Page 1

actualitatea literarã nr. 13, anul II octombrie 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n Magda URSACHE

n Nicolae SILADE

Trecutul care nu trece

Despre tineri si, literatura lor

n poezie

TRAIANUS Bianca DAN Sabin OPREANU

n prozã

Dan STANCA, Marius GHILEZAN, Livia CIUPAV

n Cronica literarã de Constantin BUICIUC

Gelu VLASIN ,

ayla

n a , s e r u m

n meridiane

n oi

Maria Jastrzêbska

în traducerea Petronelei Corobleanu

Tomas Tranströmer a primit Premiul Nobel pentru Literaturã 2011


2 actualitatea literarã

Edi tor ial

opiniile noastre

nr.13 n octombrie 2011

Tomas Tranströmer: Premiul Nobel pentru Literaturã 2011 Un poet al transparenþelor de cuarþ

Premiul Nobel pentru Literaturã rãmâne în Suedia. Academia din Stockholm l-a acordat în acest an unuia din cei mai cunoscuþi poeþi scandinavi TTomas omas TTranströmer ranströmer ranströmer.. Juriul a declarat cã poezia lui TTranströmer ranströmer conþine "imagini concentrate care ne oferã un acces proaspãt spre realitate". "Deºi nu este un autor prolific, Tranströmer scrie despre istorie, memorie ºi foarte De multe ori m-am întrebat de ce au dispãrut din mult despre naturã. Istoria ºi memoria din cãrþile revistele noastre literare rubricile de Poºta redacþiei, prin sale ne privesc ºi ne creeazã în acelaºi timp", a care unii scriitori importanþi ai momentului îi îndrumau spus unul din membrii Academie din Stockholm.

Nicolae SILADE

Despre tineri ºi literatura lor

pe tinerii visãtori la gloria literarã. Mi-am zis cã, odatã cu apariþia cluburilor literare online, a blogurilor ºi portalurilor literare, acestea nu îºi mai au rostul. Dar e cu totul altceva un club online, un portal, unde fiecare îºi dã cu pãrerea despre fiecare ºi unde, uneori, tocmai cei care au nevoie de pãreri avizate despre încercãrile lor îºi dau cu pãrerea despre încercãrile altora. Cã doar la literaturã ºi la fotbal toþi se pricep. Puþinele reviste de astãzi care mai fac Poºta redacþiei, din câte cunosc eu, ar fi România literarã, prin Horia Gârbea, ºi Convorbiri literare, prin Nicolae Sava. Ar mai fi ºi Poºta redacþiei online, pe care o face Alex ªtefãnescu. Devin nostalgic când mã gândesc cu ce emoþii ºi nerãbdare aºteptam rãspunsurile lui Geo Dumitrescu ºi Darie Novãceanu, din Flacãra, ale lui Emil Brumaru, din Cronica, ale lui ªtefan Augustin Doinaº, Ana Blandiana ºi Al. Cistelecan, din Familia, ale doamnei Constanþa Buzea, din România literarã, sau ale lui Daniel Dimitriu, din Convorbiri literare, ca sã dau doar câteva exemple. ªi asta dupã ce publicasem, la Editura Litera, prima carte de poezii. Pãrerea lor era însã foarte importantã pentru mine. Chiar ºi acum, când pregãtesc o carte pentru tipar tipar,, sunt interesat sã aflu pãrerea unui critic sau scriitor important. Miaduc aminte cã Eugenio Montale, dupã ce luase Premiul Nobel pentru Literaturã, înainte de a da la tipar Quaderno di quattro anni, a rugat un critic sã-i citeascã volumul. Dupã ce acesta i-a scos vreo douãzeci de poezii, Montale a declarat cã volumul i se pare mult îmbunãtãþit. Dovadã cã ºi un laureat al Premiului Nobel are nevoie de un fel de poºtã a redacþiei. Ce sã mai zici atunci despre tinerii noºtri? Împãrþiþi în generaþii ºi subgeneraþii, ei contestã orice opinie criticã despre volumul lor de debut, poate din cauzã cã nu au avut ºansa sã afle pãrerea despre manuscrisul lor lor.. Nici noi, la Actualitatea literarã, nu avem o poºtã a redacþiei. Fac totuºi una scurtã aici. Un tânãr îmi trimite o poezie ºi îmi spune cã e singura pe care a scris-o. VVrea rea sã afle pãrerea mea. Dacã e bunã, zice el, va mai scrie ºi altele. Dacã nu, nu. Oare câþi dintre tinerii de azi ar proceda la fel?

Tomas TTranströmer ranströmer s-a nãscut în 1931, la Stockholm. A început sã scrie la 13 ani. Însã studiile superioare ºi le-a fãcut în alt domeniu: psihologie. A fost un scriitor scriitor,, traducãtor ºi psiholog apreciat. A lucrat cu deþinuþi, persoane cu dizabilitãþi ºi dependenþi de droguri. A scris mult despre naturã ºi viaþa cotidianã, ceea ce a provocat unele critici din partea unor scriitori, care-i reproºau cã nu scrie ºi pe teme politice. În 1990 a suferit un atac cerebral care l-a lãsat parþial paralizat ºi cu incapacitatea de a vorbi. Boala însã nu l-a împiedicat sã scrie. Ultimul sãu volum de poezie a apãrut în 2004, fiind întitulat "Marea enigmã".

Tomas Tranströmer a vizitat în 2003 România, a avut un recital la Bucureºti ºi a fost cucerit de conacul lui Mircea Dinescu de la Cetate. Tomas Transtromer a fost prieten cu Marin Sorescu, singurul poet român aflat la un pas sã primeascã Premiul Nobel pentru Literaturã, ºtiind sã-ºi cultive opera în întreaga lume.

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plastic Victor Acatrinei, expuse la galeria Pro Arte din Lugoj

n ilustratiile numãrului n ,

Numele de Tomas Tranströmer nu e de gãsit în micul dicþionar Scriitori strãini (1981) ºi nici în Dicþionarul enciclopedic în ºapte volume, apãrut între 1993 ºi 2009. Nu-l întâlnim nici în varianta româneascã a Enciclopediei Universale Britannica (16 volume, apãrute în 2010). Dicþionarele ºi enciclopediile amintite, precum ºi altele, trebuie sã-ºi umple lacuna, în ediþiile viitoare, pentru simplul ºi importantul motiv cã poetul Tomas Tranströmer a primit Premiul Nobel pentru Literaturã pe anul 2011. Este al ºaptelea scriitor suedez care a luat prestigiosul premiu. Ceilalþi ºase sunt: Selma Lagerlöf (a luat premiul în 1909), Verner von Heidenstam (în 1916), Erik Axel Karlfeld (în 1931), Pär Lagerkvist (în 1951), Eyvind Johnson, Harry Martinson (ambii, în 1974). Tomas Tranströmer nu e un nume necunoscut în România. Poetul recent laureat cu cel mai vestit premiu literar a fost prezent în reviste cu grupaje de versuri ºi în vitrinele librãriilor, cu douã volume de traduceri. Al doilea volum se numeºte Taina cea mare ºi a apãrut la Editura Polirom din Iaºi, în 2005. Traducerea ºi prefaþa îi aparþin lui Dan Shafran. Versurile cãrþii de faþã relevã un maestru al haiku-uilor. Esenþa concentratelor poeme de origine japonezã este conþinutã în haiku-ul final, din care este luat ºi titlul întregului volum: “Oameni-pãsãri./ Înfloreau merii./ Taina cea mare.” (p. 92). Întradevãr, taina cea mare, în care se afundã poetul, aceasta este: creatorul trebuie sã aleagã între reverie, rãtãcire prin tãrâmurile imaginarului („Oameni-pãsãri.”) ºi receptarea realitãþii („Înfloreau merii”). Un indiciu al depãºirii tainei este faptul cã feþele dilemei reverie – realitate sunt aspecte blânde ale sublimului, sunt frumuseþi între care stã, dubitativ, poetul. Taina lui constã în faptul cã e posibil sã nu aleagã, ci sã aspire la o cuprindere a amândurora. Pornind de la acest sfârºit spre începuturi, vedem imediat cã realitatea – chiar graþioasã, chiar frumoasã, prin aspectele ei miniaturizate – ar putea sã aibã o faþã greu de pãtruns: “Zidul deznãdejdii…/ Porumbeii vin ºi pleacã -/ fãrã chip.” (p. 24). La un moment dat, poetul s-ar putea simþi captiv în frumuseþe: “Stau pe balcon/ într-o colivie de raze solare -/ un curcubeu.” (p. 26), aºa cum barca pescarilor este captivã în universul marin: “Fredonez în ceaþã./ O barcã de pescari în larg -/ trofeu pe ape.” (p. 27). Ca orice

autentic autor de haiku, poetul este un maestru al metaforei, surprinzând, fulgurant, o realitate semnificativã, îngheþatã în limpezimea concentratã a textului. Iatã, spre exemplu, mãreþia unei forþe a naturii subminatã de forþe mai mici: “Un ren în plin soare./ Muºtele îi cos ºi îi cos/ umbra de pãmânt.” (p. 31). Alteori, micile forþe pot deveni mari, prin neaºteptate vigorãri: „Pe steiuri/ sub soare – caprele/ pãºteau foc.” (p. 45). Iar cei mici îi pot macula pe cei mari: “Am fost acolo -/ pe zidul dat cu var/ se adunã muºte.” (p. 74). Peste toatã lumea pãtrunsã de transparenþe vegheazã semnul misterios, încifrat, al morþii: „Moartea seapleacã/ peste mine, o problemã de ºah./ Are rãspunsul.” (p. 40); “Moartea se pleacã/ ºi scrie pe faþa mãrii./ Biserica respirã aur.” (p. 79). Moartea este, firesc, o sfidare a vieþii: “Plafonul a crãpat/ ºi mortul mã poate vedea./ Acest chip.” (p. 81). Transparenþa înºelãtoare a haiku-urilor se menþine ºi în poemele (nu cu mult) mai ample, traduse ºi reproduse de Dinu Flãmând, din volumul Balticele (Editura Gallimard), în România literarã (nr. 41, 14 octombrie 2011). În Elegie, straturile succesive, învãluitoare ale existenþei nu rezolvã misterul, deºi o apropiere de ce este uman existã: “Deschid prima uºã. E o imensã camerã inundatã de soare./ Trece pe stradã o maºinã greoaie/ ºi face sã tremure porþelanurile./ Deschid cea de-a doua uºã./ Prieteni! Aþi bãut umbrã/ de-aþi devenit vizibili./ Uºa numãrul trei. O camerã strâmtã de hotel./ Cu vedere spre o strãduþã./ un felinar ce-ºi aruncã lumina pe asfalt./ Frumoase reziduuri ale experienþei.” (p. 20). Criza limbajului se rezolvã, la poetul suedez, ca ºi la alþii, prin cuprinderea semnelor întregii lumi într-un tot: “Sãtul de toþi cei care îmi aduc cuvinte, cuvinte/ ºi nu un limbaj,/ plec spre insula acoperitã de zãpadã./ Îndãrãtnicul nu are cuvinte./ Paginile lui albe se întind în toate direcþiile!/ Dau în zãpadã peste urme de copite de cerb./ Nu sunt cuvinte, ci un limbaj.” (p. 21). Tomas Transtromer este un poet puternic. Transparenþa versurilor sale este de cuarþ. Concentrarea ascunde în sine peisajele simple, dar, în acelaºi timp, complicate, dezvoltate în adâncime ºi nevãzute iniþial în întregul lor. Ele conþin misterele existenþei, oscilând între viaþã ºi moarte. Constantin BUICIUC


Constantin BUICIUC

nr.13 n octombrie 2011

cronica literarã

actualitatea literarã 3

Gelu Vlaºin: Ayla Citind titlul volumului de versuri al lui Gelu Vlaºin, apãrut la Editura Cartea Româneascã din Bucureºti, în 2011, ne întrebãm imediat cine este Ayla. Rãspunsul ni-l dã însuºi poetul, pe coperta a treia a cãrþii sale:

“ayla este punctul de reper necesar, este centrul pãmântului, alma mater. întruchipând sublimul existenþial, doza de imaginar luminos, ayla reprezintã o incantaþie transmisã înspre tot ceea ce adulez în momentele mele de maximã sinceritate: simþirea. ayla este simbolul feminitãþii, este zborul,

neoprit. Lumina Aylei – esenþa lumii – pãtrunde în ochii poetului ºi îi aprinde, fosforescent, sufletul mereu avântat. Zborul Aylei îl însoþeºte neîncetat pe poet. Nu mai e loc de altceva/ de altcineva. Poetul se rezumã, minimalist, sã prezinte, cu o dinamicã aparte, ipostazele Aylei: „respir ayla/ ºi respirându-te/ mã

suferinþã ºi, prin compensaþie, Ayla apare în vis, vindecând singurãtatea. Dragostea Aylei este axul în jurul cãruia se roteºte lumea: “când fac dragoste/ simt deasupra lumii/ un altfel de cer” (p. 22). Poetul doreºte apropierea Aylei, cãci senzaþiile desprinse din aceastã apropiere sunt purele, proaspetele întrupãri ale

sonetul lunii 119 când silade iubea o femeie ºi ion mureºan o iubea pe femeia aceea ºi tot clujul o iubea tot pe femeia aceea ºi românia întreagã o iubea lumea de la facere pânã la apocalipsã tot pe femeia aceea o iubea dar femeia aceea nu iubea pe nimeni în afarã de mureºan ºi silade ºi mureºan era mândru pe mureº ºi pe târnave când femeia aceea îi aducea alcool ºi silade era mândru ºi fericit ca un miel ºi striga ave când femeia aceea intra ºi la el dar nici mureºan nici silade nu o vor pe vecie pe femeia aceea nici femeia nu vrea sã rãmânã cu ei sã nu întrebaþi cum o cheamã pe femeia aceea sã nu întrebaþi unde stã ºi cu cine acum citiþi cu atenþie adevãrul vã spun ea este atât de frumoasã încât frumuseþea lumii pãleºte la zâmbetul ei ea este atât de înþeleaptã încât înþelepciunea lumii pãleºte în îmbrãþiºãrile ei de aceea mureºan e mândru în cârciumi de aceea silade e fericit în eternelia sa

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

înãlþarea deasupra lumii! strãbãtând þinuturile subliminalului ºi afectivului nedeclarat, ayla îºi îndreaptã privirile înspre acele zone nedescoperite în care predominã starea de boemã autenticã, absintul domesticit ºi cavalerismul nedisimulat, ca ºi cum lumea s-ar metamorfoza dintr-odatã în altceva. în devenirea întru devenire. în bildung. ipostazele aylei devin ipostazele întrebãrilor fãrã nici un rãspuns premeditat pentru cã ayla cãlãtoreºte pretutindeni.” În spirit postmodern, autorul însuºi ne relevã sensurile creaþiei sale. În acest fel, sarcina comentatorului este uºuratã. ªi totuºi… Mergând mai departe, observãm cã întreaga primã parte a cãrþii lui Gelu Vlaºin, care dã ºi titlul volumului, o defineºte poetic, la nesfârºit, pe Ayla. Ea este totul ºi numirea/ descrierea ei se produce în extaz, într-un elan ascensional de

înalþ/ deasupra lumii” (p. 8). Repetatele definiþii ale Aylei sunt combinate adesea cu invocaþii retorice, adresãri directe fãrã rãspuns: “acum tu eºti/ femeia lui saturn/ ayla/ ºi-o sã-l priveºti/ devorându-þi carnea/ din carnea ta” (p. 10). Ayla “e o lume/ ºi lumea asta/ e dincolo de lume” (p. 13); „când o îmbrãþiºez/ pe ayla/ o nouã lume/ se deschide în faþa lumii” (p. 13). Ayla este însuºi elementul vital, transformator al lumii în curgerea ei prin timp: „ayla/ mi-a intrat în sânge/ ºi sângele meu/ a început sã curgã/ din nou” (p. 16). Ayla este femeia frumoasã, pe care poetul, simplu, nesofisticat, o doreºte cu ardoare: “aº vrea atunci/ sã-i prind buzele aylei/ într-o menghinã/ a buzelor mele/ apoi sã mã transform/ într-o libelulã/ ºi sãrutul meu/ sã devinã/ o limbã imensã de foc” (p. 18). Depãrtarea de Ayla produce

naturii exotice: “mi-e cam dor de tine/ ayla/ ºi de clinchetul/ zburdalnic/ al glasului tãu/ amestecat cu miresme/ de pãduri tropicale/ ºi aromã de iarbã/ proaspãt cositã/ din parcul aluche” (p. 29). Ayla poate picta lumea, înãlþândo: “deci când ayla/ picteazã/ simt cum zborul meu/ începe sã curgã/ prin lume” (p. 30). Chiar momentele mai puþin plãcute reliefeazã frumuseþea picturalã a Aylei: “când mã cert cu ayla/ cuvintele mele/ prin gura ei rãbufnesc/ ºi din rãbufnirea asta/ o altã respiraþie proaspãtã/ îºi ia zborul/ spre lume” (p. 31). Simpla rostire a cuvintelor cãtre Ayla duce la ascensiunea în tãriile idealului, ale apoteozei, ale beatitudinii: „când rostesc/ înspre tine/ cuvinte/ sunt întrun fel/ de stare/ de graþie/ ºi mã înalþ/ într-un ritm/ ameþitor/ pânã dincolo/ de marginea lumii/ unde lumina/ mã învãluie/ rãbdãtoare” (p. 38).

Concentrata parte a doua a cãrþii, Calendarium, este un pandant la prima parte. Absenþa Aylei este compensatã de „cartea cu prieteni”. Portretele rapide ale prietenilor sunt incluse în boema atmosferã a nonconformiºtilor sfidãtori ai banalului cotidian: „încã din prima zi./ mi-am bãgat picioarele./ cristinei nici nu-i pasã./ ºi poate nici manasia manasia./ n-a fost în cea mai bunã formã./ înjurând formele fixe./ doboº nu mai vrea sã scrie./ pe site-uri poetice.”; „…când ultima vodkã tonicã./ ºi-a fãcut numãrul./ am vãzut-o pe lolita lolita./ volatilizându-se în braþele lui coman coman.” (p. 45). Dintre votci ºi beri se ridicã însã, în momentele de relaxare, imaginile curgãtoare ale unei suprarealitãþi: “cu perþa perþa./ am bãut niºte beri./ a doua zi./ în care absenþa lui komartin komartin./ era atât de vizibilã./ încât nu m-am abþinut./ ºi l-am sunat./ de data asta./ ºi-a bãgat ºi el picioarele./ ºi mi-am dat seama./ cã avea un telefon./ aproape lichid./ prin care clipoceau provocatoare./ niºte cuvinte./ în formã de peºte.” (p. 46). Partea a treia – Sentire – este un alt pandant la Ayla. Întâlnim aici versuri sub forma unor aforisme, a unor cugetãri, în care conceptele au înlocuit imaginile: „sentimentul zborului l-am avut mereu ºi mi l-am purtat ca pe un dat dat. îl am în toatã cãlãtoria mea printre ºi deasupra lumii. Pentru cã numai valorizândute & vizualizându-te reuºeºti întru devenire devenire. Eºti un cãlãtor numai dacã ºtii sã cãlãtoreºti” (p. 66). Ne dãm seama imediat cã poetul vorbeºte tot despre Ayla, dar generalizând. Iar ultima “cugetare” confirmã cele bãnuite de noi: „anumite pãrþi sunt forme de zbor pe care simt nevoia sã le cãlãtoresc. împreunã cu mine. Mereu. Sã le permanentizez într-un fel. ªi permanentizarea mea se numeºte: ayla ayla” (p. 78). Am putea spune cã Gelu Vlaºin este un semiminimalist. Limbajul lui, direct, limpede, nespectaculos, cu podoabele scuturate, este impregnat

adesea de elemente din sfera culturii. Numele unor mari artiºti plastici sunt frecvent întâlnite: “în dimineaþa asta/ sunt cezanne/ ºi o pictez pe ayla/ cu alþi ochi” (p. 7); “ayla are palma/ lipitã de geam/ precum imaginea lui/ velazquez/ rãsturnatã-n oglindã” (p. 15); “ ºi geamul/ începe sã-mi curgã/ printre degetele cu care/ altãdatã pictam/ tablourile lui dali” (p. 15 16); “când beau vin fiert/ ºi mã desprind/ de mine/ devin un pictor abstract/ kandinsky & klee” (p. 17); “când mã cert/ cu ayla/ parcã se coboarã/ niºte fluturi galbeni/ din turnul de fildeº/ al lui tintoretto” (p. 31). Termenii anglo-saxoni nu puteau lipsi: “prin pâlnie se strecoarã/ arakhne/ ca o imagine prãfuitã/ care mã învãluie/ din piramide de calaveras/ sau/ still life with apples/ and pot of primroses” (p. 7). ªi nici cei hispanici: “ayla/ se luminoreazã/ / ayla esta mirando/ hacia saturno/ devornado/ a sus hijos” (p. 9). La un moment dat, apar toponime franceze: “mi-o imaginez pe/ ayla/ ca pe-o balerinã/ în miniaturã/ într-o vitrinã/ pe rue de bastille/ sau în montparnasse” (p. 17). Aglomerarea de termeni cosmopoliþi creeazã imaginea unei dorite depãrtãri de banalul cotidian: “la o masã ayla/ bea irish coffee/ pe terasa lui alvaro/ din aluche” (p. 18). Alteori, termenii de acest fel contribuie la îndepãrtarea imaginii Aylei de neaoºul loc comun: “ayla a devenit o/ bossa nova/ un Gilberto un jobim/ ºi un morales din/ chega de saudade” (p. 21). Poezia lui Gelu Vlaºin din volumul Ayla, exaltatã, urcând constant spre extaz, spre beatitudine, relevând optimismul tristeþilor trecãtoare, îmbrãþiºând lumea în largi, generoase sentimente, contrasteazã vizibil cu versurile multor poeþi de ultimã orã, pesimiste, întunecate, înotând greu în apele neclare ale derizoriului sau scufundându-se în tenebrele pestilenþialitãþii. Poezia lui Gelu Vlaºin este, astãzi, o “rara avis”.


4 actualitatea literarã

Traianus

poezie

Verdict

***

Sã iau paharul plin cu vin — sã-l sfarm, S-arunc pachetul cu þigãri în vînt ªi revolveru-n trupu-mi sã-l împlînt Fãrã vacarm. Spre cer sã zbor ca Phoenix ºi sã ard În flãcãrile marelui cuvînt ªi în pierzare fericit sã cînt ªi-n voi sã cad. 27 iunie 2005

Recviem antum Ferice de cei care pot sã trãiascã-n iubire ªi în Dumnezeu. Poezia e adusã în trãsura muzicii line ªi opreºte în sufletul meu.

*** La revedere, dragostea mea veche, O nedreptate mã vîneazã iar, Viaþa plînge-n prag sã-i dau în dar Singurãtatea-mi fãrã de pereche. Orb, vîntul prohoadeºte-n drum tãcerea ªi fuge-apoi în casa lui din stea. Nu-i cîntec mai frumos precum durerea, Ce se îmbracã-n amintirea mea.

Poem smuls din Acum

Ferice de cei care pot sã trãiascã în tainã ªi-n ale ei mîngîieri. Mã scriu cuvintele cu o albã tãcere ªi sunt oriunde, fiind nicãieri. 12 iulie 2005

*** E-un rîu durerea, îmi sunt Preadeparte, Mã ning cuvintele, se face moarte, În ea am sã trãiesc fãrã sfîrºit, Uitînd cã sunt de ºapte vieþi murit. Paºii-mi sãrutã vrednicia ierbii, Trãiesc doar timp, spaþiu gîndesc discret ªi sunt convins: cînd se vîneazã cerbii, Singurãtatea m-a nãscut poet.

În ochii mei e-un cimitir ce creºte, Atîta lume se îngroapã-n el, Paznici sunt florile de muºeþel, Ca o grãdinã liniºtea-nfloreºte,

ªi de atunci din mine-alerg spre mine, Privirea mi se frînge de ruine, Ruine de tãceri din noapte-n zi.

Culeg de jos lumina pe fãraº, ªoapte-mi fac din tãceri de heruvim, Gropari bãtrîni — copacii n-au sãlaº.

Rãnit ºi-nsîngerat de-atîta tainã, Alerg din mine-n mine fãrã teamã Ca spre o þarã ce n-o voi gãsi.

Se pot ascunde în privirea mea, Casã-ºi pot face-n amintiri de stea, Cît noi statui iubirii devenim.

Ultimul stingher (II) Casã de pãmînt avea-voi Într-un cimitir din cer, Nimeni sã-mi deschidã poarta, Fi-voi ultimul stingher. Cel mai trist! Laudã vouã Cã o sã ajung aºa. Numa-n mãnãstiri de rouã Un copil va lãcrima ªi-n cel ceas sub stele-salbe Ninge-va cu liniºti albe.

