Actualitatea creștină, nr. 5/2022 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 05/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

LUNA FLORILOR LUNA SFINTEI FECIOARE MARIA

Să ne lăsăm învinși de pacea lui Cristos! Pacea este posibilă, pacea este o datorie, pacea este prima responsabilitatea a tuturor! (Papa Francisc, @Pontifex, 17 aprilie 2022)

A asculta cu urechea inimii Martor al credinței și al adevărului

Familia este prima școală a valorilor umane, unde se învață buna folosire a libertății. Există înclinații formate în copilărie care impregnează adâncul unei persoane și rămân toată viața ca o emoție favorabilă față de o valoare sau ca un refuz spontan al anumitor comportamente. Multe persoane acționează toată viața într-o anumită manieră, pentru că ele consideră valabil acel mod de a acționa pe care l-au asimilat din copilărie. (Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 274)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 5/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Suflet tânăr

Hai la IDTC Ciofliceni 2022!!! Sinodalitate Știri/Anunțuri

Luna florilor – luna Sfintei Fecioare Maria VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 9 10 11 12 13

Evenimente Calea Crucii la Coloseum Vigilia Pascală în Catedrala Sf. Iosif Mesajul Urbi et Orbi al Papei Francisc Întâlnirea Consiliului prezbiteral Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Mesaj A asculta cu urechea inimii 16 Doctrină socială „Pacea mea v-o dau vouă”

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate A crede în sacramentul Căsătoriei SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei O casă este o biserică domestică 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Înnoirea pascală din suflete 25 Minuni şi sfinţi Mons. Vladimir Ghika 26 Biserica misionară Misionarul este un copil curios! 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Rainer Biemel

3 BIOGRAFIE

28 Martor al credinţei şi al adevărului CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Mesaj din partea Papei Francisc 33 Memorialul Ioan Paul al II-lea de la Constanța 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 5/2022

Mesajul redacției Numărul pe luna mai al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Luna florilor – luna Sfintei Fecioare Maria”, în care Înaltpreasfinția Sa îi invită pe cititorii revistei „să se bucure de «Trandafirul tainic», dar în același timp să ofere buchete de flori, naturale și spirituale, mamei cerești”. La paginile de Focus sunt consemnate următoarele articole: „Calea Crucii la Coloseum”, „Vigilia Pascală în Catedrala Sfântul Iosif ”, „Mesajul Urbi et Orbi al Papei Francisc”, „Întâlnirea Consiliului prezbiteral din ARCB în sesiunea de primăvară”. Paginile 14-15 ne îndeamnă să ascultăm „cu urechea inimii”. Pagina 16 este o pledoarie pentru pace: „Pacea mea v-o dau vouă.” La pagina 17 răsună chemarea: „Hai la IDTC Ciofliceni 2022!!!” Pagina 22 ne arată ce înseamnă „A crede în sacramentul Căsătoriei”. La pagina 23 se vorbește despre o casă ca o biserică domestică. Pagina 24 ne spune că „Înnoirea pascală din suflete” devine cântec de laudă. La pagina 25 aflăm că Vladimir Ghika este „«de gardă» pe 16 mai, pentru a ne ajuta!”. Pagina 26 ne prezintă misionarul ca pe un copil curios. La pagina 27 facem cunoștință cu Rainer Biemel. Paginile 28-31 vorbesc despre un „Martor al credinței și al adevărului”, respectiv Fericitul Anton Durcovici. La pagina 32 se află răspunsul Papei Francisc. Pagina 33 ne prezintă „Memorialul Ioan Paul al II-lea de la Constanța”, considerat „Primul memorial din România dedicat marelui papă polonez”. La pagina 35 este supus atenției tabloul „Învierea lui Cristos”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Luna florilor

luna Sfintei Fecioare Maria „Trandafir printre trandafiri, floare printre flori, Femeie între femei, doamnă între doamne. Trandafir de frumusețe cu aspect atrăgător, Floare de fericire și de har!”

maginile poetice de mai sus aparțin regelui Alfons X, numit Cel Înțelept (sec. al XIII-lea), într-o culegere de Cantigas de Santa Maria care o celebrează pe Maria pentru frumusețea ei ca un adevărat „trandafir”. Luna mai este una dintre cele mai frumoase luni ale anului. Natura este gata să înflorească în plinătatea exuberanței sale, activitatea tăcută a sevei din pomi și plante devine vizibilă ochilor noștri. Trandafirii și toate florile înfloresc. Mugurii lor își vor dezvălui treptat frumusețea secretă, încă ascunsă printre frunzele mici care îi învăluie, și în curând vor străluci în splendoarea culorilor lor. Pe bună dreptate luna mai este luna florilor. Luna mai se deschide cu amintirea Sfântului Iosif Muncitorul – ocrotitorul Mariei și tatăl purtător de grijă al lui Isus și, prin urmare, păzitorul promisiunilor lui Dumnezeu – și apoi întreaga lună se va consuma sub privirile Fecioarei Maria, Stăpâna noastră, Trandafirul mistic (Rosa mystica), cea care aduce Frumusețea în lume, luminează realitatea cu o lumină pură, cu

darul harului. Pe bună dreptate se spune că Preasfânta Fecioară Maria este „trandafirul” care s-a arătat în plinătatea timpului. Luna mai este prin excelență luna Mamei noastre cerești: „Fecioara Maria este cea mai frumoasă floare văzută vreodată în lumea spirituală”, scria Cardinalul Newman, ea este Regina sfinților, așa cum, în lumea naturală, trandafirul este regina

florilor. Fără strălucirea Fecioarei, lumea ar fi întunecată și omul ar fi cufundat într-o singurătate sumbră. Din acest motiv, o lună în memoria și cinstirea ei este un dar care trebuie descoperit. Sfântul Pius de Pietrelcina se bucura totdeauna la începutul lunii mai, când exclama plin de entuziasm: „Iată, luna Mamei noastre cerești a venit din nou!” MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Maria, „o roză-ntre îngeri, în cerul de sus” Iată și pentru noi din nou luna Mamei noastre cerești! Timp de secole, luna mai a fost dedicată prin excelență devoțiunii către Preacurata Fecioară Maria. Este cea mai frumoasă lună din an, datorită splendorii primăverii care o acoperă, și din acest motiv este consacrată celei pe care Biserica o cântă și o laudă ca fiind „Tota pulchra” (Toată frumoasă!). Este luna în care trandafirii înfloresc parfumat în căldura naturii, motiv pentru care luna este consacrată Celei pe care Biserica o invocă drept „Rosa mystica” (Trandafir tainic, mistic). Fericitul Cardinal John Henry Newman motivează astfel acest lucru în cartea sa Meditații și devoțiuni: „În luna mai pământul explodează de flori, de culori, de pajiști verzi după ce a trecut de la iarnă la primăvară, deci este un moment potrivit pentru a o întâmpina pe Fecioara Maria, care ar putea fi comparată cea mai frumoasă floare din paradis.” În trecut, în multe orașe și sate se obișnuia ca tinerii, copiii să aducă flori la altarul Fecioarei Maria: „lumini, cântece, rugăciuni și flori mici exprimau cu bucurie devoțiunea față de Sfânta Fecioară Maria, care ne apărea atunci ca Regina primăverii, primăvara naturii și primăvara sufletului” (Paul al VI-lea, Marialis cultus). Și repertoriul cântărilor noastre mariane exprimă această bucurie de a dărui flori reale și spirituale Mariei: „E mai, e mai, e luna mai,/ Cristos ne cheamă la altar. E mai, e mai, e luna mai,/ Răspundem toți la a sa chemare.” Și răspunsul care vine spontan: „Venim, o, Preacurată, cu inimi 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

iubitoare/să-ţi punem fiecare o floare pe altar./Şi alte flori frumoase, iubire şi credinţă,/parfum de umilinţă cu drag îţi oferim.” Și nu numai atât, ci dorința fierbinte ca toate să ajungă la tronul ei din cer: „Al nostru cânt răsune, s-ajungă pân’ la rai,/ La Maica Preacurată, în toată luna mai./Altarul Maicii Sfinte cu flori să-împodobim,/La ea în orice seară cu drag noi să venim.” „Buchetele de flori spirituale”, care ajung direct la inima Maicii Domnului, cu siguranță o fac să zâmbească de bucurie și să mijlocească binecuvântarea Fiului pentru copiii ei devotați. Luna mai este numită și luna harurilor și a gloriei Mariei, pentru că în această lună un belșug de haruri se revarsă asupra cinstitorilor ei. Ea mijlocește și garantează cu dragoste tot felul de haruri celor care sărbătoresc această lună: haruri de progres spiritual, de reînnoire a vieții, de convertire, haruri temporale pentru sănătate, pentru muncă, pentru studii, pentru familie. Dar luna mai, luna Mariei, din anul acesta se suprapune în întregime cu Timpul Pascal: „Din punct de vedere liturgic, luna mai aparține întotdeauna timpului pascal, timpul pentru «aleluia», al descoperirii misterului lui Cristos în lumina Învierii și a credinței pascale; și este timpul așteptării Duhului Sfânt, care s-a coborât cu putere asupra Bisericii născute la Rusalii. Tradiția Bisericii de a dedica luna mai Fecioarei Maria se încadrează bine în ambele contexte, cel «natural» și cel liturgic. Maria este, de fapt, cea mai frumoasă floare care a înflorit din creație, «trandafirul» care a apărut în plinătatea timpului, când Dumnezeu, trimițându-l pe Fiul

său, a dat lumii o nouă primăvară. În același timp, ea este protagonista, umilă și discretă, a primilor pași ai comunității creștine: Maria este inima spirituală a acesteia, pentru că însăși prezența ei în mijlocul discipolilor este o amintire vie a Domnului Isus și o garanție a darului Duhului său” (Benedict al XVIlea, Regina Coeli, 9 mai 2010).

Maria, Regina păcii În zilele noastre, în care domină teama și zgomotul armelor, ne încredințăm Reginei păcii și cerem mijlocirea și ocrotirea ei în fața primejdiei războiului: „Rugămu-ne-ndurărilor/Luceafărului mărilor:/Din valul ce ne bântuie,/Înalţă-ne, ne mântuie.” „În valea Iria, în luna lui mai, Fecioara Maria coboară din rai./ Ave, Maria, ave, Maria, ave, Maria!/ La tine, Fecioară, venim azi şi noi;/ Fereşte-ne, Mamă, de-un crâncen război.” Luna mai este luna Maicii Domnului, dar și a noastră. Ne-o spune același Sfânt Papă Ioan Paul al II-lea: „Luna mai ne încurajează să ne gândim și să vorbim despre ea (Maria) într-un mod special (...) de fapt, aceasta este luna ta.” O lună frumoasă și bogată în „oferte spirituale”: invit pe cititorii revistei Actualitatea creștină să se bucure de „Trandafirul tainic”, dar în același timp să ofere buchete de flori, naturale și spirituale, mamei cerești. Cu binecuvântarea noastră arhierească!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Nu încetați să priviți în sus

Twitter: @Pontifex

În luna mai, să ne ridicăm privirea către Maica lui Dumnezeu și să ne rugăm împreună Rozariul pentru a înfrunta împreună încercările acestui timp.

Viețile noastre și istoria lumii sunt între mâinile lui Dumnezeu. Încredințăm Inimii Neprihănite a Mariei Biserica, pe noi înșine și lumea întreagă.

Să-i cerem Mariei, Regina Cerului, să ne ajute să fim martori curajoși ai Celui Înviat în lume, în situațiile concrete ale vieții.

Pune-l pe Dumnezeu înaintea eului tău. Este pasul decisiv al vieții spirituale care nu este o colecție din meritele noastre și din faptele noastre, ci primirea umilă a lui Dumnezeu. Numai dacă ne golim de noi înșine îi lăsăm spațiu Domnului; numai dacă ne încredințăm lui ne regăsim pe noi înșine; numai fiind săraci în duh devenim bogați în Duhul Sfânt. Acest lucru este valabil și pentru Biserică. Nu salvăm pe nimeni, și nici chiar pe noi prin puterile noastre. Dacă mai întâi sunt proiectele noastre, structurile noastre și planurile noastre de reformă, vom cădea în funcționalism și nu vom aduce roade. Biserica este templul Duhului Sfânt. Isus a adus focul Duhului pe pământ și Biserica se reformează cu puterea rugăciunii, cu bucuria misiunii, cu frumusețea dezarmantă a sărăciei. Să-l punem pe Dumnezeu pe primul loc! (Papa Francisc, Omilie, 23 mai 2021)

Dar și Isus, asemenea viței și mlădițelor, are nevoie de noi. Poate ni se pare îndrăzneț să spunem asta, și atunci ne întrebăm: în ce fel are Isus nevoie de noi? Are nevoie de mărturia noastră. Rodul pe care trebuie să-l dăm ca mlădițe este mărturia vieții noastre creștine. Odată ce Isus a urcat la Tatăl, este datoria ucenicilor să continue să vestească Evanghelia, prin cuvânt și fapte. Și ucenicii – noi, ucenicii lui Isus – o fac dând mărturie despre iubirea sa: rodul care trebuie dat este iubirea. Atașați de Cristos, primim darurile Duhului Sfânt, și astfel putem să le facem bine celorlalți, să facem bine societății, Bisericii. După roadele sale se cunoaște copacul. O viață cu adevărat creștină dă mărturie despre Cristos. Trebuie să aducem în lume roadele bunătății, roadele carității, roadele păcii. (Papa Francis, Regina Caeli, 2 mai 2021)

Rugăciunea ne deschide la încrederea în Dumnezeu chiar în momentele dificile, ne ajută să sperăm împotriva tuturor evidențelor, ne susține în lupta zilnică. Nu este o fugă, nici un mijloc de a scăpa de probleme. Din contră, este unica armă de care dispunem pentru a păstra iubirea și speranța în mijlocul atâtor arme care răspândesc moartea. Nu este ușor să ridicăm ochii când suntem în suferință, dar credința ne ajută să învingem ispita de a ne întoarce spre noi înșine! Poate am vrea să protestăm, să ne strigăm suferința înaintea lui Dumnezeu: nu trebuie să ne fie teamă, chiar și aceasta este o rugăciune. Este o rugăciune pe care Dumnezeu o primește pentru că se naște dintr-o inimă rănită, iar Domnul ascultă mereu strigătul poporului său, și șterge lacrimile. Dragi frați și surori, nu încetați să priviți în sus. (Papa Francisc, Omilie, 16 mai 2021)

Twitter: @Pontifex

MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN

Întâlnire cu refugiații

ȘTIRI DIN VATICAN

Îndemn la uniformitate Papa Francisc i-a îndemnat pe catolicii siro-malabarezi care se opun introducerii unei Liturghii uniforme să facă „pasul dificil și dureros” de a accepta schimbarea.

