Limba și literatura română - caiet clasa a IV-a by Editura Litera

V R E A U

S Ă

Ș T I U Daniela Beșliu Nicoleta Stănică

4 C LASA

Caiet de activități

Editura Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidraşcu şi fiii Redactor: Emanuel Alboiu Corector: Carmen Bîtlan Copertă: Vlad Panfilov Ilustrații: arhiva Litera, shutterstock.com Tehnoredactare şi prepress: Lorena Ionică Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BEȘLIU, DANIELA Limba și literatura română: caiet de activități: clasa a 4-a/ Daniela Beșliu, Nicoleta Stănică. – București: Litera, 2021 ISBN 978-606-33-7848-5 I. Stănică, Nicoleta 811.135.1 821.135.1.09

Dragul nostru elev, Acest caiet este o invitație la învățare, este invitația de a exersa lectura și înțelegerea textelor, de a te exprima corect în limba română. Știi că, pentru a intra în lumea fermecată a textelor scrise, nu este de ajuns să citești, ci trebuie și să descifrezi sensurile cuvintelor, să înțelegi ideile, să observi asemănări între faptele citite și viața ta, să faci legături între idei, să îți exprimi opinia despre întâmplări și personaje. De aceea, acest caiet cuprinde numeroase tipuri de exerciții, cu ajutorul cărora vei exersa, vei aprofunda și îți vei îmbogăți cunoștințele. Astfel, drumul învățării va fi mai ușor. Vei deveni din ce în ce mai priceput în a aplica tot ce înveți. Conținutul lucrării respectă prevederile programei școlare pentru disciplina Limba și literatura română, așa că vei putea să îți dezvolți toate competențele necesare unui elev de vârsta ta. Caietul completează aplicațiile propuse în unitățile de învățare și lecțiile din manualul de Limba și literatura română pentru clasa a IV-a al Editurii Litera, dar poate fi folosit și dacă la clasă ai un alt manual. Nu uita că reușita se bazează pe antrenament, iar tu poți face acest lucru acum! Succes!

Autoarele

TOATE LA TIMPUL LOR

UNITATEA 1 Citește textul!

Amintiri din copilărie după Ion Creangă Părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s‑au pus în țintirim, care era îngrădit cu gard de bârne, streșinit cu șindrilă, și ce chilie durată s‑a făcut la poarta bisericii pentru școală; ș‑apoi, să fi văzut pe neobositul părinte cum umbla prin sat din casă în casă și sfătuia pe oameni să‑și dea copiii la învățătură. Și unde nu s‑au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiat firav, rușinos și fricos și de umbra mea. Și cea dintâi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgâtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. Ne pomenim într‑una din zile că părintele vine la școală și ne aduce un scaun nou și lung, și după ce‑a întrebat pe dascăl, care cum ne purtăm, a stat puțin pe gânduri, apoi a pus nume scaunului „Calul Bălan” și l‑a lăsat în școală. În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală, cu moș Fotea, cojocarul satului, care ne aduce, dar de școală nouă, un drăguț de biciușor de curele, împletit frumos, și părintele îi pune nume „Sfântul Nicolai”… Noi, școlarii, am rămas cu ochii holbați unii la alții. Și a pus părintele pravilă și a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieții și fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce‑a învățat peste săptămână; și câte greșeli va face să i le însemne cu cărbune pe ceva, iar, la urma urmelor, de fiecare greșeală să‑i ardă școlarului câte un sfânt‑Nicolai. Câteodată, în lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis, și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece‑douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor! Într‑una din zile, ce‑i vine părintelui, ne caută ceasloavele și, când le vede așa sângerate cum erau, își pune mâinile în cap de necaz. Și cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Bălan și a ne mângâia cu sfântul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muște și ale cuvioșilor bondari, care din pricina noastră au pătimit. Nu trece mult după asta, și‑ntr‑o zi, prin luna lui mai, îndeamnă păcatul pe bădița Vasile să pună pe unul, Nic‑a lui Costache, să mă procitească. Nică, băiat mai mare și înaintat în învățătură până la genunchiul broaștei, era sfădit cu mine din pricina Smărăndiței popii, căreia, cu toată părerea mea de rău, i‑am tras într‑o zi o bleandă, pentru că nu‑mi da pace să prind muște… Și Nică începe să mă asculte; și mă ascultă el și unde nu s‑apucă de însemnat la greșeli cu ghiotura pe o draniță: una, două, trei, până la douăzeci și nouă. „Măi!!! s‑a trecut de șagă”, zic eu, în gândul meu; „încă nu m‑a gătit de ascultat, și câte au să mai fie!” Și unde n‑a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor și a tremura de mâ‑ nios… Ei, ei! acu‑i acu. „Ce‑i de făcut, măi Nică?” îmi zic eu în mine. Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un școlar de afară, căci era poruncă să nu ieșim câte doi deodată; și‑mi crăpa măseaua‑n gură când vedeam că nu mai vine, să mă scutesc de călăria lui Bălan și de blagoslovenia lui Nicolai, făcătorul de vânătăi.

Toate la timpul lor

Dar adevăratul sfânt Nicolai se vede că a știut de știrea mea, că numai iaca ce intră afurisitul de băiat în școală. Atunci eu, cu voie, fără voie, plec spre ușă, ies repede și nu mă mai încurc primprejurul școlii, ci o iau la sănătoasa spre casă. Și când mă uit înapoi, doi vlăjgani se și luaseră după mine; și unde nu încep a fugi de‑mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu intru acasă, ci cotigesc în stânga și intru în ograda unui vecin al nostru, și din ogradă în grădina cu păpușoi, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m‑am îngropat în țărână la rădăcina unui păpușoi. Și vlăjganii au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă; și se vede că i‑a orbit Dumnezeu de nu m‑au putut găbui.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul și răspunde la întrebări. a. Cine a fost prima elevă a școlii din sat? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. De ce crezi că părintele a hotărât ca elevii să fie ascultați în fiecare săptămână? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Cum a reușit Nică să scape de cei doi vlăjgani care se luaseră după el? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Cum crezi că era Nică? Folosește-te de informații și fapte din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Alcătuiește enunțuri folosind cuvintele șindrilă, ceaslov, ghiotură. Dacă este nevoie, caută înțele‑ sul cuvintelor în Dicționarul explicativ al limbii române (DEX). _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul lui Nică, la ascultat? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 1

3. Scrie dialogul care ar fi putut avea loc între Nică și Smărăndița, atunci când fata nu-i dădea pace să prindă muște. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Ai aflat din text cum era școala lui Nică și viața de elev în vremea lui. Compară cu ceea ce se în‑ tâmplă astăzi. Completează tabelul Asemănări și Deosebiri. Asemănări

Deosebiri __________________________ __________________________ __________________________ __________________________ __________________________ __________________________ __________________________ __________________________

5. Recitește primul alineat din text. Recunoști părțile de vorbire? Completează tabelul de mai jos.

substantive

adjective

verbe

pronume personale

6. a. Încercuiește A pentru enunțurile adevărate și F pentru cele false. • Cuvântul „holbați” este adjectiv. • În enunțul „Zi ce ai făcut.”, cuvântul zi este substantiv. • Cuvântul „bondari” este substantiv comun, la numărul plural. • Enunțul „Oameni voiau să-și dea copii la învățătură.” este scris corect. • În enunțul „Vânătorul ochi pasărea.”, cuvântul subliniat este verb.

A A A A A

F F F F F

_______________________________________________________________________________ 7. Se dau substantivele școală, coleg, părintele, Nică și verbele nu a învățat, s-a ascuns, gândește-te. Folosind și aceste cuvinte, scrie dialogul ce ar putea urma enunțului dat. Și vlăjganii au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă: _______________________________________________________________________________

Toate la timpul lor

b. Rescrie enunțurile false, corectându-le. _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 8. Ești unul dintre copiii din imagine. Scrie întâmpla‑ rea la care participi. La final, verifică dacă ai scris corect și dacă ai folosit semnele de punctuație ne‑ cesare. Găsește un titlul potrivit textului creat de tine. __________________________________________ __________________________________________ __________________________________________ __________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 1 8

Citește textul!

O mică greşeală după Mircea Sântimbreanu Aniversarea zilei de naştere e o zi însemnată. Iar când te naşti pe 29 februarie e şi mai însemnată. În privința aceasta nu e nevoie de cine ştie ce explicații. E suficient să priviți calendarul: 29 februa‑ rie e un oaspete rar. Ei bine, era spre sfârşitul lunii februarie şi Mişu, elev în clasa a IV‑a, se pregătea să‑şi serbeze ziua. Făcuse lista invitaților, iar pregătirile erau aproape isprăvite. Băiatul se urcase în pat şi era pe punctul de a ațipi, când auzi la uşă nişte ciocănituri. — Cine e? mormăi Mişu. — Apartamentul 28? se auzi o voce gâtuită. Te caut de șase luni. — Acum şase luni nici nu locuiam aici, bodogăni somnoros băiatul. Ne‑am mutat de curând. Poate e o greşeală. — Nu e nicio greşeală. Te‑am căutat şi la vechea adresă, glăsui ciudatul oaspete şi începu din nou să bată în uşă. „Ăsta scoală toată casa”, bombăni Mişu răsucind cheia. În uşă stătea o barză adevărată, ca acelea de la muzeu, dar mult mai murdară şi care tremura rebegită, clănțănindu‑şi pliscul. — Pot să iau loc? întrebă barza pe băiatul care căsca uluit ochii. Sunt frântă de oboseală, m‑ai omorât… — Nu pricep, bâigui Mişu, trăgându‑se de‑a‑ndărătelea. — O să pricepi îndată, cârâi arătarea. Numai să‑mi dezmorțesc puțin pliscul. Am degerat de‑a binelea… Freacă‑mi nițel piciorul stâng. Mă tem să nu fi prins vreun reumatism… — Dar ce vină am eu? Aici nu e spital veterinar. Aş putea să ştiu cărui prilej datorez această vizită oarecum neobişnuită? Barza părea să nu se lase intimidată. Dimpotrivă, zise: — În primul rând, te rog să nu‑mi mai vorbeşti atât de rece. În al doilea rând, nu mai face pe niz‑ naiul. Văd că te‑ai pregătit pentru sosirea mea: tacâmuri, flori, farfurii… Te pomeneşti că ai chemat şi oaspeți. Drăguț din partea ta. — Dar mâine e ziua mea de naştere! — Ce coincidență! Şi a mea… Mă bucur că am sosit la timp. — Să lăsăm gluma. Cer explicații! — Explicații? E ziua mea de naştere. — Şi de ce nu ți‑o serbezi acasă la dumneata? — De ce? Simplu. Din cauza ta. În aceeaşi clipă barza scoase de sub aripă o hârtie boțită, împăturită în patru şi o aşternu pe masă. Cunoşti harta asta? — E tema mea, recunoscu Mişu uimit. — Am găsit‑o în curte, sub tei. Scria dedesubt Harta lumii. Era tocmai harta de care aveam ne‑ voie… M‑am uitat la punctele cardinale şi am decolat. Eram mândră, îți spun drept. Pe tot oceanul albastru al cerului vâsleam doar eu. Eu şi harta ta. Când am zărit nişte puncte negre înşirate ca nişte mărgele pe un cerc, mi‑am dat seama de catastrofă: mărgelele erau foci şi morse, iar cercul…

Toate la timpul lor

— Cercul Polar, şopti palid Mişu. — Exact. Harta era greşită. — O făcusem în grabă. Pusesem, se vede, miazăzi la miazănoapte şi… invers. Barza tăcu un timp. O apucase un tremur al pliscului şi o scuturau nişte fiori atât de puternici, încât farfuriile de pe masă zbârnâiau. — Îmi vine rău numai amintindu‑mi, explică ea. Pe unde nu m‑am adăpostit? Prin colibe înghe‑ țate, prin hornuri reci, prin staule şi hambare părăsite, degeaba… Aveam un singur gând: să ajung la tine. Îmi ziceam: „Dacă nu mă luam după harta lui, aş fi fost acum în țările calde, mi‑aş fi sărbătorit ziua de naştere în sânul familiei. Până acolo nu mai am puteri să ajung, dar până la vinovat, pot să mă duc”… Şi iată, am venit. — Şi acum ce ai de gând să faci? — Să mă culc. Aici e cald, e bine. Mâine o să‑mi serbez ziua… şi o să aştept venirea primăverii… Dă‑mi lista invitaților tăi. Repede! Vreau să ştiu câți invitați ai tu şi câte scaune rămân pentru ai mei. Cum îi aşezăm? Unul de‑al tău, unul de‑al meu, nu‑i aşa? Aici elefantul, apoi Popescu Florică al tău, un tigru, Lenuța, o cămilă… — Opreşte‑te! țipă băiatul. E un dezastru! La urma urmei, ce am făcut? O mică, neînsemnată gre‑ şeală… Am pus miazăzi la miazănoapte… Dar nu greşesc mereu, crede‑mă… Doar când mă grăbesc… — Foarte bine. Acum, însă, grăbeşte‑te. Invitații trebuie să sosească dintr‑o clipă în alta. Auzi? Mişu auzea. Erau bătăi în uşă. Afară se auzea o voce supărată. — Tu eşti, mămico? Precis? Eşti sigură? Mişu alergă la uşă şi răsuci cheia. — Închide repede uşa! — Dar ce s‑a întâmplat? — Întreabă barza… Mama nu înțelegea nimic… Îl privea lung. — Barza de porțelan? Cea pe care ți‑a trimis‑o unchiul Sandu de ziua ta? Uite ce drăguță e: parcă‑i vie, nu‑i aşa? Săracul unchiul Sandu… A uitat că în acest an nu e 29 februarie. O mică greşeală…

Cu creionul în mână 1. Recitește textul și răspunde la întrebări. a. De ce a ajuns barza la Polul Nord? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Ce dorea barza de la Mișu? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce legătură este între visul lui Mișu și cadoul primit de băiat de la unchiul Sandu? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 1

2. Ești de acord cu Mișu când spune că tema găsită de barză este o mică și neînsemnată greșeală? Explică-ți opinia. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Scrie șase enunțuri scurte prin care să redai momentele întâmplării, în ordinea în care au loc. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Cum crezi că este barza din visul lui Mișu? Scrie un text de patru-cinci enunțuri. Folosește fapte din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Caută în text și scrie cuvinte care au legătură cu timpul/trecerea timpului. Grupează-le în sub‑ stantive și verbe. Substantive: aniversare,___________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ Verbe: te naști,__________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. a. Transformă următoarele substantive în adjective: dezastru, primăvară, glumă, catastrofă, gheață, supărare. Exemplu: minune (substantiv) – minunat (adjectiv). _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Folosește una dintre perechile substantiv–adjectiv pentru a alcătui două enunțuri. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Scrie ce știi despre părțile de vorbire subliniate în enunțul următor. În ușă stătea o barză adevărată, ca acelea de la muzeu. Exemplu: ușă – substantiv comun, numărul singular, genul feminin. _______________________________________________________________________________

Toate la timpul lor

_______________________________________________________________________________

Mesaj nou Către: Subiect: ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________

UNITATEA 2

LOCURILE DIN SUFLETUL MEU

Citește textul!

Țara. Poporul după Alexandru Vlahuță Dunărea, Marea și Prutul – iată hotarele care îngrădesc pământul Țării Românești. Am trăit, pe vremuri, în granițe mai largi. S‑au învârtit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noștri și peste Carpați și peste Prut. Dar s‑au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi și‑a trebuit – ca să putem trăi – să ne mai strângem țara, și de la miazănoapte și de la răsărit. Aduși în Dacia de împăratul Traian, rămași aici, în urma celor mai crâncene lupte ce‑au văzut timpurile vechi, am păstrat în sângele nostru vitejia acelor două popoare mari din care ne tragem, și nu o dată, în zbuciumul atâtor veacuri, ne‑am arătat urmașii vrednici și ai soldaților biruitori, care au vânzolit lumea și‑au abătut codrii, ca să răzbată în cetatea lui Decebal, și ai uriașilor în‑ vinși, care – nemaiputându‑se apăra – și‑au dat o moarte așa de măreață și de tragică în flăcările Sarmizegetusei. De‑atunci au trecut două mii de ani. Multe războaie am avut și multe nenoro‑ ciri ne‑au călcat în vremea asta. Vijelii cumplite au trecut peste noi, la toate am ținut piept, și nu ne‑am dat, ș‑aici am stat. Ca trestia ne‑am îndoit sub vânt, dar nu ne‑am rupt. Și‑am rămas stăpâni pe moșioara noastră. Odihnească‑se în pace gloriosul Ștefan, că n‑au fost spuse în deșert cuvintele mândre și înțe‑ lepte pe care ni le‑a lăsat cu limbă de moarte: „Dacă dușmanul vostru ar cere legăminte rușinoase de la voi, atunci mai bine muriți prin sabia lui decât să fiți privitori ai nenorocirii țării voastre”. Din streașina munților ce înalță marginea țării de la Severin până la Dorohoi, râuri frumoase, dătătoare de viață, și nenumărate pâraie se despletesc, în cărări de argint, peste întinsele șesuri ale Valahiei și printre dealurile blânde ale Moldovei. Câmpia Ialomiței s‑așterne tăcută, netedă, uscată, în mijlocul atâtor ape ce împodobesc pământul României. Doarme sub șuierul vânturilor deșertul larg, nemărginit al Bărăganului. De mii de ani visează râuri limpezi și lacuri sclipitoare: în zilele se‑ nine de vară visul i se arată în undele aerului și‑ngână peste lanuri și bălării acele ape vrăjite, amă‑ gitoare, ale mirajelor. Moșia lui Mircea ș‑a lui Ştefan, România de azi, nemaicrescând în lături, a trebuit să crească în sus, și saltă zi cu zi – o saltă puterea tinereții și setea de lumină! Din hotar în hotar, în lung și în lat, o prind, ca‑ntr‑o rețea, șosele netede, pietruite, și linii ferate, înșirând pe firele lor orașele. Astăzi, capitala noastră, care‑a stat pitită prin munți atâtea veacuri, sporește – sigură și puternică – în mijlocul câmpiei dunărene, ridicând palat lângă palat, pe unde‑și păștea odinioară turmele le‑ gendarul Bucur. Două mari bulevarde taie‑n cruciș orașul. Dâmbovița se minunează de strălucirea și mândrețea în care se desfac malurile ei, ascunse până mai deunăzi sub pâlcuri de sălcii. De‑aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, îmi întorc gândurile pe unde am umblat. Multe din locurile frumoase pe care le‑am văzut îmi revin acum, învăluite în farmecul depărtării, și parcă mă

Locurile din sufletul meu

dojenesc, unele că n‑am spus destul, altele că n‑am spus nimic de ele. Multe vor fi iarăși pe care nu le‑am văzut încă. Dar ceea ce se ridică mai luminos și mai sfânt în mijlocul amintirilor mele, podoaba cea mai aleasă și mai mândră între podoabele țării, este poporul român. În sufletu‑i larg, nespus de duios, lămurit în focul atâtor suferințe, am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece și înțelesul istoric al trăiniciei și stăruinței noastre pe acest pământ. În marea lui putere de muncă, de luptă și de răbdare, în mintea lui trează și‑n inima lui caldă am găsit sprijinul speranțelor noastre și dezlegarea înaltei chemări a neamului nostru. Îl urmăresc cu gândul de‑a lungul veacurilor, îl văd cu pieptul dezvelit în bătălii, luptând ca să‑și apere pământul, căzând și ridicându‑se iar, murind în șes și renăscând în munți, pururea tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile ce‑au dat să‑l răpună, și mă‑ntreb: ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă și mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai viteaz și mai întreg în fața atâtor dureri? Unde‑ar fi ajuns el astăzi dac‑ar fi fost lăsat în pace!… „O lacrimă îi tremură‑n glas, și graiul lui e un suspin”, zice un istoric francez vorbind de poporul român. În adevăr, suferințele acestea au pus o blândețe divină pe figura țăranului nostru. Inima lui e plină de milă pentru cei nenorociți, și limba lui e dulce și plină de mângâieri. Într‑o țară așa de frumoasă, c‑un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, și cum să nu‑ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: „Sunt român!”

