LEURDA

LEURDA, CA MEDICAMENT De Ion Bobaru Nu întâmplător ne este dăruită de natură la începutul primăverii, când ieşim din iarnă slăbiţi, cu organismul împovărat de toxine. Cu frunzele ei în formă de paloş, colorate în verde lucios, leurda este unul dintre cele mai puternice remedii din farmacia naturii. Conţine mai multe substanţe binefăcătoare decât ruda ei, usturoiul, şi este mult mai eficientă în tratarea bolilor, calităţi terapeutice care i-au adus titlul de "planta mileniului trei". Putem beneficia din plin de puterea ei tămăduitoare, urmând sfaturile şi respectând reţetele domnului farmacist Ion Bobaru. Deşi nu prelucrează leurda în laborator, domnia sa a cercetat cu pasiune proprietăţile şi particularităţile plantei, ale cărei secrete urmează să ni le împărtăşească În lunile de primăvară, o plimbare pe cărările pădurilor de stejar sau de pin ne va purta, cu siguranţă, în faţa unui covor colorat în verde intens, din care se înalţă familiarul miros de usturoi. Este leurda, leacul pe care natura ni-l oferă la ieşirea din iarnă, pentru ca organismul nostru să se cureţe de toxine şi să îşi întărească sistemul imunitar.

Scurtă prezentare Leurda este cunoscută ca remediu de milenii, fiind prescrisă drept întăritor şi detoxifiant de renumiţii medici ai Greciei antice. Proprietăţile sale terapeutice au fost cercetate şi de medicii din Imperiul Roman, care recomandau planta atât pentru curăţarea sângelui, cât şi pentru tratarea unui impresionant număr de boli, de la viermi intestinali până la suferinţe ale plămânilor. Miraculosul leac verde nu era străin nici dacilor, care foloseau leurda pentru vindecarea rinichilor bolnavi şi înlăturarea otrăvurilor din sânge. A fost botezată Allium ursinum - usturoiul ursului, pornind de la constatarea că urşii, abia ieşiţi din perioada de hibernare, aşteaptă cu mare interes apariţia leurdei, pentru a-şi redobândi puterile şi agilitatea. Şi nu este de mirare, dată fiind uimitoarea forţă terapeutică ascunsă în frunzele cu miros înţepător. Leurda este bogată în sulfură de alil, elementul care îi imprimă gustul şi mirosul caracteristic plantelor din genul Allium (cele mai cunoscute fiind ceapa şi usturoiul). În plus, conţine numeroase substanţe cu un valoros potenţial terapeutic: vitaminele A şi C, vitamine din complexul B, săruri minerale, calciu, fier, magneziu, fosfor, uleiuri eterice, glucide şi, bineînţeles, proteine. Nemaiîntâlnita alcătuire cu care a înzestrat-o natura îi conferă numeroase calităţi terapeutice, leurda fiind un ajutor de nădejde în lupta cu bolile şi, totodată, un excelent tonic natural.

Virtuţi terapeutice La nivelul aparatului digestiv, substanţele concentrate în leurdă acţionează asemeni unui aspirator care îndepărtează toxinele şi bacteriile. Contribuie la îmbunătăţirea digestiei, are rol diuretic şi depurativ, eliminând cu succes paraziţii intestinali. Leurda are efecte benefice şi asupra aparatului respirator, la nivelul căruia are rol antiseptic şi antiinflamator, prevenind virozele respiratorii şi afecţiunile pulmonare. Preparatele din leurdă curăţă sângele de toxine şi îi redau fluiditatea, reduc nivelul colesterolului rău, fortifică pereţii arterelor şi venelor, prevenind afecţiunile cardiace. Acestea sunt numai o parte dintre efectele terapeutice ale 1

plantei cu miros de usturoi, de care trebuie să profităm mai ales acum, când natura ne-o oferă cu generozitate.

Recoltare şi păstrare Credincioasă ţinuturilor europene, leurda nu a putut fi aclimatizată în alte colţuri ale lumii. În ţara noastră, verdele viu al frunzelor sale şi albul luminos al florilor ei împodobesc pădurile din Muntenia, Transilvania şi sudul Moldovei. Se culege acum, în lunile martie-aprilie, înainte să îşi facă apariţia tija cu flori mici şi albe, moment în care frunzele îşi pierd mare parte din principiile active. Pentru a obţine preparate cu valoare terapeutică trebuie să alegem frunzele tinere, fragede, care se desprind cu ajutorul unui briceag, astfel încât să nu fie afectat şi bulbul.

