Actualitatea creștină, nr. 10/2019 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 10/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Cea mai mare bucurie, și cea care este cel mai ușor de obținut ca fiind cea mai constantă este cea a prezenței lui Dumnezeu, pe care mulți se gândesc să și-o ofere, și fără încetare. www.vladimirghika.ro

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, de pauvres”, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei edițiaunice. ilustrată www.vladimirghika.ro (manuscris), 1923.

LUNA MISIONARĂ EXTRAORDINARĂ, OCTOMBRIE 2019 Botezați și trimiși să dăm mărturie despre Cristos Dependențele – tendințe alarmante De ce să stăm la masă împreună?

20 OCTOMBRIE 2019 A 93-A ZI MONDIALĂ A MISIUNILOR Am cerut Bisericii întregi să trăiască un timp misionar extraordinar în luna octombrie 2019, pentru a comemora centenarul de la promulgarea Scrisorii apostolice Maximum illud a Papei Benedict al XV-lea (30 noiembrie 1919). Viziunea profetică a propunerii sale apostolice m-a făcut să înțeleg importanța pe care o are astăzi reînnoirea angajamentului misionar al Bisericii, reprecizarea în mod evanghelic a misiunii sale de a vesti și de a duce lumii mântuirea lui Isus Cristos, mort și înviat. Titlul prezentului mesaj este identic cu cel al lui octombrie misionar: Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume. Celebrarea acestei luni ne va ajuta în primul rând să regăsim sensul misionar al adeziunii noastre de credință în Isus Cristos, credință primită în mod gratuit ca dar la botez. Apartenența noastră filială la Dumnezeu nu este niciodată un act individual ci un act mereu eclezial: din comuniunea cu Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, se naște o viață nouă cu alți frați și surori. Iar această viață divină nu este un produs de vândut – nu facem prozelitism – ci este vorba de o bogăție de dăruit, de comunicat, de vestit: iată sensul misiunii. Am primit în mod gratuit acest dar și îl împărțim în mod gratuit (cf. Mt 10, 8), fără a exclude pe nimeni. (Papa Francisc, Mesaj pentru a 93-a Zi Mondială a Misiunilor)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXX, Nr. 10/2019

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Botezați și trimiși să dăm mărturie despre Cristos VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Spirit misionar Misiunile - temă prioritară în viața Bisericii Conferința Episcopilor din România Sesiune plenară Minister și mister Papa de la Roma Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Bioetică Dependențele tendințe alarmante 16 Eveniment Sinod pentru regiunea panamazoniană

Suflet tânăr

17 „Tinere, îți zic: scoală-te!” (Lc 7,14) Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 De ce să stăm la masă împreună? 23 Fidelitatea iubirii SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură - Psalmii Viaţa în conformitate cu legea 25 Minuni şi sfinţi Sfânta Émilie de Villeneuve 26 Gânduri de azi și de ieri Ce-mi zidește bucuria? Nevoia de bucurie 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Părintele Eugène Boher OCTOMBRIE MISIONAR

3 Biserica misionară

32 Ecouri misionare Asante sana Kenya CULTURĂ

33 File de istorie Biografiile episcopilor şi arhiepiscopilor (II) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

28 Luna Misionară Extraordinară octombrie 2019

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 10/2019

Mesajul redacției „Botezați și trimiși să dăm mărturie despre Cristos” este tema editorialului numărului din octombrie al revistei și pune în centrul atenției faptul că „Biserica este în misiune în lume pentru a duce oamenilor mesajul mântuirii, un mesaj plin de speranță și de caritate fraternă”. Misiunea se adresează oricărui botezat, căruia îi sunt accesibile patru dimensiuni: „întâlnirea personală cu Isus Cristos viu, mărturia, formarea misionară, caritatea misionară”, astfel că „poate participa la aceste aspecte ale vieții misionare și poate fi un misionar în locul unde Domnul i-a dat să trăiască”. Această temă a misiunilor se regăsește între paginile revistei la rubrica Focus, la cea despre Papa de la Roma, și la paginile dedicate misiunii. Paginile Suflet tânăr conțin un îndemn: „Tinere, îți zic: Scoală-te!” și supun atenției următoarea dilemă: „Te iert, dar nu te uit! Ce-i cu vorba asta?” Universul familiei propune copiilor episodul visului lui Iacob și de asemenea tratează despre fidelitatea iubirii. La rubrica Spiritualitate, pagina despre psalmi vorbește despre „Viață în conformitate cu legea”. Pagina de Gânduri de ieri și de azi ne provoacă prin întrebarea: „Ce-mi zidește bucuria?” Pagina Ghika îl prezintă pe părintele Eugène Boher. Rubrica Biserica misionară ne oferă o mărturie despre simplitatea vieții în Kenya împletită cu bucurie și seninătate. Pagina File de istorie ni-l înfățișează pe Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar. Sacralitatea în artă se oprește asupra unui tablou care o reprezintă pe Sfânta Tereza de Ávila. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Luna Misionară Extraordinară, octombrie 2019 Botezați și trimiși să dăm mărturie despre Cristos

e împlinesc anul acesta 100 de ani de la publicarea Scrisorii apostolice Maximum illud (30 noiembrie 1919) a Papei Benedict al XV-lea, prin care Suveranul Pontif dorea să dea un nou impuls responsabilității misionare a Bisericii de a proclama și anunța Evanghelia. Cristos Înviat le-a spus apostolilor săi: „Mergând în toată lumea, predicați Evanghelia la toată făptura” (Mc 16,15). A împlini această poruncă a Domnului nu este o opțiune pentru Biserică, este o „datorie imprescriptibilă”, așa cum ne învață Conciliul al IIlea din Vatican (AG 7), întrucât Biserica este, prin natura ei, misionară. Cu ocazia acestui centenar, Sfântul Părinte Francisc a declarat luna octombrie din anul acesta Luna Misionară Extraordinară, menită să evoce elanul misionar pe care Biserica l-a proclamat acum o sută de ani, când lumea era răvășită de Primul Război Mondial. Și astăzi Biserica are nevoie de o angajare misionară pentru „a vesti și a duce lumii mântuirea lui Isus Cristos, mort și înviat” (Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2019). Tema Mesajului Sfântului Părinte este: Botezați și trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume. Celebrarea Lunii Misionare Extraordinare, octombrie 2019, trebuie să fie pentru fiecare creștin o ocazie de a redescoperi angajamentul de credință asumat la botez prin care îl mărturisim pe Isus Cristos ca unic Mântuitor și Mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Suntem botezați și trimiși pentru a împărtăși darul credinței noastre, fără a exclude pe nimeni. În dar am primit, în dar trebuie să împărtășim cu ceilalți. Acest dar nu îl putem trăi singuri, izolați, ci în comunitate, în relație cu ceilalți. Sensul misiunii în Biserică este tocmai acesta: perpetuarea darului divin pentru ca toți să ajungă la mântuire. Biserica este în misiune în lume pentru a duce oamenilor mesajul mântuirii, un mesaj plin de speranță și de OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

caritate fraternă. Acest lucru, spune Sfântul Părinte, „cere o convertire misionară constantă și permanentă”. Avem exemplul atâtor sfinți care, chiar și cu prețul vieții lor, au împărtășit darul pe care l-au primit, conștienți fiind de gratuitatea lui. Ei ne arată că este posibilă angajarea misionară față de toată lumea, pentru că toți oamenii au nevoie de harul lui Dumnezeu. Benedict al XVlea cerea „să fie om al lui Dumnezeu cel care îl predică pe Dumnezeu” (cf. Scrisoarea apostolică Maximum illud). „Să mergem împreună” a fost motoul vizitei Sfântului Părinte la noi în țară anul acesta. Să mergem împreună făcându-ne însoțitorii de drum ai acelora care au nevoie de mângâierea noastră, așa cum a făcut-o Isus cu discipolii din Emaus (cf. Lc 24,13-35), împărtășind darul credinței și al speranței. Botezați și trimiși este un mandat continuu. Misiunea nu admite amânare, zile de odihnă sau pauze. Suntem mereu în misiune pentru a da mărturie despre iubirea lui Dumnezeu față de toți oamenii, chiar și atunci când totul poate părea contradictoriu. Pentru aceasta trebuie să ieșim din comoditatea noastră, din interesele noastre,

pentru a ne deschide față de orice persoană, în special față de cei care au nevoie de ajutorul nostru. În Maximum illud, Papa Benedict al XV-lea amintea că „universalitatea divină a misiunii Bisericii cere ieșirea dintr-o apartenență exclusivistă la propria patrie și la propria etnie. Deschiderea culturii și a comunității la noutatea mântuitoare a lui Isus Cristos cere depășirea oricărei introvertiri etnice și ecleziale necuvenite”. Ca botezați, suntem trimiși să vestim Evanghelia, în special către acele persoane care încă nu sunt transformate de sacramentele Bisericii și de anunțul Cuvântului. Ieșirea din propria cultură și chiar ieșirea geografică din propriul loc, cu scopul de a oferi mântuirea de păcat și eliberarea de rău, este parte esențială a misiunii Bisericii până la marginile pământului. Pentru a împlini această misiune, Sfântul Părinte Francisc, în Ghidul pentru Luna Misionară Extraordinară, sugerează patru dimensiuni accesibile oricărui botezat: 1. Întâlnirea personală cu Isus Cristos viu în Biserica sa, prezent în Sfânta Euharistie, în Cuvântul lui Dumnezeu și în rugăciunea personală și comunitară;

2. Mărturia: sfinții și martirii misionari, precum și mărturisitorii credinței din toate timpurile, sunt expresia Bisericii răspândite în lumea întreagă; 3. Formarea misionară prin citirea și aprofundarea Sfintei Scripturi, prin cateheză și spiritualitate; 4. Caritatea misionară ca susținere materială pentru imensa muncă de evanghelizare și de formare creștină a celor mai nevoiașe Biserici locale. Orice botezat poate participa la aceste aspecte ale vieții misionare și poate fi un misionar în locul unde Domnul i-a dat să trăiască. Duhul Sfânt să ne lumineze tot mai mult ca să recunoaștem și să trăim datoria noastră misionară, trăind mai intens vocația primită prin botez. Sfânta Fecioară Maria a fost alături de Isus în misiunea lui răscumpărătoare. O implorăm pe ea să ne însoțească pentru a fi și noi alături de Isus și, astfel, să-l purtăm în lumea de astăzi.

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

Misionarul – om al lui Dumnezeu

iserica este în misiune în lume: credința în Isus Cristos ne dăruiește dimensiunea corectă a tuturor lucrurilor făcându-ne să vedem lumea cu ochii și inima lui Dumnezeu; speranța ne deschide la orizonturile veșnice ale vieții divine de care suntem părtași cu adevărat; caritatea, pe care o pregustăm în sacramente și în iubirea fraternă, ne împinge până la marginile pământului (cf. Mih 5,3; Mt 28,19; Fap 1,8; Rom 10,18).

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

O Biserică în ieșire până la marginile extreme cere convertire misionară constantă și permanentă. Câți sfinți, câte femei și câți bărbați de credință ne dau mărturie despre asta, ne arată posibilă și practicabilă această deschidere nelimitată, această ieșire milostivă ca stimulent urgent al iubirii și al logicii sale intrinsece de dar, de jertfă și de gratuitate (cf. 2Cor 5,1421)! Să fie om al lui Dumnezeu cel care-l predică pe Dumnezeu (cf. Scrisoarea apostolică Maximum illud).

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Misionari până la martiriu în virtutea botezului primit Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Misionarilor, misionarelor și tuturor celor care… participă la misiunea Bisericii, în virtutea propriului botez, trimit binecuvântarea mea din toată inima.

Solemnitatea Înălțării ne cere să ne înălțăm privirea spre cer pentru a împlini… misiunea pe care Domnul ne-o încredințează: să vestim tuturor Evanghelia.

Misionarii martiri - imbold pentru a da mărturie cu curaj despre credința și speranța noastră în Cel care pe Crucea sa a învins… ura și violența cu iubirea sa.