Cu creionul în mână 1. Recitește textul și răspunde la întrebări. a. Ce moment legat de formarea poporului român este amintit în text? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. De ce povestitorul îi numește pe daci uriașii învinși? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce sentiment al povestitorului reiese din text? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Povestitorul spune că ne‑am arătat urmașii vrednici și ai soldaților biruitori. Ce fapte menționate în text justifică aceste cuvinte? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Scrie o idee pe care o poți formula în urma citirii textului. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 2

Antrenează-te 1. Scrie ce înțeles au enunțurile următoare. Ca trestia ne‑am îndoit sub vânt, dar nu ne‑am rupt. _______________________________________________________________________________ n‑au fost spuse în deșert cuvintele mândre și înțelepte _______________________________________________________________________________ îl văd cu pieptul dezvelit în bătălii, luptând ca să‑și apere pământul _______________________________________________________________________________ 2. Transcrie din text cuvintele și/sau expresiile care se referă la poporul român și la calitățile acestuia. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Dacă ai scrie un volum cu titlul România pitorească, ce conținut ar avea? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Imaginează-ți că te întâlnești cu Alexandru Vlahuță, care nu știe ce schimbări au avut loc în ul‑ tima sută de ani. Despre ce i-ai povesti? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Caută și scrie din text câte patru substantive care denumesc: ființe – _________________________________________________________________________ lucruri – ________________________________________________________________________ locuri – ________________________________________________________________________

Substantivul este partea de vorbire care ________________ ființe, ________________, _________________________, stări sufletești, acțiuni.

Să înțelegi mai bine 1. Caută regula și continuă fiecare șir cu încă trei substantive: a. împărat, Traian, munte, _________________________________________________________ b. popor, gând, veac, _____________________________________________________________

Locurile din sufletul meu

• Completează spațiile libere pentru a avea o definiție corectă.

c. vitejie, capitală, salcie, __________________________________________________________ 2. Grupează substantivele din primul alineat al textului, după felul lor. Substantive comune:_____________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ Substantive proprii: ______________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Subliniază, apoi analizează substantivele din propoziția dată, precizând felul, numărul și genul. Am găsit izvorul curat al frumoaselor lui cântece. Exemplu: oraș – substantiv comun, numărul singular, gen neutru. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Scrie un text de 3–4 enunțuri despre capitala țării, folosind și informații din text. Subliniază substantivele. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 2 16

Citește textul!

Cetatea lui Bucur de Dumitru Almaș A. Cică, demult, demult, pe vremea aceea tulbure când năvăleau feluriți oameni răi și prădalnici, cum au fost tătarii, prin luncile Dâmboviței, prin pădurile și poienile din acea parte a țării, pe acolo pe unde acum se întinde Bucureștiul, în vremea aceea umbla un cioban cu turma lui. Îl chema Bu‑ cur. Avea oi multe: și albe, și negre, și brumării. Avea, de asemenea, câini voinici, care nu se temeau nici de lupi, nici de urși, nici de vulturii cei mari care, mai ales primăvara, se repezeau din văzduh ca săgeata, și înhățau în gheare mieii cei tineri și jucăuși. Mai avea ciobanul Bucur și vreo doisprezece măgari, pentru purtat poverile ciobanilor, și vreo zece cai grași și frumoși, numai buni de alergătură la drum lung. Om cumsecade era Bucur ciobanul; la stâna lui de oi ținea mulți ucenici și ciobani, toți zdraveni și meșteri la închegat cașul, la tuns oile și la pregătit pieile pentru bundițe și cojoace. Şi trebuia să fie zdraveni, pentru că nu numai de fiare trebuia să apere turma, ci și de cete prădalnice de oameni răi care, cum am spus, mișunau pretutindeni, în acele vremuri tulburi și pline de primejdie. De multe ori, tătarii au furat oi, berbeci, miei și măgari din turma lui Bucur. De multe ori au dat foc stânilor lui. Ba, chiar i‑au ucis doi câini, din cei mai credincioși; iar pe unul dintre ciobani, unul mai tinerel, l‑au prins cu lațul, l‑au luat rob și l‑au dus în țara lor. Se vede însă că acei oameni ai jafului se înnădiseră la rele, pentru că, în iarnă, au răpit și pe fata baciului Bucur, pe Anca. Frumoasă fată! Cu păr ca borangicul, cu ochi ca floarea de cicoare și cu trup mlădios de căprioară. Tot cu lațul au prins‑o când, singură în stână, torcea lână pentru sumanele ciobanilor. S‑a zbătut ea, cât a putut; dar răii s‑au dovedit mai puternici. Aflând de asemenea răpire, Bucur ciobanul s‑a aprins de durere și de mâ‑ nie. A încălecat în graba mare și, împreună cu încă doi ucenici, a galopat în urma tătarilor. Şi au galopat, au galopat, zile și nopți în șir. Nu i‑au ajuns de‑ cât la o apă mare, numită Nistru. Cum era iarnă, apa înghețase. Simțindu‑se urmăriți, tătarii s‑au avântat să treacă râul cel mare pe gheață, ca pe pod. Dar se vede că gheața nu era prea groasă că, iaca, a pârâit, s‑a crăpat și acei tătari, huștiuluc! în bulboana adâncă, așa cum se aflau: cu cai și cu pradă cu tot. Unii au scăpat pentru că armăsarii lor știau să înoate; alții s‑au înecat. Anca știa să înoate, iar părintele său, Bucur, și fârtații lui au sărit s‑o ajute a ieși dintre sloiurile de gheață. Așa s‑au întors, toți patru la stâna de pe malul Dâmboviței. Aici, pe un dâmb, și‑au clădit o casă mare și au împrejmuit‑o cu gard înalt din butuci groși, ca un adevărat zid de cetate. Apoi, când Anca s‑a măritat și a avut copii, deci familia baciului Bucur a sporit, au construit și o bisericuță, care se vede și azi, și se cheamă chiar „Biserica lui Bucur”. Cu anii, s‑au adunat aici tot mai mulți români. Iacă așa, în jurul casei lui Bucur, după sute și sute de ani, s‑a format un oraș, căruia oamenii i‑au zis Bu‑ curești, iar azi este frumoasa capitală a României.

Locurile din sufletul meu

B. O altă poveste spune că a fost odată un pădurar sărac care trăia împreună cu fiica sa, pe nume Dâmbovița, într‑o pădure mare și adâncă. Fata știa toate secretele pădurii și cărările ascunse sub iarbă și tufișuri. Într‑o zi, Prințul Munților s‑a rătăcit în pădure. Întâlnind‑o pe Dâmbovița, i‑a cerut acesteia să îi găsească drumul, iar fata l‑a ajutat. Prințul a văzut‑o atât de blândă și frumoasă și a cerut‑o de soție. Dâmbovița i‑a spus că ea a promis deja că va fi soția lui Bucur, un cioban care locuia lângă pădure. Ca mulțumire, prințul i‑a dăruit fetei un mic cuțitaș și un titirez. Dacă ar fi învârtit titirezul, orice dorință ar fi devenit realitate. După întâlnirea cu prințul, fata a luat darurile primite și i le‑a arătat lui Bucur. Vrând să vadă pu‑ terea cuțitului, l‑au înfipt într‑o piatră. Din acel loc a ieșit un izvor limpede ca lacrima. Râul a fost numit Dâmbovița, iar cei doi au întemeiat un mic sat la marginea pădurii, pe malurile râului. Bucur a numit așezarea după numele lui. Și așa micul sat, astăzi un mare oraș, se numește București și apa care îl traversează se numește Dâmbovița.

Cu creionul în mână 1. Recitește cele două legende, apoi răspunde la întrebări. a. Care este diferența dintre cele două personaje care se numesc Bucur? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Care sunt calitățile pe care le au cele două personaje feminine? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Legenda este o povestire care conține elemente fantastice sau miraculoase prin care se ex‑ plică apariția unui lucru, a unui fenomen. Ce explică cele două legende? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. Ce fapte reale sunt menționate în cele două legende? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ce legendă ți-a plăcut mai mult? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 2

Antrenează-te 1. Completează, pe axa timpului, momentele primei legende, în ordinea în care au avut loc. Ciobanul Bucur locuia acolo unde se întinde acum Bucureștiul. 1.

____________________________ ____________________________ 3.

2. ____________________________

4. ____________________________

____________________________

2. Ciobanul Bucur ia hotărârea de a întemeia un sat pe locurile unde își păștea oile. Care crezi că sunt argumentele care îl determină să ia această hotărâre? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ Cine?

3. Pe baza celor două legende, scrie câte trei întrebări pentru fiecare cuvânt din explozia stelară. _________________________________________________ _________________________________________________Ce?

Când?

_________________________________________________ _________________________________________________ _________________________________________________ _________________________________________________

De ce?

Cum?

Locurile din sufletul meu

4. Subliniază substantivele din enunțurile date. Analizează două substantive comune și două sub‑ stantive proprii. Râul a fost numit Dâmbovița, iar cei doi au întemeiat un mic sat la marginea pădurii, pe malurile râului. Bucur a numit așezarea după numele lui. _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Dă un alt nume personajului din imagine. Scrie o povestire în care acesta este personajul principal. Folosește cel puțin un element fantastic. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 2 20

Citește textul!

Cartea cu Apolodor de Gellu Naum

La circ, în Târgul Moșilor, Pe gheața unui răcitor, Trăia voios și zâmbitor Un pinguin din Labrador. — Cum se numea? — Apolodor. — Și ce făcea? — Cânta la cor. Deci, nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator; Făcea și el ce-i mai ușor: Cânta la cor. (Era tenor.) Grăsuț, curat, atrăgător În fracul lui strălucitor, Așa era Apolodor. Dar într-o zi Apolodor, Spre deznădejdea tuturor, A spus așa: — Sunt foaaarte trist! Îmi place viața de corist, Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor De frații mei din Labrador! O, de-aș putea un ceas măcar să stau cu ei pe un ghețar… Apoi a plâns Apolodor. Când l-a văzut pisoiul Tiț Plângând cu hohot și sughiț, I-a spus: — Prietene, ți-aș da Mustața și codița mea, Aș da o litră de caimac, Aș da orice să te împac, Zău, nu mai plânge, te implor! Dar el plângea: — Mi-e dor, mi-e dor De frații mei din Labrador! Şi-au încercat să-l mai împace Ariciul, dăruindu-i ace, Şi ursul, cu un pumn de mure Proaspăt culese din pădure. Şi iepurele Buză-Lată (Colegi de-ai lui Apolodor, Maeștri cântăreți la cor).

Cămila Suzi, cea mai tristă, Plângea cu fața în batistă, Ea îi fusese ca o mamă, Îl învățase prima gamă. Dar el plângea: — Mi-e dor, mi-e dor De frații mei din Labrador… Colegii lui Apolodor S-au dus atunci la dirijor. Maestrul Domilasolfa, Cu haina lui de catifea, I-a ascultat și, gânditor, S-a așezat pe canapea oftând: — Sărmanul meu tenor… Se poate prăpădi de dor… Să plece dar spre Labrador. Şi a plecat Apolodor. La început, a fost ușor: L-a dus spre nord, l-a dus în zbor Un avion, un bimotor Și, stând picior peste picior, Cânta, cânta Apolodor, Cânta cu glasul de tenor, Dar, între timp, înflăcărându-l Năucitorul peisaj, Sări pe-o aripă, cu gândul Să dea dovadă de curaj. Apoi, cu parașuta‑n spate Se zbengui Apolodor, Ba agățându-se de roate, Ba stând călare pe motor. Așa, cu zborul singuratic, Ar fi ajuns în Labrador, Dar l-a lovit un nor zănatic Și a căzut Apolodor… La Capul Nord, la Capul Nord, Adăpostit într-un fiord, Stătea pe țărm Apolodor, Posomorât și gânditor.

— Un călător. — Cum te numești? — Apolodor. — Și încotro? — Spre Labrador. — Hai, urcă-te, Apolodor… Ai ceva drum de ocolit, Căci navigăm spre Răsărit, Dar tot ajungi în Labrador. Hai, urcă-te, Apolodor…

Locurile din sufletul meu

Ședea pe țărm tăcut și trist, Acest tenor, acest artist Stătea cu parașuta spartă, Nu tu busolă, nu tu hartă… În larg vuia clocotitor Mare potopul apelor. Și se jelea Apolodor… Dar iată un vapor, Sirena șuieră de zor: — Cine ești?

Cu creionul în mână 1. Recitește poezia, apoi răspunde la întrebări. a. De ce dorește Apolodor să plece de la circ? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Care sunt prietenii lui Apolodor? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Cum devine drumul pinguinului către Labrador, având în vedere că a ajuns să navigheze către Răsărit? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. Care sunt sentimentele lui Apolodor? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Pe baza versurilor, scrie o listă a artiștilor de la circ. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Cum te-ai simți în locul lui Apolodor? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 2

Antrenează-te 1. Alege și scrie din versurile poeziei, cinci perechi de substantive care rimează. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ești unul dintre artiștii de la circ. L-ai încuraja pe Apolodor să rămână sau să plece? Ce i-ai spune? Scrie un text de patru-cinci enunțuri. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Completează organizatorul grafic pe baza informațiilor din poezie. Adaugă atâtea săgeți câte ai nevoie pentru a avea informații complete.

Apolodor Însușiri

Prietenii de la circ

Drumul spre Labrador

4. Povestește, într-un text scurt, despre un loc de care ți-e dor. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Cetățile, pagini de istorie Avem în România cetăți şi castele, unele cunoscute la nivel mondial, altele peste care s‑a aşter‑ nut uitarea. Se află pe tot cuprinsul țării, într‑o varietate arhitectonică, din perioade istorice diferite, cu poveşti ce aşteaptă să fie descoperite. Sarmizegetusa Regia sau Sarmizegetusa cea regească a fost capitala Daciei. Cetatea de pe Dea‑ lul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Situată la 1200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul sistemului de apărare dac din Munții Orăștiei și cuprindea șase citadele. Este construită din blocuri masive de piatră, pe cinci terase. Cetatea conținea şi o zonă sacră, ce cuprindea sanctuarul cir‑ cular numit Calendarul Circular. Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4-5 m. În apropiere, spre vest, se află o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezer‑ voare de apă. Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilii daci aveau apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice, iar descoperirile arheologice dovedesc că societatea dacică avea un standard înalt de viață. Cetatea Târgovişte a fost timp de peste trei secole reşedință domnească şi capitala Țării Româ‑ neşti. Prima mențiune documentară a aşezării – ca fiind reşedință domnească – este cea dintr‑un memorial de călătorie al lui Johann Schiltberger, care, în anul 1396, a fost în Țara Românească şi în cele două capitale ale ei, numite Argeş (Agrich) şi Târgovişte (Türkoich). Curtea Domnească din Târgovişte, construită pe vremea voievodului Mircea cel Bătrân, a fost gândită ca un complex de clădiri pentru familia, curtenii și slujitorii săi. Aceasta se află pe malul drept al râului Ialomița, pe terasa cea mai înaltă, în apropierea drumurilor comerciale importante. Toate erau înconjurate pe trei laturi de un zid de piatră. Pe vremea lui Vlad Țepeș a fost ridicat Turnul Chindiei, care servea în acelaşi timp pazei şi ob‑ servației, anunța apusul soarelui (când se înceta circulația în oraş) şi avea un rol deosebit în caz de incendiu. Datorită mutării reședinței domnești la Târgoviște, orașul va cunoaște o dezvoltare rapidă. Au fost aduși meșteri constructori din Transilvania care au înălțat adevărate monumente specifice artei și arhitecturii românești. Cetatea Sucevei este menționată pentru prima dată într‑un document din anul 1388 al voie‑ vodului moldovean Petru I Muşat. El a construit în Suceava un castel fortificat pentru a‑i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, existând turnuri pătrate de apărare (bastioane) cu latura de 4 m. Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatră, între pietre aflân‑ du‑se umplutură de piatră legată cu mortar, în care s‑au mai pus piatră și cărămidă sfărâmată. Au mai fost întrebuințate în masa de zidărie și bârne din lemn de stejar, pentru a evita fisurarea zidurilor. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, domnitorul Ștefan cel Mare a construit un zid care înconjura cetatea asemenea unui inel.

Locurile din sufletul meu

Citește textul!

Unitatea 2

Cetatea Sighișoara este centrul istoric vechi al municipiului Sighișoara. A fost construită în secolul al XII‑lea de coloniștii sași și s‑a păstrat aproape neschimbată, fiind locuită și în prezent. Cetatea este amplasată pe malul sudic al râului Târnava Mare, pe o coastă de deal, pe două terase. Lângă Biserica Cetății a funcționat și prima școală din Sighișoara, menționată documentar în anul 1522. Mai târziu a fost con‑ struită şi Școala din Deal, către care urcă o scară acoperită, inițial cu 300 de trepte, Scara şcolarilor. Ca protecție împotriva atacurilor turcești, cetatea era înconjurată de un zid. Zidul avea 14 turnuri, din care 9 se păstrează până în ziua de azi. Turnurile erau folosite de breslele meșteșugărești şi au primit nume potrivite: Turnul cu ceas, Turnul frânghie‑ rilor, al măcelarilor, cojocarilor, țesătorilor, giuvaiergiilor, cositorarilor, tăbăcarilor, fierarilor, lăcătuşi‑ lor şi dogarilor, al pescarilor şi al cizmarilor. Pot fi cetățile o fărâmă de lume care a învățat să păcălească trecerea vremii, o parte de Românie care ne vorbeşte astăzi despre frumusețea, gloria şi demnitatea istoriei noastre şi a Europei?

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Ce ai aflat despre cetățile românești, din introducerea textului? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Unde locuiau civilii în Sarmizegetusa Regia? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce domnitori au contribuit la ridicarea Cetății Târgoviște? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. Care a fost scopul pentru care a fost construită Cetatea Sucevei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ e. Care cetate prezentată în text este locuită și în zilele noastre? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ce informație despre Sarmizegetusa Regia ți s-a părut mai interesantă? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

1. Transcrie din text enunțul care: a. conține numere scrise cu cifre romane; _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. menționează un loc utilizat de școlari; _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Locurile din sufletul meu

Antrenează-te

c. se referă la un râu din zona de sud a țării. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Caută în text și scrie substantive care denumesc părți ale cetăților. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Ai vizitat una dintre cetățile menționate în text. La întoarcere, povestești unui prieten, într-un e-mail, ce ai văzut. Scrie conținutul mesajului.

Unitatea 2

4. Te întâlnești cu personajele din imagine. Povestește, în scris, cum s-ar desfășura întâlnirea. Scrie cum arată cei doi ostași. Folosește și dialogul. _____________________________________________________ _____________________________________________________ _____________________________________________________ _____________________________________________________ _____________________________________________________ _____________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Realizează o fișă de prezentare a unei cetăți/unui castel din țara noastră, care nu a fost prezentat în textul citit. Denumire _______________________________________________________________________ Localizare _______________________________________________________________________ Întemeietor (A hotărât realizarea construcției)___________________________________________ Perioada în care a fost construit(ă) ____________________________________________________ Descriere _______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

MESERIA DE COPIL

UNITATEA 3

Citește textul!

Lumea lor! de Ştefan Octavian Iosif Când pisica nu-i acasă…

Doarme dus sfânt’ Niculae În veşminte argintii, Dar ce colb e în odaie Şi ce zarvă de copii!

Ca de ipsos stau de frică… Oare cine-o fi intrat? Ochii nimeni nu-şi ridică, Nici chiar marele-mpărat!

Au rămas stăpâni în casă! Toată lumea e a lor! Unu-i cocoțat pe masă, Altul joacă-ntr-un picior.

Vântul fuse?… Cine este? Ori vreunul din părinți? Ce tăcere făr’ de veste! Smirnă-s… diavolii de sfinți!

