Actualitatea creștină, nr. 6/2022 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 06/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE

Cel care primește o persoană aflată în nevoie împlinește nu doar un act de caritate, ci și unul de credință, căci îl recunoaște pe Isus în fratele său și în sora sa. (Papa Francisc, @Pontifex, 23 mai 2022)

Iubirea și educația în Biserică Fiice și fii iubiți ai lui Dumnezeu

Educația copiilor trebuie să fie caracterizată de un parcurs de transmitere a credinței, care este îngreunată de stilul de viață actual, de orarele de muncă, de complexitatea lumii de astăzi, în care mulți, pentru a supraviețui, susțin ritmuri frenetice. Cu toate acestea, familia trebuie să continue să fie locul unde se învață să se perceapă motivațiile și frumusețea credinței, să se roage și să se slujească aproapele. (Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 287)

Cu ocazia Solemnităţii „Trupul și Sângele Domnului”, duminică, 19 iunie 2022, se va organiza în Bucureşti procesiunea solemnă cu Preasfântul Sacrament. Procesiunea va începe la Biserica Italiană, la ora 15.00, şi se va încheia la Catedrala Sfântul Iosif, unde ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, va prezida Sfânta Liturghie solemnă.

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 6/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Suflet tânăr

IDTC, mereu o experiență nouă! Reportaje Știri/Anunțuri

O Inimă plină de iubire VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Evenimente Întâlnirea echipei sinodale a ARCB Sesiunea plenară de 9 primăvară a CER 10 Emausul de astăzi – o călătorie în mijlocul Bisericii sinodale 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Dogmatică Moartea şi nemurirea din perspectivă creştină 16 Doctrină socială Iubirea și educația în Biserică

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Iubirea în familie: vocaţie şi cale către sfinţenie

SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Îndemn la veghere 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Fiice și fii iubiți ai lui Dumnezeu 25 Minuni şi sfinţi Sfânta Marguerite Bays 26 Biserica misionară Credința nu este un sacou! 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Wladimir Polissadiw

BIOGRAFIE

28 Charles de Foucauld CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Solicitarea unui nou sfânt patron al jurnalismului 33 Martirii de la Niculițel 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 6/2022

Mesajul redacției Numărul pe luna iunie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „O Inimă plină de iubire”, în care Înaltpreasfinția Sa afirmă: „Atunci când ne îndreptăm spre Inima Preasfântă a lui Isus, nu ne închinăm la «carnea și sângele» inimii sale fizice în sine, ci mai degrabă la ceea ce simbolizează ea. În uzul general, ne referim la inimă ca fiind centrul sentimentelor și emoțiilor noastre, nucleul nostru cel mai intim, locul în care îl întâlnim pe Dumnezeu și din care izvorăște dragostea pe care i-o putem arăta Lui și celorlalți.” La pagina 8 aflăm despre întâlnirea echipei sinodale a ARCB. Pagina 9 ne informează despre sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor din România. Paginile 10-11 aduc în centrul atenției modul în care comunitatea vietnameză a sărbătorit triduumul pascal. Paginile 14-15 vorbesc despre „Moartea și nemurirea din perspectivă creștină”. Pagina 16 alătură „Iubirea și educația în Biserică”. Pagina 17 dă mărturie despre „IDTC, mereu, o experiență nouă!”. Pagina 22 tratează despre „Iubirea în familie: vocație și cale de sfințenie”. Pagina 24 prezintă identitatea de „Fiice și fii iubiți ai lui Dumnezeu”. La pagina 25 facem cunoștință cu Sfânta Marguerite Bays, la pagina 27 cu Wladimir Polissadiw, iar la paginile 28-31 cu Sfântul Charles de Foucauld. La pagina 32 ni se spune despre „Solicitarea unui nou sfânt al jurnalismului”. Pagina 33 este dedicată martirilor de la Niculițel. Pagina 35 prezintă pictura „Sfinții Paul și Sila în închisoare”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

O Inimă plină de iubire

umnezeu ne oferă în această lună iunie, prin Sfânta noastră Mamă Biserică, o frumoasă serie de celebrări cu o semnificație profundă, capabile să dea spiritualității noastre o hrană consistentă. În afară de două solemnități fixe – Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfinții Apostoli Petru și Paul – vom celebra consecutiv Rusaliile, Preasfânta Treime, Preasfântul Trup și Sânge al lui Cristos (în unele părți cu procesiunea transferată pentru duminică) și Preasfânta Inimă a lui Isus. Așadar, este o perioadă cu adevărat densă la nivel liturgic și spiritual, pentru că suntem chemați să contemplăm evenimente, dogme și personaje fundamentale pentru credința noastră. În fața unei asemenea bogății, spațiul rezervat editorialului este insuficient chiar și pentru a face cîteva referințe la fiecare din aceste șase celebrări solemne. De aceea prefer să mă opresc anul acesta asupra solemnității Preasfintei Inimi a lui Isus, nu pentru că este mai importantă decât celelalte, ci pentru că această solemnitate pare să treacă pe plan secundar față de celelalte solemnități. De câțiva ani, Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus a devenit și Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfințirea Preoților (instituită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la 25 martie 1995). În centrul solemnității se află iubirea lui Dumnezeu, motivul tuturor intervențiilor sale pentru oameni.

De ce luna iunie este luna Inimii Preasfinte a lui Isus? Biserica Catolică a dedicat luna iunie Sfintei Inimi a lui Isus, pentru ca credincioșii să cinstească și să imite mai intens iubirea fidelă a lui Cristos față de toți oamenii. Iunie este o lună în care arătăm lui Isus, prin fapte, cât de mult este iubit de noi ca răspuns la marea sa iubire arătată față de noi: dăruirea până la moarte pentru fiii săi, rămânând în Euharistie și învățând calea spre viața veșnică. IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Papa emerit Benedict al XVIlea a spus, într-unul din discursurile sale, că „atunci când vedem inima Domnului, trebuie să privim la coasta străpunsă de suliță, unde strălucește voința inepuizabilă de mântuire a lui Dumnezeu” (2006). Devoțiunea către Inima Preasfântă a lui Isus își are originea în secolul al XVII-lea. La 16 iunie 1675, Fiul lui Dumnezeu i-a apărut Sfintei Margareta Maria Alacoque. Cu acea ocazie, i-a arătat Inima sa înconjurată de flăcări de iubire, încoronată cu spini, cu o rană deschisă din care țâșnea sânge, cauzată de rana păcatului din lume. În partea superioară a inimii se află în cele din urmă o cruce. Sfânta Margareta l-a auzit pe Domnul spunând: „Iată Inima care a iubit atât de mult omenirea. Cu toate acestea, de la cei mai mulți dintre ei, și adesea chiar și de la cei dragi, nu primește decât indiferență rece și nerecunoștință.” Într-o altă revelație, Sfânta a auzit și aceste cuvinte din partea lui Cristos: „Priviți la Inima mea deschisă. Vedeți cât de mult v-am iubit, până la ultimele consecințe. Fiți siguri: eu continui să fiu prezent printre voi. Inima mea străpunsă va rămâne deschisă, pentru totdeauna, pentru toți oamenii din toate timpurile. Iubiți-vă unii pe alții, cum v-am iubit Eu pe voi.”

Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus – sinteza tuturor sărbătorilor din Timpul Pascal Expresia tuturor sărbătorilor din Timpul Pascal se condensează în iubirea infinită a lui Dumnezeu, iar Inima lui Isus este expresia palpabilă a acestei iubiri nemărginite a lui Dumnezeu. 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

Atunci când ne îndreptăm spre Inima Preasfântă a lui Isus, nu ne închinăm la „carnea și sângele” inimii sale fizice în sine, ci mai degrabă la ceea ce simbolizează ea. În uzul general, ne referim la inimă ca fiind centrul sentimentelor și emoțiilor noastre, nucleul nostru cel mai intim, locul în care îl întâlnim pe Dumnezeu și din care izvorăște dragostea pe care i-o putem arăta Lui și celorlalți. Înțeleasă în lumina Scripturilor, expresia „Inima Preasfântă a lui Isus” desemnează întregul mister al lui Cristos, totalitatea ființei și a persoanei sale considerată în esența sa cea mai intimă: Fiul lui Dumnezeu, Înțelepciunea necreată, Iubirea infinită, Principiul mântuirii și al sfințirii omenirii. „Inima Sfântă” este Cristos, este Cuvântul întrupat, Mântuitorul, care conține în mod intrinsec, în Duh, o infinită iubire divină și umană pentru Tatăl și pentru frații săi. Preasfânta Inimă a lui Isus „este solemnitatea iubirii lui Dumnezeu, și iubirea lui Dumnezeu, pentru a o înțelege, trebuie transformată în fapte, în mici fapte de iubire” (Papa Francisc).

„Veniți la mine toți cei osteniți şi împovărați şi eu vă voi da odihnă!” Iubirea care arde în inima Mântuitorului ajunge până la noi ca un ecou: invitația prezentă în Evanghelia Sfântului Matei (11, 28) este expresia a unei iubiri continue din partea lui Isus. „Veniți la mine”, ne repetă Isus și astăzi cu o iubire duioasă. „Veniți la mine”, cel care sunt „izvorul inepuizabil al iubirii lui Dumnezeu”. „Veniți în inima mea și veți găsi infinite comori de iubire.”

„Învățați de la mine...” (Mc 11,29) este legea creștinului: să aibă o privire mereu îndreptată spre Cristos pentru a învăța cum să iubească și cum să se angajeze în imitarea lui Cristos: „învățați de la mine”! A-l imita pe Cristos înseamnă a avea în noi „aceleași sentimente care au fost în Cristos Isus” (Fil 2,5): iubirea sa față de cei mici și mari, ascultarea sa față de voința Tatălui, blândețea sa, umilința sa... Într-un cuvânt, ar trebui să reproducem în inima noastră sfințenia Inimii lui Isus. Misiune dificilă, desigur, dar bogată în satisfacții și în adevărată fericire. „Lui Cristos îi place să fie în inima noastră” (Sfântul Ambroziu). Pentru aceasta trebuie să-i facem loc înlăuntrul nostru. Promisiunile făcute de Isus Sfintei Margareta Maria Alacoque în favoarea cinstitorilor Inimii Preasfinte sunt toate expresie a iubirii sale nemărginite. Indic doar cîteva din ele, care ne asigură de ajutorul său permanent: „le voi da toate harurile trebuincioase pentru starea lor; voi aduce pace în familiile lor; îi voi mângâia în toate necazurile vieții; voi binecuvânta cu îndestulare toate lucrările lor; voi binecuvânta casele în care se va afla și se va cinsti icoana Inimii mele”. Dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, vă doresc să celebrați cu intensitate sărbătorile Domnului în această lună și să vă bucurați de tot harul și binecuvântarea care se revarsă din Inima Preasfântă a lui Isus.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Încercați să vă apropiați cu iubire Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Invit pe fiecare să repete: „Isuse cu inima blândă și smerită, transformă inimile noastre și învațăne să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele cu generozitate.”

În această lună iunie, dedicată în mod deosebit Inimii Preasfinte a lui Isus, putem să repetăm o rugăciune simplă: „Isuse, fă inima mea asemenea cu a ta.”

Soră, frate, lasă-l pe Isus să privească și să se îngrijească de inima ta. Și dacă ai simțit deja privirea sa duioasă asupra ta, imită-l, fă ca El.

În numeroase situații de viață se poate întâmpla să ne descurajăm, deoarece vedem slăbiciunea binelui și forța aparentă a răului. Și putem să ne lăsăm paralizați de descurajare când vedem că ne-am implicat, dar că rezultatele nu apar, iar lucrurile nu se schimbă. Evanghelia ne cere să oferim o privire nouă asupra noastră și asupra realității, să avem ochi mai mari, care știu să privească dincolo de aparențe, pentru a descoperi prezența lui Dumnezeu care, ca iubire umilă, este mereu la lucru în viața noastră și în istorie. Aceasta este încrederea noastră, este ceea ce ne dă forța de a înainta în fiecare zi cu răbdare, semănând binele care va aduce roade. Să cultivăm încrederea de a fi între mâinile lui Dumnezeu și în același timp să ne implicăm toți să reconstruim și să reîncepem, cu răbdare și cu perseverență. (Papa Francisc, Angelus, 13 iunie 2021)

Astăzi putem să ne întrebăm: care sunt vânturile care se abat asupra vieții mele, care sunt valurile care împiedică navigarea mea și care pun în pericol viața mea spirituală, viața mea de familie, ca și viața mea psihică? Să-i spunem toate acestea lui Isus, să-i povestim tot. El dorește asta, vrea ca noi să ne agățăm de El pentru a găsi un adăpost împotriva furtunilor vieții. Începutul credinței noastre este să recunoaștem că avem nevoie de Isus așa cum marinarii au nevoie de stele, pentru a găsi drumul. Credința începe prin faptul de a simți că avem nevoie de Dumnezeu. Când depășim ispita de a ne închide în noi înșine, când depășim falsa religiozitate care nu vrea să-l deranjeze pe Dumnezeu, când strigăm către El, poate face în noi minuni. Este forța umilă și extraordinară a rugăciunii, care înfăptuiește minuni. (Papa Francisc, Angelus, 20 iunie 2021)

Soră, frate, ești acolo, lasă-l pe Isus să privească și să vindece inima ta. Și eu trebuie să fac aceasta: să-l las pe Isus să privească inima mea și să o vindece. Și dacă ai simțit deja privirea sa duioasă asupra ta, imită-l, și fă ca el. Privește în jurul tău: vei vedea că multe persoane care trăiesc alături de tine se simt rănite și singure, au nevoie să se simtă iubite: hotărăște-te. Isus îți cere o privire care nu se oprește la exterior, ci care merge la inimă; o privire care nu judecă. Să ne deschidem inima pentru a-i primi pe ceilalți. Fiindcă numai iubirea vindecă viața. Fie ca Sfânta Fecioară Maria, Mângâietoarea mâhniților, să ne ajute să ducem o mângâiere celor cu inima rănită pe care îi întâlnim pe drumul nostru. Să nu judecați, lăsați-i pe ceilalți să trăiască și încercați să vă apropiați cu iubire. (Papa Francisc, Angelus, 27 iunie 2021) IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Zece noi sfinți - ridicați la cinstea altarelor

Papa Francisc în Canada

La Sfânta Liturghie prezidată duminică, 15 mai, pe esplanada bazilicii vaticane, Papa Francisc a ridicat la cinstea altarelor zece noi sfinți din Olanda, India, Italia și Franța.

a omilia celebrării euharistice, pontiful a vorbit despre Evanghelia zilei (Ioan 13, 31-35) și a scos în evidență lucrarea pe care Dumnezeu o împlinește prin sfinții săi în istoria omenirii. Papa Francisc a ridicat la cinstea altarelor zece noi sfinți din diferite țări în cadrul Sfintei Liturghii prezidate duminică, 15 mai, pe esplanada bazilicii Sfântul Petru, cu participarea a peste 50 de mii de romani și pelerini, precum și a unor delegații oficiale din diferite țări. Este vorba de Sfinții Titus

Papa Francisc va vizita trei orașe din Canada în ultima săptămână a lunii iulie.

