Actualitatea creștină, nr. 7/2022

Page 1

Nr. 07/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„BUNICII! DACĂ NU AR EXISTA, AR TREBUI INVENTAȚI!” 24 iulie 2022 - Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor Isus cunoaște calitățile și defectele noastre, și este mereu gata să aibă grijă de noi, pentru a vindeca rănile greșelilor noastre prin belșugul harului său. (Papa Francisc, @Pontifex, 17 iunie 2022)

„Bucuria mea ești Tu!” Experiența întâlnirii cu Dumnezeu


Vă îndemnăm să sunați la numerele de telefon ale parohiilor, pentru a afla programul liturghiilor duminica, la munte... Azuga – Str. Victoriei 30 Biserica Sfântul Nicolae Telefon: 0753 313 766 (Pr. Alois Arcana) Brezoi – Str. Eroilor 61 Biserica Sfântul Anton de Padova Telefon: 0250 778 173 Predeal – Str. Căprioarei 12 Biserica Adormirea Maicii Domnului Telefon: 0753 313 766 (Pr. Alois Arcana) Sinaia – Aleea Poștei 5 Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus Telefon: 0244 311 074 Timișu de Sus – Șos. Națională 19 Capela Sfânta Tereza a Pruncului Isus Telefon: 0268 457 050

... și la mare Constanța – Str. Lăpușneanu 161 Biserica Sfântul Pius din Pietrelcina Telefon: 0241 650 650 Constanța – Str. N. Titulescu 11A Bazilica Sfântul Anton de Padova Telefon: 0241 614 549 Mangalia – Str. Libertății 2 Biserica Sfântul Apostol Andrei Telefon: 0241 759 377

Căsătoria creștină, reflexie a unirii dintre Cristos și Biserica sa, se realizează pe deplin în unirea dintre un bărbat și o femeie, care se dăruiesc reciproc într-o iubire exclusivă și în fidelitate liberă, își aparțin până la moarte și se deschid transmiterii vieții, consacrați de sacramentul care le conferă harul pentru a se constitui ca Biserică familială și ferment de viață nouă pentru societate. (Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 292)

Năvodari – Str. Constanței 23 Biserica Fericitul Ieremia Valahul Telefon: 0241 762 607

Sufletul nu are vacanță. Deci, când mergi în concediu, la mare sau la munte, nu uita să te ocupi și de sufletul tău!

Lumina – Str. Narciselor 178 Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul Telefon: 0241 762 607 Techirghiol – Str. Zânelor 2 Biserica Sfântul Konrad Telefon: 0241 614 549


CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 7/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

„Bucuria mea ești Tu!” Reportaje Știri/Anunțuri

„Bunicii! Dacă nu ar exista, ar trebui inventați!” VATICAN

5 6 7

Suflet tânăr

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate „Bătrâneţea nu este o boală”

3

SPIRITUALITATE

Evenimente Ziua Națională a Copilăriei 23 Din catehezele Papei Misionare Mărturia despre Cel Înviat Întrunirea echipei sinodale 24 Sfânta Scriptură – Psalmii 9 a arcb Experiența întâlnirii cu Dumnezeu 10 Aniversare 11 Anul „Familia Amoris laetitia” 25 Minuni şi sfinţi Sfântul Titus Brandsma 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe 26 Biserica misionară Importanța Bibliei Biserică și societate în cultura africană 14 Cultură creștină 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Credință și cultură – Ghika (și reciproc). trăire și teorie Henri Caffarel 16 Doctrină socială (1903-1996) Definiția culturii în doctrina Bisericii

cateheze

28 Cateheze pentru a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Festivalul Internațional de Orgă „Cantus Ecclesiae” 33 O relicvă a Catedralei Sfântul Iosif din București 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 7/2022

22

28


Mesajul redacției Numărul pe luna iulie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „«Bunicii! Dacă nu ar exista, ar trebui inventați!»”, în care vorbește astfel despre semnificația acestei Zile Mondiale: „Sărbătorirea acestei zile ar trebui să fie o ocazie pentru noi toți de a reflecta asupra modului în care îi însoțim și îi înconjurăm pe cei în vârstă și pe bunicii noștri. Prin noi, ei ar trebui să simtă apropierea lui Dumnezeu, care nu-i abandonează în vremuri de întuneric și suferință, așa cum nu i-a abandonat pe părinții Fecioarei Maria, atunci când lipsa de urmași părea să le ucidă speranța, și a trimis un înger să-i mângâie.” Pagina 8 tratează despre Ziua Națională a Copilăriei Misionare Pontificale. La pagina 9 aflăm despre o nouă întrunire a Echipei sinodale a ARCB. Pagina 10 menționează împlinirea a 14 ani de la consacrarea episcopală a nunțiului apostolic în România și Republica Moldova, Mons. Miguel Maury Buendía. La pagina 11 în prim-plan este Anul „Familia Amoris laetitia”. Paginile 14-15 prezintă „Credința și cultura – trăire și teorie”. Pagina 16 oferă o definiție a culturii în doctrina Bisericii. La pagina 17 găsim exclamația: „Bucuria mea ești Tu!”. Pagina 22 face afirmația „Bătrânețea nu este o boală”. La pagina 23 este o „Mărturie despre Cel Înviat”. Pagina 26 prezintă „Importanța Bibliei în cultura africană!”. Paginile 28-31 sunt dedicate Catehezelor pentru a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor. Pagina 35 prezintă pictura „Sfântul Petru” de Marco Zoppo. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700


PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Bunicii! Dacă nu ar exista, ar trebui inventați!” 24 iulie 2022 - Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor

S

untem din nou în plină vară. Este perioada zilelor frumoase și calde care oferă multora dintre noi posibilitatea petrecerii concediului departe de casă, la țară, la munte sau la mare, sau cel puțin plecarea în excursii în mijlocul naturii sau vizitarea unor obiective turistice de mare interes. Pentru cei care au posibilitatea, pentru că mulți încă nu-și pot permite nici măcar câteva zile de concediu sau de vacanță. Pentru mulți copii, vacanța de vară va însemna petrecerea unor zile prețioase alături de bunici, pe ulițele satelor, în mijlocul naturii, uitând de tablete, de telefoane sau de calculatoare. Mai ales pentru copiii de la orașe, vacanța petrecută la țară, la bunici, este o vacanță de neuitat, iar povestirea zilelor minunate de vacanță ar putea să înceapă totdeauna cu introducerile din povestirile lui Creangă, „a fost odată ca în povești...”, o frumoasă poveste de vacanță care nu se va uita prea curând. Vacanța la țară, la bunici, are întotdeauna un farmec deosebit! Dar copiii și tinerii care locuiesc deja la țară au și ei partea lor de „poveste”, pentru că și ei vor găsi un refugiu de multe ori la bunici. Mulți din ei se vor bucura de faptul că vor putea ajuta bunicii la treburile gospodărești şi să învețe

să-şi asume diferite responsabilități. Alături de frățiori și surori, copiii pot avea parte de farmecul vacanței trăite departe de aglomerația orașelor. Și bunicii se vor bucura avându-i mai mult pe nepoți împrejurul lor, și știm că de multe ori, atunci când părinții sunt mai severi, copiii aleargă repede la bunicul sau

la bunica... Cât de importanți sunt bunicii pentru copii!... Bunicii! Chiar și sunetul cuvântului „bunic/bunică” trezește în noi toți emoții profunde. Atunci când copiii pronunță acest cuvânt, de obicei rămân apoi tăcuți pentru o clipă, privirea lor parcă se IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3


PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

scufundă în propria interioritate, iar după câteva clipe povestesc sau evocă în mod spontan cu emoție ceva despre unul dintre bunicii lor, mai ales atunci când au avut parte de o vacanță „ca-n povești”. De ce? Bunicii, mai presus de toate, sunt singurii în măsură să le ofere celor mici cel mai prețios dar pentru creșterea lor: timpul. Copiii sunt dornici de multe lucruri, dar ei au nevoie mai ales de timp dedicat lor; graba, neatenția, stresul îi fac nevrotici și le creează dificultăți în procesul de maturizare afectivă. Copiii nu au nevoie de prezențe virtuale, ci de contactul cald al afecțiunii pe care, de multe ori, bunicii, care sunt mai liberi de alte ocupații, îl pot oferi, pentru că au mai mult timp la dispoziție pentru nepoți și pentru că au de multe ori răbdarea de a-i asculta. Iar nepoții au capacitatea de a-și exprima sentimentele și emoțiile cu toată sinceritatea și, prin intermediul bunicilor lor, au posibilitatea să construiască și să deprindă valori înrădăcinate, care îi vor ajuta în construirea unui viitor plin de seninătate. Bunicii stau și în atenția Papei Francisc, care are amintiri frumoase în această privință. „Bunicii sunt memoria unui popor, iar bătrânii sunt ca niște copaci care continuă să dea roade.” Papa Francisc a subliniat acest lucru de mai multe ori în timpul pontificatului său, amintind și învățăturile unei femei care a dat o amprentă prețioasă parcursului său de credință. „A fost mai presus de toate bunica mea, mama tatălui meu”, a spus Suveranul Pontif la Vigilia de Rusalii din 18 mai 2013, „cea care a marcat drumul meu de credință. A fost o femeie care ne-a explicat, ne-a vorbit despre Isus, ne-a învățat catehismul”. „Îmi amintesc mereu”, 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

a adăugat Papa cu acea ocazie, „că în Vinerea Mare ne ducea, seara, la procesiunea lumânărilor și la sfârșitul acestei procesiuni venea [statuia lui] «Cristos care zace», iar bunica ne punea – pe noi, copiii – să îngenunchem și ne spunea: «Uite, este mort, dar mâine va învia.» Prima proclamație creștină am primit-o chiar de la această femeie, de la bunica mea.” Instituind Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor, care din anul 2021 este celebrată în întreaga Biserică în fiecare an în a patra duminică din iulie, în apropierea sărbătorii Sfinților Ioachim și Ana, „bunicii” lui Isus, Papa Francisc a justificat astfel decizia sa: „Sfinții Ioachim și Ana ne reamintesc că bătrânețea este un dar și că bunicii sunt legătura dintre generații, pentru a transmite tinerilor experiența de viață și de credință. Bunicii de multe ori sunt uitați și noi uităm această bogăție de păstrare a rădăcinilor și de transmitere a credinței” (Angelus, 31 ianuarie 2021). În satele și orașele noastre avem șansa de a simți ce înseamnă bunicii și bătrânii datorită legăturii lor speciale cu nepoții. Papa Francisc spune că o viață lungă este un dar pentru întreaga societate: „Binecuvântat este căminul care adăpostește o persoană în vârstă! Binecuvântată este familia care își onorează bunicii!” Sărbătorirea acestei zile ar trebui să fie o ocazie pentru noi toți de a reflecta asupra modului în care îi însoțim și îi înconjurăm pe cei în vârstă și pe bunicii noștri. Prin noi, ei ar trebui să simtă apropierea lui Dumnezeu, care nu-i abandonează în vremuri de întuneric și suferință, așa cum nu i-a abandonat pe părinții Fecioarei Maria, atunci când lipsa de urmași părea să le ucidă speranța, și a trimis un înger să-i

mângâie. Aceasta este semnificația acestei zile... „Fie ca fiecare bunic, fiecare bătrân, fiecare bunică, fiecare persoană în vârstă – mai ales cei mai singuri – să primească vizita unui înger!” Uneori acest înger va avea chipul nepoților lor, alteori pe cele ale membrilor familiei și ale prietenilor de-o viață sau ale persoanelor pe care le-au cunoscut în timpul vieții, pentru că i-au ajutat să treacă prin cele mai dificile momente. Important este ca nimeni să nu rateze „un înger” care îți poate aminti de dragostea lui Dumnezeu. Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor trebuie să fie o sărbătoare a recunoștinței, un act de iubire, o mulțumire plină de respect și de bucurie, în care bunicii se pot simți din nou adevărați protagoniști: „la bătrânețe vor da roade” (Ps 92,15), așa cum scrie Papa în mesajul său, îndemnându-ne: „Să o sărbătorim împreună! Vă invit să anunțați această zi în parohiile și comunitățile voastre; să vizitați bătrânii cei mai singuri, acasă sau în căminele unde sunt oaspeți. Nimeni să nu trăiască această zi în singurătate... Vizitarea bătrânilor singuri este o lucrare de milostenie în zilele noastre!” Mă asociez acestor încurajări și mulțumiri ale Papei Francisc, și doresc tuturor bunicilor și persoanelor vârstnice să se bucure de această zi specială a lor și să aibă mulțumirea de a avea aproape de ei gingășia și fața senină a nepoților lor. Cu afecțiune pastorală și binecuvântare în Domnul!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București


VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Masa părtășiei

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Dragi bunici, care este vocația noastră astăzi, la vârsta noastră? Să păstrăm rădăcinile, să transmitem credința celor tineri și să avem grijă de cei mici.

Sensul acestei zile este ca fiecare bunic, fiecare bunică, fiecare persoană în vârstă – în special cei mai izolați dintre noi – să primească vizita unui înger!

„Eu sunt cu tine în toate zilele” sunt cuvintele pe care aș vrea să ți le adresez cu ocazia acestei prime Zile Mondiale a Bunicilor și a Vârstnicilor.

Nu contează câți ani ai, dacă încă lucrezi sau nu, dacă ai rămas singur sau ai o familie, dacă ai devenit bunică sau bunic de tânăr sau mai târziu, dacă încă ești autonom sau dacă ai nevoie să fii asistat, pentru că nu există o vârstă pentru a ieși la pensie de la misiunea de a vesti Evanghelia, de la misiunea de a transmite nepoților tradițiile. Există o vocație reînnoită și pentru tine într-un moment crucial al istoriei. Te vei întreba: dar cum este posibil? Energiile mele se epuizează și nu cred că pot face multe lucruri. Însuși Isus a auzit adresându-i-se o întrebare de acest tip din partea lui Nicodim: „Cum poate să se nască un om când este bătrân?” (In 3,4). Asta se poate întâmpla deschizând propria inimă la lucrarea Duhului Sfânt care suflă unde vrea. (Papa Francisc, Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bunicilor și a Vârstnicilor, 25 iulie 2021)

Important este ca nu doar persoana în vârstă să ocupe locul de înțelepciune care îi revine, de istorie trăită în societate, ci și să existe un dialog, să interacționeze cu tinerii. Tinerii trebuie să interacționeze cu persoanele în vârstă, și persoanele în vârstă cu tinerii. Sper ca în dialogul dintre tineri și persoanele în vârstă, persoanele în vârstă să poate să ofere visurile lor, iar tinerii să le poată primi și îndeplini. Să nu uităm că în cultura atât familială, cât și socială, persoanele în vârstă sunt precum rădăcinile unui copac: întreaga lor istorie este acolo, iar tinerii sunt precum florile și fructele. Dacă seva nu curge, dacă nu există această „perfuzie”, rădăcinile nu vor putea înflori niciodată. Tot ceea ce o societate are mai frumos este în raport cu rădăcinile persoanelor în vârstă.