Uite popa, cum îngână Liturghia… Doi se bat. Un ştrengar c-o vargă-n mână Strigă parcă-i împărat!

În pervaz, sfânt’ Niculae Doarme, parcă nici nu ştie! Numai colbul din odaie Joacă-n raza aurie…

O sprințară de fetică Se hlizeşte la oglindă… Nu le pasă de nimică… Dar ce tropot e în tindă?

Cu creionul în mână 1. Transcrie din poezie patru versuri care pot fi ilustrate de imaginea care însoțește textul. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Recitește poezia și răspunde la întrebări. a. Cine se crede împărat? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 3

b. Ce îi liniștește pe copii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Ce părere ai despre comportamentul copiilor? Motivează-ți părerea. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Formulează enunțuri folosind cuvintele colb, se hlizește, ipsos. Dacă este nevoie, caută explicația cuvintelor în DEX. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Caută în poezie și scrie perechile de cuvinte care rimează. Exemplu: Niculae – odaie _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Ce personaj ar mai putea imita copiii? Cum? Scrie trei enunțuri în care să arăți cum ar face acest lucru. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Din versurile poeziei, alege trei substantive care denumesc ființe. Folosește aceste substantive pentru a-ți exprima părerea despre copii și copilărie. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Nicușor după Ioan Alexandru Brătescu‑Voinești La marginea dinspre miazănoapte a orașului, pe malul iazului, e o grădină frumoasă, cu tufișuri dese, în care primăvara cântă privighetorile. Prin grădina asta e drumul lui conu Mișu, când e să iasă în oraș. Cum trecea într‑o zi din primăvara trecută, s‑a oprit să asculte o privighetoare, care cânta de răsuna grădina; și fiindcă tufișul în care cânta era chiar alături, s‑a aplecat să încerce: n‑o putea‑o zări? Când, ce să vadă? Jos, în tufiș, un băiețaș. Cu degetul arătător de la mâna dreaptă peste buzele țuguiate, îi făcea semn să tacă, iar cu cel de la mâna stângă îi arăta privighetoarea. Aplecându‑se mai mult, o văzu… A stat așa multă vreme, neputându‑se sătura de a o privi și neștiind ce să privească mai cu drag; pasărea mică și neînsemnată, care scotea sunete atât de puternice și de măiestre din gușulița ei, ori fericirea fără seamăn de pe fața copilului? Îl mai văzuse el de câteva ori p‑aci prin grădină jucându‑se cu alți copii de seama lui, dar niciodată nu‑l privise cu luare‑aminte – un băiețaș slăbuț, cu părul cânepiu, încurcat ca un caier, și cu pantalonii în vine, cârpiți în zece locuri. Acum, pentru întâia oară, vedea ce ochi negri, catifelați și dulci avea. La o mișcare nedibace, pasărea zbură și lui conu Mișu îi păru grozav de rău, crezând că s‑o mâhni copilul; dar acesta ieși din tufiș și privindu‑l drept, cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor: — Nu fațe nimic. Vine îndărăt. Asta e a mea. A fost și poimâine. — Ce spui, mă? A fost și poimâine? — Da, a văzut‑o și Lenuța, sora mea… Și clătinând din cap: — Da’ lui Vasilică a lu’ nenea Dumitru de la zudecătorie nu i‑o arăt. — Și de ce nu i‑o arăți și lui? — Că fin’că dă cu pietre. — Bravo! să nu i‑o arăți. Dar pe tine cum te cheamă? — Nicușor și sunt de șase ani. — Ce vorbești, domnule!? Vrei și doi bani, să‑ți cumperi covrigi? Nicușor răspunde cu umărul drept, săltându‑l în sus. Și conu Mișu, râzând cu mulțumire, scoate și‑i întinde doi bani. Copilul, luându‑i, zice: „Săru’ mâna” și pleacă grăbit, ținându‑se cu o mână de brăcinarii pantalonilor prea lungi; dar după câțiva pași se întoarce să‑l întrebe serios dacă la spițerie se vând ouă de furnică. — Ce să faci cu ouă de furnică? — Mi‑a spus maică‑mea așa: că le plațe la privighetori și vreau să pun pe zos la a mea… Are și conu Mișu trei îngerași de copii de la care aude în fiecare zi fel de fel de nostimade copilărești, dar asta i s‑a părut atât de drăgălașă, încât l‑a luat pe băiețandru în brațe și l‑a sărutat, pe amândoi obrajii. Din ziua aia datează prietenia lui conu Mișu cu Nicușor.

Meseria de copil

Citește textul!

Negreșit, Nicușor nu e primit în curtea lui conu Mișu să se joace cu copiii lui și cu musafirii lor, dar se uită și el din grădina prefecturii pe crăpăturile ulucelor; și tot încercând crăpăturile, a dat

Unitatea 3

peste câteva prin care poate vedea tot raiul din curțile boierului. Așa, printr‑una se văd rondu‑ rile de flori frumoase și locul unde se joacă copiii; printr‑alta se vede terasa îmbrăcată în flori albas‑ tre, unde mănâncă boierii vara; prin a treia, căprioara cu țarcul ei; iar prin cea de la capul din fund al ulucelor, grădina de poame, curtea păsărilor și doi câini mari legați în lanțuri pe sârmă… Frumos Crăciun o să fie! A nins două zile din crivăț și acum în ajun s‑a schimbat vântul; suflă aus‑ trul, subțiind norii printre care încep să se ivească stelele și aducând cu el un ger de te taie. La curtea caselor lui conu Mișu e zarvă mare. Pe porțile deschise larg nu mai contenesc săniile încărcate cu musafiri. E pom de Crăciun la care sunt poftiți copiii tuturor prietenilor. În mijlocul sa‑ lonului încăpător, care ține de la intrare până la terasa din fund, e așezat bradul împodobit de‑ți ia ochii. Cucoanele se învârtesc de colo până colo, rânduind lucrurile la locul lor. Copiii, nerăbdători, așteaptă în odaia din dreapta semnalul când vor putea intra. Să aștepte, că nu e încă gata. Mai sunt de așezat jucăriile pe mescioara din jurul bradului și de pus la fiecare teanc de jucării câte o carte de vizită cu numele copilului căruia i se cuvine. În vremea asta, alături, la casierie, e un suflețel stingher, care se zbate și se frământă. A văzut azi‑dimineață pe un om din curtea boierească ducând în spinare un brad mare, mare… Pe urmă au venit băieții de la cofetărie cu tăvi și alt băiat de la librărie încărcat cu fel de fel de cutii. Și Nicușor știe ce înseamnă asta. Toți copiii ăștia, care trec în sănii, acolo se duc, să vadă pomul de Crăciun! Și el nici măcar prin crăpăturile ulucelor nu poate să se uite, că e zăpadă până la gât…

Cu creionul în mână Recitește povestirea, apoi completează harta textului. Titlul textului și autorul __________________________________________________ Personajele textului _____________________________________

Tema textului _____________________________________

_____________________________________

Expresii care vorbesc despre personajul principal _____________________________________

Care secvență de text mi-a plăcut mai mult și de ce _____________________________________

_____________________________________

Părerea mea despre text _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

1. Transcrie enunțurile care arată: a. unde l-a cunoscut conu Mișu pe Nicușor; _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Meseria de copil

Antrenează-te

b. cum a crezut conu Mișu că va reacționa copilul când pasărea a zburat; _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. ce a făcut conu Mișu când a auzit explicațiile lui Nicușor. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Te întâlnești cu conu Mișu și ai posibilitatea de a-i spune părerea ta despre prietenia lui cu Nicușor. Ce i-ai spune? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Scrie un dialog între Nicușor și privighetoare. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Scrie cât mai multe adjective potrivite pentru a descrie o privighetoare. ____________________________________________________________

____________________________________________________________

��

____________________________________________________________

��

Unitatea 3

• Completează spațiile libere. Adjectivul este partea de ___________________ care arată ___________________ unui obiect. Acesta însoțește și determină un ___________________ . ________________ are același număr și gen cu substantivul pe care îl ______________

Să înțelegi mai bine 1. Grupează adjectivele următoare, după însușirile pe care le arată. tânăr, neînfricat, gras, bun, slab, frumos, curajos, verde, atent, binevoitor, mic, modest, onest, cinstit, roșu, puternic, alb, obraznic, subțire, inteligent, limpede, interesant, amar, îngăduitor, amabil, îndrăzneț, palid, blând, dulce, gri, neascultător, neîngrijit ___________________________________________________________ Însușiri fizice

___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________

Însușiri sufletești

___________________________________________________________ ___________________________________________________________

2. Completează tabelul cu forma potrivită a adjectivelor și a substantivelor însoțite de acestea. Observă întâi exemplul dat. Genul masculin, nr. singular

Genul feminin, nr. singular

Genul masculin, nr. plural

Genul feminin, nr. plural

(copil) bun

(fată) bună

(copii) buni

(fete) bune

(nor) cenușiu

(rochie) .................

(.........................) ..........................

(....................) .........................

(om) ...............

(...............) dragă

(...................) ...............................

(........................) ...........................

(...........................) negri

(........................) ...........................

3. Alege trei adjective din text și scrie numărul și genul acestora. Pentru a reuși, gândește-te la numărul și genul substantivului pe care îl însoțește (determină). Exemplu: deschise – adjectiv, numărul plural, genul feminin. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Târziu, când zăpezile sunt albastre de Fănuș Neagu Băiatul se numea Bănică, iar cățelul, pentru că fusese prins de două ori cu botul într‑o cratiță, primise porecla Tocănel. Ninsese o zi și o noapte – acum zăpezile acopereau geamul până la două palme de marginea de sus a cercevelelor și ei ședeau în odaie: Bănică în pat, iar Tocănel lângă ușă, vârât într‑un ciorap de lână, căruia băiatul îi deșirase laba, transformându‑l astfel într‑un costum, pe care cățelul îl privea cu mândrie ori de câte ori ieșea afară în aer. Soba frigea – ardeau în ea lemne de brad cu miros de cetină – și undeva, într‑o spărtură a peretelui, cânta un greier, parcă bătându‑și joc de vântul care gonea pe sub streșini, răsucind zăpada și aruncând‑o peste coama salcâmilor. — Tocănel, zise Bănică, ținând ochii închiși, moleșit de căldură, spune‑i ticălosului ăla să tacă! — Eh, dac‑aș ști unde e! făcu Tocănel. O pasăre trecu pe la geam, atingându‑l cu vârful aripii. — Parc‑a bătut cineva, spuse Tocănel. — O vrabie. A trimis‑o cocoșul de lemn de pe stâlpul porții. L‑au îngropat zăpezile, îngheață. — Și e prietenul nostru, spuse Tocănel. Astă‑toamnă, când se culegeau viile, te‑ai suit în spinarea lui și te‑a dus să culegi nuci din podgorie. — Nu e chiar așa, răspunse Bănică, te‑am mințit. M‑am suit în spinarea lui și m‑a dus în luncă, unde s‑a întâlnit cu toți cocoșii de lemn din sat. Era lună plină și ei toți ședeau roată în jurul salcâmu‑ lui bătrân, unde‑am stat noi o zi ca să prindem iepuri. Cocoșul nostru mi‑a zis: „Bănică, te‑am adus până aici și, dacă vrei, te ridic până la nori, unde plouă mereu. Ce vezi acum să nu spui la niciun om, te juri?”„Mă jur.” Era lună și toți cocoșii erau vii, că pe lună, când doarme toată lumea, prind viață și se duc de la o poartă la alta să mai schimbe o vorbă. — Dar la nori ai ajuns? se interesă Tocănel. — Nu s‑a putut. Tot cerul era albastru și nu se vedea nicio urmă de nor. O să mă duc cu el, cu albinele din livadă, care au un coș mare pentru cules miere și câteodată iau și ele câte un băiat și‑l poartă din floare în floare și la nori, unde beau apă. — N‑o să te duci, pentru că și pe ele le‑a astupat zăpada, spuse Tocănel. Nici eu, dar nici tu! — Ascultă, se‑nfurie Bănică, o să‑ți dau vreo două peste bot. — N‑ai decât. Dar să știi că nu mai vorbesc cu tine, am să vorbesc numai cu cățeii. — Și eu am să te trag de zgardă în zăpadă și‑ai să degeri. — Până una‑alta degeră cocoșul. Și nici albinele n‑o duc mai bine. Ai vreo idee cum să le scăpăm? — Da, zise Bănică, intră sub pat și dă‑mi roatele de la căruț. Tocănel se strecură sub pat și rostogoli roatele în mijlocul odăii. — Greierul e aici, se auzi vocea lui, ce fac, îl plesnesc? — Lasă‑l, răspunse băiatul, ne răfuim noi cu el mai târziu. — Apucă roatele, zise Bănică. Eu ridic soba și tu să fixezi roțile dedesubt. Așa, făcu el opintin‑ du‑se, ai grijă să nu‑ți cadă vreun bob de jar pe blană. Bănică ținu soba în brațe și Tocănel îi puse roțile. Când sfârșiră, băiatul era roșu de atâta chin, iar Tocănel se trase lângă perete și căscă gura ca prostul. Bănică luă vătraiul și făcu semn să i se des‑ chidă ușa. Înainte de a scoate soba afară, se opri un moment și zise:

Meseria de copil

Citește textul!

Unitatea 3

— Hei, ticălosul ăla care cânți mereu și‑mi strici somnul, dacă vrei să n‑o pățești, vino cu noi! Dându‑și seama că n‑o să‑i fie moale dacă se ascunde, greierul veni țopăind și intră în buzunarul băiatului. — Gata, spuse el, și împinse soba cu vătraiul în tindă și de acolo în curte. Zăpezile înalte cât malul, întărite de ger și de vânt, începură să sfârâie și să se înmoaie. Bănică, fără să‑i pese că deasupra se zbătea, hohotind, viscolul, împingea soba spre livadă, și‑n urma lui rămânea o cărare adâncă, pe care venea Tocănel fluturând din coadă. Ajunse la stupi – aveau zece – și‑i încălzi pe toți, iar lângă cel așezat în coada gardului de mărăcini se opri și‑i spuse lui Tocănel: — Aici țin ele coșul cu care o să zbor în nori. Dacă o să mă asculți mereu, te iau și pe tine. Se întoarse în odaie, ducând și soba cu el. Îi desfăcu roțile și, obosit, se culcă. Târziu, când se trezi, Tocănel moțăia încă după ușă, sub mătură, iar greierul cânta sub pat. Privi pe fereastră și văzu că se luminase. Ningea – o ninsoare deasă, bătând în albastru – și sub perdeaua de fulgi văzu cărarea tăiată de el, către poartă. Se ridică în coate și se răsti la cățel: — Tocănel! Trezește‑te, trebuie să ieșim cu sania!

Cu creionul în mână 1. Transcrie din text enunțurile potrivite următoarelor afirmații. a. Tocănel vorbește și-l înțelege pe stăpân. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. În imaginația copilului, cocoșii de lemn au viață. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. În închipuirea lui Bănică, greierul respectă indicațiile lui. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Întâmplarea povestită este, de fapt, visul lui Bănică. Menționează două fapte din text care susțin această afirmație. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

3. Scrie ce fapt real, menționat în finalul textului, îi poate întări băiatului ideea că ce a visat s-a în‑ tâmplat aievea. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

1. Caută și transcrie din text expresii (grupuri de cuvinte) care arată: • cum miroase ceva – ______________________________________________________________ • cum se simte ceva – ______________________________________________________________

Meseria de copil

Antrenează-te

• ce se aude – ____________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ • ce se vede – ____________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Subliniază numai adjectivele care crezi că i se potrivesc lui Bănică. neascultător, visător, jucăuș, obraznic, fericit, cinstit, mincinos, prietenos, tăcut, agresiv, vorbăreț, generos, isteț, descurcăreț, iubitor, nepăsător, inventiv 3. Observă imaginea. Pe baza acesteia, descrie-l pe Bănică. �� 4. Scrie un bilet în care Bănică te invită să vedeți stupii din livadă. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. În anumite situații, adjectivul poate deveni substantiv (se substantivizează). Exemplu: Piratul ticălos a furat comoara. Ticălosul pirat a furat comoara. (adjectiv) Un ticălos îmi strică somnul. Ticălosul ăla îmi strică somnul. (substantiv) Scrie și tu câte două enunțuri folosind cuvintele date. tânăr (adj.) _____________________________________________________________________ un tânăr (subst.) _________________________________________________________________ frumoasa (adj.) __________________________________________________________________ frumoasa (subst.) ________________________________________________________________

Unitatea 3

6. Zăpezile albastre pot sugera frumusețea copilăriei. Ce alte lucruri te fac să te gândești la copilărie? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 7. Visul lui Bănică ar putea avea loc primăvara, când albinele ies din stup. Cum ar fi acest vis? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 8. Ești copilul din imagine. Povestește, în scris, cum s-ar des‑ fășura întâmplarea. Folosește indicațiile de mai jos:  Introducere – unde și când are loc întâmplarea.  Cuprins – ce se întâmplă. (Descrie-te pe tine, apoi ursul. Scrie dialogul pe care l-ați putea avea.)  Încheiere – cum se termină întâmplarea. Găsește un titlu potrivit compunerii tale. La final, verifică dacă ai scris corect și dacă ai folosit sem‑ nele de punctuație necesare. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

COMORI NEPREȚUITE

UNITATEA 4

Citește textul!