Brandsma, preot, martir, olandez; Lazăr (Devasahayam) Pillai, martir, credincios laic și tată de familie, indian; Cezar de Bus, preot, fondator, francez; Alois Maria Palazzolo, preot, fondator, italian; Iustin Maria Russolillo, preot, fondator, italian; Charles de Foucauld, preot, francez; Maria Francisca a lui Isus (Anna Maria Rubatto), călugăriță, fondatoare, italiancă; Maria Domenica Mantovani, călugăriță, fondatoare, italiancă; Maria Rivier, fecioară, călugăriță, fondatoare, franțuzoaică, și Maria a lui Isus (Santocanale), călugăriță, fondatoare, italiancă.

fântul Părinte va vizita orașul Edmonton, Quebec City și Iqaluit în perioada 24-30 iulie. Pontiful anunțase luna trecută că intenționează să se întâlnească cu populațiile indigene din Canada în această vară. „Ați adus simțul viu al comunităților voastre aici, la Roma. Voi fi fericit să beneficiez din nou de întâlnirea cu voi, vizitând pământurile voastre natale, unde trăiesc familiile voastre”, a spus el în timpul unei întâlniri cu liderii indigeni canadieni în Vatican, pe 1 aprilie. Programul complet al călătoriei în Canada va fi publicat în următoarele săptămâni, a precizat Vaticanul.

Ceremonie a Gărzii Elvețiene În data de 6 mai, noii membri ai Gărzii Elvețiene au depus jurământul în curtea San Damaso a Palatului Apostolic din Vatican.

eremonia s-a desfășurat în formă redusă și a putut fi urmărită în transmisiune directă pe site-ul oficial Vatican News. Noii recruți ai Gărzii Elvețiene Pontificale sunt în număr de 36 și au depus jurământul în prezența rudelor apropiate, a reprezentanților oficiali ai Confederației Elvețiene, în prezența reprezentanților Bisericii și ai cantonului Nidwalden. Ceremonia de depunere a jurământului are loc anual la data de 6 mai.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Regina Păcii din 1918 Statuia din Santa Maria Maggiore L’Osservatore Romano, 30 aprilie 2022, p. 8

n Santa Maria Maggiore, în naosul din stânga, între Capela Cesi și Capela Sforza, există o statuie de marmură care o înfățișează pe Madona: privirea ei este absorbită privind în jos, brațul stâng este ridicat, iar cu celălalt îl sprijină pe Copilul Isus, care la rândul său ține între degete, ca și cum ar vrea să o dăruiască privitorului, o ramură de măslin, laminată din aur. Sculptura, creată de Guido Galli, director adjunct al Muzeelor Vaticanului și al Galeriilor Pontificale în perioada 1903-1952, este acolo din 1918, fiind inaugurată la 4 august același an. A fost Papa Benedict al XV-lea cel care a dorit-o, în semn de mulțumire pentru sfârșitul Primului Război Mondial: este Regina Păcii, același titlu care în mai 1917, prin voința aceluiași papă, a fost adăugat definitiv la rugăciunea Litaniei Lauretane, astfel încât, în mijlocul conflictului mondial, s-a rugat către Maria: „Mamă a milei și atotputernică prin har, din fiecare colț al pământului ascultă strigătul chinuit al mamelor și al mireselor, gemetele de copii nevinovați și suspinul tuturor inimilor binecuvântate.” În acei ani tragici, Suveranul Pontif a fost confruntat cu indiferența liderilor națiunilor în conflict („din păcate, apelul nostru nu a fost auzit”, a scris el în scrisoarea adresată „către conducătorii popoarelor beligerante”, în august 1917),

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Cercetarea Grace

dorind în fiecare zi, tot mai mult, ca războiul să ia sfârșit. La capătul aceleiași nave, în Capela Paulină se află icoana antică Salus Populi Romani, imaginea Mariei „care iubește cu blândețe” (Glykophilousa) și „care arată calea”, adică pe Isus (Odighitria). De la mijlocul secolului al XVIII-lea, în mod tradițional, este invocată cu o rugăciune care începe cu cuvintele „Ave, augustissima Regina Pacis”, scrise pe spatele tabloului. De secole și până astăzi imaginea Fecioarei Maria Theotokos („Născătoare de Dumnezeu”) cu Fiul în brațe, într-o istorie de haruri și minuni, privește și este privită, se roagă și este rugată de către poporul creștin și de pelerinii care intră în această frumoasă bazilică, zilnic cerându-i să mijlocească la Dumnezeu pentru pace și salvarea lumii.

ducatorul îi însoțește și îi ascultă pe tineri, merge împreună cu ei. Acest lucru a fost spus de Papa Francisc unei delegații de profesori, educatori și cercetători ai proiectului GRACE, de promovare a educației catolice în lume,, veniți din Irlanda la 20 aprilie a.c. Papa a subliniat că „trebuie să existe o armonie între ceea ce simt și fac; să simtă ceea ce gândesc și să facă; să facă ceea ce simt și gândesc (...), nu se poate face educație fără a merge împreună cu persoanele care sunt educate. Fetele și băieții au dreptul de a face greșeli, dar educatorul îi însoțește pentru a le corecta, astfel încât acestea să nu fie periculoase”. (OR, 21 aprilie 2022, p. 1) IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS evenimente

întâlnirea echipei sinodale a arcb După constituirea în decembrie 2021 a echipei sinodale a ARCB, aceasta a avut mai multe întâlniri, pregătind mai multe fișe consultative destinate parohiilor, institutelor de viață consacrată, tinerilor, asociațiilor laice, școlilor catolice etc.

n luna decembrie a anului trecut, cu binecuvântarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, s-a constituit Echipa sinodală coordonată de Pr. Daniel Bulai, referent diecezan din partea Arhidiecezei de București pentru Sinodul Episcopilor. De atunci au avut loc mai multe întâlniri ale echipei sinodale a ARCB, acestea fiind pe 26 ianuarie, pe 24 februarie și pe 4 martie. La întâlnirea din 4 martie au fost definitivate fișele consultative. Scopul acestei echipe, care reunește reprezentanți din diferite arii pastorale ale Arhidiecezei, este acela de a ajuta aprofundarea procesului 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

sinodal în realitatea eclezială locală, iar acest scop a fost materializat inclusiv prin elaborarea unui număr de șapte fișe consultative, cu destinatari concreți, care au fost invitați să le completeze, pentru a contribui la obținerea unei imagini de ansamblu cu privire la realitatea pastorală din Arhidieceza de București. Joi, 12 mai 2022, o parte din membrii Echipei sinodale s-au întâlnit în Palatul Arhiepiscopal pentru a discuta rezultatele adunate în urma completării acestor fișe. S-au remarcat sinceritatea și flexibilitatea răspunsurilor venite, numărul mare de sugestii și recomandări pastorale și

iserica locală a Arhidiecezei Romano-Catolice de București, împreună cu întregul Popor al lui Dumnezeu, este conștientă că parcursul sinodal este o lucrare a Duhului Sfânt, care-i călăuzește pe toți spre înțelegerea și aprofundarea credinței astăzi, în contextul complex contemporan în care trăim și în care suntem chemați să fim martori credibili ai lui Cristos. În Arhidieceză se trăiește acum, în atmosferă de interiorizare și deschidere față de harul Duhului Sfânt, timpul întâlnirilor, al consultărilor, al dezbaterilor, al rugăciunilor etc. În acest context, Echipa sinodală din Arhidieceză vine în sprijinul tuturor realităților locale punând la dispoziție șapte fișe, cu mai multe întrebări, prin care se urmărește antrenarea mai intensă a acestei perioade și, în același timp, culegerea de roade actuale din drumul sinodal local!

conștientizarea necesității de „a merge împreună” în prezent și în viitor. Totodată, s-a observat faptul că poporul lui Dumnezeu din Arhidieceza de București este conștient de identitatea sa eclezială, de faptul că Biserica este un organism viu, chemat la creștere și maturizare continuă, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Întâlnirea a conturat perspective pentru conturarea unei sinteze care va reflecta mai concret punctul în care se află acum Arhidieceza de București din punct de vedere pastoral și ce drum trebuie parcurs în viitor. Pr. Andrei Dumitrescu sursa: www.arcb.ro

FOCUS evenimente

SESIUNEA PLENARĂ DE PRIMĂVARĂ a cer Episcopii romano-catolici și greco-catolici din România s-au reunit la Timișoara în perioada 5-7 mai 2022, pentru sesiunea plenară a Conferinței Episcopilor din România (CER), condusă de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, președintele CER.

e ordinea de zi s-au regăsit probleme din societatea românească și aspecte ale contextului internațional. Asociindu-se apelului Papei Francisc pentru pacea din Ucraina, episcopii catolici din România au analizat, au apreciat și au încurajat activitățile pe care le desfășoară asociațiile Caritas catolice diecezane și celelalte instituții catolice de ajutor în susținerea refugiaților din calea războiului. O mărturie importantă a fost, în acest sens, cea a PS Anton Coșa de la Chișinău. Rugăciunea pentru pace a fost înălțată împreună cu credincioșii catolici de diferite naționalități la

Sanctuarul Maria – Radna. Celebrarea Sfintei Liturghii în rit oriental a fost de asemenea sub semnul păcii, în Parohia greco-catolică „Sfânta Maria, Regina Păcii” din Timișoara. În centrul discuțiilor CER s-a aflat Sinodul Episcopilor cu tema sinodalității. Pe 17 octombrie 2021 a început prima etapă a parcursului sinodal: ascultarea și consultarea Bisericilor locale, etapă care se va încheia în august 2022. Pornind de la documentele pregătitoare ale Sinodului și de la precizările ulterioare, episcopii au discutat despre modalitățile prin care au implementat acest parcurs în diecezele și eparhiile din România și

onform statutului, președinția CER este preluată de Eminența Sa, Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, iar episcopii membri l-au ales ca vicepreședinte pe Arhiepiscopul Mitropolit de București, ÎPS Aurel Percă, pentru un mandat de 3 ani. De asemenea, a fost ales un nou Consiliu permanent, format din Card. Lucian Mureșan – președinte CER, ÎPS Aurel Percă – vicepreședinte CER, PS László Böcskei – Episcop romano-catolic de Oradea și PS Claudiu Pop – Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla. Următoarea sesiune a CER va avea loc la Oradea în intervalul 20-22 septembrie 2022, fiind găzduită de Eparhia Greco-Catolică de Oradea. Conferința Episcopilor din România se întrunește de două ori pe an și îi reunește pe toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România.

au stabilit calendarul etapei următoare. Un punct important în discuții a fost evoluția legislației în domeniul învățământului și pregătirea manualelor necesare pentru orele de religie și la cateheză. Chestiuni legate de Casa de Pensii și Asigurări Sociale a Bisericii Romano-Catolice și de viața liturgică și pastorală au fost pe masa de lucru a episcopilor romano-catolici. Pe lângă informările din eparhii și dieceze a fost și cea a Pr. Eugen Blaj, directorul național al Operelor Misionare Pontificale din România. Pr. Francisc Ungureanu, secretar general al CER sursa: www.catholica.ro IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS evenimente

tâta timp cât fiecare individ și comunitate se adună în jurul mesei Cuvântului lui Dumnezeu și a Euharistiei, prezența Domnului Înviat va fi mereu asigurată, întărită și va însoți călătoria fiecăruia spre Ierusalim – în mijlocul bucuriilor și speranțelor, al tristeților și neliniștilor condiției umane.

Emausul de astăzi o călătorie în mijlocul Bisericii sinodale Într-un articol publicat pe www.arcb.ro, Pr. Joseph Tri Phan, O.Carm face o relatare a modului în care comunitatea vietnameză din Arhidieceza Romano-Catolică de București a celebrat Triduumul Pascal și sărbătoarea Paștelui.

e mai multe ori, cuvintele Sfântului Isidor, „a povesti ceea ce face Dumnezeu este un mod de a-l lăuda”, ne-au îndemnat să reluăm celebrarea Triduumului și a Paștelui care au trecut, inspirați de lumina celor doi ucenici pe drumul spre Emaus. Aceasta este și povestea Emausului nostru de astăzi, a fraților și surorilor noastre catolice care sunt imigranți departe de patria lor, în capitala României: București. O călătorie pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, pentru a putea să ne regăsim și să mergem împreună. 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

După o zi grea de muncă, un mic grup de frați și surori vietnamezi s-au adunat în fața Tabernacolului, în Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regină (Cioplea), pentru a se închina și a rămâne aproape de imensa Iubire a lui Isus, Învățătorul, până la sfârșit, în seara zilei de Joia Sfântă, 14 aprilie. (...) După ce l-am salutat pe părintele paroh Fabian Măriuț, ne-am adunat, câțiva dintre noi, în mica cameră de găzduire din apartament. Am luat cina în mod simplu, povestind poveștile noastre despre viața de zi cu zi. În dimineața zilei de Vinerea Sfântă, 15 aprilie, împreună cu repre-

zentantul comunității, l-am vizitat pe părintele Francisc Doboș, responsabil al Oficiului pentru grupurile lingvistice al ARCB. Prin intermediul lui, mica noastră turmă este mereu în legătură cu păstorii și cu comunitatea parohială, unde frații și surorile noastre vietnameze trăiesc și participă la Liturghie. L-am vizitat apoi pe părintele Nicolaie Farcaș, parohul parohiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Deși este implicat în multe activități pastorale, ne-a primit cu căldură și ne-a oferit toate condițiile favorabile pentru celebrarea Vigiliei Pascale în parohia sa. Celebrarea noastră de Vinerea Mare a început seara, după celebrarea parohială de la Cioplea. Contemplând și adorând Crucea Domnului, la propunerea celebrantului, fiecare dintre noi s-a simțit aproape de Pătimirea Domnului. În Cruce, blândețea și umilința Fiului lui Dumnezeu sunt exprimate pe deplin, astfel încât fiecare dintre noi, în mijlocul luptelor și al poverilor vieții, să poată găsi în El odihnă și întărire. Atmosfera a fost mai caldă când, târziu în noapte, cu

FOCUS

mâncarea pregătită, ne-am adunat cu părintele Fabian Măriuț în casa parohială, continuând să ne împărtășim reciproc pâinea vieții fiecăruia. La răsăritul soarelui, în dimineața Sâmbetei Sfinte, 16 aprilie, ne-am întâlnit într-un parc, lângă mallul Parklake. Mai presus de toate, mulți frați și surori s-au întâlnit cu Dumnezeu, în Sacramentul Reconcilierii, chiar pe băncile din parc. O viață departe de țara natală, sub presiunea muncii, a diferențelor de limbă și a multor capcane fragile… Cele 14 stațiuni ale Căii Sfintei Cruci au fost punctul culminant al întâlnirii noastre. Rugăciunile, cântările, meditațiile și momentele de tăcere de la fiecare stațiune păreau să ne facă să recunoaștem marea iubire a lui Dumnezeu, de a-L da chiar pe Fiul Său cel Unul-Născut pentru omenire, pentru fiecare persoană. Astfel, fiecare își simte propria via crucis în mijlocul vieții de astăzi, între pace și fericire, iubire și slujire, dar și între discordie și conflict, egoism și aroganță. Să învățăm să iubim Crucea, locul unde El a fost înălțat, pentru ca noi să învățăm în continuare să fim ca Simon care poartă Crucea lui Cristos, ca Maria și prietenii apropiați care stau lângă Sfânta Cruce, pentru a renaște, a ne împăca, a fi iertați și a primi darul. Un prânz în comun într-o cameră mică, pe care am închiriat-o pentru unii frați și surori veniți de departe, pentru a putea rămâne împreună pe durata șederii lor, pentru a putea povesti din nou despre crucile lor zilnice. Crucea a învățat să înflorească și să rodească, datorită Sfintei Cruci a lui Isus. Înainte de celebrarea Vigiliei Pascale, mulți frați și surori s-au adunat pentru a pregăti riturile liturgice și cântecele, dar în special, mulți au continuat să primească Sacramentul Reconcilierii în limba lor maternă.

