andreei începe să bârâie, tremure, bipuie și să lumineze, indicând locul și casa de unde se poate ridica platouașul aburind. Andreea ține în mână emoționată dispozitivul buclucaș, ca atunci când ai prins în mână peștele electronic și nu știi dacă să-l arunci sau nu de sperietură. Amuzată de pățanie, merge fuguța să-și ridice comanda. Noroc că m-a pus în gardă și pe mine, că altfel îmi scăpa berea din mână de spaima vibrațiilor pastilei comenzii mele.

36


37


Ne hlizim de experiențele telecomenzii buclucașe, savurând preparatele delicioase. Chiftelele de crab și orezul cu fulgi de pește sunt delicioase. Alături avem supa Miso, specifică fiecărei mese japoneze (o aromată zemologie având la bază pește zobit, o ciudată selecție de alge de mare, ciuperci, tofu și condimente plăcute la gust). WASABI, pasta verde cu miros de hrean dar cu tăria de 3X mai penetrantă, este și el prezent dar pt. scurt timp, fiind consumat cu euforie, combinat cu sosul de soia și oțetul de prune. Lacrimile și suflatul nasului au făcut parte din bucuria savurării. După masă ne-am oprit la Librăria Tetsuya, unde ne-am delectat ochii răsfoind câteva cărți de design. La un moment dat ne-am dat seama că e târziu și trebe să fim înapoi la Ryokan să nu pierdem programarea la jacuzzi. Am cumpărat o carte ghid despre Japonia și ne adâncim prin catacombele metroului tokyonez luminat ca-n Odiseea Spațială. Cunoaștem deja pe de rost numele stației noastre, Minowa, la cinci minute de Andon Ryokan, unde bazinul cu jeturi fierbinți ne așteaptă bolborosind. ...va urma

38


39


40


41


Drepturile de autor sunt rezervate de Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca. Orice reproducere totală ori parțială a textului sau a imaginilor este strict interzisă fără acordul scris al autorilor. Copyrights are reserved by Alexander Ghiţescu and Andreea Pașca. Any total or partial reproduction of text or images is strictly prohibited without written consent from the authors.

© Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca - 2010

04 Made in Japan - Andreea & Alec-San  

Tokyo - Roppongi Art Triangle - 13.02.2010 Volumul 4 Calatoria in Japonia a artistilor Alexandru Ghitescu si Andreea Pasca.