… Chiar şi astăzi reapar noi ideologii care încearcă să se impună şi să-i dezrădăcineze pe oameni din tradiţiile lor culturale şi religioase deosebit de bogate… Aş dori să vă încurajez să duceţi lumina Evangheliei contemporanilor noştri şi să continuaţi să luptaţi, asemenea acestor fericiţi, împotriva noilor ideologii amintite. Acum este rândul nostru să luptăm, aşa cum a fost rândul lor în acele timpuri. Să fiţi mărturisitori ai libertăţii şi ai milostivirii, făcând să aibă întâietate fraternitatea şi dialogul asupra diviziunilor, punând accent pe fraternitatea de sânge care îşi găseşte originea în perioada de suferinţă în care creştinii, divizaţi de-a lungul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiaţi şi mai solidari… Să vă însoţească pe drumul vostru ocrotirea maternă a Fecioarei Maria, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, şi mijlocirea noilor fericiţi. (Predică – 2 iunie 2019)

Domnul ne invită la convertire. Fiecare dintre noi trebuie să se simtă interpelat de această chemare, corectând ceva în propria viaţă, în propriul mod de a gândi, de a acţiona şi de a trăi relaţiile cu aproapele. Astăzi se celebrează Ziua în amintirea misionarilor martiri. În cursul anului 2018, în toată lumea numeroşi episcopi, preoţi, surori şi credincioşi laici au îndurat violenţe; în același timp, au fost ucişi patruzeci de misionari, aproape dublu decât în anul precedent. A aminti acest calvar contemporan al fraţilor şi surorilor persecutaţi sau ucişi din cauza credinţei lor în Isus este o obligaţie de recunoştinţă pentru toată Biserica, dar şi un imbold de a mărturisi cu curaj credinţa noastră şi speranţa noastră în Cel care pe Cruce a învins pentru totdeauna ura şi violenţa cu iubirea sa. (Angelus – 24 martie 2019)

Rusaliile au venit, pentru discipoli, după cincizeci de zile nesigure. Pe de o parte Isus înviase, plini de bucurie l-au văzut şi l-au ascultat şi chiar au mâncat cu El. Pe de altă parte, încă nu depăşiseră îndoielile şi fricile: stăteau cu uşile încuiate… incapabili să-l vestească pe Cel Viu. Apoi vine Duhul Sfânt şi preocupările dispar: acum apostolilor nu le este teamă nici măcar în faţa celor care îi arestează; mai înainte erau preocupaţi să-şi salveze viaţa, acum nu le mai este frică să moară; mai înainte închişi în cenacol, acum vestesc tuturor neamurilor. Până la Înălţarea lui Isus aşteptau o Împărăţie a lui Dumnezeu pentru ei, acum sunt nerăbdători să ajungă la graniţe necunoscute. Mai înainte n-au vorbit aproape niciodată în public şi când au făcut asta, adesea au creat necazuri, ca Petru renegându-l pe Isus; acum vorbesc tuturor cu parrhesia. (Predică - 9 iunie 2019)

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Crearea unui Comitet superior

Roma – maraton

Este vorba de crearea Comitetului superior pentru a atinge obiectivele conţinute în Documentul despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi coexistenţa comună.

ocumentul a fost semnat în luna feburarie în Emiratele Arabe Unite de Papa Francisc împreună cu Marele Imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyeb. Documentul invita toate persoanele să se unească şi să lucreze împreună, pentru ca acest document să fie un ghid pentru noile generaţii către o cultură a respectului reciproc şi în înţelegerea harului divin care îi face fraţi pe toţi oamenii. Sfântul Părinte a aflat cu bucurie vestea acestei noi iniţiative: „Chiar dacă din nefericire adesea răul, ura, dezbinarea ocupă

La 22 septembrie a avut loc la Roma semimaratonul Via Pacis și Alergarea pentru pace 2019.

prima pagină a jurnalelor, există un ocean ascuns de bine care creşte şi care ne hrăneşte speranţa pentru dialog, pentru cunoaşterea reciprocă, pentru posibilitatea de a construi, împreună cu credincioşii din alte religii, ca şi cu toţi bărbaţii şi toate femeile de bunăvoinţă, o lume a fraternităţii şi a păcii.” Sfântul Părinte încurajează munca Comitetului pentru răspândirea documentului şi mulţumeşte Emiratelor Arabe Unite pentru angajamentul concret în favoarea fraternităţii umane şi îşi exprimă dorinţa ca astfel de iniţiative să se poată înmulţi în lume.

ursa necompetitivă pentru pace pe străzile Romei s-a aflat la a doua ediție. Plecarea a fost pe Via della Conciliazione în fața Pieței Sf. Petru. Parcursul a fost de cinci kilometri și a cuprins străzile din centrul istoric. Semimaratonul Via Pacis, lung de 21 de km, s-a aflat la a treia ediție și a avut același punct de plecare. Au fost prevăzute premii pentru primii 10 bărbați sosiți și pentru primele 10 femei sosite, ca și pentru primele 15 asociații cu cei mai mulți alergători sosiți. Au participat în jur de 7000 de alergători din 40 de țări și din toate religiile.

13 noi cardinali În ajunul Sinodului despre Amazonia, pe 5 octombrie, Papa va convoca un consistoriu, pentru a crea noi cardinali.

apa Francisc a anunțat pe 1 septembrie, la Angelus, convocarea consistoriului. Dintre cei 13 noi cardinali, 8 aparțin unor ordine religioase misionare, iar 10 sunt electori (având vârsta sub 80 de ani). Consistoriul din 5 octombrie este al şaselea consistoriu pentru crearea de noi cardinali. Precedentele consistorii au avut loc la 22 februarie 2014, la 14 februarie 2015, la 19 noiembrie 2016, la 28 iunie 2017 şi la 28 iunie 2018.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Pavel Florenski Concepția creștină asupra lumii L’Osservatore Romano, 5 septembrie 2019

ă în vara lui 1921, în toiul revoluției bolșevice, un preot ortodox a ținut un ciclu de prelegeri despre concepția creștină asupra lumii – în mod liber și, mai mult, chiar de la catedra Academiei Teologice din Moscova – astăzi poate părea un miracol. Un gest temerar, fără îndoială. Dacă s-a întâmplat, a fost pentru că Pavel Florenski, matematician și filosof, teolog și om de știință, vedea în profesia sa o misiune: el a vrut să lase în urmă o comunitate de tineri dispuși să păstreze laolaltă focul pasiunii religioase și culturale. De aceea, nu doar s-a concentrat pe tradiție, ci a fost hotărât şi să influențeze sensibilitatea Rusiei viitoare. Concepția singulară a timpului propusă de Florenski nu a permis compromisuri. El era convins că trecutul, în realitate, „nu trece niciodată”, ci mai degrabă e destinat să reapară periodic în anumite circumstanțe, dezvăluindu-se ca „un prezent etern”. O viziune mistică, desigur, dar fără orientalisme exotice, prin care Florenski argumenta că evenimentele pe care se întemeiază creștinismul, începând cu Învierea, nu sunt simplă amintire sau consolare, ci realitate vie a experienței de zi cu zi. Demersul filosofic-educativ al lui Florenski de a readuce în prezentul haotic și dur al bolșevismului Concepția creștină asupra lumii dă titlul volumului de douăzeci de lecții publicate de editura

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Muzeu plutitor

Pavel Florenski (1882-1937)

italiană Pendragon. Colecţia ne oferă mișcările gândirii savantului rus într-o succesiune amețitoare: după el, există un „timp medieval” al sufletului, aflat sub semnul sensibilității nocturne și feminine și al disponibilității mistice pentru supranatural, şi un „timp renascentist” mai secular, mai lumesc, masculin, refractar față de divin. Experiența artistică – metafizică a existenței – nu este una abstractă, ci concretă și cotidiană: rezultă că realitatea pe care o trăim poartă în ea urmele unei energii superioare, fără ca noi să ne dăm seama. Învățătura sa intransigentă, străină de prezentul care l-a înconjurat, l-a condus pe Florenski către un sfârşit inevitabil: acuzat de activitate subversivă, după o lungă deportare în insulele Solovki, a fost împușcat la 8 decembrie 1937, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. (autor: Dario Fertilio; traducere și adaptare de Liana Gehl)

Din 2020, Lacul Titicaca – leagănul civilizaţiilor andine – va găzdui un muzeu parţial scufundat.

rin pereți de sticlă, vizitatorii vor admira moștenirea P arheologică subacvatică păs-

trată aici de veacuri. Sălile muzeului vor adăposti obiecte de epocă recuperate în expedițiile de scufundări, începând cu cele ale lui Jacques Cousteau. Proiectul, derulat de UNESCO împreună cu ministerul culturii boliviene, experți belgieni și reprezentanți ai comunităților autohtone locale, are un dublu scop: să pună în valoare regiunea, de o frumusețe excepțională și cu bogate tradiții culturale, şi să creeze noi locuri de muncă prin stimularea turismului. (OR 03/09/2019) OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS spirit misionar

ste un mandat care ne atinge de aproape: eu sunt mereu o misiune; tu ești mereu o misiune; fiecare botezată și botezat este o misiune. Cine iubește se pune în mișcare, este împins în afara sieși, este atras și atrage, se dăruiește celuilalt și țese relații care generează viață. Nimeni nu este inutil și nesemnificativ pentru iubirea lui Dumnezeu. (Papa Francisc)

De la stânga la dreapta: Pr. Isidor Mârț, Pr. Aurelian Herciu, Pr. Cristian Pișta, Pr. Claudiu Iștoc și Pr. Eugen Blaj

Misiunile

temă prioritară în viața Bisericii Tema misiunilor este mereu actuală în viața Bisericii de astăzi. Iar misiunile și misionarismul se dovedesc a fi prioritare în Biserica Catolică, atât în cea Universală, cât și în cea Diecezană. În luna octombrie 2019, activitatea misionară primește o atenție deosebită.

n viața Bisericii de astăzi tema misiunilor rămâne actuală. Chiar mai mult, misiunile și misionarismul se dovedesc a fi prioritare în Biserica Catolică, fie cea Universală, fie cea Diecezană. Sfântul Părinte promovează această trăire, iar mișcarea misionară primește o atenție sporită în acest octombrie din 2019. Departe de a fi o promovare publicitară sau o propagandă, tema misiunii face să se descopere importanța pe care o are în Biserică, revelându-se ca o prioritate, dincolo de a fi doar o temă de actualitate. „Botezați și 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

trimiși” este tema lunii octombrie. Se observă cu ușurință că în viziunea Sfântului Părinte Francisc, misiunea aparține tuturor celor botezați și nu numai Bisericii ca instituție. Misiunea este a noastră, iar noi suntem Biserica. La nivel de Arhidieceză, două sunt aspectele care evidențiază trăirea misionară: primul este ajutorul (în special financiar) dat misiunilor din dieceza de Marsabit – Kenya. Dorința credincioșilor care își găsește ecoul în trăirea preoților, cea de a ajuta pe cei mai nevoiași și pe preoții români din misiunile de

acolo, arată cât de mult este la inima tuturor această temă. Al doilea, dăruirea preoților și a seminariștilor care au fost și sunt în Africa, trădează un aspect mai puțin vizibil nouă, celor de aici, dar care este fundamental și chiar mai important decât aspectul financiar, la care noi ne gândim deseori. Mă explic. În trimiterea apostolilor, „mergeți și predicați Evanghelia la toată făptura”, activitatea misionară nu este altceva decât un mod de a-l urma pe Cristos, iar misionarii de astăzi nu fac altceva decât să împlinească activitatea apostolilor și devin un semn vizibil al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Misionarii, și în speță preoții noștri, Pr. Cristian Pișta, Pr. Aurelian Herciu și Pr. Andrei-Petrică Imbrea, se dăruiesc unei cauze care este alta decât cea personală, dar pe care și-o însușesc în mod personal. Ei vor să-l reprezinte pe Cristos, să-l ducă pe Cristos și să trăiască întru Cristos cu cei cu care își împart viața. Acești misionari nu se află acolo pentru

FOCUS

interes personal. Când se vor întoarce, se vor întoarce cu nimic, excepție fiind sufletul plin pentru înfăptuirea unei lucrări a lui Cristos și împlinirea personală. Cauza va rămâne aceeași: Dumnezeu! De aceea îi asistăm cu sprijinul nostru, căci proiectul misiunilor este și proiectul nostru: noi suntem Biserica. Pe de o parte, preoții misionari sunt ajutați cu bunurile noastre deoarece ei oricum nu duc o viață de lux, ci dimpotrivă, foarte modestă; nici nu trebuie să-și sacrifice sănătatea sau să se sacrifice pe ei înșiși devenind victimele privațiunilor de cele necesare. De aceea îi ajutăm, îi sprijinim. Și sprijinul credincioșilor din Arhidieceză este generos și oferit cu toată inima. În acest context al grijii față de cei din țările de misiune este de subliniat aspectul carității, unde o bună parte a

ajutorului dat misionarilor se revarsă în proiecte concrete care-și găsesc finalizarea în folosul credincioșilor de acolo, plus ajutorul acordat persoanelor cu nevoi din parohiile unde sunt preoți români: iar nevoile sunt multe! În concluzie, iată, ei lucrează pentru Dumnezeu fără profit personal, iar în trăirea noastră eclezială facem din lucrarea lor și lucrarea noastră, îi asistăm și le stăm alături, iar prin

ajutorul nostru îi ajutăm și pe ei, ca și ei la rândul lor să-i ajute pe alții, care sunt ai noștri: Biserica lui Cristos. În luna octombrie, în fiecare biserică din Arhidieceză se află la dispoziție cutia misionară, iar ajutorul oferit, pus în această cutie, este destinat în totalitate preoților români și parohiilor lor din dieceza de Marsabit, Kenya. Text: Pr. Florin Bejenaru

Misionar în Kenya

ărintele Andrei-Petrică Imbrea a primit duminică, 8 septembrie mandatul misionar. În cadrul Sfintei Liturghii celebrate în biserica Sfânta Cruce, Părintele Florin Bejenaru, director al Centrului Misionar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, i-a înmânat Pr. Imbrea crucea misionară. Pr. Imbrea a fost numit misionar la 1 august a.c., prin decret al ÎPS Ioan Robu. El își va începe activitatea în Kenya, în Dieceza de Marsabit, alături de un alt preot misionar din Arhidieceza RomanoCatolică de Bucureşti, Pr. Aurelian Herciu, paroh la Baddha Hurri. Părintele Andrei-Petrică Imbrea s-a născut la București în anul 1989. A urmat studiile gimnaziale și liceale în București. A studiat filosofie și teologie la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, pe l-a absolvit în 2015. La 21 iunie 2015 a fost hirotonit preot în Catedrala Sfântul Iosif din București, prin

Pr. Florin Bejenaru alături de Pr. Andrei-Petrică Imbrea (foto centru)

impunerea mâinilor IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București. Până în prezent Pr. Imbrea a slujit ca vicar la Parohia Sf. Anton de Padova (Constanța) și la Parohia Sf. Fecioară Maria, Regină (București, Cioplea). (adaptare după www.angelus.com.ro)

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS CONFERINȚA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

onferința Episcopilor din România se întrunește de două ori pe an și îi reunește pe toți episcopii romano- şi greco-catolici din România, exprimând unitatea Bisericii locale și comuniunea cu Urmașul lui Petru, Sfântul Părinte Papa. Următoarea sesiune plenară a CER va avea loc în perioada 18-20 mai 2020, la Timișoara, gazdă fiind Episcopia Romano-Catolică.