Uriaşul cel egoist după Oscar Wilde În fiecare după‑amiază, când ieşeau de la şcoală, copiii aveau obiceiul să intre în grădina Uriaşu‑ lui, ca să se joace. Grădina era mare şi frumoasă. Deasupra ierbii se ridicau flori galbene ca nişte stele şi doisprezece piersici înfloreau primăvara, acoperindu‑se cu plăpânde flori roze, iar toamna se rupeau de greutatea poamelor. În pomi, păsă‑ relele cântau aşa de dulce, încât copiii se opreau din joc să le asculte. Într‑o zi, Uriaşul, care stătuse şapte ani la prietenul lui Căpcăunul, hotărî să se întoarcă acasă. Când ajunse la castel, văzu copiii jucându‑se în grădină. — Ce căutați aici? strigă el cu un glas înfricoşător şi copiii o luară la fugă. Grădina mea nu e o grădină a tuturor, şi eu nu dau voie să se joace nimeni în ea, în afară de mine. Voi să plecați de aici! Şi ridică un zid înalt de jur împrejur, iar pe zid puse o tăbliță: „Intrarea oprită”. Bieții copii nu mai aveau unde să se joace. Încercară ei să se joace în drum, dar drumul era plin de praf şi de pietre şi nu le plăcea. Când îşi sfârşeau lecțiile, umblau împrejurul grădinii, pe lângă zid, istorisindu‑şi unul altuia minunile dinăuntru. În curând veni primăvara şi tot câmpul se umplu de flori şi de păsărele. Numai în grădina Uri‑ aşului egoist era tot iarnă. Păsărilor nu le mai venea să cânte de când nu mai erau copiii şi pomii uitaseră să mai înflorească. Odată, o floare frumoasă îşi scoase capul din iarbă, dar când văzu că nu e nimeni înăuntru, ea se întristă atât de tare, încât se furişă încet, la loc în pă‑ mânt, şi dormi mai departe. Numai zăpada şi gerul se veseleau. — Primăvara a uitat să mai vină! strigau ele. O să stăm aici tot anul. Şi poftiră şi pe Crivăț să vină. Crivățul veni îmbrăcat în zece cojoace. Urla toată ziua prin grădină şi da jos toate hornurile în drumul lui. Grindina sosi şi ea, îmbrăcată într‑o haină cenuşie şi cu răsuflarea de gheață. În fiecare zi ră‑ păia câte trei ceasuri pe acoperişul castelului, până sparse mai toate olanele şi pe urmă o luă la goană de jur împrejurul grădinii, cât o țineau picioarele. — Nu pricep de ce nu mai vine primăvara, zicea Uriaşul cel egoist, uitându‑se pe fereastră în grădina lui înzăpezită. Ar fi timpul să se mai schimbe vremea! Dar primăvara nu veni, cum nu veni nici vara. Toamna dărui fructe de aur tuturor grădinilor, nu‑ mai grădinii Uriaşului nu‑i dărui nimic. Într‑o dimineață, Uriaşul stătea în pat, când auzi un cântec frumos. Era o biată mierlă care cânta într‑un pom, lângă fereastră; de atâta timp nu mai auzise glas de păsări în grădina lui, încât i se păru că asculta muzica cea mai măiastră. Grindina se opri din răpăiala ei, Crivățul tăcu şi o mireasmă dulce veni prin fereastra deschisă. Uriaşul sări din pat şi alergă la fereastră. Şi… ce credeți că a vă‑ zut? O privelişte minunată. Printr‑o spărtură de zid, copiii se strecuraseră în grădină. Ei se urcaseră

Unitatea 4

în toți pomii: în fiecare pom era câte un copil. Pomilor le părea aşa de bine, încât se acoperiseră de flori şi‑şi legănau uşor ramurile deasupra capetelor lor. Păsările zburau încoace şi încolo şi ciripeau, florile râdeau printre firele de iarbă verde. Numai într‑un colț al grădinii era tot iarnă. Un băiețaş mi‑ titel nu putea ajunge până la ramurile pomului şi se învârtea în jurul lui, plângând amar. Bietul pom era tot acoperit de zăpadă şi de chiciură, iar Crivățul îl scutura, urlând înverşunat. — Suie‑te, băiete! se ruga pomul, şi‑şi îndoia crengile cât putea, dar băiețaşul era prea mic şi nu ajungea. Inima Uriaşului se înmuie când îl văzu. — Ce egoist am fost! strigă el. Acum ştiu de ce nu mai venea primăvara în grădina mea. Am să‑l urc pe băiețaş tocmai în vârful pomului, apoi am să dărâm zidul. Grădina o să fie de acum încolo locul de joacă al tuturor copiilor. Se dădu jos pe scări, încetinel, deschise uşor uşa de‑afară şi ieşi în grădină. Când copiii îl văzură, se speriară aşa de rău, încât o luară la fugă şi iarna se întoarse iar în grădină. Numai băiețelul nu fugi. El nu văzuse nimic din pricina lacrimilor. Uriaşul se apropie încetişor, îl luă în brațe cu băgare de seamă şi‑l sui tocmai în vârful copacului. Deodată, pomul înflori, păsările începură să cânte. Băiețaşul îl luă pe Uriaş de gât şi‑l sărută. Ceilalți copii, văzând că Uriaşul nu mai este rău, năvăliră îndărăt în grădină şi cu ei se întoarse şi primăvara. — A voastră să fie grădina de acum încolo, zise Uriaşul şi dădu jos zidul împrejmuitor. În acel moment copacul îşi scutură florile albe, iar ramurile lui de aur s‑au încărcat cu poame de argint. Lumea care se ducea spre târg pe la amiază îl găsea pe Uriaş jucându‑se cu copiii în cea mai frumoasă grădină care s‑a văzut vreodată. Zilele trecură, trecură anii…

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Unde și cât a fost plecat Uriașul? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. De ce Uriașul a construit zidul ce înconjura grădina? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce a făcut Uriașul când a văzut băiețelul care plângea? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Venirea primăverii este posibilă numai la intrarea copiilor în grădină. De ce crezi că primăvara este condiționată de prezența copiilor și nu a altor ființe? _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

1. Alcătuiește enunțuri folosind cuvintele plăpând, istorisește, egoist, crivăț, olane. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Comori neprețuite

Antrenează-te

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Prezintă-l pe Uriaș așa cum ți-l imaginezi tu. Menționează și trăsăturile sufletești. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Pomul îl roagă pe copil să urce pe crengile lui. Scrie dialogul ce ar putea avea loc între cei doi. �� _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________  Completează spațiile libere pentru a avea o definiție corectă. Pronumele personal este partea de ______________________ care ține locul unui ______________________.

Unitatea 4

Să înțelegi mai bine 1. Completează enunțurile cu pronumele personale potrivite. Uriașul a interzis intrarea copiilor în grădină. _____ nu dorea să împartă bucuria cu alții. Copiii povesteau despre minunățiile din grădină. _____ își doreau să se joace acolo. Grindina lovea cu putere olanele. Furioasă, _____ nu avea de gând să renunțe. Crivățul și Iarna erau fericiți. Împreună, _____ puteau să stăpânească grădina. 2. Încercuiește pronumele personale din al patrulea alineat al textului. Scrie tot ce știi despre fie‑ care dintre ele. Exemplu: noi – pronume personal, persoana I, numărul plural. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Scrie un scurt mesaj (SMS) adresat Uriașului, în care să folosești pronumele personal ei și pronu‑ mele personal de politețe dumneata. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Continuă povestirea cu încă cinci-șase enunțuri. Folosește cel puțin trei pronume personale. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Vrăjitorul din Oz după L. Frank Baum Dorothea trăia în mijlocul câmpiilor întinse din Kansas cu unchiul ei Henry, care era fermier, şi cu mătuşa Em. Casa în care locuiau avea patru pereți, o podea şi un tavan care formau o odaie. Casa n‑avea nici pod, nici pivniță… doar o gaură mică, săpată în pământ şi numită „pivnița pentru ciclon”, unde familia putea să se adăpostească în cazul în care se ridica unul dintre cele mai mari vârtejuri de vânt. Toto era prietenul ei şi o făcea pe fetiță să râdă, ajutând‑o astfel să nu devină şi ea la fel de cenuşie ca tot ce o înconjura. El nu era cenuşiu; era un câine mic şi negru, cu părul lung şi mătăsos şi cu ochii mici şi negri, care străluceau veseli de o parte şi de alta a nasului micuț şi caraghios. În ziua aceea, vânturile potrivnice din miazănoapte şi din miazăzi se întâlniseră pe locul unde se afla casa şi ridicară mica locuință din ce în ce mai sus. Căsuța fu purtată la depărtare de mulți kilometri, tot aşa de uşor cum ai purta un fulg. Cu toate că încăperea se legăna şi vântul urla, fata închise ochii şi adormi îndată. Dorothea fu trezită de o zguduitură. Toto îşi puse nasul mic şi rece pe obrazul fetiței şi scheună înspăimântat. Sări din pat şi, cu Toto încurcându‑i‑se printre picioare, alergă şi deschise uşa. Fetița scoase un țipăt de înmărmurire. Ciclonul depusese casa în mijlocul unui ținut de o frumusețe fără seamăn. Locuitorii erau cam ciudați şi se numeau altinezi. De la ei a aflat că, pentru a se întoarce acasă, are nevoie de ajutorul Marelui Oz din Oraşul Smaraldelor. Trase uşa, încuie şi puse cheia cu grijă în buzunarul rochiței. Şi astfel, cu Toto păşind bucuros în urma ei, Dorothea porni la drum, urmând o potecă pietruită cu cărămizi galbene. Ea mergea sprintenă înainte; pantofiorii sunau voios pe caldarâmul galben, soarele strălucea, păsările ciripeau dulce şi Dorothea nici nu se mai simțea atât de rău precum v‑ați putea închipui că ar trebui să fie o fetiță aruncată din propria țară în mijlocul unei țări străine. Trecea de‑a lungul unor garduri cu‑ rate, vopsite în culoare albastră. Se cățără la un moment dat pe o ulucă de pe marginea drumului, unde se aşeză. Dincolo de gard se întindea un ogor mare de grâu şi, puțin mai încolo, zări o speri‑ etoare de păsări proțăpită sus de tot, pe o prăjină. Dorothea îşi propti obrazul în palme şi privi țintă şi gânditoare la Sperietoare. Împăiatul avea un cap mic, de sac, umplut cu paie, pe care erau desenați ochii, nasul şi gura ce trebuiau să înfățişeze un chip. O pălărie veche, țuguiată, albastră, era vârâtă pe acest creştet. Restul trupului era îmbrăcat în haine albastre, uzate şi pălite de soare, umplute şi ele cu paie. În picioare, Sperietoarea purta nişte ghete vechi, cu vârfuri albastre, aşa cum purtau toți oamenii din ținutul acela. Figura asta ieşea cu un cap mai sus de înălțimea gardului şi era proptită în spate de o prăjină. În timp ce

Comori neprețuite

Citește textul!

Unitatea 4

Dorothea se uita la fața caraghios vopsită a Sperietoarei, a fost surprinsă văzând că unul din ochi îi făcea un semn. Dorothea sări jos de pe gard şi o luă spre Sperietoare, în timp ce Toto alerga în jurul prăjinii şi lătra. — Bună ziua, îi spuse Sperietoarea cu vocea răguşită. — Ce, tu vorbeşti? întrebă fetița foarte surprinsă. — Da, fireşte, răspunse Sperietoarea. Ce mai faci? — Eu, mulțumesc, bine! Dar dumneata? — Nu mă simt atât de bine; e foarte plicticos să stai cocoțat în lan zi şi noapte, ca să sperii ciorile. — Şi nu te poți da jos? întrebă Dorothea. — Nu, pentru că prăjina asta e înfiptă în spatele meu. Dacă ai fi bună să‑mi scoți prăjina, ți‑aş fi foarte recunoscătoare. Dorothea îşi ridică brațele şi trase arătarea din prăjină, căci, fiind umplută cu paie, era foarte uşoară. — Îți mulțumesc din toată inima! spuse Sperietoarea, când fu pusă la pământ. Acum mă simt ca nou. Dorothea era nedumerită. Era curios să audă vorbind un om împăiat şi să‑l vadă aplecându‑se şi păşind alături de ea. — Cine eşti şi încotro te duci? — Numele meu este Dorothea. Mă duc spre Oraşul Smaraldelor să‑l rog pe Marele Oz să mă trimită înapoi în Kansas. — Unde se află acest oraş şi cine e Oz? — Cum, nu ştii? întrebă Dorothea surprinsă. — Nu, fireşte că nu. Eu nu ştiu nimic. Vezi tu, eu sunt împăiată, aşa că nu am minte deloc, spuse Sperietoarea mâhnită. Crezi că, dacă aş merge cu tine în Oraşul Smaraldelor, Oz mi‑ar da şi mie ceva minte? Vezi tu, nu-mi pasă că am corpul umplut cu paie, dar aș vrea să am minte. — Înțeleg ce simți, spuse fetița, întristată din pricina lui. Dacă vii cu mine, am să‑l rog pe Oz să facă tot ce poate pentru tine. — Îți mulțumesc, răspunse el, plin de recunoştință. Dorothea îl ajută să sară gardul, apoi porniră pe cărarea pietruită cu cărămizi galbene, îndreptându‑se spre Oraşul Smaraldelor.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Unde locuia Dorothea? _______________________________________________________________________________ b. Ce ai aflat din text despre casa Dorotheei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________ d. De ce Sperietoarea are nevoie de ajutorul Dorotheei? Găsește în text două fapte. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Comori neprețuite

c. Ce lucruri o fac pe Dorotheea să se simtă mai bine în ținutul străin? _______________________________________________________________________________

2. Descrie Sperietoarea, folosind informații din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Completează cadranele, pe baza textului citit. Momentul care declanșează întâmplarea

Momentul care mi-a plăcut cel mai mult

Personajul care mi-a plăcut cel mai mult (cum arată, ce calități are)

Un proverb sau un citat care exprimă o idee de reținut în urma lecturii

2. Locuitorii ținutului de basm, altinezii, erau cam ciudați. Cum crezi că erau ei? Desenează unul dintre ei. __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________

Unitatea 4

3. Pornind de la imaginea de la pagina 41, realizează un text scurt în care să folosești cel puțin trei pronume personale și un pronume personal de politețe (dumneata, dumneaei, dumnealui, dumneavoastră). _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Ce ai fi făcut în locul Dorotheei? Ce ai face mai departe? Scrie o scurtă povestire. Găsește un titlu potrivit. În povestirea ta poți folosi și dialogul. La final, verifică dacă ai scris corect și dacă ai utilizat semnele de punctuație necesare. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

PE ARIPILE IMAGINAȚIEI

UNITATEA 5

Citește textul!

Domnișoara Celesta după André Maurois — Acum, îi spuse domnul Rușinel Mihaelei, uitându-se pe sub ochelarii lui mari, acum ar trebui să-ți căutăm rochie, aripi și baghetă. — O să am aripi și baghetă magică? întrebă Mihaela. — Bineînțeles, încuviință Corbul. Te felicit, adăugă dânsul, întinzându-i Mihaelei gheruța. Ești numită zână. E o mare cinste. Ieși de la ghișeu, sări jos, își scoase ochelarii, îi vârî sub aripă și-i făcu semn Mihaelei să-l urmeze. După ce-au mers câtva timp în tăcere printre arbori, au ajuns în fața unui stejar uriaș pe care scria: ȚARA LUI VREAU ŞI CAPĂT  Baghete – etajul I Aviație – etajul al II-lea Croitorie cerească – etajul al III-lea

Direcția materialelor ușa W ușa L ușa X

Domnul Rușinel apăsă pe un buton micuț, ascuns în scoarța copacului, și se deschise o ușă. Mihaela era încântată de ascensor. Îi spuse lui Rușinel că este o ființă deosebită. Corbul negru roși de plăcere și, cu aripa, mângâie picioarele fetiței. Mulți nici nu l-ar fi observat. — Ești o zână mică și de treabă, spuse el. Ascultă: te sui în ascensor, închizi bine ușa, pe urmă apeși pe butonul Croitorie. Când se oprește ascensorul, te dai jos și ieși. Dacă vrei, îl poți trimite înapoi. Ești zână, așa că faci ce vrei. În dreapta ai să vezi un birou cu o placă pe ușă: Domnișoara Celesta. Ai să bați. Domnișoara Celesta e croitoreasa zânelor. Totul a mers de minune. De câte ori se urca într-un ascensor, Mihaelei îi era frică să nu-l vadă că trece de ultimul etaj și că sparge acoperișul casei. Dar ascensorul din stejar se opri la etajul trei. Mihaela ieși, văzu ușa domnișoarei Celesta și bătu. Fu poftită înăuntru. Fetița intră și văzu o doamnă bătrână, într-o rochie de mătase neagră și c-o bonetă albă pusă peste niște bucle argintii. — Bună ziua, domnișoară, spuse doamna bătrână, cine ești dumneata? Mihaela îi întinse cartonașul pe care i-l dăduse Corbul. — Foarte bine. Ne ocupăm numaidecât de dumneata. Mihaela porni după domnișoara Celesta, care urcă o scăriță în spirală și deschise ușa. Deodată, se pomeniră amândouă pe o imensă platformă cocoțată-n vârful stejarului. De jur împrejur ve‑ deai numai frunze, deasupra numai cer. Dar stofele nu se vedeau. Arătându-i cerul, bătrâna croi‑ toreasă îi zise că sunt toate acolo. Rochiile de zâne pot să fie făcute din cinci țesături diferite: cer complet albastru, cer albastru cu nor alb, apus de soare (care există în toate nuanțele), răsărit de soare și cer înstelat. Mihaela nu pricepea cum ar putea fi croite rochiile, dar își alese țesătura cer complet albastru, fără nori. Domnișoara Celesta strigă: „Jupiter!”. Un vultur mare, pe care fata nu-l

Unitatea 5

văzuse, se lăsă în zbor la picioarele lor. Domnișoara Celesta îl rugă, foarte politicos, să croiască nu‑ maidecât o rochie de cer complet albastru, pentru zâna Mihaela. Vulturul își luă zborul, se-nălță, dispăru și, după cinci minute, se întoarse purtând în cioc o fâșie de cer bine-mpăturită. Mihaela se bucură, căci nu mai văzuse ceva atât de frumos ca țesătura asta de cer: era albastră, de-un al‑ bastru foarte palid; nu se vedea albul în ea și totuși se ghicea că deasupra cerului plutise un nor imperceptibil, tocmai când croise Jupiter; nu se vedeau stele și totuși se ghicea că-n țesătură sunt și stele invizibile. La pipăit, era ca aerul călduț. Domnișoara Celesta desfășură bucata de cer care pluti în jurul ei și-o drapă cu atâta îndemânare pe Mihaela, încât, într-o clipă, fetița se pomeni îmbrăcată în cea mai elegantă rochie de zână, prinsă pe șold cu o semilună și pe umăr cu o stea. Au coborât apoi la etajul al doilea, să se ocupe de aripi. — Trebuie să te cântărești, i-a spus domnișoara Celesta. Dimensiunile aripilor depind de greutatea zânei. Pentru o zânișoară plinuță trebuie aripi mult mai mari decât pentru o zână ușoară, ca mata. În sala unde se afla cântarul, Mihaela văzu un tabel mare, pe care scria:

Greutate Aripi 15 kg ………………………………… 0,55 m 16 kg ………………………………… 0,56 m 17 kg ………………………………… 0,57 m

Cântarul arătă că Mihaela avea 25 de kilo‑ grame, iar tabelul că-i trebuiau aripi de 0,65 m. Mihaela a vrut aripi noi, de mătase, care mergeau mai repede decât cele vechi, elegante, din pene de struț. Domnișoara Celesta îi prinse pe umeri aripile cele noi și-i explică Mihaelei în ce fel trebuia să le folosească la urcat, la coborât, la așezat și, mai ales, la aterizat. Acum mai avea nevoie de ba‑ ghetă. Baghetele magice erau niște bețișoare de lemn, asemănătoare celor cu care se joacă mai toți copiii. Domnișoara Celesta luă o baghetă și se apropie de un borcan enorm, care purta o etichetă: APĂ IMAGINATIVĂ. Înmuie în el bagheta care deveni imediat străvezie ca sticla și căpătă un luciu auriu. Bătrâna doamnă îi întinse Mihaelei bagheta ca într-un ritual și îi spuse: — De aici înainte, poți face să apară imediat orice obiect dorești, în locul pe care-l atingi cu ea. Trebuie doar să-l desenezi în aer. Acum, te conduc la terenul de decolare…

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Unde se afla atelierul de croitorie? _______________________________________________________________________________ b. Cum era rochița de zână a Mihaelei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce se afla la etajul al doilea? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. A ajuns Mihaela la toate etajele stejarului uriaș? Pe ce te bazezi? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Formulează două enunțuri în care cuvântul capăt să fie, pe rând, substantiv și verb. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Pe aripile imaginației

2. Rușinel consideră că Mihaela este o zână de treabă. Ce fapte crezi că îl fac să aibă această părere? _______________________________________________________________________________

2. Enumeră personajele povestirii. Pentru fiecare scrie o însușire pe care o consideri foarte importantă. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Dacă ai ajunge în atelierul domnișoarei Celesta, ce material ți-ai alege pentru costumul special? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Ai vrea să vizitezi Țara lui Vreau și Capăt? Scrie trei-patru enunțuri în care să-ți argumentezi părerea. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Să înțelegi mai bine 1. Continuă definiția. Verbul este partea de _____________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 5

2. Transcrie zece verbe din textul citit. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Rescrie enunțurile de mai jos, schimbând numărul verbului. Ce alte schimbări sunt necesare?  Croitoreasa i-a prins pe umeri aripile cele noi. _______________________________________________________________________________  Vulturul a adus fâșia de cer pentru rochița Mihaelei. _______________________________________________________________________________  Baghetele magice se aflau lângă borcanul cu apă imaginativă. _______________________________________________________________________________ 4. Scrie forma corectă a verbului din paranteză. Mihaela (a primi) ________________ baghetă magică. Acum, ea (a deveni) _________________ o zână. (a avea) ________________ puteri magice, nebănuite. Tu nu (a dori) ________________ (a fi) ________________ zână? 5. Continuă povestirea. Folosește cât mai multe verbe care exprimă acțiuni. — Acum, te conduc la terenul de decolare, spuse domnișoara Celesta zâmbind. Imediat, Mihaela _________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Jocuri de Ana Blandiana Am putea să ne jucăm de-a căpșunile Şi jocul ar ține cu lunile, Pentru că ar trebui mai întâi să răsărim, să facem frunze Sub care să putem sta ascunse Până când Creștem și ne roșim de plăcere Descoperind ce de mistere Mișună prin aer și prin pământ.