*** Pe apa mãrii scriu poemul lunii, Îl scriu la nesfîrºit ºi-l vor citi Aleºii universului, — nebunii Din zi în noapte ºi din noapte-n zi. Tot sãruta-þi-aº numele, Iubire, Cã doar de dorul tãu încerc sã scriu Din noapte-n zi ºi din zi în tîrziu, Încît aduc a iad ºi-a nemurire. Numele morþii nu-mi mai este drag, Dar o visez ºi-odatã, surîzînd, Am pus visul la zid ºi cînd sã trag L-am auzit pe Dumnezeu plîngînd.

*** Cînd te aveam pe tine umblam ca un nebun, Ce copt era cuvîntul, ce sunãtor ºi bun, Durerea-mi da procurã, în numele-i sã cînt, Preot mi-era tãcerea, spunîndu-mi: «Fii cuvînt». Mã tot soma tristeþea, mã obliga un dor Sã fiu în orice clipã visarea tuturor, De-o viaþã-apus ºi încã fiu nenãscut al sorþii, Citea în ochi-mi noaptea metaforele morþii, ªi întreba aiurea instanþe de resort Cînd va veni poºtaºul îmbãtrînit de tot.

nr.13 n octombrie 2011

*** Eu cuvînt n-am sã-mi mai fiu Numai cînd n-oi mai fi viu, Da’ ºi-atunce am sã cînt Cu al lacrimii cuvînt.

Cîntec de-apocalipsã Pentru Nicolae Fabian Apocalipsa mi-a intrat în casã, Asearã a venit cu primul tren ªi m-a îmbrãþiºat sã-i fiu etern Soþ credincios, menire dureroasã. Potop stelar strîngeam, umplînd ulcioare, Cînta neantu-n mine la viori, Iar vîntul mã-ntreba cu-nverºunare: «Cum faci cã veºniceºti ºi nu mai mori?» Rîdeam ºi-n haine noi de disperare Beam ceai din cîntec de privighetori.

Mie nu-mi ajunge zeu, Þie nu-þi ajunge moarte, Mie nu-mi ajunge Eu, Nici departe, nici aproape. Mie nu-mi ajunge Nu, Þie Da nu-þi mai ajunge, Mie nu-mi ajunge Tu Sã-mi am morþile prelunge În ianuar, ce se-abãtu Peste ochi-mi — stea învinsã ªi-mi ajung ºi sunt de-acu Þarã de colinde ninsã.

*** Noaptea, fumînd, suspinã-n drum ºi luna Îi ºterge ochii, tace-ntotdeauna, Deºi în ea sunt stoluri de cuvinte. Vai, ochii nopþii parcã-ar fi morminte Spre care-o sã venim sã ne cunune Tãcerile din plopi — biserici bune! Iubito, ce-amiroºi a primãvarã, Noi suntem condamnaþi sã fim o þarã!

***

Baladã pe nou

Mã-ngîn, mã tac, pe urmã mã rescriu În cartea nopþilor ºi-n a risipei. Gîndu-mi se-ncuie-n mãnãstirea clipei, Morþii cei vii, viii cei morþi mã ºtiu.

Manole ºi-a închis iubirea-n zid, Eu — un popor de mierle fredonînd Al nedreptãþii lied — În gînd.

Ca pe-un copac tãcerea mã citeºte, Cinstindu-mi numele, vînat de ciori. Pe þãrmul liniºtii aºtept sã mori, Viaþã-a muririi mele, pãmînteºte,

Sunt bucuros, aproape ne-ntîmplat. Mi-a mai rãmas un lucru de fãcut — Sã le fiu cer surpat În absolut.

ªi eu sã mã abandonez, ca prunii, La capãtul însingurãrii lunii.

*** Timpul curge înapoi Spre ce-am fost odatã Noi ªi-o sã curgã ºi-nainte, Cînd ne-om fi stinse cuvinte Fãrã cruci, fãrã morminte.

Cîntec de copac În pieptul meu e-o scorburã cu mierle, Caut în mine, tace Dumnezeu, În tine caut, lumea-ºi prinde perle Din amintirea plopului ce-s eu. ªtiind poetul, sã-l cunoºti nu poþi. Degeaba-ncerci, opreºte-te ºi taci. Freamãtã-n el tãcerea din copaci ªi-n sufletu-i valseazã vii cu morþi. Face ravagii ca-ntr-un lan cu maci Epidemia raiului în toþi.

Carte de rãni Sunt un ales al morþii. I-s poet! Blestemul drag al lutului în floare Voi deveni-n curînd ºi, desuet, Mi-oi duce traiu-n amintirea ta, Care la orice-atingere tresare, Carte de rãni - s-a preschimbat ºi doare. Cuvintelor sunt jertfã credincioasã? Altceva sunt. Altceva ce? Tãcerea! Pe marea de parfum a morþii mele Înot mereu, mi-i lesne ºi mi-i greu, Da-s fericit, c-am îmblînzit durerea ªi-acum, fiindu-mi grai, i-s Dumnezeu!

*** Sunt plin de tine, cartea Se-nchide ºi-o sã zbor Sã mã-nfieze moartea Cîntîndu-mã cu dor. Rãu o sã-mi parã-ntruna Cã n-ai venit, mirare, Sã-mi dãruieºti secunda Din care ora-mi moare.

*** Privirile îmi sunt douã morminte, Cu mîinile le mîngîi, însã cînd Voi fi cuvînt de humã, grav tãcînd Cine le-o duce flori ºi jurãminte? Cuvintele-s cocori la tîmpla zãrii, ªi eu, uitînd de ele, mã mai mint Citind pe drumuri urmele tãcerii Din care izbucnesc narciºi de-argint.

*** În prezent trãiescu-mi Zilnic viitorul. Nici un cîntec nu e Mai frumos ca norul. ªi nici zi mai tristã Cînd, Iisuse sfinte, Va fi sã alegem Moartea preºedinte.

*** Ca un vis lumineazã tãcerea Dar tu, iarna, Eºti mai frumoasã ca ea. Eºti cea mai frumoasã iarna. Mi-eºti durerea, Pe care-o cer ca nimeni sã mi-o dea.

Catren mereu Phoenix suntem. Strai de cenuºã Purtãm, ca un stelar noroi. Se-aude o bãtaie-n uºã. Primiþi-l pe Iisus în voi!


nr.9 nniunie nr.13 octombrie 2011 2011

prozã

Livia Ciupav Ochelarii Vântul îl izbi drept în faþã, fãcându-l sã lãcrimeze. Învelite în pâcla aceea deasã, care le înghiþea cu neruºinare detaliile, lucrurile deveneau enervant de ireale. Clipi des, încercând sã risipeascã ceaþa. În urma consultului oftalmologic rezultase cã suferea de miopie, cu dioptria de -5,5 la ochiul drept ºi - 0,75 la stângul. Chiar astãzi era programat sã ridice ochelarii. Intrând pe strãduþa cu magazinul de instrumente optice, se simþi deodatã extrem de obosit. Înainte de a-i încerca, o pornire sadicã îl fãcu sã zãboveascã un moment în faþa oglinzii de perete, cercetând cu atenþie jalnica reflexie a propriei figuri, înroºitã de bãuturã ºi umflatã de nesomn, de parcã ar fi vrut sã ºi-o întipãreascã bine în memorie. În mod straniu, ochelarii îl întinereau. - Foarte bine vã vin, îi confirmã ºi vânzãtoarea. Sau poate cã asta le spunea tuturor clienþilor. La primii paºi simþi un mic disconfort, o uºoarã ameþealã. - E normal în primele zile, îl liniºti femeia, o sã disparã dupã ce vã obiºnuiþi. Nu trecurã zile, nici mãcar ore, cum ieºi la aer, senzaþia neplãcutã încetã. Afarã toate pãreau schimbate, de parcã între intrarea ºi ieºirea lui din magazin se derulaserã nu câteva minute, ci anotimpuri întregi. Strada era proaspãt spãlatã, norii lãsaserã loc soarelui, iar în faþa blocului, tufa de liliac înflorise. Ca niciodatã, urcã treptele degajat, fãrã sã gâfâie. Smulse în fugã plicul alb, lãsat de cineva în uºã. Din bucãtãrie adia un miros cald ºi îmbietor de fripturã bine rumenitã. Nãrile îi fremãtarã, în timp ce se aºeza la masã. Tãie plicul ºi deodatã avu senzaþia cã nimic nu e adevãrat, ceea ce se întâmpla nu putea fi real. „Visez”, îºi spuse ciupindu-se, „o sã mã trezesc ºi totul va dispãrea”. Numãrã de câteva ori bancnotele. Plicul conþinea nici mai mult, nici mai puþin decât 10.000 de euro. Îl luã cu friguri. De parcã ar fi câºtigat la Loto, cu un bilet care nu-i aparþinea. Cine îl punea la încercare? Ce cãutau banii aici? κi ridicã nãuc ochelarii, îºi tamponã fruntea, cu gesturi încete. Privirea îi reveni asupra mesei. Ceva nu era în ordine. Banii dispãruserã, înteþind confuzia. Pradã unei agitaþii profunde, cãutã sub masã, rãsturnã oalele din dulapul de perete, fãrã a le da de urmã. Derutat îºi puse din nou ochelarii. Plicul se afla la el în mânã. Nu reuºea sã mai gândeascã coerent. Sã fi ajuns într-un asemenea hal de surmenare? ªi totuºi, putea jura cã adineauri plicul nu era acolo. Soþia apãru în pragul uºii, pe jumãtate dezbrãcatã. Pãrea mai afectuoasã decât de obicei. „Ce bine aratã, aºa, languroasã. Ce ºi-a fãcut la pãr? ªi când a slãbit aºa?” Ghicindu-i parcã gândurile, femeia îi zâmbi. - Vai, ce bine-þi stã cu ochelari! observã ea. - Vezi plicul din mâna mea? o întrebã el direct. - Bineînþeles cã-l vãd. Ce-i cu el? Nu te simþi bine, dragule? Ce ai? Deci nu era nebun, plicul chiar exista. Se liniºti pe moment. - Cum a ajuns plicul ãsta în uºã? - Nu l-am mai vãzut, ridicã ea din umeri. Lasã-l, hai în pat. Ce importanþã are? Nu-þi mai face atâtea griji. κi scoase ochelarii ºi începu sã mãnânce. Friptura mirosea a ars ºi-n mod ciudat, nevastã-sa purta acum un capot ponosit. Când se schimbase? Nu observase sã fi plecat de lângã el. Capotul îi scotea în evidenþã defectele, nici vorbã sã slãbeascã, era la fel de buhãitã ca de obicei, iar grãsimea aceea scârboasã i se revãrsa pe ºolduri, atârna pe braþe... κi îndepãrtã îngreþoºat privirea în alt punct al încãperii. Deodatã înlemni. Plicul dispãruse din nou. Se ridicã perplex. Pe masã nu se afla nimic în afara fripturii ºi a ochelarilor. - Unde l-ai pus? Tu l-ai luat? o întrebã rugãtor, în timp ce nevastã-sa îl urmãrea dispreþuitor. - Ce sã iau?! Iar te-ai îmbãtat ca porcu’. Locul tãu e la dezalcoolizare, nu aici, sã-mi mãnânci mie zilele. - Jur cã n-am mai pus alcool în gurã de trei zile, negã el, dar femeia nu pãrea prea dornicã sã-ºi schimbe convingerea. Cu mare efort se întinse dupã ochelari. Prin ei, nevastã-sa reapãru sub prima sa înfãþiºare. - Eºti surmenat, soare, gânguri ea dulce, aºa ca în vremurile bune, când abia se luaserã, hai sã-þi fac un masaj. Repetând testul, îi scoase. Femeia masivã îl apucã de guler, scuturândul ca pe un gândac. - Stârpiturã ce eºti, blegule, puturosule! Treci ºi reparã balamalele alea, pânã nu trece ziua, beþivanule! De o sãptãmânã îþi zic! - Imediat, mormãi el, zvârcolindu-se în strânsoarea ei ºi necutezând so contrazicã. Nu se uitã spre plic, ºtia deja cã nu mai era acolo. - Nu imediat, tâlharule, acum, mai apucã el s-o audã tunând, înainte de a-ºi pune din nou ochelarii. Cu mult calm, luã plicul în mânã. - Îl vezi? îºi întrebã el consoarta, liniºtitã ca prin farmec. - Normal cã-l vãd. - Deci existã? - Nu putem vorbi mâine despre plicul ãsta? îl rugã ea, luându-l de mânã ºi trãgându-l spre dormitor. Purta o lenjerie nouã ºi provocatoare. Pielea îi era elasticã ºi fermã, nu fleºcãitã, ca în ultima vreme ºi pentru prima datã dupã mulþi ani, simþi din nou cã o doreºte. În pat, ea încercã sã-i dea jos ochelarii, dar el se opuse. - Lasã-i, vreau sã te vãd. Ea râse subþire ºi-i înconjurã gâtul cu braþele calde ºi moi. Iar el se lãsã în voia lor... Pãpuºarul adunã marionetele ºi închide cutia.

Loredana În dreptul benzinãriei, îl acostarã niºte puradei. Nu pãreau sã aibã mai mult de 7-8 ani. Din clãdire ieºi repede un angajat. - O þigarã, ºefu’, se milogi unul din puºti, dar bãiatul în salopetã albastrã îl expedie scurt. Orizontul era acoperit de nori negri. Fãcu plinul în fugã, trânti portiera ºi porni motorul. La prima intersecþie coti la dreapta ºi ieºi din oraº. Pe câmp, doi cai albi pãºteau nepãsãtori. Drumul era nesperat de liber. O ambulanþã îl depãºi, pentru a frâna apoi pe dreapta, în faþa unui cãmin. Ceasul arãta doar 5 minute peste ora 8, nu era cazul sã se grãbeascã. κi cãutã o poziþie cât mai confortabilã ºi se lãsã cu totul în voia recomandãrilor: - Conduceþi… zece… kilometri… apoi luaþi-o… pe prima… la dreapta. Se relaxã. Pânã la destinaþie mai avea 100 ºi ceva de km. - Faceþi stânga... continuaþi... pe banda... din dreapta. - Mai taci, Loredana, cã ºtiu, am mai fost pe aici. Apostrofarea era mai mult de formã. Adevãrul era cã îi devenise dragã vocea ei. Avea ceva care îl tulbura, ceva ce nu mai întâlnise la nicio femeie. Întredeschise geamul, aprinse o þigarã. Se fãcea tot mai întuneric, de parcã ar fi venit seara. Simþi pe obraz picãturile mãrunte ºi se înfiorã. Mirosul rece de ploaie avea un iz greu de grajd. Pe undeva prin apropiere se afla probabil o fermã. - Mergeþi mai departe... trei... sute... ºapte... zeci... de metri... pe urmã... viraþi... la dreapta. Va ajunge înainte de ora stabilitã, dacã menþinea ritmul. În faþa lui ºoseaua strãlucea. Trecu jumãtate de orã. Se mirã cã nu ieºise încã din câmp. Încercã sã gãseascã un indicator sau o bornã kilometricã, dar nu zãri nimic. În mod ciudat nu mai recunoºtea locurile. Nu-ºi putea totuºi închipui sã se fi rãtãcit. Mai ales alãturi de Loredana. - Conduceþi… doi… kilometri… apoi intraþi… în sensul giratoriu. - Dupã… douã… sute… cincizeci… metri… intraþi în sensul giratoriu... apoi luaþi-o... pe a treia... ieºire… la dreapta. Unde era sensul giratoriu? Sã fie o problemã cu sateliþii? Se afla în plin câmp. Oftã ºi introduse încã o datã adresa. Indicaþiile vocale nu se lãsarã aºteptate.

- Atenþie… accident pe ruta… de navigaþie… schimbaþi traseul. - Întoarceþi… recalculez. - Luaþi-o… pe prima… la stânga. - Mergeþi… înainte… pânã ajungeþi… la destinaþie. - Aþi ajuns… la destinaþie… destinaþia… este… pe partea dreaptã. O singurã casã, pe dreapta. Dar unde era oraºul? Pentru numele lui Dumnezeu, tot nu ieºise din câmp. Încercã din nou sã introducã adresa, dar glasul Loredanei era categoric: - Aþi ajuns… la destinaþie… aþi ajuns… la destinaþie… aþi ajuns… la destinaþie. Deºi calm din fire, simþi acum un început de panicã. Cum se putuse rãtãci? Doar nu era prima datã când mergea în oraºul X. Ar fi gãsit drumul ºi fãrã GPS… ºi totuºi … Nu-i rãmânea decât sã coboare. Sã tragã o gurã de aer proaspãt, sã se dezmorþeascã ºi sã hotãrascã ce avea de fãcut în continuare. Pe gardul de lemn, câteva vrãbiuþe îºi curãþau penele. Se apropie de casã, cãutând soneria. Speriate de prezenþa strãinã, vrãbiuþele îºi luarã zborul. O pisicã neagrã ºi grasã sãri pe pervaz, niºte mâini tinere deschiserã larg fereastra, traserã pisica înãuntru, apoi închiserã geamul la loc. Mai aºteptã un timp, dar nimeni nu veni sã-i deschidã poarta. Ca un fãcut i se descãrcase ºi telefonul, nu reuºi sã anunþe pe nimeni cã întârzie. Se întoarse gânditor la maºinã ºi porni motorul. - Întoarceþi…, reîncepu Loredana cu o voce mult mai insistentã ca de obicei. Pentru prima oarã de când o avea, se aplecã asupra ei ºi o închise, înainte de a ajunge la destinaþie. Cu toate acestea, vocea nu i se stinse. - Recalculez… recalculez. Scoase ºi alimentarea. Probabil se defectase ceva, nimic nu funcþiona cum trebuie, pentru cã ea nu tãcu nici de data aceasta. - Dupã… cinci… kilometri… luaþi-o… la dreapta. Mintea lui refuzã sã înþeleagã ce se petrece. Încercã sã n-o mai asculte, dar ea nu se lãsã, dominându-l cu vocea ei.

actualitatea literarã 5 - Luaþi-o la dreapta… la dreapta… întoarceþi… întoarceþi … recalculez… O ignorã, dar dupã încã o orã se afla pe aceeaºi ºosea pustie. - Întoarceþi, repetã Loredana. Perspectiva unei continue rãtãciri începea sã devinã extrem de neplãcutã, astfel încât hotãrî, în cele din urmã, sã se lase în voia sorþii. Ziua era oricum compromisã. Nu va mai ajunge la timp. O sã fie considerat neserios. Resemnat, ascultã aparatul ºi întoarse. - Luaþi-o… pe prima… la dreapta. - Mergeþi înainte… pânã ajungeþi… la destinaþie. - Aþi ajuns… la destinaþie… destinaþia este… pe partea stângã. Aceeaºi casã, de data aceasta pe stânga. Gardul era pustiu, vrãbiuþele dispãruserã, iar odatã cu ele ºi motanul. La intrare era arborat un drapel negru. Poarta scârþâi ºi se deschise singurã, invitându-l parcã înãuntru. Lipit de perete un bãtrânel trãgea dintr-o sticlã învelitã în ziare. - Nu vã supãraþi, nu ºtiþi care e drumul spre oraºul X?, îl întrebã plin de speranþã. Bãtrânul îºi întoarse spre el ochii tulburi, nedând semne cã ar înþelege ceva. Din casã rãzbãteau vaiete stinse. Uºile de la coridor erau deschise. Traversã holul. O bãtrânicã cernitã trecu pe lângã el, întorcându-i spatele. Când intrã în camerã, celelalte femei ºuºotirã lung. La capãtul unui sicriu de lemn, o femeie în vârstã, semãnând izbitor de tare cu propria lui mamã, se chinuia sã fixeze o lumânare, în suportul de fier forjat, în timp ce umbra flãcãrii, ºerpuitoare, pâlpâia scurt, nãscând forme ciudate pe tavan. Se simþi brusc stingherit. Nu era momentul sã deranjeze. Încercã sã se retragã, cât mai discret, dar picioarele parcã îi înþepeniserã. Femeia îngenunche la cãpãtâiul mortului ºi începu sã se roage, lãsând din când în când sã-i scape câte un suspin lung, sfâºietor. Când vorbi, avu în primul moment impresia nãucitoare cã-l strigã de fapt pe el: - Tudoreeee, Tudoreeee, unde te-ai duuus? Cui mã laaaºi? Nu þi-e milã de mine cã mã laºi singurãããã ºi bãtrânããããã? Eu trebuia sã mã duuuc, nu tu. De ce nu m-ai aºteptat, Tudoreeee, de ceeee? Plânsul ei îl cutremurã. Simþea cã ar trebui sã facã un gest, care sã-i aline suferinþa, dar nu gãsi nimic potrivit. Scena, avid urmãritã de celelalte femei, le transformã ºoaptele în bocete. Femeia, care semãna atât de bine cu mama lui, mai suspinã o datã ºi pãrãsi camera. Imediat se stinse ºi plânsul prefãcut al celorlalte. Gurile ºtirbe li se lãþirã în rânjete. - Chiar ne-ai pãrãsit, Tudore? Nu-i o glumã? Nu vrei sã te mai scoli? râse prima. - Cât mai are? întrebã alta. - La, vreo juma’ de ceas, acolo, ºi-l bagã în groapã. - Mai ai jumãtate de ceas, Tudore, ºi te duce, îi împãrtãºi prima satisfãcutã. - Hai sã punem ºi coroana cu el în sicriu. O bãtrânã se împotrivi: - Se spune cã atrage gângãniile. Putrezeºte mai repede. - ªi ce-are?, protestarã celelalte. Oricum putrezeºte. Umbrele lumânãrilor compuserã semicercuri peste pereþii crãpaþi, peste tablourile triste cu chipuri de sfinþi, peste mobilele mâncate de carii. Toate vocile se estomparã. Mânat de o curiozitate morbidã, se apropie de sicriu, pânã atinse cu cotul pânza care acoperea pieptul mortului. De cine îi amintea faþa asta prelungã ºi uscatã cu pielea pãmântie ºi pleoapele scufundate în adâncul capului? Lumânarea ardea cu flacãrã tot mai mare. Giulgiul alunecã într-o parte. Privirea îi rãmase pironitã asupra buzelor vinete, încadrate de o barbã þepoasã. Poate ºi din cauza luminii, cadavrul cãpãtase o culoare albastrã, irealã. Deodatã ochii mortului se cãscarã, fãcându-l sã se dea îngrozit înapoi. Uimirea ºi spaima fãcurã loc dezgustului. Se întrebã dacã nu înnebunise. ªi totuºi, oricât de incredibil pãrea, se recunoscu. Capul i se învârtea. Nu mai avea vlagã. Camera întreagã se învârtea cu el. Ieºi împleticindu-se. Mãri pasul, gâfâind, trânti uºile. De ce-l târâse Loredana aici, în povestea asta inimaginabilã? „Trebuie sã ajung la maºinã.”, îºi propuse. Pentru o clipã se speriase cã n-o va gãsi . Maºina era însã la locul ei. Trebui sã depunã un efort considerabil pentru a urca la volan. Dupã vreo 2 kilometri, benzile se înmulþirã, ameþindu-l. Prin faþa ochilor i se perinda acelaºi peisaj, la infinit. Nu se intersectã cu nicio altã maºinã. Oftã uºurat când Loredana începu sã vorbeascã. Vocea ei, atât de familiarã, îl liniºti. Ca de fiecare datã, se întrebã a cui o fi vocea. Ce femeie se ascundea în spatele ghidului virtual? Pe cine asculta el de fapt? Cui aparþinea intonaþia plãcutã, inflexiunile dulci ºi misterioase? - Parcurgeþi… zece… kilometri… apoi luaþi-o… la stânga, îl îndemnã ea, dupã obicei, în fraze scurte, repetate, dar întotdeauna salvatoare. Sau mai bine-zis, pânã azi. Era prima oarã când greºea ruta. Se agãþã de glasul ei cu disperare. Nu avea altã direcþie. Va mai ajunge astãzi acasã? Vocea ei îl încãlzea. Îl invita la reverie ºi odihnã. Îl vrãjea. Vocea ei suavã, finã, de aristocratã. Se simþea bine ascultând-o. Nu-l mai interesa nimic. Doar vocea ei obsesivã, suprapusã peste torsul uniform al motorului. Se lãsã ghidat metru cu metru. Împins înainte, ca o pãpuºã. Era atât de bine, sã nu fie nevoit sã se gândeascã la nimic. Fãrã ea, s-ar fi simþit pierdut. κi imaginã o necunoscutã delicatã, frumoasã, neapãrat tânãrã. O femeie cu o asemenea voce nu putea fi decât sensibilã, dar în acelaºi timp foarte sexy. Pãcat cã nu a întâlnit-o niciodatã pe Loredana. I-ar fi plãcut o astfel de femeie în viaþa lui. Ce femeie s-ar putea compara cu ea? Atotºitutoare, fãrã a face caz de asta, comunicativã, fãrã a deveni sâcâitoare ºi atât de calmã în situaþii critice. Cu toate cã luminile se apropiau, nu intrã în panicã, nu schiþã vreo miºcare, nici la 5 metri… nici la 1 metru… ochii lui erau pironiþi pe Loredana, în mintea lui era loc doar pentru glasul limpede ºi atât de drag: - Aþi ajuns… la destinaþie… În urma unei clipe de neatenþie, maºina unui tânãr a fost lovitã în plin de un tren, într-o zonã în care trecerea era interzisã. În ciuda faptului cã autoturismul era dotat cu un GPS performant, bãrbatul a ajuns în faþa trenului. Nu este exclusã ipoteza sinuciderii. În urma impactului, autoturismul a fost târât împreunã cu corpul neînsufleþit încã 200 de metri. Cei peste 300 de pasageri au fost sfãtuiþi sã rãmânã în vagoane pe durata acþiunii de deblocare a traficului feroviar.


