Miercuri
Martorul neașteptat Femeia samariteană
O
mul parcursese mulți kilometri împreună cu tovarășii Lui de drum. Soarele era sus pe cer și era aproape ora prânzului. Picioarele Lui obosite erau pline de praf și briza fierbinte Îl făcea să transpire puternic. Era însetat. S-a așezat lângă o fântână din mijlocul unui câmp – fântâna lui Iacov – și a așteptat. Prietenii Lui s-au dus după mâncare în cetatea samariteană Sihar, dar El avea o întâlnire importantă la care trebuia să fie prezent. O femeie a venit să scoată apă din fântână. A venit singură în cea mai toridă perioadă a zilei – poate pentru că stilul ei de viață de atunci nu corespundea standardelor comunității1. Nu era ciudat că un bărbat se afla acolo – fântânile erau spații comune – în timp ce ea se pregătea să își coboare vasul în fântână. Apoi El i s-a adresat: „Dă-Mi să beau!” IEȘIREA DIN TIPARELE NARAȚIUNII Narațiunea din Ioan 4 se distanțează de multe așteptări sociale și literale. În primul rând, Isus, un iudeu și Cel despre care se credea că este Mesia, a călătorit în Samaria. Cadrul este esențial, așa că „Samaria”, „samariteanca” ori „samaritenii” sunt menționați de șase ori în doar șase versete (versetele 4-9). După exilul Israelului, cei care au rămas în regiunea Samariei s-au amestecat cu neevreii care au fost deportați în zonă. S-au căsătorit cu ei, iar religia lor a devenit una sincretică. Au respins toate scrierile profetice și ale înțelepciunii, cu excepția celor cinci cărți ale lui Moise, și s-au închinat într-un templu pe care l-au construit pe Muntele Garizim2. Prăpastia dintre iudei și samariteni s-a adâncit când iudeii care s-au întors din exil au refuzat să le permită samaritenilor să participe la reconstruirea Templului (Ezra 4:2,3). Secole mai târziu, samaritenii și iudeii manifestau încă o ostilitate înverșunată unii față de alții. Iudeii treceau prin Samaria dacă era nevoie, dar iudeii scrupuloși foloseau o rută mai lungă pentru a ocoli regiunea în întregime3.
18
» octombrie 2023