Deşi are foarte multe principii active, bulbul trebuie recoltat moderat, deoarece leurda este o plantă perenă şi din aceeaşi rădăcină se pot ivi frunze ani de-a rândul. După recoltare, frunzele trebuie păstrate în frigider, pentru că se veştejesc foarte repede. Planta poate fi şi uscată, la umbră sau în cuptor (la temperatura de 40 grade Celsius), dar acest proces este anevoios şi de multe ori sortit eşecului, deoarece conţine o cantitate considerabilă de apă. Dacă, totuşi, reuşiţi să uscaţi leurda, frunzele se macină până se transformă într-un praf fin, valoros condimentmedicament, care se păstrează în recipiente din sticlă, închise ermetic.

Leurda în farfurie - Salata - Este cel mai popular preparat din leurdă şi se obţine foarte simplu, amestecând într-un castron 100-200 g frunze tocate mărunt, 5 ml (o linguriţă) oţet de mere, câţiva stropi de untdelemn şi 2 g (un vârf de cuţit) sare. Se consumă dimineaţa, înainte de masă, imediat după preparare. O cură trebuie să dureze cel puţin două săptămâni şi este o adevărată binefacere pentru întregul organism, asupra căruia are un efect tonic, relaxant, antialergic şi dezinfectant.

- Salată de leurdă şi păpădie - Îmbină calităţile detoxifiante ale celor două plante într-un preparat gustos şi sănătos. O porţie pentru o persoană se obţine amestecând 100 g frunze de leurdă, tocate mărunt, cu o cantitate egală de frunze proaspete de păpădie, de asemenea mărunţite. După gust, se adaugă ulei de măsline, pulbere de ghimbir şi zeamă de lămâie. O cură de cel puţin 14 zile garantează curăţarea organismului de toxine şi optimizarea tonusului fizic şi psihic.

- Piure din leurdă şi urzici - Urzicile sunt adevărate medicamente naturale, folosite în tratarea unui număr impresionat de afecţiuni, de la boli care apar pe fondul carenţei de fier, până la afecţiuni ale splinei şi ficatului. Uşor de preparat în bucătărie, piureul este un delicios remediu natural. Pentru a-l obţine, avem nevoie de leurdă şi urzici, în proporţii egale, de exemplu 100-200 g de leurdă şi aceeaşi cantitate de urzici. Plantele se opăresc separat, apoi se amestecă şi se pasează până obţinem un piure moale. Pentru gust, dar şi pentru a-i spori valoarea terapeutică, se poate adăuga ulei de măsline şi hrean. Piureul este recomandat ca supliment în tratarea anemiei şi imunodeficienţei.

- Leurda în farmacia casei - Cunoscător de elită al remediilor naturale, domnul farmacist Ion Bobaru ne oferă, cu profesionalism, rigurozitate şi exactitate farmaceutică, formulele principalelor preparate medicinale din leurdă.

2

Pentru uz intern - Infuzia - Peste 10 g de frunze tocate mărunt se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară şi poate fi băut. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de 3 săptămâni. O cură cu ceai de leurdă reduce simţitor neplăcerile provocate de astenia de primăvară, asigură un somn liniştit şi tonifică sistemul nervos. De asemenea, infuzia este un valoros adjuvant în tratarea afecţiunilor cardiace, prin acţiunea sa hipotensivă, şi în arterioscleroză, prin scăderea concentraţiei colesterolului "rău" (LDL) din organism. Consumat cu regularitate, ceaiul de leurdă contribuie la vindecarea bolilor aparatului digestiv şi combate viermii intestinali (limbricii, oxiurii şi alte specii parazitare).Completarea farmacistului: "În cazul oxiurilor, trebuie să ţinem cont de faptul că, pe timpul nopţii, paraziţii migrează şi ies din anus, formând colonii în jurul acestuia, formaţiuni a căror prezenţă se face remarcată prin apariţia pruritului în zona respectivă. Din acest motiv, pentru un tratament eficient, pe lângă consumul regulat de ceai, se vor face, seara şi dimineaţa devreme, băi de şezut cu infuzie de leurdă".

- Decoctul - Pentru acest preparat, domnul farmacist Bobaru recomandă folosirea tulpinii şi rădăcinii de leurdă, frunzele pierzându-şi calităţile prin fierberea îndelungată. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de tulpină şi rădăcină mărunţite groşcior. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider, cel mult trei zile. Doza recomandată este de o lingură, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de două săptămâni. Poţiunea acţionează ca adjuvant în caz de hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, convalescenţă după accident vascular sau infarct miocardic. Vermicid natural de excepţie, decoctul de leurdă combate eficient paraziţii intestinali. În plus, datorită proprietăţilor sale antibiotice, anihilează bacteriile de la nivelul mucoasei bucale.Completarea farmacistului: "Pentru igiena bucală, putem folosi decoctul sub formă de gargară".