6 actualitatea literarã

conexiuni

nr.13 n octombrie 2011

(Prozã scurtã de Mariana Zavati Gardner)

Bacãu-London, înainte ºi-napoi

Existã o suitã de prezentãri interesante despre scriitoarea românã bilingvã Mariana Zavati Gardner din Marea Britanie, o creatoare prolificã din ce în ce mai prezentã în publicaþiile româneºti din þarã ºi din diaspora. Atenþia revistelor literare a fost atrasã atât de valoarea textelor publicate, cât ºi de numãrul relativ mare al cãrþilor unanim apreciate de cititori ºi de prezentatorii acestor pagini. Într-o perioadã de numai câþiva ani, autoarea a lansat cca 30 de cãrþi de prozã ºi 20 de cãrþi de poezie, multe din ele tipãrite în ediþii bilingve, românã ºi englezã, ca sã nu mai vorbim de numeroase recenzii ºi traduceri. Dupã cum era de aºteptat, munca ºi talentul i-au fost rãsplãtite cu numeroase premii ºi distincþii româneºti ori internaþionale. Ultima sa carte de prozã, “Bucureºti-London, înainte ºi-napoi” (Editura Sitech, Craiova, 2010), însoþitã de o amplã ºi valoroasã prefaþã, intitulatã “Mariana Zavati Gardner, cu lada de zestre prin lume”, scrisã de Dumitru Velea, cuprinde 22 de proze scurte, izvorâte din amintiri vechi ºi noi, petrecute în douã extreme geografice diferite (România-Anglia). “Bucureºti-London, înainte ºi-napoi” invitã cititorul sã se alãture autoarei într-o ispititoare navetã a cunoaºterii gradate a diversitãþii lumii întâlnitã spaþial ºi temporal, minuþios reconstituitã printr-o ºocantã revitalizare bine temperatã imagistic. Procedând reducþionat, elementele descriptive largi se sedimenteazã treptat în descrieri concise, pline de convingãtoare aderenþe la realul cotidian. Sunt

povestiri nostalgice în care totul este viu. Luate stilistic, sunt îmbinãri ale unui registru înalt, clasic, cu unul al limbajului comun plãcut ºi bine decantat. Interesant ni se pare faptul cã Mariana Zavati Gardner nu opune idealistic lumile de la antipozi, ci încearcã sã le uneascã ºi sã le gãseascã numitorul comun, accentuând realistic substanþa epicã. Remarcabilã este nu doar îndemânarea naraþiunii, dar ºi bucolica delicat-solemnã a vibraþiilor telurice emanate de spaþiul dulce ºi familial al Bacãului plin de vechiul farmec moldovenesc. În sânul familiei, autoarea se simte deplin împlinitã ºi reintegratã dupã fiecare vizitã, fãrã afectarea manieristã a spaþiului ludic ºi miniatural. Dovedind o capacitate impresionantã de adaptabilitate la nou, eroina cãrþii, “Maruca-naratoarea”, cum o numeºte Dumitru Velea, revenind la noul domiciliu de pe insula britanicã, înþelege cã obiectul repetatelor cãlãtorii pare un destin personal al unor alternanþe la care nu se poate renunþa niciodatã, deoarece contactul cu locurile de baºtinã care reîncarcã bateriile sufletului sunt puternic dãtãtoare de energii noi, aidoma celor ale miticului Anteu la contactul cu pãmântul. Schimbãrile de decor - cel anglo-saxon versus cel moldovalah - sunt similare celor din scenariile filmice, fãrã sã fie forþate ori descrise într-o manierã utopistã, ci contemplativã, fiindcã în acest mediu bivalent Maruca viseazã cu ochii deschiºi la o lume numai de ea cunoscutã cum este în via realitate, refuzând descrierea elementelor care degradeazã societatea modernã de pe ambele þãrmuri. Fiecare din cele 22 de naraþiuni s-ar putea transforma în povestiri lungi sau în nuvele, dar este preferat genul scurt, cu acþiuni comprimate în pilule epice din ce în ce mai mici. Personajul primei povestiri, “Moº Bugan”, un octogenar simpatic ce se umflã în pene pe lângã duduiþele tinere, arãtându-ne ce viaþã ducea el pe când era flãcãu, un moº politicos ºi inteligent, mânuind replici ºugubeþe, ne aminteºte oarecum de Moº Nichifor Coþcariul descris de Ion Creangã. Portretul lui Moº Bugan pare antologic: “Mustaþa îngrijitã le deoache de-a dreptul atunci când îndrãznesc sã-i taie calea râzând pofticioase. Zãpãceºte chiar ºi pe tinerele neataºate, dar cu perspective.” În schiþa “5 martie 1953”, ziua când satrapul de la Moscova, “tovarãºul Stalin”, a dat ortul popii, micuþa elevã Maruca nu poate înþelege pentru ce învãþãtoarea care pânã atunci le vorbise apologetic despre “tãtucul Stalin”, la confirmarea ºtirii auzite, le ordonã în mod surprinzãtor elevilor ei sã rupã din manuale pagina cu portretul dictatorului, în timp ce lumea pe stradã jubila: “...A murit satana... Stalin e mort... S-a dus dracului... Sã-l ardã iadul!”. Aceste amintiri sunt expuse cu tonul comic al unui fapt înþeles mai

Ion Murgeanu, 71

Murgeanu, 71 ªi scris a fost sã se-mplineascã Visul Urzit ºi cu dorinþa ºi cu spleen-ul. Sã prinzi de-olaltã Multul ºi puþinul – Sã-atingi Sublimul – ºi sã vezi Parisul! Puteau sã fie vieþi de aºteptare... Putea sã vinã ºi-ntr-o altã viaþã... Mâna sã-ntinzi, la Notre-Dame, în piaþã Cuibar de vrãbiuþe zburãtoare... Un vis numit Paris... o-ntoarsã carte? O Monalisa dupã geam blindatã? Dai s-o atingi, ci s-a ascuns în moarte ªoptindu-þi: Te chemasem Altãdatã... Sã-þi aminteºti Parisul dintr-un vis. Spulber de pulberi. Început de-abis... 5 iunie 2011 Ion LAZU

Poetul Metafizicei Practice, romancierul Viei ºi al Edenului ºi eseistul de mari desfãºurãri din Clasicii noºtri moderni - l-am numit pe Ion Murgeanu, co-autor cu mine întru Himera Literaturii - a împlinit nu de mult 71 de ani. În ultima vreme, parcã împotriva tuturor vitregiilor vremurilor ºi opreliºtilor vârstei, a reuºit ceea ce în circumstanþele date ar fi pãrut chiar imposibilul: A vãzut Grecia-Atena-Acropole, a vãzut Spania Coastei de Aur ºi a Barcelonei, iar sãptãmâna ce-a trecut ºi-a vãzut cu ochii un vis din adolescenþa romanticã ºi din toatã viaþa lui spiritualã: Parisul, Oraºul Luminã, Areopagul Artelor - ca o confirmare a tuturor aspiraþiilor sale literar-artistice ºi nu numai. Ne bucurãm alãturi de Domnia Sa, îi urmãrim îndeaproape relatarea aventurii sale pariziene pe blogul sãu de scriitor: absentul. blog. com, pe care îl recomandãm insistent tuturor celor însetaþi de Frumos, Adevãr ºi Credinþã. La Mulþi Ani, sãnãtate, inspiraþie... Cu îmbrãþiºarea frãþeascã a lui Ion Lazu

târziu de copila maturizatã. Amintirile londoneze capãtã, desigur, culoare localã, specific englezeascã, impregnate de tonalitatea prozei britanice plinã de scene misterioase, mai ales când este abordat subiectul locuinþelor vechi bântuite de spirite maliþioase. (Schiþele “Casa de la numãrul 1” ºi “Casa din deal” - mici bijuterii ale genului). Din amintirile copilãriei, exceleazã schiþele “Cea dintâi amintire”, “Bomboanele”, “Ziua Domnului Constantin”, “Grãdina cu stupi”, “Portocala de Crãciun”, dar ºi celelalte, desigur, conferindu-ne o mare impresie de adevãr inubliabil. În ele sunt amintite persoanele cele mai dragi, pãrinþii, copiii, bunicii, prietenii, oamenii nevoiaºi, grijile personale, colapsãrile trecãtoare ale sãnãtãþii (v. schiþa “Problema Marucãi”), lipsurile endemice de pe timpul comunismului, suferinþele oamenilor, întrerupte de scurte raze luminoase, de mici bucurii care, totdeauna, în amintiri, iau amploare ºi prind culori irizante. În ele, problemele ºi raporturile de familie par esenþiale. Ultimele schiþe, din ce în ce mai scurte (“La garã”, “Zgomote”, “Obiecte”, “Bilet dus-întors” º.a.), capãtã aspecte de tablete ºi au ca decor spaþiul Regatului Unit, dar titlul cãrþii “Bacãu-London...”, aminteºte de Londra doar pentru cã de acolo porneau avioanele spre România ºi tot acolo reveneau ele cu nostalgica autoare. Scenele descrise nu sunt tipic londoneze. Dar ºi aceste pastile literare apar stenice, focalizându-se toate pe esenþe. A spune totul în cuvinte ºi idei puþine presupune o mare mãiestrie literarã, inspiratã din viaþa realã. Citind, de pildã, schiþa “Programarea”, ajungem la concluzia cã birocraþia britanicã nu diferã cu nimic de aceea din România. Abia intratã într-un cabinet medical, dupã niºte momente penibile de aºteptare, pacienta a trebuit sã rãspundã la niºte întrebãri enervant de stereotipe: “Numele... Data naºterii... Adresa... Numele de domniºoarã al mamei...” - întrebãri care existau deja ºi pe formulare, dar care se repetau inutil la fiecare ghiºeu, cãci a fost trimisã de la un funcþionar la altul, ca pânã la urmã sã nu fie servitã cu nimic, fiind nevoitã sã plece acasã unde completeazã o fiºã de reclamaþii. Întreaga carte a scriitoarei Mariana Zavati Gardner este o ºocantã revitalizare a unor evenimente cuprinse pe o perioadã de aproape cinci decenii, demonstrând o realã putere de abstragere din mediul social-politic al unei lumi aflatã într-o continuã schimbare unde nu influenþa imaginaþiei conteazã, ci confluenþa duritãþilor vieþii, atenuate de aura amintirilor transplantate din inima creatorului în sufletul cititorului. Este o carte pe care oricine o citeºte cu realã pasiune. Cristian Petru BÃLAN, USA

Gheorghe Secheºan: Ion Bogdan ªtefãnescu, un poet religios Prin volumul apãrut recent, Ion Bogdan ªtefãnescu se dovedeºte a fi un poet religios. În contextul în care, dupã 1989, „s-a dat liber la religie”, „piaþa poeticã” româneascã s-a umplut de o sumedenie de „poeþi religioºi”, cei mai mulþi dintre ei fãrã o realã vocaþie în acest sens ºi fãrã lecturi. Autorul prezentului volum le deþine, deopotrivã, pe ambele. Pe de o parte, se cunoaºte convingerea, încã din paginile Vechiului Testament, potrivit cãreia fiecare om are un propriu înger pãzitor, care îl însoþeºte clipã de clipã, ceas de ceas ºi, în mãsura posibilului, îl apãrã de rele ºi îl îndrumã pe calea cea bunã. Ideea, livrescã, este transpusã poetic într-o imagine de o rarã sensibilitate ºi de putere de sugestie, în acelaºi timp. Pe de altã parte, motivul Isaia dãnþuieºte este unul extrem de generos în ceea ce priveºte domeniul religios: el se referã, pe de o parte, la dansul de bucurie, exprimare a recunoºtinþei faþã de Dumnezeu, iar pe de altã parte este vorba despre cunoscut dans al cãrþii. Existã, în lume, trei religii abrahamice, sau ale cãrþii cãrþii, bazate pe textul scris: Vechiul TTestament estament (T ablele lui Moise), Noul (Tablele Testament (Evangheliile (Evangheliile, texte scrise de apostolii mici mici, dupã spusele apostolilor care L-au cunoscut pe Christos), ºi Coranul Coranul, text scris de profetul Mohamed Mohamed, dupã spusele Îngerului Gabriel. Numai evreii, însã, au ceea ce se cheamã dansul cãrþii: cu Cartea Sfântã în mânã, Învãþãtorul porneºte dansul, credincioºii urmându-l, prinzându-se de mânã: Îngerii ne sãrutã inimile / Cu buze neînchipuit de albe, / Clipele roz se scurg printre gânduri neînfrânate / Îndepãrtându-ne sacadat / De aripile deschise ºi neasemuit de albe / Isaia dãnþuieºte / În jurul unei singure priviri / Iertãtoare / Unei singure atingeri / Mistuitoare / Unei singure ºoapte / Crepusculare / (Despre îngeri) Ion Bogdan ªtefãnescu are harul rar de a transpune propriile dureri, împliniri sau aspiraþii în plan religios, acest demers conferind sentimentului nu doar un „înalt grad de generalitate”, ci ºi acela de sfinþenie: Pe tine darã / te-mpresor / cu zestrea doldora de-amor / urcând Golgota fãrã cruce / pe unde Doamne de m-oi

duce? / cu plânsul meu ce-nalþã scarã / ca pentru De drum însãºi prima oarã (De drum); “Degetele încrâncenate / scrijelesc cruci profanate / iar semnele privesc îngheþate / Flacãra sticloasã tãia-va aerul / înfiorându-l / preoþii cu priviri de stalactite / mirui-vor genunchii sparþi / implorând ca frunzele / sã mã þinã minte”. Existã ºi o dimensiune dramaticã, tragicã a acestei relaþii, sentiment – religios. Sentimentul – iluzie pare pândit de aripa morþii: “De cer m-agãþ cu vene despletite / rugândumã cu lacrimi împietrite / sã nu mai cad în mreje Despre deflorate / de cruci cu braþele strâmbate”. (Despre despãrþire despãrþire). Ion Bogdan ªtefãnescu, Cuºca fãrã gratii, Iaºi, Editura Opera Magna, 2010


nr.13 n octombrie 2011

invitatul revistei

actualitatea literarã 7

Ion Mureºan Poem de dragoste

Ea are ochii ca douã legi abrogate. Ea are ochii ca douã încãperi de arhivã În care eu peste mine, eu peste mine, eu peste mine stau stivã Legat ºi mã umplu de praf ºi pãcate. Ea are ochii încercuiþi de gheruþe. Ea are ochii încercuiþi de þepi foarte dulci, Încât îþi vine s-o legi ºi s-o culci Într-un pat cu mãmãruþe. Ea e sãlbaticã ºi-i mereu gata-gata sã sarã ªi sã muºte ºi-i gata-gata sã adoarmã la mijlocul sãriturii. Ea are capcane cu miere în jurul gurii, Încât îþi vine sã tragi peste ea cearºaful pãdurii. Ea este verde ºi amarã. Ea este foarte blândã, foarte frumoasã ºã foarte periculoasã. Cetãþeni, n-o lãsaþi sã iasã din casã!

Din vorbã în vorbã Din vorbã în vorbã le-a trecut viaþa. Într-o bunã zi au ieºit la balcon, au scuturat cearºaful, Pãtura, perna. Au închis ferestrele, au pus lacãtul pe uºã ªi ca într-o barcã s-au aºezat la mada din curte, sub mãr. Vâslind din mâini s-au îndepãrtat. Câinele, la pas, Dã din coadã în urma lor ºi a bãtut clopotul Când au dispãrut la cotitura drumului. Noi, cei care i-am cunoscut, noi ce le datorãm? Noi, cei care i-am cunoscut, le datorãm o lacrimp amarã. Cãci zi de zi au intrat în cârciuma noastrã: “Un aperitiv <<Tismana>>”, zicea el, iar ea, imediat apoi (suflând peste lentilele groase, ochelari de miop, ºi ºtergându-le cu poala rochiei) “ºi un lichior <<Primula>>” , unul mic”. Bãutura roºie lângã bãutura verde ºi picior lângã picior ºi priviri fugare spre pãdurea arãmie ºi vorbe, vorbe, vorbe, pânã la ora când ieºeau copiii de la ºcoalã. Dar noi, cei care nu i-am cunoscut, noi ce le datorãm? Noi, cei care nu i-am cunoscut, le datorãm o lacrimã amarã. Aºa cum plângem auzind din pereþi voci dragi explicându-ne viaþa. Cãci ei au avut rãbdare ºi mult au explicat. ªi fãrã sã spunã nimic important, au fost mereu bine înþeleºi. Despre astfel de oameni am citit în cãrþi ºi ºtim: ei sunt dintru început niºte oameni terminaþi. Astãzi se împlinesc trei ani. Din uitare ieºi cu faþa pãtatã. Aceasta e casa (galbenã, tencuiala pe alocuri cãzutã, ,,magazinul jidovului”, ºi o vreme magazia de grâu a CAP-ului), aceasta e curtea (nãpãditã de urzici, gardul putred) ºi nu vã ascund. Dar astãzi se împlinesc trei ani. Ei nu au mai vorbit. Despre ei nu s-a vorbit.

Ci eu singur sub pãmânt

Ci eu singur sub pãmânt. ªi pe fiecare osiºor creºte carnea. Încât se umple pãmântul de oameni ºi apele de peºti ºi cerul de pãsãri ºi cuºtile de câini ºi bucãtãria de varã a mamei se umple de muºte (cãci ºi pe osul de muscã creºte carnea de muscã). Oh, ce bucurie mare! Iar cei care au fost arºi în foc de nu mai au oase se bucurã ºi ei cãci, dupã câte vãd eu de sub pãmânt, în iarbã se aprind focuri mici cât flacãra unui chibrit ori mari cât o casã care arde, iar flãcãrile, pleoasc, numai ce scuipã oase ºi pe oase numai ce creºte carnea, iar dacã undeva, în lume, apare o idee, numai ce vezi în jurul ei creºte un cap, numai ce vezi idea cã se tolãneºte la umbra unei frunþi care înainte nici nu era. Oh, ce bucurie mare! Ci eu singur sub pãmânt. Pocneºte pânza praporilor în vântul serii. Eu singur sub pãmânt ca un copil cu nasul lipit de geam. Eu cu nasul ca un melc lipit de geam. Iar ceea ce vãd, vãd prin iarbã. ªi stau în laptele dulce ºi negru al pãmântului ºi-s singura broscuþã ºi ºarpe ºi peºte ºi împãrat din neagra împãrãþie.

Ci eu singur sub pãmânt, Ci eu singur, singur, singur sub pãmânt departe. Cãci pãmântul i-a expectorat pe toþi. Pe toþi i-a scuipat între flori, În batista înfloratã a primãverii. Pe toþi i-a dat afarãAcum ei sunt pete de sânge în batista unei frumoase Domniºoare tebeciste. Pleoasc! I-a scuipat pãmântul în iarbã.

Ci eu singur, singur, singur sub pãmânt departe. Iar ei joacã hora, roatã-roatã în jurul lui Christos care stã ca un miel în mijlocul lor. ªi ce vãd eu, prin iarbã vãd: femeile cu picioare subþiri ca ºi creioanele ºi cu sexul ca ºi guma de ºters, udã ºi roz ca radiera, ºi bãrbaþii tropotind cu cizme de piele ºi cu potcoave ºi fiecare cu douã cãlimãri pline cu cernealã între picioare.

ªi tocmai acum e Ziua Învierii. Tocmai acum e ziua celei de a doua veniri a Mântuitorului. E Ziua Judecãþii. Oh, ce bucurie mare! Pe toþi i-a scos pãmântul afarã din plãmânii lui, din lãzile lui frigorifice unde, Doamne, atât de bine s-au pãstrat.

Asta am apucat sã vãd, cãci ei, cu Christos în mijlocul lor se înalþã la cer, iar eu singur, singur, singur pentru vecie, ºi cu cerul tras ca o cortinã neagrã deasupra, cerul tras ca un fermoar, de la ºliþ peste ochi, singur în laptele dulce al întunericului, singur sub pãmânt. Oh, ce bucurie mare!

Aceasta e Ziua Judecãþii, Ziua în care creºte carnea pe fiecare os, carnea se depune pe oase ca praful pe mobilã. Aceasta e ziua când carnea e luminoasã ca Luna. E o carne singurã. Cãci tot omul þipã de bucurie ºi zice: ,,Haide, hai în carnea mea, unde-i cald ºi bine!”

Aceasta e Ziua celei de a doua veniri. ªi deodatã, pleosc, întunericul scuipã un înger, un înger mic, mic, un înger sfrijit, un înger diabetic, un înger albinos,

ultimul îngeraº recuperator. Care mã înhaþã de o ureche ºi mã duce în luminã ºi eu plâng ºi plâng prin aer cu urechea între degetele îngeraºului, plâng, Cã întunericul rãmâne singur.

Cântec de leagãn Mie în somn mi-au îngheþat mîinile, pentru cã în somn e foarte frig. M-au trezit ºi mi le-au tãiat. Dormi, puiul mamii, dormi! Mie în somn mi-au îngheþat picioarele, Pentru cã în somn e foarte frig. M-au trezit ºi mi le-au tãiat. Dormi, puiul mamii, dormi! Mie în somn mi-a îngheþat inima, pentru cã în somn e foarte frig. M-au trezit ºi mi-au tãiat-o. Dormi, puiul mamii, dormi! Acum sunt mort. Eu nu voi mai dormi niciodatã. Dormi, puiul mamii, dormi!

Înviere Brusc s-a-nserat. În sfeºnic lumânarea Pocnind se-aprinse singurã, din nou. Trei zile l-am vegheat sub rãsuflarea De somn ce-n somn e somnului ecou. ªi între pleoape strâns þineam mormântul: Roºie stâncã spartã-n sur dreptunghi. Romanii-ntre mãslini dormeau urându-l, Stând ghemuiþi cu capul pe genunchi. La vremea cântului de miruire, Ne-am pus cenuºã-n cap ºi-am plâns amar: „O, suflete, durere-i peste fire Când pãrãseºti al trupului hotar!” ªi stânca a prins apoi sã vãlureascã, Uºor, ca apa râului în munte, ªi-un trup de abur a-nceput sã creascã Din piatrã, ca ieºindu-ne din frunte Furnici de foc peste furnici de rouã. ªi El a fost, n-am umbrã de-ndoialã, Venind spre noi a spus doar„Pace vouã!” ªi cerul tremura, ca o petalã.


8 actualitatea literarã

scoaladepoezie ,

Bianca Dan Atât de mult praf, pentru atât de puþine cuvinte

Cineva sã opreascã ploaia plouã de marþi, dar îmi spui sã mã bucur de noroiul din dotare mi-au înverzit mâinile ºi sunt aproape goalã în efortul de a încãlzi copacii de vãd tridimensional gândeºti mai mult decât mine ºi asta te transformã într-o fiarã dupã ce vii de la psihiatru nu mai eºti tu un copil se uitã la mine dintre cearºafuri învelit într-o mantie ierboasã vacarmul dimineþii toropeºte visele (încã un sinucigaº devenit celebru peste noapte) te-ai desfrunzit de tot ºi nu mã primeºti la tine pânã nu desfunzi noroiul acela inexprimabil mã caþãr pe ziduri ºi tot nu opresc clopotele ce bat cu o disperare aproape divinã.

Poemul submarin e prima oarã când te vizitez la penitenciar ca-ntr-un acvariu uriaº în care te aºtept sã facem dragoste suntem prea feroce pentru iubirea asta salveazã-mã de tine ºi te voi iubi veºnic îþi voi confecþiona un poem din alge ºi submarine ruseºti sã te ascunzi în timp ce tragi linia sufletului printre implozii existenþiale gustã puþin din clipa cuprinsã de flãcãri cuvintele ce se absorb într-un vacuum universal deasupra noastrã se desprinde cerul ºi singur, Dumnezeu stã în mijlocul lupilor.