Pe 2 aprilie, Papa Francisc a salutat un grup de refugiați de război ucraineni.

ntr-o scrisoare de trei pagini adresată membrilor Arhieparhiei de Ernakulam-Angamaly, Sfântul Părinte menționează că Sinodul Episcopilor Bisericii Catolice Răsăritene cu sediul în India a aprobat această decizie. Mai precizează că, începând cu 28 noiembrie 2021, data aleasă pentru tranziție, 34 de eparhii au decis să pună în aplicare decizia sinodală. „În mod regretabil, nu a fost cazul vostru”, a scris el în scrisoarea din 25 martie. „Ați ales în schimb să continuați să urmați forma voastră liturgică particulară, chiar dacă

după o reflecție atentă, în izolare față de restul Bisericii Siro-Malabareze.” Liturghia Bisericii Siro-Malabareze sau Sfânta Qurbana a fost subiectul unei dispute care a durat zeci de ani. Controversa este centrată pe o dezbatere cu privire la direcția pe care trebuie să o aibă preotul atunci când celebrează Liturghia. Papa a mai afirmat că dorește să ofere „un îndemn patern de a adera cu promptitudine la decizia sinodală privind forma de celebrare a Sfintei Qurbana înainte de Paștele din 2022, așa cum a fost stabilită de Sinod”.

Î Suveranul Pontif să se îndrepte ntâlnirea a avut loc înainte ca

spre aeroport pentru călătoria sa în Malta, în zilele de 2 și 3 aprilie. Grupul de 15 refugiați era format din mame și copii care au găsit refugiu în Italia după invazia Rusiei în țara lor. Printre refugiați se afla o mamă cu doi copii în vârstă de cinci și șapte ani. Ea a venit în Italia pentru o operație pe inimă pentru fiica ei. Sfântul Părinte s-a întâlnit cu grupul la Casa Santa Marta, reședința sa din Vatican, împreună cu Cardinalul Konrad Krajewski, elemozinier, care a fost trimis papal în Ucraina.

Nouă numire Papa Francisc a numit un nou cancelar al Academiei Pontificale de Științe și al Academiei Pontificale de Științe Sociale.

a 4 aprilie, Cardinalul Peter K. A. Turkson, în vârstă de 73 de ani, a primit această numire din partea Papei Francisc. Înainte a condus – în calitate de prefect – Departamentul în Slujba Dezvoltării Umane Integrale. În noua misiune îi urmează episcopului argentinian Marcelo Sánchez Sorondo, care va împlini 80 de ani, la 8 septembrie, și care a deținut aceste funcții din 1998. Peter K. A. Turkson este primul cardinal de origine ghaneză.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Vizita Papei în Malta Împreună pentru o lume mai unită L’Osservatore Romano, 2 aprilie 2022, p. 3

„A

ceastă vizită conferă o soliditate suplimentară relațiilor strânse și istorice între Malta și Sfântul Scaun, care în timp au fost din ce în ce mai mult întărite.” Acesta este unul dintre pasajele subliniate de către președintele republicii, George William Vella, în discursul său de bun venit către Papa Francisc. „Îmi amintesc clar – a spus președintele – că am menționat posibilitatea unei vizite din partea Sanctității Voastre încă din septembrie 2019, când m-ați primit la Vatican.” De atunci, însă, scenariul internațional s-a schimbat profund. Președintele a menționat pandemia, care încă mai continuă să afecteze lumea. Covid-19, a spus el, „ne-a învățat fără îndoială că trebuie să muncim mai mult pentru a consolida justiția socială, globală, în special împărtășirea de resurse, fie ele umane sau materiale”. Există „inegalități uriașe, nu numai la nivel economic, în ceea ce privește accesul la servicii medicale de bază – începând cu vaccinurile –, dar și în ceea ce privește munca, educația, mobilitatea, drepturile omului, libertatea de exprimare și democrația”. A doua schimbare majoră a venit din cauza conflictului din Ucraina. „La 75 de ani după cel de-al Doilea Război Mondial – amintește Vella –, Europa este în mod tragic martoră, încă o dată, la un război teribil.” În plus, președintele a reamintit

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Trenul pornește

că pandemia și războiul în Europa de Est nu sunt singurele crize care afectează lumea de astăzi. Există, de asemenea, o urgență climatică: „o ecologie vitală și durabilă poate fi doar ceea ce păstrează și hrănește dimensiunea umană, socială și de mediu”. Al treilea aspect crucial este imigrația ilegală în Mediterana. „Știm cât de profund simțiți această problemă”, a spus președintele Vella către Papa. „Cu toții vă simțim durerea și dezamăgirea de fiecare dată când sosesc migranții în condiții precare.” Important este să întoarcem pagina împreună și să promovăm solidaritatea la toate nivelurile. „Putem începe prin recâștigarea încrederii reciproce și să vorbim mai mult între noi. Putem începe cu mai multe schimburi intergeneraționale și mai mult dialog. Trebuie să consolidăm legătura dintre educație, predare și pace”, a conchis președintele.

ncepând cu 2 aprilie, după pauza impusă de urgențele sanitare, s-a reluat călătoria din Vatican către Castel Gandolfo și Albano Laziale, reședința de vară a papilor. O oportunitate unică de a cunoaște frumusețile rare ale vilelor papale, deschise publicului din 2014. În fiecare sâmbătă până pe 29 octombrie (cu excepția zilei de 16 aprilie, ajunul Paștelui și Paștele), și în datele suplimentare de luni, 25 aprilie și joi, 2 iunie, va fi posibil să petreceți o zi întreagă în natură, bucurându-vă de artă, dar și de mâncare bună. Călătoria cu trenul pornește de la gara din Vatican până la Albano Laziale, apoi continuă cu autobuzul până la vilele papale. (OR, 2 aprilie 2022, p. 11) MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS evenimente

Calea Crucii la Coloseum Pe 15 aprilie, în Vinerea Sfântă, peste 10.000 de oameni s-au adunat în fața Coloseumului din Roma pentru a se ruga împreună cu Papa Francisc pentru pacea în lume. Rugăciunile și meditațiile pentru cele 14 stațiuni au fost scrise de 15 familii.

ceastă tradiție a Căii Sfintei Cruci la Coloseum în Vinerea Mare provine din timpul pontificatului Papei Benedict al XIV-lea, care a condus Biserica din 1740 până în 1758. După o perioadă de întrerupere, tradiția a fost reluată în 1964 de Papa Paul al VI-lea. În timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, Calea Crucii la Coloseum a devenit un eveniment televizat la nivel mondial. În trecut, Papa însuși obișnuia să poarte crucea de la o stațiune la alta, în jurul Coloseumului, dar acum este purtată de diverse persoane. Printre cei ce 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

au purtat crucea în acest an s-au numărat o văduvă, o familie care a pierdut un copil, un tânăr cuplu căsătorit și o familie de misionari. Sfântul Părinte le-a cerut unor familii să scrie seria de rugăciuni și reflecții pentru cele 14 stațiuni, în baza experiențelor lor reale de a purta „cruci” dificile în viață, cum ar fi pierderea unui membru al familiei, infertilitatea, boala și handicapul, precum și migrația, dar care, de asemenea, caută speranța în credința lor. La cea de-a 13-a stațiune a avut loc un moment de reculegere: „În fața morții, tăcerea este mai elocventă decât cuvintele. Să ne oprim într-o

alea Crucii a fost reluată la Coloseumul din Roma după doi ani de restricții din cauza pandemiei. La final Sfântul Părinte s-a rugat astfel: „Părinte milostiv, Tu faci să răsară soarele atât peste cei buni, cât și peste cei răi. Nu abandona lucrarea mâinilor Tale, pentru care nu ai ezitat să îl predai pe singurul Tău Fiu, născut din Fecioară și răstignit sub Ponțiu Pilat. […] Ia-ne de mână, ca un Tată, ca să nu ne îndepărtăm de Tine. Întoarce inimile noastre răzvrătite către inima Ta, pentru ca noi să învățăm să urmăm planuri de pace. Inspiră-i pe adversari să își dea mâna și să guste iertarea reciprocă. Dezarmează mâna fratelui ridicată împotriva fratelui, pentru ca acolo unde este ură să înflorească înțelegerea. Fă ca niciodată să nu acționăm ca dușmani ai crucii lui Cristos, pentru ca să putem participa la gloria învierii Sale.”

tăcere rugătoare și fiecare persoană să se roage în inima ei pentru pacea în lume.” La această stațiune crucea a fost ținută de o ucraineancă și de o rusoaică. Cele două femei s-au cunoscut și s-au împrietenit în timp ce studiau asistența medicală și lucrau într-un campus universitar medical din Roma. Ele au declarat că astfel de prietenii sunt comune și că multe familii sunt formate din cele două naționalități. Războiul „este o tragedie care lovește ambele popoare. Sunt sigură că nici poporul ucrainean, nici poporul rus nu doresc acest război”, a declarat Irina, care este din Ucraina. Sursa: catholica.ro

FOCUS evenimente

„T

Vigilia Pascală în Catedrala Sf. Iosif Sâmbătă, 16 aprilie 2022, la ora 23.00, la Catedrala Sfântul Iosif a început Vigilia Pascală prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. Au concelebrat: ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, preoții catedralei, preoți invitați.

rimul Paște după ridicarea restricțiilor pentru prevenția coronavirusului a fost întâmpinat de un număr mare de credincioși prezenți în catedrală și în curtea acesteia, unde au putut urmări celebrarea pe ecranul special amenajat. „Cu această Vigilie Pascală celebrăm «noaptea cea mai luminoasă decât ziua»: lumina Învierii lui Cristos pătrunde cu strălucirea ei în întunericul lumii pentru a începe o nouă zi a omenirii. Prin marile simboluri ale focului, luminii și apei, liturghia solemnă a acestei nopți sfinte ne călăuzește prin marile

evenimente ale istoriei mântuirii. Învierea lui Cristos este victoria vieții asupra morții, a iubirii asupra urii; este faptul fundamental al eliberării noastre. Și noi suntem chemați să ne împărtășim din această bucurie și pace pascală. De aceea suntem aici, nu numai pentru a aminti evenimentul Învierii, dar pentru a-l trăi personal”, a subliniat ÎPS Aurel Percă la începutul omiliei. Arhiepiscopul de București a mai subliniat importanța botezului pentru viața de credință și semnificația reînnoirii promisiunilor de la botez. La finalul Vigiliei, ÎPS Aurel Percă le-a urat celor prezenți, și în numele

rebuie să ne renaștem! Trebuie să spunem din nou «da» botezului nostru: aceasta este chemarea acestei minunate nopți de Paști. Noi, prin botez, am fost întăriți și cufundați în actul de iubire al Celui Răstignit: și această iubire este în noi începutul vieții care răsare și care într-o zi va străluci pe deplin în și cu Cristos cel înviat. Botezul ne face să participăm personal și real la Paștele Domnului «în direct», nu ca amintire, dar ca și cum am fi contemporani cu Cristos! Devenim oameni pascali, creștini care trăiesc Paștele, și nu numai oameni care sărbătoresc! Lui Cristos Înviat îi deschidem acum ușa inimilor noastre, pentru ca apa botezului și reînnoirea promisiunilor de la botez să ne redea viața de iubire.”

episcopilor și al preoților, „sărbători fericite și binecuvântate și pline de darurile pascale ale lui Cristos”. „Cu această bucurie în suflet pentru învierea Domnului și pentru că ne-a ajutat Domnul să fim din nou împreună în catedrală și să revenim la celebrările de odinioară, solemne, cu participare mare de credincioși, încheiem această Vigilie sfântă, dar Paștele continuă. Simțim mai mult ca oricând că avem nevoie de bucurie, de liniște, pace, și primul loc unde le găsim este la Cristos, care vine în inima noastră și ne spune, cum le-a spus și femeilor sfinte și apostolilor, «Pace vouă».” (sursa: arcb.ro) MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS evenimente

„N

Mesajul Urbi et Orbi al Papei Francisc La 17 aprilie, în ziua Învierii Domnului, Papa Francisc a rostit mesajul Urbi et Orbi, un mesaj pledoarie pentru pace, în care face referire la Ucraina, dar și la alte țări măcinate de războaie, precum Liban, Siria și Irak, Libia, Yemen, Myanmar.

a începutul mesajului a spus: „Isus, Cel Răstignit, a înviat! El vine în mijlocul celor care-l plâng, încuiați în casă, plini de frică și neliniște. El vine printre ei și spune: «Pace vouă!» (In 20,19). Le arată rănile de la mâini și de la picioare, rana din coastă: nu e o fantomă, este chiar El, același Isus care a murit pe cruce și a zăcut în mormânt. În fața privirilor neîncrezătoare ale ucenicilor, el repetă: «Pace vouă!» (v. 21)”. În continuare, referindu-se la realitatea războiului a afirmat: „Chiar și privirile noastre sunt neîncrezătoare, în acest Paște în timp 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

de război. Prea mult sânge am văzut, prea multă violență. Și inimile noastre s-au umplut de teamă și de neliniște, în timp ce atâția frați și surori ai noștri au trebuit să se închidă înăuntru pentru a se apăra de bombe. Ne este greu să credem că Isus a înviat cu adevărat, că a învins cu adevărat moartea. Ar fi oare o iluzie? Un rod al imaginației noastre?” Având în vedere situația din Ucraina, Sfântul Părinte a formulat următorul îndemn: „Să fie pace în martirizata Ucraină, atât de greu încercată de violență și de distrugerea războiului crud și lipsit de sens în care a fost târâtă. În această

u, nu este o iluzie! Astăzi, mai mult ca oricând, răsună anunțul pascal atât de drag Orientului creștin: «Cristos a înviat! Adevărat a înviat!» Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de El, la sfârșitul unui post care pare să nu se mai termine. Am lăsat în urmă doi ani de pandemie, care au lăsat urme grele. Era momentul să ieșim împreună din tunel, mână în mână, punând împreună forțe și resurse… În schimb, arătăm că în noi persistă încă spiritul lui Cain, care se uită la Abel nu ca la un frate, ci ca la un rival, și se gândește cum să-l elimine. Avem nevoie de Răstignitul Înviat ca să credem în victoria iubirii, să sperăm în reconciliere. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de El, ca să vină în mijlocul nostru și să ne mai spună: «Pace vouă!»”