Sesiune plenară

Ecourile vizitei apostolice a Papei Francisc în țara noastră, în atenția episcopilor Episcopii romano-catolici și greco-catolici au fost reuniți în sesiunea plenară de toamnă a Conferinței Episcopilor din România (CER), în perioada 25-27 septembrie, la Baia Mare, întâlnirea fiind găzduită de Episcopia Greco-Catolică de Maramureș.

a sesiunea de lucru a participat pentru prima dată noul episcop de Iași, Mons. Iosif Păuleț. De asemenea, la deschiderea lucrărilor și la Liturghia inaugurală a luat parte Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendía. Ecourile vizitei apostolice a Papei Francisc în România, ca și modul în care ar putea fi aceasta fructificată au fost în centrul atenției episcopilor prezenți la sesiune. Nunțiul Apostolic a arătat că în mai multe rânduri Suveranul 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

Pontif a vorbit în mod pozitiv despre vizita sa în țara noastră. Printre temele abordate în cadrul celor cinci sesiuni de lucrări au fost: Congresul Euharistic Internațional de la Budapesta care va avea loc între 13 și 20 septembrie 2020; pregătirea pentru primirea sacramentelor și celebrarea acestora; Luna Misionară Extraordinară – octombrie 2019; predarea orei de religie; Olimpiadele de Religie Catolică; proiectele Radio Maria; inițiativele Papei Francisc pentru o economie

dreaptă și pentru educație; legăturile cu Conferințele Episcopale din alte țări. Despre Congresul Euharistic de anul viitor participanții au primit informații de la o delegație condusă de PS Gábor Mohos, Episcop Auxiliar de Esztergom-Budapesta, și Pr. dr. Kornél Fábry, secretar general al Congresului. S-a stabilit ca mai multe grupuri din toate diecezele și eparhiile să participe la evenimentele programate să aibă loc la Budapesta cu această ocazie. Mons. Iosif Păuleț, Episcop de Iași, a preluat conducerea Comisiilor pentru Migranți și pentru Vocații, iar Mons. Aurel Percă, Episcop Auxiliar de Iași, a fost ales delegat al Conferinței Episcopilor din România pentru credincioșii romano-catolici de limbă română aflați în străinătate. Mons. Aurel a fost însărcinat să ia legătura cu episcopiile în care aceștia se află și să vină în întâmpinarea necesităților lor spirituale. (din comunicatul de presă al CER din 27 septembrie 2019)

FOCUS minister și mister

„Î

n data de 5 octombrie voi convoca un Consistoriu pentru numirea a zece noi cardinali. Proveniența lor exprimă vocația misionară a Bisericii care continuă să anunțe iubirea milostivă a lui Dumnezeu tuturor oamenilor de pe pământ. Iată numele noilor cardinali...” (Cuvintele Papei Francisc după rugăciunea „Angelus”, duminică, 1 septembrie 2019)

PAPA de la ROMA: Minister și Mister vocația misionară a Bisericii

După ce am meditat asupra slujirii de Pontif a urmașului Sfântului Petru, vom observa dimensiunea misionară a acestei slujiri. Vocația misionară a Bisericii este parte a ministerului Papei.

ecent, Papa Francisc a anunțat că va crea noi cardinali pentru Biserica Catolică. Misiunea acestora este de a-l ajuta pe Sfântul Părinte „în slujirea de Episcop al Romei pentru binele întregului popor al lui Dumnezeu”. Este de asemenea cunoscut faptul că tocmai cardinalii (cei sub 80 de ani) sunt cei care îl aleg pe Papa, atunci când Scaunul lui Petru este vacant, de obicei din rândurile lor, astfel că Duhul Sfânt poate alege dintr-o varietate mare de candidați. Dar ceea ce dorim să subliniem aici este modul în care

este motivată alegerea cardinalilor. „Vocația misionară a Bisericii” determină alegerea cardinalilor. Sfântul Petru a fost un misionar care a proclamat Vestea cea Bună în mijlocul altor popoare decât cel din care provenea. Toți misionarii, începând de la Sf. Paul, au dorit mereu ca „predica lor să nu fie în van” și au căutat să fie în comuniune cu Petru și urmașii acestora. Deseori Episcopul Romei era cel care trimitea misionari în acele locuri unde afla că este nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu: exemplu ne sunt faimoșii frați Sfinți Ciril și Metodiu, evanghelizatorii

popoarelor slave, sau ucenicii Sfântului Ignațiu de Loyola, și nu numai. Așadar, când vorbim despre misiunea Bisericii, vorbim despre o preocupare constantă a Papei de la Roma, ca parte integrantă a ministerului său. La acestea iată că se adaugă și alegerea cardinalilor din toate popoarele de sub cer. La această vocație misionară, Sfântul Părinte dorește să unească pe toți fiii Bisericii. O face dând exemplu prin călătoriile sale, peste tot în lume, mai ales acolo unde este nevoie și unde duce mesajul de milostivire al lui Dumnezeu. De asemenea, prin propunerea intențiilor de rugăciune misionară în fiecare lună, cu care animă spiritul misionar al celor care poate nu pot să îmbrățișeze o viață de misionar. Iar exemplul acestei Luni Misionare Extraordinare (octombrie 2019), propusă de Papa Francisc pentru întreaga Biserică, este o altă modalitate prin care spiritul de botezați este chemat la maturizare pentru a deveni trimiși acolo unde Dumnezeu cheamă și prin vocea Papei. (Va urma) OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Surorile FCJ

Bucureşti

Hram

Congregația Însoțitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ) se apropie de un moment semnificativ în istoria sa.

Sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria a fost precedată de 3 zile de pregătire spirituală concretizată în rugăciunea rozariului, celebrarea liturghiei, adorația euharistică. În zilele de pregătire și în ziua hramului cuvântul de învățătură a fost ținut de Pr. Wilhelm Dancă.

n anul 2020 se împlinesc 200 de ani de la fondarea acestei congregaţii în Amiens, Franța. Pentru Surorile FCJ, prietenii, colegii și colaboratorii lor, celebrările au început în ziua de naștere a Fondatoarei lor, 21 septembrie 2019 și se vor încheia în Sărbătoarea Cristos Rege, 22 noiembrie 2020. Pe 30 martie 1820, în Joia Sfântă, după mai multe experiențe mistice și îndrumată de Iezuiți, Marie Madeleine Victoire de Bengy de Bonnault d’Houët (1781-1858) a înțeles voința lui Dumnezeu și s-a oferit cu toată inima să-I fie însoțitoare lui Isus. Carisma însoţirii este darul special pe care surorile sunt chemate să-l ofere lumii prin diferitele forme de apostolat. Ca femei ale Bisericii, în România, Surorile FCJ slujesc prin educație, îndrumare și exerciții spirituale, voluntariat în slujba celor defavorizați, formare umană, și diverse activități în parohie.

Chitila

Mirul

În data de 1 septembrie, un număr de șapte copii din Chitila și împrejurimi au primit sacramentul mirului prin impunerea mâinilor PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. Popești-Leordeni

Aniversare

La data de 31 august, 9 surori din Congregatio Jesu au sărbătorit 25 de ani de consacrare. Sf. Liturghie a fost prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București. Înainte de Împărtășanie, cele 9 surori au reînnoit voturile de sărăcie, curăție și ascultare, în fața Preasfântului Sacrament și a martorilor.

Reculegere

În perioada 9-13 septembrie a avut loc reculegerea pentru clerul din Arhidieceza de București.

ceasta a fost a treia serie și penultima din acest an. Exercițiile spirituale s-au desfășurat la Mănăstirea Călugărilor Carmelitani de la Ciofliceni. Meditațiile și predicile au fost ținute de Părintele Valter Gorra, paroh al Catedralei din Ruse, Bulgaria. Acesta a comentat câteva capitole din Evanghelia după Luca, indicând modul în care acestea au ceva de spus preotului de astăzi. Au participat 11 preoți împreună cu ÎPS Ioan Robu. Participanții au îmbinat momente de meditație și rugăciune comună cu cele private. Următoarele exerciții spirituale sunt programate între 7 și 11 octombrie, tot la Sanctuarul Regina Carmelului.

Misionarele Carității în sărbătoare Pe 5 septembrie, Misionarele Carității s-au aflat în sărbătoare, celebrând-o pe Sfânta Tereza de Calcutta, alături de mai mulți oaspeți.

a Sfânta Liturghie, prezidată de PS Cornel Damian, au concelebrat preoți diecezani și călugări din diferite parohii și comunități din București. Printre oaspeți au fost persoane consacrate din alte congregații religioase, precum și copiii și adulții asistați de surorile misionare. PS Cornel Damian a vorbit la predică despre exemplul de credință și de slujire al Maicii Tereza de Calcutta. Copiii au prezentat după celebrare o scurtă scenetă despre viața Maicii Tereza de Calcutta. Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

În România, pe urmele martirilor În perioada 8-12 august, Surorile Sfintei Inimi a lui Isus din Drobeta-Turnu Severin au primit un grup de 21 de tineri din Italia.

Lugoj aniversare La 8 septembrie, în Catedrala greco-catolică din Lugoj s-au aniversat 25 de ani de la consacrarea PS Alexandru Mesian.

inerii erau de la Oratoriul din Villanuova sul Clisi (BS), dornici de a cunoaște realitatea culturală şi religioasă din România. Au vizitat Muzeul Orașului Drobeta, apoi Castelul Bran şi Parohia din Câmpulung Muscel, unde Părintele Petru Păuleţ le-a arătat proiectele sociale pe care le desfăşoară în acel oraş. Seara s-au oprit la Frații Oblaţi de la Mărăcineni. Tinerii şi-au continuat drumul spre Bucureşti. Primul popas a fost făcut la Catedrala Sfântul Iosif, unde au venerat moaştele Fericitului Vladimir Ghika şi au fost primiţi şi de Episcopul auxiliar de București, Mons. Cornel Damian. Au mers apoi la Mănăstirea de la

Popești-Leordeni, unde Sr. Patricia i-a provocat pe tineri să înţeleagă sensul acestei experienţe de a trăi împreună ca prieteni între ei, dar şi cu Cristos, adevăratul Prieten. Au mai vizitat şi Surorile Misionare ale Maicii Tereza de Calcutta, pe care le-au ajutat în munca lor cu cei bolnavi. (Sr. Maria Leale)

China

Portugalia

Italia

Consacrarea unui nou episcop

vaste proteste

ÎN Pelerinaj la FLORENȚA

La 26 august a fost consacrat un nou episcop în China, Monseniorul Antonio Yao Shun. Această consacrare episcopală are loc pentru prima dată după încheierea acordului provizoriu dintre Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză, acord semnat la Beijing la 22 septembrie 2018. Episcopul Antonio Yao Shun (54 de ani) va păstori dieceza de Jining în Ulanqab, Mongolia Interioară. Dieceza era lipsită de episcop din iunie 2017, odată cu moartea Episcopului John Liu Shigong.

În Portugalia au avut loc vaste proteste, atât în rândul Bisericii, cât și al societății civile, după ce guvernul de la Lisabona a dat decretul care introduce predarea teoriei gender în școli. Diverse asociații civile au lansat o petiție online de protest, iar Biserica Catolică amintește că decretul este anticonstituțional și încalcă Declarația Universală a Drepturilor Omului. Teoria gender este considerată a fi „instrument de îndoctrinare”, ideologie problematică.

În perioada 13-15 septembrie, episcopii Sinodului Bisericii GrecoCatolice Ucrainene au efectuat un pelerinaj la Florența pentru a venera relicva Sfântului Ioan Gură de Aur, comemorat anual în calendarul latin la 13 septembrie. Relicva este păstrată în Catedrala Santa Maria del Fiore. Cu acest prilej au mai fost aniversate două evenimente importante: 580 de ani de la Conciliul de la Florența și 55 de ani de la vizita la Florența a Cardinalului Iosif Slipyj.

rogramul a început cu Sfânta Liturghie, la care, pe lângă diverși ierarhi, au concelebrat și câțiva preoți din Episcopia de Lugoj și au participat și autorități locale. După liturghie, a avut loc un recital susținut de un cvartet de violonceliști din Timișoara, prezentat în cadrul Festivalului Internațional „Lugoj Clasic”, recital care a marcat Jubileul de 25 de ani de episcopat al ierarhului din Lugoj. PS Alexandru Mesian a fost consacrat Episcop în data de 8 septembrie 1994, în Catedrala Blajului, alături de PS Virgil, Episcopul Eparhiei de Oradea.