- Ceai împotriva infecţiilor fungice - Poate fi un ajutor de nepreţuit în combaterea infecţiilor fungice, mai ales când apar primele semne ale bolii, fiind un adevărat antimicotic de origine vegetală. Ceaiul se prepară din: două linguriţe de leurdă tocată mărunt, o linguriţă de mentă uscată şi un vârf de cuţit de cimbru.

Peste amestecul de plante se toarnă o cană de apă clocotită şi se lasă 15 minute la infuzat. Pentru profilaxie, este recomandată o cană pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. Ca adjuvant în tratamentul infecţiilor, este necesar să consumăm trei căni pe zi, înainte de fiecare masă.

- Tinctura de leurdă - Este un medicament care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, deoarece conservă calităţile terapeutice ale leurdei pe o perioadă de timp mai lungă, şi ne putem bucura de ele pe tot parcursul anului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g frunze de leurdă, tocate mărunt, şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare. Doza recomandată este de 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile. Ce boli vindecă: previne hipertensiunea, 3

formarea cheagurilor de sânge şi migrarea lor pe artere. O cură de minimum trei săptămâni poate mări nivelul colesterolului bun (HDL), reduce nivelul trigliceridelor din organism şi întăreşte sistemul imunitar, în special faţă de agresiunea agenţilor bacterieni. Mai mult, administrată cu regularitate, tinctura contribuie semnificativ la funcţionarea optimă a sistemului digestiv şi este un bun adjuvant în tratamentul bolilor ce afectează aparatul respirator - gripă, bronşită sau traheită.

- Tinctură de leurdă şi păpădie - Pentru a o obţine, avem nevoie de 20 g frunze de leurdă tocate mărunt, 20 g frunze de păpădie uscate şi măcinate groşcior şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se prepară urmând procedeul de obţinere a tincturii simple de leurdă, prezentat mai sus.

- Ulei de leurdă - Avem nevoie de 50 g frunze proaspete, tocate mărunt, şi 100 ml ulei de măsline. Plantele se pun într-un vas emailat, apoi se adaugă uleiul.

Vasul se fierbe pe baie de apă, timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit şi se strecoară printr-o bucată de tifon, care se stoarce bine, pentru a extrage cât mai mult din esenţa plantei. Preparatul trebuie păstrat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase.Completarea farmacistului: "Datorită principiilor active, cu proprietăţi antibiotice şi antimicotice, uleiul de leurdă se foloseşte în principal pentru uz topic (extern), în tratarea diferitelor afecţiuni cronice ale pielii".

- Suc de leurdă - Se obţine din planta proaspătă, într-un blender sau mixer de bucătărie. În absenţa acestor ustensile, se poate prepara într-un vas de sticlă, în care, peste 20 g de plantă tocată fin, se toarnă 250 ml (un pahar) de apă călduţă.

Se lasă la macerat aproximativ 6 ore, după care se strecoară prin tifon şi se stoarce. Doza optimă este o ceaşcă cu suc, dimineaţa, pe stomacul gol. Se recomandă o cură de trei săptămâni, cu o săptămână pauză. Poţiunea are efecte diuretice şi depurative, este un puternic dezinfectant al aparatului digestiv, vindecă afecţiunile intestinale şi anihilează viermii intestinali. Consumat zilnic, sucul de leurdă reface flora intestinală, mai ales după bolile infecţioase.

- Vin medicinal de leurdă - Remediul se obţine din 200 g frunze de leurdă şi un litru de vin. Plantele se toacă mărunt şi se introduc într-o sticlă de culoare închisă, în care adăugăm apoi vinul. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul va fi strecurat şi depozitat în locuri întunecate. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni, mai ales în sezonul rece. Cura cu vin de leurdă contribuie în mod esenţial la prevenirea bolilor de natură virotică.

Pentru uz extern - Comprese cu leurdă - Frunzele de leurdă se toacă mărunt şi se zdrobesc apoi într-un mojar. Pasta astfel obţinută se întinde pe o bucată de tifon şi se bandajează zona afectată. Îndepărtează durerile cauzate de gută şi înlătură durerile în piept, uşurând respiraţia.

- Cataplasme cu leurdă - Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, reumatism sau articulaţii inflamate este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de leurdă şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de leurdă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu 4

argilă până se transformă într-o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pentru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.Precizarea farmacistului: "Fie că folosim leurda cumpărată din piaţă, fie că o culegem din pădure, trebuie să fim atenţi să nu fie confundată cu lăcrămioarele, pentru că cele două plante au frunzele foarte asemănătoare. În mod cert, distincţia se face prin miros - leurda degajă un miros de usturoi - şi prin flori. Lăcrămioarele au florile în formă de clopoţei, dispuse pe o tulpină arcuită, pe când leurda are florile în vârful tulpinii florifere, în formă de glob".

