Actualitatea creștină, nr. 10/2022

CUPRINS

Actualitatea creștină

Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI SUfLET TânĂR

București

Nr. 10/2022

3

Vatican II

5 Memoria Conciliului

Un nou început Sinod Știri/Anunțuri

@Pontifex

Știri din Vatican L’Osservatore Romano

fOCUS

8 9 10

12 13 VATICAn

Evenimente

Mesaj la început de an școlar

Vizita Papei Francisc la L’Aquila

Papa Francisc despre slujirile din Biserică

Știri ARCB Știri interne/externe

BISERICĂ șI SOCIETATE

14 16

Mesaje

Mesajul Sfântului Părinte

Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2022 Doctrină socială

Lumini și umbre ale pluralismului religios (I)

UnIVERSUL fAMILIEI

21 22 23

24

ABC-ul credinței Societate

Pentru o căsătorie trainică

SPIRITUALITATE

Din catehezele Papei

Ce este discernământul?

Sfânta Scriptură – Psalmii Creația divină: sursă de viață și de bucurie

25 26 27

Minuni şi sfinţi Sfânta María de la Purísima Biserica misionară Sacrificiul lui Cristos Pagina Ghika

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Dimitrie Ghika, un frate aproape geamăn (1875-1967)

10/2022

28 Papa Ioan Paul I beatificat

3 CULTURĂ

32 33 34 Sport Calix Sacerdotum, comuniune prin sport Credință, artă şi istorie Călugării capucini – păstori ai catolicilor din Dobrogea Idei pentru timpul liber Sacralitatea în artă35

ETCETERA

36 Anunțuri

Mesajul redacției

Numărul pe luna octombrie al revistei Actualitatea creștină se des chide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Memoria Conciliului Vatican II. «Cel mai mare har al secolului XX»”, în care afirmă: „Pentru mulți oameni din țara noastră acest eveniment a rămas ne cunoscut, pentru că a avut loc în perioada în care Biserica, redusă la tăcere, nu avea niciun contact cu Vaticanul, când episcopii, mulți preoți și credincioși erau în închisorile comuniste, când mijloacele de comunicare în masă erau bruiate, și legăturile Bisericii Catolice cu alte dieceze din țările libere din Occident erau practic inexisten te. Revistele și publicațiile care relatau despre Conciliul Vatican II nu aveau acces în România.” La pagina 8 găsim „Mesajul ÎPS Aurel Percă la începutul noului an școlar 2022-2023”. De la pagina 9 aflăm despre „Vizita Papei Francisc la LʼAquila”. Paginile 10-11 prezintă învățătura Papei Francisc despre „slujirile din Biserică”. La pagina 16 citim des pre „Lumini și umbre ale pluralismului religios”. Pagina 17 vorbește despre „Un nou început”. Pagina 22 argumentează ce trebuie făcut „Pentru o căsătorie trainică”. Pagina 23 răspunde la întrebarea: „Ce este discernământul?”. Pagina 24 ne spune că „Creația divină [este] sursă de viață și de bucurie”. La pagina 25 facem cunoștință cu Sfânta María de la Purísima, iar la pagina 27 cu Dimitrie Ghika. Pagina 33 se referă la „Călugării capucini – păstori ai catolicilor din Dobrogea”. Pagina 35 oferă informații despre tabloul „Sfântul Apostol Paul” de Bartolomeo Montagna.

În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis

REDACțIE

Iulia Cojocariu

Pr. Francisc Doboș

Pr. Fabian Măriuț

Pr. Tarciziu Șerban

Pr. Francisc Ungureanu

CORECTURĂ

Iulia Cojocariu

Crenguța Nicolae

COLABORATORI

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

Pr. Marian Blaj

Dr. Dănuț Doboș

Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl

Mons. Ieronim Iacob

Pr. Ștefan Lenghen

LAyOUT GRAfIC Angelus Communicationis

COPERțI Roxana Elekes

DISTRIBUțIE șI ABOnAMEnTE

Tereza Petreș

Librăria Sf. Iosif

Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

TIPAR

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

ACTUALITATEA CREșTInĂ

Publicație a Arhidiecezei

Romano-Catolice de București

Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București

Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

MEMORIA CONCILIULUI VATICAN II

„CEL MAI MARE hAR AL SECOLULUI XX”

Anul acesta, luna oc tombrie marchează cea de-a 60 aniversare de la deschiderea Conciliului Vatican II. La 11 octombrie 1962 se inaugurau lucrările acestui mare forum bisericesc, cel mai mare eve niment care a marcat viața Bisericii Catolice și continuă să fie un punct de referință pentru viața ei.

Auzim deseori vorbindu-se de Conciliul Vatican II sau citim în publicațiile noastre referințe la acest nume. Și nu numai în cărțile de teo logie sau diferite publicații, ci chiar și în predicile preoților.

Pentru mulți oameni din țara noastră acest eveniment a rămas necunoscut, pentru că a avut loc în perioada în care Biserica, redu să la tăcere, nu avea niciun contact cu Vaticanul, când episcopii, mulți preoți și credincioși erau în închiso rile comuniste, când mijloacele de comunicare în masă erau bruiate, și legăturile Bisericii Catolice cu alte dieceze din țările libere din Occident erau practic inexistente. Revistele și publicațiile care relatau despre Conciliul Vatican II nu aveau acces în România. Așa încât, la vremea celebrării sale, Conciliul Vatican II a rămas necunoscut pentru cea mai mare parte a credincioșilor ca tolici din țara noastră, cu excepția unor preoți și laici mai curajoși care, prin intermediul radioului bruiat, reușeau să asculte Radio Vatican sau alte posturi de radio din lumea liberă.

Dar care au fost începuturile aces tui conciliu, de la a cărui inaugurare se împlinesc 60 de ani ?

În luna octombrie 1958, Papa Pius al XII-lea a murit după ani de boală. Patriarhul de Veneția, Angelo Giuseppe Roncalli, a fost văzut rapid ca unul dintre principalii candidați pentru a-i fi succesor. De ce? În pri mul rând, la vârsta de 76 de ani, ar fi fost un „papă de tranziție” după lungul pontificat al predecesoru lui său; în al doilea rând, el nu făcea parte din „structura” de conducere a Vaticanului; în al treilea rând, era văzut ca un „constructor de poduri”, unul care ar fi fost accesibil cardi nalilor și un adevărat păstor pen tru poporul creștin. La 28 octom brie 1958 a fost ales papă patriarhul de Veneția, care și-a luat numele de Ioan, și în ordinea numelor deja existente, a fost al XXIII-lea, supra numit și „Papa cel bun”.

La 25 ianuarie 1959, Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, „papa de tranziție”, a luat lumea prin sur prindere, convocând un nou conci liu ecumenic al Bisericii universa le. Acum cunoaștem acest conciliu sub numele de Conciliul Vatican II, numit astfel pentru că a avut loc în Vatican. Pe data de 11 octombrie 1962, începea conciliul, un eveni ment care a provocat interesul, dar și curiozitatea întregii lumi credincioa se și necredincioase. Într-o atmosfe ră de așteptare și de admirație, cea mai veche instituție de pe pământ, Biserica Catolică, cu o istorie de

aproape două mii de ani, a intrat în joc și a reflectat asupra sa și a rolului său în lume.

Papa emerit Benedict al XVIlea, într-un mesaj ocazionat de cea de-a 50-a aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II, prezintă astfel evenimentul: „A fost o perioadă de așteptare extraordinară. Aveau să se întâmple lucruri mărețe. Conciliile an terioare fuseseră aproape întotdeauna convocate pentru a răspunde la o pro blemă concretă. De data aceasta, nu a existat nicio problemă specială care să fie rezolvată. Dar, din această cauză, în aer plutea un sentiment general de așteptare: creștinismul, care construi se și modelase lumea occidentală, pă rea să-și piardă din ce în ce mai mult forța efectivă. Părea să fi obosit și se părea că viitorul era determinat de alte puteri spirituale. Percepția aces tei pierderi a prezentului din partea

Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

creștinismului și sarcina care a rezul tat au fost bine rezumate de cuvântul «aggiornamento» (înnoire, actualiza re). Creștinismul trebuie să fie astfel în prezent pentru a putea modela vii torul. Pentru ca acesta să poată fi din nou o forță care să modeleze ziua de mâine, Papa Ioan al XXIII-lea a con vocat conciliul fără a indica probleme sau programe concrete. Aceasta era măreția și în același timp dificultatea sarcinii cu care se confrunta aduna rea eclezială” (11 octombrie 2012).

Conciliul a fost precedat de o lungă perioadă de pregătire. Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea a studi at istoria conciliilor anterioare ale Bisericii și s-a asigurat că totul era pregătit pentru data deschiderii, programată pentru 11 octombrie 1962. Înainte de a deschide ofici al conciliul, a dorit să facă un pe lerinaj la sanctuarul marian de la Loreto și apoi la Assisi. O săptămâ nă mai târziu, în sfârșit, a avut loc deschiderea conciliului. În interio rul Bazilicii Sfântul Petru au sosit 2.778 de participanți. Aceștia au de filat în ordine ierarhică: 7 patriarhi, 80 de cardinali, 1.619 arhiepiscopi și episcopi, 975 de superiori gene rali de ordine religioase, 400 de te ologi. Au participat reprezentanți ai Bisericilor luterane, anglicane, metodiști, chiar și doi observatori de la Moscova. Au lipsit episcopii din țările Europei Orientale, unde regimurile dictatoriale au izolat Biserica Catolică. Polonia a fost mai „norocoasă”. Din România aveau să ia parte doar la ultima sesiu ne a conciliului episcopii de Alba Iulia și administratorul apostolic al Diecezei de Iași, mons. Petru Pleșca, care în această ocazie a primit și consacrarea episcopală. La inaugu rarea Conciliului Vatican II au fost episcopi din 49 de națiuni. Peste 1.200 de jurnaliști au fost acreditați.

La 11 octombrie 1962, prima reu niune oficială a conciliului a fost in augurată de Papa Ioan al XXIII-lea prin aceste câteva cuvinte: „Gaudet Mater Ecclesia”. „Mama Biserică se bucură că, prin darul singular al Providenței Divine, ziua mult așteptată a răsărit în sfârșit.” Cuvinte de bucurie, cuvinte de bun venit, ele indicau o ruptură definitivă cu atitu dinea ostilă din trecut a Bisericii față de lume, și începea o adevărată „pri măvară” pentru Biserica Catolică. Fericitul Papă Ioan al XXIII-lea des chidea cu încredere, în această me morabilă zi, ferestrele bisericii, având încredere că Duhul Sfânt va sufla prin ele cu o briză proaspătă de re înnoire. După cum spunea Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, „Biserica tre buia să deschidă ferestrele și să lase să intre aer proaspăt”.

Papa Ioan nu a putut vedea lucră rile conciliului finalizate, deoarece a murit la 3 iunie 1963. Lucrările con ciliului au fost încheiate de succeso rul său, Sfântul Papă Paul al VI-lea, la 8 decembrie 1965.

În seara zilei de 11 octombrie 1962, în ziua în care a fost convocat conciliul, Piața Sfântul Petru era pli nă de credincioși care îi cereau papei să apară la fereastra bibliotecii per sonale. Nu era prevăzut un discurs, dar Papa Ioan al XXIII-lea s-a aple cat totuși la balcon și a vorbit, im provizând un discurs. A fost ceea ce a rămas în istorie drept „Discursul Lunii” și s-a încheiat cu cuvintele: „Dragi mei fii, vă aud vocile. A mea este doar o singură voce, dar ea re zumă vocea întregii lumi: de fapt, întreaga lume este reprezentată aici. S-ar zice că până și luna s-a grăbit în această seară, privește în sus, pentru a urmări acest spectacol. Este pentru că încheiem o mare zi de pace (...) În drumul vostru spre casă, veți găsi co piii. Dați o mângâiere copiilor voștri

și spuneți-le: aceasta este mângâierea Papei. Veți găsi câteva lacrimi pe care să le ștergeți, spuneți o vorbă bună: Papa este cu noi, mai ales în orele de tristețe și amărăciune.” În acele zile, papa știa că are o tumoare la stomac, care îl va împiedica să aducă la bun sfârșit conciliul.

La șaizeci de ani de la începutul Conciliului Vatican II, întoarcerea la acest eveniment care a marcat is toria Bisericii și a umanității are o semnificație specială. Martorii care au pregătit-o și au participat la ea în mod direct dispar treptat; noul su flu și numeroasele reforme care au apărut din acel moment de reînnoire au întâmpinat dificultăți și o puter nică rezistență în primirea lor. Este important să redescoperim intuițiile Conciliului Vatican II, așa cum a in dicat Papa Francisc în exortația apos tolică Evangelii gaudium (2013) și să promovăm o Biserică cu un chip si nodal, adică în stare permanentă „de conciliu” (cf. nr. 36). O mare parte din viața noastră a fost schimbată tocmai de Conciliul Vatican II, chiar dacă generația tânără, și mă refer la cei de până la vârsta de 50-60 de ani, poate nu-și dă seama de acest lucru.

Preacurata Fecioară Maria, Maica Bisericii, să ne însoțească pe noi toți, în timp ce participăm cu bucurie și în mod activ la viața Bisericii, încre zători că și drumul sinodal în care ne aflăm, alături de păstorii noștri și de Sfântul Părinte Papa Francisc, ne va ajuta să putem construi împreu nă Împărăția lui Dumnezeu în toată lumea.

Este urarea pe care o adresez și tu turor cititorilor revistei Actualitatea creștină! Cu binecuvântarea noastră arhierească, † Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de București

Misiunea de evanghelizare

Twitter: @Pontifex

A trăi misiunea înseamnă a avea aceleași sentimente cu ale lui Isus și a crede cu El că persoana care se află lângă mine este fratele meu sau sora mea.

Twitter: @Pontifex

Misiunea de evanghelizare nu se bazează pe activismul personal, ci pe mărturia iubirii fraterne, chiar prin dificultățile pe care le presupune trăirea împreună.

Twitter: @Pontifex

Să ne rugăm împreună pentru ca fiecare botezat să fie implicat în evanghelizare și să fie disponibil pentru misiune, prin mărturia vieții.

Toți ucenicii vor fi martori ai lui Isus prin harul Duhului Sfânt pe care îl vor primi. Așa cum Cristos este primul trimis, adică misionar al Tatălui (cf. In 20,21) și, ca atare, „martorul său credincios” (cf. Ap 1,5), la fel fiecare creștin este che mat să fie misionar și martor al lui Cristos. Iar Biserica, comunitatea ucenicilor lui Cristos, are ca misiu ne evanghelizarea lumii dând măr turie despre Cristos.