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate BIOETICĂ

Dependențele – tendințe alarmante Text: Monica Râpeanu

sistăm astăzi la o escaladare la nivel mondial a fenomenului dependențelor, care ar trebui să ne preocupe pe toți fiindcă ne afectează pe toți. Tipuri vechi și noi de dependențe constituie în societatea actuală o realitate îngrijorătoare și chiar dramatică, ce împiedică dezvoltarea umană integrală și amenință, prin urmare, la scară largă evoluția comunităților. Dependențele sau adicțiile, cum mai sunt ele numite, sunt un subiect delicat și extrem de complex. Ele reprezintă o nouă formă de sclavie și o plagă tot mai adâncă a societății. Cauzele dependențelor sunt multiple, însă, fără a le subestima, ele pot fi ușor puse în legătură cu două aspecte majore: 1. criza de valori și de sens de care suferă societatea și cultura de astăzi și 2. stresul și diferitele frustrări la care este supus fiecare dintre noi. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

O modalitate rapidă de a „gestiona” frustrările constă în găsirea acelui ceva care să ne „ajute” să fugim de realitate și de privațiunile din viața noastră. Adicția este dependența față de o substanță, un obiect sau o activitate, în lipsa căreia o persoană se confruntă cu un disconfort major. Deși atunci când vorbim de dependențe ne gândim, de obicei, la alcool, tutun, droguri, sunt tot mai frecvente și dependențele de anumite alimente, de jocuri de noroc, pornografie, jocuri pe computer, telefon ș.a.m.d. Ele par a oferi un refugiu, dar nu oferă, de fapt, decât plăceri efemere. Alcoolul, nicotina, drogurile, zahărul și medicamentele sunt principalele substanțe care provoacă dependențe. Iar aceste dependențe de substanțe produc o serie de efecte psihologice, fizice și sociale care nu reduc doar calitatea vieții

consumatorului, ci afectează și viața apropiaților săi. Cele mai recente studii și statistici privind consumul de droguri, alcool și tutun scot în evidență tendințe alarmante. Raportul european pe 2019 privind drogurile (publicație a Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, ce conține 100 de pagini) menționează că în ultimii 5 ani s-a observat o creștere generală a numărului de decese asociate consumului de droguri. La sfârșitul anului 2018, erau monitorizate peste 730 de substanțe psihoactive noi, din care 55 fuseseră detectate pentru prima dată în Europa în 2018. Noile opioide sintetice au în prezent un rol mai important și ele sunt, în majoritatea cazurilor, produse în cantități mari de companii chimice și farmaceutice din China. Unele dintre ele sunt extrem de puternice, ceea ce înseamnă că pot fi traficate în cantități foarte mici, care sunt greu de detectat, dar pot fi transformate în mii de doze de consum. Opioidele sunt depistate tot mai frecvent în cazurile de supradoză. Datele actuale privind cocaina arată că nu numai disponibilitatea cocainei a atins un maxim istoric, dar și numărul capturilor, precum și cantitatea capturată, iar piața europeană a cocainei continuă să crească. Principalul opioid ilegal de mare risc consumat în Europa este heroina, însă canabisul este drogul consumat cel mai frecvent (în unele cazuri chiar zilnic!) de toate grupele de vârstă, prevalența consumului fiind de aproximativ cinci ori mai mare decât cea a altor substanțe, aproape 20% din persoanele din grupa de vârstă 15-24 de ani declarând că au consumat canabis în ultimul an. În rândul persoanelor care consumă droguri, și policonsumul

Biserică și societate

este frecvent, modelele individuale de consum variind de la consumul experimental/„recreațional” la cel regulat. De multe ori, diferitele substanțe sunt consumate și în combinație cu alcoolul. Potrivit aceluiași raport, piețele drogurilor din Europa sunt complexe și multistratificate, iar platformele on-line și piețele de tip darknet (rețele criptate) destinate vânzării de droguri au căpătat o importanță tot mai mare în ultimii ani. Situația privind consumul de droguri este tot mai îngrijorătoare și la noi. Tot mai multe accidente rutiere soldate cu pierderi de vieți omenești au loc din cauza consumului de substanțe interzise (și alcool). Sunt înregistrate tot mai frecvent acte de violență generate de consumul de droguri și comise de șoferi, călători și pacienți extrem de agresivi. O parte din licee, facultăți, cluburi și festivaluri de muzică au devenit un adevărat rai al traficanților. Nu e de mirare că a crescut numărul incidentelor de violență și în rândul adolescenților și tinerilor... Chiar și adolescenți din centre de plasament au ajuns la spital intoxicați cu etnobotanice. Din datele strânse de autorități reiese clar că situația nu este mai bună nici în privința consumului de alcool. În România, tot mai mulți tineri – în special din mediul rural – obișnuiesc să consume alcool, iar vârsta la care minorii încep să consume alcool e din ce în ce mai mică. Cel mai adesea, minorii consumă alcool accidental sau imitând comportamentul părinților. În foarte multe cazuri, consumul întâmplător se transformă în dependență. Vârsta de debut în consumul excesiv de alcool este de 14-15 ani. La această situație contribuie și faptul că, în România, minorii pot

cumpăra alcool aproape fără probleme. Totodată, reclamele (inclusiv cele tv) la băuturi alcoolice au devenit o obișnuință, iar prețurile de la noi ale acestor băuturi sunt încă, potrivit datelor Eurostat, printre cele mai mici din UE. Apariția și persistența consumului de tutun și țigări electronice în rândul copiilor și adolescenților din România au atins și ele cote alarmante și sunt direct legate nu numai de exemplul negativ al adulților, dar și de accesul facil la aceste produse și de expunerea la o publicitate tot mai agresivă. Conform datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății, dar și de Ministerul Sănătății, copiii români tind să încerce astfel de produse de la vârste foarte mici, o parte dintre ei chiar înainte de a împlini 10 ani. Potrivit studiilor recente, 14,6% dintre copiii cu vârsta între 13 și 15 ani afirmă că au fumat în

ultimele 30 de zile, ceea ce înseamnă că aproximativ 90.000 de copii din această categorie de vârstă au șanse mari să devină în curând fumători zilnici, iar 8,2% dintre copiii între 13 și 15 ani au folosit, în ultimele 30 de zile, țigări electronice. Educația și recuperarea adevăratelor valori constituie cu siguranță cea mai bună cale de a pune capăt actualei situații privind consumul și dependența de droguri, alcool și tutun. Este nevoie de o extindere și intensificare a campaniilor de informare, educare și conștientizare atât în rândul copiilor și adolescenților (ei fiind cei mai vulnerabili), cât și în rândul adulților. A început un nou an școlar, universitar și pastoral și ar trebui să ne amintim zilnic că a fi pro-viață înseamnă și a fi pro-educație și pro-prevenție.

O DEZVOLTARE AUTENTICĂ „… Ființa umană se dezvoltă atunci când crește în spirit, atunci când sufletul său se cunoaște pe sine însuși și cunoaște adevărurile pe care Dumnezeu le-a imprimat acolo în mod germinal […]. Departe de Dumnezeu, omul este neliniștit și bolnav. Alienarea socială și psihologică și multele nevroze care caracterizează societățile opulente trimit și la cauze de ordin spiritual. O societate a bunăstării, dezvoltată din punct de vedere material, dar asupritoare pentru suflet, nu este în sine orientată spre dezvoltarea autentică. Noile forme de sclavie a drogurilor și disperarea în care cad atâtea persoane găsesc o explicație nu numai sociologică și psihologică, ci în mod esențial spirituală. Golul în care sufletul se simte abandonat, chiar și în prezența atâtor terapii pentru trup și pentru psihic, produce suferință. Nu există dezvoltare plenară și bine comun universal fără binele spiritual și moral al persoanelor, considerate în întregimea lor de trup și suflet.” (Papa Benedict al XVI-lea, Enciclica Caritas in veritate, 29.06.2009, nr. 76, https://www.magisteriu.ro/caritas-in-veritate-2009/)

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate EVENIMENT

Sinod pentru regiunea panamazoniană Text: Iulia Cojocariu

rintre evenimentele importante din 2019 figurează şi adunarea specială a Sinodului episcopilor pentru regiunea panamazoniană, care va avea loc la Roma în perioada 6-27 octombrie, întâlnirea privind şapte conferinţe episcopale şi nouă ţări din regiunea amazoniană (Bolivia, Columbia, Peru, Brazilia, Ecuador, Guyana franceză, Surinam, Venezuela, Guyana). Papa Francisc doreşte să fie dezbătută tema „Amazonia: noi căi pentru Biserică şi pentru o ecologie integrală”. Însă nu va fi vorba doar despre ecologie, ci vor fi dezbătute şi importante teme ecleziale. Bazinul amazonian reprezintă pentru planeta noastră una din cele mai mari rezerve de biodiversitate (30-50% din flora și fauna mondială) și de apă dulce (20% din apa dulce neînghețată de pe toată planeta). Cele nouă țări care compun regiunea panamazoniană 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

numără circa trei milioane de indigeni, reprezentând 390 de popoare și naționalități distincte. Între 110 și 130 de popoare indigene în izolare voluntară sau „popoare libere” trăiesc pe acest teritoriu. Papa Francisc a anunțat la 15.10.2017 convocarea unui Sinod special pentru Amazonia și a declarat că „scopul principal al acestei convocări este de a găsi noi căi pentru evanghelizarea acelei porțiuni a poporului lui Dumnezeu, în special a indigenilor, adesea uitați și fără perspectiva unui viitor senin, și din cauza crizei din pădurea amazoniană, plămân de importanță capitală pentru planeta noastră”. La 19.01.2018, Suveranul Pontif a vizitat Puerto Maldonado, un oraș din Peru, în pădurea amazoniană, cu ocazia călătoriei apostolice în Chile și Peru (1522 ianuarie 2018). Sfântul Părinte a pronunțat atunci un discurs în care,

adresându-se tinerilor, le-a spus acestora să-și păstreze autenticitatea, „fiind tineri mândri că aparțineți popoarelor amazoniene și care aduc umanității o alternativă de viață adevărată”. În luna iunie a acestui an a apărut un Instrumentum laboris pentru adunarea specială pentru regiunea panamazoniană. Acest document amplu este structurat în trei părți, prima parte intitulându-se „Vocea Amazoniei”, a doua, „Ecologia integrală: strigătul pământului și al celor săraci”, iar a treia, „Biserica profetică în Amazonia: provocări și speranță”. Prima parte prezintă realitatea teritoriului și a populațiilor sale. Partea a doua abordează problematica ecologică și pastorală. Partea a treia tratează unele chestiuni ecleziologice și pastorale. Viața în Amazonia este strâns legată de apă, de pământ, de identitatea și spiritualitatea diverselor popoare și invită la dialog și la o înțelegere a diversității lor biologice și culturale. Cultura în Amazonia constituie referința pentru a construi o nouă paradigmă a ecologiei integrale. Biserica trebuie să integreze în misiunea sa ocrotirea Casei comune, printre altele prin susținerea respectului față de mediul înconjurător. În afara instrumentului de lucru a mai fost elaborat un document pregătitor pentru Sinodul pentru Amazonia. Acest document se împarte în trei părți sintetizate prin termenii „a vedea”, „a judeca (a discerne)” și „a acționa”. Documentul se încheie cu un chestionar în care sunt prevăzute întrebări pentru fiecare din aceste părți. De asemenea, a mai fost pus la dispoziție site-ul http://www.sinodoamazonico.va/, pe care se găsesc cele două documente pregătitoare și multe alte informații legate de acest Sinod și de regiunea panamazoniană.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

„Tinere, îți zic: scoală-te!” (Lc 7,14)

unt cuvintele la care vom reflecta îndeaproape în acest nou an pastoral (20192020) și care reprezintă, de fapt, tema propusă de Papa Francisc tinerilor, în primul dintre cei trei ani pregătitori pentru Întâlnirea Mondială a Tineretului, care se va desfășura la Lisabona, Portugalia, în anul 2022. Este prima din cele trei teme propuse de Papa în luna iunie a.c. și reprezintă cuvintele lui Isus, care îl readuc la viață pe fiul văduvei din Nain (cf. Lc 7,11-17). Următorii doi ani pregătitori vor avea ca teme „Ridică-te! Te pun martor al celor pe care le-ai văzut” (cf. Fap 26,16) (2021, sunt cuvintele apostolului Paul, pe care, în fața procesului desfășurat de regele Agripa, susținea că i le-a adresat Domnul) și „Maria a pornit și s-a dus în grabă” (Lc 1,39) (2022, reprezintă reacția Mariei după întâlnirea cu îngerul Gabriel). Putem observa, de fapt, că spiritul acestor teme este acela pe care Biserica dorește să-l construiască printre tineri, după ultima Întâlnire

Mondială a Tineretului, din Panama, și Sinodul Episcopilor care i-a avut în centrul atenției pe tineri. Astfel, Biserica te dorește, pe tine, drag tânăr, să îți faci simțită prezența în mijlocul ei, să vii în sprijinul păstorilor ei, să spui cu curaj ceea ce crezi că o poate ajuta, să te implici ca un protagonist activ pe drumul pe care ea ți-l propune. Pentru aceasta este necesar și să te faci parte dintr-o comunitate parohială și, alături de păstorii ei și de ceilalți tineri, să deveniți asemenea acelei „plămade care face să crească tot aluatul” (cf. Lc 13, 20-21). Bine te regăsesc la începutul unui nou an pastoral și îți doresc să îl vezi ca pe o oportunitate, o binecuvântare divină, menită să te ajute să crești mai departe, spiritual și uman. Sper să ne vedem la cât mai multe activități și să ne bucurăm împreună de ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit pentru a ne surprinde. Să ne vedem cu bine! Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Ne regăsim rădăcinile în raportul zilnic cu Isus și în puterea iertării sale. Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Te iert, dar nu te uit! Ce-i cu vorba asta?

nii oameni pretind că au iertat pe cineva, dar pentru că rana încă doare, nu pot uita persoana care le-a provocat-o. Şi asta este firesc. Iertarea cere timp şi uneori este un proces lung. De aceea, avem nevoie să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a primi harul iertării. Desigur, se va întâmpla ca această persoană să ne înfurie din nou atunci când ne amintim de ea şi când credem că deja am iertat-o! Să avem răbdare cu noi şi să spunem în interiorul nostru, de câte ori este nevoie, că o iertăm din nou, chiar dacă aceasta nu a făcut niciun gest de părere de rău. Isus ne învaţă să iertăm cu generozitate, de 70 de ori câte şapte, dar iertarea nu este doar un concept creştin. Iertarea este necesară în psihoterapie, pentru ca oamenii care au fost ofensaţi să lase rănile lor să se vindece şi să poată merge mai departe. Să trăiască împăcaţi. Iertarea nu înseamnă uitare, ci să mă uit la situaţie diferit, împăcat, fără furie. Iertarea este un dar pe care mi-l pot oferi mie. Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

„Christus vivit” ajunge la tine(ri) Dacă în lunile trecute am avut parte în această rubrică de mărturia PS Cornel Damian, care a participat la Sinodul tinerilor (octombrie 2018), pe lângă reportajele periodice, vom veni în întâmpinarea tinerilor cu unul din roadele concrete ale evenimentului eclezial: exortația postsinodală Christus vivit! Ne dorim, astfel, să favorizăm întâlnirea tânărului cu mesajul Papei Francisc din documentul apostolic. Lectură rodnică!