Revizie tehnicã Pretind cã exist... Am venit din hãþiºurile antifonate ale unei existenþe de pripas Când în vidul interior îºi plouã cu carne Iar dumnezeu îmi evitã privirea Ori de cîte ori mã înhãitez cu vreun demon mai singur Mã înec într-o picãturã de sânge Dizolvându-mi absenþa Vrând sã dau sens rotunjimilor clipei Cu un zoom prea brutal din care se înalþã toate

unica torturã pe care mi-o permit eºti tu eºti mult prea atent la detalii, data viitoare promit sã mã nasc om.

Despre iubire ºi moarte Despre noi s-au spus multe, Acum îmi dau seama cã timpul s-a miºcat în alte direcþii Lama cuþitului vindecã orice ranã deschisã ca un outfit pe care-l porþi mereu la inimã îþi place roºul ºi mâzgãleºti pereþii cu vapoare scufundate cuprins de panicã, mai dezveleºti o umbrã

Trebuie sã mã opresc, dau cu aspiratorul când se face târziu -prea mult praf ºi prea puþine cuvinte Te rãnesc de douã ori pe zi, ºi mi-e sete, mi-e atât de sete încât aº bea otravã doar sã te vãd cã respiri, sã-ºi trasez liniile din palmã ca atunci când iubeºti ºi pe inimã ºi se-aºazã praful. Pânã azi, nu scriam cuvântul iubire, acum îl scriu pe pereþii cerului, pe urmele de paºi dintre anotimpuri, pe oasele sfinþilor, când mã rog sã nu obosesc de atâtea pãcate, te las sã-þi lipeºti buzele de fiecare cruce crescutã în mine.

nr.13 n octombrie 2011

între noi nu e luminã ºi nici întuneric e un soi de respiraþie artificialã o iubire comatoasã, din când în când o resuscitare fiecare gram de morfinã conteazã, când încerci sã colorezi moartea

cicatricile prezentului Viaþa e în revizie tehnicã ºi nu-mi reproºez nimic atunci când îmi iau doza de moarte cu înghiþituri mici

Multiplicare simt cum mã multiplic doar o evadare din fumul cotidian sunt parte din clepsidra strãpunsã între noi universul s-a diluat

Altcineva Sunt altcineva Un crepuscul în dezordine Fãrâme dintr-o existenþã cronicã Nu mã asculþi, Miroºi a destrãmare Vezi cum mã zbat între mine ºi tine Traversând foamea de infinit Sunt altcineva Am petrecut apocalipsa în braþele tale Ca un om de zãpadã Care nu se mai topea Mã redau mie Ca unui animal feroce Ce nu mai vãzuse moartea Pânã atunci Sunt altcineva Singurul punct cardinal Pe care nu-l cunoºti

Dorm zidurile în noi, aprinde bricheta gânduri dizlocate aproape mai îneacã o zi îmi retrag degetele din pãrul încolãcit al prezentului ocolind ceea ce mã desparte de ieri un supraetaj spre moarte ºi unul spre viaþã aceeaºi dezordine ºi zgomot de tocuri viaþa e un instantaneu regizat ca un ecou prins în eprubetã îmi plac roboþii în agonie, le strãluceºte carnea te recunosc dupã felul în care lipeºti eticheta nu îngreuna ºi mai mult aceastã invazie îmi spui cã te dor urmele de funie e ca o toamnã care s-a cuibãrit în noi fãrã discernãmânt colorez asfaltul e posibil sã te evit în secunda doi aceeaºi obstrucþionare a timpului mã vindecã de tine

Copii cu biciclete pe cer te privesc ca pe un umeraº gol camera asta þi-a moºtenit obiceiurile pereþii îmi þin de cald, îmi îmbracã umbra o utopie în care apare ºi dragostea pulseazã pe un diafilm mesaje în alfabetul braille în cutia poºtalã le pãstrez în baza de date cu asterix deasupra metastaze dintr-o iarnã prea roºie naturã moartã copii cu biciclete pe cer aleargã nemurirea iubite, nu þi se mai potrivesc hainele ne-am exterminat reciproc, nu încerca sã te explici îmi tot spui cã sunt incapabilã sã iubesc, efectul invers al durerii priveºte, soarele e verde, încã respirãm

Prea târziu sã mai furi anotimpul din noi Îþi aminteºti cât de lent ne-am trãit vara Cum ne-am strâns unul lângã altul ºi ne-am colorat palmele în verde visând cã stelele sunt petale ale aceleiaºi flori acum e târziu sã mai furi anotimpul din noi am încercat sã punem la dospit soarele din care sã creascã altã ºi altã iubire guma de mestecat pe care o împãrþeam la doi suntem scoici rãtãcite într-o singurã mare ºi un soare bolnav ne fixeazã prin ochean aminteºte-þi cât de lent ne-am trãit vara va veni un timp când vom fi iarãºi copaci

Ceva despre care nu vreau sã vorbesc am vrut sã scriu ceva hard dar mi s-au aburit ochelarii ºi pânã sã alung demonii ai aprins lumina nu voi uita niciodatã zgomotul uºii nu mi-ai mai spus pe nume pânã atunci nici mãcar nu ºtiu dacã eram apropiaþi ai plecat înainte sã-mi aranjez rochia am rãmas cu un picior dezgolit ºi-o pasãre moartã în gurã strângând din dinþi am uitat sã ºterg sângele ºtreangul mototolit de sub pat, ca un animal bolnav

Supraplin Hei Gepeto, e prea mult trafic pe planetã pãpuºile dorm în linia-ntâi am în piept o inimã de lemn cu care îmi ascut creioanele ieri mi-am îngropat câinele, Gepeto, ploua în reprize ºi mi-am întins sufletul lângã el plin de noroi, cerul urmãrea discret morþii din rotobil e de ajuns o singurã viaþã, simt cum se umple paharul ultima psihozã e cea pe care-o creezi singur, dã-mi puþinã luminã sã alung fluturii pe tâmpla rece a soarelui voi juca darts e plin de flori Gepeto ºi miroase a humã cobor din trupul meu ca pe o trambulinã omul negru stã mereu dupã uºã trezeºte pãpuºile, e târziu...


scoaladepoezie ,

Respiraþia nisipului Cine poate sã-mi spunã de ce creanga de corcoduº este mai þâfuroasã decât aripa fluturelui? Cad în genunchi fulgerat de silabele pietrei cuibãrite la sânul unui nor disciplinat. Punþi peste vãile cepei. Reflexii ale vocii mele irizând peste mormane de vechituri. Sandale vegetale ce se scurg Printre mormãituri irelevante. Scrânciob molatic înghiontit de ecranul TV. Resurse apocaliptice viseazã motorul de platinã al gândacului. Se aºterne gerul prin cãmãrile neodihnei. Ca o palmã datã peste obrazul iubitei.

Sabin Opreanu Portocalie ºi învãluitoare E povestea celui care pleacã vinovat. Nu-l sperie pânzele de pãianjen ºi nu se întoarce la locul faptei. Observã moneda rostogolitã în aer. ªi reversul. Fotografia înghiocatã. Se apleacã de umeri încet. κi aprinde pipa ºi murmurã: iatã iarba care-mi rãsare pe tãlpi ºi iatã iarba ce încet mã înalþã.

Plec sã culeg ce-a mai rãmas din respiraþia nisipului. Mã sprijin de ultima secundã

κi atinge obrajii. Parcã-i o molimã acolo sau o boalã din copilãrie care-i înfierbântã memoria ºi pluteºte ca un balon de sãpun. Tremurând.

a luminii_ Bãi, 23.02.07

Mucegai Alunec orb pe sub pulpana melcului. Prelungire mecanicã ºi umbrã a ceea ce a fost cândva pene de vultur ºi inima firului de iarbã. Ruperi de nori peste gânduri înzãpezite. Poteci albe ºi iedere agãþate de prundiºul altãdatã zglobiu. Povestioare cu ipochimeni izbucnind pervers prin sticla televizorului. Rateuri permanente ºi nesãbuite ale istoriei contemporane. Acum sunt mut ºi singur. Explozia luminii mã revoltã mai puþin decât cabrarea multiformã a realitãþii peste ogaºul de vorbe. Azi sunt tot mai îndepãrtat de anotimpul lacustru Care pâlpâie languros_ Bãi 27.02.07

Paºii profetului Paºii profetului se risipesc în nisip. Umbra ºarpelui îi adaugã un zvon de rãcoare lãcustei ºi bobului de grâu. Se plimbã teama ºi întunericul în zorile frunzelor. Se agaþã de cântecul cucului mereu unduitor precum inima mea rãzbind dintr-o ceaºcã de lut. Ceata de miei se rãtãceºte în suflet. Florile îºi pierd ultima mireasmã. Cerul se agaþã de pleoapa mãiastrã. Gândul ia forma luminii. Paºii profetului explodeazã în deºert_ Bãi, 12.03.07

Paºii strãinului Peste tot realitãþile se întrepãtrund. Vocea unuia e mai micã decât a altuia. Culorile se amestecã pânã la gri ºi strigãtul erorii izbucneºte din curcubeu.

Orezãriile s-au lansat la întrecere socialistã cu pãstrãvãriile. Cucul ºi-a clocit prima odraslã în cuibul propriu. Vocalele ºi-au declinat identitatea de factor deplin al fecunditãþii cuvântului.

Mã strecor din ce în ce mai greu printre firele ploii. Altãdatã eram campion la spãlatul de rufe murdare ºi interacþiunea secundelor. Orele erau basme Iar zilele certitudini seculare. Viaþa mea era întipãritã straºnic pe moneda cu o singurã faþã. Cred cã m-am rãtãcit! Nicio dimineaþã nu mai seamãnã cu cealaltã! De ore ce sã mai vorbim?! Pânã la urmã observ cã eu povestesc iar povestea mã povesteºte pe mine la nesfârºit_ Bãi, 28.02.07

Vocea liliacului Umbrã deasupra pãianjenului. Îmi pare c-am cãzut într-un labirint lemnos. Legãmântul dintre vis ºi geanã se destramã la marginea paradisului. Cred cã toate zgomotele explodând în curcubeu se adunã pe cerc rostogolindu-se în alunã. Trece în pajiºtea de ametist. Somnul tulburã toate amintirile. Lumina se întunecã tot mai mult ºi cade în frunziºul de foc. La marginea zborului pãsãrilor serii se ridicã vocea liliacului înflorind pentru prima oarã. Bãi, 11.03.07

Portocalie ºi învãluitoare e povestea celui care viseazã vinovat. Precum lava vulcanicã strecurându-se calmã printre coarnele muntelui ºi înfãºurându-te în pielea-i asprã de ºarpe_ Bãi, 12.03.07

Ultima lacrimã Dincolo de vânt nu e furtunã. Dincolo de mine e un strãin. Dincolo de vorbe pot sã-nfloresc. Dincolo de istorie e mãtrãgunã.

Iau miezul de mãr ºi-l arunc în miezul de piatrã. Viteza melcului o depãºeºte în visare pe cea a pãsãrii. Regulamentul de funcþionare a becului a sãrit demult în aer.

Povestea povestitã

actualitatea literarã 9

inedit

nr.13 n octombrie 2011

Îmi iau de mânã toate anotimpurile ºi le-arunc într-un sac straºnic legat. Adorm ºi paºii strãinului mã duc undeva: (lângã o uºã închisã)_ Bãi, 12.03.07

Cercul de luminã

Trecutul e o paginã pe care n-o mai poþi întoarce. E o fereastrã prin care priveºti mereu de dimineaþa ºi pânã seara. Peisajul e mort. Prezentul e-he o acadea bucurie continuã ºi borþoasã ca o peltea. Viitorul desigur o problemã. Vine de-acolo unde-i un vis canceros. ºi nici un os de ros. Iatã istoria: Cuvântul cu care Dumnezeu te învaþã cã umbra nu-i pleoapã nu-i ultima lacrimã_ Bãi, 12.03.07

Taci strãinule Taci strãinule! Când mã gândesc la prietena mea mierla ºi o vãd rãstignitã pe gard îmi vine sã-mi pun unghia în gât!

Inima mea ºi-a pus o piatrã la gât ºi se lasã fotografiatã în peºtera de la marginea urbei. Are agãþaþi clopoþei pe rever ºi panglici albastre pe umeri. De coapse atârnã plenarã visarea strãbunã. Ca sã fie ºi mai voioasã la genunchi ºi-a montat ghiocei. Pe tãlpile picioarelor inima mea a pus plumb topit ºi ninsoare grea.

Unde sunt pietricelele colorate pe care le aruncam în aer ca pe niºte stele adevãrate? Dar frunza de stejar pe care o puneam pe frunte de-mi dãdeau lacrimile? ªi ce-ai fãcut din pantalonii mei bufanþi purtaþi cu nonºalanþã? Iar ceaþa din ramurile pinului negru unde ai dus-o? ªi unde-i amãrâtul acela de râu pe care l-ai decupat din toate cãrþile mele fãcându-l becher avion de hârtie?

Aºa se plimbã ea ziua în amiaza mare. Cu o mascã plictisitã ºi cu mare mirare.

ªi unde-i floarea de pãpãdie promisã ºi decapitatã în zbor?

ªi-a pus o piatrã la gât inima mea. Noaptea îi dezleagã otgoanele ºi-i pune un cerc de luminã nemuritor_ Bãi 17.03.07

Taci strãinule?... Bãi, 17.03.07.

Testament M-agãþ de straiul tãu poemule ca de ultima literã a alfabetului. Zdreanþa din mine ºi-a pus cândva la butonierã prima literã. Aºa sã mor eu: rãstignit între prima ºi ultima respiraþie a cuvântului_ Bãi, miercuri 17.03.07 Ora 05,35


Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.13 n octombrie 2011

Trecutul care nu trece

Poezia cu „smalþ” patriotic ºi-a dat demult arama pe faþã, ca ºi editorialele nãtîngi din ceauºism, devalorizînd prin demagogie discursul identitar. Mam aºteptat ca, postdecembrist, îndemnul Societãþii Junimea, Patriotism în limitele adevãrului, sã fie reactualizat. N-a fost aºa. Noi continuãm sã considerãm patriotismul firesc horribile dictu, calificîndu-l primitiv, caduc, înapoiat, antiglobalizant, în cel mai bun caz, bizar, iar criteriul etnic – handicapant. Temele identitare sunt considerate tobe ºi flaºnete, manifestãm dispreþ faþã de personalitãþi etnoculturale, de la cãrturarii ªcolii Ardelene ºi Eminescu pînã la Iorga ºi Blaga, Eliade ºi Noica. Istoria naþionalã, ca element de coeziune, e dez-eroizatã, martirii Unirii ne lasã indiferenþi, ca ºi Unirea. ªi, pentru cã memoria corectã e un pilon (ca ºi religia, limba, tradiþia) al identitãþii, implicit mîndriei naþionale, chiar orgoliului de neam, susþinem un program antimemorie, antireligie, antitradiþie ºi ne stricãm limba. Înfruntãrile sîngeroase din munþi sunt minimalizate, rãzboiul anticomunist – amendat. Un erou tragic (ºi avem destui) luptã pînã la capãt, conºtient cã n-are ºansã sã cîºtige. Noi, primii, îi taxãm drept luzeri. „Ruºii sunt vii, Antonescu-i mort”, s-a auzit pe o Antenã. E „crimã împotriva pãcii” ordinul lui Ion Antonescu „Ostaºi, vã ordon treceþi Prutul” (caricaturizat de caþavenci în „Vã ordon sã sugeþi Prutul”)? Vorbim de Basarabia ocupatã, oricît nu place asta unora ºi altora. Pentru eliberarea – pe drept – a Basarabiei ºi Bucovinei în 33 de zile, au fost ( cifrele istoricului Gh. Buzatu), 24. 396 de victime – 5011 morþi, restul rãniþi ori dispãruþi; la Odesa, în toamna lui 1941, au murit 17729 de români, rãniþi: 63345; dispãruþi: 11471. Dacã se refuzã trecutul istoric batjocorind jertfa lor, cu siguranþã, prezentul e fãrã eroi. Iar viitorul nu sunã mai bine. Sigur cã spiritul critic faþã de trombonistica istoricilor ceauºiºti trebuia sã funcþioneze, dar am ajuns în cealaltã extremã; conºtiinþa de neam e un ceas deºteptãtor pe care am uitat sã-l întoarcem. Educaþia naþionalã nu se face cu demitificãri, cu Esca în manualul de istorie, pe post de Ana Ipãtescu, pesemne, ºi cu Tatulici în loc de Bãlcescu. Istoria s-a tabloidizat, Decebal are buze senzuale. Ca sã fii istoric nonsocialist acreditat GDS, trebuie sã-l prezinþi pe Brâncoveanu ca pe un „protoºpãgar”, pe Mihai Viteazul ca pe un condotier, fecior de curvã pe deasupra, pe Cuza, ca pe un „ofiþeraº muieratic”, negînd spusa lui Iorga: „un om vrednic de legenda sa”. Hora lui Cuza e datã de un folclorist revizuit, care merge pe principiul înlocuitorilor, drept Hora lui Carol (I sau II ?). Pentru cei care-l criticã pe Cuza nu conteazã nimic: nici cã „nu ºtia sã se fãþãreascã” (apud Bolintineanu), nici cã a ieºit din cei 7 ani de domnie fãrã avere, cã a ºtiut sã piardã (v. episodul demisiei), cã a visat sã-ºi scoatã poporul din barbaria orientalã, cã n-a vrut sã-ºi recapete tronul cu armele Franþei. Îi plãceau jocurile de noroc, o fi fost muieratic, dar n-a stricat vreo familie. Închid paranteza, nu fãrã a aminti cã din „Travaliul Casei Regale”, cum îi place „alteþei” Duda sã spunã, s-a nãscut un ºoricel: prinþul Radu. La urma urmelor e în tradiþia familiei. N-a fãcuto Carol II pe Elena Lupescu Prinþesa Elena de Hohenzollern? Am citit nu demult un soi de „îndreptar” al lui Yuri Bezmenov, agent KGB, demonstrînd cum poþi sã demoralizezi o naþiune în 15-20 de ani, cum o aduci în situaþia jalnicã de a nu avea standarde etice în 4 paºi: 1. demoralizare; 2. destabilizare; 3. crizã; 4. normalizare. Aºadar, dupã destabilizare vine criza, urmeazã aºa-zisa normalizare, cînd economia, apãrarea, relaþiile externe sunt la pãmînt. Primul punct al acestui „îndreptar” se tot aplicã de douã decenii încoace, de cînd „profesorul” Brucan ºi-a bãgat bippul în „corpul social”: stupid people, urmat de mulþi lupi tineri. Tipul cu telecomanda de la „Suplimentul” iaºiot ne completeazã etnoimaginea în negru ori în gri sceptic: „Noi, naþie ºi piticã ºi porno [ … ]”. Nu mai continui: trebuie sã-þi ceri scuze cititorilor cînd dai un astfel de citat. ªi cum trendul e „uniformizarea naþiunilor”, ne repezim sã demonstrãm cã nu existã specific

românesc, ba îl ºi punem în ghilimelele deriziunii. „Specificul românului care e?” Oricine are un stereotip, afarã de români, susþinea un publicist. Poate cã – mai ºtii ? – suntem primitori, abili, inventivi, avem minte isteaþã, bunã de exportat. ªi de ce n-am vorbi de toleranþa venitã din morala creºtinã, nu numai de „beþia la români”, de „hoþia la români”, de „prostia la români”?! Dacã n-avem respect faþã de noi înºine, cum sã-l cerem de la alþii? „Cît mãgarul e marfã, cît troaca este vas, cît salcia este pom, atîta ºi valahul poate fi om”, se poate citi într-o Bãlgarskaia etnologhia, care reproduce o zicalã bulgãreascã din satul Kruºoviþa. Iar divertiºii, Guignolii francezi, înainte de meciul Franþa-România, þin sã traducã vocabula tomberon prin Bucureºti, sfãtuinduºi conaþionalii sã nu intre în relaþii cu românii ca sã nu ia pãduchi. ªi vinovaþii nu suntem noi, cã am ieºit în lume cu cerºetoare „romince”, cu consumatori de lebede, cu jucãtori de alba-neagra, cu traficanþi de carne vie ºi de organe? „Lãsaþi-i sã plece, s-a spus, scade criminalitatea la noi, strada e mai sigurã”. Nu s-a întîmplat asta, iar brandul de þarã e în suferinþã

din cauza infractorilor. Am devenit chiar sperietorile continentului dacã în Elveþia s-a propus (în 2009 ) un referendum de excludere din Europa, iar „The Sun”anunþa invazie de imigranþi la Londra. „România e ceva de pominã ºi inexplicabil. România: fãrã sens ºi fãrã leac”, scrie negru pe alb Traian Ungureanu, reprezentantul þãrii în PE ( v. Încotro duce istoria României,Humanitas, 2009), om foarte occi. ªi continuã, considerînd felul de a fi pãgubos al românilor cauzat de kitsch-urile tradiþiei, alt ceas vechi care nu mai trebuie întors. Îi stã în gît lui TRU „latinitatea într-o mare slavã”. Ca ºi vechilor staliniºti care au devenit cosmopoliþi, ca Ileana Vrancea, deranjatã de „exaltarea etnicului”, ca, pe vremuri, la „Lupta de clasã”. Nici „idolii forului” nu se lasã mai prejos. „Detest patriotismul”, declara Andrei ªerban la Turcescu în emisiune. „Ce mã enerveazã la poporul român este cã existã”, a fost replica de neuitat a lui Stelian Tãnase, în emisiune la Ion Cristoiu ( martie, 2009). „Mã sîcîie naþia asta”, gãseºte cu cale Andrei Pleºu sã ( ne-o) zicã. Pentru Patapievici, cît se poate de european, suntem „roºi de spirvechitã româneascã”. ªi nu-i vorba aici de patriotismul disperat cioranian: „Iubesc România cu o urã grea”. Nici Cantemir ori Miron Costin, nici Eminescu, nici C.Rãdulescu-Motru ori Drãghicescu ori A.C.Popovici n-au ocolit defectele, slãbiciunile de caracter ale românilor, dar n-au fãcuto cu statisfacþie. Elitiºtii se întrec în a încuraja prejudecãþile despre români ºi firea lor, în a spune cã România e „o þarã descurajantã”, dacã nu oripilantã. ªi cum sã nu preia alterii imaginea fabricatã de noi înºine? „Þarã stãtutã”, zic cei care joacã în tabãra proeuropeanã, versus naþionalã, ca ºi cum nu poþi fi ºi europeist ºi românist. „A gîndi european, dar româneºte” e spusa de repetat ºi iarãºi de repetat a gazetarului Eminescu. Vrea România sã fie bolnavul incurabil al UE? E România vinovatã pentru stagnarea, pentru corupþia aleºilor, cã existã OTV, cã ºcoala nu mai face nimic