Mi-e teamă de o societate în care suntem toți o mulțime anonimă și în care nu mai suntem capabili să ridicăm ochii și să ne recunoaștem. Bunicii care au hrănit viața noastră au astăzi foame de noi: de atenția noastră, de tandrețea noastră. De a ne simți aproape. Să ridicăm ochii spre ei. Bunicii și persoanele în vârstă sunt pâinea care hrănește viața noastră. Să fim recunoscători pentru ochii lor atenți, care ne-au privit, pentru genunchii lor care ne-au ținut în brațe, pentru mâinile lor care ne-au însoțit și ridicat, pentru că s-au jucat cu noi și pentru mângâierile cu care ne-au consolat. Vă rog, să nu îi uităm. Să mergem la ei. Să învățăm să ne oprim, să-i recunoaștem, să-i ascultăm. Vom ieși mai buni. Și împreună, tineri și persoane în vârstă, ne vom sătura la masa părtășiei binecuvântate de Dumnezeu. (Papa Francisc, Omilie, 25 iulie 2022)

(Papa Francisc, Cateheză, 23 februarie 2022)

IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5


VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Vizita în Congo și Sudanul de Sud, amânată

Aliat în lupta împotriva antisemitismului

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Matteo Bruni, a anunțat pe 10 iunie că vizita Papei Francisc în Congo și Sudanul de Sud a fost amânată din motive de sănătate.

V

izita Papei Francisc din luna iulie în țările africane Republica Democratică Congo și Sudanul de Sud a fost amânată din motive de sănătate, a anunțat pe 10 iunie Vaticanul. „La cererea medicilor săi și pentru a nu periclita rezultatele terapiei pe care o urmează pentru genunchiul său, Sfântul Părinte a fost nevoit să amâne, cu regret, călătoria sa apostolică în Republica Democratică Congo și în Sudanul de Sud”, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Matteo Bruni. Călătoria apostolică, planificată pentru

Papa Francisc a primit în audiență pe Dani Dayan, președintele Institutului Yad Vashem.

perioada 2-7 iulie, va fi mutată „la o dată ulterioară care urmează să fie stabilită”, se arată în comunicat. Papa Francisc plănuia să petreacă între 2 și 5 iulie în orașele congoleze Kinshasa și Goma, iar între 5 și 7 iulie în capitala sudaneză Juba. Programul complet al călătoriei a fost publicat la sfârșitul lunii mai. În vârstă de 85 de ani, Pontiful suferă de un ligament inflamat dureros la genunchi. De luna trecută, el folosește un scaun cu rotile în timpul aparițiilor publice. Mai are însă programată o vizită în Canada în perioada 24-29 iulie.

P

reședintele Institutului Internațional pentru Memoria Shoah de la Ierusalim a fost primit pe 9 iunie. Sfântul Părinte și-a reînnoit angajamentul său în contribuția pentru lupta împotriva antisemitismului. Dani Dayan vede în această vizită un nou pas înainte în lupta împotriva antisemitismului. Într-un interviu la Radio Vatican, Dani Dayan a declarat că îl consideră pe Papa Francisc drept un prieten și un aliat în misiunea de a învinge antisemitismul. Dani Dayan este primul președinte al Institutului Yad Vashem care a fost primit în audiență particulară de către Papă.

Anularea celebrării unei Liturghii Din motive medicale, a fost anulată Sfânta Liturghie a solemnității Corpus Domini cu participarea Papei Francisc.

„D

in cauza limitărilor impuse papei de gonalgie și datorită necesităților liturgice specifice ale celebrării, nu se vor celebra Sfânta Liturghie și procesiunea cu binecuvântarea euharistică a sărbătorii Trupul și Sângele Domnului”, a anunțat Biroul de presă al Sfântului Scaun. Din cauza durerilor de genunchi, care au dus la amânarea călătoriei apostolice în R. D. Congo și Sudanul de Sud, s-a modificat și agenda liturgică a Papei Francisc.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022


VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Praedicate Evangelium Reînnoirea minților și a inimilor L’Osservatore Romano, 22 aprilie 2022, p. 12

D

e la Conciliul Vatican II, Biserica Catolică a efectuat diferite reforme ale Curiei romane care încearcă să se adapteze la nevoile vremurilor. Sfântul Paul al VIlea a dorit să adapteze Curia la postulatele noului Vatican II prin constituția apostolică Regimini Ecclesiae Universae. Sfântul Ioan Paul al II-lea, câțiva ani mai târziu, și-a făcut partea sa prin promulgarea Pastor Bonus, dorind să introducă alte modificări și adaptarea funcționării Curiei la noul Cod de Drept Canonic aprobat în 1983. Chiar și Papa Benedict al XVI-lea a făcut diferite modificări și adaptări ale Pastor Bonus prin diferite motus proprios pentru a face față anumitor provocări, realizând adaptări necesare pe care situațiile le cer. Așadar, el a creat chiar și un nou organism: Consiliul Pontifical dedicat pentru Noua Evanghelizare. Praedicate Evangelium este una dintre dimensiunile reformei. Este de dorit ca totul din această constituție să devină din ce în ce mai evident pe măsură ce este aplicată și pusă în practică. Multe dintre noutățile care apar în constituția apostolică au fost deja introduse încă din primii ani ai actualului pontificat și au dat roade satisfăcătoare. Altele vor aduce roade în timp. Reformele în structuri și în sfera organizațională sunt necesare, nu există nicio îndoială, dar ceea ce este cu adevărat important este

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Despre prietenie

reînnoirea minților și a inimilor oamenilor. Cu toții suntem chemați să ne suflecăm mânecile. Și să nu uităm că legile și documentele sunt întotdeauna limitate și aproape întotdeauna efemere. Vor veni și alte vremuri. Alte circumstanțe vor da lumii o culoare nouă... Iar Biserica, în dialogul său permanent cu lumea, cu un picior bine înfipt în origini și fidelă Tradiției, va adapta din nou viața și structurile sale umane la condițiile de schimbare a vremurilor. Astfel, Biserica va continua să ofere lumii Evanghelia într-o formă nouă. Aceasta este condiția noastră, pentru că noi credem că „Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veci” (Evr 13,8). Astfel, noi, credincioșii de astăzi, transmitem ștafeta generațiilor care vor veni.

A

șadar, se poate vorbi de „prietenie” făcând referire la Dumnezeu? Acolo unde există prietenie, dacă există o prietenie adevărată, nu mai există rușine și nu mai există frică. Așadar, este Isus care îndrăznește să ne numească „prieteni” vorbindu-ne de Dumnezeu ca un Tată de care nu ar trebui să avem teamă și în fața căruia nu trebuie să ne fie rușine; în fața lui Dumnezeu se poate sta fără teama de a fi judecați pentru limitele și chiar pentru imperfecțiunile pe care le avem. Pe de altă parte, orice tată adevărat își iubește copilul pentru ceea ce este și nu pentru ceea demonstrează a fi capabil: este el și asta este suficient. (OR, 22 aprilie 2022, p. 2) IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7


FOCUS evenimente

P

Ziua Națională a Copilăriei Misionare Duminică, 5 iunie 2022, în România s-a celebrat cea de-a treia Zi Națională a Copilăriei Misionare Pontificale. În primii ani aceasta a fost sărbătorită în penultima sâmbătă a lunii mai, dar anul acesta a avut loc în prima duminică a lunii iunie.

P

entru a-i ajuta pe cât mai mulți copii și adolescenți să se apropie de Isus, Oficiul Operelor Misionare Pontificale a propus un simpozion național de trei zile pentru copii și adolescenți. În prima zi, participanții au avut ocazia să vină în contact cu realitatea copiilor misionari din deșertul Chalbi (Kenya), prin intermediul unui reprezentant al Pontifical Mission Childhood (PMS). În a doua zi, alături de copii și adolescenți a fost prezentă sr. Roberta Tremarelli, secretar internațional al Copilăriei Misionare Pontificale (CMP). 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

Cea mai mare bucurie a produs în inimile lor prezența unei adolescente din Franța, Mayline Tran, care la vârsta de 3 ani (2012) a fost vindecată prin intervenția miraculoasă a Fer. Pauline Jaricot. Evenimentele au culminat cu Liturghia din Ziua Națională a Copilăriei Misionare Pontificale, care a fost celebrată la Smârdioasa (jud. Teleorman) de pr. Eugen Blaj, director național al Operelor Misionare Pontificale în România și Rep. Moldova și animată de copiii și adolescenții misionari din București. În cadrul Liturghiei, două fetițe, Sofia-Maria Cocoș (parohia Sf. Anton

ornind de la tema propusă anul acesta de Sfântul Părinte pentru luna misionară – „Îmi veți fi martori” (Fap 1,8), copiii și adolescenții misionari au dorit să arate cum rugăciunea și caritatea se împlinesc printr-o mărturisire concretă a propriei credințe. La fel ca apostolii, care au fost învestiți de Isus cu puterea Duhului Sfânt, pentru a merge să vestească evanghelia până la marginile pământului, la fel copiii și adolescenții misionari sunt chemați să reînnoiască natura misionară a Bisericii, astfel descoperind cum pot fi o misiune pentru cei din jurul lor. Copiii și adolescenții misionari au inițiat acest itinerariu de credință cu un pelerinaj de trei zile, obiectivul principal fiind sanctuarul marian de la Șumuleu Ciuc, apoi și alte locuri turistice, mănăstiri și biserici, ca adevărați pelerini ai lui Isus și ai Mariei.

de Padova) și Miriam Tămaș (parohia Sf. Tereza) au depus adeziunea la CMP, iar ceilalți membri misionari care au fost prezenți au reînnoit-o. Și în parohia Sf. Anton de Padova din Râmnicu Vâlcea, o nouă membră misionară, Iasmina Vacarusi, a intrat în familia Copilăriei, iar la București, Patrick Tămaș, entuziasmat de bucuria surorii lui, Miriam, a dorit să spună „Da”-ul lui în cadrul Sf. Liturghii care se transmite în fiecare luni la Radio Maria din capela sediului OMP. Pentru a se înscrie în grupurile de formare misionară, copiii și adolescenții (sau părinții acestora) pot apela sau lăsa un mesaj la numărul de telefon al pr. Eugen Blaj – 0755 854 225. Sursa: arcb.ro


FOCUS evenimente

P

ÎNTRUNIREA ECHIPEI SINODALE A ARCB În data de 2 iunie a avut loc o nouă întrunire a întregii echipe sinodale a Arhidiecezei Romano-Catolice de București, coordonate de pr. Daniel Bulai, referent diecezan. La întrunire a participat ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București.

E

chipa sinodală a Arhidiecezei de București, coordonată de pr. Daniel Bulai, referent diecezan, s-a reunit în seara zilei de 2 iunie a.c. la Palatul Arhiepiscopal pentru a prezenta și a discuta pe marginea sintezelor realizate de fiecare membru al acesteia. Un moment deosebit pentru membrii Echipei sinodale l-a constituit prezența și participarea activă și entuziasmată a Păstorului Arhidiecezei de București, ÎPS Aurel Percă. Pentru început, pr. Daniel Bulai a prezentat echipei un rezumat al întâlnirii naționale cu referenții sinodali diecezani și ce așteptări s-au

conturat în urma acesteia. Toți membrii Echipei sinodale au participat la această întâlnire. Fiecare membru a fost invitat din timp să lucreze la această sinteză parțială, care să reflecte ceea ce s-a propus și constatat în urma răspunsurilor venite din cele șapte fișe consultative sinodale, propuse la începutul lunii martie a.c., ale căror rezultate s-au discutat și analizat și în întâlnirea anterioară a Echipei sinodale. Sintezele s-au remarcat prin linia unitară concisă, obiectivă și sinceră, care a reflectat participarea activă a Arhidiecezei de București la procesul sinodal dorit de Papa Francisc ca

rezentarea sintezelor a fost îmbogățită de reflecțiile personale și pertinente ale ÎPS Aurel Percă, care ne-a împărtășit din experiența sa pastorală și ne-a încurajat să continuăm lucrarea pe care am început-o cu binecuvântarea sa de Păstor. Păstorul Arhidiecezei și-a exprimat bucuria de a fi prezent la această întâlnire și de a vedea rodul muncii de până acum a echipei. Întreaga întâlnire a stat sub semnul entuziasmului și al bucuriei de a fi împreună. Deși echipa reunește reprezentanți din toate ariile pastorale ale Arhidiecezei, membrii acesteia au reușit să contureze și să mențină un spirit de unitate, necesar, de altfel, procesului sinodal. Bogăția sugestiilor evidențiate atât de sintezele parțiale, cât și de membrii echipei a arătat că Biserica locală a Arhidiecezei este vie și doritoare de a merge împreună cu Duhul Sfânt.

o consultare a întregului popor al lui Dumnezeu în lumina Duhului Sfânt. De altfel, întreaga întâlnire a echipei a evidențiat spiritul de coeziune care s-a creat între membrii ei. S-a discutat și despre proiectul de redactare a Sintezei sinodale diecezane din Arhidieceza de București, s-au propus o serie de inițiative pastorale pentru viitor, începând cu Întâlnirea Arhidiecezană din 2 iulie a.c. propusă de ÎPS Aurel Percă pentru asociațiile laice, care să sublinieze concretețea procesului sinodal, ce trebuie să devină un stil de viață eclezial. Sursa: arcb.ro Pr. Andrei Dumitrescu IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9


FOCUS evenimente

S

ANIVERSARE 14 ani de la consacrarea episcopală Pe 12 iunie a avut loc Liturghia de hram a conventului „Preasfânta Treime” de la Pârâul Rece. Liturghia a fost prezidată de E.S. Miguel Maury Buendía, nunțiu apostolic în România și Republica Moldova, care a sărbătorit 14 ani de la consacrarea episcopală.