Fiecare botezat este chemat la misiune în Biserică și prin manda tul Bisericii: misiunea se face deci împreună și nu individual, în co muniune cu comunitatea eclezială și nu din proprie inițiativă. Și chiar dacă este cineva care, într-o situație foarte particulară, îndeplinește singur misiunea de evanghelizare, o îndeplinește și va trebui să o în deplinească totdeauna în comuni une cu Biserica.

(Papa Francisc, Mesaj Ziua Mondială a Misiunilor 2022)

Ca apostolii și primii creștini, spunem și noi cu toată forța: „Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit” (Fap 4,20). Tot ceea ce am primit, tot ceea ce Domnul ne-a oferit treptat, ne-a dăruit pentru ca să-l punem în joc și să-l dăruim gratuit celorlalți. Ca și apostolii care au văzut, au auzit și au atins mântuirea lui Isus (cf. 1In 1,1-4), tot așa și noi putem as tăzi să atingem carnea suferindă și glorioasă a lui Cristos în istoria de fiecare zi și să găsim curajul de a împărtăși cu toții un destin de speranță, acea caracteristică neîn doielnică ce se naște din faptul de a ști că suntem însoțiți de Domnul. Fiind creștini, nu putem să-l ținem pe Domnul pentru noi înșine: mi siunea evanghelizatoare a Bisericii exprimă valoarea sa integrală și publică în transformarea lumii și în păzirea creației.

(Papa Francisc, Mesaj Ziua Mondială a Misiunilor 2021)

Misiunea este răspuns, liber și conștient, la chemarea lui Dumnezeu. Însă această chemare putem s-o percepem numai atunci când trăim un raport personal de iubire cu Isus viu în Biserica sa. Să ne întrebăm: suntem gata să pri mim prezența Duhului Sfânt în viața noastră, să ascultăm chema rea la misiune? Suntem dispuși să fim trimiși pretutindeni pen tru a mărturisi credința noastră în Dumnezeu Tatăl milostiv, pentru a proclama Evanghelia mântuirii lui Isus Cristos, pentru a împărtăși viața divină a Duhului Sfânt edificând Biserica? Asemenea Mariei, mama lui Isus, suntem gata să fim fără re zerve în slujba voinței lui Dumnezeu (cf. Lc 1,38)? Această disponibilitate interioară este foarte importantă pentru a putea să-i răspundem lui Dumnezeu: „Iată-mă, Doamne, tri mite-mă pe mine” (cf. Is 6,8).

(Papa Francisc, Mesaj Ziua Mondială a Misiunilor 2020)

șTIRI

Dreptul de a studia

Membrii Societății Studenților Elvețieni au fost primiți de Papa Francisc în audiență la Vatican. În discursul său, papa a insistat pe importanța dreptului de a studia.

UN NOU ACORd BILATERAL

Papa Francisc a primit în audiență pe 12 septembrie la Vatican pe membrii Societății Studenților Elvețieni, SSE, care celebrează în acest an 75 de ani de la canonizarea Sfântului Nicolae din Flüe, sfântul patron al Elveției și al acestei asociații. În discursul său, Sfântul Părinte a sugerat ca SSE să promoveze în mod concret accesul tuturor la dreptul de a studia.

Din asociație fac parte persoa ne aparținând unor generații di ferite. Suveranul Pontif a subliniat importanța întâlnirii și a dialogului

dintre generații. În discursul său s-a mai referit la persoanele care nu au acces la educație, în special femeile care trebuie să se limiteze la niveluri de studii inferioare sau la anumite tipuri de studii. De asemenea, a mai făcut analogia între a fi student și a fi pelerin, spunând că studiile sunt o călătorie. Un alt lucru pe care l-a mai afirmat a fost acela că Isus Cristos a fost cel mai mare educator din is torie. Papa Francisc i-a îndemnat pe studenții elvețieni să consacre o parte din timpul lor citirii Bibliei și evangheliilor.

Pe 14 septembrie a fost semnat un nou acord bilateral între Sfântul Scaun și Kazahstan.

D ocumentul, semnat la NurSultan, actualizează acordul precedent din 24 septembrie 1998 și este menit să întărească și mai mult legăturile de prietenie și cooperare.

Sfântul Scaun și Republica Kazahstan actualizează astfel ter menii acordului precedent sem nat la Vatican. Vechiul document conținea 15 articole. Dintre acestea, articolul 2 este consolidat, dândui-se o aplicare mai largă, prin faci litarea acordării vizelor și a permi selor de ședere personalului ecle ziastic și religios care călătorește din străinătate și care este angajat în pastorația credincioșilor catolici din Kazahstan.

CELEBRĂRI LITURgICE ÎN LUNA OCTOMBRIE

Biroul de presă al Sfântului Scaun a publicat calendarului pontifical al celebrărilor liturgice din această toamnă.

C onform acestuia, în luna octombrie vor avea loc două evenimente importante. Pe 9 octombrie va fi celebrată liturghia de canonizare a Fericiților Giovanni Battista Scalabrini și Artemide Zatti. Pe 11 octom brie, dată la care s-a deschis Conciliul Vatican II acum 60 de ani, Sfântul Părinte va celebra o liturghie în bazilica vaticană. Aceasta este ziua în care Papa Ioan al XXIII-lea a pronunțat celebrul „discurs sub clar de lună”.

Un creștin devenit papă

Amintind despre esențA evAngheliei

L’Osservatore Romano, 3 septembrie 2022, p. 1

La 8 februarie 1970, în prima sa omilie ca patriarh de Veneția, în Bazilica Sfântul Marcu, Albino Luciani a repetat cuvintele pe care, cu unsprezece ani mai devreme, le spusese credincioșilor din Vittorio Veneto când abia devenise episcopul lor: „Uneori, lui Dumnezeu îi place să scrie anumite lucruri mari nu pe bronz sau marmură, ci chiar pe praf, astfel încât, dacă scrisul rămâne, nu se destramă sau se împrăștie din cauza vântului, este clar că meritul este numai și numai al lui Dumnezeu.”

Sfințenia lui Ioan Paul I – un creștin care a devenit papă la 26 au gust 1978 și care astăzi, 44 de ani mai târziu, devine „fericit” – este poves tea simplă a unui om care, la fieca re pas al vieții sale, a avut încrede re în Dumnezeu încredințându-se Lui. Această încredințare a avut loc în conștiința propriei sale micimi. „Fără mine nu puteți face nimic”, a spus Isus prietenilor săi. Harul de a se recunoaște păcătos, de a nu se bizui pe forțele proprii, pe pricepe rea proprie, pe strategiile proprii, ci pe ajutorul și prezența altuia, a per mis preotului, episcopului și papei

să dea mărturie despre chipul unei Biserici senine și încrezătoare. O Biserică care trăiește Evanghelia în viața de zi cu zi, o Biserică capabi lă să aducă apropiere, mângâiere și speranță tuturor, începând cu cei mai mici, cei mai săraci și excluși. „După măsura umilinței ne cunoaștem progresul spiritual”, spunea Sfântul Francisc de Sales, sfântul preferat al lui Luciani. El a fost un om de o mare cultură și pre gătire, capabil să vorbească simplu, făcându-se înțeles de toți. Acest fiu al Bisericii venețiene care, înainte de a fi ales aproape în unanimita te în conclav, a meditat să plece ca misionar în Africa, este un semn de speranță pentru toată lumea. Pentru că, așa cum a reiterat vice postulatoarea cauzei de canonizare, Stefania Falasca, nu papa sau pon tificatul său trebuie beatificat, ci un creștin care a aderat la Evanghelie cu toată ființa sa. Un creștin care se ruga zilnic astfel: „Doamne, iamă așa cum sunt și fă-mă așa cum mă dorești” a devenit instrumentul prin care Dumnezeul milostivirii a scris pagini frumoase, mai actuale ca niciodată, pentru Biserică și pen tru lume.

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

dIALOg ŞI

PaCe

Papa Francisc a făcut în pe rioada 13-15 septembrie o călătorie în Kazahstan, pen tru a participa la Congresul Liderilor Religioși Mondiali și Tradiționali. La rugăciunea Angelus de duminică, 11 sep tembrie, Suveranul Pontif le-a cerut credincioșilor prezenți în Piața Sfântul Petru și celor care îl urmăresc prin intermediul mass-media „să însoțească cu rugăciunea” ceea ce el a numit un „pelerinaj al dialogului și al păcii”.

Vizita are loc la 21 de ani de la vizita istorică a Sfântului Ioan Paul al II-lea, care a avut loc între 22 și 25 septembrie 2001. Să ne rugăm Fecioarei Maria, care nu obosește niciodată să ne caute și să aibă grijă de noi, copiii ei.

(OR, 12 septembrie 2022, p. 1)

MESAj LA îNCEPUT de An școlAr

Cu ocazia începerii unui nou an școlar, 2022-2023, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București și responsabil pentru Comisia de învățământ în Conferința Episcopilor din România, a adresat un mesaj profesorilor, educatorilor, elevilor și familiilor.

La începutul mesajului se spune: „Pentru mulți dintre voi, luna septembrie aproape că este sinonimă cu începerea anului școlar. Și așa este. După o vacanță binemeritată, elevii, profesorii, personalul auxiliar din școli se reunesc, iar părinții doresc să-i vadă pe copiii lor «crescând în înțelepciune, statură și har» (cf. Lc 2,59). Fiecare este chemat să trăiască timpul școlii ca pe un moment de creștere a unei comunități.”

Mai departe, Înalt Preasfinția Sa s-a referit la școală ca fiind „un loc de creștere socială și de colabora re între familii, comunitatea civilă,

comunitatea religioasă și diferite le spații culturale ale societății. Ca urmare, reușita școlii și a educației care se primește aici este contribuția tuturor, favorizând și asumând în totdeauna principiul colaborării”.

Și a mai spus: „La începutul aces tui nou an școlar mă adresez nu numai elevilor, dar și profesorilor, educatorilor și părinților în ega lă măsură, pentru că toți împreu nă participă la procesul de forma re a tinerelor generații. Dacă vrem să realizăm programul propus de președintele țării, «România educa tă», atunci cu toții trebuie să ne asu măm responsabilitățile.”

„ a ș vrea să spun că în școală nu învățăm doar cunoștințe, conținuturi, ci și obi ceiuri și valori. Ne educăm să cunoaștem multe lucruri, adică multe conținuturi importante, să avem anumite atitudini și, de asemenea, să ne asumăm valori. Şi acest lucru este foarte important. Vă doresc vouă tu turor, părinți, profesori, oameni care lucrați în școli, elevi, un drum bun în școală, un drum în care să crească cele trei limbi pe care o persoană matură trebu ie să știe să le vorbească: lim ba minții, limba inimii și limba mâinilor. dar în mod armonios, adică să gândești ceea ce simți și ceea ce faci; să simți bine ceea ce gândești și ceea ce faci; și să faci bine ceea ce gândești și ceea ce simți. Cele trei limbi, ar monios și împreună! Vă rog fru mos… să nu lăsăm să fie furată dragostea pentru școală” (Papa Francisc, discurs, 10 mai 2014).

Despre ora de religie a afirmat că aceasta „vă permite să fundamentați aceste atitudini de primire, care stau la baza Evangheliei lui Isus Cristos și care, în lumina ei, descoperim că sunt prezente și în alte religii și credințe. În acest fel, veți deveni din ce în ce mai conștienți de bogăția tradiției noastre culturale și religi oase și, în același timp, veți deveni mai deschiși la înțelegere, dialog și întâlnire cu orice ființă umană care profesează convingeri religioase sau principii de viață diferite, pentru a vă ajuta împreună să construiți o lume mai dreaptă și mai pașnică pentru toți”.

VIzITA PAPEI FRANCISC

LA L’AqUILA

Pe 28 august, Papa Francisc a făcut o vizită la L’Aquila, un oraș italian situat la peste 100 de km nord-est de Roma. Vizita pa pei a avut loc cu ocazia celebrării unei tradiții vechi de secole. Această tradiție poartă numele Iertarea Celestiniană.

Papa Francisc a devenit primul papă din ultimii 728 de ani care a deschis Poarta Sfântă a bazilicii din secolul al XIII-lea din L’Aquila, Italia. În timpul unei vizite făcute duminică, 28 august, în orașul situat la peste 100 de km nord-est de Roma, Sfântul Părinte a participat la o tradiție veche de secole, Iertarea Celestiniană, cunoscută în italiană sub numele de Perdonanza Celestiniana. Deschiderea Porții Sfinte a marcat un moment cheie în celebrarea anuală stabilită de Papa Celestin al V-lea în 1294.

Papa Francisc a vizitat catedrala din oraș, care este încă în reconstrucție

după ce a fost grav avariată în timpul unui cutremur din 2009, în care au murit peste 300 de persoane.

Papa a vorbit cu membrii familii lor victimelor cutremurului în piața orașului din fața catedralei, unde în mulțime erau prezenți și deținuți locali.

Papa Francisc s-a deplasat apoi cu papamobilul la Bazilica Santa Maria di Collemaggio din L’Aquila, unde a celebrat o liturghie în aer liber, a re citat rugăciunea Angelus și a deschis Poarta Sfântă. La finalul liturghiei, mulțimea s-a rugat Litania tuturor sfinților și a privit cum Papa Francisc a deschis Poarta Sfântă a bazilicii.

Vă felicit pentru grija cu care ați realizat Capela Amintirii. Amintirea este forța unui popor, și atunci când această amintire este luminată de credință, acel popor nu rămâne prizonier al trecutului, ci merge și merge în prezent îndreptat spre viitor, rămânând mereu alipit de rădă cini și prețuind experiențele tre cute, bune și rele. Şi cu această comoară și aceste experiențe merge înainte! Voi, oameni din L’Aquila, ați demonstrat un ca racter rezistent. Înrădăcinat în tradiția voastră creștină și civică, v-a făcut să rezistați la zgudu irea seismului și să demarați imediat lucrarea curajoasă și răbdătoare a reconstruirii.

Totul trebuia reconstruit: ca sele, școlile, bisericile. dar, voi o știți bine, asta se face împre ună cu reconstruirea spirituală, culturală și socială a comunității civice și a celei ecleziale.

Bula de iertare întocmită de Papa Celestin al V-lea oferă indulgență ple nară tuturor celor care, după ce și-au mărturisit păcatele și s-au căit pentru ele, merg în Bazilica Santa Maria di Collemaggio începând de la Vesperele din ziua de 28 august până la apusul soarelui din ziua de 29 august.

