JOI
Mărturie după moarte Impactul morții Tabitei
F
amilia noastră și-a luat recent rămas-bun de la iubitul nostru bunic, tată și soț. Am stat în jurul patului lui, am plâns și am cântat cântece pline de speranță. Am privit cum pieptul lui se ridica și cobora în timp ce îi număram respirațiile. Am plâns și am râs amintindu-ne bunătatea, răbdarea și generozitatea lui. Și-a petrecut viața slujindu-L pe Dumnezeu și știm că va fi înviat într-un trup nemuritor, dar durerea de a ne lua rămas-bun de la el în această viață tot a fost una chinuitoare. Pe măsură ce orele de veghe treceau transformându-se în zile, ne-am dat seama că nu am fost făcuți pentru a ne lua rămas-bun sau pentru a vedea cum viața unei persoane dragi se scurge. Am fost făcuți pentru viața veșnică. Familia noastră s-a adunat, la fel și comunitatea noastră. Mulțimea de mesaje de alinare și speranță din jurul lumii sunt o mărturie a lucrării bunicilor mei, care au slujit, au lucrat și au iubit atât de mulți oameni. Faptele apostolilor cap. 9 spu ne povestea unei urmașe a lui Isus care a fost la fel de iubită: Tabita (sau Dorca). O FEMEIE CARE FĂCEA FAPTE BUNE Nu știm multe despre Tabita: ce vârstă avea, dacă era căsătorită sau nu sau dacă avea copii. Ceea ce știm este că făcea parte dintre ucenici și că „făcea o mulțime de fapte bune și milostenii” (Faptele 9:36), printre acestea numărându-se și faptul că făcea haine pentru văduve (versetele 37, 39). Aceasta venea în întâmpinarea unei nevoi imediate a femeilor din Iope și părea să indice că Tabita era o femeie înstărită, poate proprietara unei afaceri de
22
» octombrie 2023