Pe aripile imaginației

Citește textul!

Sa u ne-am juca de-a morcovii și pătrunjeii, Ne-am așeza pe marginea aleii. Unii am fi albi, alții portocalii, Unii am fi dulci, alții și mai și, Am sta cuminți, Ca niște sfinți, Şi nu am bănui defel Că miroase în jur a pătrunjel, Am mustăci numai de râs în frunze când Ne-am gâdila cu rădăcinile pe sub pământ. Sau ne-am juca de-a pepenii și de-a lubenițele, Ne-am întinde cât am putea vrejurile și codițele Şi la capătul lor am crește niște globuri împărătești, Atât de mari că nici nu poți să le urnești. […] De-a câte și câte nu ne-am putea juca În grădina mea, Dar noi, de-o întreagă copilărie, ca fleții, Ne jucăm de-a fetițele și de-a băieții.

Cu creionul în mână 1. Recitește poezia, apoi răspunde la întrebări. a. Cum este joaca de-a morcovii și de-a pătrunjeii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 5

b. Ce ar fi amuzant în timpul jocurilor din grădină, provocând râsul? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am juca de-a pepenii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie verbele care exprimă acțiuni din timpul jocurilor din grădină. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Dacă te-ai juca așa cum este descris în poezie, ce joc ai alege? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Alcătuiește enunțuri folosind perechile de cuvinte neam și ne-am, sar și s-ar. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Povestește cum se desfășoară un joc de copii căruia i se potrivește imaginea care ilustrează poezia. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

1. Schimbă forma substantivelor date pentru a obține verbe. Exemplu: mustață – a mustăci. frunză – ______________________________ miros – ______________________________ margine – ____________________________

copilărie – ____________________________

2. Scrie enunțuri folosind trei verbe din prima strofă a poeziei. _______________________________________________________________________________

Pe aripile imaginației

Să înțelegi mai bine

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Schimbă forma verbelor din enunțurile date, după persoana indicată. Ar trebui mai întâi să răsărim, să facem frunze. (pers. I, plural) ________________________________________________________________(pers. a II-a, plural) Creștem și ne roșim de plăcere. _____________________________________________________________ (pers. a III-a, singular) Am sta cuminți, ca niște sfinți. _______________________________________________________________ (pers. a III-a, plural) 4. Ești unul dintre copiii din imagine. Scrie un text în care să povestești ce se întâmplă. Folosește mai ales verbe la persoana I, singular și plural. ________________________________________________ ________________________________________________ ________________________________________________ ________________________________________________ ________________________________________________ ________________________________________________ ________________________________________________ ________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 5 52

Citește textul!

Spaima zmeilor după Ioan Slavici

A fost odată un om și-o femeie, oameni tare de treabă și toate le ieșeau bine și cu spor. Aveau însă și oamenii aceștia o mare și nesecată mâhnire-n sufletele lor: nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, și fără de copii viața, mai ales cea bună, n-are niciun rost. Dar asta numai până într-o zi când li s-a umplut casa de copii. Și toți erau mărunți, care de care mai mic decât celălalt, mai sfredeluș și mai guraliv. Și omul nu se mai sătura să se uite la ei, dar, ca să-i poată crește, trebui să plece în lume să-și caute de lucru. A tot umblat el așa din om în om, dar degeaba. — În lumea asta n-o să fac eu nicio treabă, zise, și trecu pe celălalt tărâm. Aici a intrat într-un codru des și tot s-a dus până ce a dat de o casă cu multe marafeturi. Era cuibul zmeilor. N-a găsit acasă decât pe Mama Zmei‑ lor. Cine n-o știe cum e? Rușine ar fi să zici că n-ai umblat prin lumea aceea și n-o cunoști. — Bună ziua, mamă, îi zise el. — Tu cine ești și ce cauți p-aici? îl întrebă zgripțuroaica. — Eu sunt tatăl lor și caut vreo slujbă. Știa, biata de ea, că e-n lume Mama Pădurii, e Mama Ielelor, sunt fel de fel de mame, dar tată nu mai pomenise. Mai de voie, mai de frică, îl luă pe om slugă pe un an. Anul, cum se știe, de trei zile, iar simbria – ziua și găleata cu galbeni, dac-o fi să-și poată împlini anul. Și l-a pus zmeul cel mare să aducă apă într-un burduf de bivol, dar bivol cum sunt cei din lumea zmeilor. El, bietul, abia putea să ducă burduful gol în spinare. Așa că, ajuns la fântână, se prefăcu a vrea să scoată fântâna din pământ și să o care acasă. Speriat că rămâne fără puț, zmeul cel mare îi promise încă o găleată de galbeni să-l lase acolo. Ziua a doua, zmeul mijlociu l-a trimis la pădure ca să aducă lemne, copaci întregi, smulși din ră‑ dăcină și duși în spinare, ca în lumea zmeilor. Omul începu s-adune curpen de prin pădure și să lege cu el copacii unul de altul, să care toată pădurea în curtea zmeilor. Zmeul se sperie și se învoiră ca omul să mai ia o găleată de galbeni, dar pădurea să rămâie la locul ei. În ziua a treia, zmeul mezin îi zise să-și măsoare puterile în buzdugane. Pe prispă erau douăspre‑ zece buzdugane, care de care mai mare și mai greu. Omul le luă pe rând, de la cel mai mic, pe care numai gâfâind putea să-l ridice. — Jucărele de copii, zise el. Mai mare n-aveți? — Nu! răspunse zmeul pus rău de tot pe gânduri. După ce ieșiră la câmp, zmeul aruncă buzduganul de se duse până-n al treilea cer și așteptară peste jumătate de ceas până ce căzu și intră în pământ de-un stat de om. Omul nostru n-aruncă însă buzduganul, ba nici nu-l ridică de la pământ, ci rămase cu ochii țintă la cer. — Ce stai? îl întrebă zmeul. Aruncă! — Stai, bre, să-mi treacă luna din cale, îi răspunse omul. Vrei s-o lovesc cu buzduganul tău cum am pățit cu securea bunicului, pe care am aruncat-o în lună ș-acolo a și rămas? Uită-te bine, c-o vezi, dar n-o să mai pui mâna pe ea!

Pe aripile imaginației

Zmeul se uită în lună și, văzând în adevăr ceva ce seamănă a bardă, începu să tremure ca frunza de plop. — Nu cumva să-mi prăpădești buzduganul, că atâta moștenire mai avem și noi din vremile cele bune, grăi dânsul. Haide să ne-nțelegem, se milogi zmeul. Nu mai arunca și-ți mai dau o găleată de galbeni. — Ce păcate?! se răsti omul. Puțul nu m-ați lăsat să-l duc; pădurea a rămas la locul ei; nici buzdu‑ ganul să nu-l mai arunc?! Nu se poate! zise și se plecă spre buzdugan. — Îți dau două găleți! strigă zmeul sărind să-l oprească. — De mila mamei tale, care este femeie de treabă, o să te iert! îi zise omul și nu mai stărui. Sfârșindu-se anul, leaota de zmei s-a adunat și s-a sfătuit cum să scape de el. Și s-au înțeles între dânșii ca peste noapte să meargă și să-l toace cu buzduganul nici „hâc!” să nu mai zică. Omul însă a tras cu urechea, așa că a luat troaca de la porci și-a pus-o în locul lui sub pătură, iară el s-a pitit frumușel sub pat și-a-nceput a se preface că sforăie din greu. Degeaba l-au lovit zmeii, că el a scăpat viu, făcându-i să se teamă și mai tare. Să nu dai șapte găleți ca să scapi? Zmeii au pus galbenii datorați în saci, i-au urcat pe umeri și au pornit gâfâind spre casa omului.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. De ce a fost nevoit omul să meargă pe celălalt tărâm? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Cine l-a întâmpinat pe om când a ajuns la cuibul zmeilor? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Care a fost sentimentul care a cuprins-o pe mama zmeilor la întâlnirea cu omul din poveste? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. De ce doreau zmeii să scape de om? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie încercările pe care le are de trecut omul, în ordinea din poveste. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 5

3. Omul a avut de trecut încercări propuse de cei trei zmei. Cum crezi că sunt ei, având în vedere felul în care se poartă? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. La ce se gândește omul din poveste când spune că este „tatăl lor”? _______________________________________________________________________________ 2. Scrie ce înțeles au expresiile de mai jos. • fără de copii viața, mai ales cea bună, n-are niciun rost – _________________________________ _______________________________________________________________________________ • mai de voie, mai de frică – _________________________________________________________ • se duse până-n al treilea cer – ______________________________________________________ • de-un stat de om – _______________________________________________________________ 3. Scrie cuvinte care au același înțeles cu cele date. mezin – ______________________________ se învoiră – ___________________________ se milogi – ____________________________

leaotă – ______________________________

stărui – ______________________________

s-a pitit – _____________________________

4. Scrie cuvinte cu sens opus cuvintelor date. s-a umplut ≠ __________________________

să scoată ≠ __________________________

mărunțel ≠ ___________________________

ieșiră ≠ ______________________________

guraliv ≠ _____________________________

s-a adunat ≠ _________________________

5. Gândește-te și completează. • Dacă aș fi omul din poveste, _____________________________________________________ . • Dacă aș fi mama zmeilor, ________________________________________________________ . • Dacă aș fi unul dintre zmei, ______________________________________________________ . 6. La ce încercare l-ar mai fi putut pune zmeii pe omul din poveste? Subliniază verbele din enunțu‑ rile scrise de tine. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

zmeii

omul

Pe aripile imaginației

7. Compară omul din poveste cu zmeii pe care îi întâlnește. Gândește-te la comportamentul și la însușirile lor. Completează diagrama Venn.

Să înțelegi mai bine 1. Scrie verbe care arată ce s-a petrecut în poveste, în ordinea desfășurării întâmplărilor. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Rescrie primele trei enunțuri din alineatul care prezintă cea de‑a treia încercare, trecând verbele la timpul prezent. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Se dau verbele a fost, cere, spune, stă, va pleca, va îndrăzni, o să birui, deveni, credeai. Folosește verbele date pentru a scrie o întâmplare imaginară. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

UNITATEA 6 Citește textul!

FRUMUSEȚEA ESTE ÎN INIMĂ

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry

După ce umblă o vreme‑ndelungată prin nisip, pe stânci şi prin ză‑ pezile de pe Pământ, micul prinț, într‑un sfârşit, descoperi un drum ce ducea într‑o grădină de trandafiri înfloriți. Toți semănau cu floarea de pe planeta lui, aşa că se simți foarte nefericit. Floarea îi povestise că ea era, în univers, singura în felul ei. Şi iată că se mai aflau cinci mii, toate semănând cu ea, într‑o singură grădină! Şi, culcat în iarbă, plânse. Atunci veni şi vulpea. — Vino să te joci cu mine! o pofti micul prinț. Sunt atât de trist. — Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită. — Ce înseamnă „a îmblânzi”? — E un lucru care prea e dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a‑ți crea legături”… — A‑ți crea legături? — Desigur, zise vulpea. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n‑ai nevoie de mine. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume… — Încep să înțeleg, zise micul prinț. E undeva o floare… mi se pare că m‑a îmblânzit… — Viața mea e veșnic aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele, și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de‑ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Şi‑apoi, privește! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Tu ai părul de culoarea aurului. Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Şi‑mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu… Te rog, îmblânzește‑mă. — Bucuros aș vrea, răspunse micul prinț, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni și o mulțime de lucruri de cunoscut. — Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de‑a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzește‑mă! — Ce trebuie să fac? zise micul prinț. — Trebuie să ai foarte multă răbdare, a răspuns vulpea. La început, te vei așeza ceva mai departe de mine, uite‑așa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti niciun cuvânt. Graiul e izvor de neînțelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te așezi din ce în ce mai aproape de mine… A doua zi, micul prinț veni din nou. — Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeași oră, zise vulpea. Dacă, de pildă, vii la ora patru după‑amiază, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, și mai

Frumusețea este în inimă

fericită mă voi simți. La ora patru, mă vor cuprinde un freamăt și o neliniște: voi descoperi cât prețu‑ iește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi ști la care ceas să‑mi împodobesc sufletul. Ne trebuie obiceiuri. — Ce‑i acela un obicei? zise micul prinț. — E și acesta ceva cu totul dat uitării, zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. Au un obicei, de pildă, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată! Mă plimb și eu, atunci, până la vie. Dacă vânătorii s‑ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n‑aș mai avea vacanță niciodată. Astfel micul prinț îmblânzi vulpea. Iar când veni ora despărțirii îi spuse: — Du‑te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are‑n lume seamăn. Întoarce‑te apoi la mine, spre a‑ți lua rămas‑bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată florile: — Voi sunteți frumoase, dar sunteți deșarte, le spuse el. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că‑i asemeni vouă. Ea însă, singură, e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat‑o eu cu stropitoarea, fiindcă pe ea am ocrotit‑o eu cu paravanul. Fiindcă pe ea am ascultat‑o eu cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar și cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea. Şi se duse înapoi, la vulpe. — Rămâi cu bine, zise el… — Te du cu bine, i‑a zis vulpea. Iată care‑i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă‑n miezul lucrurilor. Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floa‑ rea ta să fie atât de prețioasă. Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea. Tu însă nu trebuie să‑l uiți. Devii responsabil de‑a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Ce își dorea micul prinț? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. De ce murmurul vântului prin grâu îi va deveni drag vulpii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. La ce se referă vulpea când spune că pașii altora o fac să intre în pământ? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. Care este rostul obiceiurilor, după părerea vulpii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ e. De ce floarea micului prinț este mai de preț decât toate celelalte flori asemenea ei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 6

2. Scrie trei proverbe care ilustrează învățătura textului. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Transcrie enunțurile în care este descris micul prinț. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Vulpea spune: „Eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine”. Explică semnificația acestor cuvinte. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Folosește cuvintele deșarte, neguțători, veșnic și taină/taine, pentru a scrie un text scurt despre prietenie. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Ce ar trebui să facă oamenii pentru a avea prieteni? Există vreo legătură între îmblânzirea despre care vorbește vulpea și felul în care ne facem prieteni? Scrie un text de patru-cinci enunțuri în care să îți exprimi părerea. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Imaginează-ți un dialog între micul prinț și vulpe, în care băiatul îi explică vulpii că frumusețea sufletului te ajută să ai prieteni. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Frumusețea este în inimă

_______________________________________________________________________________

Despre cine ______________________

subiect Se află cu întrebările:

________________________________ ________________________________

Părțile _____________ de propoziție Ce este __________________________ Arată Ce face __________________________

predicat Se află cu întrebările:

________________________________ ________________________________

. Să înțelegi mai bine 1. Scrie trei propoziții despre prietena ta/prietenul tău. Subliniază cu albastru subiectul și cu verde predicatul. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie două propoziții în care substantivul vulpea să răspundă, pe rând, la întrebările Cine? și Pentru cine? Subliniază subiectul fiecărei propoziții. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 6 60

Citește textul!

Prinț și cerșetor după Mark Twain

Tom se sculă lihnit și, mânat de foame, porni să bată ulițele. Umblă razna prin oraș. Oamenii îl îmbrânceau, unii-i aruncau vorbe aspre, dar băiatul era prea pierdut în gânduri ca să-i observe. Se opri și cercetă o clipă cu privirea locurile, apoi se cufundă iar în închipuirile lui. Hoinări agale până trecu de zidurile Londrei. Deodată, se trezi foarte aproape de un palat falnic și maiestuos. Tom privi uimit și cu bucurie la zăbrelele aurite, la mărețul șir de lei din granit și la alte simboluri ale regalității. Acolo, în fața lui, se afla palatul regelui, iar el ar fi vrut să vadă un prinț în carne și oase. Era dorința lui cea mai arzătoare! De fiecare latură a porții aurite străjuia câte o statuie vie, adică un soldat într-o armură de oțel, ce stătea drept, falnic și nemișcat. La o depărtare respectuoasă se aflau țărani și târgoveți. Calești strălucitoare soseau și plecau pe alte câteva porți impunătoare. Micul și sărmanul Tom, în zdrențele lui, se apropie de gard. Cu pas încet și sfios, trecu de santinele în vreme ce în piept inima îi bătea tare și nădejdea-i creștea. Dincolo de zăbrele, în parcul palatului, era un băiat frumușel la chip, cu obrazul bronzat de jocuri și sport în aer liber. Îmbrăcămintea lui era numai mătăsuri și atlazuri fermecătoare; la șold purta o mică spadă încrustată cu nestemate; în pi‑ cioare, cizmulițe lungi până la genunchi, cu tocuri roșii, iar pe cap o tocă stacojie, pusă ștrengărește, cu pene ce-i atârnau într-o parte, prinse cu o piatră rară, foarte strălucitoare. Câțiva nobili, în straie ca-n basme, stăteau în preajma sa. Era un prinț, un prinț adevărat, fără nicio umbră de îndoială. Ruga fierbinte, izvorâtă din inima băiețașului cerșetor, fusese în sfârșit ascultată. De tulburare, lui Tom i se tăie răsuflarea, iar ochii i se măriră de uimire și încântare. În clipa urmă‑ toare, unul din ostași îl smulse și-l îmbrânci cu asprime, spunându-i: — Hei, cerșetorule, ia seama cum te porți! Gloata râse și-și bătu joc de Tom, dar tânărul prinț se repezi ca o săgeată la poartă. Cu obrajii îmbujorați și ochii scânteind de indignare, strigă: — Cum de-ai cutezat să te porți în chipul acesta cu un băiat sărman? Cum poți năpăstui pe cel mai umil supus al tatălui meu, regele? Deschide porțile și dă-i voie înăuntru! Să fi văzut atunci cum și-a mai azvârlit mulțimea aceea nestator‑ nică pălăriile în văzduh. Și cum mai țipau: — Trăiască prințul de Wales! Ostașii dădură onorul, cu halebardele întinse, deschiseră porțile, în timp ce Prințul Sărăciei intra în parc cu zdrențele-i fluturânde, ca să dea mâna cu prințul. Eduard Tudor zise: — Arăți obosit și înfometat. Chipul tău arată suferință. Vino cu mine! Mirat din cale-afară, Tom fu condus într-o încăpere bogată din pa‑ lat. Prințul dădu poruncă să i se aducă bunătăți cum băiatul nu mai întâlnise decât prin povești. Și, în vreme ce Tom mânca, prințul se așeză alături și începu să-l descoasă: — Care-ți este numele, băiete?