După ce a deschis Poarta Sfântă, Papa Francisc a fost condus pe un scaun cu rotile prin bazilică până la mormântul Papei Celestin al V-lea, unde a petrecut în tăcere un moment de rugăciune în fața relicvelor prede cesorului său papal.

Sursa: catholica.ro

Dacă Biserica este trupul lui Cristos, toată slujirea (ministerium) cuvântului în trupat trebuie să impregneze membrele sale, fiecare din tre ele manifestă o trăsătură a feței lui Cristos slujitor: ar monia acțiunii lor arată lumii frumusețea lui, a celui care „nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pen tru mulți” (Mc 10,45).

PAPA FRANCISC DESPRE SLUjIRILE DIN Biserică

La 15 august, Papa Francisc a adresat o scrisoare cu ocazia aniversării a cincizeci de ani de la apariția scrisorii apostolice în formă de „motu proprio” Ministeria quaedam a Sfântului Paul al VI-lea.

Scrisoarea se adresează episcopilor, preoţilor și diaconilor, persoanelor consacrate și credincioșilor laici.

La începutul scrisorii, Papa Francisc spune că la aniversarea a cincizeci de ani ai scrisorii apos tolice în formă de „motu proprio” Ministeria quaedam a Sfântului Paul al VI-lea apare „oportunitatea de a reflecta din nou asupra temei slu jirilor. În contextul rodnic, dar ne lipsit de tensiuni care a urmat după Conciliul al II-lea din Vatican, acest document a oferit Bisericii o reflecţie semnificativă care nu a avut singurul

rezultat de a reînnoi disciplina refe ritoare la prima tonsură, la ordinele minore și la subdiaconat în Biserica latină, ci a oferit Bisericii o perspec tivă importantă care a avut forţa de a inspira dezvoltări ulterioare”.

În continuare s-a referit la cele două scrisori apostolice în formă de „motu proprio” pe care le-a re dactat în 2021, scrisori care au avut ca temă slujirile instituite. „Prima, Spiritus Domini, din 10 ianuarie 2021, a modificat can. 230 § 1 din Codul de Drept Canonic cu privire la accesul persoanelor de sex femi nin la slujirea instituită a lectoratului

și acolitatului. A doua, Antiquum ministerium, din 10 mai 2021, a in stituit slujirea de catehet.” Suveranul Pontif a mai spus: „Cel mai bun mod pentru a celebra aniversarea semni ficativă de astăzi este tocmai acela de a continua să aprofundăm reflec ţia despre slujiri pe care a început-o Sfântul Paul al VI-lea.”

Sfântul Părinte consideră că „tema este de importanţă funda mentală pentru viaţa Bisericii: de fapt, nu există comunitate creștină care să nu exprime slujiri. Scrisorile pauline, și nu numai ele, mărturisesc asta pe larg. Atunci când Apostolul Paul se adresează Bisericii care este în Corint, imaginea pe care o schi ţează cuvintele sale este aceea a unei comunităţi bogate în carisme (1Cor 12,4), în slujiri (1Cor 12,5), în ac tivităţi (1Cor 12,6), în manifestări (1Cor 12,7) și în daruri ale Duhului (1Cor 14,1.12.37). Varietatea terme nilor folosiţi descrie o ministeriali tate răspândită, care se organizează pe baza a două fundamente sigure: la originea fiecărei slujiri este me reu Dumnezeu care cu Duhul său

Sfânt lucrează totul în toţi (cf. 1Cor 12,4-6); finalitatea fiecărei slujiri este mereu binele comun (cf. 1Cor 12,7), edificarea comunităţii (cf. 1Cor 14,12). Fiecare slujire este o chema re a lui Dumnezeu pentru binele comunităţii.

Aceste două fundamente permit comunităţii creștine să organizeze varietatea slujirilor pe care Duhul le trezește în raport cu situaţia concre tă în care ea trăiește. Această organi zare nu este un fapt pur funcţional, ci este, mai degrabă, un discernă mânt comunitar atent, în ascultarea a ceea ce Duhul sugerează Bisericii, într-un loc concret și în momentul prezent al vieţii sale. Avem exem ple iluminante ale acestui discernă mânt în Faptele Apostolilor, chiar cu privire la structuri ministeriale, adică grupul celor doisprezece, tre buind să se îngrijească de înlocuirea lui Iuda (Fap 1,15-26), și cel al celor șapte, trebuind să rezolve o tensiu ne comunitară care s-a creat (Fap 6,1-6). Fiecare structură ministeria lă care se naște din acest discernă mânt este dinamică, vie, flexibilă ca acţiunea Duhului: în ea trebuie să se înrădăcineze tot mai profund, ca să nu riște ca dinamismul să devină confuzie, vivacitatea să se reducă la improvizaţie extemporală, flexibi litatea să se transforme în adaptări arbitrare și ideologice”.

Mai departe, Papa Francisc a ară tat că „Sfântul Paul al VI-lea, apli când învăţăturile conciliare, a făcut în Ministeria quaedam un adevărat discernământ și a indicat direcţia pentru a putea continua drumul. De fapt, primind instanţele multor pă rinţi conciliari, a revizuit practica aflată în vigoare adaptând-o la exi genţele acelui moment și a recunos cut Conferinţelor Episcopale posibi litatea de a cere Scaunului Apostolic instituirea acelor slujiri considerate

necesare sau foarte utile în regiunile lor”.

În scrisoare se mai spune: „Principiile amintite mai sus, bine înrădăcinate în Evanghelie și insera te în contextul mai amplu al eclezi ologiei Conciliului Vatican II, sunt fundamentul comun care ne permi te să găsim, stimulaţi de ascultarea concreteţii vieţii comunităţilor ecle ziale, care sunt slujirile care edifică Biserica aici și acum. Ecleziologia de comuniune, sacramentalitatea Bisericii, complementaritatea preo ţiei comune și a preoţiei ministeriale, vizibilitatea liturgică a fiecărei slujiri sunt principiile doctrinale care, ani mate de acţiunea Duhului, fac armo nioasă varietatea slujirilor.

Dacă Biserica este trupul lui Cristos, toată slujirea (ministerium) cuvântului întrupat trebuie să im pregneze membrele sale, fiecare din tre ele manifestă o trăsătură a feţei lui Cristos slujitor: armonia acţiunii lor arată lumii frumuseţea lui, a celui care «nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viaţa ca răscum părare pentru mulţi» (Mc 10,45).”

Mai departe, Sfântul Părinte a tra tat despre problema slujirilor bap tismale, care „atinge diferite aspecte care desigur trebuie luate în conside rare: terminologia folosită pentru a indica slujirile, fundamentul lor doc trinal, aspectele juridice, diferenţele și relaţiile între fiecare dintre slujiri, valoarea lor vocaţională, parcursuri le formative, evenimentul instituitor care abilitează la exercitarea unei slu jiri, dimensiunea liturgică a fiecărei slujiri. Chiar și numai din această listă sumară ne dăm seama de complexi tatea temei. Desigur, trebuie continu at să se aprofundeze reflecţia despre toate aceste nuclee tematice: totuși, dacă ar trebui să pretindem că le de finim și că le rezolvăm pentru a pu tea trăi după aceea ministerialitatea,

foarte probabil nu vom reuși să mer gem prea departe. Așa cum am amin tit în Evangelii gaudium (nr. 231-233), realitatea este superioară ideii și «în tre cele două trebuie să se instaureze un dialog constant, evitând ca ideea să ajungă să se separe de realitate» (nr. 231)”.

Papa Francisc s-a mai referit și la un alt principiu amintit, într-un alt context, în Evangelii gaudium (nr. 222): „Timpul este superior spaţiului. Mai mult decât obsesia rezultatelor imediate în rezolvarea tuturor tensi unilor și clarificarea fiecărui aspect, riscând astfel să se cristalizeze proce sele și, uneori, să se pretindă oprirea lor (cf. Evangelii gaudium, nr. 223), trebuie să însoţim acţiunea Duhului Domnului, înviat și înălţat la cer, care «i-a dat pe unii ca apostoli; pe alţii, ca profeţi; pe alţii, ca evangheliști; pe al ţii, ca păstori și învăţători pentru de săvârșirea sfinţilor în vederea lucră rii slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desă vârșit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos» (Ef 4,11-13).”

Suveranul Pontif a mai spus despre Ministeria quaedam că „a deschis ușa pentru reînnoirea experienţei minis terialităţii credincioșilor, renăscuţi din apa Botezului, întăriţi de pecetea Duhului, hrăniţi de Pâinea vie cobo râtă din cer”.

În încheiere, și-a exprimat dorința ca „în lunile următoare, în modalită ţile care vor fi definite, să demarez un dialog despre temă cu Conferinţele Episcopale, pentru a putea împărtăși bogăţia experienţelor ministeriale pe care Biserica le-a trăit în acești cinci zeci de ani fie ca slujiri instituite (lec tori, acoliţi și, numai recent, cateheţi), fie ca slujiri extraordinare și de fapt”.

Citiți scrisoarea integral pe arcb.ro

duminică, 4 sep tembrie a avut loc în Parohia Sfântul Ioan de Capistrano din Târgu jiu Sfânta Liturghie de instalare a noului paroh, părintele Iosif Balint. Au concele brat părintele Francisc Trefaș, paroh emerit, precum și părintele Emil Moraru, care a rostit predica.

țEPEș VODĂ (BRĂILA)

PS Cornel damian, Episcop auxiliar de București, a fost pre zent la hramul bisericii Înălțarea Sfintei Cruci din Țepeș Vodă (Brăila), pe 14 septembrie, pre dica fiind ținută de pr. Adrian Cojoc.

Inaugurarea noului an pastoral

Pe 15 septembrie a avut loc inau gurarea Anului Pastoral 2022-2023 în Arhidieceza Romano-Catolică de București.

PELERINAj LA CIOFLICENI

duminică, 11 septem brie, în Parohia Înălțarea Sfintei Cruci, „Izvorul Rece” din Craiova, a avut loc celebrarea anti cipată a hramului, în ca drul unei Sfinte Liturghii prezidate de ÎPS Aurel Percă, alături de care au concelebrat pr. gabriel Popa, pr. Liviu Narcis Matieș, pr. Virgil Susanu și pr. paroh Valerian dumea.

Inaugurarea noul an pastoral a fost marca tă prin întâlnirea membrilor Consiliului prezbiteral și a responsabililor cu diferite oficii pastorale din Curia Arhiepiscopală, sub conducerea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și a PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București.

Tema anului pastoral propune redescope rirea sacramentelor de vindecare, Ungerea bolnavilor și Spovada, precum și a sacra mentelor de slujire a comuniunii, Preoția și Căsătoria. În centrul discuțiilor s-au aflat și câteva inițiative pastorale pentru laici și pen tru preoți, indicații administrative, cele trei procesiuni anuale, pelerinajul marian de la Ciofliceni. S-a mai subliniat și importanța co laborării în comunitățile parohiale între di feritele asociații, mișcări și grupuri de laici. S-a stabilit ca procesiunea în cinstea Sfântului Ioan Paul al II-lea să aibă loc pe 9 octombrie.

Pe 10 septembrie a avut loc pelerinajul familiilor la mănăstirea de la Ciofliceni.

T otodată cu această ocazie s-a încheiat în mod oficial Anul „Familia Amoris laetitia”. Acest an special dedicat familiei, propus de Papa Francisc, a început pe 19 mar tie 2021 și s-a încheiat la data de 25 iunie 2022.

La pelerinaj au fost prezen te numeroase familii, însoțite de mai mulți preoți, persoane con sacrate, cărora li s-au alăturat un mare număr de copii și tineri, elevi la Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif”. Pelerinajul a par curs Baloteștiul, satul Dumbrava, apoi prin pădure și după patru ore de mers s-a încheiat la Sanctuarul Fraţilor Carmelitani desculţi, prin Sfânta Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă.

AdMINISTRAREA MIRULUI LA NĂVOdARI

Duminică, 4 septembrie, 14 candidați din parohia din năvodari au primit Sacramentul Sfântului Mir prin mâinile ÎPS Aurel Percă.

Cei 14 candidați din Parohia Fericitul Ieremia Valahul au primit sacramen tul Sfântului Mir în cadrul Sfintei Liturghii prezidate de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, alături de care au concelebrat pr. Gabriel Popa, pr. Nicolaie Farcaș, pr. Liviu Matieș, pr. paroh Florin Bordeuș. La predică, ÎPS Aurel Percă a scos în evidenţă importanţa acestui moment pentru cei care îl primesc pe Duhul Sfânt în sacramentul Mirului. Apoi a avut loc ritualul administrării Mirului.

TâRGU JIU

CRAIOVA

șTIRI ARCB

Pr. Anton Demeter în Capela Institutului Franciscan

A fost celebrată o Sfântă Liturghie în capela Institutului Franciscan din Roman, unde au fost mutate osemintele pr. Anton demeter.

Pe 15 septembrie, printr-o

Sfântă Liturghie celebra tă în capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, s-a mar cat depunerea osemintelor slujito rului lui Dumnezeu preot Anton Demeter în cripta pregătită în inte riorul capelei institutului.

Osemintele pr. Demeter au fost deshumate din cimitirul „Eternitatea” din Roman, unde fu sese îngropat la 23 decembrie 2006. S-a născut la 17 septembrie 1925 și a trecut la Domnul la 20 decembrie 2006. A slujit ca preot 53 de ani, fi ind hirotonit pe 29 iunie 1953.

Slujitorul lui Dumnezeu preot Anton Demeter a murit în faimă de sfinţenie. Cauza sa de beatificare

MADAGASCAR

protecție pentrU PERSOANELE ALbINOASE

În Madagascar au luat amploare atacurile împotriva persoanelor afectate de albinism. Numeroase cazuri de răpire și de asasinate, din cauza unor mituri sau credințe. Majoritatea victimelor sunt copii, dar sunt vizate și femeile și bă trânii. Experți ai Națiunilor Unite, preocupați de această situație, au făcut apel la autoritățile malgașe pentru a intensifica eforturile de a proteja persoanele atinse de albi nism din această țară. Acestea tră iesc într-o frică permanentă.

a fost deschisă în anul 2016 de către Provincia Fraţilor Minori Conventuali din România, împre ună cu Episcopia Romano-Catolică de Iași, iar în prezent se află la Dicasterul pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican.

Site-ul cauzei de beatifica re și canonizare a slujitorului lui Dumnezeu preot Anton Demeter este www.antondemeter.ro.

COLUMBIA

săptămânA PENTRU PACE

Între 4 și 11 septembrie s-a desfășurat Săptămâna pentru Pace, aflată la a 35-a ediție. Acest eveniment are loc în fiecare an în Columbia și este inițiativa Conferinței Episcopale și a altor organizații. Pentru anul în curs, obiecti vul a fost valorizarea diferitelor te ritorii din țara marcată de violență și trafic. Organizatorii au salutat eforturile Comisiei Adevărului și ale guvernului ales recent, care și-a exprimat deschiderea pentru pace, dialog și căutarea consensului.