M

ons. Miguel Maury Buendía a fost consacrat episcop la 12 iunie 2008, în Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma. Excelența Sa și-a exprimat bucuria de a fi prezent la Pârâul Rece, pentru a celebra una dintre cele mai frumoase sărbători ale anului: solemnitatea Preasfintei Treimi, căreia îi este închinată mănăstirea, mulțumind Fraților Minori Conventuali, în mod special părintelui guardian, Ioan Butacu, pentru invitație și pentru primirea fraternă, celor de la Casa de odihnă și tuturor participanților la Liturghie. 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

„În calitate de nunțiu apostolic vă aduc binecuvântarea Papei Francisc și salutările sale cordiale, pe care m-a rugat să le transmit tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință pe care îi voi întâlni în România”, a spus Mons. Miguel Maury Buendía. „Solemnitatea de astăzi ne îndeamnă să ne îndreptăm privirea spre realitatea lui Dumnezeu iubire și spre taina mântuirii adusă de Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, care revelează oamenilor misterul inefabil al vieții Sale. […] Sfântul Paul, rezumând comuniunea noastră cu Dumnezeu, nu doar recunoaște îndreptățirea noastră

olemnitatea pe care astăzi o celebrăm a fost introdusă în liturgia catolică în 1334 de către Papa Ioan al XXII-lea și celebrează misterul central al credinței și al vieții creștine. Ea a fost afirmată încă de la primul Conciliu de la Niceea, din anul 325 după Cristos, și inserată în Crezul Conciliului niceo-constantinopolitan. Autorul cărții Proverbelor ne-a relatat în prima lectură cum înțelepciunea lui Dumnezeu are întâietate în opera creației. Ea a apărut mai înainte ca cerul și pământul să existe (Prov 8,22-31), dezvăluind astfel inițiativa Tatălui în tot ceea ce a fost făcut, așa cum mărturisim în Crez. Solemnitatea de astăzi ne îndeamnă să ne îndreptăm privirea spre realitatea lui Dumnezeu iubire și spre taina mântuirii adusă de Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, care revelează oamenilor misterul inefabil al vieții Sale.

prin credință, ci ne descoperă și bucuria de a fi împăcați cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (Rom 5,15). Pacea încredințată de Isus ucenicilor și anunțată de către Apostol este, de asemenea, implorată astăzi de Papa Francisc pentru întreaga umanitate. În acest sens, Sfântul Părinte afirmă că «în fiecare epocă, pacea este, în același timp, dar de sus și rod al unei angajări împărtășite». În pofida numeroaselor necazuri cauzate de pandemie și războaie, nu ne putem pierde speranța și nici nu ar trebui să ne simțim vreodată singuri și dezamăgiți”, a subliniat în cadrul omiliei Excelența Sa, nunțiul apostolic. (Sursa: arcb.ro)


FOCUS evenimente

Î

Anul „Familia Amoris laetitia” Cu ocazia încheierii Anului „Familia Amoris laetitia”, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a adresat o scrisoare familiilor, confraților preoți și persoanelor consacrate. Acest an fusese deschis la data de 19 martie 2021.

Î

n cuprinsul scrisorii se menționează faptul că punctul culminant al Anului „Familia Amoris laetitia” este celebrarea celei de-a X-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, în perioada 22-26 iunie, având tema „Iubirea în familie: vocație și cale către sfințenie”, organizatorul acestei întâlniri fiind Dieceza de Roma. Papa Francisc a dorit ca evenimentul să fie unul „multicentric”, propunând ca acesta să fie celebrat în fiecare dieceză. În Arhidieceza de București Anul „Familia Amoris Laetitia” a fost inaugurat la data de 17 iulie 2021, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate la

sanctuarul închinat Sfintei Fecioare Maria de pe muntele Carmel, de la Ciofliceni. La nivelul Bisericii locale, anul special dedicat familiei va culmina cu pelerinajul diecezan în ziua de sâmbătă, 10 septembrie, la sanctuarul de la Ciofliceni, ocazie cu care se va încheia Anul „Familia Amoris laetitia” în Arhidieceză. Pentru încheierea oficială a Anului „Familia Amoris laetitia”, au putut fi urmărite prin intermediul televiziunii Angelus TV evenimentele care s-au desfășurat la Roma în perioada 22-26 iunie. Pe plan diecezan, pentru a marca cea de-a X-a Întâlnire Mondială a

ntâlnirea de la Ciofliceni a fost organizată de Oficiul pentru Pastorația Familiei al ARCB, cu sprijinul Angelus TV, al Profamilia.ro și al Asociației Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”. În cadrul întâlnirii au fost mai multe momente: Imnul Întâlnirii Mondiale; prezentarea Icoanei întâlnirii (pr. Ivan Rupnik): Taina acesta este mare!; Imnul de la Dublin: The Joy of Love; prima conferinţă: Preoţi şi soţi împreună în edificarea Bisericii; Imnul de la Milano; Chemare la sfinţenie: în lumina catehezelor pregătitoare a celei de-a X-a Întâlniri; a doua conferinţă: Biserica domestică şi sinodalitatea; Angelus cu Sfântul Părinte şi mandatul misionar pentru familii; a treia conferinţă: Când dragostea în familie întâmpină greutăţi. Au mai fost momente de rugăciune, inclusiv Coronița Milostivirii Divine, adorație, precum și participarea la Liturghie.

Familiilor, ÎPS Aurel Percă a propus ca vineri, 24 iunie, să se facă după Liturghia de seară din fiecare parohie o oră de adorație pentru familii şi împreună cu familiile, iar la fiecare Liturghie de duminică, 26 iunie, să se amintească la predică despre grija pe care Biserica o are față de familie și cât de important este locul familiei în Biserică. Pentru a fi în comuniune cu celebrările de la Roma, s-a organizat la Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni o întâlnire la nivelul Arhidiecezei pentru familii, de sâmbătă, 25 iunie, de la ora 11.00, până duminică, 26 iunie, până la ora 17.00. IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11


FOCUS ȘTIRI ARCB

București

Mir

În ziua de 4 iunie, înainte de Rusalii, în cadrul Sfintei Liturghii, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit de București, a conferit Sacramentul Mirului unui număr de 14 tineri francofoni din parohia Sacré-Cœur – Preasfânta Inimă a lui Isus (Biserica Franceză).

Câmpina

Hram

Cu ocazia hramului bisericii Sfântul Anton din Câmpina a fost prezent în mijlocul acestei comunități PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, prezidând Liturghia de la ora 18. Brăila

Vizită ES Mons. Miguel Maury Buendía, nunțiu apostolic în România și Republica Moldova, însoțit de consilierul nunțiaturii, Mons. Germano Penemote, a făcut o vizită în parohia Adormirea Maicii Domnului din Brăila, luni, 13 iunie, ocazie cu care a prezidat Sfânta Liturghie în sărbătoarea Sfântului Anton de Padova.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

Eveniment Copiii din Centrul Don Orione, din Voluntari, au sărbătorit Ziua Copilului într-un mod inedit.

P

e 1 iunie, de Ziua Copilului, cei peste 40 de copii ai Centrului rezidențial pentru copii cu dizabilități Don Orione, din Voluntari, au fost vizitați de Miruna, o fetiță de 12 ani, însoțită de mama ei. Miruna a pregătit o surpriză copiilor de la centru, iar toate detaliile vizitei au fost stabilite cu câteva zile înainte, împreună cu pr. Marius Bereșoaie, directorul Casei Don Orione. La sfatul părintelui Marius au fost cumpărate cadouri pentru copii. În dimineața zilei de 1 iunie, copiii au ieșit ca de obicei în părculețul centrului, fără să știe ce urma să se întâmple. Miruna i-a rugat mai întâi pe copii să o ajute să decoreze parcul cu baloane și decorațiuni handmade, pe care le-au confecționat împreună. Proiectul face parte din seria de proiecte Paxlaur, pe care pr. Laurențiu Dăncuță le dezvoltă de foarte mulți ani în folosul copiilor din România.

Noi membre în grupul laical Eustache Montemurro

Grupul laical Eustache Montemurro din PopeștiLeordeni a primit două noi membre în asociație.

P

e 11 iunie, grupul laical Eustache Montemurro din Popești-Leordeni al asociației laicale Misionarele Catehetice ale Sfintei Inimi a primit două noi membre în asociație. Liturghia a fost celebrată în parohia Sfântul Pius de Pietrelcina (Padre Pio) din Constanța, cu participarea pr. paroh Lucian Ianuș, a pr. Emil Moraru, responsabilul Oficiului pentru Cateheză al ARCB, și a pr. Iulian Cochior. Asociația laicală Misionarele Catehetice ale Sfintei Inimi a fost înființată în ianuarie 2003 și este ramura laică a Congregației Surorilor Misionare Catehetice ale Sfintei Inimi. Asociația are aceeași carismă ca a surorilor: iubire și ispășire.

Procesiune pe străzile capitalei Procesiunea solemnă cu Preasfântul Sacrament, care a avut loc pe străzile capitalei, s-a încheiat la Catedrala Sfântul Iosif.

C

u ocazia solemnității Trupul și Sângele Domnului, celebrată pe 16 iunie, s-a organizat pe străzile capitalei procesiunea solemnă cu Preasfântul Sacrament duminică, 19 iunie. Aceasta a început de la Biserica Italiană, la ora 15.00 și s-a încheiat la Catedrala Sfântul Iosif. După încheierea procesiunii, în catedrală s-a celebrat Sfânta Liturghie solemnă prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. Procesiunea și Sfânta Liturghie au fost transmise live de Angelus TV.


FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Festivalul Luminii la Roman În curtea Centrului Leonardo Murialdo din Roman s-a desfășurat Festivalul Luminii pe 11 iunie, la care au luat parte sute de persoane.

S

Zilele Familiei În protopopiatul Rodna s-a ținut prima ediție a Zilelor Familiei, în zilele de 10 și 11 iunie, în două formate.

Î nie a avut loc în parohiile n zilele

de 10 și 11 iu-

protopopiatului Rodna prima ediție a Zilelor Familiei. Evenimentul, organizat în colaborare cu Biroul pentru Pastorația Familiei, în pregătire pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor, s-a derulat în format „multicentric și răspândit”. Evenimentul a început cu momente de rugăciune pentru familii organizate în data de 10 iunie, în paralel, în mai multe parohii din protopopiat și a culminat cu Întâlnirea Protopopială a Familiilor, organizată în parohia Năsăud, la care au participat în jur de 50 de persoane.

ute de persoane au participat pe 11 iunie la Festivalul Luminii, organizat în curtea Centrului Leonardo Murialdo din Roman. Pentru acest eveniment s-au pregătit timp de două luni 90 de voluntari. Evenimentul se află la cea de-a doua ediţie, prima fiind organizată în anul 2019. Festivalul este un eveniment cunoscut întregii ţări, fiind pregătit de către cercetaşi la nivel naţional, nu numai la nivel local. Cadrul simbolic a fost inspirat din Cronicile din Narnia, scrise de C.S. Lewis. Invitaţii au putut alege să-şi petreacă timpul în cadrul atelierelor destinate oricărei vârste: de la pictură pe faţă şi modelaj de

baloane până la yoga sau fotbal. La festival au putut fi ascultate trupele „Cei 4 musafiri” şi „Flamma” care au cântat live. Un alt moment a fost un spectacol de jonglerii cu foc susţinut de „Clovnii Don Bosco”. Unul dintre sponsorii festivalului, Vinoteca Românească, a creat un moment unic organizând o degustare de vin.

mexic

polonia

italia

Hirotoniri

Festival

Venerare

Arhiepiscopul de Guadalajara, Card. José Francisco Robles Ortega, a hirotonit 70 de bărbați întru preoție în două ceremonii separate, care au avut loc pe 4 și 5 iunie, la Sanctuarul Martirilor mexicani din acest oraș. În cadrul primei celebrări au fost hirotoniți 33 de preoți, iar în cea de-a doua, 37. Cardinalul a hirotonit șapte noi diaconi pe 3 iunie, tot la sanctuarul din Guadalajara. Mons. Robles le-a reamintit preoților că îl slujesc pe Dumnezeu și pe poporul Său.

22.000 de tineri din Polonia și Ucraina au participat la cea de-a 26-a întâlnire Lednica 2000, în ajunul Rusaliilor. Papa Francisc a trimis un mesaj participanților înainte de festivalul tineretului din 4 iunie 2022. Preotul dominican Jan Góra, care a fondat întâlnirile, a murit în 2015. La întâlnire au participat tineri din diferite comunități și organizații, cercetași, ministranți, tineri din Mișcarea Lumină-Viață, din Mișcarea Neocatecumenală, din Asociația Tinerilor Catolici.

Vizitatorii care merg la Assisi îl pot vedea din nou pe Fericitul Carlo Acutis, primul milenial care a fost beatificat în Biserica Catolică, îmbrăcat în blugi și cu pantofi de sport, prin intermediul unui geam prin care poate fi văzut în mormântul său. Arhiepiscopul Domenico Sorrentino a îndepărtat la 1 iunie panoul care acoperea mormântul lui Acutis, redeschizându-l pentru venerarea publică. Mulți pelerini internaționali vor avea ocazia de a-l vedea pe tânărul fericit. IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13


Biserică și societate cultură creștină

Credință și cultură – trăire și teorie Text: Andrei Bejan

D

eși cuvântul sacru ne trimite tot timpul cu gândul la sentimente de venerație, oameni sfinți sau lucruri și evenimente cu caracter religios, totuși acest termen a apărut pentru prima dată în lumea laică antică, fiind utilizat pentru denumirea intrării unui candidat în viața militară, care era însoțită de jurăminte și sacrificii religioase către zeități. După apariția creștinismului, creștinii din teritoriile Imperiului Roman au adoptat acest termen, devenit prin excelență un termen identic teologic, fără vreun sinonim corespunzător în limba greacă. Creștinii din Apus au folosit foarte des acest termen pentru a explica și înțelege semnificația cuvântului mysterion (taină), folosit de creștinii din Răsărit de cultură greacă. Pentru prima dată în creștinism, cuvântul sacru este folosit în scrierile 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

și învățăturile despre ritualul botezului, unde se vorbește despre importanța și caracterul sacru al slujbei. Mai târziu, multe dintre slujbele importante din cadrul Bisericii vor primi numele de sacramente, stabilite ulterior la numărul de șapte.