Frumusețea este în inimă

— Tom Canty, Înălțimea Voastră. — Un nume cum rar întâlnești. Unde locuiești? — În orașul vechi, în Curtea Gunoaielor. Prințul se miră tare, căci, în afară de Curtea regelui, nu mai știa niciuna. Și-atunci, avu o idee! Îi pro‑ puse lui Tom să facă schimb de haine ca să vadă și el cum este în pielea unui om de rând. Micul cer‑ șetor nu mai putea de încântare. Să poarte veșminte bogate și aurite? Nici în vis nu visase el așa ceva! — Minunat! Te-ai învoi la aceasta? întrebă încântat prințul. Atunci așa vom face. Azvârle-ți zdren‑ țele și îmbracă minunățiile acestea, băiete. Fericirea ne va fi scurtă, dar cu atât mai plăcută. Peste câteva minute, micul prinț de Wales era dichisit cu zdrențele fâlfâitoare ale lui Tom, iar micul Prinț al Sărăciei era împopoțonat cu cele mai strălucitoare veșminte. Se duseră amândoi și se priviră alături într-o oglindă mare și… ce să vezi? Parcă nu s-ar fi făcut nicio schimbare! Se cercetară din ochi, se uitară la oglindă, apoi iar unul la altul. În cele din urmă, încurcat, vlăstarul regesc zise: — Ce înțeles desprinzi tu din asta? — O, preabună Alteță, nu se cade cuiva cu obârșia mea a rosti asemenea lucruri. — Atunci le voi rosti eu. Ești aidoma la păr, la glas și la port, ai aceleași trăsături și deopotrivă ești cu mine la stat, la înfățișare. Și-acum, că-s înveșmântat în straiele tale, pricep și mai bine ce-ai simțit tu când te-a împins ostașul acela…

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Cum era Tom atunci când a pornit să hoinărească pe ulițe? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Care era dorința lui Tom? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. De ce s-a învoit Tom să facă schimb de veșminte cu prințul? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Cum apreciezi purtarea prințului Eduard Tudor? Pe ce te bazezi? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Scrie un enunț care să redea mesajul textului. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 6

Antrenează-te 1. Transcrie din text fragmentele de enunț în care sunt prezentate elementele care fac ca palatul să fie falnic și maiestuos. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Prezintă-l pe prinț pe baza informațiilor din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Identifică patru momente foarte importante ale întâmplării. Notează-le pe axa timpului, sub forma unor titluri. ____________________________

____________________________

____________________________ ____________________________ 1. 3. 2. 4. ____________________________ ____________________________ ____________________________

____________________________

4. Ce ai fi făcut dacă ai fi fost de față la evenimentele desfășurate în fața palatului? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Imaginează-ți că te întâlnești cu Tom, la ceva timp după această întâmplare. Ce îți va povesti? Ce s-a întâmplat după schimbarea veșmintelor? Scrie un text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Frumusețea este în inimă

_______________________________________________________________________________

Să înțelegi mai bine 1. Pornind de la imaginea de la pagina 60, care ilustrează textul, scrie cinci enunțuri în care verbele vorbesc, ar dori, ascultă, ținea, era să fie predicate. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Citește propoziția dată și rezolvă cerințele. Peste câteva minute, Eduard Tudor purta zdrențele fâlfâitoare ale lui Tom.

a. Scrie, în casete, la ce întrebări răspund cuvintele indicate prin săgeți. b. Subliniază cu albastru subiectul și cu verde predicatul. c. Scrie ce știi despre subiectul și predicatul propoziției. Exemplu: băiatul – subiect, exprimat prin substantiv comun, numărul singular, genul masculin. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Alcătuiește două propoziții folosind substantivul Tom, conform schemelor următoare: a.

ap ; b. ap

S (ap = altă parte de propoziție).

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 6

Citește textul!

Oaspeții primăverii de Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! E cocostârcul tainic în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor.

• Ilustrează poezia așa cum îți dorești.

El vine, se înalță, în cercuri line zboară Și, repede ca gândul, la cuibu-i se coboară; Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!” În aer ciocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc. Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pământul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cântări!

Cu creionul în mână 1. Recitește versurile, apoi răspunde la întrebări. a. Cu ce seamănă păsările văzute în depărtare? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Ce vestitori ai primăverii sunt menționați în versurile poeziei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce sentimente sunt provocate de venirea primăverii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Găsește poeziei un alt titlu potrivit. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

1. Scrie expresii din poezie care reprezintă: a. imagini vizuale: ________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. elemente auditive: _____________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Completează expresiile după modelul din poezie: repede ca gândul. auriu ca ______________________________ albastru ca ___________________________ vesel ca ______________________________

fericiți precum _________________________

Frumusețea este în inimă

Antrenează-te

3. Folosește expresiile obținute la exercițiul 2 într-o scurtă prezentare a primăverii. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Descrie zborul cocostârcului folosind verbe din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Relatează, pe scurt, o întâmplare trăită sau văzută de tine, care a avut loc primăvara. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 6. Subliniază subiectul și predicatul din următoarele propoziții dezvoltate. Scrie apoi propoziția simplă potrivită în fiecare caz.  Pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc. _______________________________________________________________________________  La răsărit, sub soare, un punct negru s-arată. _______________________________________________________________________________  Cu-o lungă ciripire, păsărelele se-ncălzesc la soare. _______________________________________________________________________________

UNITATEA 7 Citește textul!

LECȚIILE DIN JURUL NOSTRU

Povestea privighetorii după Nestor Urechia

De la o vreme, nimeni nu mai intra în voia împăratului, a Ciocârlanului celui șchiop, care domnea peste neamul ciocârlesc. Zorile nu-i erau zori, nici soarele soare. Bea în silă, iar de mâncat cu poftă, nici vorbă. Și doar fusese în tinerețe un ciocârlan voinic și viteaz, isteț și de ispravă. Răpusese pe Buhuhu! împărăteasa bufnițelor, și așa scăpase împărăția lui de urgia răpitoarelor noptatice. Apoi plecase la război împotriva craiului zgripțorilor, cel mai aprig dușman al ciocârlanilor, ca‑ re-și ascuțea vederea privind drept la soare. Ciocârlanul îl doborâse pe zgripțor la luptă dreaptă, dar, frângându-și piciorul, rămase șchiop. De atunci, nimeni nu mai îndrăzni să-i stea de pricină. Împăratul ciocârlanilor putu să-și stăpâ‑ nească țara în tihnă. Se așeză temeinic în scaunul lui împărătesc și puse toate treburile la cale și în bună rânduială. Ieșea dreptatea pe toate potecile și adevărul sta la fiece răspântie. Supușii ciocârlani erau foarte mulțumiți și se rugau zilnic să-l ție pe stăpânul lor în sănătate deplină și viață fără sfârșit. Dar se vede că împăratul îmbătrânise înainte de vreme. Trist era palatul ciocârlanului împărat! Când intrai, te lua cu frig la măduva oaselor, de atâta tăcere. În ziua aceea, sta împăratul, ca de obicei, mut și posomorât, bătut de gânduri negre. — Împărate luminate, ce atâta jale în sufletul tău? șopti unul din credincioșii lui. — Aș găsi eu leac la mâhnirea stăpânului nostru, zise un curtean. — Ce? Ce? întrebară stăruitor cei dimprejur. — Stăpânului nostru i-ar trebui să-și învioreze trupul și sufletul cu cântec de pasăre străină. Să aducem aici tot felul de păsări, care să cânte frumos. — Da! Da! Așa! strigară, într-un glas, toți curtenii. În ziua hotărâtă, trei păsări urcau, săltând scările palatului. Grangurul pășea înainte, cu semeție, bogat îmbrăcat într-o haină aurie, sclipitoare; după el Mierla, cu ciocul galben, purtând o haină lungă, neagră, lustruită; mult îndărăt umbla sfiicios o păsăruică sărăcăcios îmbrăcată, cu o rochie cafenie. — Numai atâtea sunteți? întrebă mirat portarul. — Păi, zise grangurul fudul, dintre toate vietățile pământești, numai eu știu cânta frumos. Dar mierla, de colo: — Nu-l asculta pe dumnealui, boierule portar, că se laudă. Eu sunt cântăreață vestită. — Eu? Eu? de-abia putu îngâna mica pasăre. — Dacă ai venit să-ți încerci norocul la cântec, ai fi putut să te îmbraci mai cuviincios, că de! cine se arată slăvitului nostru împărat trebuie să se gătească cu ce are mai frumos. În sfârșit, intrați și să vă ajute Dumnezeu!

Lecțiile din jurul nostru

Sala tronului sclipea de mii și mii de lumini. Tot alaiul împărătesc înconjura pe stăpânul cu inima cernită. Grangurul îngâmfat nu se sperie deloc de atâta măreție, ci merse până în dreptul tronului, de parcă ar fi fost la el acasă, pe furca plopului din luncă. Curtenii se mirau de așa mândrețe de port. — Dacă i-o fi și cântecul pe potriva îmbrăcăminții, l-a bătut norocul, șopteau dânșii. La un semn al marelui ministru, grangurul începu să cânte: — Chivo! Chivo! — Vai, ce sărăcie de cântec… — Dar ce are, de tot cheamă pe Chiva? O fi soția lui? Împăratul se încruntă urât de tot și-l rugă să plece. Veni și rândul mierlei. Mai cuviincioasă decât graurul, mierla se închină în fața împăratului și apoi începu să cânte. Dar ce fel de cântec? Fluierătură. Fluieră mierla de-a prăpădenie! Fluieră săltăreț, parcă ar povesti snoave hazlii; fluieră susurător, ca și cum ar tăinui la urechea stăpânului; fluieră ascuțit, de ai zice că cheamă iscoade ascunse. Împăratul a ieșit din nepăsarea-i. Ascultă cu băgare de seamă. Când mierla a tăcut, li se pare curtenilor că un zâmbet prinde a-i înflori în ochi. — Mierlo, mierlo, tu ești dibace fluierătoare! Am să te pun în capul mesei și-am să te răsplătesc cum cu gândul n-ai gândit. Dar, rotindu-și privirea, zărește, cam după o ușă, privighetoarea, stând speriată. — Tu, fetițo? Cine ești? Slujitoarea mierlei? Ai ascultat și tu viersul stăpânei tale? Dar portarul zise numaidecât: — Luminăția Ta, fetița asta nu este în slujba mierlei, ci a venit și ea, ca celelalte păsări, să cânte în fața ta. — Așa mititică și firavă? Ce poate ieși din gușa ei? Ei, hai, cântă, te ascultăm. Păsăruica ridică ciocul și începu. Mai întâi, parcă tremură ușor picuri de apă din izvorul ascuns în inima pădurii; prin ramurile arborilor străbate un fior; mustul fierbe, mugurii se despică. Veselie! Veselie! Miresmele mărgăritarilor învăluie sala. Primăvara a sosit! Ochii împăratului lucesc. Cântarea se face dezmierdată: vorbe mângâietoare, basme vrăjite. Îm‑ păratul a închis ochii; visează vise line… Cântecul se face legănător, apoi prinde sunete ca săgețile repezite. Împăratul a deschis ochii; i-a răsărit soarele pe față…

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. De ce era apreciat împăratul Ciocârlan de locuitorii împărăției sale? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Ce anume dovedește modestia privighetorii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Ce fel de fluierături alcătuiesc cântecul mierlei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 7

d. Cine a reușit să îl emoționeze cel mai mult pe împărat? Argumentează folosind un fapt din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie un enunț care să redea o învățătură a textului citit. _______________________________________________________________________________ 3. De ce crezi că supușii împăratului Ciocârlan caută o metodă pentru a-l înveseli? Explică, folosind un fapt din text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Povestește cum a rămas șchiop împăratul Ciocârlan. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Explozia stelară. Cu fiecare cuvânt din colțurile steluței, for‑ mulează câte două întrebări despre conținutul de idei al textului. ________________________________________________ Ce? ________________________________________________

Cine?

Când?

________________________________________________ ________________________________________________ Cum? De ce? _______________________________________________________________________________ ________________________________________________

S Cine?

ap Ce fel de?

ap Unde?

S Cine?

P Ce face? P Ce face?

Lecțiile din jurul nostru

3. Comportamentul cărei/căror păsări ți se pare mai potrivit? De ce? Scrie trei enunțuri în care să îți exprimi părerea. _______________________________________________________________________________

ap Ce? ap Cum?

ap ap P Ce fel de? Ce fel de? Ce face?

ap Ce?

ap A cui?

a. ____________________________________________________________________________ b. ___________________________________________________________________________ c. ____________________________________________________________________________ 5. Scrie un mesaj de încurajare adresat împăratului Ciocârlan. Subliniază predicatele din enunțu‑ rile scrise. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 6. Scrie un scurt text în care să povestești cum ți-ai înveselit sau încurajat un prieten. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 7 70

Citește textul!

Cartea junglei după Rudyard Kipling

— Cineva suie coasta spre noi, spuse Lupoaica, ciulind urechea. Luați seama! În desișul din gura peșterii un foșnet se apropia. Lupul își strânse toate labele sub el, gata de salt. Apoi, dacă cineva l-ar fi urmărit cu privirea, ar fi asistat la ceva nemaipomenit: lupul își opri săritura în aer. Făcuse mișcarea înainte de a fi văzut asupra cui era să sară și apoi se răzgândi brusc. — Un om! spuse el uluit. Un pui de om! Ia uită-te la el! Drept în fața lui, ținându-se de o creangă joasă, stătea un copil gol, cu trupul cafeniu, care de-abia învăța să meargă, mogâldeața cea mai dulce și mai plină de gropițe care trecuse vreodată pragul peșterii vreunui lup, mai ales la timp de noapte. Privea Lupul drept în ochi și râdea. — Așa arată un pui de om? se miră Lupoaica. N-am văzut niciodată vreunul până acum. Adu-l încoace. Lupul era obișnuit să-și transporte puii în fălci, fără să-i vatăme, ba chiar să ducă și un ou în gură, fără a-l strivi, așa încât, apucând bine copilul de spate, niciun colț nu-i zgârie pielea, și-l așeză binișor jos, alături de puii săi. — Cât e de mic! Cât e de golaș și de îndrăzneț! spuse Lupoaica cu blândețe. Copilașul căuta să-și facă loc printre puii de lup, ca să ajungă mai aproape de trupul cald al mamei. — Aha, a început să mănânce și el cu ai noștri! Deci, așa arată un pui de om. Crezi că s-a mai po‑ menit vreodată un lup care să se poată lăuda că a avut, între copiii lui, un pui de om? — Am mai auzit că s-ar fi întâmplat un asemenea lucru cândva, dar nu în haita noastră, spuse Lupul. Acesta nu are un fir de păr pe el și l-aș putea omorî dintr-o lovitură de labă. Dar uită-te la el cum ne privește-n ochi fără pic de frică. Deodată, lumina lunii de la gura peșterii se stinse, pentru că umerii și capul mare, pătrat, al tigru‑ lui Shere Khan astupaseră intrarea. — Shere Khan ne face o mare onoare, spuse Lupul, dar ochii săi străluceau de mânie. Ce dorește marele Shere Khan? — Prada mea. Un pui de om a trecut pe aici. Părinții lui mi-au scăpat. Dă-mi-l pe acesta! — Lupii fac parte din Poporul Liber, spuse Lupul. Ei nu primesc porunci decât de la căpetenia haitei. Puiul de om este al nostru și-l vom ucide numai dacă vom avea chef. — Aveți chef, n-aveți chef, ce fel de vorbă e asta? Credeți că am venit să stau aici, cerând să-mi dați ce mi se cuvine? Vă vorbesc eu, Shere Khan! Urletul tigrului umplu peștera de tunete. Lupoaica se scutură de puii care se înghesuiau în ea, țâșni înainte, cu ochii scăpărând în întuneric ca două lumini verzi, înfruntând ochii de flăcări ai lui Shere Khan. — Eu sunt Raksha și eu îți răspund. Ascultă, puiul de om este al meu și numai al meu. El nu va fi omorât. El va trăi ca să alerge în haită și să vâneze cu haita. Tatăl Lup se întoarse către ea, din cale-afară de mirat. Shere Khan l-ar fi putut înfrunta pe Lup chiar acolo, dar Lupoaicei nu i se putea împotrivi, căci știa că acolo ea avea toate avantajele terenului și că

Lecțiile din jurul nostru

ea, mama, va lupta până la moarte. De aceea, tigrul se retrase din gura peșterii, mârâind, și numai când ieși de la strâmtoare cuteză să strige în gura mare: — Fiecare câine știe să latre la el în ogradă. Să vedem ce va spune haita când va afla că vrei să crești pui de oameni. Puiul e al meu, și până la urmă tot în colții mei va ajunge. Lupoaica se aruncă printre puii ei, gâfâind de furie, dar Lupul îi spuse grav: — Shere Khan are acum dreptate. Puiul trebuie arătat haitei. Ce zici, mamă? Ai de gând să-l ții? — Să-l țin? răspunse Lupoaica abia răsuflând. A venit la noi noaptea, gol, singur și flămând și to‑ tuși nu i-a fost frică. Vezi cum a împins la o parte pe unul din puii mei? Sigur că-l voi ține… Culcă-te liniștit, brotăcelule. O, Mowgli, căci îți voi spune Mowgli, brotăcelul, va veni o vreme când tu îl vei vâna pe Shere Khan, așa cum el a vrut să te vâneze pe tine. Legea junglei spune limpede că, îndată ce puii sunt destul de mari, tatăl trebuie să-i ducă în fața Sfatului haitei, care are loc o dată pe lună, când e lună plină, pentru ca ceilalți lupi să-i poată recu‑ noaște când îi vor întâlni. Tatăl Lup mai așteptă până în ziua când puii săi începură să alerge singuri și, într-o noapte, când se adună haita, îi luă, împreună cu Mowgli și cu lupoaica, și se îndreptă spre Stânca Sfatului, o culme de deal, acoperită cu bolovani și stânci, unde se puteau ascunde o sută de lupi. În sfârșit, sosi clipa și tatăl Lup îl împinse pe Mowgli spre centru. Deodată…

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Cum își asigură puiul de om locul în familia lupilor? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Ce nume a primit puiul de om și ce semnificație are numele lui? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. De ce mama lupoaică îl înfruntă cu atâta curaj pe tigru? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. De ce tatăl-lup este mirat de atitudinea lupoaicei? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ai aflat din text ce face lupoaica pentru a-l păstra pe Mowgli în familie. Ce părere ai despre acest comportament? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 7

Antrenează-te 1. a. Alcătuiește două enunțuri folosind substantivul lună cu sensuri diferite. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Scrie enunțuri folosind formele să-i/săi și i-a/ia. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Lupul spune că face parte din Poporul Liber. Cum dovedește el acest lucru? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Ai aflat din text că Shere Khan îl vrea pe micul Mowgli. Care sunt motivele pentru care îl cere? Are sau nu dreptate tigrul? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Completează următorul jurnal cu dublă intrare. Fragmentul care m-a impresionat (transcriere)

Motivul pentru care l-am ales

5. Ce poți învăța de la lup și de la lupoaică? Dar de la Mowgli? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

1. Completează organizatorul grafic de mai jos, apoi scrie un text scurt în care să îl prezinți pe Mowgli. Mowgli Aspect fizic

Însușire: _______________________

_______________________

Fapt care dovedește însușirea: _______________________

Fapt: _______________________

_______________________

_______________________ _______________________ _______________________

_______________________

Lecțiile din jurul nostru

Să înțelegi mai bine

_______________________

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie un text despre cum crezi că se joacă Mowgli și frații lui, puii de lup, sub supravegherea lupoaicei. Dezvoltă propozițiile simple de mai jos și folosește-le în textul tău.  Mowgli râde.  Vine lupoaica. _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ _________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 7

Înainte de a citi textul, gândește-te ce știi despre organizarea unei drumeții. Completează tabelul. Știu

_______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________

Vreau să știu

_______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________

O drumeție reușită… Ne place natura cu tot ceea ce oferă ea: forme, culori, sunete, mirosuri, viețuitoare, frumuseți de care trebuie să ne bucurăm pentru a deveni mai buni, mai înțelepți, mai generoși. Ne dorim să petrecem cât mai mult din timpul nostru în mijlocul ei. Dar ca drumețiile noastre să fie un prilej de bucurie pentru noi, este foarte impor‑ tant să știm cum trebuie să ne pregătim pentru o astfel de ieșire și cum să ne comportăm pe par‑ curs, pentru a evita evenimente neplăcute. Dacă plecăm cu familia, cu grupul de prieteni sau cu colegii din clasă, trebuie să ținem seama de câteva reguli de bază:

A. Planificarea unei drumeții Alegem cu grijă traseele turistice, în funcție de dorințele, experiența și pregătirea fizică a tu‑ turor celor din grup. Înainte de plecarea în excursie sau în drume‑ ție, ne documentăm asupra traseului propus. Ne informăm din toate sursele și prin toate mij‑ loacele posibile (ghiduri turistice, hărți turistice, pliante, internet, discuții cu profesori, părinți sau reprezentanți ai Salvamont) despre: a) zonele de acces și zonele greu accesibile; b) starea potecilor și a marcajelor; c) starea vremii; d) cabanele cele mai apropiate; e) sursele de apă; f) posibilitățile de anunțare și de salvare în caz de pericol.

Calculăm cu atenție timpul necesar pentru parcurgerea traseului ales. Luăm în calcul și o rezervă de timp.