„C

ristos trăiește. El este speranța noastră și cea mai frumoasă tinerețe din această lume. Tot ceea ce atinge el devine tânăr, devine nou, se umple de viață. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creștin sunt: El trăiește și te vrea viu! El este în tine, el este cu tine și nu pleacă niciodată. Oricât te-ai putea îndepărta tu, alături de tine este Cel Înviat, care te cheamă și te așteaptă pentru a reîncepe. Când te simți bătrân din cauza tristeții, supărărilor, fricilor, îndoielilor sau eșecurilor, el va fi acolo pentru a-ți reda forța și speranța.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

Text: Theodora Bratu

Scriu cu afecțiune tuturor tinerilor creștini această exortație apostolică, adică o scrisoare care amintește unele convingeri ale credinței noastre și, în același timp, încurajează la creșterea în sfințenie și în angajare pentru propria vocație. Totuși, dat fiind că este vorba de o piatră de hotar în cadrul unui drum sinodal, mă adresez în același timp întregului popor al lui Dumnezeu, păstorilor și credincioșilor, pentru că reflecția despre tineri și pentru tineri ne interpelează și ne stimulează pe noi toți. De aceea, în unele paragrafe voi vorbi direct tinerilor și în altele voi propune abordări mai generale pentru discernământul eclezial.

M-am lăsat inspirat de bogăția reflecțiilor și a dialogurilor de la Sinodul de anul trecut. Nu voi putea cuprinde aici toate contribuțiile, pe care le veți putea citi în Documentul final, dar am încercat să receptez, în redactarea acestei scrisori, propunerile care mi se păreau mai semnificative. În acest mod, cuvântul meu va fi îmbogățit de mii de glasuri ale credincioșilor din toată lumea care au trimis opiniile lor la Sinod. Chiar și tinerii care nu cred, care au voit să participe cu reflecțiile lor, au propus teme ce au făcut să se nască în mine noi întrebări.” (art.1-4, editura Presa Bună, Iași, traducător Pr. Mihai Pătrașcu)

SUFLET TÂNĂR

Întâlnirile care contează

e Papa Francisc l-am întâlnit de cinci ori. De trei ori ne-am privit în ochi, de două ori ne-am strâns mâinile și o dată ne-am îmbrățișat ca vechi și buni prieteni. Este o provocare să descriu caruselul de emoții care pune stăpânire pe ființa ta atunci când îi descoperi blândețea. Prezența lui e caldă și prietenoasă, plină de pace. Atunci când mi-a luat prima dată mâna în a lui și m-a privit, am simțit cum, chiar în acel moment, se roagă pentru mine. M-a copleșit de fiecare dată seninătatea cu care întâlnește oamenii și bunătatea cu care li se

adresează. În toate momentele când i-am fost aproape, m-am simțit iubită de cineva care este mai presus. Este o iubire care crește mereu și care înrădăcinează în inima mea o dorință puternică de „a fi pentru Dumnezeu și pentru ceilalți”, cum chiar Papa spunea în Christus vivit (nr. 286). Există întâlniri care cu adevărat contează și pot schimba o persoană întru totul. A mea a fost cu Papa Francisc. Ultima oară, mi-a dăruit în îmbrățișarea sa curaj cât pentru o viață! Acum știu: întâlnirea cu Papa are întotdeauna gust de „Îndrăznește să speri!”. (Raluca)

Seriale

a sfârșitul oricărui episod se obișnuiește să se prezinte scene din episodul următor. Ideea principală este ca tu, în poziția de consumator al serialului, să știi puțin din ce urmează și, obișnuindu-te cu ideea-cadru, să te entuziasmezi și să aștepți cu sufletul la gură episodul de săptămâna viitoare. Deja am început să primim astfel de informații despre alegerile viitoare. Se încearcă din nou aceeași formulă. Avem tabăra noastră, cei buni, minunați, curați. Avem tabăra inamică, plină de vicii și lipsită de orice demnitate. Teoretic, noi ar trebui să câștigăm, dar în mijlocul nostru se află un grup de oameni care nu înțeleg momentul istoric și aleg să nu se implice. Personal, sunt sătul de aceeași poveste veche ambalată în staniol nou de fiecare dată. Așa că, în

profund spirit modern, voi încerca să vă ofer o nouă narațiune. Alegerile care urmează nu au nici cea mai mică valoare. Tot ceea ce contează este cum alegi să te raportezi la ele. A te revolta e o alegere facilă mereu. Întotdeauna e mai ușor să te prefaci că ai luat o poziție moralistă decât să faci ceva moral. E natural, sună bine în fața celorlalți. Și doar asta contează, nu? Să te creadă ceilalți om bun. Singura problemă este că nu ajută la nimic. O lume de oameni care se văd între ei buni nu este o lume bună, este o lume falsă. Fiecare trăiește în lumea lui paralelă, în care totul merge ca la carte. Poate că asta este adevărata alegere și e un scrutin în fiecare dintre noi. Emanuel Ropotă

CINEMATECA

Good Will Hunting (1997)

minte briliantă ce pare să poată rezolva toate problemele matematice eșuează atunci când vine vorba despre viață, legi și trecut, eroul fiind forțat să descopere necunoscuta ce îl trage înapoi. Sinteza: Will Hunting lucrează la M.I.T. ca portar, dar în spatele acestei umile meserii se ascunde un geniu al matematicii ce trebuie să își găsească un drum în viață. Pentru a face aceasta însă trebuie să accepte ajutorul celor din jur, ajungând să meargă la terapii și începând să studieze matematica alături de profesorul Lambeau, pentru a scăpa de închisoare. Despre film: Atunci când știința și credința par să nu aibă nicio legătură, când toate ecuațiile matematice nu ne pot oferi un răspuns sau o alinare, acolo apare Dumnezeu lucrând prin cei din jurul nostru. Recomandare: Filmul a câștigat 3 premii Oscar, 2 premii Globul de Aur, plus alte premii. Alexandra Iacoban

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Un nou an pastoral cu de toate

acă este octombrie, atunci este timpul pentru un nou început, un nou an pastoral în care vă propunem un nou program cu de toate. Astfel, venim în întâmpinarea voastră cu activități, mai noi sau devenite deja tradiție, ținând cont de cele patru planuri pastorale: Liturgic: Deschiderea Anului Pastoral, Ziua de reculegere în Postul Mare, Veghea nocturnă, Veghea de Rusalii în parohii; Catehetic: Procesiunea cu relicva Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, Procesiunea de Florii, Procesiunea ,,Corpus Domini”; Sinodul în parohii și decanate, Întâlnirea diecezană a Tineretului, Pelerinaj diecezan marian la Ciofliceni; Caritativ: Școala de Voluntariat (partea a III-a), Plantare de copaci; Cultural recreativ: Concertul

de colinde ,,Christus Natus Est”, Întâlnirea internațională în stil Taizé în Polonia, Festivalul Tinereții, Sâmbăta Bucuriei, MoveFest CDPT, Campionate de fotbal și volei, Festivalul tinerilor la Medjugorje. Aceste activități urmăresc să vină în sprijinul activităților pentru tinerii din parohii și au ca scop să îi adune la un loc, pentru a construi o comuniune care să încurajeze. Sperăm să răspundeți afirmativ la aceste propuneri și, mergând împreună, să avem parte de cât mai multe experiențe constructive. Alexandru Cireșă

Slănic Moldova

Cluj-Gherla

program de formare

Campionat Eparhial de Sport

În perioada 19-22 septembrie, a avut loc cea de-a opta ediție a programului de formare Săptămâna Socială pentru Studenți. Programul s-a desfăşurat la Slănic Moldova. Tema propusă pentru întâlnirea SSS de anul acesta a fost „Paradoxul valorilor. Virtuţile creştine - izvorul progresului socio-cultural”. Programul a constat în conferințe prezentate de specialiști, ateliere de aprofundare şi grupuri de discuţii.

În data de 21 septembrie, pe terenul de sport din curtea Eparhiei GrecoCatolice de Cluj-Gherla a avut loc cea de-a patra ediție a Campionatului Eparhial de Sport. Campionatul a avut ca moto cuvintele Sf. Apostol Paul: „Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în așa fel ca să-l câștigați.” De asemenea, în curtea Episcopiei a fost amenajat un loc de relaxare în care orice doritor se poate bucura de jocuri de societate. (Bianca Bîlha)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

Activitatea CDPT Activități lunare – 2019 octombrie 2019 5 octombrie 2019 – Deschiderea Anului Pastoral 20 octombrie 2019 – Procesiunea Sf. Papă Ioan Paul al II-lea

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Visul lui Iacob (Gen 28, 10-22)

acob a ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte; a luat [o piatră] dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc. Şi a avut un vis. Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, iar Domnul, care era deasupra ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi descendenței tale şi va fi descendența ta ca pulberea pământului. În tine şi în descendența ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Iată, eu sunt cu tine şi

te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus.” Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu nu ştiam!” S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!” Iacob s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei. Iacob a făcut un vot: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă va

Verset de reținut: Iacob s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu nu ştiam!” (Gen 28, 16) face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. Iar această piatră pe care am pus-o ca stelă [de aducere aminte] va fi casa lui Dumnezeu şi, din tot ce îmi va da, îi voi oferi a zecea parte.”

De colorat:

Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului.” OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

De ce să stăm la masă împreună? Isus îşi începe misiunea la un ospăţ de nuntă în Cana Galileii. Paginile Evangheliei ni-l înfăţişează adesea la masă împreună cu vameşi, cu păcătoşi, cu farisei. Însă dincolo de bârfele lumii, şederea la masă are întotdeauna ceva metaforic. Text: Pr. Fabian Măriuţ

u e simplul fapt de a te hrăni fizic. Isus intră în casă, șade la masă – cum observa Cardinalul Ratzinger – cu păcătoşii convertiţi. Aşadar, în centru se află schimbarea şi ocârmuirea vieţii celui vizitat. În zilele noastre, faptul de a mânca e redus tot mai mult la o necesitate fizică, la ceva pe cont propriu. Chiar dacă la masă se găsesc toţi membrii familiei, de multe ori fiecare are griji diferite. Unul scrie un SMS, altul mai are de dus la capăt un video-joc, altul ascultă ştirile, altul citește poșta electronică etc. În familie, la masă, alături de hrană există nevoia de dialog şi de a consolida legăturile familiale. Studiile pediatrice arată importanţa primilor ani de viaţă pentru o bună creştere. Şederea la masă

este o adevărată lecţie de viaţă. Curiozitatea înnăscută a copiilor îi îndeamnă să deguste ceea ce văd în farfuria mamei şi a tatălui. Pe masă ar trebui să se afle mereu fructe şi salate. Gesturile şi explicaţiile primite cu această ocazie le aduc seninătate. Când statul la masă împreună devine un ritual zilnic, atunci copiii dobândesc siguranţă şi simt bucuria căminului familial. De la trei la cinci ani pot fi cooptaţi la pregătirea mesei, măcar o dată pe săptămână. E o bună pregătire pentru asumarea viitoarelor responsabilităţi, dar şi pentru învățarea lucrului în echipă. Obişnuinţa de a mânca împreună îi va ajuta să mănânce alimente noi, să aibă deschidere faţă de gusturi noi. Aşa vor învăţa să consume salate şi legume, ceea ce de obicei e mai greu la copii.