Sfințenie și cultură

Așa cum am amintit mai sus, cuvântul sacru impune de la sine faptul că vorbim despre ceva sfânt și curat, care ține mai mult de legătura directă dintre om și divinitate. Cea mai frumoasă latură a sacrului este imitarea sinceră a lui Dumnezeu de către om. Această imitare a lui Dumnezeu atrage harul Său și îl purifică pe om, aducându-l la starea de sfințenie și asemănare cu Dumnezeu. Din referința biblică a primei cărți din Vechiul Testament, aflăm că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa: „Și a zis

Dumnezeu: Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul” (Gen 2,26). Atunci când citim acest pasaj, că Dumnezeu a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, avem tendința să ne imaginăm că Dumnezeu are trăsături antropomorfe. Însă chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu constau în alte lucruri mult mai nobile și profunde. Omul de geniu este prin excelență chipul lui Dumnezeu în lumea plină de păcat și moarte, are menirea să fie o solie cerească pentru lumea de rând, prin creațiile pe care fiecare geniu în domeniul lui le împinge spre perfecțiunea pe care omul a pierdut-o prin neascultarea de Dumnezeu. Asemănarea omului cu Dumnezeu vine prin sfințenie, prin dobândirea harului pierdut de Adam și Eva. Astfel putem spune că punctul culminant al chipului lui Dumnezeu în om este geniul, care poate fi o persoană credincioasă, atee, răzvrătită spiritual, creștină sau păgână; însă gradul asemănării cu Dumnezeu este doar sfântul, care nu poate fi decât creștin, ajungând la măsura îndumnezeirii prin eforturi duhovnicești proprii (post, rugăciune, milostenie, iubirea semenilor etc.). Cu alte cuvinte, putem spune că geniul ca om poate fi sub nivelul nostru moral, însă incontestabil și de neajuns în darul său creator; pe geniu nu îl putem imita, însă sfântul poate fi imitat. De aceea noi suntem chemați să imităm sfințenia și nu genialitatea. Cultura însăși are o parte frumoasă și sănătoasă pentru formarea morală și spirituală a oamenilor, atunci când ea însăși promovează aceste valori umane. Cultura în acest sens nu este altceva decât un raport simbolic


Biserică și societate

cu cerul, o tindere spre frumos și perfecțiune. Prin aceste afirmații putem observa cum prin legătura omului creator cu Dumnezeu – Creatorul universului se dă naștere la cult. Iar legătura omului cu creația lui Dumnezeu, cu lumea, se numește cultură. Cultura în general este caracterizată în funcție de mai multe elemente: poporul în sânul căruia se naște, tradițiile, religiile, etniile și viața socială ale oamenilor apartenenți unui popor. De aceea nu se poate vorbi de o cultură unică universală, ci de o cultură diversificată de timp, situații, evenimente istorice care au traversat istoria umanității de la origini până în prezent. Foarte multe civilizații au dispărut în decursul istoriei, luând cu ele și sufletul lor care este cultura. Prin apariția creștinismului, cultura creștină a devenit nemuritoare, deși mereu în schimbare și formare, prin ritualurile liturgice, prin dogmele și canoanele ei stabilite în sute de ani, prin literatura și arta creștină, de aceea putem spune: „Când cultul religios a rodit în cultură, el s-a deschis spre universalitate, iar când cultura s-a inspirat din cult, ea s-a deschis spre eternitate.” Cultura creștină este un exemplu de cultură care edifică omul din punct de vedere moral și spiritual, așezându-l în starea lui normală.

Între a fi religios și a fi credincios

De cele mai multe ori, nu găsim aproape deloc vreo diferență atunci când vorbim de a fi un om credincios sau a fi un om religios, pentru că ambii termeni sunt considerați a fi sinonimi. Deși par să definească și să delimiteze aceeași idee, acești doi termeni sunt foarte diferiți, exprimând două stări sufletești umane diferite.

A fi o persoană religioasă implică două ipostaze sufletești care nu implică o relație sinceră și reală cu Dumnezeu: persoana religioasă superficială, care acționează fără frică de Dumnezeu; persoana religioasă în care se dezvoltă sentimentul de dependență și teamă de Dumnezeu. În prima categorie, de persoane religioase superficiale, intră toate acele persoane care recunosc că oamenii sunt creați de o divinitate sau de o forță superioară, dar fără legi și dogme după care oamenii trebuie să se conducă. Însăși lumea de la sine are legi care ne ghidează de la naștere până la moarte. Aici intră și toate personajele sau liderii religioși care manipulează lumea prin diferite idei și ritualuri cu scopul de a primi foloase pecuniare sau faimă înaintea adepților. La aceste persoane se naște laxismul conștiinței morale, adică sentimentul că tot ceea ce este greșit la adresa lui Dumnezeu pare normal și corect. Astfel de persoane sunt foarte des întâlnite în grupul oamenilor care frecventează bisericile. Fac anumite lucruri care nu au nimic în comun cu învățăturile corecte ale Bisericii; sunt bazate pe tradiții preluate din bătrâni sau inventate de ei înșiși. Însuși mersul la Biserică se face dintr-o obișnuință și nu dintr-o credință. Astfel de persoane sunt foarte bine definite de Mântuitorul când se adresa conducătorilor iudei din vremea Sa: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de toată necurăția” (Mt 23,27). A doua categorie de persoane religioase, care dezvoltă sentimentul de dependență și teamă față de Dumnezeu, sunt persoanele care îndeplinesc anumite ritualuri sau

obiceiuri religioase din frică de diavol sau din frica față de Dumnezeu, pentru a nu fi pedepsiți în viața aceasta și în cea de dincolo. Din sentimentul de frică față de diavol s-au născut numeroase superstiții care au stat la baza altor credințe false sau ritualuri de magie. Cei care sunt religioși de frica lui Dumnezeu sunt oamenii care se consideră cu multe păcate și greșeli mari care atrag mânia divină. Pentru aceasta ei se leagă de orice slujbă sau ritual bisericesc, cu sentimentul fricii și nu cu sentimentul pocăinței, al smereniei și al părerii de rău. A fi credincios ține de latura adevăratei trăiri, care implică orice formă de ritual liturgic, de efort spiritual și ascetic, care sunt făcute ca un semn al trăirii cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Acesta este scopul trăirii unui om pe pământ: de a se sfinți și de a se întâlni cu Dumnezeu încă din viața aceasta. De aceea omul poate încă din viața aceasta simți iadul sau raiul, în funcție de starea pe care o experimentează încă din viața aceasta. Omul religios sub orice formă trăiește un iad, pentru că în sufletul lui nu se identifică cu nimic din dumnezeirea adevărată. Rămâne un împlinitor al unor ritualuri goale care îi adorm conștiința că și-a făcut datoria față de Dumnezeu. Omul credincios experimentează raiul din viața aceasta. El depune același efort ca și omul religios, dar privit și simțit din altă perspectivă, care îl apropie de Dumnezeu și se identifică cu Dumnezeu. Omul religios nu se dezvoltă sufletește, pentru că este o sămânță căzută pe piatră, secată de viața spirituală din cauza concepțiilor și trăirilor personale false. Omul credincios se dezvoltă spiritual pentru că își are rădăcina în Izvorul Sacrului sau al Sfințeniei, care este Dumnezeu. IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15


Biserică și societate doctrină socială

C

ultura este un mod specific de a exista și de a fi al omului. Omul trăiește dintotdeauna într-o cultură care îi este proprie și care la rândul său creează între oameni o legătură proprie, determinând caracterul intrauman și social al existenței umane. (cf. Ioan Paul al II-lea)

Definiția culturii în doctrina Bisericii Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

Î

n Evanghelie nu se vorbește despre cultură. În Evanghelie nu apare nicio definiție a culturii. Cu toate acestea nu trebuie neglijat faptul că „procesul întâlnirii și confruntării cu culturile este o experiență pe care Biserica a trăit-o încă de la începuturile predicării Evangheliei” (Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclică Fides et ratio, 14 septembrie 1998, 70). Privind atent în istoria Bisericii, putem observa că aici problema definirii culturii apare târziu. Conciliul al II-lea din Vatican, în Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană (Gaudium et spes) recurge la o definire a conceptului de cultură, pe care din punct de vedere antropologic l-am putea considera destul de amplu: „În sens larg, termenul de cultură desemnează toate mijloacele prin care omul își cizelează și își dezvoltă multiplele daruri spirituale și fizice; 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

se străduiește să supună lumea prin cunoaștere și muncă; umanizează viața socială, atât familială cât și civică, prin progresul moravurilor și al instituțiilor; în sfârșit, exprimă, comunică și păstrează în operele sale, în decursul timpurilor, marile experiențe spirituale și aspirațiile sale majore, pentru ca ele să slujească progresului multora și chiar al întregului neam omenesc” (Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală privind Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes, 879). Constituția tratează cultura din multe perspective; astfel avem, pe lângă o cultură spirituală, doctrinală și tehnică, o cultură de bază, o cultură integrală ce trebuie promovată, o cultură ce decurge din natura rațională și socială a omului. Cultura reprezintă toate activitățile și creațiile umane în domeniul bunurilor economice, spirituale, sociale

etc. Cultura este integrată de descoperirile științifice, ideile filosofice, lumea esteticii, a moralei și a religiei, realități care jalonează istoria popoarelor și care constituie patrimoniul umanității. Rămâne o dimensiune esențială și universală a omului. În virtutea acestei trăsături, persoana se distinge ontologic de animale. Cultura este un mod specific de a exista și de a fi al omului. Omul trăiește dintotdeauna într-o cultură care îi este proprie și care la rândul său creează între oameni o legătură proprie, determinând caracterul intrauman și social al existenței umane (Cf. Ioan Paul al II-lea, Discursul din data de 2 iunie 1980 de la sediul UNESCO). Cultura cuprinde totalitatea vieții unui popor: complexul valorilor și al contravalorilor care o abilitează și care, fiind practicat în comun de membrii săi, o reunește în baza unei aceleiași conștiințe colective. Totodată, cuprinde formele prin care acele valori sau contravalori se exprimă și configurează, adică obiceiuri, limbă, instituții și structuri de conviețuire socială, când nu sunt împiedicate sau reprimate prin intervenția unor alte culturi dominante.


SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

„Bucuria mea ești Tu!”

C

ât de frumos ar suna aceste cuvinte dacă cineva le-ar spune despre tine, nu-i așa? E plăcut acel sentiment pe care îl trăiești atunci când cineva te apreciază și când realizezi că prezența ta într-un loc nu este doar de bun augur, ci și aducătoare de bucurie. Sper că ai avut parte de acest sentiment! Bine te-am regăsit, drag cititor, cu spirit de tinerețe! Titlul de mai sus reprezintă tema Întâlnirii Diecezane a Tineretului, care va avea loc luna viitoare (4-7 august), la Ciofliceni. Împreună cu tinerii din Echipa diecezană, alături de care organizez evenimentul ce va încununa actualul an pastoral, am ales această temă deoarece dorim să reamintim importanța și frumusețea aproapelui, fără de care călătoria prin această viață ar fi plină de singurătate și lipsită de atâtea surprize plăcute. Cei doi ani de pandemie, care ne-au arătat cât de fragili putem deveni în fața provocărilor vieții, ne-au demonstrat și cât de neplăcută poate fi singurătatea atunci când ne lipsește comuniunea cu celălalt. De aceea, am considerat

că este important să redescoperim comuniunea și frumusețea de a interacționa cu semenii, care sunt un dar din partea lui Dumnezeu, dar în care îl întâlnim pe însuși Dumnezeu. Această temă are și un substrat evanghelic. Îl vom găsi în Evanghelia Sfântului Ioan, capitolul 15, versetul 11: „V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.” Isus le adresa aceste cuvinte discipolilor săi, la Cina cea de taină, când le vorbea despre comuniunea reciprocă vitală ce trebuie să rămână între ei și el, asemănătoare cu cea dintre vița-devie și mlădițele ei. Pentru ca relația noastră cu Isus să devină un prilej de bucurie, este necesară comuniunea de iubire cu aproapele. Numai într-o asemenea formă îl putem întâlni pe Isus în fratele și sora pe care Dumnezeu ni-i trimite zilnic și în care ne dă întâlnire. Numai așa vom simți să îi spunem lui Isus, prin aproapele: „Bucuria mea ești Tu!” Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Bucuria lui Cristos este întărită dăruind-o, se înmulțește împărtășind-o. Dacă ne deschidem și ducem Evanghelia, inimile noastre se dilată și înving teama. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Cum ar trebui să mă îmbrac când merg la biserică?

C

u simplitate şi demnitate. Dar vom răspunde că Dumnezeu este interesat mai degrabă de suflet decât de hainele pe care le purtăm. Şi în esenţă, aşa este. Pe de altă parte, fiind invitaţi la un eveniment cultural, suntem mult mai atenţi cum ne îmbrăcăm. Desigur, uneori ne putem nimeri să mergem la biserică venind dintr-o călătorie sau după cumpărături. Ni se întâmplă tuturor. Ceea ce avem de înţeles este că hainele pe care le purtăm exprimă ceva şi din personalitatea noastră: respect, decenţă, simplitate, gust. Dacă nu e potrivit felul în care ne îmbrăcăm, riscăm uneori ca alte persoane să fie jenate în biserică de modul nostru de a ne prezenta. Personal, cred că mulţi dintre noi avem capacitatea să ne concentrăm atenţia pe ceea ce se întâmplă în cadrul liturghiei şi mai puţin pe forme şi transparenţe. Dar nu cred că reuşim mereu. Atunci, din respect pentru ceilalţi şi pentru loc, mai demn, mai decent, mai potrivit, fără excese. Cine este atrăgător rămâne şi în aceste condiţii. Sr. Gabriela Lungu fcJ

IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17


SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Întâlnirea Diecezană văzută prin ochii tinerilor organizatori

mine. În anul 2014, am fost participant și, sincer, nici nu prea am dorit să vin la IDTC; numai că am fost convinsă și «luată pe sus» de cei din parohie și nu am regretat. De atunci mi-am dorit să intru în Echipă (diecezană) și să fiu în echipa de organizare la următorul IDTC, pentru că mi s-a părut extraordinar ce au făcut organizatorii în acel timp, iar acum, pot și eu să iau parte la această organizare.”

Ce te-a motivat să fii organizator? Rafael: „Pur și simplu, în acel an (2014) așa am simțit, că este un eveniment în care trebuie să mă implic cât mai mult posibil, că aveam posibilitatea să fac ceva mișto, iar acest sentiment s-a dovedit a fi unul real.”

L

una aceasta vă propunem un reportaj inedit, și anume cum văd tinerii din echipa de organizare evenimentul Întâlnirea Diecezană a Tinerilor (IDTC), ediția din acest an sau cea din anul 2014. Emanuel Ropotă (organizator IDTC 2014 / participant IDTC 2022), Adriana Calotă (organizator IDTC 2014 și 2022) și Theodora Bratu (participant IDTC 2014 / organizator IDTC 2022) au răspuns la câteva întrebări. Din cauza limitei de caractere, nu putem reda interviul complet, dar îl puteți găsi pe pagina de Facebook a evenimentului „Întâlnirea Diecezană a Tineretului Catolic” (3 mai).

Ce înseamnă să fii organizator? Rafael: „A fi organizator (pentru) IDTC a însemnat stres, oboseală, muncă, dar nu a fost totul numai rău, a fost și multă distracție, implicare din partea multor tineri; au fost niște zile pline cu evenimente deosebite, care m-au marcat pe mine ca persoană. A fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am făcut în viața mea. Nu pot face același lucru (pentru ediția 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

actuală) dar sunt fericit că vin alți tineri din spate care vor să ducă torța mai departe.” Adriana: „Pentru mine a însemnat o nouă și mare provocare. Acum, că voi fi din nou organizator, va însemna o și mai mare provocare. Am ocazia să cunosc și să lucrez cu tineri noi și știu că vor fi o grămadă de evenimente faine.” Theodora: „O întrebare provocatoare! Este o oportunitate pentru

Adriana: „În 2014 m-a motivat faptul că eram membru nou în Echipa diecezană și doream să învăț de la echipa «veche» cât mai multe lucruri. Ceea ce mă motivează să fac parte din echipa de responsabili și în acest an este exact experiența avută atunci, faptul că au fost evenimente plăcute, am învățat multe lucruri și îmi doresc acum să dau mai departe ceea ce pot oferi.” Theodora: „Voi, tinerii, mă motivați să fiu animator! Îmi place atunci când ne conectăm și reconectăm unii cu alții, îmi place ce se întâmplă atunci când ne întâlnim și participăm împreună la activități, este super tare! Și ce este și mai tare este că creăm noi legături și abia așteptăm ca la următoarele activități să ne întâlnim și să fim împreună, și așa ne înmulțim și creăm o mare familie frumoasă de tineri, ceea ce este nevoie acum.”