Pe 9 septembrie s-a celebrat în catedrala din Lugoj deschiderea anului catehetic 2022-2023.

elevii conduși de sr. Valentina Hădărău OSBM au purtat în procesiune Sfânta Cruce, lumânări aprinse, Biblia, cate hismele, manualele școlare ș.a., care au fost așezate pe o măsu ţă, iar după oficierea slujbei de Te Deum, au fost sfințite prin stropire cu apă sfințită.

Elevilor li s-a oferit ocazia să se spovedească, iar apoi s-au împărtășit, cerând ajutor, lu mină și binecuvântare pentru noul an școlar. Tinerii și copiii greco-catolici din Lugoj parti cipă la orele de religie care sunt ținute în timpul anului școlar de către sr. Valentina OSBM în fiecare sâmbătă.

UCRAInA

VIzITA CARDINALULUI KONRAD KRAjEwSKI

Cardinalul Konrad Krajewski, pre fectul dicasterului pentru Slujirea Carității, face, pentru a patra oară de la începutul războiului, o vizi tă în Ucraina pentru a vizita și a susține diferitele comunități de credincioși, preoți și persoane consacrate, și pe episcopii lor care continuă să rămână în locurile slu jirii lor, în ciuda pericolelor războ iului. Cardinalul călătorește cu un minibuz care apoi este donat pen tru a fi folosit pentru distribuirea de ajutoare pentru săraci.

MESAJE

Mesajul Sfântului părinte papa Francisc

pentrU ZiUA mondiAlă A misiUnilor 2022

pe care trebuie să-l mărturisim și a cărui viață trebuie s-o împărtășim. Misionarii lui Cristos nu sunt trimiși să se comunice pe ei înșiși, să arate calitățile și capacitățile lor convin gătoare sau talentele lor manageri ale. În schimb au onoarea preaînal tă de a-l oferi pe Cristos, în cuvinte și acțiuni, anunțând tuturor Vestea Bună a mântuirii sale cu bucurie și sinceritate, ca primii apostoli”, se mai precizează în mesaj.

Vorbind despre „adevăratul mar tor”, Papa Francisc a spus că acesta este „martirul”, „cel care își dă viața pentru Cristos, restituind darul de sine însuși pe care l-a oferit el”.

În acest an, pe 23 octombrie se celebrează a XCVI-a Zi Mondială a Misiunilor. Cu această ocazie, Sfântul Părinte a redactat un mesaj care are drept moto un verset din cartea Faptele Apostolilor: „Îmi veți fi martori” (1,8). La începutul mesajului, a spus că aceste cuvinte reprezintă par te din ultimul „colocviu al lui Isus Înviat cu discipolii săi, înainte de a se înălța la cer, așa cum este descris în Faptele Apostolilor: «Însă, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pă mântului» (1,8)”. A precizat apoi că „aceasta este și tema Zilei Mondiale a Misiunilor 2022, care ca întotdeau na ne ajută să trăim faptul că Biserica este prin natura sa misionară”. De asemenea, a mai spus că anul aces ta se aniversează câteva evenimente importante „pentru viața și misiunea Bisericii”: întemeierea Congregației de Propaganda Fide – astăzi Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor – cu 400 de ani în urmă;

cu 200 de ani în urmă, întemeierea Operei „Sfântul Apostol Petru”, iar cu 100 de ani în urmă acestea au obținut recunoașterea de „pontificale”.

Mesajul Sfântului Părinte s-a oprit „asupra a trei expresii-cheie care re zumă cele trei fundamente ale vieții și misiunii discipolilor: «Îmi veți fi martori», «până la marginile pă mântului» și «veți primi o putere de la Duhul Sfânt»”.

Referindu-se la prima expresie, „îmi veți fi martori”, Papa Francisc a spus că toți creștinii sunt chemați să-l mărturisească pe Cristos.

Suveranul Pontif a subliniat faptul că „ucenicilor li se cere să trăiască viața personală în cheie de misiune: sunt trimiși de Isus în lume nu numai pentru a face misiunea, ci și mai ales pentru a trăi misiunea încredințată lor; nu numai pentru a da mărturie, ci și mai ales pentru a fi martori ai lui Cristos”. „Esența misiunii este măr turisirea lui Cristos, adică a vieții, a pătimirii, a morții și a învierii din iubire față de Tatăl și față de ome nire. Cristos, Cristos înviat, este Cel

Papa a mai scos în evidență faptul că „este fundamentală, pentru trans miterea credinței, mărturia de viață evanghelică a creștinilor. Pe de altă parte, rămâne la fel de necesară mi siunea de a vesti persoana sa și mesa jul” lui Cristos. Apoi a redat cuvinte le Papei Paul al VI-lea: „Da, este me reu indispensabilă predicarea, aceas tă proclamare verbală a unui mesaj. […] Cuvântul rămâne mereu actu al, mai ales atunci când este purtă tor al puterii lui Dumnezeu. Pentru aceasta rămâne încă actuală axioma Sfântului Paul: «Credința depinde de predicare» (Rom 10,17): întocmai Cuvântul ascultat duce la credință”.

În continuare a spus: „În evan ghelizare, exemplul de viață creștină și vestirea lui Cristos merg împreu nă. Această mărturie completă, coe rentă și bucuroasă a lui Cristos va fi cu siguranță forța de atracție pentru creșterea Bisericii și în al treilea mile niu. De aceea îndemn pe toți să reia curajul, franchețea, acea parrhesia a primilor creștini, pentru a-l mărtu risi pe Cristos cu cuvinte și fapte, în fiecare ambient al vieții.”

Referindu-se la a doua expre sie, „până la marginile pământului”,

Papa Francisc a spus că misiunea de evanghelizare universală are o actu alitate perenă.

Pornind de la un verset din Faptele Apostolilor care arată unde sunt trimiși ucenicii, și anume „în Ierusalim, în toată Iudeea și Samaria și până la marginile pământului” (Fap 1,8), Papa Francisc a arătat că „Faptele Apostolilor ne relatea ză această mișcare misionară: ea ne dă o imagine foarte frumoasă a Bisericii «în ieșire» pentru a împlini vocația sa de a-l mărturisi pe Cristos Domnul, orientată de Providența di vină prin circumstanțele concrete ale vieții. De fapt, primii creștini au fost persecutați la Ierusalim și de aceea s-au răspândit în Iudeea și Samaria și l-au mărturisit pe Cristos peste tot (cf. Fap 8,1.4)”.

Și a continuat: „Ceva asemănător se mai întâmplă în timpul nostru. Din cauza persecuțiilor religioase și a situațiilor de război și violență, mulți creștini sunt constrânși să fugă din țara lor spre alte țări. Suntem recunoscători acestor frați și surori care nu se închid în suferință, ci îl mărturisesc pe Cristos și iubirea lui Dumnezeu în țările care îi primesc. De fapt, experimentăm tot mai mult cum prezența credincioșilor din di ferite naționalități îmbogățește fața parohiilor și le face mai universale, mai catolice. Prin urmare, îngrijirea pastorală a migranților este o acti vitate misionară care nu trebuie ne glijată, care va putea să-i ajute și pe credincioșii locali să redescopere bucuria credinței creștine pe care au primit-o.”

Vorbind despre indicația „până la marginile pământului”, Papa Francisc a spus că aceasta „va tre bui să-i interogheze pe discipolii lui Isus din orice timp și va trebui să-i stimuleze mereu să meargă dincolo de locurile obișnuite pentru a duce

mărturia despre el. În pofida tutu ror facilităților datorate progreselor modernității, există și astăzi zone ge ografice în care încă n-au ajuns misi onarii martori ai lui Cristos cu Vestea Bună a iubirii sale. În acest sens, mi siunea va fi mereu și missio ad gen tes, așa cum ne-a învățat Conciliul al II-lea din Vatican, pentru că Biserica va trebui să meargă mereu dincolo, dincolo de propriile granițe, pen tru a mărturisi tuturor iubirea lui Cristos. În această privință aș vrea să amintesc și să mulțumesc atâtor mi sionari care și-au dedicat viața pen tru a merge «dincolo», întrupând ca ritatea lui Cristos față de atâția frați și surori pe care i-au întâlnit”.

Vorbind despre a treia expresie, „veți primi putere de la Duhul Sfânt”, Suveranul Pontif a spus că trebuie să ne lăsăm mereu întăriți și conduși de Duhul Sfânt.

Luând ca punct de reper verse tul din Faptele Apostolilor: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori” (Fap 1,8), Sfântul Părinte a subliniat faptul că „după coborârea Duhului Sfânt asupra discipolilor lui Isus a avut loc prima acțiune de a-l mărturisi pe Cristos, mort și înviat, cu o vestire kerigmatică, așa-numitul discurs misionar al Sfântului Petru adresat locuitorilor din Ierusalim. Așa începe era evanghelizării lumii din partea discipolilor lui Isus, care erau înainte slabi, fricoși, închiși. Duhul Sfânt i-a întărit, le-a dat curaj și înțelepciune pentru a-l mărturisi pe Cristos în fața tuturor”.

Mai departe a arătat necesitatea inspirației și a ajutorului Duhului Sfânt, fără de care „niciun creștin nu va putea să dea mărturie deplină și genuină despre Cristos Domnul”. Astfel, „fiecare discipol misionar al lui Cristos este chemat să recunoască

importanța fundamentală a acțiunii Duhului, să trăiască împreună cu el în cotidian și să primească în mod constant forță și inspirație de la el. Mai mult, chiar atunci când ne simțim obosiți, nemotivați, rătăciți, să ne amintim să recurgem la Duhul Sfânt în rugăciune, care are un rol fundamental în viața misionară, pentru a ne lăsa răcoriți și întăriți de el, izvor divin inepuizabil de noi energii și al bucuriei de a împărtăși cu alții viața lui Cristos Așa este Duhul adevăratul protagonist al mi siunii: el dăruiește cuvântul potri vit la momentul potrivit în modul potrivit”.

În continuare, Papa Francisc a amintit aniversările misionare din acest an, vorbind despre instituirea Sfintei Congregații de Propaganda Fide, în 1622, și de Asociația Răspândirii Credinței, întemeiată în urmă cu 200 de ani de Pauline Jaricot. De asemenea, i-a mai amin tit pe episcopul francez Charles de Forbin-Janson, care a început Opera Copilăriei Sfinte, pe Jeanne Bigard, care a dat viață Operei „Sfântul Apostol Petru”, pe Fericitul Paolo Manna, care a întemeiat actuala Uniune Misionară Pontificală.

Sfântul Părinte a încheiat mesa jul său spunând: „Continui să visez Biserica în întregime misionară și o nouă perioadă a acțiunii misiona re a comunităților creștine. Și repet dorința lui Moise pentru poporul lui Dumnezeu aflat pe cale: «De-ar fi tot poporul lui Dumnezeu profeți!» (Num 11,29). Da, de-am fi noi toți în Biserică ceea ce suntem în virtutea botezului: profeți, martori, misionari ai Domnului! Cu forța Duhului Sfânt și până la marginile pământului.”

Citiți mesajul integral pe magisteriu.ro

Scrutând rapid istoria, pu tem afirma fără ezitare că nu a existat niciodată în isto rie o singură civilizație care să nu se raporteze în mod autentic la religios și la sacru. În pofida afirmațiilor contra re, religia nu reprezintă un anume moment al istoriei, ci o componentă esențială a naturii omului.

lumini și umbre ale pluralismului religios (I)

Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

Scrutând rapid istoria, pu tem afirma fără ezita re că nu a existat nicio dată în istorie o singură civilizație care să nu se raporteze în mod autentic la religios și la sacru. În pofida afirmațiilor contrare, re ligia nu reprezintă un anume mo ment al istoriei, ci o componentă esențială a naturii omului, o di mensiune constitutivă a ființei sale (Cf. Card. Paul Poupard, Credință și cultură la cumpăna dintre milenii, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2017, p. 14).

Dar să fie oare o tematică lipsită cu adevărat de actualitate, de vreme ce modernitatea s-a construit toc mai pe secularizare? Nu s-a definit ea prin renunțarea la religie drept cadru de civilizație, cheie de inter pretare a lumii? Dar ce a adus aceas tă dorință de secularizare altceva decât „negativitate”? Din păcate, în

aceste ape tulburi angajarea spiri tuală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic.

În lumea modernității noastre târzii, în lumea postmodernă a tu turor pluralismelor și fărâmițărilor – observabile în teren și mai ales în tărite, impuse conștiințelor prin teo retizări abundente –, religia și voci le lor nu mai sunt decât niște actori printre mulți alții. Gândirea creștină și gândirea interesată de spiritu al în genere au însă o nouă temă de meditat, sau o temă care nu s-a mai pus, probabil, cu aceeași acuitate din timpul Antichității târzii. Niciodată de atunci încoace, diversitatea re ligioasă nu a mai fost, ca astăzi, o problemă internă a Europei (Anca Manolescu, Europa și întâlnirea reli giilor. Despre pluralismul religios con temporan, Polirom, Iași 2005, p. 13).

Astăzi are loc o „pluraliza re culturală a religiosului” (Anca

Manolescu, Europa și întâlnirea reli giilor, p. 14). Religiile au ieșit fiecare din incinta grupului care le practica și sunt accesibile, acceptate, comu nicate, din punct de vedere cultu ral ori spiritual, în spațiul comun al societății, în spațiul public.

Apoi apare o altă problemă, una de mentalitate. Există o importan tă schimbare de atitudine față de această diversitate religioasă. Crește rapid numărul celor dispuși să recu noască legitimitatea și consistența altor forme și tradiții religioase de cât cea la care ei aderă: „Nimeni nu poate închide ochii asupra existenței altor concepții despre lume. Nimeni nu-și poate considera propria tradiție drept singura adevărată” (Miklos Tomka, „Le morcellement du monde empirique moderne” în Concilium, Éditions Beauchesne, iu nie 1997, nr. 271, p. 24).

Vom vedea împreună în continu area din numărul următor cum se poziționează și care este răspunsul Bisericii în fața acestui pluralism religios.

Pagini realizate de Centrul diecezan pentru Pastorația Tineretului

UN NOU îNCEPUT

Ce facem, o luăm de la ca păt? Începem din nou?

Bine te-am regăsit, drag tânăr cititor!

