5 minute read
Commented [134]: Pagina
Având în vedere multitudinea de triburi din Africa, este necesară distingerea acestora. Măştile din Mekonde sunt realistice, cele din Zair sau Zambia sunt mai mari decât faţa, colorate puternic. Cultura Dogon foloseşte măşti de animale, iar Bamana este o altă cultură potrivit căreia antilopa reprezintă agricultura. De asemenea, în Africa măştile pot arăta idealul de frumuseţe feminină. Cele ale culturii Punu din Gabon au sprâncenele deosebit de arcuite, ochii migdalaţi şi bărbia îngustă. Deşi aceste măşti reprezintă femei, doar bărbaţii le poartă când dansează pe picioroange. O categorie foarte populară a măștilor africane o reprezintă cele de război. În cultura Grebo de pe Coasta de Fildeş, ochii rotunzi de măşti simbolizează furia şi vigilenţa, iar nasul drept semnifică refuzul retragerii. Cunoscutul pictor Pablo Picasso s-a inspirat din cultura şi iconografia africană pentru a crea cunoscutul stil african, cubismul. Cunoscuta lucrare a pictorului, „Domnişoarele din Avignon”, finalizată în anul 1907, se remarcă prin corpurile feminine asemănătoare unor măşti. Alte picturi realizate de Picasso care au reprezentări de măşti – feţe asemănătoare unor corpuri geometrice sunt „Cap de femeie”, „Femeie stând în fotoliu”, „Bust de bărbat”. Dacă înainte găurile pentru prinsul măştilor erau făcute cu fierul înroşit, în prezent se foloseşte burghiul, ceea ce arată ca arta africană evoluează. De asemenea, culoarea vie a măştii şi aspectul menţinut mai mult timp sunt datorate pigmenţilor moderni şi vopselelor de ulei.
În ultimele două secole tot mai multe persoane au fost atrase de cultura africană datorită expediţiilor făcute acolo şi expansiunii franceze. Un interes crescut îl arată şi muzeele europene faţă de cultura din Africa, acestea reuşind să atragă atenţia vizitatorilor prin simbolurile misterioase ale comunităţilor tribale. Datorită fascinaţiei degajate, au luat naştere diverse legende, s-au scris cărţi şi s-au făcut multe filme de succes. „O mască ne spune mai multe decât o faţă.” Oscar Wilde...
114
114
Commented [1202]:
Commented [1203]:
Bibliografie:
http://mythologica.ro/mastile-simbolism-si-cultura/ http://www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/intelesuri-alemastilor https://oracoolblog.wordpress.com/2010/10/26/ma%C8%99ti-rituale1-africa/ http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/LUCIABERDAN.pdf http://www.giulieta.info/2015/06/masti-de-lemn-tribale-africanecadouri.html http://www.olumemare.ro/?p=566
Măștile rușinii, măștile dorinței sau Arta de a nu ști cum să fii tu
Prof. Ionela Păduraru Liceul Special „Sfânta Maria” Arad
Prima oară când am văzut o astfel de mască, a rușinii, a fost în urmă cu vreo unsprezece ani; vizitând magnificul oraș Praga, mi-am făcut puțin curaj și m-am încumetat să intru în muzeul de tortură. Dincolo de faimoasele instrumente: țepele, roțile, centurile de castitate și tronurile cu țepușe, mi-au atras atenția într-un mod curios și bizar aceste măști ale rușinii. Folosite în perioada Evului Mediu, ele erau destinate cu precădere femeilor; și bărbaților, dar într-un procent aproape infim, având drept scop pedepsirea persoanelor găsite vinovate de vrăjitorie, a femeilor bârfitoare, a soțiilor infidele dar și a doamnelor care nu-și cunoașteau locul în societate, adică a acelora care aveau curajul a se considera egale în drepturi cu bărbații și uitau că rostul lor era de a procrea și a sta la cratiță. Cu tot avântul feminist de iz vestic, ce adie de câțiva ani și în direcția asta, mare lucru nu s-a prea schimbat în atitudinea bărbatului est-european față de sexul frumos, ce trebuie să se rezume la a fi cam doar atât, un sex frumos. Nu credeți? „Răsfoiți” paginile online ale ziarului local; zilnic au loc accidente rutiere, 90% dintre ele provocate de bărbați, ce se cred piloți de raliuri și din ignoranță ori necunoștință au impresia că regulile de circulație nu li se aplică și dânșilor; iar când o doamnă se face vinovată, distinșii domni umplu secțiunea de comentarii cu remarci de genul: „femeile și condusul, la cratiță cu voi, nu la volan!” Iar acesta e doar un mic exemplu. Totuși, departe de mine gândul de a face propagandă pro feministă, tocmai pentru că acolo de unde vine chiar și el, feminismul, și-a cam pierdut scopul, ducând la extreme deloc sănătoase, dar asta e o alta discuție, pentru o altă ocazie.