SUFLET TÂNĂR

CURIOZITĂȚI

O imagine, un gând

B

ucurându-te de familie, prieteni sau orice te înconjoară, te bucuri de Isus, și El la rândul lui se bucură de tine atunci când vede că iubești ce ai în jur și împărtășești un sentiment atât

de frumos, cel al BUCURIEI. Niciodată nu ezita să spui cuiva „Bucuria mea ești TU!”, deoarece acel mesaj va ajunge și la Isus. Andreea Lazăr

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sf. Kateri Tekakwitha (14 iulie)

Știai că:

REFLEXIE

Cabina de probă

S

-au ucis păduri întregi pe altarul scrierii despre moralitate, miliarde de copaci au fost sacrificați pentru a face hârtia pe care s-au printat atâtea maxime, de la aprofundări ale unor dileme morale până la „să fie bine, ca să nu fie rău”. O să continui și eu această modă și o să îmi dau cu părerea despre subiect. Din păcate, dacă ipocrizia ar putea fi transformată în curent electric, tema acestui articol ar fi salvat planeta de la încălzirea globală de câteva sute de ori. Din păcate, în loc să tratăm moralitatea independent de persoana noastră, noi ne-o croim în funcție de ea. Și da, prin noi mă includ și pe mine. Înțeleg, și mie mi-a plăcut povestea cu cei trei ursuleți, dar

parcă alta ar fi trebuit să fie concluzia. Moralitatea trebuie să fie ca o cămașă care ne strânge, un pat al lui Procust care să ne forțeze să creștem spiritual, nu noi să fim Goldilocks care își alege regulile în funcție de care i se potrivește mai bine. O moralitate a lejerului mai degrabă urâțește sufletul, îl închide într-un sicriu confortabil și îl lasă acolo, să putrezească voios și mulțumit de sine. Dar o moralitate care ne strânge la mâneci ne va forța automat să stăm cu spatele drept, să ne deschidem către ceilalți, să acceptăm că nu suntem în poziția să dăm cuiva lecții de viață. Și o vom prefera, dacă nu ne dorim să devenim niște npc-uri triste în bătaia vântului ideologic care bate din ce în ce mai tare. Rafael Ropotă

• Tekakwitha a fost o tânără americancă indigenă, născută în satul Ossernenon de lângă râul Mohawk, la vest de New York-ul de astăzi? • La vârsta de 19 ani și-a făcut curaj și a cerut unui preot aflat în vizită să o boteze? • A primit numele baptismal de Kateri, după Sfânta Ecaterina de Siena? • În timp ce se plimba prin păduri, lăsa în urmă mici cruciulițe, ca semn al dedicării sale lui Cristos? • A fost o creștină cu adevărat, deoarece în tot ce făcea îl punea pe Dumnezeu în centru, nu pe sine? • La vârsta de 23 de ani a făcut un vot de castitate; după ce a murit de tuberculoză, un an mai târziu, a primit titlul de Crinul neamului Mohawk? • A fost foarte apropiată de natură, unde mergea deseori pentru un timp special cu Dumnezeu, ascultând vocea lui în inima ei și în natură?

IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19


SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

IDTC 2022 – NUMĂRUL 5

Activitatea CDPT IUlIE

L

una viitoare (4-7 august) se va desfășura la Ciofliceni Întâlnirea Diecezană a Tineretului Catolic. Ediția din acest an reprezintă ediția cu numărul 5 în istoria diecezană a evenimentelor din această categorie. Startul evenimentelor majore destinate tinerilor Arhidiecezei a fost realizat în anul 1996 (7-11 august), când la București a fost organizată prima Întâlnire Națională a Tinerilor. Au participat 2.800 de tineri, persoane consacrate și preoți de confesiune romano- și grecocatolică, evenimentul fiind organizat prin Conferința Episcopală Română.

După acest eveniment, în Arhidieceza de București au urmat patru întâlniri diecezane. Prima s-a realizat la Craiova (7-9 mai 1998), la eveniment fiind prezenți nu mai puțin de 450 de participanți. A doua întâlnire s-a organizat în Voluntari (20-23 iulie 2000), cu ocazia Jubileului; au participat peste 700 de tineri, care au aprofundat tema „Tineri, să aveți sfânta ambiție de a fi sfinți”. Următoarele două întâlniri s-au realizat în Popești-Leordeni, în anul 2004 (15-18 iulie, 400 de participanți, tema „Vrem să-l vedem pe Isus”) și în anul 2014 (10-13 iulie, 300 de participanți, tema „Isus pe primul loc”). (CDPT)

România

SUA

„CDT” (Cu De Toate)

Ghid vocațional pentru tineri

România este țara europeană cu cele mai multe tinere cu vârste între 10 și 15 ani care devin mame. Tot în țara noastră, mulți tineri nici nu muncesc, nici nu sunt încadrați în vreo formă de învățământ. Acestea sunt date furnizate de asociația Ajungem Mari, organizație care tocmai a lansat o platformă cu informații utile pentru copiii din centrele de plasament sau din medii defavorizate. Platforma se numește CDT (Cu De Toate) și poate fi accesată la adresa: www.cdt.ajungemmari.ro.

Ghidul se numeşte: SCIVIAS: Cunoaşte căile Domnului! și a fost inițiat de Oficiul pentru pastoraţia vocaţională din Dieceza de Boston, SUA, material care a fost tradus şi adaptat. Cuprinde 27 de episoade, serie care îi va ajuta pe tineri să se cunoască cu adevărat pe ei înşişi şi să descopere voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa lor. Ghidul se găseşte pe blogul Oficiului pentru vocaţii din Iași, www.ercis-vocatii.blogspot.com. Tot aici puteți găsi şi alte materiale vocaţionale ajutătoare.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

În luna iulie, eforturile tinerilor din Centrul Diecezan vor fi dedicate pregătirii Întâlnirii Diecezane a Tinerilor. Continuă proiectul de sustenabilitate „Să mergem împreună pe o cale mai verde!”; detalii pe www.cdpt.ro/ voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Roberta Filip Sr. Paula Iosif Raluca Jibu Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Rafael Ropotă Foto: cdpt.ro


UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Iubirea față de Dumnezeu (Dt 6,4-19)

A

scultă, Israel! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta! Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! Să le legi ca un semn la mâini şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi! Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale!” Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că ţi-o va da, cetăţi mari şi bune

pe care nu tu le-ai zidit, case pline de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, fântâni cu apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu le-ai plantat, când vei mânca şi te vei sătura, ai grijă să nu-l uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei! Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti şi pe numele lui să juri! Să nu mergeţi după alţi dumnezei dintre dumnezeii popoarelor care sunt în jurul vostru; căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău, ca să nu se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău împotriva ta şi să te nimicească de pe faţa pământului. Să faci ceea ce este drept şi bun

Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! (Dt 6, 5)

înaintea Domnului, ca să-ţi fie bine şi să intri şi să iei în stăpânire ţara aceea bună pe care Domnul a jurat-o părinţilor tăi, alungând pe toţi duşmanii tăi dinaintea ta, după cum a spus Domnul.

De colorat:

„Într-adevăr, ţi-ai amintit de mine, Dumnezeule, şi nu-i părăseşti pe cei care te iubesc.” (Dan 14,38)

IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21


UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

„Bătrâneţea nu este o boală” Frica de bătrâneţe este în viziunea Sfântului Părinte mai degrabă un simptom al culturii rebutului, care, paradoxal, în ciuda progresului tehnologic şi a dezvoltării ştiinţelor medicale, aduce cu sine însingurarea, separarea dintre persoane. Text: Pr. Fabian Măriuţ

V

echea literatură latină ne-a transmis una dintre maximele memorabile: „bătrâneţea în sine este o boală” (senectus ipsa est morbo). Pusă în scris de Publius Terentius Afro, autor care a trăit în veacul al II-lea înainte de Cristos, ea reflectă condiţia precară cu care de obicei se confruntă omul care ajunge la o vârstă avansată, prin scăderea puterilor şi diminuarea funcţiilor vitale. În mesajul pentru cea de-a doua Zi Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor, ce se celebrează pe 24 iulie, Papa Francisc afirmă exact opusul: „bătrâneţea nu este o boală”. Sfântul Părinte nu pune accentul pe slăbirea fizică ce survine odată cu trecerea anilor, ci pe capacitatea de acţiune pe care o conservă persoanele la vârsta a treia. Cu o imagine plastică, anume că bătrâneţea nu este vremea când se trag vâslele în

barcă, papa îi încurajează pe bunici şi vârstnici cu cuvintele psalmistului: „Ei aduc rod la bătrâneţe” (Ps 92,15). Ca proiect de existenţă, vârsta înaintată este prin ea însăşi vremea roadelor. Vârstnicii dăruiesc grija şi înţelepciunea nepoţilor şi în acelaşi timp sunt garanţii aşa-zisei revoluţii a mângâierii, a duioşiei ori a tandreţei. Pe de o parte, neputinţa unora dintre ei e un apel îndreptat către noi cei sănătoși şi în putere, să fim atenţi, să le stăm alături, să le aducem mângâiere, pe de altă parte, persoanele în vârstă active sunt protagonistele acestei revoluții. Duioşia se răspândeşte prin cultivarea vieţii spirituale, a legăturii cu Dumnezeu şi cu aproapele. Mulţi nepoţi învaţă credința de pe genunchii, din brațele şi de pe buzele bunicilor, care sunt adevăraţi „poeţi ai rugăciunii”.

Olivier Clément spunea: „Civilizația care nu se mai roagă este civilizația în care bătrânețea nu mai are sens. E teribil, deoarece noi avem nevoie înainte de toate de bătrâni care se roagă.” 22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

În al doilea rând, duioşia se răspândeşte cultivând pacea. Sfântul Părinte face o constatare înfiorătoare, anume că războiul care s-a declanşat pe continentul nostru a survenit în momentul în care generaţiile care au trecut prin războaie s-au stins. Iată de ce generaţiile în vârstă au misiunea de a cultiva memoria, de a demasca ororile războiului şi de a vesti mereu pacea. Spune papa: „Există riscul de a considera omenia şi buna-cuviinţă slăbiciune sau resemnare, dar cei blânzi, nu cei agresivi și cei samavolnici, vor moșteni pământul.” Bătrâneţea nu este o boală, ci o mare binecuvântare.


SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Mărturia despre Cel Înviat În cadrul catehezei din 11 decembrie 2019, Papa Francisc a meditat asupra peregrinării de deținut a Apostolului Paul înaintea sinedriului, înaintea procurorului Romei la Cezareea și înaintea regelui Agripa, care era gata să fie creștin. Text: Iulia Cojocariu

L

a început, Sfântul Părinte a arătat cum în cartea Faptele Apostolilor „călătoria Evangheliei în lume continuă și mărturia Sfântului Paul este tot mai marcată de pecetea suferinței”. De asemenea, a mai spus că „Paul nu este doar evanghelizatorul plin de ardoare, misionarul curajos printre păgâni care dă viață unor comunități creștine noi, ci este și un martor al Celui Înviat care suferă (cf. Fap 9,15-16)”. În continuare a menționat faptul că „sosirea apostolului la Ierusalim, descrisă în capitolul 21 din Fapte, dezlănțuie o ură feroce în ceea ce îl privește, oamenii îi reproșează: «Dar acest om era un prigonitor! Nu vă încredeți în el!»” și că „așa cum a fost pentru Isus, Ierusalimul este un oraș ostil și pentru el”. Paul,

„ducându-se în templu, este recunoscut, condus în exterior pentru a fi linșat și salvat in extremis de către soldați romani. Acuzat că învață împotriva Legii și a templului, este arestat și începe peregrinarea sa de deținut, mai întâi înaintea sinedriului, apoi înaintea procurorului Romei la Cezareea, și în cele din urmă înaintea regelui Agripa. Luca subliniază asemănarea dintre Paul și Isus, amândoi urâți de către adversarii lor, acuzați public și recunoscuți nevinovați de către autoritățile imperiale; astfel, Paul este asociat pătimirii Învățătorului său, iar pătimirea sa devine o Evanghelie vie”. Mai departe, a explicat că „astăzi în lume, în Europa, numeroși creștini sunt prigoniți și își dau viața pentru credința lor, sau sunt

Începând cu acest moment, portretul lui Paul este cel al unui prizonier ale cărui lanțuri sunt semnul fidelității sale față de Evanghelie și al mărturiei date despre Cel Înviat.

prigoniți cu mănuși albe, adică sunt lăsați deoparte, excluși” și a mai spus că „martiriul este aerul vieții unui creștin, al unei comunități creștine” și că „vor fi mereu martiri printre noi”, acesta fiind „semnul că urmăm calea lui Isus. Este o binecuvântare a Domnului că există în poporul lui Dumnezeu bărbați și femei care dau această mărturie a martiriului”. Papa a mai spus că Paul, fiind chemat să se apere împotriva acuzațiilor, ajunge și în prezența regelui Agripa al II-lea, iar „apologia sa se transformă într-o mărturie de credință elocventă (cf. Fap 26,1-23)”. Mărturia lui Paul este atât de convingătoare, încât regele îi spune: „Încă puţin şi mă convingeai să mă fac creştin!” (v. 28). Deși Paul este declarat nevinovat, el nu poate fi eliberat pentru că a făcut apel la Cezar, și în felul acesta „continuă călătoria de neoprit a Cuvântului lui Dumnezeu. Paul, înlănțuit, va sfârși aici la Roma”. În încheiere, Sfântul Părinte a spus: „Dragi frați și surori, Paul ne învață perseverența în încercare și capacitatea de a citi toate cu ochii credinței. Să cerem astăzi Domnului, prin mijlocirea apostolului, să reaprindă credința noastră și să ne ajute să fim credincioși până la capăt vocației noastre de creștini, de ucenici ai Domnului, de misionari.” IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23


SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Experiența întâlnirii cu Dumnezeu

Domnul este mare: Domnul face tot ce vrea în cer și pe pământ,/ pe mare și în abisuri./ El ridică norii de la marginile pământului,/ fulgere a făcut pentru ploaie/ și scoate vântul din vistieriile sale./ A trimis semne și minuni în mijlocul tău, Egiptule,/ împotriva lui faraon și a tuturor slujitorilor săi... (Ps 135,6-9)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

S

e mai simte încă prin școli, prin licee, prin universități și chiar în sânul multor familii freamătul examenelor de sfârșit de an. De mai bine de o lună, copiii și tinerii revizuiesc tot soiul de materii și apoi susțin tezele și examenele prin care încearcă să dovedească cât de bine s-au pregătit pentru ele. Sunt frumoase momentele de după teză ori examen când, ieșind din săli, copiii și tinerii verifică, din notițe, dacă au scris bine sau nu și unde eventual au greșit. În acele momente se întipărește în minte convingerea că și-au însușit cu exactitate tot ceea ce trebuie să știe pentru viață sau pentru viitorul lor profesional. Doar că, ulterior, experiența vieții va impune acestor „certitudini” o altă cheie de înțelegere. Într-adevăr, 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

atunci când cineva face experiența întâlnirii cu Dumnezeu și cu modul său de a orândui lucrurile, se vede nevoit să accepte o perspectivă diferită a acelorași „certitudini”. De pildă, noi știm din ce este alcătuită apa și ce rol are ea pentru viață. Sau mai știm că destinul popoarelor se reglează după mecanisme sociale și după contingențe istorice oarecum controlabile. Și totuși, lectura făcută din perspectiva lui Dumnezeu ne dezvăluie o altă realitate. Astfel, autorul Psalmului 135, aflându-se într-o situație limită, a fost eliberat de o intervenție cu totul excepțională, asemănătoare celei a poporului lui Israel la ieșirea din Egipt. Pentru că era un credincios al său, Dumnezeu „a pus în mișcare” inclusiv forțele naturii (norii, tunetele, ploaia și vântul), pentru a-l salva.