Elevii au început anul școlar de patru săptămâni, studenții reiau cursurile în această lună, practic ne aflăm în pragul unui nou început. Sper că te găsesc cu gânduri pozi tive și dornic de a începe cu dreptul acest început!

Desigur, privind „în zare”, poa te părea un drum lung și cu mult de lucru. Dar nu te descuraja! Perspectiva de viitor poate fi alta și chiar am o propunere pentru tine, indiferent care este condiția ta (elev/student) în aceste momente. Haide să observăm împreună o per spectivă care chiar să ajute.

Pentru început, fă primul pas, în cepe acest drum nou! Nu-ți fie tea mă de ce va urma! Lao Zi, un filosof din Orient, afirma: „O călătorie de o sută de mile începe cu primul pas.” Odată ce vei începe, vei observa că drumul nu e chiar atât de greu cum părea la început.

Apoi, evită perfecționismul. Continuă fără a aștepta ca totul să fie

perfect. Vei avea posibilitatea ca, pe parcurs, să ajustezi ceea ce nu merge. Te poți adapta după circumstanțe.

Trei: pregătește-ți puțin drumul și aprovizionează-te cu ceea ce ai ne voie pentru a putea susține „călăto ria” ta atunci când vor apărea pro vocări. Fă un inventar al resurselor tale interioare și exterioare. Patru: dorește-ți sincer să mergi pe acest drum. Contează mult să ai o stare de spirit bună, care să-ți mențină tonu sul ridicat. Cinci: nu-ți fie teamă să dai greș. Dacă se va întâmpla ca pri mele rezultate să nu fie cele așteptate, rămâne totuși experiența dobândită. Va fi timpul pentru ajustări. Iar ca bonus: (de fapt, de aici se începe) fă echipă cu Isus. Povestește-i despre proiectul tău și cere-i să te binecu vânteze. Sunt șanse mari chiar să te însoțească! Nu vei fi singur în aceas tă călătorie, Domnul te va însoți. Împreună cu el, parcursul tău va fi mai sigur!

Îți doresc un an nou școlar/uni versitar binecuvântat!

Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Ce eSTe harul?

este un dar supranatural de la dumnezeu, dat oa menilor prin duhul Sfânt. Catehismul Bisericii Catolice face distincția între harul lucrător și harul sfințitor. Aș spune că harul sfințitor este cel de zile mari, când primim Botezul sau mer gem la Spovadă. În plus, cu el, dumnezeu face minuni, pentru că ne vindecă de pă catele noastre și ne cheamă mereu la convertire. Harul lucrător este cel de fiecare zi, prin care dumnezeu ne lumi nează mintea și ne întărește voința ca să facem binele. Şi cred că este important să fim foarte atenți, pentru că aici se întărește colabora rea noastră cu duhul Sfânt. Thomas Merton spunea că „harul ne este acordat în mod proporțional cu starea noastră pregătită de a-l pri mi. Trebuie doar să creăm condițiile pentru ca harul să mijlocească și să ne dispu nem pentru a-l primi”. Iar Ted dunn spune că „harul vine și chemat și nechemat, fie că suntem conștienți de asta sau nu”.

Twitter: @Pontifex

Eforturile noastre nu sunt de ajuns pentru vindecare și recon ciliere, avem nevoie de harul lui Cristos și de înțelepciunea blândă și puternică a Duhului. (Papa Francisc)

Să cerem în rugăciune ha rul să știm să primim mereu harul care ne-a fost pregătit.

Sr. gabriela Lungu fcj

TINERII ÎntreABă

tinerii arhidiecezei și realitatea sinodală

Exact acum un an, în Catedrala Sfântul Iosif din București, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Mtropolit de București Aurel Percă deschidea cu mare solemnitate Sinodul Bisericii Romano-Catolice – faza locală, sub motoul „Să mergem împreună”. Dacă ar fi să privim retrospectiv și să facem un examen de sinceritate, puțini dintre noi, tinerii, înțelegeam la acea vreme însemnătatea acestei celebrări, ce impact va avea asupra noastră, dacă ne afectează sau nu, ori în ce măsură...

Pentru a ne lămuri și a trăi bine acest timp al Bisericii, echipa si nodală a inițiat o serie de activități menite să îi ajute pe tineri în acest parcurs. Cu speranța că nu vă sunt străine și că în acest fel vă trezim amintiri frumoase, le voi enumera: întâlnirea în mediul online cu tema „Sinodul, tinerii și sacramentele”, două cateheze propuse grupurilor

parohiale de tineri, una pentru tim pul Postului Mare, cealaltă pentru Timpul Pascal; fișa consultativă –un spațiu virtual în care fiecare tâ năr doritor a avut posibilitatea să își exprime opiniile și propunerile re feritoare la Biserica lui Cristos, care este și Biserica noastră, a tuturor și a fiecăruia în parte. Duhul Sfânt a suflat și de data aceasta, căci însu mând evenimentele mai sus aminti te, am adunat un coș bogat de roa de: păreri, propuneri, așteptări și experiențe împărtășite, care nu au făcut altceva decât să îmbogățească inima, mintea și sufletul celor care au participat. Mai mult, tot acest material se regăsește în sinteza națională. Pusă împreună cu sinte za conferințelor episcopale din toa te țările lumii, va alcătui documen tul de bază, în ședințele de lucru din cadrul Sinodului Extraordinar al Episcopilor, din anul 2023, dorit de Sfântul Părinte Papa Francisc.

(Destul de „mișto” că părerea, ori propunerea ta ajunge să fie discuta tă la Vatican de însuși Papa cu întreg clerul episcopal, nu?) Acest lucru ne arată un fapt deloc mărunt: în fața Bisericii, ca și în ochii Domnului, tu, tinere, ești important! Glasul tău contează!

Cu ce am rămas, parcurgând acest drum sinodal?

Sinodul nu își propune să refor meze din temelii Biserica RomanoCatolică, nici nu este o aliniere a instituției la noile tendințe seculare ale vremii, nici nu schimbă doctrina Bisericii și nici nu adaugă o virgu lă Magisteriului actual. În schimb, dacă prin activitățile propuse am reușit să trezim un freamăt după Cer, să animăm o inimă amorțită, să limpezim o conștiință, să readu cem în atenția unora importanța identității creștin-catolice, ori să sporim credința unui suflet tânăr, putem spune la finalul acestei faze locale a sinodului: „Mulțumim! Slavă Ție, Doamne!”

Andreea Vochin, Secretar și reprezentantul tinerilor în Comisia diecezană sinodală

imAgine, Un gând

„Începutul anului pasto ral marchează pentru toți creștinii începutul unui nou an, în care cu toții ne deschidem su fletul în fața lui Isus și primim cu onoare invitația de a parcur ge alături de El acest drum. Ce își dorește Isus de la noi? Ca drumul pe care alegem să îl parcurgem să fie unul presărat cu momen te frumoase, pline de bunătate și dăruire de sine. El ne primește cu brațele deschise la începutul acestui an pastoral și ne deschi de atât calea, cât și sufletul spre

deciziile cele mai potrivite în noua noastră călătorie.”

Andreea Lazăr

reFlecție

ESTE SCRIS îN STELE

Vă promit că am descoperit o nouă metodă funcțională de a prezice cum vă va merge ziua, ba zată pe numărul de înmatriculare al celei mai apropiate mașini de locul unde v-ați născut. Voi crea un site cu abonament la preț de promoție, pe care voi publica pro gnoza zilnică.

Nu crede nimeni, nu? Ce trea bă are o plăcuță cu destinul nos tru? Nu-i așa că, dacă ați auzi pe cineva că dă crezare metodei, ați presupune că este, în cel mai bun caz, naiv?

Și totuși, unii dintre voi apelează la procedee similare pentru a ști cum le va decurge ziua. Există un motiv pentru care încă mai găsim rubrici de horoscop sau articole despre cum putem slăbi în funcție de zodie. Pentru că, dintr-un motiv

straniu, suntem atât de plictisiți de viață, încât nu putem trăi fără spoilere despre viitor. Cumva, trebuie să știm dis-de-dimineață dacă ziua va fi bună sau rea, de parcă nu stă în puterea noastră să o ducem în ce direcție vrem noi.

Vin cu o propunere simplă. În loc să citim despre cât de retrograd este Marte sau despre ascendența lui Mercur în Scorpion, mai bine încercăm să ne facem un plan pe ziua curentă. După rugăciunea de dimineață, putem să ne propunem două obiective simple pentru ziua curentă. Nu trebuie neapărat să fie ceva pompos sau funcțional, poa te să fie ce vrem să mâncăm la o masă sau dacă vrem să ascultăm o melodie, orice lucru care ne poate face ziua mai bună.

Rafael Ropotă

cUrioZități FERICITUL ALbERTO MARVELLI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

știai că:

• S-a născut la Ferrara, la 21 martie 1918, și a fost al doi lea dintre cei șase frați?

• A frecventat Oratoriul sa lezian și Acțiunea Catolică, unde și-a maturizat credința printr-o alegere decisivă: „programul meu se rezumă într-un cuvânt: sfânt”?

• Era un tânăr sportiv și dina mic, căruia îi plăceau toate sporturile: tenisul, voleiul, atletismul, fotbalul, înotul, excursiile pe munte, dar cea mai mare pasiune a lui era bicicleta, și ca mijloc privile giat al apostolatului și al ac tivității sale caritative?

• A reușit, printr-o acțiu ne curajoasă și eroică, să deschidă vagoanele deja sigilate pornite din gara Santarcangelo și să elibere ze bărbații și femeile care trebuiau să ajungă în lagăre le de concentrare?

(5 octombrie)

În perioada 22-25 septembrie 2022, membrii Echipei diece zane s-au întrunit la Pârâul Rece (mănăstirea franciscană „Sfânta Treime”), pentru un timp de lucru și de comuniune, în vede rea pregătirii noului an pastoral.

A devenit deja o tradiție, con struită în ultimii ani, ca Echipa die cezană să se întâlnească într-un loc din exteriorul Bucureștiului, pentru a pregăti programul pastoral și pen tru organizarea internă a grupului. În ultimii ani, acest fapt s-a realizat anual într-o zonă montană, deoa rece s-a dorit îmbinarea utilului cu plăcutul. Pe lângă activitățile de lu cru, importante au fost și momen tele recreative petrecute în mijlocul naturii. S-a dovedit de fiecare dată a fi un timp propice pentru coeziunea grupului.

Acest lucru s-a reușit și în acest an: atât membrii activi, cât și cei

noi care au intrat în echipă au pe trecut un timp frumos împreună. Au avut parte de momente forma tive, spirituale, recreative și de lu cru. Rezultatele vor putea fi obser vate în revista din luna noiembrie, unde vor fi prezentate programul pastoral și noutățile cu care Centrul Diecezan va dori să-i surprindă pe tinerii diecezei.

CDPT

SITE NOU

domeniUl edUcAției

Oficiul pentru Pastorația Școlară și Predarea Religiei în Școli este orga nismul prin care Episcopia RomanoCatolică de Iași acționează pentru a crea o pastorație școlară unitară, oferind instrumente de studiu, de muncă și de informare cu privire la situația școlilor sau grădinițelor din dieceză, promovând valori le de inspirație creștină în mediul școlar. Site-ul oficial este www. educatiecatolica.ro, unde se pot obține informații despre realitatea educațională a diecezei de Iași.

PR. MIKE SChMITz –UN NOU PODCAST

În data de 1 ianuarie 2023, pr. Mike Schmitz va lansa un nou podcast, intitulat „Catehismul într-un an”. Pe parcursul celor 365 de zile ale anu lui 2023, pr. Mike va citi întregul Catehism al Bisericii Catolice și va oferi „explicații, perspective și pre cizări” pe marginea celor prezentate în fiecare episod. Noul podcast poa te fi urmărit gratuit pe toate platfor mele de streaming, precum și pe aplicația de rugăciune Hallow. Mai multe detalii: www.catholicnewsa gency.com / 2 iulie 2022.

Domnul i-a zis lui Iosue: ,,Astăzi voi începe să te înalţ înaintea între gului Israel ca să ştie că aşa cum am fost cu Moise, tot aşa sunt cu tine. Porunceşte-le preoţilor care duc arca alian ţei: «Când veţi ajunge la margi nea apelor Iordanului, să rămâ neţi la Iordan!»” Iosue le-a zis fiilor lui Israel: ,,Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru, când va alunga dinaintea voastră pe canaaneeni, pe hetei, pe hevei, pe ferezei, pe gherghesei, pe amorei şi pe iebusei. Acum, lu aţi doisprezece bărbaţi din tri burile lui Israel; câte un bărbat din fiecare trib! Când tălpile pi cioarelor preoţilor care poartă

arca alianţei Domnului între gului pământ vor intra în apele Iordanului, apele se vor despăr ţi: cele care curg, de apele din partea de sus, care vor sta ca un dig”.

Când poporul a ieşit din cor turile lor ca să treacă Iordanul, preoţii care duceau arca ali anţei erau înaintea poporului. Când preoţii care duceau arca au ajuns la Iordan şi când pi cioarele preoţilor care duceau arca s-au afundat în marginea apei – căci Iordanul era plin până peste maluri în zilele se cerişului – apele Iordanului care coborau de sus s-au adunat ca într-un dig până foarte depar te, la Adam, iar cele care co borau către marea din Arabah,

Marea Sărată, au secat com plet. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. Preoţii care duceau arca alianţei Domnului s-au oprit pe uscat în mijlocul Iordanului şi tot Israelul a trecut pe uscat până când tot poporul a termi nat de trecut Iordanul.

pentru o căsătorie trainică

La 15 iunie, dicasterul pentru Laici, Familie și Viață punea la îndemâna păstorilor Bisericii, a laicilor angajați în pastorație și a tuturor credincioșilor documentul intitulat „Itinerare catehumenale pentru viața de căsătorie”.

Text: Pr. Fabian Măriuț

La apariţia documentului, atenția presei profane era îndreptată aproape exclusiv asupra propunerii ca tinerii să se pregătească pentru intrarea în căsătorie practicând virtutea curăţi ei, ca și cum aceasta ar fi o noutate.

Creșterea numărului căsătoriilor lovite de nulitate, a celor lipsite de profunzime și consistenţă din cauza abordării superficiale a importanţei sacramentului Căsătoriei, a celor incapabile să stea în picioare la in evitabilele încercări și crize, dar și suferinţele și rănile provocate de fa limentele în căsătorie constituie un serios motiv ca Biserica să reflecteze asupra pregătirii la căsătorie.