„Dar la ºcoalã acum elevul învaþã istoria Franþei, a Germaniei, a Italiei, iar istoria României e lãsatã mai la coadã, cã noi nu am fost ceva important în Europa, noi numai ne-am apãrat ºi nu am subjugat pe nimeni. Va fi o perioadã în care vom crede tot ce spune Europa, dupã care ne vom întoarce la istoria noastrã ºi la credinþa noastrã”. Iustin Pârvu (Dupã Adrian Alui Gheorghe, Semnele vremii noastre. 7 întîlniri cu pãrintele Iustin Pârvu, Conta, 2011)

sã încurajeze spiritul de sacrificiu, onoarea, demnitatea de neam? Dacã patrie ºi patriotism sunt moneda unor partide ( ºi lui Valeriu Tabãrã i se rupe inimioara de vatra româneascã) asta nu înseamnã cã trebuie sã le scoatem din cãrþi, cu atît mai mult cu cît avem partide etnice care voteazã etnic. Sau etnicitatea românilor nu conteazã, dar a slavilor, ungurilor, þiganilor, da? Un editorialist mereu neeºalonat, ca prozatorul ºi dramaturgul Cãlin Ciobotari, a fost pe nedrept acuzat de limbaj rasist, de antiþigãnism ºi pus sã plãteascã o amendã usturãtoare. De ce? Pentru cã a scris despre contribuþia „romilor” la degradarea mediului civic. Geaba au demonstrat lingviºtii caracterul periculos al confuziei român / rom / rrom; românã / romani. S-a acceptat noua denumire. Cît despre Grecia, n-a recunoscut Macedonia din cauza omonimiei cu una dintre regiunile balcanice. Cum au devenit românii romi a arãtat pe larg ºi Victor Roncea. E jale sã simtã careva vreun iz anti-minoritar, dar antiromânismul se manifestã ca la el acasã, iar românii minoritari sunt un fel de fii vitregi ai statului: o ºcoalã cu 5 elevi maghiari funcþioneazã, cu 10-15 elevi români, se închide. Aºa cã Mihaela Czobor-Lupp ( v. Firea românilor, Nemira,2000, p. 146, volum coordonat de Daniel Barbu) poate concluziona cã românii n-au viitor: „este deja distrus înainte ca el sã fi existat”. Glumiþe debile ( preluate de pe Net, gen „God shave Romania”) despre neam, etnie româneascã se fac cu toptanul. Ridici tricolorul aruncat, eºti luat în rîs. ªi-mi amintesc de un dialog Brucan-Mîndruþa, de prin 2002, cînd profesorul ºi discipolul ironizau pe întrecute „spiritele patriotice”. „Le mai arde, pe cãldura asta, de steagul de pe primãria din Sfîntu Gheorghe?”, se arãta Mîndruþã pus pe persiflat. Ce dacã se dãduse jos tricolorul românesc de pe primãrie? Nimic important. Cine se gîndeºte la steag pe cãldurã? Ca ºi pe frig de altfel. Nu pleda cineva pentru schimbarea zilei naþionale, pe motiv cã nu se poate sãrbãtori pe frig? Las’ cã o serbãm formal ºi expeditiv. Primarul dr. Oprescu e gata sã asculte imnul cu mîinile înfipte-n buzunare, cîntãreþul Marcel Pavel modificã textul dupã plac, prescurtîndu-l, iar istoricul Neagu Djuvara ar prefera ca România sã se numeascã Valahia. Doar fraþii noºtri de UE, turcii, numeau Muntenia – Valahia Neagrã (Kara-iflac); Moldova ( Ac- iflac) era albã. Ce atîta caz? se rãsteºte la „telenaþie” o socioloagã. În America se fac ºi chiloþi din steagul cu stele. ªi în completare: „Dacã se scumpeºte gazul, nu mai putem fi patrioþi”. Asta-mi aminteºte de versificatorul la comandã socialistã Har. Þugui, negociind: „Dacã nu mi se reparã liftul, nu mai scriu poezie patrioticã”. Cînd Csibi Barna îl spînzurã – simbolic – pe Avram Iancu în piaþa centralã din Sf. Gheorghe, ni se pare „o joacã” ºi atît. Doar n-o sã cerem respect pentru cei care ºi-au sacrificat viaþa pentru naþiune. De proºtii care au murit – „pe altarul patriei, ha!” – se rîde, jertfa lor fiind „batere de cîmpi”. Ne mai arde de Avram Iancu pe cãldura asta? ar spune Mîndruþã profetologului. ªi ce dacã Garda Maghiarã, organizaþie interzisã în Ungaria, calcã-n bocanci strãzile? Dupã Internet, primarul UDMR-ist a îngãduit comerþul cu tricouri „personalizate”, la zilele oraºului: cu harta României ciuntitã ºi cu harta Ungariei Mari. Mint „gãozarii” presei sau Csibi a purtat astfel de tricou în prezenþa preºedintelui? Era ºi caaald ... Pe cîte primãrii fluturã acum steagul secuiesc? În 2010 – pe 6: Ghindari, Sovata, Fîntînele, Sãrãþeni, Miercurea Nirajului, Gãleºti. Ce conteazã, pe cãldura asta? Reprezentanþã, la Bruxelles, a Þinutului Secuiesc? Ce ne pasã de stat în stat pe cãldura asta? Preºedintele Consiliului Naþional Secuiesc susþine cã secuii sunt un popor care trãieºte în altã þarã ºi vrea þarã. Existã un blog intitulat Székelyföld nem Románia ( „Þinutul secuiesc nu e România”). Harghita ºi Covasna - pe cale sã devinã monoetnice? N-or deveni pe cãldura asta, chit cã inscripþiile „Românii sã plece” se înmulþesc. De la „simþul naþional” (din 1850) am ajuns în 2011, la ne-simþ naþional generalizat. Oare comportamentul ãsta aberant nu-i, vorba lui Paul Goma, de cãldurã mare?


nr.13 n octombrie 2011

prozã

actualitatea literarã 11

Dan Stanca: Femeia nevãzutã

De fapt, nu am întâlnit-o niciodatã. Am aºteptat-o multã vreme convins cã pânã la urma ea îmi va apãrea în cale. Felul cum va avea loc întâlnirea depãºea posiblitãþile mele de imaginare. Nici nu voiam sã fiu prea imaginativ. Ea era o prezenþã dincolo de orice caracterizare. ªtiam cã nu pot s-o doresc decât dacã sunt singur. Decât dacã am o viaþã neîmplinitã. Trebuia din acest punct de vedere sã fiu extraordinar de cast. Existã, farã îndoialã, ºi o castitate a eºecului. Dar aici nu eram silit sã depun vreun efort. Mã ocolise mereu ºansa în viaþã, spre deosebire de alþii la care norocul vine în fiecare zi. De dimineaþã în acea zi am coborât din bloc ºi m-am dus la barul de unde îmi iau pãharelul cu cafea. Mie lene sã mi-o fac eu singur ºi oricum iese proastã. Prea apoasã sau insuficient fiartã aºa cã simt mereu zaþ între dinþi. Când ies din casã mã uimeºte zarva de pe stradã ºi graba oamenilor. Aleargã în neºtire – nici ei nu ºtiu probabil unde - ºi nu se opresc nici o clipã ca sã-ºi tragã sufletul, sã respire adânc ºi sã-ºi punã o întrebare elementarã: ce se întâmplã cu mine? Peisajul, în comparaþie cu agitaþia oamenilor, este monoton, împietrit, nu mã stimuleazã în nici un fel. O singurã bancã cu douã ºipci rupte pe care mã aºez deseori când întorcându-mã de la cumpãrãturi vreau sã mã odihnesc, a devenit prietenul meu cel

mai apropiat din rândul creaturilor neînsufleþite. În ultima sãptãmânã am avut numai ghinioane. Întâi mi-am luxat glezna ºi o zi întreagã nu am mai putut sã pun piciorul în pãmânt. Apoi, de cealaltã gleznã m-a muºcat o caþeluºã care mereu mã pândeºte când mã duc la redacþie. Stã ascunsã dupã câte o maºinã ºi de acolo þâºneºte spre cel pe care ea îl bãnuieºte cã e nepregãtit. Eu sunt probabil cel mai indicat pentru asemenea agresiuni. Au ºi animalele flerul lor. N-o sã-i aleagã niciodatã pe cei puternici, ci pe aceia care într-un fel le seamãnã. Un animal oropsit va alege spre a-l muºca pe un om asemãnãtor lui. Nu va veni spre el pentru a-i linge palmele ºi a-ºi exprima astfel din ochii lui duioºi, ochi de câine, compasiunea. Astea sunt poveºti de adormit copiii. Nu, tocmai pe cel ca el îl va muºca, de parcã ar dori sã-i creeze o suferinþã care sã le completeze pe toate celelalte pe care omul le are deja însuºite. Când i-am scris ei noaptea trecutã, i-am spus doar atât: ce poþi sã faci tu cu unul batrân, mititel, cu un picior sucit ºi altul muºcat, ºi pe deasupra, tuns chilug. Mãi fãcusem prostia dintr-un fel de masochism sã mã ºi duc la frizer unde mi-a fost mereu spaimã deoarece foarfecii frizerilor mi s-au pãrut un fel de instrumente de torturã sau de emasculare. Mi-a fost mai fricã de frizer decât de dentist. Mama a fost medic stomatolog ºi de aceea de fiecare datã când mã duc la cabinet simt ca prin vis mâinele ei în gura mea, deºi am în faþã o cucoanã rea ºi cinicã, care nu vrea decât bani foarte mulþi pentru tratarea cariilor care mi-au mãcinat dinþii ºi mãselele. Frizeriþa, nu stomatoloaga, s-a uitat la mine sever, ca la un elev neascultãtor, ºi mi-a spus cã aºa nu se mai poate, trebuie sã mã tundã foarte scurt fiindcã ea nu poate sã-mi aºeze pãrul din cauza vârtejurilor din creºtet ºi nici nu vrea sã ies din mâinile ei fãrã sã arãt bine. Seria de argumente a fost infailibilã ºi am cedat. În doi timpi ºi trei miºcãri m-am trezit cu toatã podoaba capilarã risipitã pe pardoseaua frizeriei. Îmi venea sã plâng, dar aº fi fost caraghios, om aproape de 60 de ani. ªi atunci primul meu gând a fost la ea. Dacã atunci - deºi era imposibil – mi-ar fi apãrut în cale cum m-ar fi privit? Dar mã vãzuse ea vreodatã în carne ºi oase? Ne vãzuseram noi doi? Ne atinseserãm? Mãcar sã ne plimbãm þinându-ne de mânã, apropiindu-ne unul de celãlalt insesizabil, milimetri care sunt kilometri, privirile tulburãtoare ale oamenilor care se doresc intens, dar nu sunt în stare sa facã un pas, ochi lacomi ºi sfioºi, contradicþie imposibilã, eram invizibili unul pentru celãlalt ºi cu toate acestea o simþeam atunci chiar în faþa mea, râzând de felul cum arãt. Într-o scrisoare fãcuse urmãtoarea observaþie. Sã te mai iubesc eu pe tine dacã spui cã eºti batrân ºi scund? Se amuza cu o anumitã delicateþe de complexele mele care se îngroºau parcã de la o lunã la alta, cãptuºind cutia izolãrii în care locuiam ca un homeless la intersecþia marilor bulevarde. Dacã m-ar fi vãzut fãrã pãr ºi cu bube pe cap ce

ar fi zis? Scãfârlia mea rotundã, bombatã la spate, în zona occipitalã, odatã dezvelitã, începe sã se prãjeascã la soare ca un bostan. Urmeazã, mai devreme sau mai târziu, sã crape, scoþând la ivealã miezul roºu, zemos ºi parfumat. Dar ºtiu cã maþele mele intracraniene nu pot fi plãcute nici la gust, nici la miros, cu atât mai mult la privit. Ea poate ar fi avut curiozitatea sã se uite înãuntru ºi câteva clipe ar fi rãmas înmãrmuritã în faþa încolãcelii de ºerpi umezi care zvâcnesc între pereþii oaselor sfãrâmate. Poate ar fi ridicat mâna ei subþire ºi albã, ca ºi cum ar fi vrut sã schiþeze un gest al binecuvântãrii, ºi astfel ar fi adus noaptea sau odihna asupra suferinþei mele. Acelea ar fi fost singurele momente când ne-am fi vãzut. Singurele... De altminteri, zi dupã zi, aveam impresia cã nu o sã ne întâlnim niciodatã. Mare lucru despre viaþa ei nu ºtiam ºi adevãrul este cã nici nu voiam sã ºtiu. Nu ºtiam dacã e singurã sau cu cineva, dacã e mãritatã sau divorþatã, dacã are sau nu copii. Ignoranþa mea era însã bine ticluitã. Nu voiam s-o cobor dintr-o anumitã zonã a indeterminãrii fiindcã apoi, izbindu-mã de detalii sau taindu-mã în ele ca în niºte cioburi de sticlã, pur ºi simplu aº fi pierdut-o. Dar cum sã pierzi ceva ce nu ai avut? Hamletian, aceasta e întrebarea. Gândirea aceasta dusã în exces nu mã avantajeazã. E tot ca un fel de tuns care merge la rãdãcinã nu a pãrului, ci a lucrurilor. Când gândeºti prea mult constaþi cã te înconjoarã pustiul. E secetã în jur, uscãciune, tot ce era împlinit, molatec, voluptuos, prin ecorºãri succesive, s-a subþiat într-atât încât s-a spectralizat. Ce a mai rãmas? Nimicul. Pâinea de fiecare a zi budiºtilor. Ei au nevoie tocmai de aºa ceva. Ce e Nirvana decât un neant ipocrit? Mi-aº lua de pe umeri þeasta tunsã ºi aº aºeza-o ca pe o zeitate în altarele preoþilor budiºti. Ea, Maria Tereza, nume de împãrãteasã, într-o bunã zi mi-a trimis niºte poze de-ale ei. Nici nu mi-a venit sã cred cã am intrat în posesia acelor iluzii care þineau loc de real, mã pãcãleau, dar neavând altceva le aveam pe ele pentru a le privi ore în ºir ºi a încerca s-o descopãr pe ea, dincolo de voalul fotografic. Pe ecranul computerului iluzia era ºi mai provocatoare. Tot ceea ce vedeam acolo sarea în braþele mele altfel decât dacã aº fi privit o simplã fotografie de hârtie. Detaliile înfãþiºãrii nu conteazã. Ochi mari albaºtri, ca niºte iezere carpatine? Comparaþie comicã. În imnul legionarilor e ceva parcã legat de iezere ºi de Carpaþi, ha, ha! Dacã mã gândesc la fiordurile norvegiene ar suna ca într-un pliant turistic. Sã spun cã aºa sunt ochii îngerilor ar fi din cale afarã de preþios, teologic, un fel de frumos ca al treilea atribut al Divinitãþii. Atunci? Ochii unei femei dobândesc realitate doar dacã sunt la rândul lor priviþi. Care bãrbat îºi poate asuma însã o misiune atât de dificilã? În acea dimineaþã m-am uitat mai atent la fotografii aºteptând sã-mi dezvãluie ceva ce pânã atunci îmi fusese ascuns. Cãutam ceva, dar nu gãseam. De fapt, aºteptam sã mi se dezvãluie.

Marius Ghilezan: Antikul ºi Ikeea românã Dupã Revoluþia din Decembrie 1989, unii s-au hotãrât sã facã bani, alþii sã continue idealurile democratice. Din prima categorie face parte ºi profesorul de istorie, coleg de-al mamei, MP, zis ºi Antikul, cu accent pe a doua silabã. El a ºtiut sã punã în practicã principiile înnoirii. Într-una din zilele fierbinþi ale contrarevoluþiei feseniste, profesorul a ajuns în casa unei neveste de securist, fiind recomandat de alte colege ca agent al schimbãrii. Tovarãºa devenitã doamnã locuia întro superbã vilã a unui industriaº timiºorean, cãruia comuniºtii i-au naþionalizat casa. Avea o mulþime de tablouri vechi ºi o mobilã Biedermeier din secolul XlX. Intrat în vilã, pe uºa din faþã, nu a servitorilor, încã din sufragerie, profesorul a luat un rictus profesional. - Vremurile se schimbã, a spus cãtre doamna aflatã în capot. - De aia v-am chemat, sã mã ajutaþi, a zis soþia securistului. - Uitaþi, aici, Noua Biblie a mobilei. A zis profesorul scoþând din geanta lui de piele uzatã noul catalog Ikea. Doamna, obiºnuitã doar cu Biblia reþetelor de bucãtãrie ale Sandei Marin, a exclamat miratã: - Câtã frumuseþe, ce simplitate, mult bun gust! - ªi cu parfum de nou. - Pãi asta ºi vreau, sã disparã amintirile, praful istoriei, scheletele din dulap. - Dar mirosul a intrat ºi în pereþi. - Sã dau jos tapetul? - Sigur cã da. - Cine sã-mi facã aºa o treabã migãloasã? - Eu sunt doctor în mobilã timpurie, nu coºar de funingine veche. Femeia parcã nu-ºi mai putea dezlipi privirea din volumul de înnobilat visele. - Câtã culoare, fãrã gri, ce fier forjat la paturi, ce candelabre de hârtie creponatã… - Scoateþi ºi cristalurile! - Boemia nu se mai poartã?

- Doar în muzee, distinsã duduie. - Poþi sã-mi spui cucoanã. - Nu-mi permit. - Vreau mobilã IKeeeeea! Doamna era în extaz. S-a dus spre secretaire ºi a dat drumul la pick-up. - Îmi doresc, aºa dupã inima mea, o muzicã proaspãtã. - Puhoiul schimbãrii va rade tot, distinsã doamnã. - Oare sã scot ºi biblioteca? - Pãi cãrþile cu Marx, Engels, Lenin, musai trebuie înlocuite. - ªi ce pun în loc? - ªtiu un biºniþar care aduce cãrþi la metru sau doar cotoare de aceiaºi culoare. Sunt de vis. - Dar cu mobila? - Eu vã aduc ceva nou ºi fain din Germania. Lux a-ntâia. Erste klasse. - Dar ce fac cu Biedermeierul prãfuit? - Asta nu e treaba mea. Vã hotãrâþi ºi-mi spuneþi. Antikul considera cã discuþia trebuie încheiatã. Aºa a învãþat dintr-o carte de vânzãri ºi nici nu-i fãceau plãcere prea mare metamorfozele protipendadei. Voia doar sã facã bani cu ea, nu sã aibã asemenea prieteni. ªi-a luat servieta ponositã de profesor ºi s-a îndreptat spre uºã, fãrã a mai da mâna cu doamna. - Pãi, mã lãsaþi aºa? sãri dezamãgitã spre el. - Rãmânem în contact. Mai am ºi alte drumuri. La revedere. - Dar eu m-am decis. - Eliberaþi vila ºi vin cu marfa proaspãtã. - Pãi nu mã puteþi ajuta? Sã scot mobila veche? - Eu sunt Antic, cu accent pe tic, nu hamal. - Dar poate ºtiþi pe cineva sã mã ajute. Profesorul cu magazinul de vise la subþiori pusese deja mâna pe clanþã. - Poate , totuºi… a îngânat ceva doamna.

- Am eu un Piºta, se auzi de pe scãri. - Veniþi înapoi, vã rog, nu vreau sã mã prindã primãvara dezgheþului politic în asemenea hal. Tacticos ºi cu aparenþã de dezinteres, profesorul întoarse calea la un moment considerat ca fiind de maximã derutã pentru ea. ªtia cã asemenea personaje trebuie zãpãcite de cap. Aproape de uºã i-a ºoptit cã Piºta, þiganul unguresc, rezolvã problema, cât ai clipi. - Mã scapã de gioarse? - Le scoate în stradã, aºa ca la nemþi. - Pãi nu vreau sã vadã vecinii, plus cã mã fac de râs. - Piºta nu carã decât pânã jos. - Nu puteþi sã-l rugaþi sã mi-o ia de aici? - Piºta e doar cãrãtor, nu Antic ca ºi mine. - Pãi, dumneavoastrã … Mirarea cãzu ca un dispreþ: - Nu îmi murdãresc blazonul cu vechituri, zise profesorul dupã un cuget lung cât o aºteptare ºii dãdu un numãr de telefon al lui Piºta. - ªi eu ce mã fac? - Sã vã ajute domnul colonel! - Pãi a fugit în lume. Rãmasã sedusã ºi abandonatã, îl sunã, totuºi,

pe þiganul cãrãtor de mobilã, la un ceas dupã plecarea agentului schimbãrii, de care prinse oarecare drag. A doua zi operaþiunea se realizã. Piºta s-a lãsat greu convins sã ducã la gunoi mobila veche. Primind trei mii de mãrci, se învoi. La câteva strãzi alãturate, profesorul cu anticuri îºi freca mâinile. A doua zi pleca în Germania, unde primea un preþ bun pe Biedermaierul fraierei ºi dintr-o mie luã ºi ceva Ikeea. Operaþiunea schimbarea a fost realizatã în mai puþin de o sãptãmânã. Toatã lumea s-a declatat mulþumitã. Profesorul a câºtigat vreo 30.000 de mãrci, cu banii din aceastã primã afacere cumpãrându-ºi întâiul magazin de vechituri. Piºta ºi-a luat un BMW ºi doamna s-a schimbat radical. O operaþie esteticã, o nouã casã luminoasã. Doar vecinii o mai ºtiau de doamna colonel. Nu-i mai plãcea sã i se spunã aºa. Dupã un timp ºi-a cumpãrat un doctorat ºi cerea tuturor sã i se zicã doamna doctor. Profesorul a fãcut mulþi bani din naivitatea boierilor de modã nouã. Nimic nou sub soare. Are balta peºte. Asta era vorba Anticului, nu uitaþi cu accent pe a doua silabã.


12 actualitatea literarã

teatru

nr.13 n octombrie 2011

Personajele: Gârlici– burlac, proprietar de bodegã Ali ªtefârþã - Istoric si critic literar Nae Prepuþã – poet cu pretenþii Ghecurcu - poet înfumurat Ioan ªt. Rulã – poet cu pretenþii de geniu Milu Lalitrã – poet ºi jurnalist Conu Jorj Amir – prozator A. Carcalete - jurnalist Breazã V. Kil – referent amestecat în lumea culturalã ªtefan Ianache – autor de carte Þoi D. Þoi – pasionat de orice Ghici– vecin cu Gârlici Reta Curcubea – redactor la Editura „Sus” Mãria – femeie de serviciu la bodega lui Gârlici O þigãncuºã- cerºetoare Un þigan- cãutãtor de chilipiruri Un rudar (care vinde rogojini) O rudãreasã (care vinde fuse)

(fragment)

Nicolae Bãlaºa: Preþ pe dispreþ

Actul I Scena I Gârlici aranjeazã halbele, apoi feþele de masã... Fluierã prin cârciumã, priveºte când la ceas, când la partea dorsalã a Mãriei, femeia de serviciu care ºtergea podeaua, când la cãrþile aranjate în rafturile de lângã tejgheaua cu bãuturi. Se apropie de ultimul raft, vrea sã ia de acolo o carte, dar se rãzgândeºte. κi pune într-un pahar, cam de un deget, þuicã, îºi clãteºte gura ºi o scuipã într-o chiuvetã. Gârlici: Ptiu! Fir-ai a dracu! Poºircã! Cum de-o putea ãºtia s-o bea? Cicã, acool cu aromã de þuicã! Un drac! Pufoaicã! Pute a rahat de la combinat. Mãria: Pentru orbeþi! O sã ajungi în fundul iadului! Au chiorât ãºtia pe jumãtate! ...ªi-au surzit definitiv. Gârlici (se apropie de femeie ºi o ciupe de fund): ªtii tu?! Mãria (îi indepãrteazã mâna): Pãi aflã cã ºtiu! Gârlici (cu ochii parcã lipiþi de fundul femeii): ªtii?... Pãi dacã tot zici cã ºtii, ia zii ,,cât fac, fã, patru ori cinci?” Mãrie, cã tot te crezi tu deºteapta neamului, ,,care e, fã, capitala Portugaliei?’’ Mãria (uºor indignatã): ,,Însoarã-te, mã, târziule, ºi nu mai lozi aci, cu copiii, cã ai ºi-nceput sã iei culoarea cerii.’’ Gârlici: ,,Pãi, gãseºte-mi tu una care sã-mi placã ºi sã-mi pupe mâna la comandã, cã acum o iau.’’ Mãria: ,,În nãdejdea aia, vezi sã nu te pupe moartea rece.’’