noapte teribilă de suferință și moarte să răsară în curând zorile noi ale speranței! Vă rog, să nu ne obișnuim cu războiul, să ne angajăm cu toții să cerem cu glas puternic pacea, de la balcoane și pe străzi! Cei care au responsabilitatea națiunilor să asculte strigătul de pace al oamenilor.” În încheierea mesajului său, Papa Francisc a formulat o dorință de pace care să îi cuprindă pe toți oamenii: „Frați și surori, să ne lăsăm pătrunși de pacea lui Cristos! Pacea este posibilă, pacea este o datorie, pacea este responsabilitatea principală a tuturor!” Sursa: magisteriu.ro

FOCUS EVENIMENTe

Întâlnirea Consiliului prezbiteraL În data de 6 aprilie 2022, ora 11.00, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a convocat Consiliul prezbiteral din Arhidieceză pentru sesiunea de primăvară, la Palatul Arhiepiscopal din București.

upă salutul de bun venit și după rugăciunea Adsumus Sancte Spiritus, Păstorul Arhidiecezei a prezentat ordinea de zi a reuniunii și a moderat întregul program. Pe parcursul a două ore și jumătate, s-au prezentat și s-au dezbătut subiecte de actualitate din viața Bisericii locale, dar și din viața Bisericii Universale. Pentru început, s-a acordat o atenție sporită Anului Pastoral în curs, dedicat sacramentelor inițierii creștine. Pe rând, toți părinții decani au putut interveni și au subliniat importanța

catehezelor despre Sfântul Botez, Sfântul Mir și Euharistie în aceste timpuri delicate pe care le trăim. A urmat o prezentare a procesului sinodal din ARCB, când părintele referent diecezan cu sinodul a prezentat câteva aspecte pozitive care se pot deja întrezări din drumul sinodal local și s-a reamintit că prin cele șapte fișe puse la dispoziție de Echipa sinodală diecezană, prezente pe site-ul Arhidiecezei, www.arcb.ro, se urmărește o antrenare mai intensă a acestei perioade. Înainte de agapa frățească, care a oferit din nou tuturor

e ordinea de zi au urmat și alte teme, la fel de importante: prezentări și precizări economic-administrative; un curs de formare pentru lectorii din parohii; organizarea unei întâlniri cu reprezentanți din toate asociațiile, mișcările, grupurile laice din ARCB; massmedia locală în centrul atenției; faza preprocesului pentru cazurile matrimoniale; prezența refugiaților din Ucraina pe teritoriul ARCB; precizări despre sărbătorile apropiate: Duminica Floriilor, Joia Sfântă, Învierea Domnului; evenimente diecezane viitoare: sfințirea unui nou preot pentru ARCB, Întâlnirea Mondială a Familiilor, Întâlnirea Diecezană a Tinerilor etc. Întreaga întâlnire s-a desfășurat într-o atmosferă de colaborare, deschidere și prietenie sacerdotală.

participanților posibilitatea de a continua aprofundarea unor subiecte, Arhiepiscopul Aurel Percă i-a invitat pe toți membrii consiliului prezbiteral la un moment de rugăciune în capela din Palatul Arhiepiscopal. Rugăciunea Ora medie din capelă s-a încheiat cu binecuvântarea Păstorului Arhidiecezei și cu exprimarea bucuriei de a ne întâlni cu întreaga familie sacerdotală din ARCB, în Joia Sfântă, la Liturghia Crismei, la ora 9.00, în Catedrala Sf. Iosif. Consiliul prezbiteral este format din episcopul auxiliar, vicarul general, vicarii episcopali, cancelarul diecezan. Are rolul de a-l ajuta pe episcop în conducerea diecezei și tratează chestiuni care țin de viața Bisericii locale. Pr. Daniel Bulai Sursa: arcb.ro MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

BUCUREȘTI

Cateheză Marți, 5 aprilie, în Parohia Sf. Anton de Padova (Colentina), Pr. Fabian Măriuț a ținut o cateheză despre Anul Pastoral „Familia Amoris Laetitia”. În biserică a fost prezentă icoana Sfintei Familii de la Nazaret, ca etapă a unui pelerinaj prin toate parohiile Arhidiecezei. SLATINA

RECULEGERE Pe 2 aprilie, la Slatina a avut loc o zi de reculegere, cu tema despre iertare, pentru adolescenții și tinerii din decanatul Craiova, fiind prezent și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. SLATINA

CATEHEZĂ Duminică, 3 aprilie, Pr. Emil Moraru, responsabilul Oficiului Pastoral pentru Cateheză al ARCB, a fost prezent în Parohia Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Slatina, ținând o cateheză despre sacramentele inițierii creștine. Între altele, a subliniat importanța Euharistiei și raportul dintre aceasta și viața concretă.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

Procesiune pe străzile Capitalei

Cateheză despre Sinod

Duminică, 10 aprilie, a avut loc la București tradiționala procesiune pentru a marca sărbătoarea Floriilor.

entru a marca sărbătoarea Floriilor, duminică, 10 aprilie, pentru prima dată după declanșarea pandemiei, a avut loc la București tradiționala procesiune de Florii, la care au luat parte credincioși, persoane consacrate şi preoţi din comunităţile şi parohiile romano-catolice din București și împrejurimi. A fost pentru prima dată când ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a condus procesiunea de Florii pe străzile Capitalei, dat fiind că Paștele 2020 a fost celebrat în condițiile stării de urgență, iar Paștele 2021, în condițiile stării de alertă. Procesiunea a început la ora 15.00, în Piața „Fericitul Vladimir Ghika” de lângă Biserica Franceză (Preasfânta Inimă a lui Isus), cu sfințirea ramurilor, și s-a încheiat la Catedrala Sfântul Iosif, în care s-a celebrat Sfânta Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București.

Pe 3 aprilie a avut loc o cateheză în Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția).

ateheza s-a desfășurat după Sfânta Liturghie de la ora 11.00 și a fost susținută de părintele paroh Cristinel Țâmpu. Aceasta a avut ca temă Sinodul. În cadrul catehezei, părintele paroh a evidențiat temele acestuia – comuniune, participare, misiune – și a subliniat importanța îndemnului de „a merge împreună” ca Biserică și întreg popor al lui Dumnezeu, ascultând inspirațiile Duhului Sfânt şi aprofundând Cuvântul lui Dumnezeu. După cateheză, majoritatea celor prezenți s-au arătat dornici de „a merge împreună”, de a trăi mult mai autentic viața creștină, de a se implica concret și de a-și descoperi rolul în interiorul Bisericii.

Seară de rugăciune Pe 6 aprilie, în Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus s-a celebrat o seară de rugăciune ca pregătire la sărbătoarea Învierii Domnului.

ugăciunea a fost condusă de părintele paroh Nicolaie Farcaș. La celebrarea care a început la ora 20:00 au participat mai mulți credincioși, în special familii tinere. Momentul de rugăciune a început cu Calea Crucii, care a avut în vedere și tema Sinodului. A urmat apoi o meditație despre patru personaje prezente în relatarea Pătimirii lui Isus după Sfântul Luca: Iuda, Petru, tâlharii și Iosif din Arimatea. Aceștia ne pot învăța cum să ne apropiem de Isus în celebrarea Misterului Pascal.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Vizită în comunitatea Barbu Lăutaru Pe 8 aprilie, PS Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a vizitat comunitatea credincioșilor din parohia greco-catolică Blaj III (Barbu Lăutaru).

Misiuni populare Între 4 și 10 aprilie au avut loc în parohia Mircești misiuni coordonate de către Pr. Felician Tiba.

ilele de misiuni, intitulate „Săptămâna familiei”, s-au desfășurat la inițiativa părintelui paroh Iulian-Eugen Kropp. La Liturghia de încheiere a fost prezent şi PS Petru Sescu, Episcop auxiliar de Iaşi. Pr. Felician Tiba a abordat mai multe teme referitoare la familie, pornind de la crearea omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, apoi crearea omului ca bărbat şi femeie și chemarea lor la viaţa de familie. O altă temă s-a referit la Isus Cristos şi relaţia sa cu familia. Ultimele două teme au tratat despre rolul familiei în Biserică şi în favoarea Bisericii.

izita PS Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a avut loc cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor. Parohia Blaj III (Barbu Lăutaru) are hramul „Sfântul Apostol Andrei și Fericitul Episcop Ioan Suciu”. Episcopul Cristian a oficiat rugăciunea Calea Crucii, animată de tinerii și copiii parohiei, însoțiți de părintele paroh Ioan Hoca și părintele viceparoh Ciprian Ioan Suciu. Episcopul auxiliar le-a transmis credincioșilor prezenți binecuvântarea Cardinalului Lucian Mureșan și a urat mulți și sfinți ani membrilor comunității, îndemnându-i să păstreze vie amintirea prezenței

Papei Francisc în mijlocul lor, pe 2 iunie 2019. La sfârșitul celebrării, părintele paroh Ioan Hoca a mulțumit tuturor pentru prezența și comuniunea în rugăciune pe drumul Postului Mare, subliniind că vizita Sfântului Părinte în Barbu Lăutaru continuă să inspire noi acțiuni pastorale pentru binele sufletelor credincioșilor din parohie.

Israel

Filipine

Italia

Apel la pace

Îndemnul episcopului

„Persoanele sunt adevărata bogăție”

Patriarhii și conducătorii Bisericilor prezente la Ierusalim au denunțat atentatele care au lovit diferite locuri din Țara Sfântă în ultimele două săptămâni. Aceste violențe au provocat mai mult de 12 morți și numeroși răniți. De asemenea, patriarhii și conducătorii Bisericilor și-au exprimat condoleanțele lor familiilor victimelor recentelor atentate teroriste, asigurându-le de rugăciunea lor pentru fiecare și pentru cei răniți. Totodată au lansat și un apel la pace.

Mons. Pablo Virgilio David, episcop de Kalookan și președinte al episcopatului, îi îndeamnă pe alegătorii filipinezi să nu se joace cu viitorul țării și să-și exercite datoria morală votând pentru candidați competenți la viitoarele alegeri generale și locale din 9 mai. De asemenea, a mai spus că inacțiunea în politică nu aduce progresul. Un alt lucru pe care l-a afirmat a fost acela de a lupta împotriva indiferenței și de a se îngriji pentru bunăstarea celorlalți.

Conferința Episcopală Italiană evocă într-un mesaj tragedia angajaților care decedează la locul de muncă și subliniază importanța unei culturi care este atentă față de celălalt. Mesajul se intitulează „Persoanele sunt adevărata bogăție” și se adresează instituțiilor și întreprinderilor italiene cu ocazia sărbătorii de 1 mai. În mesaj se spune: „O țară care încearcă să se refacă pozitiv din criză nu-și poate fonda creșterea economică pe sacrificiul zilnic de vieți umane.” MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate mesaj

A asculta cu urechea inimii

n mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale, celebrată anul acesta pe 29 mai, Papa Francisc a pus accentul pe verbul „a asculta”. La începutul mesajului, Sfântul Părinte arată că „anul trecut am reflectat asupra necesității de «a merge și a vedea» pentru a descoperi realitatea și a o putea relata pornind de la experiența evenimentelor și de la întâlnirea cu persoanele. Continuând pe această linie, doresc acum să îndrept atenția spre un alt verb, «a asculta», decisiv într-o gramatică a comunicării și condiție a unui dialog autentic”. De asemenea, a mai spus că „pierdem capacitatea de a asculta pe cel pe care-l avem în fața noastră, fie în țesătura normală a raporturilor zilnice, fie în dezbaterile despre cele mai importante teme ale trăirii civile. În același timp, ascultarea cunoaște o nouă dezvoltare importantă în domeniul comunicativ și informativ, prin diferitele oferte de podcast și chat audio, confirmând că ascultarea rămâne esențială pentru comunicarea umană”. Pornind de la cuvintele unui medic ilustru care a spus că cea mai mare nevoie a ființelor umane este „dorința nemărginită de a fi ascultați”, Sfântul Părinte a arătat că această dorință „interpelează pe oricine este chemat să fie educator sau formator, sau desfășoară oricum un rol de comunicator: părinții și profesorii, păstorii și lucrătorii pastorali, lucrătorii din informație 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

și cei care prestează un serviciu social sau politic”. Încă din Vechiul Testament se pune accentul pe ascultare, prin rugăciunea „Shema’ Israel – Ascultă, Israel” (Dt 6,4) sau, în Noul Testament, prin cuvintele Sfântului Paul care spune: „credința vine din ascultare” (Rom 10,17). Suveranul Pontif mai spune în mesajul său: „Ascultarea corespunde stilului umil al lui Dumnezeu. Este acea acțiune care îi permite lui Dumnezeu să se reveleze ca Acela care, vorbind, îl creează pe om după chipul său, și ascultând îl recunoaște ca interlocutor propriu. Dumnezeu îl iubește pe om”, „îi adresează Cuvântul”, „«își apleacă urechea» pentru a-l asculta”. În continuare, Papa Francisc a vorbit despre comunicarea gratuită a lui Dumnezeu la care omul este invitat să răspundă prin ascultare: „Domnul îl cheamă explicit pe om la o alianță de iubire, pentru ca el să poată deveni pe deplin ceea ce este: chip și asemănare a lui Dumnezeu în capacitatea sa de a asculta, de a primi, de a da spațiu celuilalt. În fond, ascultarea este o dimensiune a iubirii.” În mesaj se mai spune: „Pentru aceasta Isus îi cheamă pe discipolii săi să verifice calitatea ascultării lor. «Vedeți, așadar, cum ascultați» (Lc 8,18): așa îi îndeamnă după ce a relatat parabola semănătorului, lăsând să se înțeleagă că nu este suficient a asculta, trebuie făcut bine acest lucru. Numai cel care primește

Cuvântul cu inima «frumoasă și bună» și îl păstrează cu fidelitate aduce roade de viață și de mântuire (cf. Lc 8,15). Numai acordând atenție celui pe care-l ascultăm, la ceea ce ascultăm, la cum ascultăm, putem crește în arta de a comunica, al cărei centru nu este o teorie sau o tehnică, ci «capacitatea inimii care face posibilă proximitatea» (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 171)”. Mai departe, Sfântul Părinte a atras atenția asupra surzeniei interioare, despre care spune că este „mai rea decât cea fizică” și a îndemnat la a asculta cu urechea inimii, deoarece „ascultarea nu se referă numai la simțul auzului, ci la toată persoana. Adevăratul sediu al ascultării este inima. Regele Solomon, deși foarte tânăr, s-a dovedit înțelept pentru că a cerut Domnului să-i dea «o inimă care ascultă» (1Rg 3,9). Și Sfântul Augustin invita la ascultarea cu inima (corde audire), la primirea cuvintelor nu exterior în urechi, ci spiritual în inimi: «Să nu aveți inima în urechi, ci urechile în inimă.» Și Sfântul Francisc de Assisi îndemna pe frații săi să «aplece urechea inimii»”.