Alte boli vindecate cu leurdă - Amnezie - Principiile active din frunzele de leurdă acţionează asupra vaselor de sânge de la nivelul creierului şi stimulează activitatea neuronală, rezultatul fiind încetinirea sau chiar stoparea evoluţiei bolii, în funcţie de gravitatea acesteia. Primăvara este recomandată o cură cu suc de plantă proaspătă, 30 ml (un păhărel) de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. În restul anului sucul poate fi înlocuit cu tinctură, 20 de picături, diluate în 100 ml (jumătate de pahar) de apă, de trei ori pe zi.

- Anemie feriprivă - În cazul acestei boli, care apare în urma carenţei de fier, leurda se dovedeşte a fi un miraculos medicament natural, capabil să redea echilibrul organismului. Se recomandă o cură de primăvară, cu salată din frunze proaspete. Doza necesară este de 200 g leurdă, de două ori pe zi, vreme de trei săptămâni. Această cantitate asigură dublul necesarului de fier şi magneziu, efectul fiind de remineralizare a întregului organism. În cursul anului, tratamentul poate fi continuat cu tinctură sau ulei de leurdă.

- Articulaţii dureroase, artrită reumatoidă - Pe zona afectată se aplică o compresă cu frunze proaspete de leurdă, zdrobite pe o planşetă de lemn cu ajutorul unui ciocan de bucătărie. Compresa se acoperă cu un pansament ocluziv (o folie de polietilenă peste care se înfăşoară un material gros, tip brâu, fular, faşă elastică sau o ţesătură din lână). Pentru efecte optime, compresa se ţine cel puţin o oră. În paralel, este recomandată o cură cu salată de leurdă, câte 150 g pe zi.

Acest tratament se bazează pe proprietăţile antiinflamatoare şi analgezice ale plantei. Urmat cu regularitate, calmează durerea şi redă mobilitatea articulaţiilor afectate.

- Efectele nocive ale antibioticelor - Este indicată o cură de trei săptămâni cu salată de leurdă, minim 200 g pe zi. Efectul benefic al plantei se datorează adenozinei, substanţă secretată de frunze, care acţionează asupra sistemului nervos central, determinând relaxarea musculară.

- Hematurie (sânge în urină) - Ca tratament adjuvant este recomandată cura cu suc de leurdă, dar este eficientă şi infuzia. Doza zilnică este de trei pahare cu suc sau trei căni cu ceai, cu 15 minute înainte de fiecare masă.

- Mastite (infecţii ale ţesutului mamar) - Pentru calmarea durerilor se poate aplica o cataplasmă protejată de o folie de nailon. Cataplasma trebuie ţinută aproximativ 10 ore. În paralel, se recomandă o cură cu infuzie de leurdă, trei căni pe zi, vreme de două săptămâni.

- Insomnie, stări de nelinişte - În tratament sunt incluşi bulbii, care se pot consuma ca atare sau sub formă de salată. Doza recomandată este de 10 g bulbi de leurdă pe zi, vreme de trei săptămâni, cu o săptămână pauză. În lipsa bulbilor este eficient şi uleiul, 5 ml (o linguriţă), seara, înainte de culcare.

5

- Infecţii cu Candida - Tinctura de leurdă contribuie eficient la distrugerea candidei, indiferent de localizare. Doza optimă este de 20 ml (3 linguriţe) pe zi, după masă, timp de o lună. Dacă infecţia se află la nivelul mucoasei bucale, tinctura se aplică prin badijonare.

- Pneumonii recidivante, astm alergic - Se recomandă cura cu salată de leurdă, 100 g pe zi, o perioadă de timp cât mai îndelungată. Acţiunea benefică a plantei este datorată substanţelor volatile pe care le conţine. Acestea ajung în plămâni, de unde sunt eliminate treptat, exercitându-şi astfel capacitatea bronhodilatatoare şi antiseptică. Aceleaşi substanţe au şi un pronunţat efect expectorant, eliminând mucusul din arborele bronşic.

Precauţii şi contraindicaţii Leurda este contraindicată mamelor care alăptează, deoarece poate afecta calitatea laptelui şi poate provoca colici sugarului. Persoanele care suferă de gastrită hipoacidă, indigestie sau colită trebuie să consume leurdă cu prudenţă, fiind recomandate pentru început doze mici, care vor fi mărite ulterior, în funcţie de reacţia organismului.

Material realizat de farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis de pe Calea Galaţi numărul 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31. Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor", acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.

6