A sta la masă împreună e o parte esenţială a vieţii de familie, e o cale pe care se poate aduce îndreptare şi schimbări bune în viaţă.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

La şase ani se pot stabili deja reguli privitoare la ceea ce se mănâncă acasă şi în afara casei. Trebuie punctat pe alimentele proaspete şi naturale. De asemenea, în timpul mesei este benefic dialogul pe teme importante ca dărnicia, sentimentele, munca. Un studiu arată că în familiile în care se stă împreună măcar de cinci ori pe săptămână scade drastic riscul ca adolescenţii să recurgă la fumat, alcool sau droguri. Atitudinea părinţilor face mereu diferenţa. Ei dau tonul. De la ei copilul învaţă necesitatea consumului de legume şi fructe, a consumului de carne moderat, cât de binevenit este mersul pe jos, că fast-foodul trebuie limitat cât mai mult. Că nu se mănâncă în faţa televizorului. Că micul dejun trebuie să fie consistent etc…

UNIVERSUL FAMILIEI

Fidelitatea iubirii Una dintre catehezele despre familie a fost dedicată fidelității iubirii. Sfântul Părinte consideră că familia are la bază o promisiune de iubire și de fidelitate. Prietenia, iubirea, căsătoria au nevoie de libertate. Text: Iulia Cojocariu

idelitatea iubirii este tema unei cateheze ținute de Papa Francisc în octombrie 2015. Suveranul Pontif a legat această temă de cea precedentă care vorbea despre promisiunile pe care părinții le fac copiilor lor. Astfel, realitatea familiei se întemeiază pe promisiune. Se poate spune că familia trăiește din promisiunile de iubire și de fidelitate pe care bărbatul și femeia și le fac unul altuia. Aceasta presupune angajamentul de a primi și de a educa copiii. Dar se realizează și prin îngrijirea persoanelor în vârstă, prin protejarea și ocuparea de membrii mai slabi ai familiei, ajutându-se reciproc pentru dezvoltarea propriilor calități și acceptarea propriilor limite. Iar promisiunea conjugală se lărgește

pentru a împărtăși bucuriile și suferințele tuturor taților, mamelor, copiilor, cu o deschidere generoasă cu privire la coexistența umană și la binele comun. În zilele noastre, fidelitatea față de promisiunea vieții de familie apare foarte slăbită. Pe de o parte, pentru că un drept rău înțeles de a căuta propria satisfacție, cu orice preț și în orice raport, este exaltat drept un principiu al libertății. Pe de altă parte, pentru că se încredințează numai respectării legii legăturile vieții de relație și angajamentul pentru binele comun. Dar în realitate nimeni nu vrea să fie iubit pentru bunurile sale sau din obligație. Iubirea, ca și prietenia, își datorează forța și frumusețea tocmai acestui fapt: de a crea legături fără a îndepărta

Este necesar să iasă din clandestinitate minunea zilnică a milioane de bărbați și femei care regenerează fundamentul familiei.

libertatea. Iubirea este liberă, promisiunea familiei este liberă. Fără libertate nu există prietenie, fără libertate nu există iubire, fără libertate nu există căsătorie. Libertatea și fidelitatea nu se opun între ele, ci se susțin reciproc, în relațiile interpersonale și în cele sociale. În societatea noastră există o inflație de promisiuni care nu sunt ținute, în diverse domenii, și o indulgență cu privire la infidelitatea față de cuvântul dat și față de angajamentele luate! De aceea, fidelitatea este o promisiune de angajament care se autorealizează, crescând în ascultarea liberă față de cuvântul dat. Fidelitatea față de promisiuni este o adevărată capodoperă a umanității. Orice relație de iubire, orice prietenie, orice formă de iubire, orice fericire a binelui comun ajunge la înălțimea dorinței noastre și a speranței noastre prin acest miracol al sufletului care este fidelitatea. Respectul față de cuvântul dat, fidelitatea față de promisiune nu se pot nici cumpăra, nici vinde. Adevărul iubirii îl poate învăța numai familia. Suveranul Pontif, amintind că Dumnezeu este fidel promisiunilor sale, și-a încheiat cateheza spunând: „Să-i cerem lui Dumnezeu să dea fiecăruia să rămână fidel promisiunilor sale, pe care le încredințăm ajutorului harului său și milostivirii sale.” OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Viaţa în conformitate cu legea

Fă bine slujitorului tău, ca să rămân în viaţă / şi să păzesc cuvântul tău! / Deschide-mi ochii ca să văd / faptele minunate ale legii tale! / Eu sunt străin pe pământ: / să nu ascunzi de mine poruncile tale! / Sufletul meu se consumă întruna / de dorul judecăţilor tale. (Psalmul 119, 17-20)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

ntr-una din zile, un învăţat al Legii din rândul fariseilor i-a adresat lui Isus o întrebare ca să-l prindă în vorbă: Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege? (Mt 22,36). O astfel de abordare presupune că unele legi ar fi mai importante, iar altele mai puţin importante. Altfel spus, unele trebuie respectate în mod absolut, în timp ce altele pot fi ignorate, eludate şi chiar încălcate de vreme ce consecinţele care ar decurge sunt considerate ca „nesemnificative”. Şi totuşi, după cum ne spune Isus în Evanghelia după sfântul Luca (16,10), cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mai mari şi cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit şi în cele mai mari. 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

În cele 176 de versete ale Psalmului 119, autorul, după cum am văzut în numărul precedent al revistei, se preocupă să ilustreze nenumăratele situaţii de viaţă prin care trecem şi care reclamă respectarea legii. Astfel, într-un moment de elan religios psalmistul se roagă: Fă bine slujitorului tău, ca să rămân în viaţă şi să păzesc cuvântul tău. Altfel spus, psalmistul imploră de la Dumnezeu binecuvântarea dătătoare de viață pentru ca să aibă timp să trăiască şi să pună în practică Cuvântul divin. Ar avea timp atunci să vadă cu ochii lui minunăţiile legii Sale, cât de pertinentă şi de necesară este legea pentru viaţa de fiecare zi. În inima sa autorul suferă nespus de mult văzând cum nelegiuiţii îşi bat joc de hotărârile lui Dumnezeu. Psalmistul este încredinţat că va veni

ziua în care Domnul îi va mustra cu asprime, mai ales că aceştia se ridică împotriva lui şi îndreaptă către el ocară şi defăimare tocmai pentru că păzeşte învăţăturile divine. În continuare, autorul ne oferă o mărturie emoţionantă. Are uneori momente, spune el, în care este tentat să aleagă minciuna pentru a ieşi din situaţii foarte grele. În adâncul său se duce o luptă cumplită. Ce să aleagă? Minciuna care „rezolvă” pe moment situaţiile sau adevărul care construieşte relaţii pe lungă durată în societate prezentând lucrurile aşa cum sunt ele? În momentele acelea de zbucium, el cere sprijinul lui Dumnezeu: Ţine departe de mine calea minciunii… calea adevărului am ales-o. De mărturiile tale m-am lipit: Doamne, să nu mă dai de ruşine.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfânta Émilie de Villeneuve

BIOGRAFIE

misionară în spirit care ajută copiii

A Sfânta Émilie de Villeneuve Canonizare: 17.05.2015 Al doilea miracol: 6.12.2014 Beatificare: 05.07.2009* Primul miracol: 17.12.2007 Venerabilă: 06.07.1991 Procesul: 25.08.1948 Moartea: 02.10.1854 Nașterea: 09.03.1811

vea doar nouă luni copilul Emilly Maria de Souza, născută în data de 2 august 2007 la Orocó, Pernambuco, în Brazilia, când a suferit un accident care a dus-o în stop cardiorespirator. Pe 5 mai 2008, jucându-se cu cablul electric al unui ventilator în funcțiune, a fost electrocutată, iar faptul a fost descoperit de părinți abia după câteva minute, când au găsit-o nemişcată. Medicul de la ambulanța care a venit a constatat moartea fetiței, dar la insistențele tatălui a început să o resusciteze, nu 20 de minute cât era prescris, ci mai bine de o oră. Atât a durat până ce inimioara lui Emilly a început să dea primele semne de revenire la viață, și a fost dusă la spital. Pe 20 mai 2008 a fost luată acasă, dar nu vedea, nu auzea, nu vorbea, iar medicii spuneau că nu va merge niciodată. Între 21 și 29 mai 2008, mai multe persoane s-au rugat o novenă la Fericita recunoscută, dar încă nedeclarată, Émilie de Villeneuve. Sora Ana Célia de Oliveira din Congregația Sfintei Fecioare Neprihănit Zămislite, care îl cunoștea pe bunicul fetiței, a fost prima care s-a rugat în fața relicvei fondatoarei pentru aceasta. Apoi a dat familiei iconițe cu cea a cărei beatificare se pregătea să aibă loc în curând*. În seara de 30 mai 2008 a avut loc o schimbare radicală, iar fetița a început să se dezvolte absolut normal. Toate analizele au arătat că accidentul nu a lăsat nici cea mai mică urmă neuronală.

Mic dicționar al acestei pagini Una dintre condițiile ca o minune să fie luată în considerare pentru canonizare este ca minunea să survină după beatificare. În cazul acestei surori, de la recunoașterea miracolului pentru beatificare până la celebrarea solemnă a canonizării a trecut mai bine de un an și jumătate, timp în care s-a petrecut al doilea miracol, acceptat doar după un indult papal special, înainte să înceapă procesul de recunoaștere a acestuia. Erata pentru pagina 25 din nr. 8/2019 al revistei Actualitatea creștină - data beatificării Cardinalului John Henry Newman este 19 septembrie 2010, iar sărbătoarea Sfântului John Henry Newman este la data de 9 octombrie.

O soră pentru care opțiunea misionară și pentru săraci a fost regulă de viață

eanne-Émilie de Villeneuve s-a născut la Toulouse, în Franța, și a trăit la Château d’Hauterive, lângă Castres. La 14 ani rămâne orfană de mamă. Bunica va avea grijă de educația ei și la 19 ani se va întoarce acasă, dar cu gândul de a intra la mănăstire. Tatăl său, marchizul Jean-BaptisteMarie-Louis de Villeneuve, îi cere să se gândească bine. La 25 de ani, ajutată de confesorul ei și cu aprobarea episcopului, împreună cu două prietene, fondează Congregația Sfintei Fecioare Neprihănit Zămislite – cunoscută apoi cu supranumele de Surorile albastre din Castres, datorită culorii hainei. La 12 ani de la fondare, congregația pleacă în misiune în Africa și apoi peste tot în lume. Actualmente sunt peste 600 de surori răspândite în 124 de comunități în 18 țări, urmând opțiunea pentru săraci a fondatoarei.

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE GÂNDURI DE AZI ȘI DE IERI

3 trei

Ce-mi zidește bucuria?

Poziția mea socială. Jobul meu. Siguranța mea financiară. Familia. Prietenii. Călătoriile.

Text: Claudia Stan

m multe motive de bucurie. Și mă droghez cu ele ca și cu orice alt fel de drog, pentru că sunt dependent de starea de bine pe care mi-o induc. Și ce, nu toată lumea face la fel? Nu vreau să fac liniște în mine, pentru că nu am timp și nici nu mă interesează să găsesc acolo ceva profund. Sunt bine așa cum sunt, câtă vreme reușesc să-mi fabric suficiente motive de bucurie. Ce-ar fi dacă azi, măcar pentru 3 minute, m-aș gândi cum ar arăta bucuria mea fără toate astea? Atunci aș vedea că bucuria mea zidită pe lucruri, persoane, pe proptele exterioare îmi este teribil de efemeră: ea ține cât durează prietenia, familia, siguranța financiară, jobul, lucrurile care mă bucură. Dar aceasta nu este bucurie adevărată, de profunzime, pentru că este bucurie condiționată; dacă X, atunci Y. Este doar un surogat al Bucuriei, un anestezic al anxietății și al alienării. • Am simțit vreodată vreo Bucurie a cărei intensitate să fie imposibil de pus în cuvinte și care să nu aibă o cauză exterioară? • Oare cum arată Bucuria în stare pură, pe care nimic și nimeni nu mi-o poate răpi? • Care ar putea fi legătura dintre libertate și Bucuria aceasta? „Bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11). 3 trei: poartă-n casă. Un exercițiu care poate deschide poarta cea strâmtă către casa împărăției din sufletul nostru, ca să intre în ea dumnezeirea Treimii.