Punctul nodal al textului magis terial privește pregătirea la viaţa de căsătorie (preparation for a marriage) și nu doar pregătirea pentru

nuntă (preparation of a wedding). Adeseori cursurile pentru logodnici sunt doar o pregătire pentru ziua nunţii. De aceea papa cere schimba rea care să plece de la a dedica mai mult timp pregătirii. Dacă pentru pregătirea candidaţilor la preoţie se acordă mai mulţi ani, pentru pregă tirea celor care vor să îmbrăţișeze căsătoria se acordă doar câteva săp tămâni. Așa că acelora care alcătu iesc majoritatea credincioșilor, care sunt păstrătorii și transmiţătorii vieţii, care au grijă de persoanele în vârstă li se dedică prea puţin timp. Documentul vorbește de trei faze de pregătire: precatehumena lă, intermediară și catehumenală. Prima privește copilăria și adoles cenţa, care presupun însușirea unei sănătoase stime de sine și educarea în lumina antropologiei creștine la

adevăr și iubire. Faza intermediară are în vedere condiţia și situaţia fie cărui cuplu, cât de departe sau cât de aproape este de credinţă, cât de pro fundă este legătura fiecăruia dintre logodnici cu Dumnezeu. Faza a tre ia se împarte la rândul ei în alte trei: pregătirea proximă care presupune redescoperirea mesajului creștin și a Sfintei Scripturi; pregătirea imedi ată, desfășurată în lunile premergă toare celebrării căsătoriei și în care pe lângă propunerea necesarelor în văţături, se recomandă și recurgerea la reculegeri și la experienţe de viaţă spirituală; iar în cele din urmă înso ţirea în primii ani de căsătorie, timp în care soţii sunt ajutaţi să colabore ze cu harul primit în ziua cununiei.

Ce este discernământul?

Începând cu 31 august 2022, Papa Francisc a inițiat un nou ciclu de cateheze dedicate discernământului. În prima sa cateheză a arătat ce este discernământul, prezentându-l drept un act important care îi privește pe toți.

Noi nu găsim în fața noastră, deja împachetată, viața pe care trebuie s-o trăim: nu! Trebuie s-o decidem încontinuu, în funcție de realitățile care vin.

Un alt lucru pe care l-a subliniat Papa Francisc este acela că discernă mântul „comportă o trudă”, deoarece „Dumnezeu ne invită să evaluăm și să alegem: ne-a creat liberi și vrea să exercităm  libertatea noastră. Pentru aceasta, a discerne este angajant”.

La început a afirmat că „ale gerile sunt parte esenţială a vieţii. A discerne alegerile. Se aleg o mâncare, o hai nă, un parcurs de studii, un loc de muncă, o relaţie. În toate acestea se concretizează un proiect de viaţă și se concretizează și relaţia noastră cu Dumnezeu”.

Mai departe a amintit faptul că „în Evanghelie,  Isus vorbește despre dis cernământ cu imagini luate din viaţa obișnuită: de exemplu, descrie pesca rii care aleg peștii buni și îi aruncă pe cei răi; sau negustorul care știe să gă sească, între multe perle, pe cea cu va loare mai mare. Sau cel care, arând un ogor, se izbește de ceva care se revelea ză a fi o comoară (cf. Mt 13,44-48)”.

Pornind de la aceste exemple, „discernământul se prezintă ca un

exerciţiu de  inteligenţă, precum și de îndemânare și de voinţă, pentru a percepe momentul favorabil: acestea sunt condiţiile pentru a realiza o ale gere bună”.

Tot vorbind despre Evanghelie, Suveranul Pontif a spus că aceasta „sugerează un alt aspect important al discernământului: el  implică afec tele. Cine a găsit comoara nu simte dificultatea de a vinde totul, atât de mare este  bucuria sa (cf.  Mt 13,44)”. Referindu-se la bucurie, a arătat că evanghelistul Matei vorbește despre „o bucurie cu totul specială, pe care nicio realitate umană n-o poate da”, iar apoi s-a oprit asupra bucuriei ma gilor care revăd steaua (cf.  Mt 2,10), asupra bucuriei femeilor care se în torc de la mormânt cu vestea învierii (cf. Mt 28,8).

În continuare, a precizat că „Dumnezeu îi dă omului o instruc ţiune precisă: dacă vrei să trăiești, dacă vrei să guști viaţa, amintește-ţi că ești creatură, că nu tu ești criteriul binelui și al răului și că alegerile pe care le vei face vor avea o consecin ţă, pentru tine, pentru alţii și pen tru lume (cf.  Gen 2,16-17); poţi face pământul o grădină magnifică sau poţi face din el un deșert de moarte”. „Discernământul este acea reflecţie a minţii, a inimii pe care noi trebuie s-o facem înainte de a lua o decizie”, se mai spune în mesaj.

În încheiere, Papa a spus: „Discernământul este indispensabil pentru a trăi. Cere mai ales un  ra port filial cu Dumnezeu. Dumnezeu este Tată și nu ne lasă singuri, este dispus mereu să ne sfătuiască, să ne încurajeze, să ne primească. Dar nu impune niciodată voinţa sa. Pentru a învăţa să trăim trebuie să învăţăm să iubim, și pentru aceasta este necesar să discernem: ce pot face acum, în faţa acestei alternative? Să cerem ca Duhul Sfânt să ne conducă! Să-l in vocăm în fiecare zi, în special atunci când trebuie să facem alegeri.”

Text: Iulia Cojocariu

creația divină: sursă de viață și de bucurie

Text: Pr. Tarciziu Șerban

În aceste zile, mai precis în săr bătoarea  Sfântului Francisc de Assisi (4 octombrie) se înche ie Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației  (1 septem brie – 4 octombrie), zi propusă de Sfântul Părinte Papa Francisc ca „un moment special pentru toți creștinii de a se ruga și a se îngriji împreună de casa noastră comună”. De altfel, în enciclica sa intitulată  Laudato si’, Sfântul Părinte ne reamintea cân tarea absolut minunată a Sfântului Francisc de Assisi care ne chema să ne „reîmprietenim” cu creația și cu fiecare creatură în parte. Și totuși, autorii biblici au compus cu mult înaintea Sfântului Francisc astfel de cântări (vezi, de exemplu, Ps 8, Iob 38 sau Rom 8,19-24a) me nite să evoce, pe lângă frumusețea

creației, măreția lucrării și a grijii lui Dumnezeu față de înfăptuirile sale. Între aceste cântări se află și Psalmul 104, care contemplă „în amănunt” intervenția creatoare și ocrotitoare a lui Dumnezeu în univers. Potrivit au torului biblic, viața în natura creației nu este altceva decât o împlinire ar monioasă a voinței lui Dumnezeu. Poetul spune:  Doamne, Dumnezeul meu, tu ești nemărginit de mare. Tu întinzi cerurile ca pe un cort, îți așezi pe ape lăcașurile tale, îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului...

Tu ai așezat pământul pe temelii le sale, ca să nu se clatine în veci. Tu faci să țâșnească izvoarele în văi și ele se strecoară printre munți. Ele ada pă toate viețuitoarele câmpului... Tu lași să cadă din lăcașurile tale ploa ie peste munți; tu saturi pământul

Tu ai așezat pământul pe temeliile sale,/ ca să nu se clatine în veci./ Tu faci să țâșnească izvoarele în văi/ și ele se strecoară prin tre munți./ Ele adapă toate viețuitoarele câmpului.../ Tu lași să cadă din lăcașurile tale ploaie peste munți;/ tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale. (Ps 104,5.10-11.13)

cu rodul lucrărilor tale. Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri în folosul omului, ca el să scoată hra nă din pământ: vinul care înveselește inima omului, untdelemnul care face să strălucească fața sa și pâinea care întărește inima omului.

Tu aduci întunericul și se face noapte: atunci mișună toate fiare le pădurii, puii de lei rag în căuta re de pradă și cer hrana lor de la Dumnezeu. Toate așteaptă de la tine, ca să le dai hrană la vreme potrivită. Tu le dai hrană, iar ele o adună, tu îți deschizi mâna și ele se satură de bunătăți. Dacă îți ascunzi fața, ele își pierd puterea, dacă le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână. Tu îți trimiți Duhul tău și ele vor fi create, și vei reînnoi fața pământului.

Slava Domnului să rămână în veci!

sFântA mAríA de lA pUrísimA

A MIjLOCIT VINDECAREA UNUI MUzICIAN

María de la Purísima

Canonizare: 18.10.2015

Beatificare: 18.09.2010

Venerabilă: 17.01.2009

Procesul: 20.02.2004

Moartea: 31.10.1998

nașterea: 20.02.1926

INFO Sfânta

Sora María de la Purísima a intrat în catalogul sfinților datorită vindecării lui Francisco José Carretero Díaz, „Carre”. În luna septembrie 2012, la vârsta de 43 de ani, acest membru al ansamblului muzical Centura Macarena a suferit, în plină stradă, un stop cardiorespirator care l-a ținut fără oxigen timp de 25 de minute. Un cuplu care trecea pe acolo i-a acordat primul ajutor în încercarea de a-l re suscita. Când a sosit ambulanța, a fost intubat și trans ferat la spitalul Virgen Macarena din Sevilla, unde a fost internat în stare vegetativă.

Cazul său s-a răspândit pe rețelele de socializare și s-a făcut o novenă la fosta superioară a Congregației Sfintei Cruci, acum Fericita María de la Purísima. De altfel, surorile Sfintei Cruci sunt foarte legate de repre zentările din Săptămâna Sfântă când și statuia Sfintei Fecioare Maria a Speranței* din cartierul Macarena din Sevilla este purtată în procesiune, iar formația lui Carre asigură partea muzicală.

După douăsprezece zile de la incident, când toată lu mea îl considera mort clinic, iar medicii se gândeau să îl deconecteze de la aparatele care îl mențineau în viață în mod artificial, s-a trezit din comă.

Fericita María de la Purísima a Crucii a mijlocit vin decarea lui Francisco José Carretero, recunoscută ca miraculoasă de echipa medicală care a analizat cazul la Roma, în cadrul Congregației pentru Cauzele Sfinților.

A șasea superioară a Congregației Sfintei Cruci după fondatoare, Sfânta Angela de Sevilla

María Isabel Salvat Romero s-a născut în 1926 la Madrid, într-o familie înstărită. Ricardo Salvat Albert și Margarita Romero Ferrer au fost părinții ei, ea fiind a treia din cei opt copii.

În 1944, la vârsta de 18 ani, a intrat ca postulantă la Surorile Crucii. Un an mai târ ziu, a îmbrăcat haina monahală și și-a luat numele sub care și-a trăit restul vieții.

* Aceasta este una dintre imaginile de cea mai mare evlavie care participă la procesiunea penitențială în dimineața de Vinerea Mare. Se bucură de o mare po pularitate în Sevilla și în alte locuri, unde sunt copii ale acestei imagini.

Maica Maria de la Purísima a Crucii a făcut voturile per petue în 1952. din 1977 până la moartea sa, în 1998, a fost superioară generală și și-a asumat atât conducerea în lu mina Evangheliei și în comuni une cu ierarhia Bisericii, cât și slujirea celor săraci și bolnavi.

Rămășițele ei mortale au fost depuse în casa-mamă a Congregației Sfintei Cruci, în cripta unde se află și cele ale Sfintei Angela, fondatoarea congregației.

Sfânta Liturghie 23.08.2022 cătun

sacrificiul lui Cristos

Text: Pr. Ștefan Lenghen

Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: „Când cineva dintre voi aduce un dar domnului, să-l aducă din animale: fie din cireadă, fie din turmă să aduceți darul vostru!”

(Lev 1,2)

Când mergem pentru prima dată într-un cătun suntem întrebați de bărbați, în spe cial de preoții tradiționali: Care este sacrificiul vostru? După ce le răspundem ne adresează ur mătoarea întrebare: Ce semnifică pentru voi acest sacrificiu? Discuția cu aceste persoane în teritoriile de primă evanghelizare nu se limitează doar la aceste întrebări. De la aces tea se poate începe o discuție teo logică. Și nu este o discuție ușoară, deoarece astfel de întrebări pot pune pe oricine în dificultate. Răspunsul pe care îl oferim la întrebarea „Care este sacrificiul vostru?” este următo rul: „Sacrificiul lui Cristos!”

Pentru cei din tribul Gabra, momentul sacrificiului este foarte

important. Sacrificiul lor este asemănător cu cel al profetului Abraham. Această celebrare este ținută de două ori pe an: în luna martie și în luna august. În tribul Gabra sunt cinci clanuri. Fiecare clan are o zi dedicată acestei săr bători. Sacrificiul este cunoscut în limba tribului sub de numirea de „Sorio”. Băieții care sunt plecați la muncă în altă parte sunt obligați, cultural, să se întoarcă acasă pentru a participa la acest ritual. Ei nu pot celebra acest rit în altă parte, dacă nu s-au că sătorit. Mamele ai că ror soți au decedat și

ai căror primi născuți de parte băr bătească nu se întorc acasă pentru această sărbătoare nu pot celebra această zi specială. Tot în această perioadă se țin nunțile tradiționale.

Liturgia pe care noi o trăim poa te să fie considerată banală, nefi ind căutată și înțeleasă. Ritualurile din alte religii și culturi pot deveni pentru noi mult mai interesante, pentru că le căutăm semnificațiile. Cartea Leviticului ne ajută în astfel de situații să înțelegem că liturgia joacă un rol primordial în procesul de inculturare a credinței creștine în cultura africană. Sărbătorile și ri tualurile se pot schimba de-a lungul timpului, dar esența acestora rămâ ne aceeași. Pentru a trăi și a crește, credința trebuie să fie exprimată prin ritualuri.

Sacrificiul lui Cristos este expri mat în Biserica Catolică prin multe rituri, pe care poate nu le-am des coperit. De aceea este foarte impor tant să cunoaștem ritualurile ritu lui latin, în care noi am crescut și în care trăim. Acțiunile pe care le săvârșim în cadrul Sfintei Liturghii și al celebrării celorlalte sacramente au semnificații teologice. Pe acestea noi le vom descoperi doar atunci când le vom aprofunda, iar asta este una dintre binecuvântările de a fi credincios catolic.

(Va urma)

Sfânta Liturghie de hram Hurri Hills

Astăzi: dimitrie ghika, un frate aproape geamăn

„E

xistă valori morale care rămân deasupra forței brute și brutale, și dacă este adevărat, spre pildă, că Papa nu dispune de ni cio divizie de blindate, are în schimb în mâinile sale – oricât de ironic ar gândi stăpânul de la Kremlin – o pu tere ce o depășește cu mult pe aceea a armelor furnizate de uzine și deja demodate după prima lor folosi re în opera lor de distrugere.”1 Așa se exprimă, la apusul vieții sale, un om în vârstă, departe de patria sa, România, pe care a slujit-o în ca litate de diplomat de carieră, de-a lungul primei jumătăți a secolului al XX-lea. Acest diplomat nu este al tul decât Dimitrie Ghika, fratele mai mic (cu doar un an) al lui Vladimir Ghika.