Unii dintre ei, care au fost departe de Dumnezeu timp de mulți ani, au avut lacrimi de căință pentru căderile lor, dar, datorită Sacramentului Reconcilierii, au fost atinși de Dumnezeu în această viață, pentru a fi iertați și renăscuți în lumina Învierii, îmbrăcați din nou în Cristos prin reînnoirea darului Botezului. (...) Împărtășind bucuria întregii comunități pentru un nou membru care a primit Botezul în Noaptea Sfântă, după Sfânta Liturghie a avut loc o agapă plină de bucurie, cu prezența și darurile pascale oferite de părintele Nicolaie Farcaș și colaboratorii săi. „Frați și surori vietnameze, sunteți departe de casă, dar nu și de Maica Biserică” – cuvintele părintelui paroh Nicolaie ne-au întărit mult, încurajându-ne. (...) În plină sărbătoare a Paștelui, ne-am adunat în catedrală, cântând „Aleluia – Domnul a înviat”, la Sfânta Liturghie de duminică, 17 aprilie. Nu au lipsit fețele noi ale fraților și surorilor noastre care au putut fi prezenți acum, după greutățile muncii și ale călătoriei. Bucuria Sacramentului Reconcilierii continuă să îmbrățișeze inimile rănite, pentru că, de la Înviere, Domnul vrea mereu să vindece și să împartă cu ucenicii săi. Prin relatarea călătoriei celor doi ucenici pe drumul spre Emaus, celebrantul a comparat acest lucru cu frații și surorile de pe drumul Emausului din mijlocul vieții de zi cu zi. Emausul nostru este asemănător pentru cei care trăiesc departe de casă și de cei dragi, în mijlocul atâtor greutăți, pe un pământ străin; nu toți și-au împlinit visul de a-și schimba viața, după atâtea sacrificii… Prin gestul de explicare a Sfintei Scripturi, inimile discipolilor s-au luminat, îndepărtându-se poverile din mintea lor; apoi, prin gestul

binecuvântării și frângerea pâinii, discipolilor li s-au deschis ochii și l-au recunoscut pe adevăratul Isus înviat alături de ei. Imediat s-au sculat și, în toiul nopții și al urcușului abrupt, s-au întors la Ierusalim de la Emaus pentru a-i întâlni pe Cei Doisprezece, martori ai Domnului înviat. Soarele din inimile lor, pentru că a fost atins de Domnul Înviat, a încălzit și a luminat inimile celor doi discipoli în trecut și va fi la fel în fiecare dintre noi, astăzi, pe drumul spre Emaus. Zilele binecuvântate s-au încheiat cu o întâlnire a fraților și surorilor noastre cu Excelența Sa Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și cu părintele Gabriel Popa, secretarul său. După ce reprezentantul comunității vietnameze a exprimat sentimentele imigranților vietnamezi față de iubitul Părinte al Bisericii locale, arhiepiscopul și-a exprimat afecțiunea specială pentru surorile și frații imigranți aflați departe de patria lor. Împărtășind dificultățile noastre, Excelența Sa și-a exprimat recunoștința pentru prezența noastră ca semn concret al universalității Maicii noastre, Biserica. El ne-a încurajat să păstrăm viața de credință și a promis să continue să ofere toate condițiile favorabile pentru ca comunitatea catolică vietnameză de imigranți să poată trăi „în sinodalitate” credința lor în viața de zi cu zi. Un moment de agapă, o fotografie, o strângere de mână cu fiecare persoană și binecuvântarea finală din partea arhiepiscopului au încheiat întâlnirea și marele Paște 2022 al surorilor și fraților noștri imigranți. La vesperele din a treia duminică a Paștelui, 1 mai 2022, în aceeași zi cu sărbătoarea Sfântului Iosif Muncitorul, patron al catolicilor imigranți vietnamezi din București. Citiți articolul integral pe www.arcb.ro IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

Năvodari

Hram

Sâmbătă, 7 mai, în Parohia Fericitul Ieremia Valahul din Năvodari s-a celebrat Sfânta Liturghie solemnă a hramului. Preoți și credincioși, din Năvodari sau din alte comunități, s-au unit în rugăciune pentru a implora haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea Fericitului Ieremia. Ciofliceni

Exerciții spirituale Între 2-5 mai au avut loc exerciții spirituale pentru preoți la Mănăstirea carmelitană de la Ciofliceni, ținute de Pr. Alexandru Cobzaru, cu tematica „Preotul în fața realităților actuale”. Romanu

Vizită pastorală Duminică, 8 mai, ÎPS Aurel Percă a vizitat parohia Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria, din Romanu (BR). ÎPS Aurel Percă a fost însoțit de Pr. Gabriel Popa și de Pr. Ionel Pojum, care au celebrat alături de părintele paroh Francisc Petruț. Vizita a fost un prilej de bucurie pentru tinerii comunității.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

Eveniment Duminică, 8 mai, Parohia RomanoCatolică din Chitila și-a sărbătorit patronul, Fericitul Ieremia Valahul.

iturghia a fost prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. Excelența Sa a răspuns invitației părintelui paroh, Ciprian Mărtișcă, de a fi alături de comunitatea catolică din Chitila, cu atât mai mult cu cât ziua de 8 mai este și ziua de naștere a Excelenței Sale. Cuvântul de învățătură a fost ținut de părintele Pavel Butnariu, parohul comunității catolice din Băneasa. Părintele a vorbit despre familia Fericitului Ieremia, familie creștină model, care a trăit Cuvântul Evangheliei zi de zi, dând pildă bună de autentică trăire a credinței catolice în vremuri de grele încercări. După Liturghie, la care credincioșii au adus mulțumiri lui Dumnezeu pentru trăirea cucernică a Fratelui Ieremia și pentru exemplul de umilință, ascultare și slujire lăsat de acesta, a urmat o agapă la care au fost invitați să rămână toți credincioșii sosiți la sărbătoare.

Mirul la Biserica Franceză

ÎPS Aurel Percă a conferit Sacramentul Mirului în comunitatea anglofonă de la Biserica Franceză.

âmbătă, 7 mai, ÎPS Aurel Percă a conferit Mirul la 6 tineri din comunitatea anglofonă de la Parohia Preasfânta Inimă a lui Isus (Biserica Franceză) din București. Comunitatea parohială internațională, precum și mai mulți preoți au fost alături de candidații care provin din cinci națiuni diferite. Grupul de candidați la Sacramentul Mirului a început pregătirea în noiembrie 2021, urmând un program din Anglia, Power through the Spirit, îndrumați de Sr. Juliet fcJ și doamna Jenny Kohl, în fiecare sâmbătă după-amiaza, înainte de Sfânta Liturghie a parohiei. Ca resurse au mai fost folosite ediția Catholic Youth Bible și The Chosen.

Ora de rugăciune Miercuri, 11 mai, în biserica Sfântul Apostol Iacob din Câmpulung Muscel a avut loc ora de rugăciune a preoților din Decanatul Ploieşti.

reoții care activează în parohiile din decanatul de Ploiești s-au adunat pentru a se ruga împreună în comuniune sacerdotală. Rugăciunea a fost condusă de Pr. Petru Păuleț, care i-a invitat pe confrații preoți să răspundă împreună invitației Papei Francisc de a se ruga și a-i încredința Preasfintei Fecioare Maria dorința de pace care este atât de necesară în timpurile noastre, dar și pe victimele afectate de războiul din Ucraina, prin rugăciunea Sfântului Rozariu și recitarea Orei Medii.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Hramul Sanctuarului „Fericitul Ieremia” la Onești La Onești a fost sărbătorit hramul Sanctuarului „Fericitul Ieremia”. Sărbătoarea a fost pregătită de trei zile speciale, între 5 și 7 mai.

eveniment A fost pusă și binecuvântată piatra de temelie a unui sanctuar dedicat martirilor și mărturisitorilor români.

e 14 mai a fost pusă și binecuvântată piatra de temelie a Sanctuarului Martirilor și Mărturisitorilor Români ai Secolului XX, sanctuar care se va construi la Sighetu Marmației, în Cimitirul Săracilor, unde se rostesc rugăciuni și se organizează pelerinaje de peste 20 de ani. Aici se ajunge an de an, în cea de-a doua sâmbătă a lunii mai, în procesiune, pornind de la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și străbătând orașul. Liturghia a fost celebrată de mai mulți episcopi, alături de vicari, protopopi și preoți din întreaga Biserică Catolică din România.

ărbătoarea liturgică a Fericitului Ieremia Valahul, 8 mai, cumulează, la Oneşti, mai multe sărbători: este hramul sanctuarului, al Custodiei fraţilor capucini, al conventului, al liceului, toate aceste realităţi fiind puse sub ocrotirea primului fericit român ridicat la cinstea altarelor de către Sfântul Ioan Paul al II-lea. Această sărbătoare a fost pregătită de un triduum de celebrări în perioada 5-7 mai 2022, ţinut în sanctuarul diecezan din Oneşti. În aceste zile, Liturghiile de seară din biserica inferioară a sanctuarului au fost dedicate fericitului frate capucin, având predici specifice, ţinute de părintele Adrian Benchea-Joca,

OFMCap., şi devoţiuni către Fericitul Ieremia. Aceste zile de pregătire au culminat cu Liturghia solemnă din 8 mai 2022, prezidată de Pr. Gheorghe Cojocaru, decan de Trotuş, concelebrând 22 de preoţi. În predica sa, părintele Adrian Benchea-Joca a vorbit despre Fericitul Ieremia şi carisma franciscană.

Lituania

Nigeria

Malta

Întâlnire despre familie

Studență lapidată și ucisă

Reflecție asupra figurii catehetului

În perioada 10-12 mai, la Seminarul „Sfântul Iosif” din Vilnius, Lituania, a avut loc întâlnirea episcopilor și a delegaților pentru familie și viață din cadrul Conferințelor Episcopale Europene. Tema întâlnirii a fost: „Biserica în Europa, familie de familii în drum spre Întâlnirea Mondială a Familiilor, din iunie”. Au fost prezenți 38 de membri, reprezentanți din 15 Conferințe Episcopale, printre care și România, la sugestia PS Iózsef Csaba Pál, Episcop de Timișoara.

Deborah Samuel Yakubu, o tânără studentă creștină, a fost ucisă prin lapidare de mai mulți studenți din școala unde studia, Shehu Shagari, pe care au acuzat-o de blasfemie împotriva profetului Mahomed, în statul Sokoto din nord-vestul Nigeriei. Atât episcopul, cât și sultanul musulman din Sokoto au condamnat această crimă și au cerut să se facă dreptate, chemând populația la calm. Crima a avut loc pe 12 mai, așa cum se precizează într-un comunicat al poliției statului Sokoto.

În perioada 28-30 aprilie, directorii și delegații naționali pentru cateheză s-au întâlnit în Malta, la Centrul Dar il-Hanin Samaritan din Santa Venera. După doi ani de întâlniri online, delegații Conferințelor Episcopale Europene care lucrează în domeniul catehizării au putut să se întâlnească fizic. Tema conferinței a fost o reflecție asupra figurii catehetului, după indicațiile Papei Francisc care, în motu proprio Antiquum ministerium, a instituit această slujire. IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate DOGMATICĂ

Moartea şi nemurirea din perspectivă creştină Text: Andrei Bejan

Sensul morţii în creştinism

e cele mai multe ori, oamenii se întreabă cel puţin în sinea lor: De ce trebuie să murim? Care este scopul morţii în existenţa vieţii noastre? Iar atunci când omul este depărtat de Dumnezeu, suferinţa şi teama acestor întrebări se adâncesc şi mai mult prin nesiguranţa vieţii şi a existenţei dincolo de mormânt, pentru că moartea în sine dă impresia că nu mai există o altă viaţă veşnică, datorită legăturilor strânse ale omului cu toate plăcerile materiale sau trupeşti, legate de lumea materială1. De aceea, pentru astfel de oameni, moartea este un eveniment tragic, care umple sufletul de spaimă, „din care ei caută să scape prin uitare sau prin efortul de a crea în ei o stare de indiferenţă. Ea rămâne însă ceea ce a fost de la început, o pedeapsă pentru păcat”.2 Fie că acceptăm sau nu, moartea este o lege generală şi universală, prin care trec toţi oamenii şi tot ceea ce este viu, creat de Dumnezeu în această lume; prin urmare, de toate ne putem îndoi, dar de faptul

că toţi vom muri nu ne putem îndoi niciodată (Ps 88,49; Evr 9,27)3. Învăţătura creştină despre moarte nu este atât de tragică precum concepţia personală a oamenilor; dimpotrivă, este pozitivă şi plină de nădejde. În primul rând, creştinismul vede în moarte o simplă încetare a vieţii temporale şi trupeşti pe pământ4 şi mutarea la viaţa cea adevărată şi veşnică pentru care oamenii au fost creaţi. Sfântul Apostol Paul, în Epistola către filipeni, evidenţiază acest adevăr: „…am dorinţa să mă despart de viaţa aceasta şi să fiu cu Cristos, şi aceasta ar fi cu mult mai bine” (Fil 1,23). Cuvintele Apostolului au fost materializate în vieţile martirilor, care preferau moartea pentru Cristos în schimbul vieţii pământeşti, pentru a trăi deplin şi veşnic în bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu. Moartea are un alt sens în creştinism, mai ales pentru jertfa pe Cruce şi biruinţa asupra diavolului şi a morţii, prin moartea lui Cristos cea dătătoare de viaţă, aşa cum aminteşte şi imnul pascal din noaptea de Înviere: „Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte

călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”5

Moartea: pedeapsă sau dar de la Dumnezeu?

