Commented [135]: Pagina

the nipple” și vara ne îmbrăcăm precum femeile din triburile africane, apoi înjurăm bărbații ce ne fluieră pe stradă și ne plângem în gura mare că ne simțim abuzate sexual de privirile colegilor și a șefilor de la birou, când ținutele office par decupate din filme deocheate. Ne umilim singure, călcându-ne demnitatea în picioare, vânzându-ne trupurile la colțuri de stradă ori în cluburi sofisticate cu băuturi fine; și în prinsoarea brațelor sleite a unor trupuri străine, stafidite, ne punem masca zâmbitoare și ne amăgim că suntem bine. Azi nu mai purtăm măști de fier, dar ne ascundem imperfecțiunile în multistraturi de fond de ten; ne atașăm gene false, nemulțumite de lungimea lor; ne injectăm botox și alți acizi, crezând că ne facem mai frumoase, distrugând frumusețea noastră naturală, ne imobilizăm expresiile feței și nu mai putem zâmbi decât în emoticoane; ne mărim buzele de parcă viitorul job ar presupune desfundarea toaletelor. Ne compătimim pentru fiecare înghitițură, uitând să mai savurăm mâncarea și visând la un corp perfect, trăim sub stresul cântarului, nu cumva să depășim greutatea „ideală”, ideală pentru cine? Trăim după etaloane impuse de alții, măcinate de eșecul neatingerii lor, urâm propria reflexie, ce ne pare diformă când stăm în fața oglinzii și uităm să ne mai iubim, uităm să mai fim noi inșine, uităm că fiecare dintre noi am fost create unice, originale, și tindem cu ardoare să fim doar niște „copii a unei copii, a unei copii”. Nu sunt împotriva machiajului și a înfrumusețării, dimpotrivă, o femeie trebuie să fie tot timpul aranjată, dar întotdeauna cu bun gust, nu după „trendurile” trecătoare și nocive promovate de falși idoli prezenți în toate ramurile media. Un bărbat va dori să se trezească dimineața lângă o femeie naturală, nu lângă un manechin diform, ce noaptea-i zână și ziua spumă. Nu e nimic în lumea asta mai atrăgător, mai fermecător, mai plăcut privirii decât o femeie frumoasă care se simte bine în pielea ei. Fiți frumoase, fiți curajoase, fiți înțelepte, fiți originale, fiți modeste, fiți voi înșivă și renunțați la măști.

117

Commented [1207]:

117

Masca-identitate şi perpetuare

Prof. Georgia Ancuța Colegiul Național Mihai Viteazu Ineu

Utilizată în ceremonialuri ritualice sau în reprezentări scenice, masca a suscitat din cele mai vechi timpuri un subiect de dezbatere, atât al cercetătorilor din diverse câmpuri de studiu (antropologie, filosofie, literatură, sociologie, critică de teatru, semiologie etc), cât şi al destinatarilor (public, lectori, privitori). Etimologic, termenul de mască provine din cuvântul italian maschera, rezultat al unui radical preroman: maska (cu sensul de negru), de unde sensul de mască dar şi de vrăjitoare în latina târzie, masca era considerată un chip din carton sau din alt material pictat folosit de către cineva cu scopul de a-şi acoperi faţa în vederea ascunderii adevăratei identităţi sau al obţinerii unui lucru premeditat. Sensurile legate de accepţiunea demonului, a forţelor oculte, se explică prin faptul că în trecut se recurgea la deghizări prin înnegrirea feţei sau a corpului. Limba latină se pare că a împrumutat rădăcina din limba arabă, unde cuvântul maskh denota o faţă falsă, un trucaj sau o denaturare. Obiceiul de a purta măşti în anumite ocazii are origini îndelungate, epoca paleoliticului atestând în acest sens descoperirea: Omul cu masca, în grota Trois Frères en Ariègne. Nicio societate umană nu a ignorat masca iar aceasta a fost prezentă odată cu apariţia culturii. Din Grecia antică în America, din Asia şi până în Oceania, măştile au simbolizat zeităţi, incarnând frumuseţea sau teama, imanenţa sau iluzia, calmul, ordinea, pacea. În Africa neagră, continent celebru prin multitudinea reprezentărilor artistice, masca şi sculptura reprezintă un domeniu important al artei. Dar măştile personifică totodată strămoşii, spiritele, divinităţile, făcând să se nască o lume paralelă cu a noastră, bogată în simboluri şi învăţături.

118

118

Commented [1208]:

În carnavalurile europene, masca este mai degrabă un garant al ordinii şi coeziunii sociale, destinată să protejeze, să apere, să judece, să pedepsească sau să povăţuiască. Obiect artizanal, masca i-a fascinat mereu pe amatorii de artă. Micile măşti coreene din hârtie mestecată, albă, roşie sau neagră, măştile nigeriene, cele din Zambezi, în iută şi bambus, măştile chhau din India, cele goulong din Vanuatu, realizate din pânză de paianjen şi argilă, dovedesc o puternică imaginaţie dar şi stăpânire a unor forţe simbolice, dincolo de cunoaşterea empirică a neiniţiatului. Principala funcţie a măştii este aceea de a proteja anonimatul celui care o poartă. Cercetătoarea Anne Doquet considera că masca reprezintă un obiect care se oferă şi atrage inevitabil privirea, având un dublu rol la nivelul identităţii sale culturale: oferirea spectatorilor a unei imagini a propriului lor sistem de existenţă dar şi reiterarea fundamentelor culturii. Pentru Patricia Vasseur-Legangneux, primul autor-actor de tragedii, Thespis, şi-ar fi întins pe faţă o mască din ceară, pentru ca mai apoi să descopere masca din pânză. Odată cu Evul Mediu, masca devine simbol al deghizării, al suspansului. Lăsată în plan secund pentru a concura cu machiajul, masca reapare sub forma animalieră de lup, sub domnia lui Francisc I. În timpul Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, la curtea acestuia se puteau observa artiştii balerini care dansau având faţa mascată sub forma unui lup. Din perspectivă social-filosofică, Omul este receptat prin masca proprie fără de care nu s-ar mai simţi confortabil, nu ar mai fi el însuşi. Cee ce pare simbolizează de fapt existenţa pentru el, nu ceea ce este în sinea sa, în forul său interior. Jean-Jacques Rousseau, în Emile, observă că masca impune un set de norme şi reguli, cultura instaurând un sistem de opoziţie între fiinţă şi ceea ce trebuie acesta să fie. Discrepanţa dintre A fi şi a părea - iată eficienţa unui sistem la care societatea lucrează necontenit. Viaţa socială este făurită din aşteptări, expectanţe reciproce, din statute şi roluri pe care fiinţa umană le deprinde şi acceptă pentru a rămâne pe scena vieţii.

119

119

Commented [1209]:

Commented [1210]:

Discrepanţa dintre A fi şi a părea - iată eficienţa unui sistem la care societatea lucrează necontenit.