Biserică și societate

Ascultarea este, de asemenea, condiția unei bune comunicări. Sfântul Părinte a mai vorbit și despre ceea ce nu constituie o adevărată ascultare, referindu-se la a trage cu urechea, dar și la a vorbi pe la spate. O altă denaturare a ascultării este situația în care nu se comunică deloc, atunci când în loc de dialog are loc un duolog, un monolog pe două voci. „Ascultarea este primul ingredient indispensabil al dialogului și al bunei comunicări.” Referindu-se la jurnalism, Papa Francisc a spus că „nu se face un bun jurnalism fără capacitatea de a asculta. Pentru a oferi o informație solidă, echilibrată și completă este necesar de a asculta îndelung. Pentru a relata un eveniment sau a descrie o realitate într-un reportaj este esențial a ști să se asculte, dispuși chiar de a schimba ideea, de a modifica propriile ipoteze de pornire”. Sfântul Părinte a mai adresat îndemnul de a exercita „arta discernământului”: „De fapt, numai dacă se iese din monolog se poate ajunge la acea concordanță de voci care este garanție a unei adevărate comunicări. A asculta mai multe surse, «a nu se opri la primul local» – așa cum învață experții meseriei – asigură credibilitate și seriozitate informațiilor pe care le transmitem. A asculta mai multe voci, a ne asculta, și în Biserică, între frați și surori, ne permite să exercităm arta discernământului, care apare mereu drept capacitatea de a ne orienta într-o simfonie de voci.” Vorbind despre truda ascultării, a amintit cuvintele cardinalului Agostino Casaroli care se referea la un „martiriu al răbdării”, „necesar pentru a asculta și a fi ascultați în tratativele cu interlocutorii mai dificili, cu scopul de a obține cel mai

bun bine posibil în condiții de limitare a libertății. Dar și în situații mai puțin dificile, ascultarea cere mereu virtutea răbdării, împreună cu capacitatea de a ne lăsa surprinși de adevăr, fie el și numai un fragment de adevăr, în persoana pe care o ascultăm. Numai uimirea permite cunoașterea”. Papa Francisc a mai subliniat două realități cu care se confruntă societatea, una fiind ceea ce el numește „infodemia”, apărută în perioada pandemiei, generată de neîncrederea acumulată față de „informația oficială”, și cealaltă fiind realitatea prejudecăților despre migranți. În primul caz, a îndemnat la ascultarea în profunzime, „mai ales a dificultăților sociale mărite de încetinirea sau de încetarea multor activități economice”. Iar în celălalt caz, a îndemnat să se asculte istoriile migranților: „Trebuie să fie cunoscut că fiecare dintre ei are un nume și o istorie. Mulți jurnaliști buni fac deja asta. Și mulți alții ar vrea să facă asta, numai dacă ar putea. Să-i încurajăm! Să ascultăm aceste istorii! Apoi fiecare va fi liber să susțină politicile de migrație pe care le va considera mai adecvate pentru propria țară. Dar vom avea în fața ochilor, în orice caz, nu niște numere, nu niște invadatori periculoși, ci fețe și istorii de persoane concrete, priviri, așteptări, suferințe ale bărbaților și femeilor care trebuie ascultați.” Mai departe se spune în mesaj: „Și în Biserică există atâta nevoie de a asculta și de a ne asculta. Este darul cel mai prețios și rodnic pe care-l putem oferi unii altora. Noi, creștinii, uităm că slujirea ascultării ne-a fost încredințată de Cel care este auditorul prin excelență, la opera căruia suntem chemați să participăm. «Noi trebuie să ascultăm prin urechea lui Dumnezeu, dacă vrem

să putem vorbi prin Cuvântul său.» Așa ne amintește teologul protestant Dietrich Bonhoeffer că prima slujire care trebuie dată celorlalți în comuniune constă în a le da ascultare. Cine nu știe să-l asculte pe fratele, foarte repede nu va mai fi capabil să-l asculte nici pe Dumnezeu. În acțiunea pastorală, cea mai importantă lucrare este «apostolatul urechii». A asculta, înainte de a vorbi, așa cum îndeamnă apostolul Iacob: «Fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire» (1,19). A da gratuit un pic din propriul timp pentru a asculta persoanele este primul gest de caritate. De puțin timp a fost demarat un proces sinodal. Să ne rugăm pentru ca să fie o mare ocazie de ascultare reciprocă. De fapt, comuniunea nu este rezultatul strategiilor și al programelor, ci se edifică în ascultarea reciprocă între frați și surori. Ca într-un cor, unitatea nu cere uniformitatea, monotonia, ci pluralitatea și varietatea vocilor, polifonia. În același timp, fiecare voce din cor cântă ascultând celelalte voci și în relație cu armonia ansamblului. Această armonie este creată de compozitor, dar realizarea sa depinde de simfonia tuturor și a fiecărei voci.” În încheiere, Papa Francisc a mai spus: „Având conștiința de a participa la o comuniune care ne precedă și ne include, putem redescoperi o Biserică simfonică, în care fiecare este în măsură să cânte cu propria voce, primind ca dar pe cele ale celorlalți, pentru a manifesta armonia ansamblului pe care îl compune Duhul Sfânt.”

Citiți mesajul integral pe www.magisteriu.ro MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate doctrină socială

acea vine, e adevărat, din crucea lui Cristos, dar nu se naşte din ea (Raniero Cantalamessa, predică în prima duminică din Advent 2014). Vine de mai departe. Pe cruce Isus a distrus zidul păcatului şi al duşmăniei care împiedica pacea lui Dumnezeu să ajungă la om.

Întâlnirea internațională de rugăciune pentru pace (20 octombrie 2020, Roma)

„Pacea mea v-o dau vouă” Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

„J

ustificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am obţinut, în credinţă, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu” (Rom 5,1-2). Timpul Pascal reprezintă un timp de bucurie și recunoștință față de Dumnezeu. Moartea lui Isus pe cruce și învierea Sa glorioasă este momentul în care Răscumpărătorul împlineşte opera răscumpărării. „Cristos Isus, care pentru noi a fost făcut de Dumnezeu înţelepciunea, dreptatea, sfinţenia şi mântuirea” (1Cor 1,30), pentru noi! Doar primind acestea vom descoperi adevărata pace. Pacea vine, e adevărat, din crucea lui Cristos, dar nu se naşte din ea (Raniero Cantalamessa, predică în prima duminică din Advent 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

2014). Vine de mai departe. Pe cruce Isus a distrus zidul păcatului şi al duşmăniei care împiedica pacea lui Dumnezeu să ajungă la om. Izvorul ultim al păcii este Treimea. „O, Treime fericită, ocean de pace!”, exclamă liturgia într-un imn al său. Așadar pacea se naște în sânul unei comuniuni: Preasfânta Treime. „Responsabililor statelor le spunem: să lucrăm împreună la o nouă arhitectură a păcii. Să ne unim forţele pentru viaţă, sănătate, educaţie, pace. A venit momentul de a utiliza resursele folosite pentru a produce arme tot mai distructive, făcătoare de moarte, pentru a alege viaţa, a îngriji omenirea şi casa noastră comună. Să nu pierdem timp” (Apel pentru pace semnat de participanții la întâlnirea internațională de rugăciune pentru pace, 20 octombrie 2020) . În aceste zile de har și lumină să ne amintim de un alt moment, ce a

dorit să readucă în atenție „munca în echipă” de realizare a păcii. La data de 20 octombrie 2020, în Piazza del Campidoglio, din Roma, organizată de aceeași Comunitate a Sfântului Egidiu, a avut loc o ceremonie publică. Numele acestui eveniment este cât se poate de sugestiv: „Nimeni nu se salvează singur – pace și fraternitate”. În spiritul fratern al întâlnirilor de la Assisi au participat la acest moment de rugăciune în lupta pentru pace: Papa Francisc, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, diverși lideri ai religiilor și președintele italian Sergio Mattarella. Manifestarea a fost restricționată în ceea ce privește numărul de participanți, fiind organizată în așa fel încât să se reducă la minimum riscul infectării cu noul coronavirus. Cu toate acestea, momente de rugăciune au fost organizate conform diferitelor tradiții religioase în mai multe locații în același timp – creștinii s-au rugat în bazilica Aracoeli, evreii în sinagoga din Roma, musulmanii, budiștii și alte religii orientale s-au rugat în locații puse la dispoziție de Muzeele Capitoline. Adevărată pace și fraternitate.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Hai la IDTC Ciofliceni 2022!!!

ragi tineri, vă salut cu drag! Luna aceasta, ne îndreptăm atenția spre evenimentul anului pastoral: Întâlnirea Diecezană a Tineretului, de la Ciofliceni. Sper că au ajuns spre voi suficiente informații și că ați reușit să vă înscrieți. Dacă încă nu ați făcut-o, înscrierile continuă. Fie că v-ați înscris, fie că încă mai discerneți, iată câteva motive pentru care va merita să fiți acolo: În primul rând, va fi o sărbătoare a tinerilor diecezei. Ne vom întâlni adolescenți și tineri din toate cele 6 decanate ale Arhidiecezei. Evenimentul este pregătit de tineri pentru tineri, vom veni cu idei noi și actualizate, așadar, multe surprize. Vor fi în mijlocul nostru episcopii diecezei, preoți, persoane consacrate. Vom avea ocazia ca, în spirit sinodal, să construim o comuniune interactivă! Va fi o sărbătoare a bucuriei! Vom vorbi despre BUCURIE. Vom găsi împreună motivele pentru a-i spune lui Isus că este bucuria noastră! Ne vom bucura unii de alții și vom observa cum putem fi o bucurie pentru

cei de lângă noi. Pandemia ne-a cam luat această bucurie. La IDTC o vom regăsi cu siguranță! Va fi o sărbătoare plină de acțiune! Deja pregătirile sunt în toi: pregătim ateliere de lucru, activități formative, seri recreative, momente spirituale. Din nefericire, timpul va trece foarte repede, dar așa este când te simți bine. Uiți de timp. Dar vom rămâne cu amintiri frumoase și vom pleca mai edificați. Și cu batistuțele ude, unii nu vor dori să mai plece! Va fi o sărbătoare a Sanctuarului marian de la Ciofliceni! Maria, Regina Carmelului, ne așteaptă și ne va împărtăși ospitalitatea ei prin gazdele noastre, călugării carmelitani, care mereu primesc cu drag pe toți oaspeții care le calcă pragul. Haideți la IDTC! Dacă ați participat în 2014, știți despre ce vorbesc. Dacă nu, va fi un eveniment pe care nu-l veți uita niciodată. Sper, încă o amintire din această viață, pentru care a meritat orice efort. Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Iertarea lui Dumnezeu este singura care șterge răul, dezamorsează ranchiuna, restabilește pacea în inimă. Să revenim la Dumnezeu, la iertarea sa! (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Sunt o persoană bună, mai am nevoie de Dumnezeu şi de religie?

esigur! Oamenii fără credinţă în Dumnezeu pot face mult bine. Cu toate acestea, Domnul se foloseşte de calităţile pe care le avem tot de la El, pentru a aduce binele prin noi în lume. Aşa că Dumnezeu se foloseşte şi de persoanele necredincioase, dar cu valori, pentru a continua lucrarea sa în lume. Fie că acceptăm sau nu, binele pe care îl facem este tot o reflecţie a bunătăţii, a iubirii şi a generozităţii lui Dumnezeu. Primul scop al vieţii noastre nu este să facem binele, ci să fim persoane bune, adică să reflectăm ceva din bunătatea lui Dumnezeu. Şi de aceea este nevoie să o cerem de la El. E mai bine să nu ştim cum lucrează prin noi, altfel începem să atribuim roadele doar acţiunilor noastre. Dacă ne dorim să dăruim ceva din această bunătate a Sa, să-i cerem în fiecare dimineaţă ca întâlnirile, munca şi cuvintele pe care le dăruim să fie ceva din bunătatea Lui. Dacă reuşim asta, îmi place să cred, aşa cum a spus un prieten al meu, că suntem o bucăţică din inima Tatălui. Sr. Gabriela Lungu fcJ

MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR sinodalitate

Să mergem împreună pe o cale verde

„P

rovocarea urgentă de a ocroti casa noastră comună cuprinde preocuparea de a uni toată familia umană în căutarea unei dezvoltări sustenabile și integrale, deoarece știm că lucrurile pot să se schimbe. Creatorul nu ne abandonează, nu dă niciodată înapoi în proiectul său de iubire, nu se căiește că ne-a creat. Omenirea însă are capacitatea de a colabora pentru a construi casa noastră comună.” (Papa Francisc, Laudato si’, art.13) În contextul Sinodului, Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului vine în întâmpinarea tinerilor, dar nu numai, cu o nouă inițiativă care abordează o temă civilă de actualitate: grija responsabilă față de mediul înconjurător. Toți cei care doresc să se implice o pot face fie prin voluntariat, fie prin reciclarea materialelor utilizate, dar care pot fi refolosite. Scopul proiectului este multiplu: dezvoltarea simțului de responsabilitate pentru îngrijirea mediului înconjurător, facilitarea unui mediu formativ prin voluntariat, conștientizarea importanței materialelor reciclabile și manipularea selectivă a deșeurilor casnice. Se dorește dezvoltarea proiectului și promovarea lui la cât mai multe persoane, pentru a deveni o acțiune comună, în spirit sinodal. Astfel, tinerii, persoanele consacrate și părinții parohi sunt invitați să se alăture inițiativei și să selecteze materialul reciclabil (maculatură, 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

carton, peturi, doze, sticlă, folie, baterii sau aparate electrocasnice) pe care voluntarii îl vor colecta și redirecționa spre centrele de colectare din zona București. Cum ne putem implica concret în acest proiect? Prin voluntariat sau prin colectare la domiciliu. Voluntarii interesați pot găsi informații despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească, modalitățile de implicare, avantajele pe care le oferă participarea la proiect, precum și formularul prin care se pot înscrie pe site-ul Centrului Diecezan: www.cdpt.ro/voluntariat. Cei care doresc să sprijine această nobilă cauză socială, prin colectare, tot la aceeași adresă pot găsi informații despre cum trebuie să realizeze colectarea și care este persoana cu care pot intra în legătură pentru ridicarea materialului reciclabil. De asemenea, pe parcursul campaniei, pe pagina de Facebook a Centrului Diecezan vor fi propuse diferite acțiuni pe aceeași tematică, desfășurate de diverse hipermarketuri. Informații suplimentare despre proiect: Pr. Marian Blaj, coordonator principal – 0765458272 Mail: cdptbucurești@gmail.com „Nu trebuie să credem că aceste eforturi nu vor schimba lumea. Aceste acțiuni răspândesc un bine în societate care produce mereu roade dincolo de cât se poate constata, pentru că provoacă în sânul acestui pământ un bine care tinde mereu

să se răspândească, uneori în mod invizibil. În afară de asta, exercitarea acestor comportamente ne redă sensul demnității noastre, ne conduce la o profunzime existențială mai mare, ne ajută să simțim că merită să trecem prin această lume”. (Papa Francisc, Laudato si’, art. 212) CDPT

SUFLET TÂNĂR

CURIOZITĂȚI

O imagine, un gând

idică ochii și privește cerul, căci El te va privi înapoi. Deschide brațele și primește îmbrățișarea, căci El te va cuprinde cu iubire.

Dăruiește-ți inima, căci El o va prețui cu adevărat. Andreea Lazăr

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Fer. Nunzio Sulprizio (5 mai)

Știai că:

Reflecție

Despre muncă

a în orice an, dacă primim sprijinul vremii, sărbătorim munca, cinstindu-i un grătar. Chiar dacă anul acesta nu am avut noroc și de o zi liberă, bucuria acestei clipe poate fi observată cu ochiul liber pe tot întinsul patriei. Din păcate însă, nu pare că am vrea să cinstim cu adevărat munca și în alte zile ale anului. Din păcate, munca este privită, de cele mai multe ori, doar ca o sursă de venit, ca un loc în care ești obligat să mergi 40 de ore pe săptămână pentru a primi un salariu. Nu mă înțelegeți greșit, nu e nimic rău în a fi plătit pentru munca depusă, dar nu ar trebui să fie suficient. Munca poate oferi și spiritului roadele sale. Gândiți-vă la un pictor care își varsă în tablourile sale părți din sufletul său, pentru a crea

o operă de artă. El se va strădui și va lupta să facă cea mai bună versiune a tabloului respectiv, nu doar o bucată de pânză colorată suficient pentru a se vinde. Știu, o să spuneți că nu toți avem locuri de muncă atât de distractive. Dar ce vă oprește să le faceți să fie? Poate greșeala este fix aceasta: lipsa de mândrie în propria muncă. Personal, eu respect mai mult un casier care se chinuie să își facă meseria din ce în ce mai bine decât un doctor bazat și autosuficient. Cel dintâi va avea mereu multe de câștigat, pentru că el își formează un spirit tânăr, dispus să învețe, să se transforme pe sine într-un membru din ce în ce mai valoros al societății. Cel din urmă este doar un om care preferă să se comporte ca și cum ar fi mort. Rafael Ropotă

• Tatăl său moare când Nunzio avea doar trei ani, iar când avea şase ani, îşi pierde şi mama? Rămas orfan, rămâne cu bunica dinspre mamă, o femeie fără ştiinţă de carte, dar care l-a învăţat pe băieţaş evlavia către Maria. După trei ani, rămâne şi fără această bunică. Apoi a intrat ucenic la atelierul de fierărie al unui unchi al său, un om violent şi beţiv, unde a îndurat multe bătăi şi umiliri. • Tânărul Nunzio Sulprizio a murit la vârsta de doar 19 ani? • Ultimele lui cuvinte, înainte de a muri, au fost: „Cât esti de frumoasă, cât de frumoasă eşti, Marie!”, cu privirea aţintită spre o icoană a Maicii Domnului? • Rămăşiţele lui pământeşti sunt venerate azi la Pescosansonesco (provincia Pescara), într-un sanctuar modern? Raluca Jibu

MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Activitatea CDPT

4-7 august 2022 – Zilele Diecezane ale Tineretului

upă o așteptare de 8 ani, adolescenții, tinerii și lucrătorii pastorali de tineret se pot bucura de Zilele Tineretului în Arhidieceza de București! Ultima ediție a avut loc în anul 2014, în Popești-Leordeni. În 2019 trebuia să se desfășoare următoarea ediție, însă evenimentul vizitei Papei Francisc la București (31 mai 2019) a determinat amânarea cu încă un an. Pandemia de coronavirus care a urmat în anii 2020 și 2021 a fost un alt factor care a cauzat amânarea din nou a evenimentului diecezan. Întrucât evenimentul similar, dar cu amploare națională, care urma să se desfășoare la Cheile Grădiștei, județul Brașov, în perioada 1-4 septembrie a.c. nu se mai poate desfășura din cauza

incertitudinilor sociale actuale, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Aurel Percă, vom susține un eveniment de talie mai mică, dar deosebit de important pentru Arhidieceză. Deja pregătirile sunt în toi, de asemenea și înscrierile. Cei care doresc informații despre evoluția pregătirilor au la dispoziție căile de comunicare ale Centrului Diecezan: site (www.cdpt.ro/evenimentemajore), Facebook (Întâlnirea diecezană a tineretului catolic), Instagram (@cdptbucuresti). Așadar, organizatorii Întâlnirii Diecezane a Tineretului Catolic vă dau întâlnire și vă așteaptă cu drag să deveniți parte din evenimentul principal al anului pastoral 2021-2022!

România

Italia

INTC 2022 se amână

Concurs pentru logoul Jubileului

Printr-un comunicat din 22 martie, membrii Comisiei Naționale pentru Pastorația Tineretului, alături de PS Virgil Bercea, președintele comisiei, și PS Cristian Dumitru Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, au anunțat decizia de a amâna evenimentul național planificat în perioada 1-4 septembrie 2022. Motivele principale au fost dificultatea organizării unui astfel de eveniment în contextul crizei sanitare, dar și al situației socio-politice.

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări a lansat un concurs pentru realizarea logoului oficial al Anului Sfânt. Concursul este deschis tuturor și se va încheia la data de 20 mai. Condițiile sunt: simplitate, intuitivitate, unicitate, originalitate, să fie inedit și coerent cu mesajul teologic al Jubileului din 2025. Mai multe detalii pot fi găsite pe site-ul oficial al evenimentului, unde pot fi încărcate și propunerile realizate: www.iubilaeum2025.va.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

În această perioadă Centrul Diecezan își concentrează atenția pentru pregătirea activităților din cadrul Zilelor Diecezane ale Tineretului.

„Să mergem împreună pe o cale mai verde!” Proiect nou - detalii pe www.cdpt.ro/ voluntariat.

CDPT

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Roberta Filip Sr. Paula Iosif Raluca Jibu Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Rafael Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Apele de la Meriba (Ex 20,1-13)

iii lui Israel, toată adunarea, au sosit în pustiul Sin în luna întâi şi poporul a locuit la Cadeş. Adunarea n-avea apă şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. Poporul s-a certat cu Moise şi au zis: „De-am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! De ce aţi adus comunitatea Domnului în pustiul acesta? Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă-devie, nici rodii, nici apă de băut?” Moise şi Aaron au plecat de la comunitate la intrarea cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat

gloria Domnului. Domnul i-a zis lui Moise: „Ia toiagul şi adună comunitatea, tu şi fratele tău, Aaron! Vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor şi va da apă! Fă să iasă astfel apă din stâncă şi să dea de băut comunităţii şi animalelor lor!” Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum i se poruncise. Moise şi Aaron au adunat comunitatea înaintea stâncii. Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Va ieşi oare apă pentru voi din stânca aceasta?” Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă multă, aşa încât au băut comunitatea şi animalele lor. Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Pentru că nu aţi crezut

Ia toiagul şi adună comunitatea, tu şi fratele tău, Aaron! Vorbiţi stâncii înaintea ochilor lor şi va da apă! (Ex 20,8) în mine ca să mă sfinţiţi înaintea fiilor lui Israel, de aceea nu voi veţi duce comunitatea aceasta în ţara pe care le-o dau.” Acestea sunt apele de la Meriba, unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul şi el s-a sfinţit între ei.

De colorat:

A deschis stânca şi au izvorât ape care s-au revărsat ca un râu în pământ uscat. (Ps 105,41)

MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

A crede în sacramentul Căsătoriei În Căsătoria creștină se întrepătrund atât elementul natural, care derivă din creație, cât și cel supranatural, care izvorăște din harul răscumpărării în Cristos. Prin urmare cununia nu este ceva pur uman, e mult mai mult. Text: Pr. Fabian Măriuţ

u luna mai se deschide, în linii mari, şirul nunţilor din anul în curs. În ultimii doi ani, celebrarea tainei cununiei a fost suspendată, amânată, reprogramată de multe cupluri de logodnici din motive lesne de înţeles. A sosit însă momentul reevaluărilor, ori al pornirii din nou la drum. Când la căpătâiul vieţii în doi, ori în centrul vieţii de familie, se află taina cununiei, atunci Cristos operează din interiorul legăturii de iubire a soţilor. De fapt, nu putem vorbi de sacrament dacă nu intră în joc şi fiorul credinţei. Cum am putea vorbi de sacrament fără a ne raporta la Cristos cel viu, la Duhul Sfânt care dă viaţă! În Căsătoria creștină se întrepătrund atât elementul natural, care derivă din creație, cât și cel supranatural, care izvorăște din harul

răscumpărării în Cristos. Prin urmare, cununia nu este ceva pur uman, e mult mai mult, e reprezentarea în viaţa cuplului a legăturii dintre Cristos şi Biserică. Dacă s-ar rezuma căsătoria la o realitate strict umană, oricât de bună ar fi ea, energiile sale ar rămâne strict umane. Ce-ar fi dacă un preot ar fi considerat doar pentru calităţile sale umane, pentru puterile sale omeneşti şi nu petru harul cu care a fost înveşmântat? La fel, cum le-am cere soţilor să trăiască unitatea şi nedespărţirea căsătoriei dacă totul se rezumă la capacităţile lor umane? Una dintre strategiile diavolului este aceea de a strecura în minţi şi suflete ideea că sunt suficiente puterile omeneşti. Că e îndeajuns ca un bărbat şi o femeie să trăiască în înţelegere, să fie de acord unul cu altul. Aşa apare riscul de a

În această frumoasă și nobilă aventură, un bărbat și o femeie care au calităţi limitate și, poate, multe defecte își pun viața în comun, dorind să se angajeze la un drum de iubire reciprocă. 22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

transforma căsătoria, cum ar spune Papa Francisc, „într-un ONG de binefacere” de genul: „tu îmi faci bine mie, eu îţi fac bine ţie”. În ziua în care unul sau altul începe să piardă ceva din al său 50% – că doar sunt egali! – atunci va trebui să facă orice ca să recupereze pierderea. Atât timp cât căsătoria este tratată asemenea unei afaceri umane va fi supusă fragilităţii, va fi lăsată în bătaia ispitelor, a greutăţilor, a diferenţei de caracter, a modului diferit de a vedea educarea copiilor etc… Harul sacramental le dă puterea de a trăi la înălţimea idealului pe care Cristos l-a parafat cu cuvintele: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

O casă este o biserică domestică Cateheza Papei Francisc din 13 noiembrie 2019 a avut în centrul ei un cuplu de soți, Priscila și Acvila, și exemplul lor de credință dovedită prin ospitalitatea pe care i-au oferit-o nu doar apostolului Paul, ci și altora.

Și voi, laicilor, aveți responsabilitatea, datorită botezului vostru, să faceți să înainteze credința.