Pentru prima dată în istoria umanităţii s-a folosit cuvântul moarte când Dumnezeu aşază prima poruncă în Eden pentru Adam şi Eva, interzicându-le să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Gen 2,16-17). Cu toate acestea, aşa cum prezintă referatul biblic (Gen 3, Gen 4), porunca lui Dumnezeu este încălcată la iniţiativa şarpelui, iar primii oameni cad sub incidenţa păcatului şi a morţii. După teologia creştină, se cunosc două feluri de morţi: moartea biologică, prin care sufletul se desparte de trup, şi moartea spirituală sau moartea sufletească, care este mai gravă şi mai grea decât prima. Prin primul fel de moarte – aşa cum am amintit mai sus – va trece toată suflarea creată de Dumnezeu pe acest

1 Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatică ortodoxă , vol. I, EIBMBOR, Bucureşti , 2003, 25. 2 Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatică ortodoxă, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, 240. 3 Pr. prof. Ene Branişte, Gânduri despre viaţă, moarte şi nemurire, în lumina Sfintelor Scripturi, în Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate… – Studii de teologie pastorală, predici şi cuvântări, vol. IV, Ed. Andreiană, Sibiu, 2014, 473. 4 Pr. John Anthony McGuckin, Dicţionar de teologie patristică, trad. Dragoş Dâscă şi Alin-Bogdan Mihăilescu, Ed. Doxologia, Iaşi, 2014, 327. 5 Penticostar – adică sfintele slujbe de la Duminica Paştilor până la Duminica Tuturor Sfinților, EIBMBOR, Bucureşti, 1988, 16. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

Biserică și societate

pământ6; prin a doua moarte trec doar păcătoşii care nu aduc roade de pocăinţă în viaţa aceasta. În moartea spirituală sufletul este mort, înainte de a se sfârşi biologic şi trupul, aşa cum au experimentat protopărinţii Adam şi Eva, după neascultarea de porunca lui Dumnezeu. Această moarte sufletească s-a manifestat la primii oameni prin pierderea harului lui Dumnezeu, care apoi a fost urmată de moartea trupească7. Moartea duhovnicească a omului în general este caracterizată de întunecarea minţii, pierderea legăturii sufletului cu Dumnezeu, care aduce după sine lipsa îndumnezeirii, a vederii Creatorului8. Cel care vesteşte moartea unui suflet este păcatul de orice fel săvârşit de oameni. Prin păcat omul îşi strică identitatea sufletului, îl descompune, şi mutilează constituţia sa creată de Dumnezeu, devenind incapabil să îndeplinească scopul pentru care a fost rânduit9. Astfel moartea opreşte degenerarea morală a fiecărui om, nelăsând dezvoltarea imorală personală să ajungă la culmile desăvârşirii răutăţii. În acest sens, o rugăciune din slujba înmormântării din cultul Bisericii Ortodoxe arată de ce Dumnezeu a îngăduit moartea: „… dar el călcând cuvântul poruncii Tale şi nepăzind chipul Tău de care era învrednicit – pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte – din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al

părinţilor noştri, ai poruncit amestecului şi împreunării acesteia … să se desfacă şi să se risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de unde şi-a luat fiinţă, până la obşteasca înviere, iar trupul să se desfacă în cele din care a fost alcătuit.”10 Prin urmare, moartea nu are sensul unei pedepse, aşa cum o înțelegem noi oamenii; ea apare ca un efect al milostivirii lui Dumnezeu, care pune limită extinderii păcatului, împiedicându-l să rămână nemuritor11.

Viaţa dincolo de mormânt sau existenţa veşnică

Viaţa omului cu adevărat începe dincolo de mormânt, când intră în viaţa veşnică pentru care a fost creat. De multe ori auzim în massmedia, când moare o persoană importantă, că a trecut în nefiinţă. Această expresie este contrară credinţei creştine, fiind lipsită de credinţă şi nădejde în Dumnezeu şi în existenţa altei vieţi veşnice12. De aici şi frica multor oameni care cred că vor dispărea pentru totdeauna, odată cu sfârşitul lor pe acest pământ. Pentru omul credincios viaţa de dincolo nu este o legendă, ci o certitudine vie, încredinţându-se în cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”

(In 6,51). Tot în Evanghelia după Ioan, Cristos vorbeşte despre nemurirea sufletului şi despre viaţa veşnică; pentru unii, trecerea de la această viaţă trecătoare la viaţa nesfârşită din Împărăţia lui Dumnezeu va fi uşoară, iar pentru alţii va fi grea şi chinuitoare: „Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuire, spre învierea Judecăţii” (In 5, 28-29). Pe lângă aceste mărturii scripturistice, putem observa că sufletul a fost creat de Dumnezeu pentru viaţă veşnică; fie că va locui în lumina harului dumnezeirii unde se va desfăta în mod deplin, sau va rămâne gol de Cristos, el tot va exista în veci, pentru a cunoaşte într-un mod mai deplin regretul şi suferinţa veşnică pentru despărțirea de Dumnezeu în care se află sau care se află în el13. Ca o concluzie a acestui studiu, moartea este văzută în creştinism ca o trecere la o viaţă nouă şi ca un dar al lui Dumnezeu, care scurtează răutatea din viaţa personală, dar şi din istoria umanităţii. Iubirea dumnezeiască a îngăduit moartea în neamul omenesc, pentru a scurta bolile, suferinţele şi necazurile din viaţa trecătoare a fiecăruia, chemându-ne spre o viaţă nouă şi veşnică, trăită deplin în lumina neînserată a iubirii dumnezeieşti.

6 Prin păcatul săvârşit, Adam a implicat întregul cosmos. A se vedea în acest sens: Andrew Louth, Introducere în teologia ortodoxă, trad. Dragoş Mîrşanu, Ed. Doxologia, Iaşi, 2014, 127. 7 Mitropolitul Nafpaktosului Ierotheos, Dogmatica empirică a Bisericii Ortodoxe Soborniceşti – după învăţăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis Romanidis, vol. II, trad. Tatiana Petrache şi Mănăstirea Diaconeşti, Ed. Doxologia, Iaşi, 2017, 220. 8 Ibidem. 9 Sfântul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, vol. I, trad. diac. Zarko Markovski, Ed. Doxologia, 2017, 397. 10 Molitfelnicul mic, EIBMBOR, Bucureşti, 2019, 207. 11 Makarios Simonopetritul, Triodul explicat – Mistagogia timpului liturgic, Ed. Deisis, trad. diac. Ioan Ică jr., Ed. Sibiu, 2008, 39. 12 Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, 2012, 172: „Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi, şi căzând noi iarăşi ne-ai ridicat şi nu te-ai depărtat, pe toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie.” 13 Pr. Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatică…, vol. III, op. cit., 245. IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Biserică și societate doctrină socială

ceastă iubire manifestată și realizată de Biserică se va angaja în promovarea valorilor umane precum educația. Având în vedere complexitatea societății contemporane, este necesar să sporim identitatea eclezială a educației. Aceasta trebuie să devină un loc al trăirii apartenenței la Biserică.

Iubirea și educația în Biserică Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

partenența la Biserică, prin botez, luminează calea mântuirii și întărește unitatea dintre creștini prin mărturisirea universală a credinței și participarea la sacramente. Conștiința păstrării acestei comori de preț este tocmai conștiința iubirii, deoarece „omul nu poate trăi fără iubire. El rămâne în sine o ființă neînțeleasă, viața sa este lipsită de sens dacă nu-i este revelată iubirea, dacă nu întâlnește iubirea, dacă nu o experimentează și nu și-o însușește, dacă nu se împărtășește din ea din plin” (Papa Ioan Paul al II-lea, Redemptor hominis, nr. 10). Biserica este, așadar, prima care trebuie să practice iubirea și să vină în ajutorul omului. Aceasta în calitate de comunitate trebuie să practice iubirea. În consecință, iubirea are nevoie și de organizare ca suport pentru o slujire comunitară ordonată. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

Deoarece este o comunitate de iubire, Biserica, ce există ca rod al inițiativei iubitoare a lui Dumnezeu față de oameni, revelează lucrarea și prezența eficientă a iubirii divine, ascunsă sub semnele istoriei. Biserica voită și constituită de Dumnezeu pentru mântuirea lumii este locul prezenței și al acțiunii misterioase a lui Dumnezeu printre oameni. Biserica este chemată, așadar, să devină un semn credibil și autentic, chiar dacă deseori are imperfecțiunile sale, al iubirii trăite între oameni și să-i conducă pe aceștia să privească iubirea lui Cristos care vine în întâmpinarea lor. Biserica este cea care primește iubirea din partea lui Dumnezeu și care o dăruiește oamenilor. În deplina sa autoritate, ea este semnul evident al inițiativei iubitoare a lui

Dumnezeu față de omenire, este și locul unde creștinul se simte și se lasă iubit de Dumnezeu și-și manifestă bucuria iubirii sale, rod al prezenței Duhului Sfânt, lăudându-l și mulțumindu-i lui Dumnezeu. Această iubire manifestată și realizată de Biserică se va angaja în promovarea valorilor umane precum educația. Având în vedere complexitatea societății contemporane, este necesar să sporim identitatea eclezială a educației. Aceasta trebuie să devină un loc al trăirii apartenenței la Biserică. Biserica are așadar obligația, ca Mamă, de a da fiilor săi o educație prin care întreaga lor viață să fie pătrunsă de spiritul lui Cristos: în același timp, ea oferă tuturor popoarelor contribuția sa la promovarea desăvârșirii integrale a persoanei umane, precum și la binele societății pământești pentru a construi o lume mai umană (Papa Paul al VI-lea, Gravissimum educationis, nr. 3). Acțiunea educativă a Bisericii trebuie să cuprindă întreaga dezvoltare umană în toate dimensiunile sale și să nu se limiteze doar la formarea religioasă.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

IDTC, mereu o experiență nouă!

ragi tineri, dacă în numărul trecut vă ofeream câteva motivații pentru a participa la evenimentul anului pastoral în curs, și anume Întâlnirea Diecezană a Tineretului Catolic, vă propun ca în acest număr să îl ascultăm pe părintele Daniel Bulai, predecesorul meu, care dorește să ne împărtășească câteva gânduri. Părintele a coordonat ultimul eveniment similar din luna iulie a anului 2014. „Întâlnirea Diecezană a Tineretului Catolic este o șansă pentru tineri. De fiecare dată această experiență marchează o schimbare în viața lor și devine un punct de sprijin, plecând de la frumusețea credinței, pentru fiecare tânăr în parte. Numai avându-l pe Isus în centrul atenției și oferindu-i mereu primul loc în viață, tinerii vor reuși să înțeleagă tainele propriului drum aici, pe pământ; numai cu El alături vor putea face ca imposibilul să devină realitate. La o Întâlnire Diecezană a Tineretului Catolic, cei prezenți se vor bucura, în primul rând, de o experiență

nouă în credință. Sunt convins că și întâlnirea din vara acestui an, ce se va desfășura la Mânăstirea Părinților Carmelitani din Ciofliceni, va fi pentru tinerii de azi o șansă de a înțelege că nu trebuie să se mulțumească cu puțin în viață, ci este timpul să caute mai mult, să se abandoneze cu încredere în brațele lui Cristos! Numai împreună cu alți tineri, care au aceleași preocupări, cei dornici de frumos vor descoperi că sunt importanți înaintea lui Dumnezeu! La o astfel de întâlnire, departe de zgomotul lumii, cei însetați de noutate vor observa că Dumnezeu vorbește fiecăruia în parte! Aici, într-un cadru total diferit de cel de fiecare zi, cei care sunt pe drumul căutărilor vor afla că au nevoie de Dumnezeu în această viață și că fără El nu se poate face mare lucru! Da, aici, într-o experiență a comuniunii, credința îi va ajuta pe cei dornici de Dumnezeu să înțeleagă că sunt capabili să-l aleagă pe Cristos – prietenul cel mai bun în această viață.” Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Să ne rugăm împreună pentru ca tinerii, chemați la o viață deplină, să descopere în Maria un model de ascultare, profunzimea discernământului, curajul credinței și devotamentul în slujire. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

De ce mama lui Isus are mai multe titluri?

entru că aşa i le-a atribuit Biserica. Maica Îndurerată, pentru că Maria este legată de durerile Mântuitorului, Steaua Mării, pentru că Maria este stea călăuzitoare către Isus, Regina cerului, pentru că ne gândim la mama noastră cerească, al cărei fiu este rege. Aceste titluri ne arată anumite aspecte ale credinţei la care Maria a participat cu toată fiinţa şi sfinţenia ei. Există şi alte titluri care aparţin Mariei şi care sunt legate mai degrabă de o icoană renumită, „Madona Neagră” de la Czestochowa, sau de apariţiile ei. De exemplu, Sfânta Fecioară Maria de Guadalupe din Mexic sau Maica Domnului Stâlpului din Zaragoza, Spania. În funcţie de contextul şi locul unde a apărut, Maria a primit un alt nume. Fiecare dintre noi ne raportăm la un chip al Mariei pe care îl simţim mai aproape, în funcţie de relaţia pe care o avem cu ea şi de felul în care noi o descoperim de fiecare dată în rugăciune. Indiferent de titlu, să cerem harul să o cunoaştem pe Maria în discreţia şi smerenia ei. Sr. Gabriela Lungu fcJ

IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

IDTC – între trecut și viitor

ntrucât se apropie evenimentul anului pastoral, IDTC 2022, dorim să surprindem ceea ce urmează să se simtă, cu ajutorul trăirilor celor care au participat la ultima ediție: „Mi-a plăcut că am putut experimenta ce înseamnă să dăruiești și să știi să și primești de la ceilalți. La momentul «ateliere», am făcut prăjituri, iar apoi ele au fost împărțite cu toți participanții. La fel, celelalte grupuri au pus în comun ceea ce au făcut, și astfel a existat acest schimb frumos: dăruim și primim cu bucurie!” (pr. Florin – Năvodari). „Pe mine IDTC 2014 m-a făcut să mă simt în al nouălea cer, mi-au plăcut momentele de rugăciune” (George – Constanța). „Acasă, cu prietenii mei – asta înseamnă pentru mine IDTC. Ca într-o familie, fiecare poate fi el însuși, poate pune «talanții» săi în slujba celorlalți și ne putem bucura împreună de roade” (Maria – București). „Printre amintirile frumoase care mi-au rămas ar fi atmosfera care s-a creat în orașul gazdă: foarte multe familii s-au arătat disponibile