Măștile, confecționate din fier, având fizionomii intenționat exagerate: urechi ascutițe ca ai elfilor lui Tolkien și deseori râturi de porci foarte lungi, trebuiau purtate în public, spre suferința oprobiului societătii, vreme de câteva ore, zile, chiar luni, culminând uneori până și cu moartea purtatorului. Ne plac filmele ori romanele a căror 115
115
Commented [1204]:
Commented [1205]:
acțiune se desfășoară în acele perioade, însă nu realizăm că pentru femeia obișnuită a acelor vremuri, viața nu era una tocmai ușoară, poate doar pentru cele cu sânge albastru. Astăzi luăm totul de-a gata, ne bucurăm de libertăți, de revoluția adusă de feminism și toată această mișcare de emancipare a femeii. Avem liber la bârfă, avem și faimă pentru asta, ne-am construit-o singure; avem limba slobodă, să zică ce vrea, cum vrea și cât vrea, să înjurăm precum bărbații, că nu mai e o rușine, e „cool”, mai ales atunci când spui cuiva să-ți ia în gură un organ pe care nici măcar nu-l ai; avem liber și la vrăjitorie, cu înșelătorii și blesteme; avem liber la a purta ce vrem și cum vrem, avem liber la vot, dar nu ne interesează politica și oricum dacă ne interesează și ne băgăm în ea suntem acuzate a fi curve, că altfel nu am fi ajuns acolo, așa că pentru ce să ne mai batem capul cu asta, după cum bine spunea și Pink: “What happened to the dream of a girl president? She's dancing in the video next to 50 Cent.” Avem libertatea de a face ce vrem cu trupul nostru, că doar e al nostru și suntem libere să facem ce dorim, să ne trăim clipa, să ne trăim viața, că doar una avem. Avem liber la avort; destul au suferit mamele noastre, pe vremea răposatului, din pricina asta, de ce să fac un copil dacă nu am fost atentă sau dacă nu mi-l doresc? Avem atâtea și atâtea libertăți, azi nu ne mai pune nimeni la colț de stradă să fim umilite de întreaga societate, azi în ciuda libertăților pe care le avem nu știm să ne bucurăm de ele, ne umilim singure, prin modul vulgar în care ne îmbrăcăm, vorbim, ne comportăm. Nu mai vrem să fim „ajutorul potrivit”; nu mai vrem să fim gospodine, vrem să mâncăm la mall; nu mai vrem să ni se spună ce și cum să facem, vrem să fim independente. Dar în alergarea asta nebună după independență am devenit, culmea ironiei, tot mai dependente; ne-am eliberat pe alocuri de prejudecățile societății epocii întunecate și ne-am afundat tot mai mult în mrejele societății, “epocii luminate”, de consum, depedente de păreri, de like-uri, de fashion, de diete, de greutatea ideală, de culoarea perfect strălucitoare a părului „hrănit de la rădăcină”. Ne-am câștigat libertatea, dar ne-am pierdut inocența, suntem bărbate, știm să facem totul, dar nu mai știm să fim gingașe, am ajuns să fim CEO, dar am uitat să fim mame; vrem să fim respectate, să nu mai fim privite ca obiecte sexuale, dar înființăm ONG-uri gen “Free
116