Gârlici (aratã spre raftul cu cãrþi): Sorescu! Mare! Mare de tot! Mãria: Cunoaºtem! „Rânduieli”! Cã doar de-aia am pierdut timpul peaici! Dar nu schimba vorba! Moartea odatã vine! Muiere n-ai, copii, de unde?...Testament nu vrei sã faci! Odatã închizi ochii ºi dus eºti... Apoi, praful ºi pulberea!! Gârlici: Ai vrea tu! Numai cã în mine zace nemurirea. Ia uite: trecutul, prezentul, viitorul. Eternitatea, cum s-ar zice, în podul palmei!... ªi pe rafturile din faþã! Mãria (se aprobã): E, da! Poate ãia de la Eternity?! Ãia da! N-am ce zice, firmã serioasã! Te aranjeazã, te îmbãlsãmeazã... Sunt pe mânã cu popa Ibric... Face ãsta o zeamã de busuioc!... Domnule, minune mare! I-o toarnã în burtã, pe nãri, mortului, înainte de-aº da duhul. Cicã sã-i dea miros ,,de veºnicie”... E, ºi sã fie primit bine acolo, sus... Gârlici: Cine, fã? Mãria: Sufletul! Cã dumneata ºi ãºtia care trec pe-aci, spurcaþi cum sunteþi, la doi metrii ºi o þârã... În pãmânt de-l galben. Am auzit, mai nou, cã ºi ãsta ar vindeca! Am eu o babã pe scarã, bea, a dracului, în fiecare searã, câte o oalã, ºi apoi: ,,muicã, asta da busuioacã! Dumneata ce zici? Gârlici: Mãrie, baba se drege cu vin de Bohotin! Ia sticla, în fiecare zi, de la mine! Au, au!... Fir-ar a dracu de carte sã fie! Mãria: Mãi, domn‘ Gârlici, am vãzut cu ochii mei. Pãmânt de-l galben, luat de la farmacie. ... Dar mai ºtii?! A, da! Da, da... Acum îmi vin deacasã... Sã ºtii dumneata cã drege amestecul cu popa Ibric. Cu fiertura de la el, vreau sã zic... ªi-a dracului, pânã acum, nu s-a strâmbat neam... Bã, nimic! ªi apoi, trosc, pleosc, bate baba din picior ºi-l înjurã pe... Gârlici: Te pomeneºti cã pe Dumnezeu?! Mãria: ... Nu, pe Dej! Dumneata trebuie sã-l ºtii, cicã ar fi fost bãrbatul ei, ãla dintâi... Gârlici: Ba pe dracu! E baba înþepenitã-n timp... Mãria: Unul care, zice-se, cã bãtea la ea ca la cui... Nu o lãsã pânã nu

intra jumãtate în pãmânt. Numai dupã aceea o scotea, îi stergea lacrimile ºi o dãdea de-a dura. ªi auzi, a dracului, sã vezi ºi dumneata, cicã-i plãcea! Acum, spun ºi eu ce aud, cã pe vremea aia... Gârlici: Abia te bãgase tactu pe þeavã! De-aia ai prins timpurile deacum, tânãrã! Ce-þi pasã? Cu bucile ca piatra... Te doare în cot cã ãºtia de care zici ºi-au tocit coatele ºi-au scris cãrþi. Mãria (meditativ, uºor miratã): Au scris?! E, dacã zici dumneata, or fi scris! Gârlici: Au scris, fã, au scris! (aratã rafturile cu cãrþi). Nu se vede? Mãria: Ba da... Iar þuicile ce nu le-au plãtit, aici, pe rafturi. Acum, de, fiecare cu pãsãrica lui! Gârlici: A ta acolo, între picioare... Fii-þi-ar cracii ai dracu! Cã m-ai bãgat în boale! Mãrie, ºtii ce?... Mãria: ªtiu, dar nu se poate! La praful de-acum ºi zgârcenia dumitale... Gârlici ( complimentând): Fir-aº al dracu! Adevãrul e cã þi-a dat Ãl de Sus... Altceva nici cã-þi mai trebuia! La ce bunã mintea când pânã ºi soarta popoarelor, de când lumea, între picioarele muierilor?! Mãria (vulgar, miºcându-ºi fundul): ...ªi la umbra unor buci! Gârlici (privind la ea): Daaa, dar, buci, buci! Sã dea dracu, cã bine zici! E? Pânã se scoalã intelectulitatea, ar mai fi de-o tãvãlealã, ce zici? Mãria: Pãi... da, dar vezi dumneata, nici broasca nu orãcãie pe uscat. Gârlici: Fã, fiþi-ar broasca a dracu! Dumnezeu þi-a dat-o s-o dai ºi nu sã mergi cu ea în rai.. Popa Ibric nu þi-a spus? Mãria: Popa?! Face slujba, tãmâie în bisericã de jur-împrejur... Gârlici: Se uitã la tine-n... ªtiu eu, când te apleci dupã lumânãrile cãzute, vrând... nevrând, cã de! Mãria: S-o fi uitând, numai cã spovedeºte pe-ale lui, în podul clopotniþei. Le ia minþile. Cicã acolo ar face Dumnezeu urechea pâlnie. La gura clopotului! Bang! Bang! ºi japiþele cu poalele-n cap. N-ai loc de ãlea cu bãrbaþii duºi de-acasã! Gârlici (incitat): I-auzi, al dracului popã! Mãrie, hai, fã! Mãria: Pãi, hai! Dar e cu preþ! Gârlici (decis): Cãt, Mãrie, cât? Mãria (iscoditoare): E...! Pãi eu ºtiu! Aº vrea cam cât pui dumneata, zi de zi, preþ pe dispreþ. Gârlici: Tii, drace! Fã, tu eºti nebunã? Mãria: Nebunã ºi nici chiar prea, prea... Acum depinde ºi cum vrei dumneata...

Scena II

Gârlici priveºte pe fereastrã spre dudul din spatele grãdinii. Între timp, intrã în cârciumã cu un dosar sub braþ, ºchiopãtând, într-un baston, Reta Curcubea. Se aºeazã, plinã de ea, la o masã, ºi aºteaptã sã fie servitã. Nimeni însã nu o bagã în seamã. Reta (mahmurã): Bã Gârlici, intrã ºi la tine, aici, dupã o sutã de ani, un om cu carte ºi... Mãria (ironicã): Cunoaºtem! Un om bine pus, la ditamai Editura Fâs! Reta: Fã, nãroada târgului, Sus! Mãria: A, da, cunoaºtem! Dupã cum vrea chientul! Când Fâs, când Sus! Reta (iritatã): Reiau: bã Gârlici, intrã ºi la tine, aici... Iar tu te uiþi la dracu în praznic! Gârlici (aproape fãrã sã clinteascã): Coanã mare, de data asta, nu! Dar dacã vrei sã ºtii ºi tu... Uite, privesc la dudul ãla din spatele curþii. Parcã laº lãsa, parcã l-aº tãia... Reta: Pãi, atunci taie-l, Doamne iartã-mã, ºi serveºte-mã ºi tu ca altã datã! Mãria: Cunoaºtem! Ca pe o doamnã bine pusã-n sus, la ditamai Editura Fâs! Gârlici (meditativ, cu aer de intelectual): L-aº tãia ºi nu prea... Mãria: Nu prea, prea? Zic eu care n-am prea... Carte, vreau sã spun... E, fâs... Câtã vreme ºi la case mari, tot cam aºa... Gârlici (cãtre Mãria): Taci, fã, dracu! Reta (nerãbdãtoare, îi tremurã mâinile): Atunci lasã dudul ºi pune-mi mãcar o halbã pe masã! Gârlici: Eu l-aº lãsa, dar... dude ioc, þuicã neam, ghiºeft deloc! ªiatunci... Reta: Bã Gârlici, intrai ºi eu la tine, aici o... Mãria: ...Doamnã cu carte, bine pusã în sus, la ditamai Editura Fâs. Gârlici (iritat): Mãrie, mai taci , Doamne iartã-mã, ºi adu-i un þoi! Reta: Halbã am spus! Mãria: Cu ce, doamnã, cu ce? Reta: Rom, ºi doar de douã degete, bere cu spumã, la marginea de sus! Gârlici (în timp ce scoate caietul cu datornici): Astãzi, te pomeneºti cã mai achiþi?! Reta (ironicã): O sã achit, bã, o sã achit! Am murit eu ºi n-am plãtit? Pânã una, alta, tu vezi ce faci cu dudul... Gârlici: E, da... L-aº cam tãia ºi nu prea. În el, copilãria mea! Parcã mã vãd. Pe vremea aia, nici chiloþi nu aveam. Doar o cãmãºuþã tivitã pe la poale ºi... Mãria (curioasã): Cuculeþul? Gârlici: Atârna ca ºi acum! De-aiurea!... Cam cum atârnã toate în viaþã! Reta: Fir-ai al dracu de nãrod! Cu bodega ta cu tot! Ca sã vezi!! Când prea, prea, când nu prea... Cucu, parcã-i atârna... Mda! Hiii! Sã-mi notez inspiraþia. útia de sus, mai ºtii, mi-or plãti mãcar halba asta... Mãria (cu aceeaºi curiozitate): Domn‘ Gârlici, acum, fie vorba între noi, cânta? Gârlici: Da! Pãi cum altfel?! Când a vãzut pupãza ãºtia... Fâl, fâl, evident, cu ceva puf pe ea... Atunci ºi el cu ciocul sus ºi: cu-cu! Altfel spus, cucu ºi pupãza! ªi uite...

Mãria: E, care va sã zicã, aºa... Reta: Fir-ai al dracu de nãrod! ... Cu... cu bodega ta cu tot! I-auzi, pupãza... Pupãza mea?! Mãrie, noteazã cã pupãza, fãrã sau cu rimã în ea, e tocmai ce trebuie la timpurile moderne. Mãria: Dupã ºtiinþa mea, cam postmoderne, dar fie! ...ªi ca autor? Reta: Mai încape îndoialã?... Celebra Reta Curcubea! Gârlici: Acum, lãsând gluma la oparte, doamna mea... Mãria (jucând teatru, uºor geloasã): Domn‘ Gârlici, pãi, dã-o, Doamne iartã-mã, de treabã, dupã ce nici cã mai poþi, zgârcit, aoleu, de belea, acum, ca sã vezi! Ba cã ai vrea, ba cã n-ai vrea, dar, când cu mine, când cu ea! Gârlici: Mãrie, þine-þi clanþa! ...Ai ºi tu rãbdare ºi-om mai vedea! Ia zii, draga mea, punem de vreun paraistas, de vreo... Reta: Ce pot sã-þi spun cât timp ne stã alãturi paraºuta asta? Securista! Þi-au bãgat-o ãºtia pe gât ºi tu ai pus botul.... Cã ugere vãd cã are! Gârlici: ªi tu... prea, prea! Las-o dracu! ªterge o podea! Mai vãd ºi eu o þâþã, mai o bucã ... Reta: Vezi, zici? Al dracu nenorocit! Pânã mai ieri, te uitai la a mea, acum... E, asta e! Treaba ta! În definitiv ºi la mine ai supt destul! Bã, nenorocitule, în cazul ãsta, eu mi-aº cam lua mâna. Venisem aci, la tine, sã punem de-o paranghelie, de-o belea... Gârlici: Pãi, ºi? Mãrie, ia mai adu, fã, o halbã, pentru doamna mea! Reta (cu aroganþã): Îþi mai vii de-acasã. ...Dar tot ca toþi, o puºlama! Dãte dracu! Venisem pentru o lansare, cu tot tacâmul... Tu cu bodega, un fel de Capºa, eu cu ãla care a scris cartea... Gârlici (preocupat de câºtig): E, pãi de ce nu spui, e altceva! Invitaþi? Reta: Nevoie mare! De la Buc, maistrul ªtefârþã, Nae Prepuþã... ºi-o mai fi careva... Îþi dai seama? Din târla noastrã, Ghecurcu, Carcalete ºi Þoi D. Þoi... Sau invers... Ai? Parcã aºa îl cheamã.. Gârlici: Dracu mai ºtie! ...Dar de aici, din mahala? Reta: Ãi mai de vazã! În primul rând,eu! Gârlici: Altfel nici cã se putea! eta: Reta: eta:... Apoi, ªterulã... Gârlici: Asta e, fãrã un nebun nu se poate! Reta Reta: Milu Lalitrã, conul Jorj Amir... Pentru procesul verbal, Breazã V. Kil ºi Hin. Apoi, cred eu, ovreimea... E, ce mai zici? Unul ºi unul! Gârlici: Mda! Ãsta, ultimul... Data trecutã ºi-a dat drumul pe cracul ãl stâng... Ptiu, puþea... Sã-i aduceþi aminte cã acum, liber pe dreapta! Dar unul?... ªtii, mãcar unul pentru impresii... Bântuie ºi ãºtia cu presa... Reta: Pãi ar fi... profesorul! Numai cã ba nu bea, ba nu mãnâncã... ªi când îi vine sau îl apucã, te face analfabet... De-aia spun, mai bine lipsã! Gârlici: E, nu cã n-ar avea dreptate, dar... Autor? Reta: Ianache! Gârlici: Aaa!... Mda, da! ªtefan? Reta (convingãtoare): Boier din neam în neam! Gârlici (uºor dezamãgit): De! ...ºi nu prea... Ovreu, cam da... Reta: Ovreu, ovreu, dar el plãtea! În plus, o mãslinã, o alunã... Mãria (ironicã): ªi-o fasole cu ciolan, specialitatea casei. Pentru atmosferã... Reta: Fie, dar nimic în plus! Destul! Doar ºtiþi, noi cu mâncarea nu prea! Bãutura e unde e... Bã Gârlici, vezi de vreo vadrã de þuicã... Bã, dar þuicã! Gârlici: Este! Reta: Sau... eu ºtiu, poate chiar douã! Gârlici (îi sclipesc ochii): Este, este! Reta: Niºte murãturi ºi un butoiaº cu vin? Gârlici (fãcând socoteli): S-a marcat! Ceva bãnuþi, acum, la început? Reta: Bã, du-te dracu! Doar ne ºtii, pensia abia astãzi... Ho, drace, cã plãtim! În rest, e treaba ta... Gârlici: Draga mea, gata, batem palma! Semneazã aci! Mãrie! Fã, fi-þiar curu‘ al dracu!......Ai grijã de coana pân‘ ce trece... º-apoi, ghiºeft de-o fi, vom vedea!

Scena III Gârlici îºi freacã palmele, Maria se gudurã în timp ce Reta încearcã sã se ridice de pe scaun. Nu poate ºi se reazemã din nou de spãtar. Aþipeºte. Gârlici o prinde pe Mãria pe dupã mijloc ºi o sãrutã pe frunte. Gârlici: Botu‘ sus, fi-þi-ar botul al dracu! Cã bani ai vrea! Mãria: E... ºi dumneata?!... Gârlici: Pânã una, alta, sã fii ales fasolea aia... Mãria: Da? Pãi ºi cu mine cum rãmâne? Gârlici: Ca la început! Stai sã iau ºi o sã-þi dau! ªi bani ºi una, alta... Mãria: Ai vrea?! Una e una ºi alta-i alta! Pe mine nu mã duci. Umblã la tejghea dacã vrei sã mai pupi, dacã nu, pa!... Gârlici: Mãrie, dau cu tine de podeaua asta de te gãsesc dracii! Tu crezi cã-s prost?! Simt cum te mãnâncã... Fi-þi-ar starea sã-þi fie! Numai cã...uite aici beleaua! Strâmba mediteazã!


nr.13 n octombrie 2011 Mãria: Crezi? Dar mai ºtii? Acum te-o visa, te-o pune-n rime... Domn‘ Gârlici, sincer, nu pot sã cred cum, cândva, hârca a fost ºi ea ceva. Adicã, altcumva... Înþelegi ce vreau sã spun?!... Iar dumneata, în limbã dupã ea! Mã umflã râsul! Gârlici (cumpãnind): Orice armãsar ajunge într-o zi gloabã. Valabil ºi pentru iepe! Chiar ºi ãlea tari în buci! Abia atunci, în hohot, plânsul! Mãria: O întorci ca la Ploieºti ºi tragi focul pe turta dumitale... Vorbe negustoreºti! Cã doar, doar þi-oi da fãrã sã scoþi de la chimir. Te-amãgeºti. Nici de-a dracu! Holtei bãtrân în cãlduri ce eºti , sã vãd, te urci pe Reta? Gârlici: Mare comedia dracu! Fã Mãrie, fata tatii, spune, fã, cum sã te iau? Mãria: Pãi, cu poezii, ca pe deºteptele astea, în tinereþile dumitale! Ori ai crede cã eu sunt toantã ºi stau aºa, ca proasta? Dacã bani nu, mãcar versuri! Hai, ºampanie ºi recital! Gârlici: Doamne, eºti complet nebunã! O sã... Dar ce? Mãria: Venere ºi Madonã - Eminescu! Apoi, Luceafãrul... Ba nu, mai întâi, vreau sã fii Romeo... La vremurile de acum, un Romeo ºi nu prea, dar fie, iar eu, Julieta! Deci, Shakespeare! Hai! Gârlici (ia o cobzã de dupã tejghea ºi cântã): „Mãrie, Mãrie, ia sã-mi spui tu mie/Care floare înfloare, noaptea pe rãcoare?/Care floare înfloare, noaptea pe rãcoare?”... Mãria: „ Floarea crinului,/floarea crinului/ ºi a dorului/Astã floare înfloare/ Noaptea pe rãcoare/ Astã floare înfloare/ Noaptea pe rãcoare”... Gârlici ºi Mãria (pãtimaº): „Mãrie, Mãrie, ia sã-mi spui tu mie!/Care frunzã bate?/Vântul când nu bate...” Mãria (arãtând spre ea): „Frunza plopului/Frunza plopului/ªi cu a dorului” Gârlici ºi Mãria: „Astã frunzã bate/Vâtul când nu bate/Astã frunzã bate/ Vâtul când nu bate”

Actul II Scena 1 Mãria zâmbeºte ironic. Se apropie, totuºi, de Gârlici ºi-l sãrutã pe obraz. Intrã în cârciumã rãvãºit, cu pãrul slinos ºi dezordonat, Milu Lalitrã. Se opreºte în prag, besmetic. Nici pe el nu-l bãgã nimeni în seamã. Reta sforãie uºor. Mãria: Mãi, domn‘ Gârlici, pãi, ãsta-i Shakespeare? Hai sã vãd, acum ce zici?! Gârlici: Cã ar cam fi ºi nu prea... Dar nici tu, Julieta... Trebuie sã recunoºti! Iar dacã ar fi sã fii ceva, mai degrabã, un fel de Mãria mea. Zdravãnã ºi frumoasã foc! N-am ce zice, pupa-o-ar tata pe ea! Ar trebui sã fii mândrã! Ce-þi trebuie þie Veneþia? Urlã ãia de dureri, pe-acolo, de-i gãsesc dracii! Ce romantism?! Dupã mintea mea, cei doi, ºi el ºi ea, anchilozaþi de reumatism, ºi-au luat viaþa. Pastile, pe vremea aia, neam... Doar cu coajã de salcie fiartã se mai dregeau... În plus, Shakespeare nu s-a cântat niciodatã! Pe când la noi, la tot pasul, „Mãrie, Mãrie, ia sã-mi spui tu mie...”

teatru

Milu Lalitrã: Sus! Mãria: Fâs! Milu Lalitrã: E, aºa o fi! Dracu ºtie, poate am uitat eu! Gârlici (rãsfoind caietul): Maistre, cam tandi pe mandi! N-am ce-þi face, luna asta te-ai cam întins, dai toatã leafa. Dar dacã þi-o fi tãiat guvernul din ea, ce ne facem? Milu Lalitrã: Aa, pãi nu se poate! Cã dacã da, scoatem ºi noi din teacã, ditamai sabia... ,,ªi dãi ºi luptã!” ªi aºa ºi pe dincoa... ªtii, la gazetã! ªi sã vedem care pe care ºi ce-o fi, vom mai vedea! Pânã atunci, domn‘Gârlici, nu mã lãsa! Sã dea dracii-n mine, tremur mai ceva decât piftia! Gârlici: Mãrie, drege-l, fã, pe maistru! Pune-i ºi-n traistã cã o scoatem noi la capãt! Astãzi, le fac la toþi ºi o reducere, pentru bucata lunarã de sãpun. Cumva trebuie sã-ºi spele ºi ei pãcatele! Mãria: ªi nu uita lansarea! Milu Lalitrã: E, cum sã uit?! Coana Reta e cu aranjamentul... O sã ºi vorbesc, ºtii, un spici, apoi omagii... Pãi, cum, se poate? Stefan Ianache... În plus, cartea... N-am citit-o... Mãria: Dar e bunã, nu? Milu Lalitrã: Doamnã, ascultaþi-mã, nici cã s-a mai scris ceva de talia asta de la rãzboi încoace! Ianache, ce sã mai?!... Domnule, ce e a lui e al lui, clasic în viaþã! Musai cu el în manuale! ...Apoi la Academie ºi propus pentru un Nobel! Reta (încercând pentru a treia oarã sã se ridice): Îþi dai seama, dacã l-ar lua, cât rom, þuici ºi vinuri am mai bea?! Mãria (iritatã, privind sub masã): Mãi domn‘ Gârlici, asta s-a piºat iar pe ea ºi... Uite, uite, baltã pe podea! Sã fie al dracu ãla care o mai ºterge sau o mai spãla! Pãi ce, eu sunt slugã la beþivanii ãºtia? Gârlici: Ptiu, fii al dracu, drace! Tu crezi cã mie îmi place? Ho, fã! Sã trecã ceasul ãl rãu! ªi sã avem ce lua mãcar din lunã în lunã de la... Cã sunt ºi ei cineva!

Scena II Milu Lalitrã o ridicã pe Reta Curcubea ºi, rezematã de umãrul sãu, cu sticla de þuicã în buzunar, ies împreunã din cârciumã.

Mãria: Începi sã-mi placi, dar nu mã duci! Gârlici (cântã din nou pãtimaº): Stai, fã, ºi ascultã! Of, ce dor, ce chin, ce jale/Pe la poarta dumitale/ Oof, ce dor, ce chin, ce jale/ Pe la poarta dumitale/Foaie verde foaie latã/La Ciolpani la Crucea Înaltã/La Mãria sprâncenatã.../ Bat-o Dumnezeu s-o batã!/ Mãria: Mariþa!... Gârlici: Tot aia e! ... Oof, ce dor, ce chin, ce jale, mãã/ Pe la poarta dumitale/Fã, Mariþo, ochi frumoºi!/Ochi frumoºi ºi drãgãstoºi/Laºi voinicii fãr‘ de bani/ªi gembaºi fãr‘ de cârlani/ Mãria: Oof, ce dor, ce chin, ce jale, mãã/ Pe la poarta dumitale... Gârlici ºi Mãria: Ooo, ce dor, ce chin, ce jale, mãã/ Pe la poarta dumitale... Gârlici: Ce Shakespeare, ce aia, ce ailaltã? Pãi, nu? Eminescu! Mãria: Cunoaºtem! Oof, ce dor, ce chin, ce jale, mãã/ Pe la poarta dumitale... Milu Lalitrã (aplaudând): O! Tu! Gârlici, pãrinte scump,/Îþi mulþumesc din suflet cã exiºti!/Bodega ta, tãrâm neîntrecut,/Nu ne-a lãsat în lume slugi!/De la tejheaua dumitale/Plecat-am unul câte unul/Spre culmi sã fim poeþi/Deci, îþi mulþumim ºi slavã þie/Pãrinte drag ºi scump ce eºti! Mãria (aplaudã ironicã): Domn‘ Gârlici, pentru o aºa odã, douã þigãri ºi-o þuicã de prunã sã plãteºti! Miroase a veºnicie! Meritã! Hai, plãteºti! Gârlici: Cunoaºtem! Dar, maistre, vremuri grele, trecem la caiet! Milu Lalitrã (întinde hartia pe care e scrisã poezia): Aºa, o încercare cu tentã filosoficã, pentru domn‘Gârlici! În chestiunea caietului, altfel nu se poate... Cãci nici ‘mnealui nu are izvoare cu bãuturi în fundul curþii! Dar, rogu-te, Domn Gârlici, mãcar o litrã aici ºi una pentru acasã, doar pânã dupã masã! Gata, astãzi, doar ºtii, zi de leafã! Reta (trezitã, în încercarea de a se ridica din nou, cade iarãºi în scaun): Dã-i, mã, cã face ãsta sevraj, mai ºtii, dã dracu în bâlbâialã ºi ne ºtie lumea! ...Apoi, na! E de-al nostru! Milu Lalitrã: Sãrut mânuºiþele, doamnã! Mãria: Bine pusã, cândva, în sus, la ditamai Editura Fâs!

Milu Lalitrã (din prag recitã): O! Tu! Gârlici, pãrinte scump,/Îþi mulþumesc din suflet cã exiºti/Bodega ta, tãrâm neîntrecut,/Nu ne-a lãsat în lume slugi!/ De la tejheaua dumitale/Plecat-am unul câte unul/Spre culmi sã fim poeþi/ Deci, îþi mulþumim ºi slavã þie/Pãrinte drag ºi scump ce eºti! Gârlici (cãtre Mãria): I-auzi! Maistru în toatã regula! Reta (în pragul cârciumii): Pãi tuta asta ºtie? Du-te dracu de securistã! Bã Gârlici, nu uita chestia aia...ªtii tu, cu ce-am vorbit! Gârlici (aude telefonul sunând): Mãrie, ia vezi, fã... Rãspunde! Mãria (îmbufnatã): Nici cã vreau sã mai aud! Îmi strâng catrafusele ºi mããã tot duc! Gârlici (îºi pune ochelarii ºi se îndreaptã spre telefon): Unde dracu zici cã pleci? Vrei sã te vândã ãºtia, în Cosovo, la turci sau greci? Pãi aflã ºi tu cã ãia nu au, ca mine, milã. Când nu mai eºti, la pat bunã, te fac salam... Pricepi? Mãria (lãcrimând): Mai bine! Poate mã proftesc la vreunul în gât! Of, ce-aº vrea! Sã-l vãd cum se zbate ºi cascã gura... Cã numai aºa o mai scoatem la cap cu voi! Ptiu, drace, niºte marþafoi! Gârlici (scoate din buzunar o bancnotã valoroasã, i-o întinde Mãriei, apoi rãspunde la telefon): Alo! Aici, Gârlici! ªtefan Ianache: Salutare, barosane! Ce mai faci? Cum o mai duci? Pânã-mi rãspunzi...cred cã ºtii povestea de la impresara mea... Gârlici: De la Reta Curcubea, nu? A, da, gata, ºtiu! ªtefan Ianache: O profesionistã! S-a ocupat de redactare, de mersul pe la editurã, la revistã... Ce sã-þi spun? Sunt mulþumit. Am cartea în mânã ºi, sincer, tremur de emoþii. ªtii cum e? Cã doar de-o viaþã, în context, ne-ai tot fost alãturi. Gârlici: Bucurii, maestre, la mai multe ºi mai mare! ªtefan Ianache: Ar fi a treia... E cu talent, cã doar cunoºti, e cu de toate scrisã... Acum sã vãd, cã am pus ºi o vorbã prin V. Kil, acolo sus... el e cu traficul de influenþã. Cu luatu-datu ºpaga la URS, mã înþelegi ‘mneata! Apoi, la pensie, cicã ãia ar mai da ãia din lunã, în lunã, un franc în plus... Gârlici: Vorba Mãriei, fâs! E, dar la vremurile astea, cum sã nu! Pãi, domn‘ ªtefan, mai adãugãm la ce, mai adineauri, coana Reta abia a zis? Dacã nu, toatã încrederea!...Vom face o lansare ca-n vremurile bune... ªtefan Ianache: De zile mari! Ar mai fi însã ceva... Vreau sã te întâlnesc. Doar un minut. Prin telefon, doar ºtii, ne mai ascultã ãºtia... Gârlici: Clientul nostru, stãpânul nostru... Pãi, la bodegã, pentru dumneata, la datorie, aici!