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

în a-i primi pe tinerii participanți. Am respirat în acele zile spiritul de comunitate creștină” (Andreea – Popești-Leordeni). „Un moment de care îmi aduc aminte cu bucurie a fost adorația euharistică, în care am simțit cum toți cei prezenți l-au pus pe Isus pe primul loc, fiecare, cu fața senină, l-am adorat pe Isus, prin cântece, voie bună, momente de tăcere, de rugăciune, în care am simțit că pe toți ne leagă același țel, Isus” (Gema – București). „La acest eveniment, am înțeles că Dumnezeu este prezent tot timpul lângă mine și că nimic fără El nu ar putea avea sens. Am cunoscut foarte multe persoane cu care și în prezent țin legătura. Mi-a plăcut că am reușit să concretizez cine este Dumnezeu pentru mine și ce pot face știind că este cu mine la orice pas. Mi-a plăcut ideea de grupuri, pentru că am reușit să ne cunoaștem mai bine si am dărâmat anumite bariere dintre noi. Aș repeta această experiență oricând” (Rodica – Chiajna). „A fost o experiență faină, mi-a plăcut că am fost cazați în casa

parohială, mâncarea a fost bună, am avut parte de o sonorizare de nota 10, activitățile au fost plăcute” (Andrei – București). „Țin minte că mă culcam târziu, dar compensam, trezindu-mă devreme; că ne-am bucurat, la umbra unui foișor improvizat, de cuvintele de învățătură ale episcopilor noștri; tricourile polo pe care le purtam tot timpul; procesiunea din ultima zi. Totul s-a întâmplat așa de repede și a fost atât de obositor, încât nu ar fi avut niciun sens, dacă nu avea un scop atât de nobil, acela de a-l pune pe Isus pe primul loc” (Rafael – București). „IDTC înseamnă locul de întâlnire între toți prietenii. Locul pe care îl aștepți cu mare nerăbdare, unde la tot pasul vezi în celălalt unul de-ai tăi. Atmosferă «simplă» și tinerească, unde nu îți este teamă că ești privit în mod ciudat. IDTC este locul intim unde ai dori să te întorci chiar și la vârsta matură” (Toni – București). „Mi-a plăcut atmosfera creată de oameni. Mi-a plăcut faptul ca am cunoscut alte persoane. M-am simțit bine, mai ales la momentele de seară, unde eram adunați cu toții. Mâncarea a fost de nota 10! Servirea a fost bine organizată, nu am dus lipsuri” (anonim).

SUFLET TÂNĂR

O imagine, un gând

n vara aceasta se va organiza marele eveniment IDTC 2022. Pentru acest eveniment am ales ca temă exclamația „Bucuria mea ești TU!”. Am făcut această alegere deoarece dorim să transmitem tuturor că trebuie să ne bucurăm

de ceea ce ne înconjoară, să zâmbim la fel de larg ca în logoul evenimentului și să îl întâmpinăm cu brațele deschise pe aproapele, oferindu-i o caldă îmbrățișare, deoarece prin el ne bucurăm de Isus. Andreea Lazăr

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Fericita Albertina Berkenbrock (15 iunie)

Știai că:

Cărți și idei

credință și rațiune

una iunie reprezintă pentru foarte mulți dintre voi, dragi tineri cititori, o perioadă în care aveți nevoie să vă concentrați atenția mai mult asupra a ceea ce înseamnă examene, concursuri, susținerea lucrărilor de finalizare a studiilor. În tot acest proces de învățare, este necesar să nu uitați de Acela care face ca viața voastră să fie încununată de succes în tot ceea ce faceți, și anume de Cristos. El este centrul vieții voastre, Cel care dă sens cu adevărat tuturor acțiunilor pe care le întreprindeți și tuturor deciziilor importante pe care le luați. Pentru a păstra vie credința, dar și pentru a fi în deplină armonie cu rațiunea, vă recomand cu mare căldură volumul părintelui Wilhelm Dancă, decanul

Facultății de Teologie RomanoCatolică din București, „Și cred, și gândesc. Viitorul unui dialog controversat”. În pragul morții, Fericitul Anton Durcovici ne-a transmis acest mesaj: „…fără educaţie şi fără iubire, omul este mai puţin om” (p. 261-262). „Mesajul principal al cărții este acesta: în drumul către Dumnezeu, omul are nevoie și de credință, și de rațiune. Prin dialogul cu credința, rațiunea omului se lărgește, se îmbogățește; omul dobândește curajul de a‑și îndrepta privirea spre lucrurile înalte. Prin dialogul cu rațiunea, credința omului se purifică de iraționalul agresiv, de mitologicul bolnăvicios, de fundamentalism; omul devine mai autentic, mai curat, mai caritabil” (Wilhelm Dancă). Georgiana Nechita

• Provenea din Brazilia și a trăit între anii 1919 și 1931? • Încă de la o vârstă fragedă era evlavioasă în rugăciune? • Era deschisă față de toți, chiar și față de copiii lui Maneco, unul dintre angajații tatălui ei, care pentru că erau de origine africană erau discriminați? • La vârsta de 12 ani, fiind forțată de Maneco să aleagă între viol sau moarte, ea a ales castitatea? • Prin castitate noi nu spunem „nu” sexului, ci spunem „da” la ceea ce noi suntem în planul lui Dumnezeu? • Cheia este să recunoaștem dorința profundă de a păstra castitatea ca dar personal pentru Isus și pentru viitoarea soție sau viitorul soț – astfel încât sexul să fie expresia deplinei și necondiționatei dăruiri de sine într-o expresie autentică?

IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Întâlnire online în spirit sinodal

„T

IUNIE

inerii și sacramentele pe drumul sinodalității” a fost tema întâlnirii online propuse tinerilor din Arhidieceza de București de către Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului, cu scopul de a construi o acțiune sinodală pe baza unui subiect de actualitate: relația tinerilor cu sacramentele cele mai uzuale – Euharistia și Pocăința. Evenimentul s-a desfășurat pe platforma Zoom, vineri, 29 aprilie, începând cu ora 19:30. Moderatorii întâlnirii au fost Pr. Marian Blaj și Andreea Vochin, reprezentantul tinerilor în echipa sinodală. Invitatul special al întâlnirii a fost Pr. Daniel Bulai, referent diecezan pentru acțiunea sinodală. S-a dorit facilitarea accesului la dezbatere și tinerilor din celelalte decanate ale diecezei, dar au participat

și persoane din alte dieceze, semn că subiectul s-a dovedit a fi de interes, concluzie la care au ajuns împreună cei aproximativ 35 de participanți. În program s-au aflat momente ca: prezentarea temei de către invitatul special, posibilitatea de întrebări, discuții pe grupuri mici și punerea de idei în comun. Întregul eveniment a fost înregistrat, iar cei care doresc pot viziona materialul audio-video pe pagina de YouTube a Centrului Diecezan. CDPT

IAȘI

DIECEZA DE IAȘI

Olimpiada Națională de Religie Catolică

Ziua Tineretului în Dieceza de Iași

În perioada 27 aprilie – 1 mai 2022, a avut loc la Iași Olimpiada Naţională de Religie Catolică. Printre cei 150 de elevi calificați la această etapă se numără 12 elevi de la Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din București. Elevii participanți au obținut note între 8,90 și 9,30, întorcându-se cu 4 mențiuni și un premiu special. Elevii şi profesorii au avut parte de diverse programe culturale şi recreative și au putut cunoaşte bogăţia culturală şi spirituală a oraşului.

În prima sâmbătă din luna mai s-a ținut Ziua Tineretului în dieceza de Iași, iar tema abordată în acest an a fost „Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă”. În acest fel, s-a continuat itinerarul Sfântului Părinte, care are în centru îndemnul „Ridică-te!”, expresie ce simbolizează trezirea la viață, învierea. În ciuda faptului că situația sanitară s-a ameliorat, nu a fost considerat oportun un singur eveniment de amploare, așadar, întâlnirea a fost marcată în fiecare decanat.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

Activitatea CDPT 4 iunie – Veghe de Rusalii 19 iunie – Procesiune Corpus Domini „Să mergem împreună pe o cale mai verde!” Proiect de sustenabilitate – detalii pe www.cdpt.ro/ voluntariat

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Roberta Filip Sr. Paula Iosif Raluca Jibu Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Rafael Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Măgărița lui Balaam (Num 22,21-33)

alaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a mers cu căpeteniile lui Moab. Dumnezeu s-a aprins de mânie pentru că plecase. Îngerul Domnului s-a aşezat în drum ca să i se împotrivească. Iar Balaam era călare pe măgăriţa lui. Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână; s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Îngerul Domnului s-a aşezat pe cărarea dintre vii: acolo era un zid de o parte şi un zid de cealaltă parte. Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid.

Îngerul Domnului a trecut din nou şi s-a aşezat într-un loc unde nu era cale să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea i-a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut că m-ai bătut de trei ori?” Măgăriţa i-a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit mereu până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.” Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi Balaam l-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână: s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ. Îngerul Domnului i-a zis:

Îngerul Domnului a trecut din nou şi s-a aşezat într-un loc unde nu era cale să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. (Num 22,26) „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul duce spre prăpastie înaintea mea. Măgăriţa m-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o în viaţă.”

De colorat:

Spuneţi fiicei Sionului: Iată regele tău vine la tine blând, aşezat pe o măgăriţă şi pe un mânz, puiul unui animal de povară. (Mt 21,5) IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Iubirea în familie vocaţie şi cale către sfinţenie Aceasta este tema celei de-a X-a Întâlniri Mondiale a Familiilor de la Roma, ce se desfăşoară în perioada 22-26 iunie 2022. Sfântul Părinte doreşte ca într-o revărsare de har să fie mişcate şi reînnoite toate Bisericile locale. Text: Pr. Fabian Măriuţ

n primul mesaj Urbi et orbi din seara de 13 martie 2013, Papa Francisc spunea: „Acum să începem acest drum: Episcop și popor. Acest drum al Bisericii Romei, cea care prezidează în caritate toate Bisericile. Un drum de fraternitate, de iubire, de încredere între noi. Să ne rugăm mereu pentru noi: unii pentru alții. Să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca să existe o mare fraternitate.” Evenimentul întâlnirii familiilor este unul dintre semnele dorinţei de primenire. Dacă întânirile precedente se desfăşurau într-un centru desemnat, cum ar fi Dublin, Philadelphia, Ciudad de Mexico, cea de luna aceasta este una multicentrică, fiecare dieceză ia exemplu de la dieceza Papei în a sărbători familia. La nivel local vom marca evenimentul printr-o celebrare în zilele

de 25-26 iunie la Mănăstirea Fraţilor Carmelitani de la Ciofliceni, şi printr-un pelerinaj în toamnă la aceeaşi mănăstire în data de 10 septembrie, care va însemna şi încheierea anului Familia Amoris laetitia la nivel diecezan. Tema întâlnirii multicentrice este sfinţenia. Din catehezele propuse pentru acest eveniment am extras câteva citate preluate din documentul Gaudete et exsultate. „Ceea ce contează este ca fiecare credincios să-şi afle calea sa, să pună în valoare ceea ce este mai bun în el, originalitatea cu care Dumnezeu l-a înzestrat (cf. 1Cor 12,7) și să nu se chinuie să imite ceva ce n-a fost gândit pentru el” (nr. 11). „Pentru a fi sfinți nu este necesar să fim episcopi, preoți, călugărițe sau călugări. Toți suntem chemați să fim sfinți trăind cu iubire și oferind fiecare propria mărturie în

Ca sursă de inspiraţie avem propunerile venite din partea Diecezei de Roma şi a Dicasteriului pentru laici, familie şi viaţă şi care sunt deja publicate în limba română pe site-ul Profamilia.ro. 22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

ocupațiile de fiecare zi, acolo unde se află fiecare. Ești o persoană consacrată? Fii sfânt trăind cu bucurie dăruirea ta. Ești căsătorit? Fii sfânt iubind și îngrijindu-te de soțul tău sau de soția ta, așa cum a făcut Cristos cu Biserica. Ești un muncitor? Fii sfânt îndeplinind cu onestitate și competență munca ta în slujba fraților. Ești părinte sau bunică sau bunic? Fii sfânt învățându-i cu răbdare pe copii să-l urmeze pe Isus. Ai autoritate? Fii sfânt luptând în favoarea binelui comun și renunțând la interesele tale personale” (nr. 14). „Această sfințenie la care Domnul te cheamă va crește prin mici gesturi” (nr. 16).

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Îndemn la veghere În cadrul catehezei din 4 decembrie 2019, Papa Francisc a vorbit despre misiunea lui Paul la Efes și despre despărțirea de prezbiteri care are loc la Milet. Este vorba de o pagină foarte frumoasă din Faptele apostolilor.

Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori.

Text: Iulia Cojocariu

a începutul catehezei, Sfântul Părinte a arătat cum „călătoria Evangheliei în lume continuă fără întrerupere în cartea Faptele apostolilor, și traversează orașul Efes, manifestând întreaga sa putere mântuitoare. Datorită lui Paul, aproximativ doisprezece bărbați primesc botezul în numele lui Isus și fac experiența revărsării Duhului Sfânt care îi reînnoiește (cf. Fap 19,1-7). În continuare au loc diferite minuni prin mijlocirea apostolului: bolnavii sunt vindecați și posedații sunt eliberați (cf. Fap 19,11-12). Acestea se produc pentru că ucenicul îi seamănă Învățătorului său (cf. Lc 6,40) și îl face prezent comunicând fraților săi aceeași viață nouă pe care a primit-o de la El”. În continuare, Papa Francisc a făcut referire la practicile magice care sunt abandonate în Efes de către cei care aderă la credința în Cristos și a atras atenția la practicile magice din zilele noastre, spunând că „magia nu este creștină”. Un alt lucru pe care l-a subliniat Suveranul Pontif a fost acela că „răspândirea Evangheliei la Efes dăunează comerțului argintarilor – o altă problemă –, care fabricau statuete ale zeiței Artemis, făcând dintr-o practică religioasă o adevărată afacere”.