Text: Iulia Cojocariu

a începutul catehezei, Papa Francisc a menționat faptul pe care îl relatează cartea Faptele Apostolilor legat de apostolul Paul, care „ca un evanghelizator neobosit ce este, după șederea la Atena, continuă răspândirea Evangheliei în lume. O nouă etapă a călătoriei misionare este Corintul, capitala provinciei romane Ahaia, un oraș comercial și cosmopolit, datorită prezenței celor două porturi importante”. Făcând referire la capitolul 18 din Faptele Apostolilor, Sfântul Părinte a spus că „Paul găsește ospitalitate la un cuplu de soți, Acvila și Priscila (sau Prisca), obligați să se mute de la Roma la Corint după ce împăratul Claudiu a poruncit expulzarea evreilor (cf. Fap 18,2)”. În continuare a arătat că „acești soți dovedesc că au o inimă plină de credință în Dumnezeu și generoasă față de ceilalți, capabilă să facă loc celor care, ca și ei, fac experiența condiției de străin. Sensibilitatea lor îi face să se descentreze pentru a practica arta creștină a ospitalității (cf. Rom 12,13; Evr 13,2) și să deschidă porțile casei lor pentru a-l primi pe apostolul Paul. Astfel, primesc nu doar pe evanghelizator, ci și vestea pe care o aduce cu

el: Evanghelia lui Cristos care «este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede» (Rom 1,16). Și pornind din acest moment casa lor se impregnează de parfumul Cuvântului «celui viu» (Evr 4,12) care însuflețește inimile”. Un alt lucru pe care l-a evidențiat Papa Francisc a fost acela că „Acvila și Priscila împărtășesc cu Paul și activitatea lor profesională, adică confecționarea de corturi. Într-adevăr, Paul aprecia mult munca manuală și o considera ca un spațiu privilegiat al mărturiei creștine (cf. 1Cor 4,12) și o modalitate de a se susține fără a fi o povară pentru alții (cf. 1Tes 2,9; 2Tes 3,8) sau pentru comunitate”. Mai departe a vorbit despre ospitalitatea celor doi soți, care au deschis ușile casei lor „nu doar apostolului, ci și fraților și surorilor în Cristos. Într-adevăr, Paul poate să vorbească despre «comunitatea din casa lor» (1Cor 16,19), care devine o «casă a Bisericii», o «domus ecclesiae», un loc de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu și de celebrare a Euharistiei”. Papa Francisc a mai spus că Acvila și Priscila părăsesc orașul Corint pentru a merge la Efes împreună cu apostolul Paul, iar de aici

vor ajunge la Roma „și vor fi destinatarii unui elogiu frumos pe care apostolul îl inserează în Scrisoarea către romani”. Sfântul Părinte a încheiat spunând: „Să cerem Tatălui să răspândească Duhul său asupra tuturor cuplurilor creștine pentru ca, după exemplul lui Acvila și al Priscilei, să știe să deschidă ușile inimilor lor lui Cristos și fraților și să transforme casele lor în biserici domestice. O casă este o biserică domestică.” MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Înnoirea pascală din suflete

Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ești și care erai./ Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia ta/ și timpul ca cei morți să fie judecați/ și să dai răsplată slujitorilor tăi, profeților și sfinților/ și celor care se tem de numele tău,/ și să-i nimicești pe cei care distrug pământul. (Ap 11,17-18)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

tmosfera sărbătorilor pascale este cu totul specială. Celebrările acestor sărbători atât de emoționante și dătătoare de pace sufletească sunt însoțite de lumina strălucitoare a zilelor, de vegetația multicoloră a parcurilor, a pădurilor și a câmpurilor, de zumzetul plin de viață al gâzelor și ciripitul încântător al păsărilor. Într-o astfel de atmosferă, Învierea Mântuitorului, Înălțarea Lui plină de măreție în slava cerească și Revărsarea Duhului Sfânt asupra noastră capătă o putere de semnificație aparte. În sufletele și în viețile noastre care au cunoscut rănile păcatului, precum și urmele răutății și ale disprețului celor pe care convertirea noastră i-a părăsit, se revarsă plinătatea harului Învierii 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

Domnului și sunt transformate de lucrarea dătătoare de lumină și de viață a Duhului Sfânt. Simțind în adâncul ființelor noastre înnoirea, harul învierii, se trezește în noi un sentiment de bucurie și de recunoștință. O cântare care exprimă cel mai bine ceea ce simțim în aceste zile de har este cea intonată de ființele (îngeri și oameni) care, potrivit Cărții Apocalipsei, înconjoară tronul lui Dumnezeu și pe cel al Mielului. Atunci când glasul din cer a proclamat: Acum au venit mântuirea și puterea, împărăția Dumnezeului nostru și puterea Unsului său, pentru că a fost aruncat afară acuzatorul fraților noștri; ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit viața până la moarte, mulțimile din jurul tronului

divin au început să intoneze pline de mulțumire și recunoștință: Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ești și care erai, căci ai instaurat puterea ta cea mare și ai început să domnești. Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia ta și timpul ca cei morți să fie judecați și să dai răsplată slujitorilor tăi, profeților, și sfinților și celor care se tem de numele tău, mici și mari, și să-i nimicești pe cei care distrug pământul. După un astfel de elogiu, mulțimile nu pot să nu se întrebe: Cine nu se va teme, Doamne, și nu va preamări numele tău? Căci numai tu ești sfânt! Toate națiunile vor veni și se vor prosterna înaintea ta pentru că ai făcut cunoscute judecățile tale. Într-adevăr, cine nu se va teme și nu va preamări acum Numele Domnului?

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Mons. Vladimir Ghika

BIOGRAFIE

„de gardă” pe 16 mai, pentru a ne ajuta!

B Fericitul Vladimir Ghika Canonizare: ne rugăm!** Beatificare: 31.08.2013 Venerabil: 27.03.2013 Procesul: 26.10.2002 Moartea: 16.05.1954 Nașterea: 25.12.1873

iserica promovează cultul sfinților pentru a favoriza sfințirea poporului lui Dumnezeu, astfel încât credincioșii să fie edificați de exemplul lor și susținuți de mijlocirea lor (cf. can. 1186 din Codul de Drept Canonic). Numai acei slujitori ai lui Dumnezeu care sunt înscriși în Catalogul Sfinților sau al Fericiților de autoritatea competentă a Bisericii se bucură de cult public (cf. can. 1187). Acesta este deci sensul proclamării de către Biserică a anumitor creștini ca „sfinți”: să ofere poporului sfânt al lui Dumnezeu exemple și mijlocitori. Odată cu canonizarea, sfântul poate fi venerat în mod public în toată Biserica din întreaga lume și în toate formele de cult liturgic oficial al Bisericii. Faima internațională a Fericitului martir Vladimir Ghika, dovedită prin numeroasele mesaje sosite la Postulatura Cauzei, continuă faima de care se bucura în timpul vieții. Dacă atunci se grăbea să meargă oriunde pentru a ajuta, și acum va mijloci pentru fiecare dintre noi dacă îi cerem ajutorul cu încredere. Canonizarea ar deschide și mai mult creștinilor accesul la mijlocirea sa. „Cea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinți: aceea de-a le semăna. De ce n-am încerca să trăim ca ei, fie şi numai o zi, de ziua lor, în acea zi consacrată şi binecuvântată de Biserică, în care sunt «de gardă» pentru a ne ajuta?” spunea Monseniorul. Fericite Vladimir Ghika, roagă-te pentru noi!

info * vedeți mai multe pe www.vladimirghika.ro. ** Dacă ați beneficiat de haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea Fericitului Vladimir Ghika vă rugăm să ne faceți cunoscut evenimentul, astfel ne ajutați să înaintăm în procesul de canonizare: Postulatura Cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, Str. General Berthelot 19, 010164 București, România, tel.: +4021 2015400, postulatura@vladimirghika.ro.

„Prinț în lume și, printr-o chemare și mai înaltă, preot în Biserica lui Isus Cristos” (Jacques Maritain)

ăscut în ziua de Crăciun la Constantinopol (astăzi Istanbul – Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika şi al Alexandrinei Moret de Blaramberg. A avut patru fraţi şi o soră, el fiind penultimul. Având idealul de diplomat în minte, se pregătește împreună cu fratele mai mic, Dimitrie, în Franța. Însă Dumnezeu l-a orientat spre un alt ideal. După ce face profesiunea de credință catolică în 1902, la Roma, studiază filosofia și teologia Sfântului Toma de Aquino. În 1923 este hirotonit preot la Paris, și îndeplinește multe misiuni în Franța și în întreaga lume. Din 1939 va rămâne în România, unde va da și suprema mărturie de credință în timpul regimului stalinist din anii ’50. A murit în faimă de sfințenie la Jilava.

MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Evanghelizare în zona Burgabo

Misionarul este un copil curios! Text: Pr. Ștefan Lenghen

Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi totuşi nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr,este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaşteţi. (In 7,28)

isionarul este un copil curios, care mereu întreabă: Ce este bunătatea? Ce este înțelepciunea? Cât de importantă este arta în viața ta? El trebuie să rămână un copil în fața noii culturi pe care o întâlnește. De ce trebuie să rămână un copil? Pentru că atunci el are posibilitatea de a înțelege trăirea poporului lui Dumnezeu, a culturii pe care ei o transmit generațiilor viitoare. Deschiderea misionarului în fața tradițiilor, a ritualurilor pe care credincioșii le practică îl ajută să crească în înțelegerea modului în care poate face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, dacă are 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

atitudinea unui adult care le știe pe toate și nu este dispus să învețe, să afle despre cultura, istoria, tradițiile și riturile culturale, pierde bogăția poporului pe care l-a întâlnit. Atunci vestirea Cuvântului divin se limitează la un exemplu și există marele pericol ca mesajul mântuirii să nu ajungă la cei care ascultă Cuvântul Domnului, din cauza mândriei lui. Misionarul fiind un copil, în momentul în care începe dialogul cu o persoană care este dispusă să îi împărtășească din cultura sa, ascultă și la rândul său îi împărtășește din cultura proprie. Întâlnirea dintre două persoane din două culturi diferite, dacă există deschidere din partea ambelor părți, contribuie

la o creștere umană și culturală a societății. Împărtășirea propriei culturi nu înseamnă distrugerea culturii celuilalt. A nu vorbi aproapelui dintr-o altă țară despre istoria, arta, oamenii iluștri ai țării tale este o lipsă de respect față de cel care te ascultă. Aproapele dorește ca tu să-ți păstrezi identitatea ta și nu să fii o persoană falsă, o persoană căreia îi este rușine de cultura sa. În triburile din nord-estul Kenyei încă este practicată circumcizia. Într-o zi am mers într-un cătun unde se aflau și preoții tradiționali, adică cei care sunt animiști. Preoții tradiționali m-au întrebat dacă am fost circumcis. Le-am răspuns că nu. Și pentru ca să înțeleagă de ce nu sunt circumcis am început să le vorbesc despre istoria, credința și suferința prin care a trecut poporul român de-a lungul timpului. Prezentând cultura românească cu privire la acest subiect, m-au înțeles și în același timp au dorit să afle mai multe despre istoria, geografia și oamenii locului de unde vin misionarii români. La rândul lor, ei mi-au împărtășit ce reprezintă pentru ei această tradiție a circumciziei. Acest ritual are o valență medicală în tribul Gabra. Să rămânem mereu deschiși Domnului și aproapelui pentru a fi oameni ai milostivirii.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Rainer Biemel (1910-1987) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

ineri, 12 ianuarie 1945, polițiști români și ruși bat la ușa lui Rainer Biemel la București. Au ordinul de a-l aresta și deporta în Uniunea Sovietică, la fel ca pe toți cetățenii români de naționalitate germană, toți considerați ca fiind naziști. Dar Rainer Biemel nu este acasă, s-a refugiat împreună cu soția și cu fiica lor la Institutul Francez, unde directorul, Jean Mouton, prieten cu Mons. Vladimir Ghika, îl ascunde. Dar, fără să vrea, micuța Anne-Marie îl trădează, polițiștii îl descoperă repede și, prin șantaj, amenințându-l că vor trimite pe altcineva în locul lui în deportare, reușesc să-l convingă să se predea. Înainte de a fi luat de către polițiști, Rainer Biemel cere mai multe lucruri și mai ales să vadă un preot. Jean Mouton îl anunță pe părintele asumpționist francez Jean Gouillard. Rainer Biemel vrea să plece cu totul în regulă în cazul în care nu va mai reveni: vrea să se convertească, el care s-a născut luteran, și să se spovedească. Supravegheat de către un polițist român care nu înțelege prea bine

ce se întâmplă, reușește să facă cele două lucruri înainte de a fi ridicat. Jean Mouton și prietenii lui fac toate demersurile posibile ca să-l scoată din mâinile sovieticilor. Dar conducătorii ruși rămân surzi: de ce soarta unui neamț îi interesează pe ei în vreme ce Germania rezistă încă, în vreme ce naziștii au comis atâtea crime în URSS și în alte locuri? Dar Rainer Biemel este departe de a fi un german ca ceilalți. Născut în 1910 la Brașov, este sas, desigur, dar antinazist încă din tinerețe. Consecința pentru el: trebuie să-și părăsească comunitatea și să-și termine studiile în Franța, unde devine cunoscut traducând din marii autori germani (Goethe, Thomas Mann, Rainer Maria Rilke, nu mai puțin) și devenind chiar secretarul editorului bine-cunoscut Bernard Grasset. Când Franța este ocupată, pentru a scăpa de Gestapo, Rainer Biemel se întoarce discret în România în 1941. Aici colaborează în special cu Institutul Francez… dar deloc cu naziștii. Oare aceste servicii antifasciste au permis în cele din urmă să fie

Rainer Biemel (1910-1987)

eliberat după 11 luni de captivitate în URSS1? Nu prea știm. Oficial este repatriat din motive de sănătate. Se întoarce la București în decembrie 1945, unde îl regăsește, printre alții, pe Mons. Vladimir Ghika, care îi scrie numele „Bimmel” în agendele sale, ceea ce face că mi-a trebuit mult timp pentru a descoperi cine era personajul care se ascundea sub acest nume. Jean Mouton relatează: „În tot acest timp [în deportare], a fost susținut de credința sa cea nouă, de adeziunea sa la Dumnezeu. Când tovarășii săi din lagăr îl întrebau ce citește în această carte [un liturghier], răspundea: «ceea ce se întâmplă în lume» – făcând aluzie la liturghia care se celebrează zilnic în toată lumea.”2 Devenit francez, Rainer Biemel, sau mai degrabă Jean Rounault de acum înainte, părăsește România în 1948 și își reia la Paris locul în lumea literară franceză, ocupând un post important la editura catolică Desclée de Brouwer.