Nevoia de bucurie

evoia de Bucurie este o presimțire a lui Dumnezeu. Bucuria este prin excelență o expansiune, o participare, o primire; Bucuria lui Dumnezeu este cea care face cerul atât de mare. Bucuria se plătește, dar nici nu se vinde, nici nu se cumpără. Cel care este aproape de Dumnezeu, chiar de ar fi în cea mai mare dezolare, este aproape de Bucurie, Dumnezeu fiind Bucurie, și pentru totdeauna. Cei care nu-l iubesc pe Dumnezeu trec pe 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

lângă Bucurie și nu știu să traverseze durerea. Totul este o Bucurie în mers, chiar în mijlocul răului. Exigențele lui Dumnezeu nu sunt decât elementele necesare Bucuriei tale. Orice s-ar întâmpla, dacă Dumnezeu nu are de ce să fie nemulțumit, bucură-te. Nu am mai găsit un nume pentru durerile mele atunci când am numit toate Bucuriile mele. Oriunde am fi, există Bucuria de a fi în Dumnezeu. Cel care este scufundat în Dumnezeu

este înconjurat de Bucurie, iar ceilalți își dau seama de acest lucru. Nu există Bucurie mai mare pe pământ, și în altă parte, decât aceea de a putea fi iubit de Dumnezeu. Vladimir Ghika

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Părintele Eugène Boher Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

n urmă cu puțin timp, auzeam la radio un comentator care remarca faptul că astăzi există mai mulți tineri care participă la liturghie în timpul săptămânii în bisericile din Vietnam decât participanții la marile ceremonii de la Notre-Dame de Paris, înainte de incendiu bineînțeles. Unul dintre numeroșii misionari care au plecat să evanghelizeze Indochina este Eugène Boher (1878-1965), născut într-o familie modestă din Catalonia franceză. Preot al Misiunilor Străine de la Paris, se află în post în Laos, în Thailanda, în Vietnam, din 1906 până în 1953. O viață de om. În 1933, în timpul călătoriei sale în Japonia, Vladimir Ghika, oprinduse la Saigon, îl întâlnește. Pe atunci era bolnav. Părintele Boher îi scrie de la Oubon, în nordul Thailandei, în noiembrie 1934: „Încă de la sosirea mea în Franța, medicii m-au condamnat, au voit să mă opereze; am refuzat deoarece operația nu mă putea vindeca și îmi putea fi fatală. După 6 luni petrecute în Franța, am voit să revin în misiune pentru a muri acolo urmând visul oricărui misionar. Nu am putut obține această autorizație din cauza stării mele de sănătate. Apoi a sosit o scrisoare de la Episcopul meu cerândumi să accept un post pe care îl acceptasem altă dată; circumstanțele sunt în așa fel că superiorii mei

de la Paris m-au autorizat să revin în misiune. Rolul meu depășește forțele umane deoarece este vorba de repararea ruinelor materiale și morale acumulate de zece ani.” Îi cere astfel ajutorul Mons. Ghika, mai ales pentru dezvoltarea școlilor catolice. „Școli! Școli!”, exclamă el. „Fără îndoială, am putea abandona școlile noastre guvernului, care ar prelua conducerea, dar atunci vom avea profesori păgâni și nu am avea drepturi de intervenţie în școli decât într-o foarte discretă măsură. Ce să spun, acești domni știu foarte bine ceea ce s-a făcut în Franța pentru învățământul privat... astfel că trebuie să fim prudenți cu ei și mai ales... independenți... să avem profesorii noștri creștini și să putem să-i menținem.” Vladimir Ghika îi răspunde pe 19 decembrie, dar din păcate nu avem această scrisoare. Păr. Boher îi scrie din nou în ianuarie 1935 (pe atunci poșta circula pe vapor, ceea ce explică aceste lungi intervale pentru răspuns): „Am fost foarte impresionat de sentimentele părintești afectuoase de care îmi dați dovadă; mulțumesc și pentru intenția pe care o aveți de a ușura disperarea mea. Mulțumită lui Dumnezeu, mulți nori – spirituali – încep să se risipească. Creștinătatea începe să renască. Mulți creștini reiau drumul Bisericii, sacramentele și devoțiunile sunt mai frecventate.

Scrisoarea părintelui Boher adresată lui Vladimir Ghika (ianuarie 1935)

Fie Inima Preasfântă binecuvântată. Sărbătoarea Crăciunului a numărat 600 de împărtășanii (1100 de creștini în total!). Din păcate, starea sănătății nu este la înălțimea sarcinii, deoarece ieșind din biserică m-am simțit rău și de atunci nu miam revenit cu totul.” Părintele Boher rezistă totuşi încă 20 de ani, timp în care vede multe recolte spirituale răspândindu-se, dar și catastrofe. Părintele misionar continuă cu curaj opera sa până după ultimul conflict mondial, și nici numeroasele războaie locale, nici instaurarea regimurilor comuniste în aproape toate aceste țări nu pot împiedica grăunțele semănate de el şi de alţi misionari să dea roade, roade pe care le putem constata astăzi prin numărul din ce în ce mai ridicat de vietnamezi care frecventează bisericile catolice din... România. OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

LUNA MISIONARĂ EXTRAORDINARĂ OCTOMBRIE 2019

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

octombrie misionar

Luna octombrie a fost aleasă de Sfântul Părinte ca lună extraordinară a misiunilor pentru întreaga Biserică Catolică. Scopul spiritual și pastoral al acestei luni misionare extraordinare este de a recunoaște și de a trăi convinși că misiunea este parte esențială a Bisericii.

ste o ocazie unică pentru noi toți: celebrarea centenarului scrisorii apostolice Maximum illud a Papei Benedict al XV-lea ne ajută să reaprindem ardoarea și pasiunea pentru misiunea lui Isus. A reînnoi din punct de vedere evanghelic misiunea este nu numai o obligație, ci și o temă de mare actualitate în situația lumii actuale. Convertind inima și mintea noastră, să devenim discipoli misionari, Duhul Sfânt ne împinge către lumea care nu îl cunoaște și nu îl iubește pe Isus, mort și înviat pentru mântuirea lumii. A pune misiunea ad gentes, în diferitele ei înțelesuri, în centrul vieții Bisericii și a recunoaște misiunea lui Isus drept inima și identitatea Bisericii ne va ajuta să înțelegem raportul dintre Dumnezeu și lumea pe care El a creat-o și a mântuit-o din iubire. Motoul acestei luni este Botezați și trimiși. Biserica lui Cristos în misiune în lume și însoțește logoul, indicând două caracteristici ale fiecărui creștin: botezul și trimiterea. Suntem invitați să reflectăm asupra darului botezului nostru, prin care am fost scufundați în bogăția vieții divine, în râul de har care nu seacă niciodată pentru că izvorăște din

moartea și învierea lui Cristos, care este cel mai mare act de iubire din istorie. Grație acestui dar, noi nu mai trăim după soarta păcatului și a morții, ci a harului și a comuniunii cu Dumnezeu și cu frații noștri. Suntem invitați să confirmăm identitatea noastre baptismală ca întâlnire personală cu Cristos viu. El ne trimite să fim martorii lui în lume. Într-adevăr, lumea este însetată de această viață genuină dumnezeiască. Nimeni nu este exclus de la iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care ne trimite în lume ca să atragă pe toți la sine. Logoul, ales de Sfântul Părinte, este bogat în semnificație: un glob transparent, îmbrățișat de o cruce misionară, ale cărei culori evocă cele cinci continente. Crucea îmbrățișează toată lumea și unește popoarele și creează adevărate legături între persoane cu Biserica Universală. Crucea este instrumentul de comuniune între Dumnezeu și lume pentru universalitatea misiunii noastre. Crucea este luminoasă și plină de culoare, semn al victoriei și al învierii. Globul este transparent pentru că acțiunea noastră de evanghelizare nu are bariere, nici limite. Crucea îmbrățișează pe fiecare om din lume și datorită crucii suntem

Logoul dedicat Lunii Extraordinare a Misiunilor - octombrie 2019

uniți, conectați și deschiși la comuniunea pentru misiune. Crucea este iubirea lui Isus, care nu cunoaște frontiere sau limite. Din cruce izvorăște botezul pentru mântuirea lumii, căreia suntem chemați să-i anunțăm Evanghelia lui Isus. Culorile crucii sunt cele cinci atribuite celor cinci continente: roșul este atribuit Americii, verdele Africii, albul Europei, galbenul Asiei și albastrul Oceaniei. Fiecare culoare are o semnificație simbolică: roșul evocă sângele martirilor de pe continentul american, sămânța pentru o viață nouă în credința creștină; este culoarea pasiunii misionarilor care, ajunși în acele țări, sunt interesați în mântuirea lumii de acolo. Și acum, este semnul suferinței acelor creștini care rămân fideli Evangheliei, în special, OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

octombrie misionar

în mijlocul încercărilor. Verdele este culoarea vieții, a naturii, a vegetației. Simbolizează creșterea și rodnicia, tinerețea și vitalitatea. Continentul african este chemat la armonie, chiar și în mijlocul deșertului și al suferinței. Verdele este și culoarea speranței, una dintre cele trei virtuți teologale. Albul este simbolul bucuriei și al începutului unei vieți noi în Cristos. Este culoarea Europei, care este chemată să își facă proprie forța Evangheliei, care a generat-o grație atâtor Biserici și sfinți. Galbenul este culoarea luminii care se alimentează din adevărata Lumină. Este culoarea Asiei, unde este născut Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Soarele care răsare din înălțimi. Albastrul este culoarea Oceaniei, formată din nenumărate insule, răspândite în Ocean. Este culoarea cea mai apropiată invizibilului și evocă viața divină și transcendența în raport cu tot ceea ce este pământesc. Este culoarea apei vieții care ne potolește setea și ne fortifică în drumul nostru către Dumnezeu. Mai mult, este culoarea cerului, semnul locuinței lui Dumnezeu cu noi oamenii. Îi mulțumim Sfântului Părinte Francisc, căci a voit să ne călăuzească cu această temă pe drumul pregătirii Lunii Misionare Extraordinare, octombrie 2019. Cardinalul Fernando Filoni, prefectul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor, în scrisoarea adresată tuturor episcopilor din lume, din 8 aprilie 2018, în spiritul fraternității Bisericii Universale, oferă unele sugestii care pot crea o atmosferă de celebrare misionară în țară și în fiecare dieceză. Aceste sugestii nu limitează spiritul de inițiativă locală, ci dimpotrivă, vor să le inspire creativitatea. 1. Organizarea unei celebrări diecezane sau naționale pentru deschiderea 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

Lunii Misionare Extraordinare, octombrie 2019. 2. Organizarea veghii misionare cu tema propusă de Sfântul Părinte. 3. Propunerea unei celebrări euharistice la nivel diecezan în duminica din Ziua Mondială a Misiunilor. 4. Propunerea ca mici grupuri de persoane sau de familii să se adune în case pentru recitarea Sfântului Rozariu cu intenție misionară, inspirați din originala intuiție a Venerabilei Pauline Jaricot, fondatoarea Operei Misionare Pontificale pentru Răspândirea Credinței. 5. Promovarea unui pelerinaj marian sau către un sanctuar în memoria sfinților martiri misionari.

6. Promovarea strângerii de fonduri din oferte și donații pentru susținerea muncii apostolice cu privirea la misiunea ad gentes și la formarea misionară. 7. Să se propună tinerilor o activitate publică pentru vestirea Evangheliei. 8. Organizarea unei celebrări diecezane sau naționale pentru încheierea Lunii Misionare Extraordinare, octombrie 2019. La nivel parohial, parohii pot avea multe alte inițiative, implicând copiii, tinerii și adulții cu scopul de a provoca pe toți creștinii să participe activ la inițiativa Papei Francisc. Exemplul său misionar trebuie să

octombrie misionar

ne motiveze pentru a redescoperi chintesența botezului nostru: darul vieții divine și sublima obligație misionară de a continua lucrarea lui Cristos în lume. Directorii diecezani pentru Operele Misionare Pontificale pot fi un punct de referință pentru oricine dorește să se implice în opera misionară de evanghelizare, în special preoții și cei care au răspundere asupra grupurilor pastorale sau în școli. Ca director național pentru Operele Misionare Pontificale, îmi doresc să văd o creștere în privința responsabilității misionare la noi în țară, care să depășească pe cea din anii trecuți. Vreau să fim

conștienți că numai un spirit misionar va da viață și dorință de angajament comunităților noastre creștine. Sfânta Fecioară Maria, misionară prin excelență, să ne mijlocească la Fiul ei Isus harul spiritului și al responsabilității misionare. La sfârșitul Lunii Misionare Extraordinare, octombrie 2019, să privim înapoi pentru a vedea cât de mult am făcut sau ne-am implicat pentru misiuni. Vă doresc un octombrie misionar plin de roade. Pr. Eugen Blaj, Director Național OMP

perele Misionare Pontificale exprimă slujirea lor adusă universalității ecleziale ca o rețea globală care-l susține pe Papa în angajarea sa misionară cu rugăciunea și caritatea creștinilor. Reînnoind sprijinul meu pentru aceste Opere, urez ca Luna Misionară Extraordinară din octombrie 2019 să contribuie la reînnoirea slujirii lor misionare aduse ministeriului meu. (Papa Francisc)

Misiunea Bisericii la popoare

u aceste sentimente, primind propunerea Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, convoc o Lună misionară extraordinară în octombrie 2019, cu scopul de a trezi mai mult conştiinţa lui missio ad gentes şi de a relua cu un nou elan transformarea misionară a vieţii şi a pastoraţiei. Ne vom putea dispune bine pentru asta, şi prin luna misionară din octombrie anul viitor, pentru ca toţi credincioşii să aibă la inimă cu adevărat vestirea Evangheliei şi convertirea comunităţilor lor în realităţi misionare şi evanghelizatoare; ca să crească iubirea faţă de misiune, care „este o pasiune pentru Isus, dar, în acelaşi timp, este o pasiune pentru poporul său”. (Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc cu ocazia centenarului promulgării scrisorii apostolice Maximum illud, despre activitatea desfăşurată de misionari în lume, 22.10.2017) Misiunea Bisericii în contexte umane, religioase şi culturale încă neimpregnate de Evanghelie presupune ca transmiterea credinţei să poată genera stiluri de viaţă personale, culturi şi modalităţi de convieţuire

socială făurite de bucuria evanghelică şi de valorile creştine. Credinţa creştină se exprimă ca misiune autentică atunci când este total angajată pentru mântuirea lumii. Mărturia carităţii, angajarea pentru pace şi dreptate, dialogul intercultural cu tradiţiile religioase respectând integral viaţa umană şi demnitatea sa, în special a celor mai săraci, structurează misiunea Bisericii în jurul vestirii Paştelui lui Isus Cristos. Missio ad gentes, indicată în Evangelii gaudium ca paradigmă a acţiunii pastorale ordinare a întregii Biserici, reprezintă ceea ce Papa Francisc ne cere să punem în centrul comemorării celor 100 de ani ai Scrisorii apostolice Maximum illud a predecesorului său Papa Benedict al XV-lea (30.11.1919). (Scrisoarea Cardinalului Fernando Filoni către Excelențele Ordinarii, 3.12.2017)

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserica misionară ECOURI MISIONARE