Mai departe, a vorbit despre plecarea lui Paul de la Efes către Ierusalim și sosirea acestuia la Milet, unde se întâlnește cu bătrânii Bisericii din Efes. „Ne aflăm în ultimele momente ale misiunii apostolice a lui Paul, iar Luca ne prezintă discursul său de adio, un fel de testament spiritual pe care apostolul îl adresează celor care după plecarea lui vor trebui să conducă comunitatea din Efes. Este vorba de una dintre cele mai frumoase pagini din cartea Faptele apostolilor.” De asemenea, Sfântul Părinte a mai insistat asupra îndemnului la veghere pe care Paul l-a adresat responsabililor comunității, „știind că îi vede pentru ultima oară”. Paul le spune astfel: „Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu!” (Fap 20,28). „Episcopii trebuie să fie foarte aproape de popor pentru a-l proteja, pentru a-l apăra; nu trebuie să fie separați de popor.” Paul îi invită pe aceștia „să muncească cu propriile lor mâini, ca și el, pentru a nu fi o povară pentru ceilalți, să le vină în ajutor persoanelor vulnerabile și să experimenteze că «este

mai mare fericire în a da decât în a primi» (v. 35)”. În încheiere, Papa Francisc a spus: „Dragi frați și surori, să cerem Domnului să reînnoiască în noi iubirea pentru Biserică și pentru tezaurul credinței pe care îl păstrează, și să ne facă pe toți coresponsabili în apărarea turmei, susținând în rugăciune pe păstori ca să manifeste fermitatea și tandrețea Păstorului dumnezeiesc.” IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Fiice și fii iubiți ai lui Dumnezeu

Pune la încercare inima mea,/ cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc,/ dar nu vei găsi în mine nimic rău!/ Răutate nu a trecut prin gura mea/ fiind părtaş la faptele oamenilor;/ pentru cuvintele buzelor tale,/ m-am păzit de căile celui lacom./ Tu îmi păstrezi paşii pe căile tale,/ ca să nu se clatine picioarele mele. (Ps 17,3-5)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

impul Pascal se apropie de sfârșit. Toată experiența trăită de la Miercurea Cenușii până la sărbătoarea Rusaliilor, trecând prin sărbătoarea Paștelui și prin cea a Înălțării, ne-a condus la o mai bună înțelegere a identității și a demnității noastre. Într-adevăr, identitatea de fii și fiice ale lui Dumnezeu este rodul prin excelență al iubirii lui Dumnezeu manifestate în creație și, după căderile noastre vinovate în păcat, în jertfa de sine a Fiului lui Dumnezeu care ne-a redat frumusețea și demnitatea pierdute. În plus, harul înnoirii pascale animat de lucrarea Duhului Sfânt ne-a redat locul pierdut din Familia Preasfintei Treimi. De acum înainte nu ne rămâne decât să ducem o viață nouă, având asigurarea lucrării 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

întăritoare a Trupului și Sângelui lui Isus Cristos din Sfânta Euharistie și a Tainelor Sfinte care au țâșnit din Inima Lui Preasfântă. Cândva, autorul Psalmului 17, după ce s-a bucurat de înnoirea, fie și numai în parte, înfăptuită de Dumnezeu în viața lui, a înțeles sensul care îl conduce la împlinire. Mai mult, el a înțeles că, în dificultățile cu care se confruntă, Dumnezeu îi este un sprijin de nezdruncinat. Încrederea lui merge până acolo încât îi mărturisește Domnului: Pune la încercare inima mea, dar nu vei găsi în mine nedreptate. Ceea ce l-a călăuzit în viață și l-a ținut departe de făcătorii de rele sunt cuvintele buzelor lui Dumnezeu. E drept că încercările vieții nu l-au ocolit. Psalmistul mărturisește: Dușmanii sufletului meu mă împre-

soară cu furie. Acum, vin asupra mea, mă înconjoară, ochii lor mă ațintesc, ca să mă doboare la pământ... Autorul știe că poate apela la Dumnezeu în ziua încercării pentru că se știe un om drept și fidel față de Cel care judecă toate în adevăr și dreptate. De aceea psalmistul îi cere: Ascultă, Doamne, dreptatea mea...; pleacă-ți urechea la rugăciunea mea, de pe buze care nu au înșelăciune. Arată-ți bunătatea ta cea mare, tu, care cu dreapta ta îi scapi de dușmani pe cei care se încred în tine. Așadar, așteptând cu încredere intervenția lui Dumnezeu, autorul îl asigură: eu, în dreptate, voi vedea fața ta, când mă voi scula mă voi sătura de chipul tău. Cu alte cuvinte, lăsându-se călăuzit în viață de cuvintele gurii Domnului, psalmistul se simte un om nou, un fiu al lui Dumnezeu.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfânta Marguerite Bays

BIOGRAFIE

a mijlocit pentru viața unei fetițe

L Sfânta Marguerite Bays Canonizare: 13.10.2019 Beatificare: 19.10.1995 Venerabilă: 10.07.1990 Procesul: 1953 Moartea: 27.06.1879 Nașterea: 08.09.1815

a începutul lunii martie 1998, o fetiță de 2 ani din Siviriez, un mic sat din Elveția, a căzut de pe un tractor, care a trecut peste corpul ei. Sora ei conducea tractorul și a scăpat-o pe cea mică din brațe. Bunicul ei, Norbert Baudois, a invocat-o pe Fericita Bays. Micuța Virginia era șocată, dar nu avea oase rupte, doar câteva vânătăi și o zgârietură pe obraz. Domnul Baudois, fermier, o cunoscuse foarte bine pe croitoreasa Marguerite Bays, a cărei casă era la mai puțin de doi kilometri, în La Pierraz. Aceasta fusese beatificată în urmă cu ceva mai mult de 2 ani și mormântul ei era, de atunci, la ei în biserică. Copila Virginie Baudois a fost transportată după accident la spitalul din Billens. După trei zile de observație, medicul a concluzionat că era bine. Ca o explicație pentru acest fenomen miraculos, medicul crede că terenul umed pe care se deplasa tractorul a jucat în favoarea fetiței de 2 ani, pentru că greutatea vehiculului nu i-a afectat oasele și articulațiile. Părintele dominican Humbert Thomas Conus, postulatorul cauzei lui Marguerite Bays, a alcătuit cu familia Virginiei un dosar complet al accidentului. Tribunalul ecleziastic* din Fribourg și apoi Congregația pentru Cauzele Sfinților de la Vatican a considerat declarațiile bunicului suficiente pentru a dovedi un miracol. Semnul de care era nevoie pentru canonizarea Fericitei Bays.

info * Cel care a depus de mai multe ori mărturie în fața tribunalului diecezan este Norbert Baudois. El a declarat ulterior: „Judecătorii au analizat totul pentru a se asigura că nu inventăm nimic... Într-o zi, un monsenior a venit la fermă cu un specialist în tractoare. A analizat totul cu mare atenție: platforma, înălțimea și lățimea roților, chiar și lățimea dintre crampoanele anvelopei, pentru a se asigura că de fapt copilul nu a intrat între crampoane.”

O femeie simplă, purtătoare a semnelor Pătimirii Mântuitorului în slujba celor săraci și bolnavi

arguerite Bays nu a lăsat nici scrieri, nici fundații, nici o mișcare de spiritualitate, ci doar amintirea unei vieți simple și pioase. În viața ei obișnuită, împărțită între rugăciune, treburi casnice, cusut, munci agricole și vizite la bolnavi și muribunzi, Marguerite a primit în trupul ei stigmatele, semne extraordinare ale Patimilor lui Cristos. În fiecare vineri, ea era asociată în extaz cu agonia lui Isus în Grădina Măslinilor. Ca laică, și-a ocupat locul în parohie participând la viața liturgică și la pelerinaje, adunând copiii pentru mici cateheze, colectând pentru misiuni sau vizitând bolnavii și muribunzii. Când a murit, Marguerite Bays era deja considerată de popor ca fiind sfântă. Casa ei din La Pierraz a fost păstrată în starea ei originală, iar pelerinii continuă să o viziteze.

IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Seara de la sanctuarul din Marsabit

Credința nu este un sacou! Text: Pr. Ștefan Lenghen

Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni (Fap 5,29)

n fiecare zi poți întâlni persoane care te încântă prin trăirea vieții lor, pe când alții te pun pe gânduri, dacă într-adevăr ei își trăiesc în viața de zi cu zi convingerea pe care o mărturisesc altora. Într-o zi am avut ocazia și bucuria de a mă întâlni cu un profesor universitar cu care am discutat despre cultura africană. În timpul discuției, ajungând la subiectul despre religie, spiritualitate, dumnealui, pentru a mă ajuta să înțeleg cum este privită de oameni credința în Domnul nostru Isus Cristos, afirmă: Credința în Fiul lui Dumnezeu este ca atunci când porți un sacou. Cât timp am o bunăstare materială, am 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

un loc sigur de muncă, am o poziție socială, port sacoul; în schimb, când în viața mea apar greutățile ca foametea, războiul, lipsa unui loc de muncă, atunci îmi dau jos sacoul. Oamenii acționează în acest fel, deoarece pentru ei credința nu a avut de la început ca scop întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, ci a avut ca țintă materia, ceea ce este trecător. Este un exemplu grăitor! A crede că această situație este doar în contextul Africii este greșit. Ea este prezentă în întreaga lume. Și creștinii din România se confruntă cu această problemă. Acest exemplu ne ajută să înțelegem de unde trebuie să pornim conversația atunci când ne întâlnim cu creștinii. Este o muncă

de evanghelizare care necesită mult timp și multă dăruire din partea tuturor celor care fac parte din Biserică. Creștinul trebuie să treacă de pe pragul credinței materialiste pe cel al trăirii în comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele. Această trăire, prima dată, trebuie să o practicăm noi și nu să o impunem celorlalți. Fiind luna iunie, este un moment oportun să fim un exemplu viu pentru copii. În loc să le spunem: „Du-te la Biserică! Roagă-te!”, să zicem: „Hai că vin cu tine la Sfânta Liturghie! Să ne rugăm împreună!” Copiii văd cum ne trăim credința. Dacă le spunem să practice credința, iar noi stăm acasă la televizor sau dormim, să nu ne mirăm că vor vedea credința în Domnul nostru Isus Cristos ca pe o îngrădire a libertății. Cei mici doresc să fie cu cei pe care îi iubesc. De aceea, părinții sunt primii evanghelizatori ai celor mici și cei care ajută Sfânta Biserică să arate că în familie e posibilă trăirea comuniunii cu aproapele și cu Dumnezeul milostivirii. Timpul nu este pierdut, iar credința nu este un sacou uitat de Dumnezeu în dulap; de aceea să facem pasul pe Calea care ne duce spre Pâinea vieții.

Orez pentru cei săraci

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Wladimir Polissadiw (1880-1941) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

ictorul ucrainean Wladimir Polissadiw ar fi fost asasinat la Paris în 1941. De către cine? În ce circumstanțe? Nu știm nimic. Și aceasta este una dintre trăsăturile acestui om, care a trecut ca un meteorit pe cerul artistic dintre cele două războaie și care nu a lăsat decât o urmă efemeră. Contactul între artistul ucrainean şi Vladimir Ghika este stabilit de către părintele greco-catolic polonez Tadeusz Rzewuski1 în decembrie 1923. Și Vladimir Ghika, care, așa cum se știe, avea un simț artistic ascuțit, apreciază operele tizului său, așa cum reiese dintr-o scrisoare a lui Stanislas Fumet din ianuarie 1924. Wladimir Polissadiw nu este, precum mulți dintre compatrioții săi care se găsesc la Paris între cele două războaie, un rus alb care a fugit de bolșevism. Venirea lui în Occident datează dinainte de 1914. Prietenul său pictorul Henri Charlier spune că a fugit din Rusia pentru a scăpa de persecuția religioasă după convertirea sa la catolicism și căsătoria cu o ucraineancă greco-catolică. Sosit la Roma, este trimis să se formeze în pictură la Paris, centru mondial pe

atunci al avangardei artistice, dar și al anticlericalismului. Polissadiw relatează: „Ce păcat să fii obligat să mergi să trăiești într-o țară atee și materialistă! Dar nu eram decât de 5 luni când mi-am dat seama că adevărata țară catolică este Franța.”2 Întâlnește aici un grup de tineri artiști catolici formați în jurul pictorului Jacques Brasilier (1883-1965) și care a luat numele Rozeta. Dar dacă Parisul poate fi un loc de mare efervescență artistică, vremurile sunt dure pentru artiștii veniți din cele patru colțuri ale lumii, fără bani și căutând celebritate. Polissadiw caută la Vladimir Ghika un sprijin spiritual și moral, bineînțeles, dar și un mecena. Dacă artistul, care este căsătorit și are copii, îi cere preotului ceva ajutor din când în când, așteaptă de la el și să obțină comenzi sau să-și vândă lucrările datorită relațiilor sale. Mizeria este atât de mare, încât Polissadiw preferă să râdă și să facă o asociație de artiști intitulată Mizeria Neagră, pe care o prezintă astfel: „Mizeria Neagră este o asociație de artiști de artă religioasă de regim aristocratic, cu sentimente

războinice (...). Scopul asociației: Arta spirituală cu tendințe largi, populare, universale, moderne și cu bună dispoziție (...). Cavalerii Mizeriei Negre sunt fie copiiminune în artă (...), fie foști copii maturizați de anii de lipsuri și suferințe acceptate voluntar pentru a nu renunța la sufletul copilăriei și pentru a nu deveni mari.” Totul este spus despre Polissadiw: să nu devină mare. Nu îi plăcea să-și exercite arta, așa cum relatează prietenul său Henri Charlier: „Polissadiw era foarte înzestrat, dar refuza să muncească. Într-o zi în care i-am spus să studieze, mi-a răspuns: «Dacă am geniu, nu am nevoie să studiez.»”3 Spre sfârșitul vieții, îi scrie unui prieten: „Am dărâmat tot ce mi-ar putea fi aproape de sânge și trup și am devenit un «rătăcitor» pe acest pământ! Ce durere, căci nu mai e nimic de făcut: fac parte din rezerviștii armatei lui Cristos... Chiar și în zilele de bătrânețe nu îmi rămâne nimic pentru a trăi.”4

1 A nu se confunda cu dominicanul Alex-Ceslas Rzewuski. 2 Scrisoarea lui Henri Charlier către părintele Georges Schorung din 26 martie 1966 (Arhiva Vladimir Ghika). 3 Ibidem. 4 Citat de Valentine Marcadé, Art d’Ukraine, L’Âge d’Homme, Lausanne, 1990, p. 231. IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Charles de Foucauld Text: Iulia Cojocariu

Charles de Foucauld alături de mama și sora sa

Charles de Foucauld, militar

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

BIOGRAFIE

Nașterea, copilăria și tinerețea

harles de Foucauld se naște la 15 septembrie 1858 la Strasbourg (Franța) într-o familie creștină. Este botezat la două zile de la naștere, iar la 28 aprilie 1872 primește Prima Împărtășanie și Mirul. Își pierde ambii părinții la vârsta de 6 ani. Charles și sora sa Marie sunt încredințat bunicului matern. La 12 ani, după anexarea Alsaciei de către Germania, familia se duce să locuiască la Nancy.