Scena III Gârlici îºi pune ºorþul, ia gãleata, mopul ºi ceva substanþe de fãcut curãþenie, trage cu ochiul la Mãria, apoi începe sã cânte. Gârlici: ,,De n-ar fi ochi ºi sprâncene/De n-ar fi ochi ºi sprâncene/N-ar mai fi pãcate grele/N-ar mai fi pãcate grele/Geaba lele, leliºoarã/Ochii tãi mã

actualitatea literarã 13 bagã în boalã!/Sprâncenile mã doboarã/ Geaba lele, leliºoarã/Ochii tãi mã bagã în boalã!/ Sprâncenile mã doboarã/Ochii ºi sprâncenile, mã/ Mãria (îºi bagã banii în sutien, între sâni) : Mãi, domn‘ Gârlici, dumneata mã bagi în pãmânt cu zile! (începe sã cânte împreunã cu el) …Ochii ºi sprâncenile, mã/Alea fac dragostile, mã/Alea fac dragostile/ …ªi, geaba lele, leliºoarã/ Ochii tãi mã bagã în boalã!/Sprâncenile mã doboarã/ Geaba lele, leliºoarã/Sprâncenile mã doboarã! Gârlici: Fir-ar-al dracu sã fie! …Cã nu mai am treizeci de ani! Sã te agãþ de grindã… ªi sã... mã þii minte pânã dincolo de moarte! Mãria (iertãtoare): Vise, taicã, vise! Dã sã ºterg eu urmele ãºtia de vacã încãlþatã! Nu de alta, dar te poþi împiedica în cârpe ºi îþi rupi ºi ce þi-a mai rãmas. Gârlici: Fã, a dracu mai eºti! Au, au! Ce-aº mai da cu tine de podea, dar îmi e cã acum vine Ianache ºi ne ºtie urbea! Mãria (incitatã): Ei, ºi? Cã doar n-oi fi eu prima! Gârlici (cu un ochi la Mãria ºi altul spre uºa de la intrare): E, ca sã vezi! Vorbeºti de lup ºi el, la uºã! Bine-ai venit, coane! Sã avem bani, s-avem ce... scrie. Mãrie, uitã-te, fã, ºi tu ºi vezi cum aratã un om deºtept! (cãtre ªtefan). O cafea, un pahar de apã, o lulea?! Stefan Ianache: Nu! Gârlici: Atunci ce mai face ‘telectualitatea? ªtefan Ianache: ªi-aºa, ºi-aºa... Oameni ºi oameni! Domnule, din scris, la vremurile de-acum, nici de opinci! Auzi dumneata, parcã era mai bine pe vremea scrântitului numaicã nu te lãsau ãia sã-þi descarci ºi tu, ca omul, sufletul! Unii au scãldat-o cu ,,Poporul, Ceauºescu, România”... Þi-aduci aminte? Zi de zi, la radio, fix, la ºapte fãrã un sfert. M-apucau dracii ºi plecam de acasã! Alþii, cu ciripitul, conºtiinþa de clasã... Cã ãia cu lupta, puzderie. Câtã frunzã, câtã iarbã! Mãria: Parcã astãzi e altfel! ªtefan Ianache: Vremuri ºi vremuri! Numai cã la ãstea noi, tot ei! Poporul tãu, ca ºi al meu, parc-ar fi blestemat! Gârlici: Apropo, nea ªtefane, de ce nu ai plecat? La‘mneata, acolo, în Israel? Cã înainte de ‘89, mai, mai sã te lege to‘arãºii, fie ºi numai cã îþi doreai. ªtefan Ianache: Domn‘ Gârlici, ºi pe-acolo, ºi pe-aici, tot una! Crezi cã în altã parte curge miere? Da de unde! La Moscova, la Paris sau Ierusalim, doar þi-o aratã ãºtia, cu politica. Evident, în vitrina lor! Pânã la degustare, ehe... ªi musai sã te prinzi în horã, cã altfel, apã gelatinatã cu miros de ce vrea negustorimea. Gârlici: Ovreimea! Cã bine zici! ªi nimic? La vreun partid? Cã-i vãd peai dumitale de la stânga, pânã la dreapta, pe unii chiar ºi mai la...! ªtefan Ianache: ªtii ce? Nu aº prea mai vrea! Ovreu, ovreu, însã mai bine-mi vãd de treaba mea! Au plãtit ai mei destul! Eu... Ce s-o mai lungim?... Gârlici: Pãi, sã aud! ªtefan Ianache (în ºoaptã) : La lansarea asta, a mea, ar veni ºi ãia de sus, de la URS. Cicã l-ar aduce V. Kil pe Prepuþã! Unii zic ºi de ªtefârþã! Iar ãºtia-s cu pretenþii. De-aia aº vrea, dacã s-ar putea... Sã te ocupi de ei, discret, fãrã sã ºtie lumea. Chiar dumneata! Gârlici: Mãi, nea ªtefane, ãºtia îndrãznesc sã facã asta cu toatã lumea? Cu dumneata, cu ovreimea? Mare comedie! Dar dacã da, cum sã nu, dar... Acum ºtii cum e... În plus, depinde ºi ce vor vrea boierii. ªtefan Ianache (ºi mai în ºoaptã): Nu au limite! ªi cum sã-þi spun, ei ar vrea ºi marafet ºi o plimbare pe la Dunãre, la vale... La plecare, icre negre, moruni, cegã, un portbagaj, iar, între ei, cel mult vreo doi, trei crapi. Apoi un cabernet ºi ceva albiturã... Potrivite la specialitãþi din peºte, la care, musai saramurã! Îþi dai seama, mã usucã! Dar n-am ce face! Dacã vreau sã ajung la URS ºi sã iau un ban în plus... Salvarea mea, acum, eºti dumneata! Gârlici: Aoleu, Doamne! Dar, bre, costã! Costã al dracului! ªtefan Ianache: ªtiu! Mi-am prins mintea cu diavolul! Nu mai e cale de întors! O sã mã punã pe butuci. Mã consolez cu gândul cã doar, doar, voi mai recupera mãcar ceva. Gârlici: ªi dacã nici n-apuci?! Pensia, cã despre ea e vorba?! Pe dumneata, te cunoaºte lumea! Cum se spune, la orice pas, cu socotealã! Tocmai acum, la bãtrãneþe, þi-ai gãsit sã arunci cu francii la Prepuþã în poalã? ªtefan Ianache: Nu-mi mai spune cã-mi vine cu leºin, Doamne, cum mai tremur! Parcã-s apucat de boalã! Gârlici: Atunci cum facem? ªtefan Ianache: Stai sã-mi revin! Gârlici: Mãrie, adu un lichior, ceva, un pahar cu vin! Domn‘ ªtefan, nu te gândi, dau din partea casei. Destul te mai jupoaie alþii! Mãria (îi întinde farfuria cu paharul, apoi se întoarce spre tejghea. În ºoaptã): A dracului dambla zgârcenia! Domnule, mai, mai sã dea ochii peste cap ºi sã-ºi înghitã limba. Gârlici (cãtre ªtefan): Curaj, hai! ªtefan Ianache: Asta e! Fie ce-o fi! Rãmâne cum þi-am spus! Mãria (ca pentru ea): E, asta e la Editura Fãs! Fâs ºi plâns cât timp cu dracu în cârd te-ai pus!


14 actualitatea literarã Constantin BUICIUC

reviste / bloguri

Revista revistelor literare

România literarã În numãrul 42, din 21 octombrie 2011, sunt publicate douã interviuri cu Regele Mihai, transmise, în 1994 ºi 1995, la Radio 3ZZZ din Melbourne (Austrailia). Realizate de Eugen G. Ionescu, interviurile au fost prezentate, transcrise ºi adnotate de Ilie Rad. Din ele aflãm date interesante despre personalitatea Regelui care, la 25 octombrie, a împlinit 90 de ani. Mai aflãm amãnunte semnificative despre abdicarea forþatã de la 30 decembrie 1947 ºi despre felul cum a fost judecat ºi executat mareºalul Ion Antonescu. Regele comenteazã ºi felul cum se poziþionau autoritãþile din 1994 ºi 1995 faþã de revenirea sa în þarã. În editorial, Nicolae Manolescu îºi continuã pledoaria din numãrul trecut pentru studierea umanioarelor în învãþãmântul liceal, folosind o afirmaþie a lui Titu Maiorescu, din vremea tinereþii: „… pe când în scrierile modernilor auzim întotdeauna vorbind un individ, cu mãrginirea sa egoisticã, în operele clasicitãþii, în Tucidide, în Cezar, în Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare cã auzim însãºi istoria, în epopeele lui Homer ºi în cântecele rustice ale lui Virgilie, nu vedem pe poet, ci chiar întâmplãrile ºi realitatea poeticã.” La rubrica sa, “Scripta manent”, Alex ªtefãnescu face portretul scriitoarei Oana Orlea, care, prin nobleþea spiritului ei, s-a ridicat deasupra vicisitudinilor istoriei.

poetului revoluþionar, a fost poet pur ºi simplu. Nu a scris ca sã reformeze, a scris ºi atât. E aici una dintre marile lecþii, mai importantã decât oricare dintre marile teorii.” Gelu Vlaºin afirmã: “Bacovia nu reprezintã nicidecum aisbergul deprimãrii, ci este mai degrabã motivaþia alienãrii în faþa unor prezumtive stãri amnezico-apocaliptice.” Dan Bistricean este de pãrere cã „Bacovia ne relevã, în cheie laicã ºi esteticã, evidenþa deºertãciunii. Lucru destul de incomod pentru omul contemporan, infatuat ºi computerizat, care se grãbeºte sã-i agaþe poetului eticheta de „inadaptat.” Paginile din mijloc ale revistei sunt ocupate de 33 de stanþe ºi versete de George Bacovia, dintre care citãm o Stanþã medie: “Nu ºtiu dacã/ Sunt înþelese/ Aceste stanþe./ Dar mie-mi fac plãcere./ Ele vorbesc/ De-un suflet delicat/ În goanã de barbar.” În interviul luat de Marius Manta, Mircea Colºenco spune: “Poezia lui George Bacovia nu are nicio provincie anume.” Dinu Flãmând îºi numeºte studiul din dosar Bacovia, marele mister al poeziei româneºti. Despre poezia lui Bacovia mai scriu: Constantin Trandafir, Adrian G. Romila, Viorel Cernica ºi Vasile Spiridon. Ultima paginã a revistei este închinatã tot lui George Bacovia, cuprinzând opt poezii ale marelui poet traduse în limba francezã de Elena Bulai.

Poesis internaþional Poesis internaþional este un magazin literar, care apare trimestrial, la Satu Mare. Prima parte a numelui revistei ne aratã cã ea, revista, este sora cosmopolitã a cunoscutei Poesis Poesis, condusã de poetul George Vulturescu. Numãrul din septembrie 2011 ne atrage imediat atenþia prin grafia curat internaþionalã a titlului realizat de computerul care nu ºtie, desigur, româneºte: Poes:s int9rnational int9rnational. Altã surprizã: în loc de un editorial, citim trei. Dumitru Pãcuraru îl evocã pe marele muzician Johnny Rãducanu, iar Claudiu Komartin, pe marele poet Mircea Ivãnescu. Al treilea editorial, cel al lui Daniel Bãnulescu, sub afirmaþia din titlu, Orice scriitor e un centaur centaur, conþine un fel de maxime despre scriitori, unele de mare valabilitate, cum ar fi aceasta: “Un artist poate avea un caracter putred ºi totuºi sã fie important ca artist, numai la începutul carierei, atunci când talentul, pe care încã n-a apucat sã ºil distrugã, îl poartã de unul singur înainte.” Remarcãm, de asemenea, numãrul mare de poeþi tineri, români ºi strãini, prezenþi cu grupaje de versuri ºi cu mici, dar penetrante prezentãri. Astfel, putem citi versuri de: Daniel Bãnulescu, Rita Chirian, Claudiu Komartin, Radu Niþescu (România), Krusovszky Denes (Ungaria), Vera Pavlova (Rusia), Ales Mustar, Barbara Pogacnik, Esad Babacici (Slovenia). Nu lipsesc maeºtrii: Tomas Salamun (Croaþia), ªerban Foarþã, Ion Mureºan (România), Julio Cortazar (Argentina). Citãm versuri ale lui Julio Cortazar, cunoscut prozator atras ºi de muza poeziei: “Întotdeauna începe sã plouã/ la mijlocul filmului,/ floarea pe care þi-am adus-o ascundea/ un pãianjen la pândã printre petale.// Cred cã ºtiai asta,/ dar ºi cã ai favorizat nenorocirea./ Întotdeauna îmi uitam umbrela/ când porneam în cãutarea ta,/ restaurantul era plin/ ºi se vorbea de rãzboi prin colþuri.// Am fost o notã dintr-un tangou/ pentru melodia ta indiferentã.” Cronicile literare sunt consacrate, desigur, volumelor de poezie. De exemplu, Graþiela Benga scrie despre volumul de versuri La douã zile distanþã de Marin Mãlaicu-Hondrari, iar Teodora Coman, despre Pavor nocturn de Dan Sociu.

Cronica Salonul literar al numãrului 9, din septembrie 2011, îl are ca invitat pe cunoscutul poet ºi jurnalist Nicolae Prelipceanu, redactor-ºef al revistei Viaþa Româneascã. Din amplul grupaj de versuri, citãm prânz ºi delir, în care trecerea de la fizic la metafizic se face în spiritul poeziei minimaliste: „tai bucãþile de carne din farfurie/ ºi gândul îmi zboarã/ la propriul meu corp// asupra cãruia o foame/ cu mult mai mare/ îºi va exersa furculiþa ºi cuþitul// omor furnicile care-mi invadeazã/ baia ºi bucãtãria/ în cãutarea hranei lor/ ºi mã omor pe mine însumi/ de zeci/ sau sute de mii de ori// oare ce gust va avea carnea mea/ în gura lui Dumnezeu/ oare cât de mult trebuie sufletul perpelit/ ca sã fie gustoasã/ mã-ntreb.” Ionel Savitescu prezintã partea a doua a recenziei lucrãrii Istoria celui de al doilea rãzboi mondial de B.H. Liddell Hart, apãrutã la Editura Orizonturi, din Bucureºti, în 2006. Recenzentul român subliniazã unele concluzii ale istoricului englez: în 1943, rãzboiul ar fi putut sã se încheie, dar Molotov ºi Ribbentrop nu sau înþeles, în urma întrevederii de la Kirovograd; în partea a doua a conflagraþiei, amestecul lui Hitler în deciziile generalilor sãi a avut urmãri catastrofale; Germania ºi-a subestimat adversarii ºi înfrângerea a fost fireascã, deoarece naziºtii s-au opus întregii lumi civilizate. Iulian Ciubotaru scrie despre timp ºi istorie în romanul Noaptea de sânziene de Mircea Eliade. Ca în fiecare numãr, Valeriu Stancu, redactorul-ºef al revistei, prezintã, pe ultima paginã, un poet al literaturii universale. De data aceasta, invitatul rubricii PoeMondia este poetul belgian Wilem Roggeman.

Ateneu Numãrul dublu, 8-9, din august – septembrie 2011, conþine un amplu dosar George Bacovia, la 130 de ani de la naºtere. Octavian Soviany scrie despre Bacovia ºi poezia provinciei. Subscriem la concluzia studiului: “În timp ce Arghezi, Blaga sau Barbu par sã treacã printr-o crizã de receptare, Bacovia e mai viu ºi mai actual ca oricând, dovedind cã poezia lui era pentru mai târziu, pentru mult mai târziu. Prin extraordinara lui posteritate, “marginalul” Bacovia mai dã o datã cu tifla „centrului” atins de sclerozã.” Constantin Cãlin semneazã studiul “Încetãþenirea” lui Bacovia. Ancheta Bacovia ºi poeþii tineri cuprinde câteva rãspunsuri demne de tot interesul. Radu Vancu, de pildã, scrie: „El (Bacovia, n.n.), cel care, lipsit de vocaþia

nr.13 n octombrie 2011 în þara noastrã. Nicolae Coande prezintã fenomenul Soljeniþîn, pornind de la o carte a americanului Daniel J. Maghoney, profesor de ºtiinþe politice. Reþinem imaginea unui mare scriitor ºi a unei mari conºtiinþe a lumii contemporane. Putem citi versuri de: Miron Kiropol, Lidia Popiþa Stoicescu, ªerban Foarþã. Poezia universalã este reprezentatã de poetul german Joachim Sartorius. Prezentarea ºi traducerea îi aparþin lui Constantin Abãluþã. Într-o emoþionantã evocare, Tudorel Urian îl prezintã pe Horia Rusu, un politician cum aproape cã nu mai existã în România, un gentleman al politicii, care a influenþat evoluþia autorului în primii ani postdecembriºti. Într-un excepþional eseu, Mariana ªenilã-Vasiliu pune faþã în faþã gemenii demonici ai totalitarismului: naþional-socialismul ºi comunismul. Autoarea nu uitã sã ne aminteascã faptul cã la originea totalitarismului secolului XX stã Revoluþia Francezã, care alãtura, paradoxal, utopica “Liberté, egalité, fraternité” cu eficienta, cât se poate de reala ghilotinã.

Nord Literar Numãrul 9 (100), din septembrie 2011, conþine o paginã de versuri de Ioan Es. Pop. Citãm începutul unui extraordinar poem: Apocalipsa vine la pachet pachet./ azi ai noroc, dar mâine nu se ºtie./ ecranu-i bosumflat ca o piftie/ sub care carnea noastrã moare-ncet.// suntem copiii unor vremuri mici./ reptilele se-mbracã la armani./ în limuzine huzuresc arici/ ºi-n parlament se-nfruntã ºobolanii.// tu zici cã vezi ce rãu te umileºte./ eu vãd chiar rãul care face rãu./ în dosul blocului, eternul peºte/ stã sã devinã dumnezeul tãu.// prietene, aici e rãul pur./ mai pur ca priza ta de heroinã./ într-un iatac, iubita ta virginã/ se scaldã în pãcat ºi în huzur.” Mai putem citi versuri de: Gheorghe Pârja, Ioan Moldovan, Echim Vancea, George Vulturescu, Mirel Giurgiu, ªtefan Baciu. Mai mulþi scriitori, din generaþii diferite, salutã apariþia numãrului o sutã al revistei din Baia Mare. Alãturãm salutul nostru!

Argeº În numãrul 9 (351), din septembrie 2011, Dumitru Ungureanu, pornind de la volumul Viaþã ºi cãrþi – Amintirile unui cititor de cursã lungã de Nicolae Manolescu, îl ironizeazã fin pe preºedintele Uniunii Scriitorilor, considerându-l posesor al “sentimentului românesc al suficienþei de sine”. Versurile numãrului sunt semnate de: ªerban Foarþã, Mihai Posada, Nicolae Jinga, Alexandru Cazacu, Ioana Geacãr, Liana Alecu. Poezia universalã este reprezentatã de poetul turc Fazil Husnu Daglarca. Traducerea versurilor ºi prezentarea sunt asigurate de Leo Butnaru. Gellu Dorian oferã douã pagini de prozã din romanul în pregãtire Duane House. Cartea de la Uppsala.

Cafeneaua literarã

Contemporanul Editorialul numãrului 10 (750), din octombrie 2011, semnat de directorul revistei, Nicolae Breban, se numeºte Boala resentimentului. Pornind de la mediocritatea liderilor comuniºti români, care au fost impuºi la putere de cãtre armata sovieticã imediat dupã al doilea rãzboi mondial, editorialistul ajunge la caracterul utopic al marxism-leninismului. În final, Nicolae Breban explicã în ce constã boala resentimentului, într-un pasaj memorabil: “… numim resentiment o boalã moralã gravã, descrisã în termenii lui Nietzsche, care îi face pe unii – în momente de crizã socialã pe foarte mulþi! – sã doreascã sã se înalþe din poziþia lor socialã ºi umanã, care li se pare nedreaptã ºi sã urce iute în realitatea socialã, dar nu prin merite proprii, ci prin desemnarea unui duºman care, pasã-mi-te, s-ar opune lor ºi binelui public. Nu mai e nevoie sã adaug cã aceastã boalã a resentimentului nietzschean a fost motorul de care s-au folosit naziºtii germani, indicândui pe evrei ca o plagã a omului arian ºi a civilizaþiei sale; dar ºi comuniºtii, indicându-l pe burghez, mic sau mare, ca duºman, pe cel care posedã – ºi nu doar avuþii materiale, dar ºi calitãþi native sau dobândite, deºi despre aceasta se vorbea doar în surdinã în zgomotoasele forme ale propagandei! – ºi care, spuneau ei, a împiedecat, în prezent, dar ºi în cursul întregii istorii, progresul ºi adevãrata valorizare a celorlalþi.” Alex ªtefãnescu, în Bucurie ritualizatã, subliniazã valoarea operei lui Mihail Sadoveanu, oprindu-se asupra a douã capodopere: Þara de dincolo de negurã ºi HanuAncuþei. Constantina Raveca Buleu analizeazã volumul H.G. Wells. Utopia modernã de Mircea Opriþã, apãrut, de curând, în a doua ediþie. Gabriel Andreescu ontribuie la “Cazul Breban”, reluând un lung studiu publicat iniþial în revista Timpul.

Acolada În numãrul 9 (47) din septembrie 2011, Ana Blandiana, în tableta de pe ultima paginã, O aurã de blândeþe, se întreabã dacã românii se pot considera un popor blând, de vreme ce, în secolul 20, ºi-au ucis doi ºefi de stat ºi doi prim-miniºtri. Se pare cã românii, care vor sã-ºi ia ca prototip ciobanul moldovean din Mioriþa – victima prezumtivã, seamãnã mai mult cu ceilalþi doi ciobani – agresorii (tot prezumtivi). În Soluþia monarhicã, Gheorghe Grigurcu aratã câteva avantaje ale formei de guvernãmânt monarhice: lunga tradiþie monarhicã din România, rezultatele excepþionale obþinute de þãrile europene conduse de regi, rolul regelui de mediator între forþele politice. Redutabilul critic literar nu este de acord cu comportamentul ostil al puterii postdecembriste iliesciene faþã de Regele Mihai ºi nici cu declaraþiile iresponsabile ale actualului preºedinte al României, legate de rolul fostului suveran în instalarea comunismului

În numãrul 9 (104), din septembrie 2011, Ion Lazu ºi Clara Mãrgineanu semneazã texte in memoriam Constantin Stan. Prezintã poeme: Florina Isache ºi Petruþ Pârvescu. Citãm o poezie fãrã titlu a Florinei Isache, care respirã în aerul pur al versurilor lui Nichita Stãnescu: “Îmi sprijin capul de omoplatul tãu./ Þãrâna se aºazã pe iriºi.// Cântecul sfâºiat al pãsãrii/ cade în cercuri.// Mâinile tale strâng culorile.// Respirãm din aceeaºi aortã,/ simultan./ Simultan.” La rubrica sa, Maratonul optzeciºtilor, Adrian Dinu Rachieru se opreºte la poetul basarabean Emilian Galaicu-Pãun. La rubrica Lector, jurnalistul, criticul literar ºi prozatorul lugojean Cristian Ghinea prezintã cartea unui alt autor lugojean, Simion Todorescu. Este vorba de un volum de aforisme, intitulat Gânduri… gânduri…

Arca În numãrul triplu, 7-8-9 (256/257/258), pe 2011, putem citi cronici literare de Romulus Bucur, Lia Faur, Felix Nicolau, Gheorghe Mocuþa, Vasile Dan. Istoricul literar I. Funeriu îl evocã Gheorghe Tohãneanu, la trei ani de la dispariþie. Reþinem: “..profesorul n-a îmbrãþiºat aspectele formale ale modelor trecãtoare: nici structuralismul în anii ’60, nici textualismul anilor ’70-’80, nici postmodernismul deceniilor urmãtoare. Cât despre terminologiile, adeseori inutil sofisticate, profesorul le vitupera, convins cã perpetua inovaþie terminologicã nu face altceva decât sã mascheze penuria ideilor.” Poeziile numãrului sunt oferite de: Domnica Pop, Balasz Attila, Lazãr Magu, V. Leac, t.s. khasis, Nicolae-Nicoarã Horia, Vladimir Belity. Transcriem douã haiku-uri de Vladimir Belity: “Cât narcisism:/ Lungile trestii pe lac/ Unduindu-se.”; “Sub acelaºi cer/ Încremenit în stele/ Mã-mbãt bând lapte.” Lirica universalã este prezentã prin poeta austriacã Ingeborg Bachmann (1926 – 1973). Traducerea din limba germanã este asiguratã de Constantin Dragoº. Citãm un poem bacovian, intitulat Harlem: “Din norii grei se rup zãgazurile,/ ploaia se cerne prin luminator,/ ploaia tresare pe scãrile de fier/ ºi bate tabla vechen do major.// Oraºul negru-ºi roteºte ochii albi/ ºi dupã orice colþ e un final./ Tãcerea submineazã ritmul ploii./ Oprit e blues-ul pluvial.”