Dimitrie și Vladimir au urmat exact aceeași formare intelectuală; se pare că fratele mai mare și-a luat un an sabatic pentru a se putea înscrie împreună la Sciences Po, o mare școală pariziană formatoare pentru politică și diplomație. Ce s-ar fi în tâmplat cu Vladimir Ghika dacă nu s-ar fi îmbolnăvit și ar fi urmat aceas tă cale? Este foarte dificil de răspuns la această întrebare și este necesar să lăsăm răspunsul în suspensie...

Putem totuși crede că, pentru Vladimir Ghika, credința ar fi tri umfat asupra aspirațiilor monde ne. Nu la fel a fost pentru Dimitrie, care nu s-a convertit, ca fratele său, ca soția sa Elisabeta. Nu, se pare că, pentru Dimitrie, lumea fizică a ră mas mereu preponderentă în fața lumii spirituale. Cu siguranță, s-a simțit mult timp agnostic, nepu tând alege între mama sa, ortodoxă, și fratele său, catolic, pe care îi iu bea în mod egal. Acest lucru nu îl împiedica uneori de a fi ministrant fratelui său. Nepotul său Lucian Spătariu relatează că Dimitrie îi dădea adesea răspunsurile în lati nă, uneori când se rădea, fratelui său care celebra liturghia în fiecare dimineață la el acasă, în București. Spre sfârșit, apartamentul său din bulevardul Dacia din București a devenit chiar un fel de centru de spiritualitate catolic unde veneau să se adape numeroase persoane în că utare de Dumnezeu.

Mult mai târziu Dimitrie s-a con vertit oficial la catolicism, în exil, în mâinile părintelui dominican francez Ambroise-Marie Carré. Cu siguranță, moartea ca martir a fra telui său în închisorile comuniste l-a făcut să se hotărască. Cum să nu

se apropie spiritual de acest frate de care era departe fizic, ei care au fost mereu atât de legați în viața lor, aproape ca niște gemeni?

Dimitrie suporta cu greutate în depărtarea fizică de fratele său, și probabil gândindu-se la acest lu cru a redactat concluzia Memoriilor sale: „Acelora care păstrează o credință tenace le este permis să ră mână convinși că după luptele care tocmai au divizat lumea, prin ură și sânge, valorile morale vor fi repuse la loc de cinste, că vor predomina și că popoarele vor cunoaște din nou timpuri ce le vor uni, pe deasupra frontierelor – devenite exact ceea ce exprimă termenul: expresii geo grafice – în conștiința comună a fa miliei europene și a unui spirit de înțelegere și de toleranță reciproce care vor asigura, în sfârșit, pacea re ală și durabilă la care aspiră și are drept omenirea.”2 În actualitatea care ne invadează viața, se pare că această chemare la înțelepciunea oamenilor este un strigăt în deșert...

PAGInA GHIKA

Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

l-AU cUnoscUt pe vlAdimir ghikA (și reciproc)

Legendă foto: geneva, 1932. dimitrie ghika este al treilea de pe rândul al doilea, stânga.

Texte realizate de Asociația Papa Luciani

Papa Ioan Paul I (Albino Luciani) a fost beatificat duminică, 4 septembrie 2022, de Papa Francisc, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne prezidate pe esplanada Bazilicii Sfântul Petru din Vatican, în prezența a peste douăzeci de mii de pelerini din Italia și din străinătate. La celebrare a luat parte și o delegație din România, din partea Asociației Papa Luciani.

Albino luciani – date biografice

• s-a născut pe 17 octombrie 1912, la Canale d’Agordo (pro vincia italiană Belluno), fiul lui Giovanni Luciani și al Bortola Tancon;

• la vârsta de 11 ani a intrat la Seminarul mic din Feltre, iar la 16 ani a urmat studiile de teolo gie la Seminarul gregorian din Belluno;

• pe 2 februarie 1935 a primit di aconatul, iar pe 7 iulie același an a fost hirotonit preot în Biserica Sf. Petru din Belluno;

• după doi ani ca preot vicar în sat, la 25 de ani a fost nu mit profesor și vicerector la Seminarul diecezan;

• în 1947 a obținut doctora tul în teologie la Universitatea

Pontificală Gregoriană din Roma;

• în 1949 a publicat „Catehetica în firimituri”, iar în 1954 a fost numit vicar general al diecezei;

• în decembrie 1958 a fost nu mit episcop de Vittorio Veneto, de Papa Ioan al XXIII-lea, și consacrat de papa în bazilica vaticană;

• a participat la toate sesiunile de lucru ale Conciliului Vatican II;

• Papa Paul al VI-lea l-a numit patriarh de Veneția în 1969, și l-a creat cardinal în 1973;

• între 1972-1975 a fost vicepreședinte al Conferinței epi scopilor din Italia, iar în 1976 a publicat „Illustrissimi”;

• în august 1978 a participat la

conclavul convocat după moar tea Papei Paul al VI-lea, iar în seara primei zile de vot, pe 26 august, a fost ales papă; și-a luat numele Ioan Paul I;

• pe 3 septembrie a început ofi cial slujirea petrină, iar pe 23 septembrie a luat în posesie ca tedra Bazilicii Sfântul Ioan din Lateran;

• în seara zilei de 28 septembrie, în jurul orei 23, a încetat su bit din viață în urma unui atac miocardic acut; anunțul morții sale a fost dat a doua zi, când a fost găsit decedat; a fost înmor mântat pe 4 octombrie în crip tele Bazilicii Sf. Petru;

• pe 4 septembrie 2022 a fost beatificat de Papa Francisc

procesul de beatificare

După moartea subită, din cau ze naturale (infarct miocar dic acut), pe 28 septembrie 1978, a Papei Ioan Paul I, 226 de episcopi și cardinali din Brazilia au înaintat, în 1990, o cerere oficială către Sfântul Scaun pentru deschiderea procesu lui pentru beatificarea și canoniza rea lui. Considerându-se a fi prea timpuriu și având în vedere că alți pontifi din sec. XX (Pius al X-lea, Pius al XII-lea, Ioan al XXIII-lea)

erau deja declarați venerabili sau sfinți, dicasterul vatican pentru ca uzele sfinților a respins cererea.

În 2002, episcopul de BellunoFeltre, dieceza de origine a lui Albino Luciani, a cerut de la Sfântul Scaun – și a primit în anul următor –permisiunea de a deschide cauza de beatificare și canonizare a Papei Ioan Paul I. Era o excepție: întrucât papa este episcopul Romei, iar Ioan Paul I murise la Roma, dieceza care

ar fi trebuit să deschidă procesul, conform normelor bisericești, era cea de Roma. La baza cererii epi scopului de Belluno-Feltre era o petiție semnată de peste 300.000 de persoane. În 2003 a început oficial procesul la nivel diecezan, încheiat în 2006, iar pe 17 octombrie 2016 a fost depusă Positio la Congregația pentru Cauzele Sfinților: 5 volume, însumând peste 3.650 de pagini. Postulatorii cauzei au fost episcopul Enrico dal Covolo SDB (2003-2015) și Card. Beniamino Stella (din 2015), iar vicepostulatoare, jurnalista vati canistă Stefania Falasca (din 2008).

Pe 8 mai 2017, Papa Francisc a semnat decretul prin care erau pro clamate virtuțile lui Ioan Paul I, iar după patru ani, pe 13 octombrie 2021, a autorizat Congregația pen tru Cauzele Sfinților să emită de cretul referitor la miracolul atribuit mijlocirii Venerabilului Papă Ioan Paul I (Albino Luciani). Ioan Paul I a fost, astfel, beatificat de Papa Francisc, pe 4 septembrie 2022, în cadrul unei Sfinte Liturghii solem ne prezidate în Piața Sf. Petru din Vatican.

Un fapt singular: pentru cauza de beatificare și canonizare a Papei

Ioan Paul I a depus mărturie un alt papă. Este vorba de Papa Benedict al XVI-lea care, fiind deja emerit în momentul depoziției, a putut con tribui astfel la procesul pentru bea tificarea predecesorului său.

Icoana

maginea Papei Ioan Paul I, expusă la balconul central al Bazilicii Sfântul Petru din Vatican și dezvelită imedi at după proclamarea lui ca Fericit de către Papa Francisc, în cadrul Sfintei Liturghii din 4 septembrie, este o pictu ră în ulei pe pânză, realizată de artistul chinez Yan Zhang (n. 1963) și intitulată „Papa zâmbitor”. Artistul – adept al budismului tibetan – a reali zat pictura îmbinând tehnici le tradiționale chinezești cu cele occidentale; pânza este din in pur francez, iar culo rile au fost obținute cu ulei de in și pigmenți naturali. „din punctul meu de vedere – a declarat artistul pentru Fundația vaticană Ioan Paul I –, elementul de bază al picturii este cu siguranță zâmbetul, care izvorăște din întregul trup. Acest zâmbet transmite un anumit spirit, o anumită forță interioară.”

I

Miracolul

În vara anului 2011, Candela Giarda, o fetiță de 11 ani din Paraná, Argentina, se afla internată de trei luni într-un spital din Buenos Aires, cu o encefalopatie foarte gravă. În martie apăruseră primele simpto me și, după internarea într-un spital din Paraná, fetița fusese transfera tă în capitală. În acest timp, mama ei, Roxana Sosa, mergea zilnic la biserica din apropierea spitalului din Buenos Aires, unde participa la Liturghie, se ruga și cerea rugăciuni de la preotul paroh, Pr. Juan Dabusti. Pe 22 iulie, medicii i-au spus mamei că fetița avea să moară până a doua zi: contractase un virus în spital și pe lângă encefalopatie, avea pneumonie și șoc septic. Îndurerată, a mers la biserică și l-a chemat pe preot să se roage la căpătâiul copilei. Pr. Dabusti avea o devoțiune deosebită pentru Papa Ioan Paul I (Albino Luciani): avea 13 ani când, în 1978, acesta fu sese ales papă și ulterior a murit, și a fost marcat de simplitatea, blândețea

Relicva

și zâmbetul lui. Mai apoi, l-a invocat când a trebuit să discearnă vocația sa la preoție. Știa că era deschisă cauza pentru beatificarea și ca nonizarea lui Ioan Paul

I și că era nevoie de un miracol pentru a fi bea tificat. Îi încurajase și pe alții, cu alte ocazii, să ceară mijloci rea Papei Luciani. Ajuns lângă patul în care zăcea fetița, i-a spus Roxanei de intenția sa de a invoca și pentru Candela mijlocirea Papei Ioan Paul

I și i-a explicat de ce. Mama nu știa cine era Ioan Paul I, dar și-a dat acor dul. Împreună cu două infirmiere, cei patru s-au rugat pentru Candela, preotul și mama punând mâini le deasupra trupului fetiței aflată în pragul morții. Dimineață, Roxana l-a informat pe preot că fetița ei trăia și dădea semne de îmbunătățire a stării de sănătate. Recuperarea Candelei a continuat, și în scurt timp s-a putut întoarce acasă. După trei ani, în 2014, Roxana și Candela l-au vizitat pe Pr.

Dabusti în noua parohie în care fuse se numit paroh. Văzând-o pe copilă și aflând că este complet vindecată, cu acordul mamei, Pr. Dabusti a in format postulatura cauzei de beatifi care și canonizare a Papei Ioan Paul I. După ce a trecut cu brio de exami narea comisiei de medici, a comisiei de teologi și a primit votul cardina lilor și episcopilor, miracolul atribuit mijlocirii Papei Ioan Paul I a fost con firmat prin decret, pe 13 octombrie 2021, de către Papa Francisc. Astăzi, Candela Giarda este o tânără de 22 de ani perfect sănătoasă, studiază la facultate în Argentina și este profund recunoscătoare Papei Ioan Paul I pentru mijlocirea vindecării ei.

Opagină albă de hârtie, de 9,3 cm x 15,3 cm, pe care Albino Luciani a scris de mână în 1956, pe când era preot și vicar general al diecezei de Belluno (Italia), schema pentru o reflecție despre virtuțile teologale ale credinței, speranței și iubirii. Aceasta a fost relicva Fericitului Ioan Paul I, prezentată Papei Francisc în cadrul Sfintei Liturghii a beatificării: nu un fragment de os, de piele ori de veșmânt, ci un fragment din învățătura noului fericit, semn al actualității mesajului său. În plus, virtuțile teologale au fost, totodată, tema catehezelor pe care Ioan Paul I le-a ținut public în timpul scurtului său pontificat; au fost ultima învățătură, ca un testa ment. Pagina provine din Arhiva privată a lui Albino Luciani, păstrată la Fundația vaticană Ioan Paul I. Relicvarul a fost realizat de sculptorul itali an Franco Murer: postamentul constă într-o piatră din Canale d’Agordo, localitatea natală a Fericitului Ioan Paul I, iar rama este o cruce sculptată într-o bucată de lemn de nuc, recuperată după dezastrul natural produs de un uragan în 2018, în nord-estul Italiei, zonă străbătută de episcopul Albino Luciani, în timpul vizitelor pastorale.

Relicva Fericitului Ioan Paul I

Mormântul Fericitului Ioan Paul I

calix sacerdotum, comuniune prin sport

Competiția de fotbal de sală Calix Sacerdotum s-a desfășurat în perioada 2931 august 2022 la Oradea, iar echipa câștigătoare a turneu lui, Dieceza Romano-Catolică de Iași, va reprezenta țara noastră la Campionatul European de Futsal al Preoților, care se va desfășura la Timișoara în luna februarie 2023.

Echipele participante la aceas tă ediție a Calix Sacerdotum au fost: Eparhia Greco-Catolică de Oradea, Eparhia Greco-Catolică de Lugoj, Eparhia Greco-Catolică de Maramureș, Eparhia Greco-Catolică Cluj-Gherla, Arhidieceza RomanoCatolică de București, Arhidieceza Romano-Catolică de AlbaIulia, Dieceza Romano-Catolică de Timișoara, Dieceza RomanoCatolică de Iași, Dieceza RomanoCatolică de Satu Mare, Dieceza Romano-Catolică de Oradea.

Câteva impresii ale reprezentanților echipelor participante ne transmit experiența din timpul competiției:

„De ceva timp, competiția de fot bal între preoți Calix Sacerdotum este un prilej de comuniune și bună dispoziție. Îi mulțumim bunului Dumnezeu că am reușit să ne adu năm și anul acesta și să trăim clipe frumoase, atât pe teren, cât și în afara lui. De asemenea, mulțumim organizatorilor care și-au dat tot in teresul ca această competiție să se desfășoare la cel mai înalt nivel” (pr. Iulian Gherghel – Dieceza RomanoCatolică de Iași).