1 Își relatează experiența în cartea sa Mon ami Vassia – Souvenirs du Donetz, Paris, 1949, reeditată în 2009 de către fiica sa la editura Le Bruit du Temps. Cartea apare sub numele de Jean Rounault care vine de la faptul că tovarășii săi de deportare îl supranumiseră Rouno, cu referire la celebra marcă de automobile franceză. 2 Jean Mouton, Journal de Roumanie, L’Âge d’Homme, Lausanne, 1991, p. 112. MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Martor al credinţei şi al adevărului Text: Pr. Augustin Benchea

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

BIOGRAFIE

piscopul Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, la Bad Deutsch-Altenburg, în Austria, și a fost botezat la 21 mai în biserica parohială dedicată Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria1, iar părinții săi au fost Francisc Durcovici și Maria, născută Mittermaier. La data de 30 octombrie 1947 a fost numit de Papa Pius al XII-lea în funcţia de episcop de Iaşi, consacrarea urmând să aibă loc în Catedrala „Sfântul Iosif ” din Bucureşti la data de 5 aprilie 1948. În acelaşi an, în România s-a dezlănțuit lupta regimului comunist împotriva Bisericii Catolice. Cu un decret referitor la culte, guvernul voia să subjuge Biserica Catolică și dorea să o rupă de Roma și să nu mai recunoască primatul Sfântului Părinte. Când Anton Durcovici își începe misiunea de episcop de Iași, situația socială și politică din țară era foarte dificilă și confuză. România era sub dominația Uniunii Sovietice, al cărei plan era acela de a șterge orice formă de libertate umană și religioasă. Guvernul comunist exprimă în mod deschis intenția de a crea o singură Biserică națională, separată 1 2 3 4 5 6

de Sfântul Scaun2. Teroarea, frica și controlul absolut organizat de poliția politică erau climatul în care își desfășura slujirea pastorală noul episcop de Iași. Intenția poliției politice era foarte clară: să-i facă un dosar penal pentru a-l putea condamna și astfel să-l aresteze pe noul episcop. Dosarul informativ a fost creat de Direcția Regională a Securității Iași pe baza notelor și a rapoartelor informative oferite de serviciile județene ale Securității Roman și Bacău3. Conform unei sinteze realizate în aprilie 1949 de poliția politică din Iași, Episcopul Durcovici devenise un pericol și un obstacol pentru realizarea regimului comunist din România. Succesul comuniștilor în lichidarea Bisericii Greco-Catolice4 a provocat, probabil, în Episcopul Durcovici preocuparea și teama pentru viitorul Bisericii RomanoCatolice, sentimente transmise și credincioșilor catolici. De fapt, populația catolică a interpretat mesajele episcopului în cheie politică, prefigurând o posibilă repetare a evenimentelor din Transilvania: închiderea bisericilor, arestarea preoților și înlocuirea

lor cu preoți ortodocși. El aprobă constituirea de paznici parohiali în comunitățile și în parohiile catolice din Moldova și inițiază unele acțiuni menite să asigure continuitatea Bisericii chiar în condiții de ilegalitate și clandestinitate. De fapt, chiar Episcopul Durcovici îndeamnă populația catolică la rezistență anticomunistă și la păstrarea credinței catolice, chiar în cazul în care guvernul comunist le-ar fi confiscat casele și pământurile5. Conform unui raport al poliției politice din Roman, din 19 martie 1949, episcopul ar fi dispus ca, în situații de forță majoră, preoții în vârstă să continue prin orice mijloace să rămână la parohii, în timp ce preoții tineri urmau să se refugieze în locuri sigure sau să călătorească dintr-o parohie în alta pentru încurajarea populației catolice; în haine civile, puteau continua să dea asistență religioasă credincioșilor, în cazul în care alți preoți ar fi fost arestați de guvern6. De asemenea, Episcopul Anton Durcovici și Monseniorul Márton Áron au elaborat împreună un statut al Bisericii Catolice din România, în care ambii episcopi au condamnat

Cf. AERC Iași, Dosar personal Anton Durcovici, nepaginat. Cf. E. Ferenț, Martirul iubirii lui Cristos, Bucureşti 2000, p. 134. Cf. D. Doboș – A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici, Iaşi 2002, p. 137. Cf. F. Müller, Viața episcopului de Iași dr. Anton Durcovici, Iaşi 2002, p. 55. Cf. D. Doboș – A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici, p. 122, 222. Cf. Ibidem, p. 216. MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

BIOGRAFIE

despărțirea de Biserica Romei. Chiar primul articol al acestui statut afirmă că Biserica Romano-Catolică din România face parte din Biserica Romano-Catolică, în fruntea căreia este Sfântul Părinte. Acțiunile Episcopului Anton Durcovici care au reprezentat o rezistență față de persecutori au fost numeroase. A făcut trei serii de vizite canonice în diferite localități din dieceză: „Pentru a instrui turma sa, a mers din sat în sat pentru a o apăra de pericole, pentru a o întări în credință.”7 A protestat în scris, împreună cu întregul episcopat din România, față de măsurile pe care guvernul le lua împotriva Bisericii Catolice. A protestat atunci când guvernul a închis toate instituțiile de învățământ ale Bisericii, printre care se numărau seminarul din Iași, seminariile franciscane din Hălăucești și Luizi-Călugăra și noviciatul din Săbăoani. După ce a văzut cum s-a comportat guvernul cu Biserica GrecoCatolică, a trimis scrisori circulare în care cerea preoților să pregătească poporul pentru ce este mai rău: „lipsa de legătură cu episcopul sau cu decanul, momentul în care un preot nu va fi recunoscut într-o anumită biserică sau parohie, o declarație a statului care să interzică cultul catolic, închiderea bisericilor și a caselor parohiale etc.”8. I-a avertizat pe credincioși: „Toți cei care vor participa la vreo întâlnire sau reuniune în care se promovează renegarea Bisericii Catolice

vor fi excomunicați. Această scrisoare a fost citită în biserici pe data de 7 noiembrie 1948.”9 A dus o luptă împotriva diversiunii „salariilor de la stat”, care în realitate însemna recunoașterea închiderii unor dieceze romano-catolice. Conferința episcopilor a decis în două rânduri că renunță la salariile de la stat, dar această renunțare a fost considerată de autoritățile civile ca un dispreț intolerabil din partea Bisericii. Diversiunea „Statutul Bisericii Catolice” a fost respinsă de fiecare dată pentru că ignora „fundamentele divine pe care se bazează întreaga structură a Bisericii Catolice”10. Imediat după arestarea tuturor episcopilor greco-catolici, la conferința episcopilor din luna noiembrie 1948, tema a fost: „Asistența religioasă a preoților și a credincioșilor grecocatolici care nu au trecut la Biserica Ortodoxă sau voiau să se întoarcă la Biserica Catolică […]. S-a decis, în funcție de posibilități, ajutorarea materială a preoților rămași greco-catolici, care aveau nevoie de ajutor după pierderea funcției sau a locuinței”11. În declarația făcută în fața Securității, el însuși a afirmat: „Când am fost informat că în mânăstirea ortodoxă de la Neamț erau găzduiți câțiva preoți greco-catolici [de fapt erau preoți din Blaj, arestați împreună cu episcopii], i-am spus preotului Matei să se intereseze dacă aveau nevoie de ajutoare materiale.”12 Episcopul Anton Durcovici a trebuit să înfrunte toate acțiunile puterii

comuniste, care urmăreau în primul rând destructurarea la nivel național a Bisericii Catolice, iar la nivel local Securitatea promova diversiunea mai ales în satele compact catolice. A decis să facă vizite pastorale atât în parohiile din Dieceza de Iași, cât și în Arhidieceza de București, deși știa că peste tot sunt infiltrați agenți care aveau misiunea să înregistreze toate discursurile. Presa comunistă din Iași a anticipat opiniei publice, în special celei catolice, arestarea iminentă a Episcopului Anton Durcovici. Ziarul Opinia (mai târziu Flacăra Iașului) vorbea cu o săptămână înainte despre iminenta arestare a episcopului de Iași. A publicat două articole care îl prezentau pe episcop publicului ca „dușman al regimului” și „șef al acțiunii antidemocratice” sau „instigator la război”13. Arestarea Episcopului Anton Durcovici a avut loc la 26 iunie 1949, în timp ce mergea la Parohia romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu” din Popești-Leordeni pentru a administra sacramentul Mirului. Informațiile adunate de Florian Müller care fac referință la momentul arestării sunt prezentate pe larg la punctul 12 din biografia scrisă de el14. Fostul student începe prin a spune că, în timp ce la Popești-Leordeni așteptau 650 de copii să primească Mirul, palatul arhiepiscopal era înconjurat de oamenii Securității, care au interzis ca mașina arhiepiscopului să

7 Ibidem, p. 94. 8 CNSAS, Dosar 57512, f. 62-65. 9 CNSAS, Dosar 57512, f. 93-94. 10 Scrisoarea Episcopului Márton Áron adresată Ministerului Cultelor, ca urmare a deciziilor luate de conferința episcopilor din februarie 1949, cu privire la modificările care trebuiau aduse la proiectul de Statut al Bisericii Catolice (Paris, Arhiva MAE – Franța, fond Roumanie, Dos. F. 313-322). 11 CNSAS, Dosar 57512, f. 111-116. 12 CNSAS, Dosar 57512, f. 75-76. 13 A.S.R.I. Iași, Dos. „A.D.”, f. 311. 14 Cf. F. Müller, Anton Durcovici, Vescovo e martire in Romania, Sapientia, Iaşi 2011, p. 49. 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

BIOGRAFIE

iasă din curte. De aceea, Episcopul Durcovici a plecat împreună cu părintele Rafael Friedrich cu tramvaiul până la ultima stație, apoi urma ca până la Popești-Leordeni să meargă pe jos. Imediat cum au coborât din tramvai au fost opriți de agenţi ai Securităţii, iar părintele Friedrich, în intenţia lui de a-l apăra pe episcop, a fost și el lovit la cap cu o rangă de fier15. Acțiunea care a fost gândită pentru a-l aresta pe Episcopul Anton Durcovici nu are detalii foarte multe în documentele găsite la Securitate. Găsim mai multe note și rapoarte despre acțiunea de arestare a episcopului în dosarul de urmărire penală a preotului Rafael Friedrich: „A fost arestat [preotul R. Friedrich] împreună cu episcopul romano-catolic de Iași, Anton Durcovici, în timp ce mergeau să oficieze o slujbă la biserica din comuna Popești-Leordeni. Friedrich Rafael a fost luat de episcopul Durcovici să-l ajute la oficierea slujbei din comuna menționată mai sus, Durcovici fiind superiorul său.”16 În timpul anchetei, Episcopul Anton Durcovici a redactat 18 declarații, ca răspuns la întrebările puse de Securitate. În toate declarațiile a mărturisit și nu s-a abătut de la adevărurile pe care le învață Biserica Catolică. În urma acestor declarații, Securitatea a decis să nu-i constituie un dosar penal, ci să-l trimită pe ascuns la închisoarea de exterminare din Sighet. Astăzi, având aceste declarații în arhivele Securității, putem să spunem că, asemenea martirilor din primele secole, și Episcopul Anton Durcovici 15 16 17 18 19

și-a mărturisit credința cu curaj, chiar dacă era conștient că prețul acestei mărturisiri este eliminarea lui, adică să fie ucis pentru credință. Lupta cu puterea comunistă a avut ca obiectiv în primul rând menținerea legăturii jurisdicționale între Biserica Catolică din România și Sfântul Scaun. Papa Pius al XIIlea a cerut la 23 decembrie 1945: „De aceea încă o dată, fii preaiubiți, vă îndemnăm cu insistență ca, neînspăimântați de amenințări și de daune de niciun fel, nici de exil și nici chiar de pericolul vieții, să nu trădați fidelitatea voastră față de Biserica-mamă.”17 La 27 martie 1952 s-a adresat românilor, confirmând poziția luată încă de la început de nunțiatura apostolică din București: „Continuați, așadar, cum faceți, mai degrabă să suportați cu inflexibilă tărie a sufletului persecuțiile, suferințele, mizeriile; continuați să suferiți exilul, închisoarea și pierderea tuturor bunurilor, decât să trădați credința voastră

și să rupeți sau să încetiniți legătura care vă unește cu acest Scaun Apostolic.”18 În timpul arestării sale și în închisoare, Episcopul Anton s-a pus în slujba adevărului, răspunzând la întrebările anchetatorilor în manieră simplă și clară, deși era supus la chinuri și suferințe. Autorul celor 18 declarații a voit să exprime prin ele tot adevărul despre activitatea sa pastorală, în pofida torturilor fizice și psihice care au precedat și au însoțit redactarea lor. Monseniorul Anton Durcovici a îndurat numeroase interogatorii din ziua arestării sale (26 iunie 1949) până în ziua în care a fost transferat la închisoarea de exterminare din Sighetu Marmației (10 septembrie 1951). În total, a fost sub anchetă 2 ani, 3 luni și 15 zile, de aceea se explică de ce nu a rezistat fizic mai mult de trei luni în închisoarea din Sighet unde, la data de 10 decembrie 1951, a trecut la cele veșnice, iar mormântul nu este cunoscut nici măcar în zilele noastre. Mărturia unuia dintre preoții care l-au cunoscut, despre momentul de încheiere a anului școlar 1947-1948, dă seamă de atitudinea cu care Episcopul Anton s-a pregătit sufletește pentru suferința care avea să urmeze și a dorit să-i pregătească și pe toți cei încredințați lui. „Ştia că va avea de luptat cu forţele dezlănţuite ale răului, atât dânsul, cât şi noi toţi. De aceea repeta: «Rămâneţi statornici în chemare, invocând-o mereu pe Mama chemării voastre sfinte!» În curând, avea să consacre întreaga dieceză Inimii Neprihănite a Mariei.”19