Apostrof Numãrul 9 (256), pe anul 2011, se deschide cu un articol in memoriam Mircea Ivãnescu, semnat de Dan Cristea. Anca Sântimbrean ne aratã “Cum se poate trãi printre morþi”, analizând poezia de dupã 1990 a Ilenei Mãlãncioiu, obsedatã, ºi aceasta, ca ºi cea de dinainte, de ideea morþii. Articolul este însoþit de douã poezii ale Ilenei Mãlãncioiu, în românã ºi în italianã. Traducerea îi aparþine lui Danilo De Salazar. Oana Presecan scrie despre mitul fondator al unor lumi inventate, pornind de la douã romane emblematice ale unor foarte importanþi scriitori sud-americani: Casa verde (1965) de Mario Vargas Llosa ºi Un veac de singurãtate (1967) de Gabriel Garcia Marquez. Poemele numãrului sunt oferite de Andrei Zanca ºi de Leo Butnaru. Am mai primit, la redacþie: Mozaicul, nr. 8 (154), 2011; Fereastra, nr. 5 (63), septembrie 2011, Oglinda literarã, nr. 117, septembrie 2011, 15 iul.-15 sept. 2011, Pro Saeculum nr. 5-6, Hyperion, nr.7-8-9/2011


Remus V. GIORGIONI

nr.1 nnoctombrie nr.13 octombrie2010 2011

Igor Ursenco, ALERTÃ DE GRAD ZERO în proza scurtã româneascã actualã (antologie), Ed. Herg Benet, Bucureºti, 2011 Multaºteptatã (ºi lansatã duminicã 16 oct. la

Timiºoara), antologia cuprinde un numãr de 56 de autori de diferite vârste/generaþii, din toate zonele þãrii, inclusiv Basarabia ºi diaspora. Un numãr considerabil de oameni ºi generaþii dar tocmai aceasta poate crea impresia de mixtum compositum, chiar dacã unul benefic. Majoritatea celor din generaþiile mai tinere (25-40 de ani) sunt literaþi împliniþi, realizaþi ºi în alte domenii ale literaturii, cu precãdere în poezie: Em. GalaicuPãun, Robert ªerban, Alexandru Potcoavã, Adrian Suciu, Leonard Ancuþa, Ionuþ Caragea, Dmitri Miticov, Aleksandar Stoicovici, Cosmin Perþa etc. Existã destul de puþini prozatori de cursã lungã (ºi de profesie) în cuprinsul antologiei lui Ursenco: îl avem mai întâi pe „greul” Gheorghe Schwartz, apoi pe – la fel de greul - Bedros Horasangian, pe Horia Gârbea, Alexandru Petria, Adrian Buzdugan, Lucia Dãrãmuº, Carmen Firan. Cu toate inerentele stângãcii ºi improprietãþi de limbaj (observate mai cu seamã la cei care gândesc într-o limbã ºi scriu într-alta), antologia de prozã este mult mai unitarã decât cea de poezie, prezentatã mai jos. Nu ºtiu însã cât e de reprezentativã: autorul acestor rânduri cunoaºte cam tot atâþia prozatori români reprezentativi, care n-au fost incluºi în cuprinsul acestei cãrþi… (cã, de fapt, nici nu puteau fi prinºi cu toþii. El a fost!). Avem în faþã, totuºi, o carte de invidiat – de dorit în orice bibliotecã.

Ion Lazãr da Coza, Apusul îngerilor, povestiri, Ed. Armonii culturale, Adjud, 2011 (Eposs Colection) Deºi situat într-un topos (oarecum) provincial, autorul – prozator ºi poet - atacã cu îndrãznealã teme universale, cu un stil mai mult decât decent: Pietrele, Declaraþie, Noaptea, Potopul, Oraºul, Lacul negru, Vestala. Volumul este dedicat profesorului Valeriu Anghel, care îºi asumã integral „responsabilitatea calitãþii corecturii textului din aceastã carte”, lucru mai rar întâlnit (ºi înfãptuit).

Lucreþiu Epure, A treia zi dupã scripturi, Eubeea, 2011 ªi tot la capitolul prozã semnalãm ca pe o plãcutã surprizã apariþia primului roman al lugojeanului (prin adopþie) Lucreþiu Epure, carte lansatã joi, 20 oct., la Galeria Pro Arte. Avem în

cãrti, / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! faþã un roman închegat, bine structurat pe capitole (XXXVIII), cu acþiunea bine „premeditatã” ºi condusã impecabil. Scriitura este mult peste medie – lucru remarcabil pentru un debutant – cu unele sclipiri de prozator profesionist, din care exemplificãm: „Luna, urcatã în ceruri, poleia în argint splendida noapte de varã. De undeva se auzea un cântec fluierat, un flãcãu se întorcea, probabil, de la vreo fatã. Satul se pregãtea sã punã capul pe pernã, îºi trãgea pe el pãtura indiferenþei ºi… o sã mai vadã el, cã ºi mâine este o zi” (pg.73). Venind într-o bunã tradiþie a prozei „sudice” sau muntene (Zaharia Stancu, Aurel Maria Baros), primul roman al lui L.E. se citeºte cu plãcere, pentru cã zugrãveºte metehnele postrevoluþionare ºi calitãþile magistral-

orama poeziei universale a lui A.E. Baconsky îþi puteai forma o imagine despre miºcarea poeziei în lume.

tradiþionale ale unui sat teleormãnean – toate acele „bune ºi rele” care greveazã viaþa în general. Nu vi-l povestim, citiþi-l domniile voastre înºivã, cã meritã!

cotã valoricã abia dupã 1989. Dar hai sã ne ºi argumentãm cu citate aserþiunile: „I-aº scrie omului, dar crezi cã citeºte?/Culcat pe un cuþit în camera mea/parcã nu sunt pe pãmînt,/am vorbit poezie din tinereþe, provizii pentru anii cînd frigul/se va nãpusti peste mine…” (Frumuseþe, ce departe eºti tu); „Mîna ta pîlpîie-n întuneric cînd/mi-atingi obrazul/ tot ce-mi spui opreºte sîngerarea, furia, venite din tãrîmul puterii…/…/paharul din care beam împreunã e gol/cum s-a golit iubirea sã ne poatã pãtrunde tîrziu…/iar frumuseþea e sã þii un om de mînã mult timp, dupã ce neatent, fãrã sã vrei,/l-ai pierdut.”(Frumuseþea e sã þii un om de mînã). Dar despre un poet de talia/forþa lui N. Coande va scrie mai pe larg unul dintre noi.

Cele mai frumoase poeme din 2010, selecþie de Claudiu Komartin ºi Radu Voncu, Tracus Arte, 2011 Este o antologie de poezie contemporanã în viziunea a doi dintre corifeii generaþiilor actuale, apropiaþi ca vârstã ºi preocupãri ºi avându-l ca lector pe Cosmin Perþa, o altã tânãrã speranþã, poet ºi prozator. Concepþia graficã a cãrþii e realizatã de Ana Toma („concept grafic” înseamnã altceva). Antologatorii realizeazã mai întâi o radiografie a celor mai bune volume de versuri publicate în 2010, cuprinzând 33 de autori , mai de mult timp sau mai recent consacraþi; ªapte debutanþi (este ºi numele celei de-a doua secþiuni); ºi 10 staruri culese din periodice sub titlul Guest stars. „Dupã cum se poate constata la o simplã verificare a sumarului, antologia de faþã e una ecumenicã, lipsitã de orice intenþie militantã…”, zic autorii. Cam prea ecumenicã, am zice noi, fiindcã în absenþa unui numitor comun tematic, e greu sã alãturi autori atât de diferiþi ºi de îndepãrtaþi în timp, ca stil, vârstã biologicã sau generaþionistã. Nu ºtim cât de bine se potriveºte o atare iniþiativã în alte spaþii culturale, dar „ pe româneºte” sunã cam amestecat. Ceea ce nu se poate spune ºi despre antologia de prozã scurtã „antologatã” anterior). Cartea se vrea un summum bonum al celor mai „bune, frumoase ºi adevãrate” cãrþi publicate anul trecut (deºi credem cã ºi noi iubim poezia, nu suntem în mãsurã sã „afecþionãm” în totalitate o carte nãscutã artificial din dorinþa de a ne alinia la un trend mondial). Ea se citeºte totuºi cu interes ºi meritã mai mult spaþiu de dezbatere, chiar polemicã; deºi ar fi multe de spus în privinþa ideii de a antologa „cele mai frumoase poeme” ale unui an. Mai exact spus, ar fi cele mai bune, mai reuºite, fiindcã ideea de frumos în literaturã –ºi mai cu seamã în estetica ultimelor decenii, unde frumoase sunt ºi poemele sexiste, psihedelice sau coproculturiste – este uneori nepermis de laxã. Singurul aspect pozitiv al unei atari întreprinderi este cã (într-adevãr) cititorul pasionat de poezie îºi poate face o imagine cât de cât cuprinzãtoare a poeziei româneºti de actualitate cum, pe vremea noastrã, citind Pan-

Nicolae Coande, Femeia despre care scriu, Ed. Mãiastra, Tg. Jiu, 2010 (colecþia de Poezie) Unul din poeþii importanþi ai momentului, scriitor de forþã (inclusiv în atitudinile sale critice), Nicolae Coande despre femeie niºte versuri viguroase („virile”) – „versuri de bãrbat”. Se lipseºte de orice prezentare, pe coperta a patra, sau vreo înºiruire de referinþe critice în apendicele volumului, considerând, pe bunã dreptate, cã nu mai are nevoie de prezentare. Ca ºi alþi colegi de generaþie, sau mai vârstnici (George Vulturescu, Gellu Dorian), N.C. se afirmã la adevãrata

Nicolae Sârbu, Eu Nicolae de Ohaba, DACIA XXI, 2011 În colecþia de-acum consacratã „Scriitorii la ei acasã” - coordonator Ion Vãdan - prietenul nostru ohãbean Nicolae Sârbu, poet, reporter ºi publicist scoate o nouã carte reprezentativã, carte apãrutã în colaborare cu Primãria Boldur (cum scrie negru pe alb pe spatele paginii de gardã). În loc de prefaþã avem un microeseu al autorului, „Cât de rãtãcit ºi risipitor mai e fiul risipitor?”, din care citãm: „Prin aceastã carte, ca un fel de titlu de nobleþe, adicã de Ohaba Ohaba, eu, fir de iarbã de Ohaba, îi aduc locului natal o liricã ºi dramaticã mãrturie de dragoste… Aceastã carte fiind, dincolo de artã ºi mãrturie prin poezie, ºi un fel de mulþam cu glas înlãcrimat de bucurie”. Cartea are cca 100 de pagini, isprãvindu-se cu o prezentare a autorului, în cuvinte ºi în imagini. Volumul este structurat în trei secþiuni, fiecare cu fior propriu ºi încãrcãtura ei de nostalgie: Prea buimacul fir de iarbã, Întâmplãri sub nucul tãiat, ªi palma panoului de

onoare al obârºiei. Dar în poemul liminar, Rugã profanã, autorul se întrece pe sine: „De la câmpie profanã totul bine, stãpâne,/seminþiile tale prosperã;/doar cã pentru veºnica rostogolire/era mai bine sã fim fost o sferã./…/La noi cel mai frumos se moare,/ tragem toþi de nasturi câte-un zeu;/dezleagã-ne stãpâne de rumoare,/fii milostiv cu bietu-mi Eu.” Ca o remarcã de prim ordin – ºi la prima strigare! – putem constata cu plãcere un vânt nou în pânzele poeziei lui N.S. – dar ºi cunoscutul stil molcomironic cu implicaþii în social ºi diurn.

Victoria Milescu, Dreptatea învingãtorului, - poezii Editura Rafel, Bucureºti, 2010 Victoria Milescu, Floarea vieþii – versuri –

(ediþie bilingvã, româno-georgianã de Zaira Sanharadze), Ed. Rawex-Coms, 2010 Poetã importantã, congenera noastrã se bucurã de aprecierea unui numãr impresionant de critici ºi scriitori români contemporani: Romul Munteanu, Cezar Ivãnescu, Gh. Tomozei, Sultana Craia, Radu Voinescu, Geo Vasile, Victor Sterom, Radu Cârneci, Miron Þic, Constantin Abãluþã. Miza pe V.M. o pune ºi Gh. Istrate, unul dintre poeþii români importanþi, care-o prezintã pe coperta a patra a Dreptãþii învingãtorului. „Poeþii vorbesc despre lumi nevãzute/credeþi-i pe nebunii salahori la neant/…/neîndemânatici la tribulaþii terestre/ cãzuþi din ironie divinã aici pe pãmânt/…/iubiþi-i, sunt îngerii decãzuþi/cu nostalgia planetei pierdute…/presimþind cã într-o zi îºi vor lua zborul/spre þinuturi cu mult mai amare…” Aceºtia suntem noi, poeþii – aceasta e poeta Victoria Milescu!

Carmen Focºa, Cimitirul zeilor, Ed. Granada, Bucureºti, 2010 Carmen Focºa, Apã ºi foc (sonete, poeme inedite), Ed. Universitarã, Bucureºti, 2011 Distinsã profesoarã de românã ºi cercetãtoare în domeniul cultural-educaþional, cu toate cã susþinutã la debut de Ana Blandiana, Carmen Focºa s-a afirmat plenar abia dupã 1990. Mai semneazã plachetele de versuri Pãrul tãu albind – pãgâneascã tãmâie (2005), Confortabila singurãtate (2006), Strigãt ºi semne (2008). „Carmen Focºa a avut… curajul de a rãmâne singurã în faþa propriului ei talent, nerenunþând la nimic ºi neforþând nimic, îndoindu-se fãrã încetare de sine însãºi ºi de lume, dar niciodatã de poezie” (Ana Blandiana).


16 actualitatea literarã n Festivalul Internaþional de TTeatru eatru de la Sibiu se vede în Japonia Sibiu, 26 octombrie 2011. Cel mai important festival de artele spectacolului din România va fi prezentat de Televiziunea Naþionalã din Japonia (NHK) în cadrul unui documentar despre oraºul Sibiu ce va fi difuzat joi, 3 noiembrie, ora 21. Documentarul face parte din seria „Sekai Fureai Machiaruki / Întâlnire cu lumea, la plimbare prin oraº“, un program ce îºi propune sa reflecte viaþa din cele mai frumoase oraºe ale lumii. Primul episod din aceastã serie a fost difuzat pe data de 29 martie 2005, bucurându-se de o audienþã importantã. Documentarele sunt prezentate saptamânal ºi au o duratã de 45 de minute. Printre oraºele prezentate în ultimele episoade ale seriei se numara Veneþia (Italia), Paris (Franþa), Praga (Cehia) ºi Shanghai (China).

meridiane

Maria Jastrzêbska Maria Jastrzêbska s-a nãscut la VVarºovia, arºovia, dar a crescut în Londra. Ea a studiat Psihologia Dezvoltãrii în cadrul Universitãþii din Sussex, iar acum locuieºte în Brighton. Ca poetã, a fost întotdeauna preocupatã de frontiere ºi limite: între þãri, culturi, limbi, între identitãþile sociale ºi sexuale, între sãnãtate ºi boalã. Nu este o întâmplare faptul cã ea a fost atrasã atât de tare de poezia în prozã, o formã care pune sub semnul întrebãrii propria definiþie. Unele dintre poemele sale în prozã sunt prezentate pe Poetr eb Poetryy International W Web eb.. Maria Jastrzêbska a fondat SOUTH POLE POLE,, o reþea de artiºti de pe coasta de sud cu legãturi poloneze ºi supravegheazã Queer Writing South .south-pole.org.uk South.. www www.south-pole.org.uk Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Internaþional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea Bucureºti, http://mttlc.ro

Europa Se simþea un miros înainte sã mã fi nãscut. Venea de peste câmpuri presãrate cu purcele, mai sus de curþile unde puii slabi zgreapþãnã în praf, dincolo de ºirurile de pini, speriind prepeliþe. Era mai puternicã decât ceaþa de fum din Nowa Huta, ce roade Figurile de piatrã ºi plãmânii nou-nãscuþi. Cum sã o fi ratat când se ridica din hornuri de-a lungul liniei întinse a orizontului sau se risipea peste râuri ºi fire de telegraf rupte ca apoi sã se rãspândeascã deasupra ºcolilor ºi turlelor de biserici? Doamnele au dat cu Chanel Numãrul 5 pe blãnurile lor de vulpe pentru a-l îndepãrta Domnii ºi-au aprins cele mai mari trabucuri.

n Dan Lungu, decorat de statul francez cu Ordinul Artelor ºi Literelor Scriitorul ieºean Dan Lungu intrã anul acesta în galeria selectã a artiºtilor ºi scriitorilor decoraþi de cãtre statul francez cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor ºi al Literelor – Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. Recunoscut ca parte a Ordinului Naþional al Meritului de cãtre Charles de Gaulle în 1965, acesta recompenseazã cele mai importante personalitãþi culturale ale lumii franceze, dar se acordã ºi cetãþenilor de alte naþionalitãþi, pentru contribuþii excepþionale în îmbogãþirea patrimoniului cultural francez. Succesul în Franþa al autorului ieºean, ale cãrui cãrþi apar deja de ani buni la Paris în traducere, este confirmat astfel de aceastã distincþie. „Sunt luat prin surprindere. Am senzaþia cã Franþa mi-a pus gînd bun. Dupã ce mi-a publicat prima carte tradusã într-o limbã strãinã ºi m-a invitat la Les belles étrangères, deschizîndumi drumul spre Europa, acum, fãrã nici un avertisment, mã onoreazã cu un ordin atît de prestigios. Nu am avut norocul unui unchi bogat în America, dar iatã cã am ºansa unei mãtuºi generoase în Europa. Mulþumesc!“, spune Dan Lungu. Trei dintre cãrþile lui Dan Lungu au apãrut la prestigioasa editurã parizianã „Jacqueline Chambon“, parte a grupului editorial Actes Sud: „Le paradis des poules“ („Raiul gãinilor“), „Je suis une vieille coco!“ („Sînt o babã comunistã!“) ºi „Comment oublier une femme“ („Cum sã uiþi o femeie“), în traducerea lui Laure Hinckel. Publicaþii celebre precum „Le Figaro Litteraire“, „La quinzaine literaire“, „l’Humanité “, „Livres hebdo“ sau „Lire“ au dedicat literaturii lui Dan Lungu spaþii generoase. „Dan Lungu trebuie citit de urgenþã“, scrie „Lire“.

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645 Revistã a Unirii Scriitorilor din România, editatã de Asociatia Culturalã, Actualitatea, cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

nr.13 n octombrie 2011

Domnii cu ochii machiaþi, doamnele cu pãrul scurt ºi monocluri dansau rumba ºi milonga dar au dispãrut peste noapte. Nici mãcar alcoolul sau opiumul nu au putut sã-l risipeascã - mirosul a rãmas în aer. Curând toatã lumea a început sã tuºeascã. Unii politicos, alþii nu.

Mã întorc imediat Credeam cã luna februarie nu se va mai termina niciodatã. Fãrã stele, fãrã claritate. Doar vântul împingând norii ºi copacii ºi gardurile. Toatã luna lam visat pe tatãl meu. Trezindu-mã, îmi imaginam trenul sãu plecând din Varºovia cu aproape o jumãtate de secol în urmã – exact la timp, când oficialul în uniformã alerga pe peron agitând hârtii cãtre el. Zygmunt era ºi el acolo, amândoi pretinzând cã era doar o cãlãtorie de afaceri. Am încercat sã îmi imaginez expresia de pe faþa tatãlui meu pe când privea în gol pe fereastra trenului.Tu ºi cu mine ne-am împãcat în noaptea de dinainte de a pleca eu. Îmi doresc sã fi fãcut asta mai înainte. Sadie a sãrit jos în pijamale, a râs de mine pentru cã purtam haina mea neagrã ºi mare aºa cã am îmbrãþiºat-o strâns, chiar dacã nu urma sã plec pentru mult timp. M-ai sãrutat, m-ai condus pânã la garã, dar nu ai vrut sã-mi împrumuþi mãnuºile tale când mi-am dat seama cã le-am uitat pe ale mele. Mult mai târziu mi-ai spus cã voiai sã pãstrezi fiecare lucru, chiar ºi acea pereche în plus de mãnuºi maro din piele de cãprioarã pe care le þineai în maºinã.

Noaptea înainte de Monster Ceilidh Din ce e fãcutã lumea? Eºti bolnav – aºezat pe spate. Eu sunt afarã pe toate straturile mele, confruntându-mã cu prima mea noapte mohorâtã când dupã colþul strãzii Frederick pluteºte o Nessie lucioasã de aproape 10 metri plinã de aer cald, fãlcile ei verzi nãpustindu-se asupra feþelor ridicate ale mulþimii ce þipã. Un dragon ºi un piton în urma, pe când pe pãmânt mai mulþi dragoni pe catalige, pãsãri metalice enorme ºi încovoiate cu pelerine zdrenþuite, împingându-ºi nasurile lungi la subsuoara noastrã pânã când nu ne putem abþine sã nu râdem, creaturi diforme se amestecã, rotindu-ºi gâturile subþiri ca ºi când nu ar ºti drumul. Deasupra lui Nessie pe colþurile castelului copacii de un albastru argintiu strãlucesc într-un punct înalt în ploaie crescând de nicãieri. Mai sus încã, cerul atârnã precum ceaþa. Este la fel ca ceea ce se ghemuieºte în colþul din dreapta-jos a plãmânului tãu – monstru micuþ la care nu ne aºteptam?

Pantofii iubitei mele Deºi ea ar putea sã-ºi spunã fiecare pereche a mea, eu nu îmi pot aminti câþi pantofi are ea. Unii sunt din piele de leopard, alþii de un roºu uluitor. Majoritatea au toc înalt cu excepþia balerinilor. Uneori îi stâng picioarele obosite ºi îndurerate. Îi aruncã, dar apoi se întoarce la ei. Îi râvneºte ca pe o orhidee. Spune cã o fac înaltã, spune cã sunt lucioºi. Îi scoate ca sã se uite la ei. Îi þine aproape, legãnându-i în braþe ca pe niºte porumbei. Spune cã li se aprinde talpa roºie, fãcându-i un semn secret. Nu-þi aminteºti când i-am luat pe cei cu dungi argintii ºi curea la spate… Pantofi de taxi, pantofi urmãreºte-mã acasã ºi culcã-te cu mine, pantofi pe care îi porþi o datã sau de douã ori ºi îi vinzi mai departe, pantofi roºii Choos, pantofi verzi ºi strãlucitori Gina, pantofi Manolo bej de giugiulealã; pantofi Louboutin din mãtase plisatã pentru cinã într-o searã de varã; cu toc cui pentru rumba, toc mic pentru samba; pantofi eleganþi sau pantofi Mary Jane negri pentru întâlniri serioase în urmãtoarea zi; pantofi violet cu platformã pentru prânz; pantofi Birkenstock cu dungi de zebrã pentru mers pe plajã, cizme pânã la genunchi pentru ploaie, pantofi uºori din piele de cãprioarã pentru lungul drum spre casã. Depozitaþi cu grijã în cutii Perspex. Rânduri, propria ei micã armatã, cu generalii în vârf. Acolo se aflã în fiecare dimineaþã ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar când se lasã noaptea fac piruiete deasupra noastrã, glissé aici, echappé acolo. În întuneric iubitul meu se întoarce lângã mine, zâmbind, în timp ce ei zboarã ºi zboarã.

Director: Nicolae SILADE (actualitatealiterara@yahoo.com) Redactia: Constantin BUICIUC (constantinbuiciuc@yahoo.com) Mircea ANGHEL (anghelmir1@yahoo.com) Nicolae TOMA (nicolaetomas@yahoo.com) Cornel DRINOVAN (cornel_n_drinovan@yahoo.es) Redactor sef: Remus V. GIORGIONI (rvgiorgioni@yahoo.com)

Traducere de Petronela COROBLEANU, MTTLC, Universitatea din Bucureºti Tiparul: West Tipo International Timisoara Adresa redactiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, Telefoane: 0256.35.66.26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al

Actualitatea literară  

Revistă a Unirii Scriitorilor din România