Drept recunoștință, psalmistul exclamă: „Lăudați-l pe Domnul, pentru că este vrednic de laudă... Domnul este mare: Domnul face tot ce vrea în cer și pe pământ, pe mare și în abisuri. El ridică norii de la marginile pământului, fulgere a făcut pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale. A trimis semne și minuni în mijlocul tău, Egiptule, împotriva lui faraon și a tuturor slujitorilor săi... Domnul va face dreptate poporului său și se va îndura de slujitorii săi. Doamne, amintirea ta rămâne din generație în generație.” Altfel spus, pornind de la experiența proprie, psalmistul ține să le propună tuturor o certitudine: că, în momentele deosebite ale vieții, ei pot conta pe ajutorul lui Dumnezeu care nu cruță niciun efort pentru a-i salva.


SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Titus Brandsma

BIOGRAFIE

a mijlocit pentru viața unui confrate

Î

Sfântul Titus Brandsma Canonizare: 15.05.2022 Beatificare: 03.11.1985 Venerabil: 1985 Procesul: 1952 Moartea: 26.07.1942 Nașterea: 23.02.1881

n data de 9 martie 2004, un preot carmelitan, paroh în Boca Raton în Palm Beach, statul Florida (SUA), a observat că pe suprafața craniană avea bube roșii și sângerânde. Ulterior au apărut zece leziuni recidivante, roșii, groase și aspre, a căror biopsie pentru examinare a arătat un „melanom nodular malign, nivel anatomic cel puțin IV”. Preotul a invocat ajutorul părintelui Titus Brandsma. Auzise despre el de la un profesor olandez care locuia în aceeași comunitate cu Fericitul Titus când acesta din urmă a fost arestat de Gestapo. Când, între sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie 2004, a aflat diagnosticul cu prognostic fatal de „melanom metastatic al ganglionilor limfatici”, s-a adresat spontan părintelui Titus, invitându-i pe frații săi carmelitani să i se alăture în rugăciunile sale. La rugăciune au participat și membri ai familiei, enoriași, cunoscuți și preoți din dieceza de Palm Beach. Cererile de vindecare au fost personale și comune, inclusiv momente de rugăciune organizate care au implicat întreaga dieceză de Palm Beach și au continuat înainte, în timpul și după operație. La 30 iulie 2004, a fost supus unei intervenții chirurgicale și a fost externat la 4 august în stare bună. Studiul cazului a demonstrat că a existat o legătură de cauzalitate între invocare și însănătoșirea rapidă, completă și de durată a părintelui carmelitan.

info * În 1940, Țările de Jos au fost invadate și ocupate de Germania nazistă a lui Hitler. Șeful departamentului de presă al ocupanților i-a scris superiorului său: „Din 2 ianuarie, părintele Titus Brandsma ... a călătorit în toată țara ... pentru a invita redactorii-șefi ai presei catolice să participe la campania de protest. Deoarece este oportun să răspundem imediat cu o contramanevră, propun ca el să fie arestat fără întârziere și închis într-un lagăr de concentrare.”

Un preot călugăr iubitor de adevăr, ucis pentru a se fi opus directivelor naziste

A

nno Sjoerd Brandsma s-a născut la o fermă mare din Ugokloster, lângă Bolsward, în Frizia (Țările de Jos). La vârsta de 17 ani a intrat în Ordinul Fraților Carmelitani, în mănăstirea din Boxmeer; din afecțiune și respect pentru tatăl său, și-a luat numele Titus. În 1905 a fost hirotonit preot. În anul următor a plecat la Roma pentru a studia filosofia. Întors în Țările de Jos, s-a dedicat predării filosofiei și matematicii și a intrat în lumea jurnalismului, colaborând cu diverse ziare olandeze, fiind și asistent ecleziastic al Asociației Jurnaliștilor Catolici. În zorii zilei de 19 ianuarie 1942, poliția politică l-a arestat* în mănăstirea din Boxmeer. A murit la 26 iulie 1942, la vârsta de 61 de ani, în lagărul de concentrare de la Dachau, după ce o asistentă, la ordinul SS, i-a injectat o fiolă de acid carbolic.

IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25


SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Calea Sfintei Cruci, 14 aprilie 2022

Importanța Bibliei în cultura africană Text: Pr. Ștefan Lenghen

Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. (Gen 1,31)

C

onvertirea misionară a Bisericii (Praedicate Evangelium, 2-3) nu este un prozelitism, ci mărturie: ieșire din sine pentru a vesti cu viața iubirea gratuită și mântuitoare a lui Dumnezeu față de noi, chemați cu toții să fim frați și surori1. Acest mesaj al Sfântului Părinte este și va rămâne în istorie o mărturie a grijii sale față de întreg poporul lui Dumnezeu. Biserica este chemată să meargă în întreaga lume și să transmită Vestea cea Bună, iubirea gratuită a lui Dumnezeu pentru cei păcătoși, care sunt creați și chemați

să răspundă, în mod liber, sfințeniei Creatorului. Din păcate, misiunea evanghelizatoare a Bisericii poate fi văzută de mulți oameni, chiar și creștini, ca fiind prozelitism. O cauză care îi conduce pe oameni să perceapă astfel această slujire, care are ca scop sfințirea omului, este lipsa cunoașterii semnificației dintre a transmite Cuvântul Domnului și a interpreta Cuvântul lui Dumnezeu. O a doua cauză este lipsa asumării responsabilității din partea celui care vestește Cuvântul vieții în mod eronat. Sunt multe persoane care, fără

o pregătire adecvată în înțelegerea Cuvântului divin, fac afirmații care țin cont numai de interesul propriu și nu de adevărul salvific care ne este dăruit de Sfânta Treime. Să ne amintim ce ne învață Sfântul apostol Petru în a doua sa scrisoare: Să consideraţi ca o mântuire îndelunga răbdare a Domnului nostru, aşa cum v-a scris şi iubitul nostru frate Paul, după înţelepciunea care i s-a dat, precum o face în toate scrisorile în care vorbeşte despre acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles pe care cei neştiutori şi incompetenţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pieire (2Pt 3,15-16). Sunt multe învățături pe care nu le putem înțelege de la prima citire, dar împreună cu Magisteriul Bisericii putem ajunge să descoperim frumusețea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o. De aceea, începând cu numărul următor, vă invit să descoperim în fiecare lună importanța cărților Sfintei Scripturi în cultura africană. Ideile care vor fi prezentate în articolele următoare au ca sursă The New African Bible. Această Sfântă Scriptură este o bogăție adusă Bisericii Catolice, datorită muncii depuse de teologi pentru a prezenta punctele comune, dar și diferențele dintre creștinism și cultura africană.

Sfânta Liturghie din data de 14.04.2022

1 Mesaj adresat Operelor Misionare Pontificale cu ocazia beatificării Paulinei Marie Jaricot, Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 12 mai 2022, traducere din limba italiană de pr. Mihai Pătrașcu (sursa: www.ercis.ro). 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022


SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Henri Caffarel (1903-1996) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

„A

veam douăzeci de ani când Isus Cristos, într-o clipă, a devenit Cineva pentru mine. O! Nimic spectaculos. În această îndepărtată zi de marți [1923], am știut că eram iubit și că iubeam, și că de atunci încolo între el și mine va fi pentru toată viața. Totul era decis.” Dar acum ce să facă? Să devină preot? Cum să faci studii de teologie când a trebuit să abandonezi dreptul din cauza unei „anemii cerebrale”... Timpul trece, serviciul militar fiind satisfăcut, Henri Caffarel trebuie să găsească o soluție. Directorul său spiritual, părintele Augustin Ferrez, găsește soluția: de ce să nu se alăture seminarului destinat vocațiilor speciale care tocmai fusese creat de părintele Ghika la Auberive? Și astfel Henri Caffarel sosește într-o seară de noiembrie 1926, pe o ploaie torențială, la Auberive... cu motocicleta. Foarte repede devine apreciat de frații și surorile de la Saint-Jean. Ramura masculină a fraternității se închide repede, dar tânărul seminarist își poate continua studiile la Paris, iar Vladimir Ghika îi găsește un loc aproape de el la mănăstirea Sainte-Marie, rue de la Source, la Paris. Henri Caffarel este în cele din

urmă hirotonit preot de către cardinalul Verdier, la 19 aprilie 1930. Lui Vladimir Ghika i-ar plăcea mult ca fratele Henri să devină mâna lui dreaptă la Auberive, dar acesta din urmă se eschivează, poate fără să îndrăznească să-i spună în față părintelui său spiritual. Putem înțelege că un tânăr preot nu vrea să se închidă într-o mănăstire rătăcită într-un fund de țară pentru a se ocupa spiritual de două nefericite surori, oricât de creștine evlavioase ar fi fost..., căci acolo erau doar două călugărițe în acel moment. Vladimir Ghika resimte această eschivare ca o trădare. Este sfârșitul operei sale, în care a investit atât de mult și de la care spera atât de mult... Astfel se face că relațiile dintre cei doi se răresc în anii care urmează. Se reiau totuși în 1936 – Henri Caffarel îi scrie atunci lui Vladimir Ghika: „chiar dacă a existat o lungă tăcere de aproape șase ani, totuși nu a fost niciodată nici cea mai mică schimbare în recunoștința profundă și plină de afecțiune de fiu față de acela care, pas cu pas, l-a condus la altar și l-a asistat, care i-a dat, zi de zi, pâinea sufletului și toate bogățiile frumosului său suflet sacerdotal...” În ciorna răspunsului său, pe care probabil nu

Henri Caffarel (1903-1996)

a trimis-o niciodată, din delicatețe, Mons. Ghika lasă să se înțeleagă că rana sa nu este vindecată încă: „Vă reînnoiesc afecțiunea mea completă dintr-o inimă în continuare mâhnită și mutilată și voi fi mereu fericit să văd binele pe care îl puteți face, și să fac cât mai bine să vă ajut dacă e cazul. Cea mai mare lovitură pe care mi-ați dat-o a fost mult mai departe decât ceea ce vă privește. Ați ucis, se pare, în mine încrederea în oameni, în lucruri și în mine. Sper să aud relatarea roadelor activității în slujirea lui Dumnezeu. Aceasta m-ar bucura fără îndoială mult.”1 Căci între timp, părintele Caffarel a creat propria sa operă. Astfel se vor naște Echipele Notre-Dame, mișcare de spiritualitate conjugală, sau Fraternitățile Notre-Dame de la Résurrection, destinate văduvelor, și altele care se vor dezvolta după război. După moartea sa, la 18 septembrie 1996, prietenii săi au deschis un dosar de beatificare, încununarea unei opere construite nu pe ruinele de la Auberive, ci pe soclul spiritualității vii a lui Vladimir Ghika.

1 Hârtiile lui Henri Caffarel au fost arse, la cererea sa, la moartea lui. Nu vom ști niciodată care a fost adevăratul răspuns al lui Vladimir Ghika, trebuie să fi fost foarte binevoitor, căci Henri Caffarel răspunde astfel: „scrisoarea dumneavoastră atât de părintească mi-a dat o mare bucurie”. IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27


Cateheze pentru a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor Text: Iulia Cojocariu

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022


cateheze

Î

n vederea celei de-a X-a Întâlniri Mondiale a Familiilor, desfășurată la Roma între 22-26 iunie, au fost pregătite șapte cateheze. Tema acestora este „Iubirea în familie: cale spre sfințenie”. Cele șapte cateheze tratează despre: 1. Vocația și familia; 2. Chemați la sfințenie; 3. Nazaret: a face din dragoste firescul vieții; 4. Toți suntem copii, toți suntem frați; 5. Tați și mame; 6. Bunicii și persoanele vârstnice; Te rog, mulțumesc, iartă-mă. Prezentăm în continuare câteva extrase din aceste cateheze.

1. Vocaţia şi familia Dumnezeu ne-a chemat mai înainte de începutul timpurilor. Ceilalţi oameni ne cheamă pe numele dat de părinți şi chiar Dumnezeu ne cheamă cu acest nume. Când citim Sfânta Scriptură, cum vedem în repetate rânduri, descoperim că Dumnezeu cheamă în permanență bărbaţi şi femei, în moduri de El ştiute, ca să stabilească cu ei o relaţie şi ca să intre în viaţa lor. Astăzi Tatăl ne cheamă să-L urmăm pe Isus, căci prin El ne este dată viața biruitoare asupra morţii; viață care, dincolo de orice dificultate, merită să fie trăită deoarece ne poartă la viața veșnică. Cu puterea ce vine de

la Duhul Sfânt, putem răspunde la chemarea lui Dumnezeu, care este unică pentru fiecare în parte. Soțul și soția răspund la chemarea adresată de Dumnezeu prin sacramentul Căsătoriei. Specificul chemării este ca ei să se iubească unul pe altul aşa cum Dumnezeu îi iubeşte. Bineînțeles că da-ul pe care mirele şi mireasa îl pronunţă în ziua nunții urmează să treacă zi de zi prin truda de a se iubi unul pe altul în ciuda fragilităților și a slăbiciunilor. Asta înseamnă că numai cu ajutorul harului lui Cristos poate fi susţinută chemarea la Iubire. Prin urmare soţii au o permanentă nevoie de har, care primit zi de zi îi ajută să înveţe treptat, cu perseverență tenace și răbdare smerită, să se iubească unul pe altul aşa cum îi iubeşte Isus. E o mare alinare să știi că, în ciuda greutăţilor inerente şi a momentelor grele care sunt inevitabile, prezenţa lui Cristos este un sprijin esenţial şi un confort fără seamăn. Vocea lui Cristos, care se dă prin Cuvânt, îi cheamă în permanenţă, îi mângâie şi îi încurajează de-a lungul drumului vieţii.

viaţă susținut de harul lui Cristos. Odată cu această decizie viața conjugală, cu noutăţile şi provocările inerente, devine, aşa cum spune şi ritul Căsătoriei, calea lor de sfinţire şi, prin urmare, un drum privilegiat către sfinţenie. Chiar dacă viața de familie se compune adeseori din legături complexe, uneori anevoioase, rămâne totuşi locul cel mai potrivit şi favorabil în care se poate vedea lucrarea Duhului lui Dumnezeu. În familie inimile se convertesc ajungând până la punctul de a se iubi aşa cum le iubeşte Cristos. În vremuri mai îndepărtate, dar și mai recente, întâlnim copii, adolescenți, tineri, văduvi și soți care ne arată că sfinţenia este posibilă la orice vârstă şi pentru orice stare de viață: să ne gândim de exemplu la micuța Laura Vicuña – o sfântă la doisprezece ani, la tânărul Pier Giorgio Frassati, sau la părinții sfinţi ai Terezei de Lisieux. Povestea sfinților de alături, de la uşa vecină, ne aparține, ne este foarte aproape, suntem noi înșine. Poate şi noi avem de-a face cu unul dintre ei?