Petruța Banu alături de micuța Mary și de mama acesteia

Asante sana Kenya Text: Petruța Banu

ricât de mult am citit și m-am documentat înainte de a pleca în Kenya, realitatea și experiența trăite acolo sunt cu totul diferite față de ce mi-am imaginat în perioada pregătitoare plecării mele în misiunile catolice de pe tărâmul african. Pornind de la stilul de viață, unul extrem de simplu, ce este în opoziție cu seninătatea și bucuria pe care le transmit acești nomazi nu doar în cadrul Sfintelor Liturghii și terminând cu dorința de a progresa sunt doar câteva exemple pe care leam simțit, ca voluntar, în cele 2 luni și jumătate trăite în deșertul Chalbi și nu numai. În prima parte a experienței mele am lucrat la o mănăstire aflată într-un mic sătuc, foarte aproape de capitala Nairobi. Aici la mănăstire, principala mea activitate a fost să învăț postulantele să facă lumânări, 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

astfel încât prin această îndeletnicire ele să-și poată câștiga existența. Îmi voi aminti cu mult drag de aceste tinere fete care, aflate în perioada postulandatului, învățau și se rugau, mereu împreună, pentru a-l vesti pe Isus Cristos și a fi cât mai aproape de cei nevoiași. Pentru cea de-a doua perioadă am locuit în partea de nord a Kenyei, în mijlocul deșertului Chalbi, la misiunea catolică românească. Aici,

stând mai mult timp ca durată, am avut ocazia de a vorbi cu acești nomazi ai deșertului. Oameni la fel de calzi ca și clima africană. Un moment emoționant trăit acolo a fost botezarea finuței mele, Mary. Era al 8-lea copil al unei familii de nomazi, născută într-o manyata – coliba tradițională a tribului gabra, acoperită cu piei de animale și materiale textile. Botezul a avut loc sub cerul liber. Aproape tot satul a fost prezent la acest eveniment, a lipsit doar fastul european. Dacă la început micuța era agitată, odată primit botezul în cadrul Sfintei Liturghii celebrate de Pr. Aurelian Herciu, s-a liniștit. Un alt moment înduioșător rămâne cel al rozariului cu copiii din sat. Împreună cu seminariștii ne îndreptam spre parohie după jumuie (rugăciunea de seară). Drumul nefiind destul de lung, ne-am gândit să recităm rozariul. Când am ajuns în curtea bisericii au mai rămas de spus trei mistere. Copiii care tocmai au terminat orele de grădiniță au venit spre noi. Împreună cu ei am intrat în biserică și am continuat rozariul în kiswahili (limba locală), engleză și română. Nu au părăsit biserica până când nu s-a terminat rugăciunea. Gândul m-a dus la implicarea și efortul tuturor preoților misionari care, iată, acum se văd prin „faptele” copiilor.

„A

sante sana” (mulțumesc mult) acelor nomazi din Kenya că mi-au dat posibilitatea să înțeleg că bucuria și fericirea pot izvorî din simplitatea lucrurilor.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Un proiect necesar Biografiile episcopilor şi arhiepiscopilor (II)

eria „Biografii ale arhiepiscopilor de București” începe cu cea dedicată Arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar (1880-1954), ilustră personalitate a Bisericii noastre locale. Recuperarea memoriei sale istorice a început în anul 2003, atunci când Părintele profesor Anton Despinescu a publicat în numărul al doilea al revistei Pro Memoria un articol dedicat perioadei în care Alexandru Theodor Cisar a păstorit Dieceza romano-catolică de Iași (1920-1924). Acesta preluase conducerea Diecezei de Iași după o remarcabilă activitate pastorală la București (secretar al Arhiepiscopului Hornstein), la Seminarul diecezan Sfântul Duh, în Parohia Craiova și la Școlile arhiepiscopale Sfântul Andrei. În calitate de episcop de Iași, Alexandru Theodor Cisar a avut o misiune dificilă, aceea de refacere a diecezei, grav afectată de consecințele Primului Război Mondial – biserici distruse, cler insuficient, parohii vacante, seminarul gol etc. O altă realizare a sa a fost aceea de a avea raporturi exemplare cu autoritatea bisericească supremă de la Roma, din partea căreia a primit mereu recunoștință și ajutor. De exemplu, el a primit de la suveranii pontifi ajutoare materiale pentru susținerea orfelinatelor de la Hălăucești și Huși, precum și pentru unele parohii din Basarabia. Introducerea calendarului gregorian în Moldova, „pentru a

Text: Dr. Dănuț Doboș

fi în rând cu lumea catolică”, reprezintă o altă realizare a episcopului de Iași, Alexandru Theodor Cisar. Pentru multele sale realizări la Iași între anii 1920 și 1924, Episcopul Cisar a fost recunoscut drept „Păstorul bun al diecezei”. Astfel, abia instalat la conducerea Diecezei de Iași, el a avut inițiativa redeschiderii Seminarului Sfântul Iosif, apelând pentru susținerea seminariștilor la binefăcători din țară și străinătate. Cu prilejul vizitelor canonice în parohii și filialele acestora, episcopul este impresionat de viața plină de credință a multora, analizând la fața locului starea bisericilor și a caselor parohiale, nivelul de trai și aspirațiile credincioșilor. Cu mult curaj, el se opune abuzurilor și unor șicane ale administrației de stat, cu privire la învățământul religios în școli și la atentarea la bunurile bisericilor. De menționat faptul că Episcopul Cisar s-a înconjurat de colaboratori râvnici din rândul preoților, dând dovadă și de atitudine severă atunci când situația unor preoți, dascăli și credincioși o cerea. Totodată, păstorul Diecezei de Iași a apreciat la justa sa valoare tineretul, dorința sa fiind aceea ca tinerii să crească sănătos trupește și sufletește. Om de cultură plenar, episcopul a procurat, cu sacrificii financiare deosebite, material didactic pentru seminariști, preoți și pentru sine, achiziționând de la marile edituri din Occident cărți absolut necesare preoților și seminariștilor.

Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar

I-a impresionat pe contemporani prin cunoașterea unor limbi străine, fiind în corespondență particulară cu unii oameni de cultură celebri în perioada interbelică, situație care a contribuit la creșterea prestigiului Bisericii Catolice din România. În anul 1924, Episcopul Cisar este transferat la București, preluând funcția de arhiepiscop al Arhidiecezei, după demisia Arhiepiscopului Raymund Netzhammer. „Regret că trebuie să părăsim Eparhia de Iași, unde credeam că vom locui până la sfârșitul zilelor noastre”, scria Episcopul Alexandru Theodor Cisar în ultima sa scrisoare pastorală ieșeană. (va urma) OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

EXPOZIȚIE

„Orașul subteran. București, între sacru și profan” Palatul Șuțu – Muzeul Municipiului București. Vernisată pe data de 30.08.2018, expoziția va fi deschisă până la 3.11.2019. Mai multe detalii pe www.muzeulbucurestiului.ro.

SPECTACOL

Concert simfonic 10 octombrie, ora 19, Ateneul Român; dirijor, Christian Badea; solist, Mihai Ritivoiu. În program lucrările: Modest Musorgski, Preludiul operei Hovanşcina; Serghei Rahmaninov, Concertul nr. 1; Antonin Dvorak, Simfonia nr. 8.

Cărţi despre

Fecioara de la Lourdes în luna Sf. Rozariu

n primăvara anului 2019 au fost tipărite două volume despre Maica Domnului de la Lourdes, ce inaugurează o colecţie mai amplă de cărţi esenţiale dedicate subiectului apariţiilor Fecioarei Maria în grota Massabielle din Pirineii francezi. Primul volum, Henri Lasserre, Istoria Maicii Domnului de la Lourdes, nu reprezintă o noutate absolută pentru cititorii români, pentru că a mai fost tipărit la Iaşi, în anul 1885, în traducerea lui Gian Luigi Frollo, un profesor italian care preda la Universitatea din Bucureşti, autorul versiunii româneşti a imnului „Fecioara la munte”. Cel de-al doilea volum, René Laurentin, Apariţiile Fecioarei Maria la Lourdes. Relatare documentată, reprezintă traducerea din franceză a cărţii celui mai mare expert în istoria evenimentelor mariane din Pirineii francezi. Părintele

Laurentin a investit 20 de ani din viaţă ca să cerceteze în marile arhive ale Europei toate documentele despre Lourdes. Volumul acesta este o sinteză a amplelor sale studii. Pr. Cristian Florin Sabău, Preot greco-catolic Articolul integral poate fi citit pe site-ul www.actualitatea-crestina.ro

CARTE

Două eseuri despre paradis și o încheiere de Horia-Roman Patapievici Ed. Humanitas, 2018, 136 p., format 13x20 cm. Autorul mărturisește că tema vieții sale a fost dintotdeauna paradisul. Și că l-a căutat mereu. „ L-am căutat, fără să știu că îl caut, în toate formele de frumos la care, de-a lungul vieții, mintea și inima m-au făcut sensibil […].” 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

FILM

Cel mai mare dar de Juan Manuel Cotelo

n regizor de film călătorește în jurul lumii pentru a găsi noi idei pentru finalul filmului său, în dorința de a prezenta altceva decât finalul stereotip al filmelor western bazat pe răzbunare. Filmul poate fi vizionat începând cu 11 octombrie la Cinema AFI Cotroceni. Filmul este o invitație adresată tuturor oamenilor de a ierta, „mai ales pe cei care cred că ceea ce li s-a întâmplat lor nu mai are loc pentru iertare”.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfânta Tereza de Ávila Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Sfânta Tereza de Ávila (cca 1615)

de Peter Paul Rubens Pictură în ulei pe pânză. Dimensiune: 67 × 69 cm. Tabloul se află la Kunsthistorisches Museum din Viena.

n istoria Bisericii întâlnim numeroase personalităţi care au influenţat epoca în care au trăit şi care au contribuit, prin viaţa lor sfântă, la edificarea poporului lui Dumnezeu. Deşi unele dintre acestea au trăit cu multe secole în urmă, exemplul lor luminos de viaţă nu a fost uitat, iar virtuţile lor sunt invitaţii deschise în urmarea lui Cristos, cel care ne vrea pe toţi desăvârşiţi (cf. Mt 5,48). Una din marile personalităţi ale Bisericii Catolice şi ale culturii universale este Sfânta Tereza de Ávila (1515-1582), care a trăit în Spania secolului al XVI-lea, când această ţară traversa perioada sa istorică cea mai înfloritoare, nutrind planuri ample de cucerire. În acest context entuziasmant, şi această fiică a poporului spaniol a dorit o „expansiune” – aceea a prezenţei lui Cristos în rândul creştinilor şi al celor care s-au consacrat lui Dumnezeu prin călugărie. Tabloul realizat de renumitul artist flamand Rubens o reprezintă pe sfântă în anii deplinei maturităţi. În ciuda încercărilor pe care le-a avut de înfruntat în opera de reformare

a Ordinului Carmelitan, pe care le prezintă în scrierile sale, Sf. Tereza de Ávila are o privire luminoasă, caldă, încrezătoare şi pătrunsă de prezenţa tainică a lui Dumnezeu. Frumuseţea privirii este surprinsă prin contrastul luminos cu restul celorlalte elemente ale tabloului. Raza de lumină din partea stângă superioară este un simbol al Duhului Sfânt, cel care i-a inspirat fiecare alegere. Înveşmântată în hainele Ordinului Carmelitan, sfânta are în mână o pană de scris şi o carte, simboluri ale activităţii sale culturale.

Rubens

cel mai mare pictor flamand

eter Paul Rubens (1577-1640) a fost unul dintre cei mai importanţi artişti ai epocii baroce, creator a peste 1.400 de tablouri şi desene. Se remarcă prin portretele spectaculoase, ample, cu multe detalii expresive. A pictat numeroase tablouri de inspiraţie religioasă, precum şi scene mitologice sau personalităţi ale timpului său. Stilul său a influenţat artişti precum Watteau, Delacroix, Renoir.

Peter Paul Rubens, autoportret (1623)

OCTOMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

ARCB

Întrunirea Consiliului Pastoral

n data de 14 octombrie se va întruni Consiliul Pastoral al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, la inițiativa Arhiepiscopului Ioan Robu. Vor fi abordate teme precum activitățile și programele Centrelor Diecezane pentru Anul Pastoral 2019-2020, noile provocări pastorale pentru Arhidieceză. Aceasta este a doua întrunire a Consiliului Pastoral al ARCB din acest an, cealaltă s-a desfășurat la 25 februarie și a avut ca temă pregătirea vizitei Papei Francisc în țara noastră.

București

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

Procesiune www.librariasfiosif.ro

e 20 octombrie, de la ora 14.30 are loc procesiunea cu relicva Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, având ca punct de plecare monumentul Papei Ioan Paul al II-lea, din piațeta cu același nume, și ca punct de sosire Catedrala Sf. Iosif, unde se va celebra o sfântă liturghie solemnă.

ASCULTĂ RADIO MARIA Ziua Mondială a Misiunilor

Colectă pentru misiuni

e 20 octombrie, Biserica celebrează Ziua Mondială a Misiunilor. Cu această ocazie, în toate bisericile Arhidiecezei RomanoCatolice de București se va face o colectă specială destinată sprijinirii activităților misionare ale Bisericii Catolice.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2019

O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 10/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

LUNA MISIONARĂ EXTRAORDINARĂ, OCTOMBRIE 2019 Botezați și trimiși să dăm mărturie despre Cristos Dependențele – tendințe alarmante De ce să stăm la masă împreună?