Studiile superioare, cariera militară și îndepărtarea de credință Foarte inteligent, înzestrat cu un spirit curios, cultivă foarte curând pasiunea pentru lectură. Se lasă cucerit de scepticismul religios și de pozitivism, care sunt răspândite la acea vreme. Curând, după cum o spune el, își pierde credința și se scufundă într-o viață mundană dezordonată care îl lasă însă nemulțumit. În 1876, Charles intră la SaintCyr, pentru doi ani. La 20 de ani, este trimis în Algeria. Trei ani mai târziu, negăsind ceea ce căuta, demisionează pentru a efectua, cu riscul propriei vieți, o călătorie de explorare în Maroc, în acea vreme închis pentru europeni; o explorare științifică, pe care o va descrie

în cartea Reconnaissance au Maroc, 1883-1884, și care îi va obține gloria rezervată exploratorilor din secolul al XIX-lea.

Convertirea Descoperirea credinței musulmane, căutarea interioară a adevărului, bunătatea și prietenia discretă a verișoarei, ajutorul părintelui Huvelin îl fac să redescopere credința creștină. La sfârșitul lunii octombrie 1886 se duce la părintele Huvelin, în biserica Sfântul Augustin din Paris: se spovedește și primește Împărtășania. Această convertire, fără îndoială latentă de ceva timp, devine totală și definitivă. Complet reînnoit de această convertire, hrănit de Euharistie și de Sfânta Scriptură, Charles de Foucauld a înțeles atunci că „nu putea să facă altfel decât să trăiască pentru Dumnezeu”, căruia vrea să-i consacre întreaga viață. Timp de trei ani, ajutat de părintele Huvelin, va căuta să înțeleagă cum să realizeze în mod concret vocația sa de consacrare totală lui Dumnezeu. El care cunoscuse bogăția și viața agitată și care era cuprins de o mare voință de putere, vrea să îl imite pe Isus sărac care a ocupat „ultimul loc”.

Căutarea sfințeniei, în misterul de la Nazaret După un pelerinaj în Țara Sfântă (1888-1889), unde, „mergând pe

străzile din Nazaret pe care merseseră picioarele lui Isus, sărman tâmplar”, descoperă misterul de la Nazaret, care va fi de acum înainte centrul spiritualității sale, intră în mănăstirea trapistă Notre-Dame des Neiges, în dieceza de Viviers în Franța, și după câteva luni va fi trimis în Siria, în mănăstirea trapistă Notre-Dame du Sacré-Cœur, o mănăstire săracă, învecinată cu Akbes. Va rămâne aici timp de 7 ani, lăsându-se format la școala monastică și căutând să îl imite tot mai mult pe Isus cel care trăia la Nazaret. Dar, negăsind radicalitatea pe care o dorea, chiar dacă „toți îl cinsteau ca pe un sfânt”, cere să părăsească mănăstirea trapistă. În ianuarie 1897, părintele abate general îl eliberează de îndatoririle sale trapiste și îl lasă liber să-și urmeze vocația personală. Charles pleacă în Țara Sfântă și va merge să trăiască la Nazaret, ca om de serviciu al clariselor (18971900). În slujire, în munca foarte umilă, în meditarea Evangheliei la picioarele tabernacolului va căuta să trăiască „existența umilă și ascunsă a divinului lucrător din Nazaret”, ca frate mic al lui Isus în sfânta casă din Nazaret, între Maria și Iosif. Meditând misterul Vizitei, el, care primise „vocația la viața ascunsă și tăcută și nu pe aceea de om al cuvântului”, descoperă că și el poate participa la lucrarea mântuirii imitând-o pe „Sfânta Fecioară în misterul Vizitei, ducând cu ea, în tăcere, pe Isus și practica virtuților IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

BIOGRAFIE

evanghelice [...] la popoarele necredincioase, pentru a-i sfinți pe acești nenorociți fii ai lui Dumnezeu prin prezența Sfintei Euharistii și exemplul virtuților creștine”.

Hirotonirea preoțească și șederea în Algeria

„Vreau să-i obișnuiesc pe toți locuitorii, creștini, musulmani, evrei, să mă privească ca pe fratele lor, fratele universal. Încep să numească această casă «fraternitatea» și aceasta îmi place mult.”

Misionar al unui Dumnezeu-Iubire la Întărit de certitudinea că „ni- Tamanrasset, în mijlocul mic nu îl preamărește mai mult pe tuaregilor

Dumnezeu aici decât prezența și jertfa Euharistiei”, primește hirotonirea preoțească la 9 iunie 1901 la Viviers, după ce a petrecut un an de pregătire în mănăstirea NotreDame des Neiges, care îl primise la începutul vieții sale consacrate. „Riturile de diaconat și de preoție mi-au demonstrat că această viață a Nazaretului, care mi se părea că este vocația mea, avea nevoie să fie trăită nu în Țara Sfântă, atât de iubită, ci între sufletele cele mai bolnave, oile cele mai abandonate.” În 1901, Charles de Foucauld se îndreaptă către frontiera Marocului, în Algeria, și se pune în slujba prefectului apostolic de Sahara, Mons. Guérin, trăind în oaza din BeniAbbes (1901-1904). Acolo va încerca să-i aducă la Cristos pe toți oamenii pe care îi va întâlni, „nu prin cuvinte, ci cu prezența Sfântului Sacrament, cu oferirea jertfei sfinte, cu rugăciunea, cu pocăința, cu practicarea virtuților evanghelice, cu caritatea, o caritate fraternă și universală, împărțind până la ultima îmbucătură de pâine cu fiecare sărac, cu fiecare oaspete, cu fiecare necunoscut care vine și primind pe orice om ca pe un frate preaiubit”. Construiește un ermitaj și își face un regulament detaliat, ca un călugăr. Dar dorința sa de a-i primi pe toți cei care bat la ușă sa transformă în curând ermitajul într-o forfotă de dimineața până seara. Scrie: 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

Din cauza închiderii frontierelor cu Marocul, și în timp ce primește o invitație de a merge în Hoggar – niciun preot nu putea avea permisiunea de a sta acolo, din cauza politicii anticlericale a guvernului francez – se îndreaptă către tuaregi. De aceea, în 1905, Charles se duce să locuiască în inima Saharei, la Tamanrasset. Sărac printre săraci din fidelitate față de vocația sa de a imita viața ascunsă a lui Isus la Nazaret, care s-a făcut mic pentru a da un chip uman lui Dumnezeu, Charles se face mic printre săraci, pentru a dezvălui chipul unui Dumnezeu care e iubire: „Să ne iubim unii pe alții, așa cum Isus ne-a iubit, și să facem din mântuirea tuturor sufletelor lucrarea vieții noastre, dându-ne, în caz de necesitate, sângele, pentru el, așa cum a făcut Isus.” Iubirea îl conduce până la a-și da viața la 1 decembrie 1916, asasinat de jefuitori, într-un jaf extrem.

A-l imita pe Isus sărac până la moarte În moarte și-a realizat perfect vocația: „În tăcere, în secret precum Isus la Nazaret, în ascuns, ca El, să trec necunoscut pe pământ ca un călător în noapte [...] sărac, muncind, dezarmat și mut în fața nedreptății ca El, lăsându-mă precum Mielul dumnezeiesc tuns și jertfit fără a opune rezistență și fără a vorbi, imitându-l

în toate pe Isus la Nazaret și pe Isus pe Cruce.” Astfel și-a împlinit una din dorințele cele mai stăruitoare: dorința de a-l imita pe Isus în moartea sa dureroasă și violentă, de a oferi semnul celei mai mari iubiri și de a împlini astfel unirea celui care iubește cu cel care e iubit. Micul frate Charles de Foucauld nu e un fondator în sensul strict al cuvântului, ci un inițiator, un frate mai mare care a deschis calea multor altora care vor să meargă precum el, pe urmele lui Isus din Nazaret.

„Drumul” cauzei a) Beatificarea Cauza de beatificare și de canonizare a lui Charles de Foucauld a fost inițiată potrivit normelor Codului de Drept Canonic din anul 1917. Prefectul apostolic din Ghardaia în Sahara a inițiat procesul informativ în 1927. 78 de martori, cei mai mulți dintre ei de visu, au fost interogați în procesul ordinar de la Ghardaia și în 12 anchete rogatoriale, din 1927 până în 1947. Decretul de introducere a cauzei a fost acordat la 13 aprilie 1978, relatorul a fost numit în 1984, decretul de validitate a proceselor ordinar și apostolic a fost emis la 21 iunie 1991 și Positio super virtutibus a fost depusă la 27 iulie 1995. La 24 aprilie 2001, Sfântul Ioan Paul al II-lea promulga Decretul asupra virtuților eroice ale Slujitorului lui Dumnezeu. Consiliul medical al Congregației, întrunit la 24 iunie 2004, consideră în unanimitate științific inexplicabilă vindecarea atribuită mijlocirii Slujitorului lui Dumnezeu. Congresul consultorilor teologi și Sesiunea Ordinară a Cardinalilor și Episcopilor au recunoscut această vindecare drept un miracol,

BIOGRAFIE

săvârșit de Dumnezeu prin mijlocirea Venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu Charles de Foucauld, care a fost beatificat în bazilica San Pietro în Vatican la 13 noiembrie 2005. La încheierea ceremoniei în cadrul căreia a fost beatificat Charles de Foucauld, Papa Benedict al XVIlea a rostit următoarele cuvinte: „Să mulțumim pentru mărturia dată de Charles de Foucauld. Prin viața sa contemplativă și ascunsă la Nazaret, a întâlnit adevărul umanității lui Isus, invitându-ne să contemplăm misterul Întrupării; în acest loc a învățat mult despre Domnul, pe care voia să-l urmeze cu smerenie și în sărăcie. A descoperit că Isus, venit să ni se alăture în umanitatea noastră, ne invită la fraternitatea universală, pe care a trăit-o mai târziu în Sahara, la iubirea de care Cristos ne-a dat exemplu. Ca preot, a pus Euharistia și Evanghelia în centrul existenței sale, cele două mese ale Cuvântului și Pâinii, izvor al vieții creștine și al misiunii.” b) Canonizarea Pentru această fază succesivă a fost cercetată presupusa scăpare dintr-un pericol a unui tânăr de 21 de ani, tâmplar, victima unei căderi de la 15,50 m. Acest incident a avut loc la 30 noiembrie 2016, cu câteva ore înainte de 1 decembrie, comemorarea liturgică a Fericitului Charles de Foucauld; are loc la 100 de ani de la nașterea pentru cer a Fericitului, într-un an în care toată „familia spirituală Charles de Foucauld” înălța multe rugăciuni pentru a cere canonizarea lui. În plus, faptul se petrece într-o parohie dedicată lui. Așadar, în momentul incidentului se desfășura o rețea de rugăciune. Prin numeroasele coincidențe de timp și loc, s-a considerat imediat acest

miracol ca un semn de la Dumnezeu la încheierea centenarului Fericitului Charles de Foucauld. O săptămână mai târziu, tânărul ieșea din Spitalul universitar din Angers, și puțin câte puțin și-a reluat activitatea profesională, fără vreo consecință fizică sau psihologică. Pentru mai multe detalii despre miracolul care a dus la canonizarea lui Charles de Foucauld, a se vedea numărul 12 din 2020 al revistei Actualitatea creștină. Medicul consultat de Congregația pentru Cauzele Sfinților despre acest caz a subliniat în relatarea din 5 mai 2017 , ținând cont de violența impactului, ar fi fost de așteptat consecințe mult mai grave și pe o suprafață mai mare a corpului persoanei accidentate. A concluzionat interpretând deznodământul fericit al căzăturii ca o „scăpare dintr-un pericol”. Episcopul de Angers a decis să deschidă o anchetă diecezană despre acest caz. La 30 noiembrie 2017 s-a ținut sesiunea de deschidere a anchetei diecezane, care s-a încheiat la 7 iunie 2018. Congregația pentru Cauzele Sfinților a acordat decretul de validitate a anchetei diecezane la data de 21 septembrie 2018. Pentru cercetarea cazului, au fost însărcinați de Dicaster doi experți ex officio care au concluzionat în unanimitate că este vorba de o scăpare dintr-un pericol, prin absența unor leziuni mult mai grave și care erau de așteptat. Comisia medicală, în ședința din 14 noiembrie 2019, s-a pronunțat în unanimitate, formulând aceste definiții concluzive: „Puținele leziuni rezultate în urma căderii de la 15,50 m înălțime în mod liber nu sunt explicabile din punct de vedere științific și de aceea sunt încadrate ca scăpare dintr-un pericol.”

În congresul întrunit la 18 februarie 2020, consultorii teologi s-au exprimat în unanimitate cu vot afirmativ. O părere identică a fost exprimată de părinții cardinali și episcopi, membri ai Congregației. Sfântul Părinte Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul super miraculo. Canonizarea lui Charles de Foucauld a avut loc la Vatican la 15 mai 2022, alături de el fiind canonizați alți nouă fericiți.

„Tată, mă las în mâinile tale: fă cu mine ce-ți va plăcea. Orice ai face cu mine, îți mulțumesc. Sunt gata de orice, accept totul. Numai să se facă voia ta în mine și în toate făpturile tale: nu doresc nimic altceva, Dumnezeul meu. Îmi pun sufletul în mâinile tale. Ți-l dau, Dumnezeul meu, cu toată iubirea inimii mele, fiindcă te iubesc și fiindcă e pentru mine o nevoie a iubirii să mă dăruiesc, să mă pun în mâinile tale, fără măsură, cu nemărginită încredere, pentru că ești Tatăl meu.” (Charles de Foucauld)

IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Solicitarea unui nou sfânt patron al jurnalismului

este 60 de jurnaliști i-au cerut Papei Francisc să îl declare oficial pe Titus Brandsma sfânt patron al jurnalismului. Într-o scrisoare deschisă publicată pe 10 mai se arată că lumea „are nevoie urgentă de un sfânt mijlocitor” precum Brandsma, preot carmelitan și jurnalist, „în aceste vremuri de dezinformare și polarizare”. Brandsma, care a fost canonizat în ziua de 15 mai, a murit în lagărul de concentrare de la Dachau în 1942, după ce s-a opus ferm propagandei naziste obligatorii în ziarele catolice. „Noi, jurnaliștii catolici, recunoaștem în Titus Brandsma un coleg de profesie și un confrate credincios cu o reputație deosebită. Cineva care a împărtășit misiunea profundă care ar trebui să conducă jurnalismul în timpurile moderne: căutarea adevărului și a veridicității, promovarea păcii și a dialogului între oameni”, se spune în petiție. Scrisoarea a fost redactată de trei jurnaliști din Olanda, unde 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

s-a născut Brandsma, și de un jurnalist din Belgia. Ea a fost cosemnată de peste 60 de corespondenți ai Vaticanului. „Titus Brandsma a însemnat foarte mult pentru comunitatea catolică din Țările de Jos, dar lucrările sale jurnalistice ies în evidență între toate celelalte activități ale sale. A fost redactor-șef al unui ziar, s-a dedicat modernizării și profesionalizării presei cotidiene catolice din Olanda și a luptat pentru condiții de muncă mai bune și pentru instituirea unei formări profesionale pentru jurnaliști”, se arată în scrisoare. „Pr. Brandsma și-a desfășurat activitatea în contextul ascensiunii fascismului și nazismului în Europa. Prin cuvinte și fapte, el s-a opus limbajului de ură și divizare care devenea comun în acea perioadă. În viziunea sa, ceea ce noi numim acum «știri false» nu trebuia tolerat în presa catolică; el a pledat cu succes pentru o interdicție episcopală privind tipărirea propagandei naționalsocialiste în ziarele catolice.”