Cf. AERC Iași, Dosar personal Anton Durcovici, nepaginat. D. Doboș – A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici, p. 138. Pius al XII-lea, Orientales ecclesias, în Tutte encicliche e i principali documenti pontifici emanati dal 1740, vol. XII, LEV, 2004, p. 182. Pius al XII-lea, Veritatem facientes, în Tutte le encicliche e i principali documenti pontifici emanati dal 1740, vol. XII, LEV, 2004, p. 160. A. Despinescu, „Monseniorul Anton Durcovici, aşa cum l-am cunoscut”, 2013. MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Mesaj din partea Papei Francisc

n data de 25 februarie a.c., Arhiepiscopul Mitropolit de București Aurel Percă a adresat Papei Francisc o scrisoare ce însoțea volumul Din înțelepciunea vârstelor. Papa Francisc și prietenii săi, apărut la Editura ARCB în anul 2021. Ca răspuns la mesajul ÎPS Aurel Percă, a venit următoarea scrisoare semnată de Papa Francisc și trimisă din Casa Sfânta Marta: Casa Sfânta Marta, 23 martie 2022 Iubite frate, Am primit cu bucurie scrisoarea dumneavoastră din 25 februarie anul curent, cu care ați însoțit plăcutul dar al cărții-album Sharing the Wisdom of Time, în versiunea românească, Din înțelepciunea vârstelor. Papa Francisc și prietenii săi, editată de Arhidieceza voastră. Doresc să vă mulțumesc pentru gândul binevoitor și pentru sentimentele care l-au sugerat. Cât despre mine, păstrez în inimă o amintire de neuitat a vizitei pastorale în România. Nu pot uita mărturia de credință plină de bucurie pe care am surprins-o pe chipul atâtor persoane întâlnite în acele zile: a fost pentru mine un motiv de mângâiere spirituală. Istoria fiecărui popor, chiar și brăzdată de suferință, poate întotdeauna să renască în speranța unui viitor mai bun dacă, împreună și cu umilință, dincolo de evenimentele întunecate știe să vadă prezența unui Dumnezeu plin de compasiune, mereu gata să asculte 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

strigătul fiilor săi care suspină către El cerând ajutor. Într-adevăr, în vremuri dificile comunitatea catolică română a știut să rămână unită în credință, abandonându-se Celui de la care vine orice putere (cf. Fil 4,13). De aceea, în acest moment dureros în care ne confruntăm cu noi barbarii din cauza unui război nebunesc, vă invit să continuați, ca buni samariteni, în opera de primire a fraților din Ucraina vecină care trec granițele voastre. Este o datorie morală și creștină să le asigurăm cele necesare, pentru ca ei să poată simți acea duioșie atât de indispensabilă în această tragedie oribilă care seamănă suferință și moarte. Să strălucească acum mai mult ca oricând generozitatea voastră către cei care au cea mai mare nevoie de ajutor, amintindu-vă că „cine are milă de cel sărac îl împrumută pe Domnul şi El îi va da răsplată” (Prov 19,17). Aș vrea în final să vă exprim recunoștința mea cordială pentru amintirea zilnică în rugăciunea dumneavoastră și a credincioșilor cărora le sunteți păstor. Vă rog, din inimă, să continuați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc. Franciscus Nota editorului: Despre cartea primită de Papa Francisc de la ÎPS Aurel Percă puteți afla mai multe detalii în numerele Actualității creștine 13/2021, p. 22, și respectiv 1/2022, p. 32.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Memorialul Ioan Paul al II-lea de la Constanța Primul memorial din România dedicat marelui papă polonez Text: Mons. Ieronim Iacob

estea alegerii Papei Ioan Paul al II-lea, la 16 octombrie 1978, s-a răspândit cu rapiditate, bucurie și uimire în întreaga lume. Prin votul Colegiului cardinalilor, arhiepiscopul polonez Karol Wojtyła devenea cel de-al 264-lea Suveran Pontif și avea să conducă Biserica RomanoCatolică timp de 27 de ani, dându-i o nouă față și pregătind-o pentru cel de-al treilea mileniu. Curând după alegere, imaginea noului Păstor al Bisericii și-a căpătat locul de cinste în biserici, sanctuare, mănăstiri, instituții catolice și nu numai. În Polonia natală, dar și în alte multe locuri din lume, chipul Papei Ioan Paul al II-lea putea fi întâlnit printre imaginile dragi ale membrilor familiei. În România comunistă imaginile papei ajungeau mai greu, din cauza controalelor riguroase de la granițe. Multe astfel de „iconițe” veneau din Polonia, aduse de turiștii polonezi ce-și făceau concediul pe litoralul românesc. Unul dintre acești vilegiaturiști, artistul Bogusław Langman, originar din Cracovia, este autorul primului memorial din România – opinez eu! – dedicat Papei Ioan Paul al II-lea. Memorialul se află în bazilica Sfântul Anton de Padova din Constanța. Este o placă de marmură de 800 x 640 mm, pe care se află fixat un basorelief turnat în metal (370,5 x 280 mm) cu efigia Papei

deasupra amvonului destinat predicării cuvântului divin. După propria mărturie, păstrată într-un document din arhiva parohiei, această idee i-a venit artistului polonez în septembrie 1980, în timpul șederii sale la Constanța. În același an, în luna noiembrie, a executat placa memorială la Cracovia, iar în luna decembrie 1980 a adus-o ca „bagaj de mână” la Constanța. În ajunul Crăciunului anului 1980, artistul însuși a montat placa pe peretele prezbiteriului bisericii, aceasta fiind dezvelită în timpul slujbei de sfârșit de an, pe 31 decembrie. Textul bilingv al plăcii memoriale este următorul: JOANNES PAULUS II PP KATOLICY POLSCY SWYM BRACIOM RUMUNOM W WIERZE CHRYSTUSOWEJ OFIARUJA

Memorialul Ioan Paul al II-lea din bazilica Sfântul Anton din Constanța

Ioan Paul al II-lea și o inscripție în limbile polonă și română. Inițiativa acestui memorial (operă artistică concepută cu scopul de a păstra vie amintirea unei personalități, a unui eveniment etc.) i-a aparținut artistului plastic cracovian Bogusław Langman și a fost îmbrățișată de parohul de Constanța din acea vreme, Pr. Iosif Gunciu (1979-1986). Împreună au ales locul amplasării în biserică: pe stâlpul ce mărginește prezbiteriul,

ÎN DAR FRAȚILOR ROMÂNI DIN PARTEA CATOLICILOR POLONEZI AUTOR BOGOSŁAW LANGMAN Z KRAKOWA A.D. 1980 Mulți români și-i amintesc pe polonezii care ne vizitau țara în anii ʼ80 ai secolului trecut, datorită articolelor vestimentare, pastei de dinți, săpunurilor, gumei de mestecat... vândute prin parcările drumului european E 85 sau în locuri dosnice din zona litoralului. La Constanța însă dăinuie un semn tangibil al credinței catolice a poporului polonez, un memorial închinat Sfântului Ioan Paul al II-lea, papă. MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CARTE

Mai liber ca oricând. Părintele Anton Demeter, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2022, 232 p. Cartea relatează viaţa plină de credinţă a Slujitorului lui Dumnezeu Pr. Anton Demeter.

OPERETĂ

Daruri muzicale... tenorale. Un concert extraordinar cu arii din operete și canțonete celebre sub bagheta dirijorului Constantin Adrian Grigore, interpretate de tenorii Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Spectacolul va avea loc pe 29 mai.

Mary Ward

Model pentru femeile puternice din timpul prigoanei Editura Sapientia, Iași 2021

ceastă apariţie recentă în colecţia „Istoria Bisericii”, editată de Editura Sapientia, oferă celor interesaţi posibilitatea cunoaşterii uneia dintre marile figuri ale Bisericii Catolice din Anglia modernă, Mary Ward (1585-1645), întemeietoarea unui institut de viaţă consacrată prezent şi pe teritoriul Arhidiecezei de Bucureşti încă din anul 1852, Congregatio Jesu, cunoscut în memoria colectivă sub numele de Damele Engleze. Autoarea acestui studiu dedicat figurii şi operei lui Mary Ward în ţara noastră este Sr. dr. DanielaIonela Mare, CJ, care activează în prezent ca lector universitar la Facultatea de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universităţii din Bucureşti. Intenţia acestei lucrări este următoarea: „Am început să redactez această lucrare cu

Format: 14x20 cm, 410 p.

intenţia de a vorbi despre femei puternice. (...) O femeie puternică are tăria, simplitatea şi smerenia florii de stâncă, mărturisindu-şi Creatorul prin însăşi frumuseţea darurilor cu care acesta a înzestrat-o, bucurându-se în Lumina cea fără de apus, pe Calea vieţii, întru Adevărul care pe toate le desluşeşte. O femeie puternică iubeşte omul, aproapele care i-a fost încredinţat, cu inima străpunsă a lui Dumnezeu-Iubire.” Pr. Andrei Dumitrescu

CARTE

A doua carte cu Apolodor, Gellu Naum, Grupul Editorial Art, 2021, 64 p. Apolodor, pinguinul călător, Amedeu, cel mai cumsecade leu, şi cangurul Ilie sunt foarte buni prieteni. Lumea întreagă este pentru ei un mare loc de joacă. Cartea conţine ilustrații de Dan Ungureanu. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

EXPOZIȚIE

man în Plein-Air. Invitaţie în grădinile şi parcurile lui Theodor Aman. La Muzeul Theodor Aman are loc o expoziție tematică dedicată pictorului Theodor Aman. Expoziţia s-a deschis pe 7 aprilie și se va închide pe 31 martie 2023. Aceasta propune o întâlnire exclusivă cu peisagistul Aman. Lucrările aduse în faţa publicului aparţin preponderent ultimelor două decenii din viaţa creatorului.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Învierea lui Cristos

D Învierea lui Cristos (1542-1545) de Tițian Pictură în ulei pe pânză. Dimensiune: 163 × 104 cm Tabloul se află în Galleria Nazionale delle Marche din Urbino (Italia).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

upă ce în numărul anterior al Actualităţii creştine am prezentat pictura „Cina cea de Taină” și am precizat că aceasta forma inițial partea unui steag procesional dublu comandat pictorului Tiţian de Confraternitatea Corpus Domini din Urbino, consider că este firesc să cunoaştem şi cealaltă lucrare, complementară, intitulată „Învierea lui Cristos”. Acest steag procesional dublu este o capodoperă a perioadei de maximă creativitate a maestrului Tiţian, a fost creat la Veneția şi a ajuns la Urbino în vara anului 1545. În acelaşi an, cele două picturi ale steagului au fost separate de pictorul Pietro Viti, pentru a fi expuse în părţile laterale ale altarului principal al bisericii Santa Maria di Pian di Mercato din Urbino. Deşi au fost separate din structura originară voită de artist, acestea nu au fost pierdute şi au ajuns, de-a lungul timpului, în diferite locaţii, pentru ca acum să fie expuse tot împreună publicului larg, începând cu anul 1866, la Galleria Nazionale delle Marche din Urbino (Italia). De-a lungul secolelor au fost mereu expuse împreună şi restaurate împreună. Reprezentarea Învierii Domnului este împărțită în două planuri. În zona inferioară există o mare neliniște în scena soldaților și a sarcofagului, realizată cu liniile oblice și frânte ale trupurilor încordate care dau mișcare și dramatism întregului cadru. Dimpotrivă, în

partea superioară a picturii, statura spiritualizată a Domnului generează calm şi maiestuozitate, făcând să dispară tensiunea anterioară. Pe steagul alb este reprezentată o cruce, prin care Isus a biruit moartea şi păcatul, iar Domnul binecuvântează lumea. Scena emană dinamism prin mişcările gestuale expresive ale personajelor, în ciuda decorului arhitectural modest, centrat pe mormântul deschis. Ultima restaurare a acestei picturi, realizată în 2018 la Roma, a pus în valoare intenţia cromatică dorită de autor, care subliniază portretele personajelor reprezentate. În timpul intervenției de restaurare au fost redescoperite și ramele aurii iniţiale pictate de Tiţian, ascunse de o friză a lui Pietro Viti, atunci când le-a introdus în biserica Santa Maria di Pian di Mercato din Urbino.

Tițian

maestru portretist al secolului al XVI-lea

iziano Vecelli, sau Tiţian (cca 1490-1576) a fost un exponent de seamă al Renascentismului venețian, concretizat prin Şcoala de la Veneţia. Portretele sale se remarcă prin cromatica nuanţată și frumusețea mistică, în acord cu tendinţele artistice ale timpului.

Tiziano Vecelli

MAI 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

Colectă pentru proiectele media

uminică, 29 mai, în Arhidieceza Romano-Catolică de București se celebrează a 56-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, cu tema „A asculta cu urechea inimii”. În această zi, în toate parohiile Arhidiecezei se va face o colectă specială dedicată sprijinirii proiectelor media diecezane. Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale se celebrează în fiecare an, în Biserica Catolică, în duminica care precedă Rusaliile.

Noutăți editoriale

r. dr. Petru Ciobanu, dr. Dănuţ Doboş: Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi, Colecţia „Istoria Bisericii”, Editura Sapientia, Iași, 2022, 17×24 cm, 372 p. În Cuvântul-înainte al PS Anton Coșa, Episcop de Chișinău, se spune: „Lucrarea de faţă, care adună rodul muncii prezentat timp de aproape două decenii în paginile revistei Lumina creştinului, cu titlul elocvent: Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi, reprezintă o frumoasă continuare a colaborării dintre cei doi corifei ai trecutului din cele două Biserici locale. (...) De aceea, consider acest răboj al istoriei noastre nu doar ca un elogiu adus strămoşilor, ci şi ca un manual din care avem a învăţa fidelitatea faţă de Mântuitorul nostru.”

Gianfranco Ravasi, Psalmii: comentariu exegetic şi actualizare, vol. II (Psalmii 51-100), trad. Pr. dr. Robert Balan, Colecţia „Studii biblice”, Editura Sapientia, Iași, 2022, 17×24 cm, 1198 p. Traducerea în limba română este însoţită de o prefaţă scrisă de Eminenţa Sa Cardinalul Gianfranco Ravasi. „Pentru a cunoaşte acest «microcosmos» şi pentru a-l face să răsune continuu în Biserică şi în inima fiecărui credincios ca «voce a Miresei care vorbeşte Mirelui ei», conform cu definiţia sugestivă a Psaltirii dată de Conciliul al II-lea din Vatican (Sacrosanctum concilium, n. 84), e necesară o muncă serioasă de pătrundere, pentru că psalmii, în afară de a fi o operă de mistică şi teologie, adesea sunt cânturi de o mare calitate poetică, decorate cu simboluri sclipitoare, construite cu expresii literare puternice şi complexe, marcate de diferitele epoci de compoziţie” (Carlo Maria Martini). 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MAI 2022

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

Nr. 05/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

LUNA FLORILOR LUNA SFINTEI FECIOARE MARIA

Să ne lăsăm învinși de pacea lui Cristos! Pacea este posibilă, pacea este o datorie, pacea este prima responsabilitatea a tuturor! (Papa Francisc, @Pontifex, 17 aprilie 2022)

A asculta cu urechea inimii Martor al credinței și al adevărului