„A fost foarte frumos. Un bun prilej de mișcare, sport, cunoaștere și socializare” (pr. Angelo Pop –Eparhia Greco-Catolică de Lugoj).

„Ne bucură existența unui astfel de turneu. Mulțumim organizato rilor, pentru că au făcut totul po sibil să ne simțim cât mai bine, ca între frați. Cu bucurie remarcăm prezența din ce în ce mai mare a participanților” (pr. Laus Nicolae – Dieceza Romano-Catolică de Timișoara).

„Participăm pentru prima dată la acest turneu și ne bucurăm că am

reușit să ajungem. Remarcăm buna organizare și ne propunem pe vi itor să participăm la fiecare ediție” (pr. Vasile Codrea – Eparhia GrecoCatolică de Maramureș).

„Mulțumim frumos pentru po sibilitatea de a participa la această competiție la care ne simțim foarte bine. Dumnezeu să ne binecuvân teze pe toți” (pr. Harsányi László –Dieceza Romano-Catolică de Satu Mare).

„Campionatul de fotbal pentru preoții romano- și greco-catolici de la Oradea a fost o experiență reușită, nu doar din perspectiva meciurilor și a victoriilor pe care echipele le-au obținut. Mai importantă a fost co muniunea sacerdotală dintre preoți din timpul meciurilor sau de după meciuri. Mulțumim organizatorilor și sperăm ca edițiile viitoare să fie la fel de reușite. Felicitări organizatori lor!” (pr. Marian Blaj – Arhidieceza Romano-Catolică de București).

„Acest campionat de fotbal pentru preoți este o extraordina ră oportunitate nu numai de a ne întâlni și a promova unitatea prin sport, ci și de a cunoaște realitățile și activitățile celorlalți frați preoți din alte eparhii și dieceze. Plecăm întotdeauna cu cel puțin un prieten în plus și abia așteptăm să ne întâl nim anul viitor” (pr. Florin Bode –Eparhia Greco-Catolică de Oradea).

Mulțumim tuturor colabora torilor noștri care s-au ocupat de buna desfășurare a acestei ediții: pr. Mihai Terec, pr. Antoniu Suciu și pr. Anton Cioba. De asemenea, mulțumim PS Virgil Bercea, epi scopul Eparhiei Greco-Catolice de Oradea și PS László Böcskei, epi scopul Diecezei Romano-Catolice de Oradea.

Sorin Manta și Claudiu Roznovszky Sursa: arcb.ro

călugării capucini

Între 1861 și 1885, catolicii din Constanța (Küstenge) au fost păstoriți de călugării capucini ai Prefecturii Apostolice de Trapezunt. Primele registre de botez, căsătorie și înmormântare, păstrate în Arhivele Statului din Constanța, consemnează activitatea pastora lă a următorilor parohi: p(adre) Vincenzo da Firenze (1861-1870 și 1879-1883), p. Giuseppe di San Romulo (1870-1879) și p. Domenico da Castronovo di Sicilia (18831885). Capucinii aveau mai multe misiuni pe țărmurile Mării Negre, printre care cele deschise la Varna (1856), Burgas (1857), misiunea de la Constanța fiind inaugurată în anul 1860. Tot capucinii s-au îngri jit și de catolicii de origine germană veniți din regiunea Herson (Rusia, azi Ucraina) și stabiliți la Caramurat (M. Kogălniceanu) precum și de cei de la Ali Anife (azi în Bulgaria).

Prezența catolicilor s-a făcut simțită în Dobrogea începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Până la acel moment numărul creștinilor din regiune era nesemnificativ. În 1857 autorităţile turce, pentru in tensificarea comerțului cu Țările Române, au concesionat constru irea portului Constanţa și a căii fe rate Cernavodă-Constanţa compa niei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.” Micul sat Küstenge, aflat la granițele Imperiului Otoman, a devenit un vast șantier populat cu ingineri, tehnicieni și muncitori

Text: Mons. Ieronim Iacob

calificați veniți din țările Europei, mulți dintre ei de religie catolică. Oameni evlavioși, aceștia au cerut de la stăpânitorii locului posibilitatea de a-și îndeplini datoriile spirituale într-un loc corespunzător religiei și confesiunii lor.

Purtător de cuvânt al catolicilor era un catolic de naționalitate grea că, pe nume George Riga, originar din Trapezunt, casier al compani ei. Nimic mai firesc decât ca acesta să se adreseze călugărilor capucini din regiunea natală. Superiorul ca pucinilor, pr. Filippo da Bologna, s-a deplasat la Küstenge, a format un comitet parohial și a organizat strângerea de fonduri pentru con struirea unui lăcaș de cult. George Riga a obținut de la diriguitorii mu sulmani un teren și permisiunea de a construi o capelă destinată cultu lui catolic. În conformitate cu legile musulmame, lăcașul de cult creștin nu putea avea turlă și nici cruce am plasată la exterior. Acest lucru a fost posibil numai după Războiul de Independență și alipirea Dobrogei la patria mamă (1878). Capela catoli că de la Constanța a căpătat o mică turlă cu cruce abia în 1886, după încheierea mandatului pr. capucin Castronovo la Constanța.

Încă de la începuturile parohiei, un rol important în susținerea preo tului și a bisericii l-a avut „comitetul catolic” format din consulii și agenții marilor puteri ale vremii stabiliți la Constanța. Dintre aceștia, îi amin tim pe agentul consular austriac

Anton Licen și pe consulul francez Anatole Magrin, primul fotograf al Dobrogei, de la care avem și fotogra fiile pr. Domenico Castronovo și ale capelei catolice.

La 26 aprilie 1886, printr-un decret special al Congregației de Propaganda Fide de la Roma, pa rohiile din Dobrogea au trecut sub jurisdicția Arhiepiscopiei RomanoCatolice de București. Prefectura Apostolică de Trapezunt a primit în schimbul parohiilor „capucine” cedate o compensație simbolică de 1.000 de franci.

DE ISTORIECREDInțĂ,

Ai cAtolicilor din doBrogeA

Capela catolică și locuința parohului în anul 1898

Küstenge (Constanța) - două imagini de la mijlocul sec. al XIX-lea domenico da Castronovo di Sicilia, OFMCap, paroh de Constanța și Caramurat (1883-1886)

CARTE

OMUL În CĂUTAREA SEnSULUI VIEțII, Viktor E. Frankl, trad. Florin Tudose, Editura Vellant, 2018, 176 p. Cartea este cronica experiențelor tră ite de autor în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre concentraționare.

EXPOZIțIE

nOSTALGIE. AMInTIRE. REGĂSIRE. Peisajul european și ruina în secolele XVI-XIX, Muzeul Național de Artă al României. Curatorul expoziției este Mălina Conțu. Expoziția cu prinde 140 de lucrări și poate fi vi zitată până pe 29 ianuarie 2023, la parterul galeriei Naționale.

TEATRU

OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA, de Victor Eftimiu, în regia lui dan Tudor, având muzica de gabriel Basarabescu și scenogra fia de Corina grămoșteanu. În distribuție actorii: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Țilea, Răzvan Oprea, Lari giorgescu, Tatiana Oprea.

editura serafica, roman 2022 CATEhETICA îN FIRIMITURI

Î

nceputul acestui an a adus în lumea editorială catolică din ţara noastră o premieră deosebită: apariţia volumului Illustrissimi. Scrisorile patriar hului, scris de Albino Luciani (Papa Ioan Paul I). Acest volum a fost tradus de Cristina Grigore, un cunoscut jurnalist catolic din România, care a pus şi bazele Asociaţiei „Papa Luciani”. Acum vede lumina tiparului o nouă car te a Papei Ioan Paul I, tradusă tot de Cristina Grigore, Catehetica în firimituri, publicată prima dată în anul 1949, pe când viitorul papă conducea Oficiul catehe tic diecezan din Belluno. Cartea de faţă a fost scrisă ca pregăti re pentru Congresul Catehetic Interdiecezan, organizat împreu nă de diecezele de Belluno şi de Feltre în 1949.

Cartea se bucură de un cuvântînainte semnat de marele filosof

CARTE

Format: 14x20 cm, 128 p.

şi teolog catolic Jean Guitton (1901-1999). Citirea acestui vo lum „ne dezvăluie o altă latură a lui Albino Luciani, anume cea de pedagog rafinat şi extrem de bine ancorat în realitate. Ca şi în Illustrissimi, unde impresionea ză dimensiunea vizionară a spi ritului de observaţie, şi în acest volum Papa Luciani poate şoca prin capacitatea de anticipare a problemelor societăţii, de această dată cu accent pe educaţie”.

Pr. Andrei Dumitrescu

ragilitatea la Francisc de Assisi. Atunci când scandalul suferinței devine har, Pietro Maranesi, traducere pr. Iosif Diac, OFMConv., Editura Serafica, Roman, 2022, 11x18 cm, 112 p. Cartea este structurată în trei capitole, care corespund cu fragilităţile experimentate de Sfântul din Assisi. Primul capitol tratează despre descoperirea fragilităţilor, înce putul convertirii Sfântului Francisc. Al doilea capitol vorbește despre fra gilitatea relaţiilor dintre fraţii franciscani și marginalizarea lui Francisc. Al treilea capitol este dedicat ultimei fragilităţi: „sora moarte”.

IDEI PEnTRU TIMPUL LIBER

de Bartolomeo Montagna

Pictură în ulei pe lemn Dimensiune: 50 x 112,3 cm

Tabloul se află în Museo Peldo Pezzoli din Milano (Italia).

sFântUl Apostol pAUl

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Personalitatea Sfântului Apostol Paul constituie un univers fascinant de gândire și credinţă, clădit pe o trăire profund umană care transpare din epistolarul său, iar acest univers este departe de a fi epuizat în aprofundarea sa. Acest vas ales a trezit și continuă să trezească interesul multor teologi și studioși ai Bibliei, care aduc la lumi nă noi aspecte ale gândirii sale. Cunoscut ca „Apostolul neamurilor” și unul dintre cei mai mari vestitori ai Evangheliei, Paul a pus cre dinţa deasupra vieţii sale și a fost mereu pregă tit pentru mărturia supremă faţă de Domnul. Despre acest mare om al Bisericii, Papa emerit Benedict al XVI-lea a afirmat, în predica de in augurare a Anului Paulin din seara de 28 iunie 2008: „Credinţa sa este experienţa de a fi iubit de Isus Cristos în mod cu totul personal; este conștiinţa faptului că Cristos a îndurat moar tea nu pentru un ceva anonim, ci din iubire faţă de el – faţă de Paul. (...) Credinţa lui este impactul iubirii lui Dumnezeu asupra inimii sale. Și astfel, tot această credinţă este iubire faţă de Isus Cristos.”

Bartolomeo Montagna, unul dintre marii artiști ai Renașterii italiene din secolul al XVlea, a realizat acest portret al lui Paul, care-l re prezintă în anii de maturitate. Toga cu care este înveșmântat este simbolul autorităţii sale apos tolice și al misiunii de vestitor al Evangheliei, iar culoarea roșie semnifică iubirea sa pentru

Montagna

Cristos și martiriul care-i va încununa viaţa. În dreptul inimii ţine Scriptura, cuvântul lui Dumnezeu care i-a călăuzit viaţa, iar în mâna dreaptă ţine sabia, o imagine a sârguinţei sale în a apăra credinţa, atunci când a fost cazul (cf. Ef 6,17), dar și referinţă la martiriul său. Paul stă pe locul martirizării sale, „în afara ziduri lor” orașului Roma, care se vede în fundalul tabloului. Se pare că acest tablou făcea parte dintr-o lucrare mai amplă, un poliptic, în care era reprezentat și Sfântul Ieronim. Din acest tablou se remarcă perfecţiunea jocului de lu mină, a trăsăturii faciale, a culorilor, a cadrului sculptural, iar aceste elemente trimit la influ enţa lui Giovanni Bellini, unul dintre prietenii și colaboratorii lui Montagna.

SACRALITATEA În ARTĂ

Sfântul Apostol Paul (1482)

Montagna (cca

a fost un pictor italian din perioada Renașterii, elev al lui Andrea Mantegna și prieten apropiat al lui giovanni Bellini, Antonello da Messina și Alvise Vivarni, portretiști și autori de picturi religioase. Toți acești artiști se aseamănă prin stilul portretistic expresiv, în culori vii, cu cadre sculpturale.

portretist Al FecioArei mAriA din renAștere

nUmiri și trAnsFerUri În ArcB

Prin Decrete arhiepiscopale, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a procedat la următoarele numiri și tran sferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de București:

De la 1 august 2022:

• Pr. Silviu Marian Șaran – vicar la Parohia Adormirea Maicii Domnului (Brăila)

•

•

•

•

•

De la 1 septembrie 2022:

Pr. Ghiurca Giurgi – paroh la Parohia Sf. Anton de Padova (Brezoi)

Pr. Iulian Marian Șchiopu – paroh la Parohia Maica Îndurerată (Bucureștii Noi)

Pr. Iosif Balint – paroh la Parohia Sfântul Ioan de Capistrano (Tg. Jiu)

Pr. Claudiu Herciu – paroh la Parohia Sfântul Ioan Botezătorul (Motru)

Pr. Francisc Trefaș – paroh emerit și consilier onorific ARCB (va locui la Catedrala Sfântul Iosif)

Duminică, 4 septembrie a.c. noii parohi au luat în primire noile misiuni pastorale.

noUtăți editoriAle

Wilhelm Dancă, Mircea Eliade. Definitio sacri, Editura Spandugino, București, 2022, 578 p. Cartea cuprinde un cuvânt-înainte de Giovanni Magnani, o prefață a autorului, precum și o prefață de Julien Ries. Lucrarea este structurată în trei capi tole, aprofundând dimensiunea religioasă în primul capitol, definiția sacrului în al doilea capitol și tra tând despre sacru și simbol în al treilea capitol.

Lucian Dîncă, Sfântul Atanasie de Alexandria, apologet, Editura ARCB, București, 2022, 379 p. În carte se găsesc următoarele documente: Scrisoare en ciclică; Apologia (secunda) contra arienilor; Apologia către împăratul Constanțiu; Apologia despre fuga sa

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif

Str. g-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – București, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro

Persoană de contact: Tereza Petreș

www.librariasfiosif.ro

www.radiomaria.ro

Radioul diecezei Romano-Catolice de Iași