Brandsma a fost îndrumătorul spiritual al personalului de la peste 30 de ziare catolice din Olanda. În anii 1930, Brandsma a privit îngrozit cum Adolf Hitler își întărea stăpânirea asupra Germaniei vecine. Călugărul a criticat aspru politicile naziste în articole de ziar și în prelegeri. Când ziarelor olandeze li s-a spus să accepte reclame și comunicate de presă de la conducătorii lor naziști, arhiepiscopul de Utrecht i-a cerut lui Brandsma să le spună editorilor catolici din țară să refuze ordinul. Brandsma a reușit să viziteze 14 editori înainte de a fi arestat la 19 ianuarie 1942, la o mănăstire din Boxmeer. În timp ce Gestapoul se pregătea să îl ia, a îngenuncheat în fața superiorului său și a primit binecuvântarea acestuia. Un ofițer, căpitanul Paul Hardegen, i-a cerut mai târziu lui Brandsma să pună în scris de ce concetățenii săi disprețuiau Partidul Nazist Olandez. „Olandezii”, a scris călugărul, „au făcut mari sacrificii din iubire pentru Dumnezeu și au dat dovadă de o credință statornică în Dumnezeu ori de câte ori au trebuit să dovedească adeziunea la religia lor… Dacă este necesar, noi, poporul olandez, ne vom da viața pentru religia noastră”. Înaintea canonizării sale, Ambasada Olandei pe lângă Sfântul Scaun a organizat un simpozion despre Brandsma și libertatea presei. Ambasadoarea Caroline Weijers a declarat pentru Vatican News că una dintre temele care se așteaptă să fie abordate în cadrul simpozionului este aceea că „lumea are nevoie de jurnaliști curajoși precum Titus Brandsma pentru a schimba ceva pentru omenire și pentru drepturile omului pentru toți”. Sursa: www.catholica.ro

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Martirii de la Niculițel Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos Text: Mons. Ieronim Iacob

eseori ploile de varătoamnă, iscate din senin, repezi... provoacă mari distrugeri. Nu tot așa a fost în anul 1971! O aversă căzută la început de septembrie s-a dovedit a fi o binecuvântare spirituală pentru poporul român. Torentul a săpat un șanț adânc într-o uliță a satului Niculițel din jud. Tulcea, dând la iveală o misterioasă cupolă din piatră. După stupoarea inițială și tentativele de a pune mâna pe o eventuală comoară dezgolită de apele ploii, localnicii au anunțat miliția. Curând au sosit la fața locului istorici și arheologi care, în termeni generici și voalați, pentru a nu irita prea mult regimul comunist, au dat verdictul: s-a descoperit cripta martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos. În anii 303 și 304, împăratul roman Diocleţian a promulgat patru legi imperiale care aveau ca scop anihilarea religiei creştine. Scurtă ca durată, persecuţia a fost deosebit de intensă, făcând numeroase victime în întreg imperiul. În teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră (Scythia Minor) s-au înregistrat mai mulţi martiri. Probabil în timpul acestei persecuții și-au mărturisit credința, în mod eroic, martirii de la Isaccea (Noviodunum), depuși ulterior în cripta de la Niculițel. Unii cercetători opinează că acești mucenici și-ar fi plătit tributul de sânge în anii ultimei mari persecuții antice,

cea a împăratului Liciniu (între 319 și 324), după edictul constantinian de toleranță a religiei creștine (313). Numele glorioșilor martiri de la Noviodunum sunt pomenite în Martirologiul ieronimian și în Martirologiul siriac la 4 iunie, dar nu se cunoștea locul în care trupurile lor își așteptau învierea. Cripta martirică de la Niculițel a fost construită din cărămidă și are dimensiunile de 3,70 x 3,50 x 2,30 m, fiind împărțită în două mici încăperi supraetajate. În partea de jos s-au găsit aproape o sută de bucăți de oase, care aparțin altor doi martiri, ale căror nume rămân necunoscute. Pe o lespede de calcar este scrisă această inscripție: „Aici și acolo (se află) sângele (vlaga) martirilor.” În partea de sus, puse într-o raclă din lemn, se aflau moaștele a patru bărbați care fuseseră decapitați. Pe peretele din stânga intrării se află săpată în mortar următoarea inscripție în limba greacă: „Martirii lui Cristos”, iar pe peretele din dreapta: „Martirii Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos”, având deasupra crucea monogramată. În Antichitatea creștină, deasupra criptei martirice de la Niculițel s-a construit o bazilică din piatră și cărămidă destul de mare, care a servit, probabil, ca lăcaș de cult între secolele IV-VII. În anul 602, din cauza invaziei slavilor și a bulgarilor, care au traversat Dobrogea spre sudul Dunării, majoritatea bazilicilor și a centrelor creștine din Dacia Pontică au fost devastate.

Cripta martirilor de la Niculițel

Inscripția cu numele martirilor de la Niculițel

Moaștele celor patru sfinți martiri de la Niculițel au fost depuse în biserica Mănăstirii Cocoș, jud. Tulcea, pentru a fi venerate de credincioși. În fiecare an, în noaptea dintre 3 și 4 iunie, relicvele sfinte sunt aduse în cripta de la Niculițel, locul unde au sălășluit vreme de 1.600 de ani, devenit loc de pelerinaj pentru creștini și memorial al milostivirii Domnului față de toți cei care-L iubesc pe Cristos. La 4 iunie, în bisericile Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, martirii de la Niculițel sunt sărbătoriți liturgic cu „comemorare obligatorie”. IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CARTE

Charlie și fabrica de ciocolată, Roald Dahl, Grupul Editorial Art, 2022, 200 p. Willy Wonka este cel mai iscusit inventator din lume. El deschide porțile uimitoarei sale fabrici de ciocolată pentru cinci copii norocoși.

CARTE

Împăcarea cu tine însuți, Părintele Necula, Părintele Doboș, Conversații consemnate de Alexandru Panait, Editura Bookzone, București, 2022, 296 p. Cartea oferă răspunsuri la întrebări care ne macină pe toți, despre împăcarea cu trecutul, despre viața veșnică etc.

Euharistia Taina iubirii

Editura ARCB, Bucureşti 2021

n Arhidieceza de Bucureşti se trăieşte un An Pastoral intitulat „Temelia vieții creștine – Sacramentele inițierii creștine”, care propune o revitalizare a conştiinţei liturgice a poporului lui Dumnezeu din Biserica locală. Pentru eficienţa acestui An Pastoral sunt necesare şi materiale de studiu, de reflecţie şi aprofundare, pe care să le parcurgă nu numai păstorii sufleteşti sau persoanele consacrate, ci şi credincioşii laici. În acest sens, cartea Euharistia: Taina iubirii, scrisă de pr. dr. Iosif Tiba (n. 1969), preot al Arhidiecezei de Bucureşti, paroh al Parohiei „Sfântul Francisc de Assisi” din Bucureşti şi director spiritual al Comunităţii „Emanuel” din România, se doreşte a fi un astfel de material ajutător, care „ne introduce într-un studiu sistematic

Format: 14x20 cm, 141 p.

despre rolul Euharistiei în viața creștinească”, fiind publicată sub egida Oficiului pastoral pentru cateheză al ARCB. Din prefaţa cărţii, semnată de pr. dr. Emil Moraru, aflăm că acest volum „poate să fie un material de real folos, pentru meditația personală sau un material pentru predici și cateheze în anul pastoral dedicat Sacramentelor inițierii creștine din Arhidieceza noastră de București”. Pr. Andrei Dumitrescu

CARTE

Curajul de a fi tu însuţi. Cum să demascăm mecanismele de apărare în viaţa cotidiană, Joël Pralong, Editura Pauline, București, 2022, 144 p. Autorul subliniază că nu trebuie nici să dispreţuim mecanismele de apărare, şi nici să le subestimăm, ci să fim cât mai mult conştienţi de ele. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

EXPOZIȚIE

apa Francisc – Pelerin în România, 3 ani de la vizita apostolică, Muzeul Național de Istorie a României, 31 mai – 17 iunie 2022. Proiectul a beneficiat de consilierea artistică din partea AnneiMaria Orban, iar conceptul expozițional și regia artistică aparțin lui Dan Michael Schlanger. Printre obiectele legate de vizita Papei Francisc se numără ornatul, stola și mitra papală, tronul papal, precum și papamobilul.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfinţii Paul şi Sila în închisoare

S Sfinţii Paul şi Sila în închisoare (1700) de Halbax Pictură în ulei pe pânză. Dimensiune: 138 × 166,5 cm Tabloul se află în Galeria Naţională din Praga (Cehia).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

ubiectul de inspiraţie pentru această pictură se bazează pe relatarea din Faptele Apostolilor (16,16-26). Prin activitatea misionară neobosită şi predicile lor, Apostolul Paul și Sila (sau Silvan) au răspândit crezul creștin în Macedonia, înfruntând numeroase încercări în timpul celei de-a doua călătorii misionare pauline (Fap 15-18). Din relatările biblice cu privire la colaborarea dintre Paul și Sila înţelegem valoarea prieteniilor bune, dedicate pentru răspândirea Evangheliei. Loialitatea lor față de Cristos și a unuia față de celălalt este un model al modului în care credincioșii ar trebui să lucreze împreună astăzi, când vestirea Evangheliei continuă să fie o provocare. Paul şi Sila se află închişi în temniţa din oraşul Filipi, când în timpul unei nopţi a avut loc brusc un cutremur, ușile închisorii s-au deschis și cătușele au căzut de pe mâinile prizonierilor. Paul și Sila nu numai că nu au fugit, dar nici ceilalţi întemniţaţi nu au evadat, ci au rămas pe loc, ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Astfel au salvat viața temnicerului, gata să se sinucidă crezând că deţinuţii au evadat, şi i-au oferit acestuia o frumoasă mărturie de bărbăţie şi demnitate, prin alegerea de a rămâne cu toţii în închisoare şi de a nu genera neplăceri mult mai mari. Mișcați de alegerea

lor, gardianul și familia lui s-au convertit la creștinism şi i-a îngrijit pe cei doi oameni ai lui Dumnezeu. Halbax a surprins momentul când gardianul, acum impresionat şi convertit, a primit noua credință cu mâna în dreptul inimii, ca un semn al deschiderii spre noua viaţă a harului, oferită prin cuvintele celor doi predicatori ai credinţei creştine. Pictorul a încercat evident o reprezentare psihologică a personajelor, chiar și cu gesturile lor, care însă nu impresionează la fel de convingător, având mai curând un rol complementar. Aranjarea compozițională a scenei indică conștientizarea de către Halbax a picturii influente a lui Caravaggio, inclusiv utilizarea clarobscurului contrastant și evidenţierea figurii temnicerului, îmbrăcat într-un costum din perioada în care a trăit artistul, spre deosebire de Paul şi Sila, îmbrăcaţi după stilul secolului I.

Halbax

exponent al barocului austriac

ichael Václav Halbax (1661-1711) a fost un artist austriac de origine cehă din perioada Barocului. A fost unul dintre artiştii Curţii Imperiale de la Viena şi favorit al împăratului Leopold I. A fost unul din marii artişti baroci ai Imperiului Habsburgic, alături de Johann Michael Rottmayr şi Peter Strudel.

IUNIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

o nouă versiune - www.profamilia.ro

astorația Familiilor Catolice la nivel național anunță că în data de 2 mai 2022 a fost lansată oficial noua versiune a paginii web a Pastorației Familiilor Catolice din România, cu binecuvântarea PS IosifCsaba Pál, responsabil al Comisiei pentru familie din cadrul Conferinței Episcopilor din România: www.profamilia.ro. Site-ul este destinat atât persoanelor care lucrează în pastorația familiilor, cât și tuturor familiilor.

Noutăți editoriale

ănuț Doboș, Petru Ciobanu, Daniela Mare, Andrei Dumitrescu, Liana Gehl, Iulia Cojocariu, Iulian Ghercă, Luc Verly, Emil Moraru, Biserica și cultura. Tradiții ale vieții culturale în Arhidieceza Romano-Catolică de București, Editura ARCB, București, 2022, 344 p. „Titlul lucrării – Biserica și cultura. Tradiții ale vieții culturale în Arhidieceza Romano-Catolică de București – evidențiază cu claritate faptul că Biserica a acordat mereu o importanță deosebită culturii, aceasta fiind o prezență constantă în doctrina socială a Bisericii precum și în documentele Magisteriului Bisericii. (...) Regăsim în paginile prezentei lucrări numele prestigioase ale publicațiilor catolice, reviste și ziare fanion ale presei catolice interbelice, precum Farul Nou, Buletin Parohial, Raiul Copiilor, Raiul Tineretului și Bukarester Katolisches Sonntagsblatt, care au fost continuatoarele nu mai puțin celebrelor Revista Catolică, Bulletin Paroissial și Jugendfreund, apărute în perioada 1913-1923” (din Cuvântul-înainte al ÎPS Aurel Percă).

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

ro Memoria. Revistă de cultură ecleziastică, nr. 20/2021 „Fiind un număr jubiliar – 20 de ani de la apariția revistei Pro Memoria –, principala secțiune a acesteia, intitulată «Din istoria Arhidiecezei», găzduiește atât indexul articolelor publicate în paginile acesteia în ultimele două decenii, cât și indexul autorilor care au semnat valoroasele articole și studii. Aceeași secțiune conține două contribuții științifice privitoare la Surorile Institutului «Sfânta Maria» (Congregatio Jesu) și mărturia de credință oferită de aceste surori în închisorile comuniste de exterminare. (...) Revista s-a îmbogățit cu o nouă rubrică dedicată Fericitului Vladimir Ghika, iar numărul prezent conține două prețioase studii semnate de domnii Luc Verly și Emanuel Cosmovici” (din Cuvântul-înainte al ÎPS Aurel Percă).

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2022

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

Nr. 06/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE

Iubirea și educația în Biserică Fiice și fii iubiți ai lui Dumnezeu