2. Chemaţi la sfinţenie

3. Nazaret: a face din dragoste firescul vieţii

Familia creştină ia naştere din hotărârea unui bărbat şi a unei femei de a parcurge împreună un drum de

Orice familie îşi poate afla chemarea privind către Sfânta Familie de la Nazaret, Isus, Iosif și Maria. IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29


cateheze

În această lumină ea poate înţelege mai bine cine este, cum să păşească pe calea vieţii şi cum să trăiască mai intens bucuria Evangheliei. Să nu uităm nicio clipă că Fiul lui Dumnezeu, făcut om, a trăit ani îndelungaţi în sânul unei umile familii şi că el vrea să-şi facă simţită prezenţa în cele mai umile şi simple locuri. Timpul petrecut de Isus la Nazaret în sânul Sfintei Familii aruncă o nouă lumină asupra vieţii de familie: rutina zilnică, aparent neînsemnată şi fără de rost a vieţii cotidiene, poate fi calea pe care se împlineşte chemarea specifică a familiei, anume de a face ca dragostea să fie firescul vieţii Oare gândim întotdeauna astfel? Anume că tot ceea ce trăim în fiecare zi acasă, la serviciu, la școală, chiar dacă nu pare a fi în strânsă legătură cu misiunea transmiterii credinței, este de fapt calea prin care „încercăm să facem loc dragostei, nu urii, prin care facem ca întrajutorarea să fie firescul şi nicidecum indiferența sau vrăjmășia”. Aşa cum s-a întâmplat în cei treizeci de ani la Nazaret, la fel se poate întâmpla și în propriile noastre familii și ambiente de viață. Ca să ne desăvârşim chemarea și să facem ca dragostea să fie firescul vieţii trebuie să-i facem neapărat loc lui Isus. „Înseamnă să înveți să-l descoperi pe Isus pe chipurile celorlalți, în vocile lor, în rugămințile lor” (Evangelii Gaudium, 91). Orice relaţie umană este o bună şi favorabilă ocazie de a evidenţia legătura cu Cristos, căci în întâlnirea cu aproapele există mereu posibilitatea de a întâlni chipul lui Cristos, vocea sa, rugămințile sale. A face ca dragostea să fie firescul vieţii este contribuţia de neînlocuit 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

pe care familia o aduce lumii. Prin căutarea acestei normalităţi creştem în adevărata dragoste şi în autentică solidaritate. Nicio altă şcoală nu poate învăţa mai bine decât familia ce este adevărata dragoste, autentică şi demnă de încredere.

4. Toți suntem copii, toți suntem frați Într-o familie există roluri diferite, însă ceea ce ne uneşte pe toţi e faptul că toți suntem copii! Nimeni nu alege să se nască. Fiecare își datorează existența și viața unei mame și unui tată. Nu ne putem da viață nouă înșine, putem doar să o primim și să o păstrăm. Viața este un mister care ne luminează chipul atunci când sub ochii noştri vedem viaţa copiilor abia născuţi; în acel moment descoperim că există ceva care ne depăşeşte, ceva mai mare. Acel băiat, acea fetiță sunt dovada unui mister al vieții care depinde doar parțial de noi; l-am iubit/am iubit-o înainte de a-l/o vedea. Familia este vatra în care învăţăm să trăim fraternitatea la care, în calitate de copii ai unicului Tată, suntem chemaţi cu toţii. Legăturile din familie, dintre fraţi sunt locul unde învăţăm să conveţuim ca oameni şi cum să conviețuim în societate. Cel mai probabil nu ne dăm seama mereu de acest lucru, dar tocmai familia introduce fraternitatea în lume! Pornind de la această primă experiență de fraternitate, hrănită de afectele și de educația familială, stilul fraternității iradiază ca o promisiune asupra întregii societăți și asupra raporturilor dintre popoare. Binecuvântarea pe care Dumnezeu, în Isus Cristos, o revarsă asupra legăturilor fraterne dilată într-un mod inimaginabil fraternitatea,

făcând-o capabilă să depășească orice diferență de națiune, de limbă, de cultură și chiar de religie. Gândiți-vă ce devine legătura dintre oameni, chiar foarte diferiți între ei, când pot să spună despre un altul: „Acesta este ca un frate, aceasta este ca o soră pentru mine!” Este frumos acest lucru! Istoria a arătat suficient, de altfel, că libertatea și egalitatea, fără fraternitate, se pot umple de individualism și de conformism, chiar de interes personal.

5. Taţi şi mame În a deveni tată şi mamă există o chemare frumoasă și puternică. Chemarea constă în a împărtăși cu Dumnezeu puterea iubirii de a da viață, în trup și în duh. Ea durează de-a lungul întregii vieţi şi în orice împrejurare. Dragostea dintre bărbat și femeie este întotdeauna rodnică, chiar și atunci când nu apar copii din legătura lor ori când soţii ajung la o vârstă înaintată, căci soţii pot naşte necontenit copii ai lui Dumnezeu. Așadar, prima necesitate este tocmai aceasta: ca tatăl să fie prezent în familie. Să fie aproape de soție, pentru a împărtăși toate, bucurii și dureri, speranțe şi trude. Și ca să fie aproape de copii în creșterea lor: când se joacă și când sunt silitori, când sunt neatenţi și când sunt neliniștiți, când vorbesc și când sunt taciturni, când îndrăznesc și când le este frică, când fac un pas greșit și când regăsesc drumul; tată prezent, mereu. A spune prezent nu este același lucru cu a controla! Pentru că tații prea înclinați spre control îi anulează pe copii, nu îi lasă să crească. (…) Un tată bun știe să aștepte și știe să ierte din adâncul inimii. Desigur, știe și să corecteze


cateheze

cu fermitate: nu este un tată slab, îngăduitor, sentimental. Tatăl care știe să corecteze fără a inhiba este același care știe să ocrotească fără a se cruța. O societate fără mame ar fi o societate inumană, pentru că mamele știu să mărturisească mereu, chiar și în momentele cele mai rele, duioșia, dedicarea, forța morală. Mamele transmit adesea și simțul cel mai profund al practicii religioase: în primele rugăciuni, în primele gesturi de devoțiune pe care un copil le învață este înscrisă valoarea credinței în viața unei ființe umane. Este un mesaj pe care mamele credincioase știu să îl transmită fără multe explicații: acestea vor veni după aceea, însă germenul credinței se află în acele prime momente, foarte prețioase. Fără mame, nu numai că nu ar exista noi credincioși, dar credința ar pierde bună parte din căldura ei simplă și profundă.

6. Bunicii şi persoanele vârstnice Bunicii și persoanele vârstnice fac parte din familiile noastre. Imperativa cultură a rebutului din vremurile de faţă înclină să considere persoanele în vârstă de mică importanţă și chiar nesemnificative pentru societate, dar şi bătrânețea este o etapă a vieţii în care răspundem chemării lui Dumnezeu. E vorba, desigur, de un răspuns nou, diferit, dar în unele privințe mai matur. Într-un anume fel putem compara bătrâneţea cu viaţa Sfintei Familii de la Nazaret, caracterizată de umile și simple gesturi cotidiene trăite în ascuns, în tăcere și într-o stare de aparentă irelevanță pentru istoria lumii. Vârsta a treia este etapa vieţii în care devenim mai nevoiași, cu un

grad mai redus de independenţă, etapa în care sporeşte gustul pentru rugăciune și dialog cu Dumnezeu. Bătrâneţea este, fără îndoială, un timp privilegiat și favorabil de har și de sfințire. Dragi bunici, dragi bătrâni, să mergem pe urmele acestor bătrâni extraordinari! Să devenim și noi nişte poeți ai rugăciunii: să dobândim gust în a ne găsi cuvintele de rugăciune pe care să le punem în lumina a ceea ce ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Este un mare dar pentru Biserică rugăciunea bunicilor și a bătrânilor! Rugăciunea bătrânilor și a bunicilor este un dar pentru Biserică, este o bogăție! E ca o injecție de înțelepciune pentru întreaga societate umană: pentru acea parte care este prea prinsă cu treburi, prea ocupată, prea distrată. Cineva trebuie să cânte pentru această parte, să cânte semnele lui Dumnezeu, să proclame semnele lui Dumnezeu, să se roage pentru aceasta! (…) Un mare credincios din secolul trecut, din tradiția ortodoxă, Olivier Clément, spunea: „Civilizația care nu se mai roagă este civilizația în care bătrânețea nu mai are sens. E teribil, deoarece noi avem nevoie înainte de toate de bătrâni care se roagă, căci vârsta înaintată ne este dată pentru aceasta.” Avem nevoie de bătrâni care să se roage, pentru că bătrânețea ne este dată tocmai pentru aceasta. Este o rugăciune frumoasă rugăciunea bătrânilor.

7. Te rog, mulțumesc, iartă-mă Aceste modalităţi de adresare deschid calea către un trai bun în familie, spre a trăi în pace. Deşi sunt cuvinte simple, nu sunt uşor de

pus în practică! Conţin multă putere: puterea de a menține casa unită chiar și atunci când apar mii de probleme. Totuşi, dacă ele lipsesc, pot apărea fisuri în pereţii casei ce se pot lărgi într-atâta încât să ducă chiar la prăbuşirea ei! Ştim din experiență că viața de familie nu trece doar prin momente minunate și luminoase. De-atâtea ori greutăţile și încercările vieții fac ca drumul familiei să fie întunecat și dificil. Uneori e nevoie de luptă pentru a rămâne împreună, alteori relațiile în familie nu merg cu uşurinţă ori sunt prea pline de griji, alteori relația de cuplu trece prin momente de dezamăgire și frustrare ori este marcată de „mii de forme de abuz și subjugare, de seducție înșelătoare și de ignoranță umilitoare, luând chiar forme dintre cele mai dramatice şi violente”. Însuşindu-şi aceste trei cuvinte – te rog, mulțumesc, iartă-mă – fiecare membru al familiei se află în situaţia de a-şi recunoaşte limitele. Cine-şi recunoaşte slăbiciunile se pune în condiţia de a nu-şi domina aproapele, de a nu mai avea pretenţia de a-l poseda. Te rog, mulțumesc, iartă-mă sunt trei cuvinte foarte simple, care ne îndreaptă în mod concret paşii pe calea sfințeniei și a înaintării în iubire. De altfel, acestea erau cuvinte tipice stilului lui Isus Cristos, care cere voie ca să intre, care mulțumește neîncetat Tatălui şi care ne învață să ne rugăm zicând: „Şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noştri” (Mt 6,10).

Citiți catehezele integral pe siteurile arcb.ro sau profamilia.ro IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31


CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Festivalul Internațional de Orgă „Cantus Ecclesiae” ediția a II-a

F

estivalul Internațional de Orgă „Cantus Ecclesiae”, ajuns la cea de-a doua a sa ediție, a propus o viziune ecumenică și eclectică într-o prezentare hibridă – live/online – abordând un repertoriu organistic inspirat din muzica gregoriană. Festivalul s-a desfășurat în perioada 15 mai – 5 iunie 2022 la cele mai importante orgi din București: Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif ”, Ateneul Român, Sala Radio, Universitatea Națională de Muzică București, Biserica Evanghelică C. A. București și Biserica Italiană, invitând publicul să experimenteze pe viu emoția reală a vibrației acestor instrumente deosebite. Soliștii concertelor au fost organiști de talie internațională precum Jean-Baptiste Robin, Paolo Oreni sau Karol Hilla, organiști importanți din România precum Steffen Schlandt, Erich Türk sau Dan Racoveanu, coruri emblemă precum Corul Filarmonicii „George Enescu” dirijat de maestrul Iosif 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

Ion Prunner, Corul de Copii Radio dirijat de Răzvan Rădos sau Corul Vox Medicalis dirijat de dr. Tudor Ionescu, dar și profesori și studenți ai claselor de orgă din instituțiile muzicale de învățământ superior din țară: Universitatea Națională de Muzică din București, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. Ediția din acest a adus în fața publicului mai multe premiere. Ne referim în primul rând la masterclass-ul susținut de organistul Capelei Regale de la Palatul Versailles, JeanBaptiste Robin, în al doilea rând menționăm conceptul CineConcert – rularea filmului The General (1926) și improvizarea muzicii de către Alexandru Catău, iar în al treilea rând evidențiem concertul educativ dedicat celor mici oferit de organistul Bisericii Negre din Brașov, Steffen Schlandt. Cu unele excepţii, numele celor care au scris pentru orgă sunt mai puţin cunoscute, ceea ce nu face ca muzica lor să fie mai puţin impresionantă. În România, orga clasică

cu tuburi este în general prea puţin cunoscută, iar în contextul unei culturi muzicale organistice destul de fragile, o astfel de iniţiativă, deschisă unui public potențial numeros, şi-a propus tocmai popularizarea muzicii pentru acest instrument. Festivalul Internațional de Orgă „Cantus Ecclesiae” a prezentat publicului larg frumusețea muzicii de orgă izvorâtă din imaginația diverșilor compozitori ce au avut ca sursă de inspirație teme ale muzicii gregoriene, festivalul având ca scop şi ideea de a motiva tinerii organiști, studenți ai instituțiilor de profil din țară, să-și însușească în repertoriul propriu lucrări de inspirație gregoriană, încurajându-i astfel să promoveze această muzică și în alte concerte. Festivalul a particularizat relația maestru-discipol, desăvârșind parteneriatul artistic dintre profesor și studenți. Studenții au nevoie de contexte în care să se poată maturiza muzical, iar această încredere de sine, atât de necesară acestei vocații de a fi artist, crește și în această formulă de parteneriat, în care maestrul și discipolul împart aceeași scenă. Studenții au avut privilegiul de a cânta alături de mentorii lor, această șansă conducând la o responsabilitate artistică individuală, care a garantat un înalt nivel profesional. Festivalul Internațional de Orgă „Cantus Ecclesiae” este organizat de către Asociația Enarmonia și Arhidieceza Romano-Catolică de București prin Oficiul pentru bunuri culturale ecleziastice şi patrimoniu, în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”, Universitatea Națională de Muzică din București și Institutul Polonez. Mai multe detalii pe www.festivalorgace.ro Eduard Antal


CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

O relicvă a Catedralei Sfântul Iosif din București Cămașa Sfântului Camil de Lellis, patron al bolnavilor Text: Mons. Ieronim Iacob

P

rintre relicvele de mare preț ale Catedralei Sfântul Iosif din București se numără și cămașa cu care a trecut pragul veșniciei Sfântul Camil de Lellis (1550-1614), preot, patron al bolnavilor și al personalului spitalicesc, sărbătorit la 14 iulie (comemorare facultativă). Este o relicvă de gradul al doilea, din îmbrăcămintea (ex indumentis) sfântului. Cămașa, pliată și legată cu o panglică din fir aurit, se află într-un relicvariu poliedric din cristal, căptușit cu catifea și mătase albastră, adăpostit la rândul lui într-o cutie (400x300x200 mm) îmbrăcată în piele, atât la exterior cât și la interior. Cutia, în forma unui octogon cu laturile neregulate, are un capac prins cu balamale și încuietori confecționate dintr-un metal ușor corodat de trecerea vremii. Cămașa, țesută probabil din in, are o culoare gălbui-maronie, datorată trecerii timpului și – mai ales – contactului cu trupul sfântului aflat în agonie. Cu două sigilii din ceară roșie (care ar putea fi descifrate!), este prinsă de relicvă o bucată de hârtie, cam cât 2/3 dintr-o carte poștală, cu marginile neregulate. Cu cerneală neagră, într-o grafie specifică secolului al XVIII-lea, este scris: Subucula cum qua decessit S. Camillus de Lellis („Cămașa în care a murit Sf. Camil de Lellis”). Urmează apoi un rând acoperit de panglica ce ține strâns legată prețioasa relicvă și o semnătură: P[adre] Innocentius

<...>, Curiae archiep[iscopa]lis (Părintele Inocențiu <...> din Curia arhiepiscopală). O interpretare exactă a textului, precum și alte detalii despre relicvă vor putea fi obținute cu ocazia restaurării acesteia. Materialele din care este confecționat relicvariul, ca și starea relativ fragilă în care se prezintă acesta ne fac să opinăm că el provine din perioada procesului de canonizare, care a avut loc în anul 1746, prin promulgarea Papei Benedict al XIV-lea. La această dată nu știm încă în ce împrejurări sfânta relicvă a fost adusă în patrimoniul Catedralei „Sfântul Iosif ” din București. Probabil unul dintre marii păstori, arhiepiscopi de București, să o fi primit în dar de la un confrate italian. Sfântul Camil, după o tinerețe zbuciumată și plină de aventuri, s-a convertit și s-a consacrat lui Cristos Răstignit pe Cruce la vârsta de 25 de ani. În anul 1586 a întemeiat „Ordinul clericilor regulari, slujitorii bolnavilor” (Camilienii), remarcați prin veșmântul lor de culoare neagră pe care este prinsă o cruce de culoare roșie. „Martori ai vremii vorbesc despre Sfântul Camil ca despre îngrijitorul cu mâini de mamă și cu inimă de înger. Paturile cu pacienții cei mai respingători, de care personalul angajat nu se apropia decât cu groază, îl atrăgeau în chip deosebit; când ajungea la nefericitul acoperit de răni dezgustătoare şi rău mirositoare, spunea cu glas convingător: «Porunceşte-mi,

Sfântul Camil de Lellis

Relicvă din îmbrăcămintea Sf. Camil de Lellis

Relicvariul în care se află cămașa

căci tu eşti stăpânul meu.» Zilele de duminică şi orele libere le petrecea în cea mai mare parte cu preotul Filip Neri, viitorul Sf. Filip Neri; împreună cu el a conceput şi a pregătit un plan de îmbunătăţire a asistenţei bolnavilor” (Anca Mărtinaș, medalion la Radio Vatican, 14 iulie 2015, 11:46:00). Tot mai des, atât la noi cât și în multe alte părți ale lumii, se cere o reformă a sistemului medical. Sfântul Camil de Lellis ne arată că nu există o adevărată reformă în domeniul sănătății fără o reformare a conștiințelor (convertire!). IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33


CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

spectacol

Pupăza din tei, Grădina CoOperativa, spectacol de teatru interactiv și cu păpuși. Spectacolul prezintă porturile, obiceiurile şi poveştile populare româneşti, având la bază Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă.

CARTE

Fabule, La Fontaine, trad. Aurel Tita, colecția Arthur Retro, Editura Arthur, București, 2020, 136 p. Cu ilustrații de Eugen Taru, cartea prezintă 70 de fabule, într-o ediție care reproduce fidel ediția originală apărută la Editura Ion Creangă în anul 1980.

expoziție

Golescu – Memoria unei vechi familii boierești, expoziție la Muzeul Municipiului București, Palatul Suțu, până pe 24 iulie. Expoziția propune o incursiune în viața neamului Golescu cu descendenții săi, dar și cu alte vițe boierești înrudite: Bengescu, Davila, Racoviță, Rosetti, Grant. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022

Exerciţii de iertare

pentru spovezi (mai) bune Editura ARCB, Bucureşti 2022

S

ub coordonarea Claudiei Stan, jurnalist catolic şi realizator Angelus TV, apare, după o muncă îndelungată care i-a reunit pe ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, şi un număr de nu mai puţin de 22 de preoţi diecezani şi călugări, care au contribuit cu texte-mărturii şi comentarii omiletice, o nouă carte menită să ne ajute să înţelegem un aspect esenţial al credinţei. Aflăm dintr-o prezentare a Editurii ARCB că ,,această carte, scrisă într-un limbaj vivace şi accesibil, se doreşte a fi un ghid practic pentru spovadă şi dincolo de ea. Volumul este prima etapă a unui proiect multimedia mai amplu, produs de Angelus TV şi Signis România, care va continua cu o serie de emisiuni pe tema sacramentului Spovezii”.

Format: 10,5x14,5 cm, 320 p.

Din prefaţa semnată de ÎPS Aurel Percă înţelegem că ,,se simte nevoia unor «îndrumare» practice, la îndemâna credincioşilor care doresc să se apropie de sacramentul Spovezii, dar care nu mai găsesc repere clare într-o lume în care relativismul moral şi indiferenţa religioasă au creat confuzie şi derută”. Un astfel de îndrumar îşi propune să fie cartea de faţă. Pr. Andrei Dumitrescu

carte

B

razdă, Josemaría Escrivá de Balaguer, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2022. Brazdă este un rod al vieții interioare și al experienței sufletești ale Monseniorului Escrivá de Balaguer. Este scrisă cu intenția de a încuraja și facilita rugăciunea personală. Genul și stilul său nu sunt cele ale unui tratat teologic sistematic, deși spiritualitatea sa bogată conține o teologie profundă.


CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Petru Text: Pr. Andrei Dumitrescu

A Sfântul Petru (1468) de Marco Zoppo Pictură în tempera pe lemn. Dimensiune: 50,6 x 31,4 cm Tabloul se află în National Gallery of Art din Washington DC (SUA).

utorul tabloului propus pentru acest număr este mai puţin cunoscut pe meleagurile noastre, însă el a fost unul din marii inovatori ai artelor plastice din Italia secolului al XV-lea, aflată în plină epocă a Renaşterii. Marco Ruggieri, cunoscut, din cauza unei infirmităţi, mai mult sub numele de Marco Zoppo („Şchiopul”), a creat un stil foarte personal, fiind în contact cu cei mai progresişti artişti din nordul Italiei din acel timp. În acest stil creativ personal, care accentuează umanitatea personajelor reprezentate, se încadrează tabloul „Sfântul Petru”, dedicat celui pe care Domnul îl alege ca piatră de temelie pentru Biserica sa. Petru nu era decât un pescar simplu, schimbător în convingerile sale, uneori plin de curaj, alteori plin de teamă, dar mereu sincer, dispus să recunoască greşelile sale şi să le plângă imediat ce devenea conştient de ele, căutând cu sinceritate să-şi schimbe viaţa. Pe un fundal auriu, regal, este reprezentat Petru, în anii maturităţii depline, cu o atitudine de autoritate spirituală, care decurge din înţelegerea misiunii pe care a primit-o direct de la Domnul (cf. Mt 16, 18-19). Pe stânca credinţei lui Petru, Isus a putut zidi Biserica sa şi nicio putere a iadului nu o va putea birui. Simon Petru primeşte şi cheile Bisericii lui Isus, pe care le vedem în mâna dreaptă, în timp ce palma mâinii stângi ţine Evanghelia, pe care a predicat-o până la moartea

martirică. Veşmintele aurii ale Apostolului trimit, de asemenea, cu gândul la misiunea sa plină de responsabilitate şi autoritate spirituală faţă de cei care cred în numele lui Isus. Pictat pentru a fi expus venerării publice, acest tablou s-a aflat până în jurul anului 1581 în biserica Santa Giustina din Veneţia, apoi a trecut prin mai multe colecţii particulare. A fost descoperit în Londra în anul 1921 de un anume Henry Harris, un colecţionar şi vânzător de antichităţi, care l-a vândut, în iunie 1937, fundaţiei americane Samuel H. Kress Foundation din New York. Conducerea acestei fundaţii l-a donat, doi ani mai târziu, actualului proprietar, National Gallery of Art din Washington DC, unde se află şi în prezent.

Marco Zoppo

maestru al Renaşterii italiene

M

arco Ruggieri sau Marco Zoppo (1433 –1498) a fost un pictor italian din perioada Renașterii, activ în principal la Bologna. A fost elevul pictorului Lippo Dalmasio, apoi pentru câțiva ani a lucrat cu Francesco Squarcione până în jurul anului 1455. A fost contemporan cu artişti precum Andrea Mantegna, Fra Angelico şi Sandro Botticelli.

IULIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35


ETCETERA ANUNȚURI

Cursuri online gratuite

C

atolicii sunt invitați să participe la un curs online pe tema „Discernământul comun și luarea deciziilor în Biserică”. Cursurile online sunt deschise celor interesați și încep în luna iulie, cu un curs de trei săptămâni care speră să ofere formare în „teologia și practica sinodalității” pentru peste 100.000 de persoane. Cei interesați se pot înscrie aici: https://formaciononline.bc.edu/es/register-home/. Cursurile sunt organizate de inițiativa „Formare continuă online” a Școlii de Teologie și Pastorație de la Colegiul Boston. Primul curs va oferi conferințe, discuții aprofundate și mărturii ale diferiților reprezentanți ai Bisericilor locale privind experiența lor de sinodalitate. Cursurile, gratuite, sunt oferite online în limbile spaniolă, engleză, portugheză, franceză și italiană. (Sursa: catholica.ro)

Apariții editoriale

S

fânta Tereza de Lisieux, Manuscrise autobiografice. Istoria unui suflet, trad. Mihaela Voicu, Colecția Horeb, Editura Carmelitană, Ciofliceni, 2021, 445 p. Volumul conține un amplu studiu dedicat Sfintei Tereza de Lisieux, cele trei manuscrise autobiografice, câteva anexe, indice biblic, indice de citate, indice de nume proprii, indice de note cheie și un scurt glosar.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

Andrea Mandonico, Dumnezeul meu, cât ești de bun! Viața și mesajul lui Charles de Foucauld, trad. Monica Broșteanu, Francisca Băltăceanu, Editura ARCB, București, 2021, 270 p. Cartea prezintă un portret amplu documentat al lui Charles de Foucauld (1858-1916) și scoate în evidență trăsăturile marcante ale spritualității și misiunii sale. Cartea mai conține o anexă cu citate din scrierile lui Charles de Foucauld, precum și o serie de ilustrații.

www.angelustv.ro DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2022


Vă îndemnăm să sunați la numerele de telefon ale parohiilor, pentru a afla programul liturghiilor duminica, la munte... Azuga – Str. Victoriei 30 Biserica Sfântul Nicolae Telefon: 0753 313 766 (Pr. Alois Arcana) Brezoi – Str. Eroilor 61 Biserica Sfântul Anton de Padova Telefon: 0250 778 173 Predeal – Str. Căprioarei 12 Biserica Adormirea Maicii Domnului Telefon: 0753 313 766 (Pr. Alois Arcana) Sinaia – Aleea Poștei 5 Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus Telefon: 0244 311 074 Timișu de Sus – Șos. Națională 19 Capela Sfânta Tereza a Pruncului Isus Telefon: 0268 457 050

... și la mare Constanța – Str. Lăpușneanu 161 Biserica Sfântul Pius din Pietrelcina Telefon: 0241 650 650 Constanța – Str. N. Titulescu 11A Bazilica Sfântul Anton de Padova Telefon: 0241 614 549 Mangalia – Str. Libertății 2 Biserica Sfântul Apostol Andrei Telefon: 0241 759 377

Căsătoria creștină, reflexie a unirii dintre Cristos și Biserica sa, se realizează pe deplin în unirea dintre un bărbat și o femeie, care se dăruiesc reciproc într-o iubire exclusivă și în fidelitate liberă, își aparțin până la moarte și se deschid transmiterii vieții, consacrați de sacramentul care le conferă harul pentru a se constitui ca Biserică familială și ferment de viață nouă pentru societate. (Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 292)

Năvodari – Str. Constanței 23 Biserica Fericitul Ieremia Valahul Telefon: 0241 762 607

Sufletul nu are vacanță. Deci, când mergi în concediu, la mare sau la munte, nu uita să te ocupi și de sufletul tău!

Lumina – Str. Narciselor 178 Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul Telefon: 0241 762 607 Techirghiol – Str. Zânelor 2 Biserica Sfântul Konrad Telefon: 0241 614 549


Nr. 07/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„BUNICII! DACĂ NU AR EXISTA, AR TREBUI INVENTAȚI!” 24 iulie 2022 - Ziua Mondială a Bunicilor și Vârstnicilor Isus cunoaște calitățile și defectele noastre, și este mereu gata să aibă grijă de noi, pentru a vindeca rănile greșelilor noastre prin belșugul harului său. (Papa Francisc, @Pontifex, 17 iunie 2022)

„Bucuria mea ești Tu!” Experiența întâlnirii cu Dumnezeu


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.