B. Conținutul rucsacului

Echipamentul minimal conține: bocanci, pelerină de ploaie, haine de schimb (mai ales șosete, deoarece îți poți uda picioarele), hartă, lanternă, cutie de chibrituri, trusă de prim aju‑ tor, recipient de apă, alimente, busolă, căciulă și mănuși, un fluier. În trusa de prim ajutor, trebuie să ai dez‑ infectant, pansament, leucoplast, substanțe împotriva insectelor – în caz de bășici, tăieturi, zgârieturi sau înțepături. Trebuie să ai la tine suficientă apă, pentru a-ți potoli setea. Asigură-te că ai mâncare pentru prânz sau gustări energizante. Pe traseu, consumă fructe și alimente care conțin mult zahăr și grăsimi și nu uita să pui în bagaj mici cantități de ciocolată sau glucoză, care îți vor da energie. Rucsacul nu trebuie încărcat cu lucruri inu‑ tile, ci cu obiecte care ți-ar putea fi absolut ne‑ cesare în anumite împrejurări. Gândește-te că vei purta permanent în spate rucsacul, iar greutatea lui poate deveni un obstacol în parcurgerea traseului.

C. Siguranța excursioniștilor   Mergi numai pe poteci marcate. În cazul în care ai nevoie de ajutor, trebuie să fluieri scurt, de trei ori.

D. Alte reguli pentru o drumeție reușită   Salută și răspunde la salutul celor care îți dau bi‑ nețe pe trasee și poteci.

  Nu face focul în pădure!   Ocrotește natura! Nu rupe plantele, mai ales în rezervații.   Adună toate resturile în saci menajeri și du-le până la primul container sau în locurile spe‑ cial amenajate în acest scop.    Nu arunca pe pante pietre, bucăți de stâncă, lemne, bulgări de zăpadă sau alte obiecte care, în cădere, pot antrena altele sau pot pro‑ voca adevărate avalanșe periculoase pentru oamenii din vale ori de la baza muntelui.   Într-un grup trebuie să existe un conducător care să poată lua hotărâri pe care să le urmeze toți. El este prețuit și respectat de ceilalți.    Este bine ca cel puțin un membru al grupului să se poată orienta după hartă și cu ajutorul busolei.   Nimeni nu rămâne în urmă sau nu se depăr‑ tează de grup fără să anunțe. Fiecare este aș‑ teptat de către ceilalți.   Întregul grup trebuie să-și adapteze viteza și stilul de mers și să-și propună greutăți în func‑ ție de forțele celor mai puțin antrenați, dar fără a li se face acestora observații. Buna dispoziție este o condiție pentru o   drumeție reușită. De aceea nu trebuie să lip‑ sească jocurile, glumele, snoavele, poves‑ tioarele cu tâlc sau amintirile amuzante ale participanților.

Lecțiile din jurul nostru

  Fiecare pas trebuie făcut cu grijă!   În drumeție, este indicat să te îmbraci cât mai lejer, având întotdeauna un maiou ori tricou. Atunci când vă opriți la popasuri, indiferent dacă ți se pare că arde soarele, îmbracă o bluză sau un pulover. Dacă ai transpirat pe drum, există pericolul de a răci. Nu uita că o șapcă te apără de insolație, de curenții reci, de praful drumului. Dacă este foarte cald, îm‑ bracă haine de culori deschise, pentru a nu atrage razele soarelui.   Alege locul de popas într-un spațiu ferit de vânt, în apropierea unor surse de apă curgă‑ toare, pe teren orizontal, lângă poteci.    Dacă ai dureri musculare, nu te opri, ci micșo‑ rează viteza de mers.   În peșteri se intră numai cu ghid autorizat și cu echipament corespunzător: bocanci și canadiană.   Animalele sălbatice par simpatice și inofen‑ sive, dar pot deveni agresive când li se încalcă teritoriul. Așa că nu te apropia de ele.   Timpul îți poate deveni un prieten, dar și un  mare dușman dacă uiți de el. Fă în așa fel încât lăsarea serii să te prindă la cabană sau acasă.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. De ce este necesar să te informezi despre starea drumurilor și despre vreme, înainte de ple‑ carea în drumeție? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. În ce parte a textului ai aflat despre cum trebuie să ne comportăm cu cei care sunt mai puțin antrenați? Ce ai reținut despre acest lucru? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 7

c. De ce este bine să ai în bagaj puțină ciocolată sau glucoză? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Care sunt condițiile unei drumeții reușite? Menționează cel puțin trei lucruri descoperite în textul citit. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Ai aflat din text ce reguli trebuie respectate într-o drumeție. Scrie o listă cu cinci reguli de res‑ pectat, pe care le consideri cele mai importante. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Cărei părți din text îi corespunde imaginea? Scrie trei idei importante reținute din această parte. ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Recitește ce ai notat în tabelul aflat deasupra textului de la pagina 74. Completează acum rândul care continuă tabelul Știu-Vreau să știu-Am aflat cu informații nou-descoperite. Am aflat

_______________________________________________________ _______________________________________________________ _______________________________________________________

_________________________________________________ _________________________________________________

Rândul 1 – substantivul temă Rândul 2 – două adjective potrivite Rândul 3 – trei verbe de acțiune

_________________________________________________

Rândul 4 – propoziție din patru cuvinte

_________________________________________________

Rândul 5 – un cuvânt concluzie

5. Scrie două propoziții în care substantivul drumeția și, apoi, pronumele personal eu să aibă rol de subiect. Rescrie propozițiile schimbând numărul părții de vorbire cu rol de subiect. _______________________________________________________________________________

Lecțiile din jurul nostru

4. Scrie un cvintet, pornind de la substantivul drumeție. Urmă‑ rește indicațiile din casetă. _________________________________________________

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 6. Scrie o compunere în care să prezinți o drumeție/excursie realizată cu clasa ta. Poți folosi poves‑ tirea, dialogul și descrierea. Găsește-i un titlu potrivit. La final, verifică dacă ai scris corect și dacă ai folosit semnele de punctuație necesare. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 7

TEST DE ANTRENAMENT PENTRU EVALUAREA NAȚIONALĂ Citește cu atenție textul de mai jos!

Fluierașul de os (legendă românească)

după Iulia Hasdeu A fost odată o fetiță de zece ani care avea cosițe lungi și galbene ca spicul grâului și ochii ca albăstrelele. Această fetiță era orfană și păzea o turmă de oi pe o colină din munții Carpați. O chema Păuna. Fata nu-și cunoscuse părinții și nu auzise niciodată de alintări dulci. Însă Păuna îl iubea mult pe câinele ei, Negru, și ținea la berbecii și la oițele sale. Ceea ce o necăjea era că nu avea un fluieraș drăguț de trestie, așa cum văzuse la păstorii vecini. I-ar fi plăcut mult să cânte și ea. Încercase de nenumărate ori să-și facă singură un fluier, însă n-a știut cum trebuie să se apuce și nu-i reușea. Biata Păuna era tristă și în serile lungi de iunie cânta cu glasul limpede romanțe de-ale ei. Într-o seară, pe când ea cânta astfel, așezată în pragul colibei și privind stelele, cu câinele culcat la picioare, a văzut deodată o femeie îmbrăcată toată în alb, cu un văl brodat cu aur. Femeia s-a apropiat de mica păstoriță, așezându-se lângă ea pe iarbă. Păunei i-a fost teamă la început, dar frumoasa femeie avea aerul blajin și privirea mai caldă ca lumina lunii. În mâna dreaptă ținea un fluieraș de os. — Sunt zâna ta ocrotitoare, spuse femeia. Eu sunt Cosânzeana, zâna munților. Toți păstorii mă iubesc și mă roagă să le îndeplinesc dorințele lor. De ce n-ai făcut și tu ca ei? Vocea zânei i se părea fetei mai melodioasă decât murmurul izvorului. Părul răspândea în văz‑ duh un parfum suav ca cel al trandafirilor. Păuna îi răspunse: — Cum te-aș fi putut chema când nici nu te cunoșteam? — Ei bine, de aceea am venit eu la tine. Ți-am auzit cântecele și mi-au mers la inimă. Ce-ți lip‑ sește? Spune-mi! Păunei nu-i mai era teamă deloc de Cosânzeana. Îi spuse: — Mi-ar lipsi destule lucruri. În primul rând, eu nu am mamă! Și tare mi-aș dori să am. M-aș îm‑ păca cu toate, dac-aș avea măcar un fluieraș simplu de os, așa ca acela pe care-l ții în mână, ca să pot cânta cu el melodiile care-mi plac și care îmi umplu inima. Atunci zâna se aplecă spre mica păstoriță, atingându-i ușor fruntea cu buzele. — Ia fluierul meu! Și dacă vreodată vei avea nevoie de ceva, amintește-ți de Cosânzeana. Rostind ultimele cuvinte, zâna își trase vălul peste față și dispăru ca un abur alb, ușor. Păstorița rămase singură. Până în ziua aceea nimeni n-o îmbrățișase pe Păuna; sărutul zânei trezi în fetiță un dor adânc.

Lecțiile din jurul nostru

Micuța simți în mână fluierul de os. Îl duse la buze. Și izvorâră sunete atât de dulci și de calde, încât parcă și stelele se apropiau ca să le asculte. Greierii din fân și privighetoarea însăși au tăcut tră‑ gând cu urechea, încântați; florile de mușețel, gălbenelele și brebeneii se înălțară pe tulpinile lor ca să audă mai bine. Negru, bătrânul câine, își aținti asupra stăpânei ochii mirați și încântați totodată, iar mieii și oițele treziți din primul somn se așezară în jurul păstoriței într-o reculegere liniștită. Și Păuna cântă mereu în vreme ce pământul și întreg văzduhul amuțiseră pentru a o asculta. Curând, păstorii și păstorițele din cătunele vecine, treziți de cântecele minunate, veniră în grabă în jurul Păunei. Toți erau uluiți de această muzică cerească. Veniră apoi și oamenii de prin sate. Toată lumea tăcea și asculta cu sufletul la gură. Păuna nu vedea și nu auzea nimic din ceea ce se petrecea în jurul ei, căci ea cânta întruna. Zorile înroșiră în sfârșit cerul spre răsărit. Dintr-o ogradă se înălță cucurigul unui cocoș răgușit și acoperi sunetele fluierului de os, care căzu pe neașteptate din mâinile fetiței și se sfărâmă de pământ. Păuna nu a scos niciun țipăt, dar începu să plângă. Și a plâns atât încât tuturora li s-a făcut milă de ea și fiecăruia îi era ciudă pe cocoș, căci numai pe el, dintre toate viețuitoarele, nu-l emoțio‑ nase cântecul fluierașului și îndrăznise să întrerupă acea muzică divină. Dar sosise timpul lucrului; au mângâiat pe fetiță și apoi fiecare se întoarse la treburile lui. În tă‑ cere, Păuna plângea întruna. Atunci apăru Cosânzeana, o apucă de mână și îi spuse cu înțelegere: — Cocoșul te-a întrerupt pentru că el nu știe a iubi și admira decât pe el. Vino acum cu mine. Și zâna o luă pe Păuna și o duse în locul unde trăiau zânele. Ele i-au șters lacrimile și i-au pus pe cap o coroniță din flori necunoscute pe Pământ. Acum, ea călca pe stele, iar vârfurile înzăpezite ale munților erau jos, jos de tot sub ea. Și zânele i-au dat un fluieraș de cristal din care a început să cânte. Când păstorii au venit a doua zi s-o vadă pe Păuna, nu au găsit pe colină decât oile și pe câinele Negru. În locul unde căzuse fluierașul spart se înălțau acum doi plopi împletindu-și ramurile verzi. În serile lungi de iunie, când vântul face să foșnească frunzișul celor doi copaci, parcă se aude ca un ecou îndepărtat, cântecul fluierașului de os.

Rezolvă cerințele următoare. 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Ce își dorea Păuna? B. o oaie; A. un fluier; C. un câine; D. o zână ocrotitoare. 2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Cine era Cosânzeana? B. prietena Păunei; A. o ciobăniță; D. o femeie oarecare. C. zâna munților; 3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Când s-a auzit sunetul cocoșului? B. când a venit zâna; A. când fetița păzea turma; C. când începea lucrul; D. când au sosit zorile.

Unitatea 7

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Unde a dus-o zâna pe Păuna? A. pe o colină din munții Carpați; B. în cătunele vecine; D. în locul unde se aflau doi plopi. C. în locul unde trăiau zânele; 5. Completează tabelul cu informații din text. Cine? Păuna

Un fapt al personajului _____________________________________ _____________________________________ în mâna dreaptă ținea un fluieraș de os

Negru

_____________________________________ _____________________________________ au fost treziți de cântecele minunate numai pe el nu-l emoționase cântecul fluierașului

6. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului care indică ordinea corectă a întâmplărilor din text, așa cum s-au petrecut ele. 1

Ciobănița cântă cu fluierașul primit, impresionându-i pe toți.

Păuna își dorea să cânte la fluier în timp ce păzea oile.

Zâna o duce pe Păuna în locul unde trăiau zânele și-i oferă un fluieraș de cristal.

Cosânzeana vine la fetiță pentru a-i da ceea ce îi lipsește.

Cocoșul cântă în zori, făcând-o pe fată să scape fluierul din mână.

A. 2, 4, 1, 3, 5 B. 1, 2, 3, 4, 5 C. 2, 4, 1, 5, 3 D. 2, 1, 4, 3, 5 7. Scrie răspunsul pe spațiul indicat. Ai aflat din text motivul pentru care cocoșul a întrerupt cântecul Păunei. Cum crezi că este acesta? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 8. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Din ce motiv Cosânzeana își dorește să o ajute pe Păuna? B. o impresionaseră cântecele Păunei; A. nu-i ceruse nimic până atunci; C. era o păstoriță îndrăgită de animale; D. nu avea mamă și era singură.

10. Scrie răspunsul la întrebare. Cum era Păuna? _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 11. Scrie A pentru enunțurile adevărate și F pentru cele false. Neavând un fluier, Păuna cânta romanțe care îi impresionau pe cei din jur. Impresionat de cântecul ciobăniței, cocoșul a uitat să anunțe venirea zorilor. Vocea zânei era mai melodioasă decât murmurul izvorului. În locul unde s-a spart fluierașul de os, Păuna a plantat doi plopi.

Lecțiile din jurul nostru

9. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. Ce au simțit oamenii când fluierul de os al Păunei s-a spart? B. milă și tristețe; A. tristețe și încântare; C. milă și ciudă; D. dezamăgire și tristețe.

______ ______ ______ ______

12. Selectează patru verbe din fragmentul marcat cu albastru de la pagina 79. Folosește verbele într-o compunere de cel puțin zece rânduri despre un spectacol la care participă o fetiță pe nume Păuna. În compunerea ta vei putea schimba forma verbelor selectate. Alege un titlu potrivit compunerii și folosește un limbaj expresiv, deosebit. Ai grijă la scrierea cuvintelor, la folosirea semnelor de punctuație și la așezarea textului în pagină. Scrie aici cele patru verbe selectate:_______________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

UNITATEA 8

CĂLĂTORIE ÎN JURUL PĂMÂNTULUI

Citește textul!

Emil Racoviță în expediția de la Polul Sud 1. Cine a fost Emil Racoviță?

3. În timpul expediției

Emil Racoviță s-a născut la Iași, pe 15 noiem‑ brie 1868. Și‑a făcut studiile primare în „dulcele târg al Ieșilor”, sub îndrumarea profesorului și scriitorului Ion Creangă. Ca să îndeplinească dorința tatălui său, a urmat Facultatea de Drept din Paris, dar, urmându-și vocația, a absolvit și Facultatea de Ştiințe de la Sorbona, unde a stu‑ diat zoologia. În 1896 și-a luat doctoratul, deve‑ nind un nume cunoscut în rândul oamenilor de știință europeni. La numai 25 de ani, este ales membru al Societății Zoologice din Franța, iar în 1897 este recomandat să participe, ca natu‑ ralist, la Expediția Antarctică Belgiană (1897– 1899), la bordul navei Belgica, sub comanda lui Adrien de Gerlache.

Călătoria avea să fie deopotrivă fascinantă și istovitoare. Printre participanți se afla și loco‑ tenentul Roald Amundsen, cel care, în 1911, va deveni primul om care a ajuns la Polul Sud. Au plecat 19 persoane, dar nu s-au mai întors de‑ cât 17. Prima victimă a fost un tânăr de 20 de ani. În timpul unei furtuni, pe când încerca să mânuiască pânzele, a fost luat de un val uriaș. După ce expediția a ajuns la destinație, Emil Racoviță (rămas în istoria științei și ca descope‑ ritorul balenei cu cioc) a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor. Exploratorii nu s-au bucurat însă prea mult turilor de zăpadă. După de minunățiile ținu o înaintare de 90 de mile pe banchiză, bucăți enorme de gheață au început să se adune în jurul vasului, pe care l-au prins ca într-o men‑ ghină. După mai multe încercări nereușite de a se elibera din strâmtoare, echipajul a decis să rămână, pe timpul iernii, în Antarctica. Condițiile infernale de la bordul vasului (ali‑ mentele fuseseră raționalizate), dar și cele de afară au mai făcut o victimă. Ca să scape de ghețuri, echipajul se hotă‑ răște să-și croiască drum spărgând banchiza cu fierăstraiele. Cu puținele unelte de care mai dispuneau (două târnăcoape, șase lopeți, doi pioleți și patru fierăstraie pentru gheață), mem‑ brii echipajului au reușit, după aproape o lună, să elibereze Belgica din mijlocul gheții, după un an petrecut în Antarctica.

2. Pregătirea expediției Corabia Belgica se numea inițial Patria. Adrien de Gerlache a cumpărat-o de la un ne‑ gustor de animale polare, plătind 70 000 de franci. Vasul cântărea 244 de tone și consuma 1,8 tone de cărbune pe zi. Echipajul a început pregătirile: s-au întocmit hărți și mai multe planuri ale drumului de par‑ curs. A urmat apoi alcătuirea listei de alimente, care să ajungă pentru cel puțin doi ani, să nu aibă un preț prea ridicat, să fie puțin voluminoase și, evident, să fie bogate în calorii. Astfel, la bordul vasului au ajuns 40 de tone de alimente, prin‑ tre care s-au aflat tăieței, biscuiți, ceai, orez, ulei, oțet, zahăr și sare. În plus, s-au mai încărcat 120 de tone de cărbune și apă de băut. Pe 16 august 1897, Belgica a ridicat ancora din portul Anvers.

5. După expediție

Drumul echipajului spre Polul Sud a intrat în istoria științei drept una dintre cele mai fasci‑ nante și mai dificile călătorii inițiale arctice. Este prima expediție științifică în Antarctica și prima ocazie cu care omul a petrecut o iarnă întreagă în zona Polului Sud. Expediția înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii o strâmtoare și mai multe insule, una dintre ele numită de Ra‑ coviță „Insula Cobălcescu”. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 de volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarc‑ tice anterioare luate la un loc. Savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, a pinguinilor și a altor păsări antarc‑ tice, fapt care i-a adus o uriașă reputație inter‑ națională. Colecțiile alcătuite de Emil Racoviță în expediția Belgica însumează circa 1200 de piese zoologice și 400 de piese botanice strânse în Patagonia, de pe tărâmurile antarctice și din sondajele oceanice efectuate pe tot parcursul călătoriei. Lor li se adaugă o documentație fo‑ tografică formată din peste 200 de clișee, un obiect de studiu de o consistență și o diversitate rare pentru acele timpuri.

