Commented [133]: Pagina

Revoluția tehnologică a adus cu sine și o schimbare de percepție în ceea ce privește modalitățile de amuzament și de petrecere ale timpului liber. Din acest motiv, cariera bufonilor sau a clovnilor a suferit, la rândul ei, o serie de transformări, pentru a face față noilor situații manifestate în plan social. A apărut, astfel, al treilea tip de clovni - care nu își mai pictau fața în alb sau roșu și nici nu mai purtau haine colorate strident și peruci țipătoare. Vestimentația lor era adaptată epocii, cu elemente de recuzită care constau în haine sărăcăcioase, ochelari, mustață, barbă, pălării, tunsori ciudate și întruchipau un anumit statut social – măcelar, brutar, polițist, casnică sau vagabond. Primii clovni de acest fel au fost cei ,,vagabonzi”, reprezentați de către Otto Griebling și Emmett Kell, ambii jucând în arena circurilor americane. Odată cu apariția cinematografiei accentul a fost pus pe mimică, pe talentul actoricesc și pe capacitatea de a interpreta personaje dintre cele mai diverse. În fața publicului dornic de diversitate au fost prezentate numerele create Richard Bernard "Red" Skelton (renumit pentru show-ul The Doughnut Dunkers), Harold Clayton Lloyd, Sr. (cunoscut pentru întruchiparea personajului Glasses), Joseph Frank "Buster" Keaton (faimos pentru filmele Sherlock Jr. -1924, The General - 1926, The Cameraman - 1928). Cel mai renumit ,,vagabond” din cinematografia universală rămâne Charlie Chaplin, un pionier în industria cinematografică, care a făcut senzație în filme precum City Lights - 1931, Modern Times- 1936 și The Great Dictator - 1940, primind premiul Oscar al Academiei de Film în anul 1972. Prima emisiune din America a cărui personaj principal era un clovn a apărut la jumătatea secolului XX, când Larry Harmon a cumpărat marca clovnului Bozo, dezvoltând o adevărată industrie în jurul acestui nume. Acesta a creat emisiunea Bozo Show, care a fost transmisă în direct de 183 de rețele de televiziune americane și a avut un success enorm în întreaga lume. O versiune a clovnului Bozo a fost folosită până de curând și de celebrul lanț de restaurante de tip fast-food McDonald’s, care și-a

111

asociat imaginea cu cea a clovnului prietenos, care poartă o perucă mare și roșie și îi îndeamnă pe copii să guste din meniurile propuse de lanțul de restaurante. Talentul de ,,entertainer” al clovnului este valorificat și la petrecerile pentru copii sau în reclamele la diferite produse (de la cereale la telefoane mobile, hoteluri sau chiar cabinete de psihologie), latura sa mai puțin atrăgătoare fiind văzută în rolurile malefice din filmele horror - Poltergeist (1982), It (1990) sau The Dark Knight (2008).

Fascinantă și generoasă, ,,istoria” bufonului surprinde prin valențele asociate acestui ,,personaj” de-a lungul vremii, cât și prin capacitățile sale regeneratoare. Cu siguranță, el se va menține și în viitor în același registru. În fond, bufonul se dovedește a fi un ,,supraviețuitor” care a reușit mereu să se ,,reinventeze”, știind cum să se folosească de calitățile sale de comediant - purtător al dictonului latin ,,ridendo castigat mores” (,,prin râs se corectează moravurile”). Din această perspectivă, în poveștile sale sunt împletite în mod convingător ironia, adevărul, ridicolul. Totodată, viciile societății sunt analizate și comentate într-o manieră lucidă, bufonul reprezentând ,,barometrul” perfect care arată dualitatea ființei umane, de aici și ambivalența ,,măștii” sale - haina veselă care ascunde o inimă tristă.

Prof. Nataşa Valentina Roman Școala Gimnazială „Alexandru Mocioni” Birchiș

În Antichitate se considera că masca poate apăra omul de forţele malefice. Pe de altă parte, masca este şi un motiv al fertilităţii, al fecioriei şi al rodniciei – accepţiuni întâlnite în ideea acoperirii feţei miresei cu voalul. Acest gest semnifică obedienţa miresei faţă de

112

Beryl, Hugo, Bring on the Clowns, Editura David & Charles, Devon, 1980. Carlyle, Thomas, Filozofia vestimentaţiei, Editura Institutul European, Iaşi, 1998. Newton, Douglas, Clowns, Editura George G. Harrap & Co. Ltd, Londra, 1958. Saward, John, Perfect fools, Editura Oxford University Press, Oxford, 1980. http://black-face.com/blackface-clowns-history.htm http://www.clownbluey.co.uk/more-info/clown-history https://www.scribd.com/doc/149840868/Bufonii-La-Shakespeare

mire. Masca aşezată pe faţa unei persoane oferă privitorului ceva real şi ireal, ceva mistic şi divin în acelaşi timp. Potrivit cercetărilor, cea mai veche mască găsită datează din anii 7000 î. Hr. Deşi arta confecţionării lor poate fi mai veche de atât, nu s-au păstrat măşti mai vechi din cauza obiectelor de care erau confecţionate: lemn şi piele. Spre deosebire de Orient, unde există mai multe tipuri de măşti – masca de carnaval, masca de teatru, masca funerară – în Africa măştile sunt asociate cu riturile funerare, agrare şi iniţiatice. În Africa, procesiunile şi dansurile cu măşti evocă şi repetă evenimentele de la origini şi organizarea muncii şi a societăţii. Aceste măşti africane au rolul de a reînvia miturile care explică originea obiceiurilor cotidiene. Funcţia acestor măşti este socială, deoarece ele regenerează timpul şi spaţiul. Felul în care o mască îl transformă pe acela care o poartă poate fi considerat un spectacol catharctic, în timpul căruia moartea şi viaţa fac parte din drama colectivă. Totuşi, în timpul ritualurilor de iniţiere, masca are o altă semnificaţie. Iniţiatorul care poartă masca îl înfăţişează pe duhul care îi învaţă pe oameni. Aceste dansuri ritualice îi transmit iniţiatorului ideea că el moare în raport cu vechea sa condiţie, pentru a renaşte apoi ca adult. Totuşi, există şi câteva riscuri: cel care poartă masca poate ajunge să fie posedat de aceasta. Astfel, se produce între mască şi posesorul ei un schimb de energie. Pentru a evita acest lucru, persoana respectivă trebuie să respecte anumite reguli şi interdicţii, de a se purifica prin băi, de a se ruga şi a aduce jertfe. Un posibil motiv al acestor intense pregătiri ar fi legătura dintre purtarea măştii şi metodele practice de acces la viaţa mistică. Potrivit lui Jean Laude, masca reprezintă posibilitatea ajungerii la extaz, deoarece în ea s-ar afla închis zeul sau duhul. Deşi mediază două forţe, masca este indiferentă faţă de cel care învinge. Limbajul cifrat al acesteia este universal răspândit, însă codul ei este diferit de la o cultură la cealaltă. Masca africană, prin forma sa, este simbolul unei întregi seminţii. În interiorul ei se spune că se află moaşte ale strămoşilor şi din acest motiv ea este o reprezentare abstractă a spiritului strămoşilor.

113