La 5 noiembrie 1899, vasul a acostat în locul de unde plecase cu doi ani înainte. Academia Belgiei a emis o medalie comemorativă din aur, în timp ce regele i-a numit pe membrii echipajului cavaleri ai Ordinului Leopold. Nor‑ vegianul Roald Amundsen, viitorul cuceritor al Polului Sud și participant la expediția belgiană în calitate de prim-ofițer, avea să afirme mai târziu că Racoviță a fost pentru toți „un tova‑ răș neprețuit de plăcut și un explorator plin de îndemnuri”. În 1904, Emil Racoviță renunță la studiile oceanografice și se consacră studiilor privind universul subteran. Trei ani mai târziu, el a publicat o lucrare considerată a fi „certificatul de naștere” al biospeologiei. În 1920, a fondat primul Institut Speologic din lume, la Cluj. Pe parcursul celor două decenii petrecute în acest oraș, Racoviță și-a diversificat activitățile. A fost senator, rector al Universității din Cluj, preșe‑ dinte al Academiei Române de Ştiințe și mem‑ bru al mai multor organizații științifice. Pe 17 noiembrie 1947, s-a stins din viață.

Călătorie în jurul Pământului

4. Importanța expediției

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Care a fost rolul lui Emil Racoviță în expediția Belgica? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Cât a durat expediția la care a participat Emil Racoviță? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. De ce alimentele luate în expediție trebuiau să fie bogate în calorii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 8

d. Din ce cauză nu s-au putut bucura membrii echipajului de minunățiile din Antarctica? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ai aflat din text că expediția Belgica a rămas memorabilă în lumea științei. Scrie două fapte care justifică această afirmație. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Expediția a fost una dificilă. Pe ce fapte din text se bazează această concluzie? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Scrie cuvinte care au același înțeles cu cele date. fascinant – ___________________________ să studieze – __________________________ istovitor – ____________________________

a decis – ______________________________

2. Scrie ce însușiri i se pot atribui lui Emil Racoviță, având în vedere faptele despre care ai citit în text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Matematică pe... text. Calculează pentru câte zile ajungea cantitatea de cărbune încărcată inițial (aproximativ 2 t sau 1800 kg pe zi). De câte tone de cărbune ar fi fost nevoie pentru ca vasul să se poată deplasa un an, în fiecare zi? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Imaginează-ți că ești membru al echipajului de pe vasul Belgica. Povestește un moment al expediției. Folosește verbe la persoana I singular și plural. ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________

Călătorie în jurul Pământului

_______________________________________________________________________________

5. Imaginează-ți că ești cercetător sau explorator și pleci într-o expediție într-un loc de pe Pământ greu accesibil. Unde ai pleca? Povestește o întâmplare din această expediție. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 8

Citește textul!

Toate pânzele sus (fragment) după Radu Tudoran În jurul mesei, la lumina felinarului agățat de grindă, membrii echipajului de pe viitoarea corabie Speranța ținură sfat, îndelung. Anton Lupan stătea în capul mesei și parcă zâmbea; un zâmbet mai mult lăuntric, de care puteai să‑ți dai seama numai dacă îl cunoșteai. — Ești bucuros că ne‑a venit lemnul de catarg, domnule? îl întrebă Ieremia. — Sunt bucuros, firește, dar mai mult mă bucur că avem încă un marinar! — Şi ce marinar! O să iasă din el un cârmaci grozav! adăugă Gherasim, fără să‑l slăbească din ochi pe plutaș. Acesta se rușină; i se părea că îl batjocoreau pentru isprava lui, că rupsese pluta tocmai când să ajungă la mal. — Fiți îndurători, zise cu capul plecat, și‑o să‑mi dau silința să vă fiu pe plac, dar nu‑mi găsiți vină dacă am văzut marea abia azi! — Liniștește‑te, băiete! Noi tocmai că ne minunam de iscusința ta! Cristea Busuioc ridică ochii spre Gherasim și‑l privi mirat: — Adică nu râzi de mine? — Auzi vorbă! N‑ai înțeles că te lăudăm? — Dar bagă de seamă să nu ne încurci! se auzi glasul lui Anton Lupan. Dacă vrei să mergi numai până la Țarigrad, spune de pe acum, să știm pe ce ne putem bizui. — Păi, dumneavoastră încotro plecați? Era o întrebare căreia se cuvenea să‑i dai numaidecât răspuns. Nu poți să iei un om cu tine și să‑i spui: „Vino! Unde‑o să ajungem om vedea mai târziu!…” Anton Lupan zăbovi un timp. Pe Gherasim, pe Ieremia și pe Ismail îi lămurise oarecum. Acum, fiindcă tot trebuia să‑l lămurească pe noul venit, era clipa nimerită să‑i lămurească și pe ei mai deplin – și nu strica să audă și Haralamb aceste lămu‑ riri. Ştia că vărul lui Ieremia nu umblase pe mare în viața lui, dar, dacă l‑ar fi înduplecat să pornească la drum alături de el, ar fi fost mai mulțumit de el, cu toată nepriceperea lui, decât de un marinar necunoscut. — Mihule, du‑te în baracă și vezi că pe masă sunt niște hărți făcute sul. — Le știu, domnule; pe care s‑o aduc? Ia te uită! Ciobănașul își băgase nasul prin hărțile lui! La drept vorbind, ar fi trebuit să‑și dea seama mai demult; uneori, când se întorcea seara din port, deși orânduite frumos, își găsea hărțile parcă puse altfel, nu cum le lăsase la prânz. Întorcând ochii spre Mihu, pe chipul lui se ivi zâmbetul acela ascuns, și așa iar zăbovi un timp, privindu‑l prelung. — Adă‑le pe toate; altfel ai să le încurci. Băiatul se supuse, fără să mai zică nimic, dar când se întoarse părea mirat și mâhnit de neîncre‑ derea lui Anton Lupan. Acesta alese o hartă mare care înfățișa întregul Pământ și o întinse pe masă, în fața oamenilor.

Călătorie în jurul Pământului

Ei se aplecară deasupra, mai degrabă nedumeriți decât curioși. Vedeau prima oară o asemenea hartă, chiar cei care erau marinari vechi; alții, ca Ieremia, Haralamb sau Cristea Busuioc, poate nu văzuseră nici măcar alta, mai puțin încâlcită, de pildă, harta județului lor. — Iată, aici e întreg Pământul, cu continente, mări și oceane – și uite unde ne găsim noi! începu Anton Lupan, împungând cu vârful creionului un cerculeț, în dreptul căruia se vedeau niște litere de necitit, ca un șir de puricei. Vedeți, continuă el, aici e Marea Neagră, iar la apus, bucata asta de pământ, în formă de gheată, e Țara Românească; o credeați fără margini, dar ia uitați‑vă ce mică e pe lângă restul Pământului! Oamenii priveau harta și ascultau minunându‑se, fără însă ca nedumerirea să li se fi șters de pe chip. Ieremia își duse mâna la gură și clătină din cap, gestul obișnuit al țăranului pe care‑l uimește ceva. — Adevărat, domnule, că mare‑i Pământul! Păi, noi ce mai suntem pe lângă el? Niște gândaci amărâți! — Uitați‑vă, continuă Anton Lupan, arătând cu creionul, aceasta este Mediterana, pe lângă care Marea Neagră pare un lighean; iar Mediterana, la rândul ei, față de Oceanul Atlantic, ai zice că e cât un lăculeț. Pe toate aceste mări și oceane, care scaldă continentele, mișună mii și mii de corăbii și de vapoare, iar pe continente freamătă viața a milioane de oameni… Ismail se săltă de la locul lui și, aplecându‑se deasupra hărții, întrebă temător, ca și când s‑ar fi așteptat să se ridice din apele mărilor o mână care să‑l strângă de gât: — Unde estem Stambul? — Uite‑l colea! Ce poți să vezi pe hartă? Un pătrățel înnegrit… — În clipa când aici, la Sulina, soarele a apus, reîncepu Anton Lupan, în cealaltă parte a Pământu‑ lui, în Alaska, în Tahiti sau în Hawaii se luminează de ziuă. Când noi aici ne culcăm, trudiți, să ne odih‑ nim, în alte părți oamenii își încep truda lor de fiecare zi. Viața freamătă necontenit pe Pământ, nu‑i niciodată odihnă deplină – odihna deplină ar însemna ca Pământul să fi murit. Dacă te ostenești să cuprinzi măcar cu mintea întinderea acestei lumi, înseamnă că nu mai ești chiar așa de mic în fața ei, cum a spus Ieremia, așa de amărât. Eu, unul, mi‑am pus în gând să ajung la unul din capetele ei, unde a rămas până azi un loc necercetat de niciun călător. — Adică să mergem chiar la capul Pământului, domnule? întrebă Cristea Busuioc.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. De ce crede plutașul că ceilalți râd de el? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Ce îndeletnicire a avut Mihu până să se alăture echipajului viitoarei corăbii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 8

c. Ce își dorește căpitanul Speranței? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Completează rețeaua personajelor cu numele acestora și cu o informație despre fiecare. ___________________ ___________________

Anton Lupan • căpitanul echipajului

___________________ ___________________

___________________

_____________

___________________

_____________

___________________

_____________

___________________

_____________

___________________

Antrenează-te 1. Caută în text și transcrie cuvinte și/sau expresii care au legătură cu călătoriile în diferite zone ale Pământului. Continuă enumerarea începută. corabie, marinar, _________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Alcătuiește enunțuri folosind cuvintele iscusință, a se bizui, a zăbovi. Poți schimba forma verbelor. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 3. Când consideră Anton Lupan că nu mai ești așa de mic față de Pământ? Ești de acord cu părerea lui? De ce? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 5. Completează următorul schelet de recenzie a textului citit. Titlul: ______________________________________ Ideea centrală (enunț): ________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ Ideea centrală (ca un titlu): _____________________________________________________

Călătorie în jurul Pământului

4. Răspunde la întrebarea din finalul textului, ca și cum ai fi Anton Lupan. _______________________________________________________________________________

Cuvânt care exprimă mesajul/ideea: _____________________________________________ Desen semnificativ:

O culoare ce se poate asocia textului: _____________________________________________ Cel mai important lucru de reținut: _______________________________________________ 6. Gândește-te la un personaj îndrăgit dintr-o carte citită de tine sau dintr-un film care ți-a plăcut. Amintește-ți de personajele descoperite în textele din manualul de Limba și literatura română. Povestește o întâmplare imaginară în care apar cele două personaje alese de tine. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

UNITATEA 9 Citește textul!

COLECȚIONĂM TIMP LIBER

Fiind băiet păduri cutreieram de Mihai Eminescu

Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas.

• Ilustrează strofa a doua a poeziei.

Răsare luna, -mi bate drept în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpii un val de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpaie peste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape… Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii, Părea c-aud venind în cete cerbii.

Cu creionul în mână 1. Recitește versurile poeziei, apoi răspunde la întrebări. a. Ce elemente ale naturii sunt menționate în poezie? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. Cum se simte copilul în mijlocul naturii? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie cuvinte și expresii din poezie, care arată: • ce se vede: _____________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________ • ce miroase: ____________________________________________________________________ • ce se simte (pipăit): ______________________________________________________________ 3. Scrie patru perechi de cuvinte care rimează. _______________________________________________________________________________

Antrenează-te

Colecționăm timp liber

• ce se aude: _____________________________________________________________________

1. Descrie locul de lângă izvor folosind cuvinte și expresii din poezie. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Caută în versuri cuvinte potrivite și completează tabelul. Substantive

Adjective

Verbe

Pronume personale

3. Îți place să-ți petreci timpul liber în natură? De ce? Scrie un scurt text. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 4. Te întâlnești cu copilul din poezie. Unde ați merge? Descrie locul, arătând ce se vede, ce se aude, ce și cum miroase, ce puteți atinge. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 9 92

Citește textul!

Bunica de Barbu Ștefănescu Delavrancea O văd, ca prin vis. O văd limpede, așa cum era. Înaltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii că‑ prui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum deschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: — Ghici… — Alune! — Nu. — Stafide! Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și întotdeauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea îmi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, prin‑ tre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. — Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. — Să spui… Și niciodată nu isprăvea basmul. Glasul ei dulce mă legăna; genele mi se prindeau și adormeam. Uneori, tresăream și o întrebam câte ceva. Ea începea să spună, și eu visam înainte. — A fost odată un împărat mare, mare… — Cât de mare? — Mare de tot. Și își iubea împărăteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Și îi părea rău, îi părea rău că n-avea copii… — Bunico, e rău să n-ai copii? — Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie. — Bunico, dar eu n-am copii și nu-mi pare rău. Ea lăsa fusul, râdea, îmi desfăcea părul cârlionțat în două și mă săruta în creștetul capului. Câte-o frunză se desprindea din ramuri și cădea legănându-se. Eu mă luam cu ochii după ea și ziceam: — Spune, bunico, spune. — Și așa, îi părea grozav de rău că n-avea copii. Și… nu mai putea de părere de rău că nu are copii… Într-o zi veni la el un moș bătrân, bătrân, că-și târa barba pe jos de bătrân și de cocoșat ce era. Și era mic, mic de tot… — Cât era de mic? — Poate să fi fost, așa, cam ca tine. — Vasăzică, nu era mic, mic de tot… — Era mic, da’ nu așa, mic de tot. Și cum veni îi zise: „Măria-Ta, ai doi meri în grădină, unul lângă altul, că nu știi care sunt ramurile unuia și care sunt ale altuia; și când înfloresc nu știi care sunt florile unuia și care sunt ale altuia; și ăști doi meri înfrunzesc, înfloresc, se scutură și mere nu fac. Măria-Ta, să știi că atunci când or lega rod ăști doi meri, împărăteasa o să nască un fecior cu totul și cu totul de

Colecționăm timp liber

aur”… Piticul se duse, și împăratul alergă în grădină, și căută, căută peste tot locul, până dădu peste cei doi meri. Merii se scuturaseră de flori, că sub ei parcă ninsese, dar rod nu legaseră. Era așa de cald… așa de bine în poala bunicii… o adiere încetinică îmi răcorea fruntea… norii albi, alunecând pe cerul albastru, mă amețeau… închideam ochii. Ea spunea, spunea înainte, mul‑ gând repede și ușurel firul lung din caierul de in. — Și se gândi împăratul ce să facă, ce să dreagă ca merii să facă mere. Unii îl sfătuiau ca să îi ude mereu. Și i-a udat mereu! Alții ziceau să le dea mai mult soare. Și împăratul a tăiat toți pomii de jur împrejur! Și merii înfloreau în fiecare săptămână, și se scuturau, și rod nu legau. Într-o zi veni la împărat o babă bătrână, bătrână și zbârcită, ca mine de zbârcită, și mică, mică, ca tine de mică… Și zise împăratului: „Măria-Ta, până n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zâna Florilor, ce doarme din‑ colo de Valea Plângerii, într-o câmpie de mușețel, și n-oi uda merii cu laptele ei, merii n-or să lege rod. Dar să te păzești, Măria-Ta, că îndată ce te-or simți florile, încep să se miște și ea se deșteaptă”... — Dar ce, ai adormit, flăcăul mamei? Tresăream. — A, nu… știu unde ai rămas… la-a-a… Zâna Florilor… Auzisem prin vis. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor, ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor… Și bunica spunea, spunea îna‑ inte, și fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din buruienile în care adormisem de atâtea ori. Când m-am deșteptat, bunica isprăvise caierul. Cu capul în poala bunicii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poală fermecată, și un glas, și un fus care mă furau pe nesimțite și adormeam fericit sub privirile și zâmbetul ei.

Cu creionul în mână 1. Recitește textul, apoi răspunde la întrebări. a. Unde asculta băiatul basmul spus de bunica? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ b. De ce consideră copilul că moșul din basm nu era chiar așa de mic? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ c. Cum erau merii din grădina împăratului? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ d. Unde trebuia să ajungă împăratul? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Unitatea 9

e. De ce nu reușea băiatul să asculte basmul până la capăt? _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Ce simte copilul pentru bunica lui? Enumeră sentimentele, apoi transcrie din text părți de enun‑ țuri sau enunțuri scurte care susțin părerea ta. Sentimente: ____________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

Antrenează-te 1. Scrie enunțuri folosind cuvintele uscățiv, alene, isprăvea. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ 2. Scrie cuvinte care au sens opus cuvintelor date. bătrân ≠ _____________________________

se ridica ≠ ____________________________

încetinică ≠ ___________________________

limpede ≠ ____________________________

3. Scrie propoziții în care cuvintele date să respecte condițiile. bătrân (substantiv) _______________________________________________________________ bătrân (adjectiv) _________________________________________________________________ cer (substantiv) __________________________________________________________________ cer (verb) _______________________________________________________________________ 4. Se dau substantivele împărat, moș, meri și pronumele personal ei. Scrie un text de patru propo‑ ziții în care aceste cuvinte au rol de subiect. Subliniază predicatul fiecărei propoziții. _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

________________ (a se gândi) împăratul ce să facă. Acum, _____________ (a dori) ca merii să facă mere. Unii îl _____________ (a sfătui) să îi ude mereu. Alții îi _____________ (a zice) să le dea mai mult soare. Și împăratul ____________ (a tăia) toți pomii de jur împrejur! Și merii ____________ (a înflori) în fiecare săptămână, apoi ___________ (a se scutura) și rod nu ____________ (a lega). 6. Gândește-te la băiatul din povestire. În ce fel vă asemănați? Prin ce vă deosebiți? Completează diagrama Venn. eu

băiatul

Colecționăm timp liber

5. Completează spațiile libere cu forma de prezent a verbelor din paranteză.

7. Continuă povestirea cu visul pe care l-ai putea avea dacă ai fi în locul băiatului. Găsește un titlu potrivit. Verifică scrierea cuvintelor, așezarea în pagină și punctuația. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Mă simțeam ușor, ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor și ____________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________

CUPRINS UNITATEA 1. TOATE LA TIMPUL LOR Amintiri din copilărie, după Ion Creangă . . . . . . . 4 O mică greșeală, după Mircea Sântimbreanu . . . . 8

UNITATEA 2. LOCURILE DIN SUFLETUL MEU Țara. Poporul, după Alexandru Vlahuță . . . . . . . 12 Substantivul Cetatea lui Bucur, de Dumitru Almaș . . . . . . . . . . 16 Cartea cu Apolodor, de Gellu Naum . . . . . . . . . . . 20 Cetățile, pagini de istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

UNITATEA 3. MESERIA DE COPIL Lumea lor!, de Ștefan Octavian Iosif . . . . . . . . . . . 27 Ni cușor, după Ioan Alexandru Brătescu‑Voinești. . . . . 29 Adjectivul Tâ rziu, când zăpezile sunt albastre, de Fănuș Neagu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Relatarea unei întâmplări imaginate

UNITATEA 4. COMORI NEPREȚUITE Uriașul cel egoist, după Oscar Wilde . . . . . . . . . . . 37 Pronumele personal Vrăjitorul din Oz, după L. Frank Baum . . . . . . . . . 41

UNITATEA 5. PE ARIPILE IMAGINAȚIEI Domnișoara Celesta, după André Maurois . . . . . 45

Verbul Jocuri, de Ana Blandiana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Spaima zmeilor, după Ioan Slavici . . . . . . . . . . . . 52

UNITATEA 6. FRUMUSEȚEA ESTE ÎN INIMĂ Micul prinț, de Antoine de Saint‑Exupéry . . . . . 56 Părțile de propoziție. Relația dintre subiect și predicat Prinț și cerșetor, după Mark Twain . . . . . . . . . . . . 60 Oaspeții primăverii, de Vasile Alecsandri . . . . . . 64

UNITATEA 7. LECȚIILE DIN JURUL NOSTRU Povestea privighetorii, după Nestor Urechia . . . 66 Cartea junglei, după Rudyard Kipling . . . . . . . . . 70 Descrierea unui personaj O drumeție reușită. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 Test de antrenament EN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

UNITATEA 8. CĂLĂTORIE ÎN JURUL PĂMÂNTULUI Emil Racoviță în expediția de la Polul Sud . . . . . 82 To ate pânzele sus (fragment), după Radu Tudoran . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

UNITATEA 9. COLECȚIONĂM TIMP LIBER Fii nd băiet păduri cutreieram, de Mihai Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Părți de vorbire. Părți de propoziție Bu nica, de Barbu Ștefănescu Delavrancea . . . . . . . . . 92